VOCEA Vocea cantata, studiata ori nestudiata, se diferentiaza de vocea vorbita datorita intinderii sale.

Vocea studiata cuprinde in medie 2 octave, iar in unele cazuri depaseste 2 octave .. sunt exemple de artisti care ating 5 octave. O voce nestudiata cuprinde in general o singura octava in afara de rarele situatii naturale cand prezinta o intindere mai mare. Vocea trebuie studiata fiindca altfel in timp ea nu va dura, se va uza foarte repede. Timbrul este criteriul de baza al clasificarii vocilor. Calitatile unui timbru permit diferentierea vocilor si instrumentelor intre ele. Intinderea este insusirea fiecarei voci impusa de limitele sale sonore adica totalitatea sunetelor cuprinse intre cel mai grav si cel mai inalt sunet de care dispune un cantaret. Intinderea intre nota cea mai grava si cea mai inalta a unei piese vocale se numeste ambitus Tesatura este aceea parte din intindere in cadrul careia vocea unui cantaret se poate folosii usor, fara eforturi. Intinderile tuturor vocilor se impart in trei registre: grav, mediu si acut. Registrul este grupul de sunete vocale care alcatuiesc o portiune din intinderea unei voci. Unii cercetatori au denumit gresit cele trei registre : de piept, mixt si de cap. De fapt toate cele trei registre sunetele isi au rezonanta in cap. Falsetul este un sunet cu rezonanta in sinusurile frontale si face parte din registrul acut, fiind o insusire tehnica a unor cantareti. Volumul sau amploarea este o insusire personala a unei voci si este determinat de cavitatile rezonatorii. O voce are volum atunci cand conformatia anatomica a cavitatilor de rezonanta este mai dezvoltata, mai mare, ajutand astfel la producerea unei multitudini de vibratii a sunetelor armonice care imbogatesc sonoritatea. Volumul se poate dezvolta treptat si sigur cu ajutorul studiului ... mai ales al vocalizelor cu sunet filat. Volumul nu este tot una cu intensitatea care reprezinta forta sau puterea unui sunet si este determinata de capacitatea plamanilor si elasticitatea muschilor respiratori. Intensitatea este in functie de felul presiunii aerului in expirare. Pentru a putea reprezenta intensitatea, estetica muzicala foloseste semnele ... piano, mezzoforte, forte ... etc .. pe cand pentru volum nu exista nici un semn muzical. Atacul sunetului este actul punerii in vibratie a coardelor vocale si constituie baza realizarii pozei de voce si a emisiei vocale. Exista doua feluri de a ataca sunetul ... prin expirare si prin lovitura de glota. In primul caz coardele vocale sunt puse in vibratie de aerul ce trece usor prin glota intredeschisa. In al doilea caz fiecare sunet este produs brusc, ca o explozie, datorita aerului strans in partea inferioara a coardelor vocale. Cel mai obisnuit si recomandat mijloc de a ataca sunetul este cel prin expirare linistita. Al doilea procedeu este bine de evitat mai ales la inceputul studiului de tehnica vocala, deoarece bruscarea coardelor vocale poate duce la aparitia nodulilor vocali si a parezei buzelor glotei. Poza de voce sau impostarea este procesul asezarii, plasarii sau fixarii sunetelor la locul normal de rezonanta cu ajutorul vocalelor si consoanelor. Arta insusirii unei bune poze de

voce consta in intrebuintarea corecta a respiratiei pe care se sprijina sunetul, in atacarea lui precisa, in rezonarea normala si in articularea fireasca. Emisia vocala este actul final al aparatului fonator care urmeaza atacului sunetului si pozei de voce. Pentru obtinerea unei bune emisii vocale este nevoie de perfectionarea intinderii vocii, adica sunetele mijlocii care nu cer o sfortare si in mod curent sunt naturale. Un cantaret se poate gandi concomitent la tinuta, respiratie, emisie vocala, text sau melodie, acustica salii ... dar nu le poate executa multumitor pe toate ... aceste procese se studiaza in mod separat pentru ca ele sa devina in timp acte reflexe, pentru ca gandirea sa ramana libera spre a fi intrebuintata cu folos in estetica vocala, in interpretare. Pentru dobandirea unei bune tehnici vocale este necesar sa se studieze in mod organizat tinuta, respiratia, poza de voce si interpretarea. Atitudinea corpului influenteaza direct si imediat procesul vocal, atat sub aspectul fiziologic, cat si sub cel estetic, fiind conditionata in mod obisnuit de ritmul, genul si stilul muzicii pe care o executa cantaretul. In primul rand este bine sa se evite incordarea corpului (corpul, mainile, picioarele) deoarece miscarile necontrolate vor influenta sunetele vocale care vor apare chinuite, strangulate, infundate. Tinuta corpului trebuie disciplinata in asa fel ca ea sa fie dreapta, energica dar nefortata si linistita, fara a agita bratele si fara inaltarea pe varfurile picioarelor la emiterea sunetelor acute sau dificile. Deasemenea fara rezemarea corpului sau sprijinirea pe maini. Nu se vor ridica umerii cand se inspira, deoarece respiratia intrebuintata curent in cant se petrece in partea de jos a cutiei toratice. Se recomanda in timpul studiului sa se stea cu ambele picioare asezate in unghi ascutit catre calcaie si cu deschiderea catre varfuri, cu un picior putin inainte, asemanator pozitiei de incepere a mersului. Pozitia buna a capului este cea dreapta, libera si nefortata...aceasta atrage dupa sine buna functionare a laringelui, a limbii si a muschilor fetei, ochilor si gurii. Se evita contractarea nervoasa a fetei ... a muschilor fruntii, ochilor, obrazului si gatului. Activitatea profesionala a unui cantaret reclama un consum marit de oxigen si deci o alimentatie mai abundenta ... Prin respiratie plamanii primesc oxigenul din atmosfera, care trece apoi prin celulele pulmonare si, sub presiunea sangelui, intra in torentul circulatiei, producand arderile necesare nutritiei. Studiul miscarilor respiratorii releva faptul ca inspiratia reprezinta 1/3 iar expiratia 2/3 din respiratie. Respiratia este compusa din 3 acte in stransa dependenta functionala: inspiratia (introducerea oxigenului in plamani), retentia (retinerea oxigenului un anumit timp in plamani) si expiratia (evacuarea bioxidului de carbon rezultat din arderile oxigenului in organism). Inspiratia obisnuita se intalneste la toti oamenii ... in cant insa este folosita inspiratia bogata (profunda) .. In acest ultim caz intra in actiune, in afara de diafragma, muschii sterno-cleido-mastoidieni , pectorali, dorsali , inter-costali , scaleni, dintati ... Inspiratia se face prin nas pentru ca, in acest fel, aerul introdus in plamani se incalzeste in meaturi, se purifica si se umezeste. Sunt cazuri in timpul cantului cand fraza muzicala reclama o inspiratie rapida ... atunci se poate folosii si gura concomitent cu nasul .. dar aceasta procedura nu este recomandata deoarece respiratia pe gura nu este sanatoasa ... aerul este mai rece si mai umed de cele mai multe ori.

In timpul cantului se recomanda inspiratia in urmatoarele momente ale frazei muzicale: - ultima nota a sfarsitului de fraza muzicala si nu prima nota - pauzele, cezurile - inaintea cadentelor - dupa terminarea frazelor - inaintea frazei finale - inaintea momentelor care preced retinerile, trilurile si pasajele prelungite - inainte de sincope si dupa notele in staccatto - inainte si dupa o nota lunga - inainte si dupa o fraza dramatica, de expresivitate puternica ... Expiratia este considerata act pasiv, adica un proces in care muschii se destind. In cant insa, expiratia este socotita ca un act foarte activ si pretios. O data cu expiratia intra in actiune procesul cantului. Destinderea muschilor care participa la expiratie in cant se face in asa fel incat peretii cutiei toratice sa nu fie bruscati prin miscari dezordonate ... hmmm .. RESPIRATIA CLAVICULARA, COSTALA, ABDOMINALA Respiraia Ea se compune din dou faze: inspiraia (tragem aer n plmni) i expiraia (dm aerul afar din plmni). Respiraia se execut astfel: 1. lrgirea toracelui (coul pieptului). Lrgindu-se toracele, se dilat plmnii i se umplu cu aer 2. lrgindu-se abdomenul, plmnii se dilat n jos ca s umple golul; aceasta este respiraia abdominal. Cu ct frazarea este mai lung, tragem aer mai mult n abdomen, de unde putem realiza o respiraie mai lung. Pentru dezvoltarea respiraiei abdominale, i nu numai, putem face exerciii fizice sau cu carte pe burt inspirnd aer masiv, la care-i dm drumul uor afar. Respiratia claviculara Acest tip de respiratie este cel mai des intalnit in societatea moderna si aduce cel mai putin aer in plamani. In acest caz inspiratia se realizeaza prin ridicarea claviculelor, a umerilor si a sternului. Abdomenul este contractat, ceea ce face ca diafragma sa fie impinsa catre in sus si nu i se permite indeplinirea rolului de piston. De aceea, acest tip de respiratie este cel mai consumator de energie si este cel care aduce in organism cantitatea cea mai mica de energie. Ca urmare a faptului ca toracele nu este expansionat decat in partea sa superioara, plamanii se umplu cu aer doar intr-o mica masura. De aceea putem spune ca persoanele care respira astfel, respira doar cu varful plamanilor, ceea ce conduce la o oxigenare deficitara a sangelui, la lipsa energiei si prin urmare la stari de oboseala, slabiciune, dureri de cap, stres, frica fara motiv, se produce in partea superioara a pieptului si se consuma intr-o regiune in care lipseste amploarea. Aceasta respiratie produce multa oboseala, angajand un maxim de efort pentru un rezultat minim. Respiratia claviculara dauneaza si fiziologic si estetic emisiei vocale, nu este o respiratie completa si este caracterizata printr-o posibilitate redusa de dezvoltare a cavitatii inspiratorii. Incordarea specifica acestei respiratii congestioneaza gatul, vocea iese sugrumata, iar respiratia grea, fortata, si produce un fel de suspin ...

Respiratia costala se produce in partea inferioara a toracelui. Activitatea musculara se produce la nivelul regiunii laterale a coastelor inferioare si nu este recomandabila, intrucat cantitatea de aer inspirat nu este suficienta. Cele doua tipuri de respiratie nu sunt recomandate deoarece nu permit plamanilor sa-si mareasca volumul in mod satisfacator. Respiratia abdominala este produsa prin contractarea nenaturala a diafragmului care preseaza masa intestinala. Si aceasta respiratie trebuie evitata fiindca plamanii se afla dispusi deasupra diafragmului si nu in abdomen. Produce oboseala generala a organismului. RESPIRATIA COSTODIAFRAGMALA Se mai numeste si respiratie completa si ea este sustinuta de muschiul diafragmal care desparte cavitatea toracica de cavitatea abdominala, de muschii toracici si muschii abdominali. Sunt doua metode (scrie aici) pentru deprinderea respiratiei bune (adica asta de mai sus) ... Sylvester este una ... respectiv asezarea pe spate, culcat iar inspiratia se face prin miscarea mainilor peste cap si aducerea lor la piept, o data cu expiratia. Schaeffer .. a doua .. consta in asezarea culcat cu fata in jos inspiratia se face prin ridicarea diafragmului in sus, iar expiratia prin presarea diafragmului in jos. Cantaretii trebuie, pe langa exercitiile zilnice de vocalize sa faca si exercitii de respiratie. Rolul exercitiilor de respiratie costodiafragmala se executa in asa fel incat sa inlesneasca ultimelor coaste (mobile) sa se miste in afara, permitand astfel plamanilor sa-si mareasca volumul cu aerul inspirat. Exercitiile se executa progresiv, respectiv, la inceput cate 5 minute, mergand apoi in mod gradat pana la 15 minute de sedinta. Se mai recomanda deasemenea si efectuarea de exercitii de gimnastica fizica pentru dezvoltarea muschilor care iau parte activa la procesul respiratiei "Arta stapanirii unei bune respiratii este propriu-zis arta cantului" TEHNICA VOCALA EMISIA VOCALA SI FIZIOLOGIA EI Emisia vocala buna este obtinuta prin intermediul rezonantei naturale care se petrece in cavitatile supraglotice ... este amintita o explicatie data de o artista, Berthe Bovy, despre acest subiect ... "Emisia vocala buna se controleaza in fata flacarii unei lumanari, in asa fel ca ea sa se aplece fara sa se stinga; aceasta se obtine printr-o pozitie rotunjita a gurii, ... in forma vocalei O" Se intampla deseori ca emisia vocala sa difere in cant si in vorbire ... respectiv, o voce frumoasa in cant sa sune neplacut in vorbire sau invers. Emiterea sunetului vocal, in bune conditii fiziologice, reclama un atac vioi, energic, nebruscat, bine sprijinit pe respiratie si bine rezonat. Pozitia inalta de rezonanta a sunetelor trebuie sa dea intodeauna impresia unei curba perfecte cu bolta in sus, spre deosebire de un sunet emis defectuos. De ex: deschis (plat, imprastiat) dand impresia unei linii drepte, sau , de un sunet cu rezonanta in pozitie joasa "pe coarda", care da impresia unei curbe destinse si cu bolta in jos. Atat in exercitiile zilnice de vocalize, dar si in timpul executarii unei piese vocale, atunci cand nu sunt prevazute in mod special accentele, staccatto ... sunetele trebuie emise in mod curgator, legate, pentru a da impresia unor cercuri concentrice sau a unui arc obisnuit cu bolta in sus. Sunetele emise in pozitie joasa "pe coarda" dau cantaretului iluzia ca sunt mai puternice, fiind transmise imediat urechii.

Sunetele emise cu pozitie inalta si normala de rezonanta, desi cantaretul nu le percepe asa bine, se transmit in sala dupa legile acusticii si nu reclama o fortare excesiva a respiratiei si nici o incordare a musculaturii ce participa la procesul vocal. O emisie vocala buna trebuie sa fie intodeauna fundamentata pe o inspiratie suficienta, pe o expiratie gradata si chibzuita, pe nefortarea sunetelor si pe evitarea incordarii musculare nejustificate.

SUNETELE JUSTE SI NATURALE Obiectivul principal al primelor lectii de cant este formarea sunetelor vocale din punct de vedere al intonatiei juste. Emisia sunetelor in cant trebuie sa se faca in mod normal, ca in vorbire, fara contractarea muschilor gatului, fara strangerea buzelor sau crispare fetii ... in asa fel ca vocea sa apara libera si nefortata. Este necesara, inca de la inceputul studiului, controlarea si disciplinarea emisiei vocale in asa fel incat sunetul sa se produca o data cu evacuarea aerului .. si nu intai aer fara sunet. Aceasta se realizeaza prin sprijinire sunetelor pe o sustinuta respiratie iar acest lucru trebuie sa devina in cat mai scurt timp un act reflex. Emiterea sunetului se face direct fara a introduce inaintea lui alte sunete ajutatoare, mai jos sau mai sus decat sunetul comandat. Se evitra portamentul prea intuns, taraganeala si fortarea vocii. Nu trebuie confundat termenul "portament" cu "purtatul vocii" ... Portamentul defectuos este doar un prost obicei al cantaretilor, este un artificiu neartistic spre deosebire de "purtatul vocii" Portamentul artistic este unirea a doua sunete dispuse la inaltimi diferite, care trebuie executat ca un purtat al vocii, prin diminuarea intensitatii vocale a primului sunet, filarea si alunecarea lui, cu sustinerea energica pe respiratie spre al doilea sunet. Cand sunetul ce urmeaza a fi legat este inalt, forta respiratorie, deci intensitatea vocala, este mai puternica, iar cand al doilea sunet ce urmeaza a fi legat este grav, se micsoreaza intensitatea vocala, respectandu-se intotdeauna sensul cuvintelor. Sunetul vocal trebuie sa aiba un timbru placut, se evita zbarnaitul specific vocilor care canta "pe coarde" sau fasaitul care provine de obicei din adaugarea consoanei H. Se mai recomanda ca sunetul emis ci vocala A sa nu fie prea deschis, ci putin rotunjit catre vocala O, fara exagerare insa, deoarece se pot denatura unele cuvinte. OBTINEREA INTINDERII, EGALIZARII SI A SUPLETEI Intinderea normala a vocii se obtine prin studiu sistematizat in etape lente. Pentru obtinerea intinderii vocale este folosit exercitiul de nona cu sunete succesive, precum si arpegiul lui Rossini. Unificarea registrelor sau egalizarea sunetelor din intinderea vocii este una din fazele principale ale invatarii tehnicii vocale. Trecerea dintr-un registru in altul se face cu multa atentie si grija .. se folosesc in acest scop exercitii de terte, cvinte, octave, none .. etc, compuse din sunete inlantuite si la intervale de semiton ton. Studiul mai este necesar pentru a ajunge ca toate sunetele, de la cele grave pana la cele mai acute, sa fie acoperite (rotunjite) si egalizate ca sonoritate. Pentru siguranta obtinerii sunetelor acute se va pornii de la cele grave cu o intensitate vocala scazuta, crescand treptat catre cele inalte. In general omogenizarea registrelor (amestecul registrelor sau nivelarea registrelor) si formarea sunetelor acute este mai dificila la barbati decat la femei . Pentru realizarea acestui

lucru se folosesc exercitii aflate in cadrul cvintei, octavei, nonei cu sunete succesive si arpegiul Rossini. Agilitatea este tehnica executarii cu usurinta a sunetelor, in special a celor inalte, existand in acest sens studii speciale de agilitate. Agilitatea si flexibilitatea vocala se obtine de obicei prin studiul vocalizelor in ritm vioi ... Alte elemente importante si care se studiaza in general cu ajutorul vocalizelor sunt filatul, portamentul, sunetele tinute ... VOCALIZELE ... pregatesc vocea pentru cantatul artistic si in acelasi timp definitiveaza o buna poza de voce. Sunt exercitii in care numele notelor este inlocuit cu vocale. Exercitiile trebuie sa inceapa cu timpi scurti de studiu ... de la 5 minute ajungand la maxim 30 de minute. In timp, aproximativ 6 luni de studiu, sedintele nu trebuie sa depaseasca zilnic 2 ore de vocalize, impartite in 4 sedinte de maximul 30 de minute fiecare, la intervale de timp cat mai mari. Nu se recomanda inceperea exercitiilor cel putin 3 ore de la desteptarea din somn si nici in primele 3 ore de la ultima masa. Atat in sedintele de vocalize dar si la repetitii, nu se va canta de la inceput cu vocea plina, ci in mod gradat, pentru a lasa vocea sa se incalzeasca. Inaintea concertelor se evita conversatiile inutile cu vocea plina , precum si starile de surescitare. Vocalizele trebuiesc facute sub indrumarea unui profesor, se efectueaza in registrul mediu al vocii, adica fara a forta vocea, nu se insista pe note grave sau acute. Studiul vocalizelor trebuie continuat si dupa ce elevul stapaneste aceste exercitii, chiar cativa ani buni cu toate ca vocea aparent este formata deja. La inceput exercitiile de vocalize se fac cu vocale, in timp se trece la folosirea numelor notelor intonate sau folosirea silabelor sau a cuvintelor. Pentru executarea in bune conditii a exercitiilor de vocalize. gura se deschide linistit ca "la cascat" . aceasta pozitie permite relaxarea si intinderea limbii in asa fel ca varful ei sa atinga dintii de jos sau baza lor. Vocalizele se incep de obicei cu gura inchisa (mute), care au rezonanta in meaturile nazale. Aceste exercitii pot fi executate si cu gura deschisa pastrandu-se acelasi loc de rezonanta .. ajuta la obtinerea mobilitatii maxilarului inferior... dar si a mobilitatii vocii. Trecerea la vocalizele cu gura deschisa si cu vocale se poate face combinand cele doua procedee. Aceasta se realizeaza, sau se executa cu o singura respiratie. Urmeaza vocalizele cu vocala A. Vocala A este precedata de consoanele sonate L,M,N plecandu-se de la silabele La, Ma, Na si continuind cu cu vocala A simpla. Daca vocala A nu suna prea curat se recurge adesea la vocala I ... adica MI pentru primul sunet continuand apoi vocaliza numai cu vocala I, trecandu-se la executarea silabei La, apoi ramanand numai pe vocala A. La vocile de femei, procesul acoperirii sunetelor se petrece adesea natural ... Pentru obtinerea unei bune acoperiri a sunetelor, pentru poza de voce normala si pentru o justa articulare, sunt folosite cu reale rezultate exercitiile vocale A,E,I,O,U pe un singur sunet sau 3-5 sunete succesive ... acestea pot fi si : I,E,A,O,U SAU U,O,A,E,I precum si prin adaugarea uneia din consoanele L,M sau N la aceste vocale. ( nu si C ... Cele 5 vocale - AEIOU - trebuie sa fie emise cu aceeasi deschidere a gurii, insistandu-se in special la articularea vocalei I. Nu se recomanda folosirea unui numar prea variat si prea mare de vocalize elementare pentru pozatul vocilor. Nu diversitatea si multitudinea vocalizelor desavarsesc pozarea vocilor, ci executarea lor cu rabdare si convingere. La inceputul fiecarui exercitiu de vocalize se inspira prin nas, dozandu-se rational aerul in expirare, dupa lungimea exercitiului, in asa mod, ca sa nu se ajunga a se inspira din nou la

mijlocul vocalizei sau ca ultimele sunete sa fie lipsite de viata, de sonoritate. Exercitiile de vocalize executate nuantat, colorat, cu intensitati vocale diferite, inlesnesc si pregatesc interpretarea. DEFECTELE VOCALE Toate vocile, asa cum era de asteptat, sunt supuse influntei unor factori care determina in mod diferit functionarea lor. Unii din acest factori exercita o influenta pozitiva .. de exemplu .. studiile continue, respectarea echilibrului fizic si psihic .. dar, alti factori duc la alterarea vocilor sau provoaca chiar defecte vocale. Defectele vocale sunt determinate de : a. vicii in constructia fizica in general si a aparatului vocal in special; b. vicii de natura psihica (deficiente ale vointei sau sensibilitatii, care provoaca stari de neincredere, nesiguranta, emotii puternice, trac etc.) ; c. nerespectarea principiilor de tehnica vocala; Majoritatea defectelor de emisie si articulare provin din nestiinta de a respira organizat. Chiar defecte in vorbire precum ... gangavitul, balbaitul, bolborosirea sunt adesea rezultate ale lipsei de sistematizare a respiratiei. Cele mai dese defecte sunt totusi cele de natura tehnica... de exemplu : tremuratul vocii, tremuratul buzelor :- , emisia falsa, nenaturala (datorata rezonantei si respiratiei), inegalitatea registrelor, pozitia defectuasa a gurii si a limbii, distonatul. Tremuratul vocii este defectul de emisie vocala cauzat de fortarea excesiva a aparatului vocal, respiratie defectuasa, lipsa de precizie, de siguranta in sustinerea sunetului, afectiuni ale coardelor vocale. Se recomanda exercitii perseverente prin prelungirea treptata a duratei de emisie a sunetelor. Cantatul in piano la inceput cu gura inchisa si cu rezonarea in meaturile nazale, apoi, treptat, vocalize cu emiterea sunetelor "tinute", mergand dozat catre cresterea duratei sunetelor si a intensitatii lor vocale . Vocea ingolata .. este cel mai des intalnit defect de emisie si este caracterizat printr-o rezonanta laringiana. Acest defect se datoreaza fortarii coardelor vocale . La emiterea sunetelor inalte, cantaretul contracta adesea radacina limbii care preseaza epiglota si astupa astfel laringele, incat sunetele nu mai pot trece spre cavitatile normale de rezonanta si rezoneaza in aceasta parte a aparatului vocal. Ingolarea este foarte periculoasa pentru voce deoarece atrage dupa sine cele mai rebele raguseli si maladii ale aparatului vocal. Din cauza emisiei ingolate, cantaretii se plang in mod curent de o permanenta oboseala, coardele lor vocale se sensibilizeaza si se uzeaza. Se recomanda pentru inlaturarea acestui defect exercitii cu gura inchisa si rezonanta in meaturile nazale, cat si folosirea silabelor Ma Mo etc ... Rezonanta nazala apare mai frecvent la emiterea sunetelor inalte si mai rar la celelalte .. este cauzata de rezonarea totala a sunetelor in meaturile nazale. Se recomanda exercitii de articulare a vocalelor I, E, O, urmarindu-se ca aerul sa nu se evacueze prin cavitatile nazale sau, prin cautarea celui mai bun sunet din intinderea vocala cu a carei emisie sa se mearga treptat la exersarea celorlalte sunete. Trebuie acordata o deosebita atentie valului palatin. In cazul in care emisia este guturala se va avea in vedere pozitia intinsa a limbii, care astupa astfel cu baza ei, laringele.

In afara de aceste defecte, mai intalnim emisiile; faringiene (care dau voci cavernoase, tubate, infundate etc.) si bucale (care dau voci albe, plate, imprastiate, haotice etc.) ... aceste defecte sunt mai usor de inlaturat, tot prin studiu si prin concentrarea emisiei in cavitatile normale de rezonanta. Distonatul se manifesta la acei cantareti a caror "ureche" nu percepe si nu controleaza emiterea exacta a sunetelor, precum si la cei care forteaza vocea si nu sustin sunetele pe respiratie. Pe langa acestea .. ... apar in anumite imprejurari, la unii cantareti, o serie de tulburari de ordin vocal care le stanjenesc activitatea: Raguseala ... atunci cand vocea capata un zbarnait suparator .. este produsul vibratiilor neconcentrate, care denatureaza culoarea vocala, imprimandu-i o sonoritate confuza ce se localizeaza in special la nivelul coardelor vocale. Se recomanda vizita la medic direct ... dar ... normal si reluarea! studiilor de impostare, prin respectarea unei bune respiratii, printr-o concentrare mai pronuntata a sunetelor si o foarte atenta folosire a rezonantei naturale. Coada pisicii este un fel de zgomot suplimentar, care insoteste sunetul fundamental, produs de coardele vocale, adeseori precedat sau urmat de flegme . ... si in acest caz este nevoie de sfatul medicului Exercitii de dictie Texte pentru corectarea diciei Gasiti mai jos cateva exercitii pentru corectarea si imbunatatirea dictiei, texte mai dificil de pronuntat si care necesita exercitiu si atentie. Repetandu-le si incercand sa le propunti din ce in ce mai repede, iti vei imbunatatii dictia. Merg foarte bine impreuna cu vocalizele si exercitiile de respiratie. 40 de exemple de texte pentru corectarea pronuntarii cuvintelor: Text 1 O coropisnita si`un coropisnitoi se coropisniteau la noi pe gunoi. Nu coropisnita coropisnitea pe coropisnitoi, ci coropisnitoiul coropisnitea pe coropisnita. Text 2 Papucarul papucareste papucii papucaresei, papucareasa nu poate papucarii papucii papucarului. Text 3 Luni la lumina lumanarii luminata de luna prin luminator ia luminat o luminita in lumina ochilor. Text 4 Cantecul cantat de cantareata incantatoare incanta cantaretzul incantat de cantarea cantaretei. Text 5 Capra neagra-n piatra calca, Cum o calca-n patru crapa! Crape capu caprii-n patru, Cum a crapat piatra-n patru! Capra neagra calca-n clinci, Crapa-i-ar capu caprii-n cinci Cum a calcat capra-n clinci.

Text 6 Capra paste langa casa, Capu caprii crape-n sase! Capra noastra n-are lapte, Crapa-i-ar coarnele-n sapte! Capra-n piatra a calcat Piatra-n patru a crapat, Povestea s-a terminat! Text 7 Un vultur sta pe-un pisc c-un pix in plisc. Text 8 Un cocostarc s-a dus la descocostarcarie, unde se descocostarcareau si alti cocostarci nedescocostarcariti, ca sa se descocostarcareasca de cocostarcaria lui. Text 9 Un bal fara egal cu final fatal la un halal carnaval estival cu scandal epocal dintr-un opal oval, pal, real si natural, fara rival, egal si actual. Text 10 Fata are flori pe prispa, prispa are flori, fata are flori pe prispa, prisma are flori Text 11 Cosasul Sasa cand coseste, cat sase sasi sasul coseste. Si-s sus si-n jos de casa sa, coseste sasul si-n sosea, coseste si alte sase case coseste si tot coseste sasul, pana da gata tot satul. Text 12 Eu pup poala popii, popa pupa poala mea! Text 13 Unui tamplar i s-a-ntamplat o intamplare. Alt tamplar, auzind de intamplarea tamplarului de la tamplarie a venit si s-a lovit cu tampla de tamplaria tamplarului cu intamplarea. Text 14 Gandindu-ma ca te gandesti ca ma gandesc la tine, gandeste-te ca ma gandesc ca te gandesti la mine. Text 15 Balaban Balabanescu balbaieste balbaituri balbaite pe negandite. Text 16 Bucur si Bucura se bucura ca Bucurel e bucuros in Bucuresti. Bucura-te cum s-a bucurat Bucuroaia cand s-a intors Bucurel bucuros de la Bucuresti. Text 17 Fata fierarului fierbe fasole fiarta fara foc fiindca focul face fum. Text 18 Am o prepelita pestrita cu paisprezece pui de prepelita pestriti. E mai pestrita prepelita pestrita decat cei paisprezece pui de prepelita pestriti, iar mai pestrit decat prepelita cea mai pestrita este prepelitoiul cel pestrit.

Text 19 E pestrita prepelita pestrita, dar mai pestriti sunt puii prepelitei pestrite. Text 20 O sapa lata, doua sape late, sapte sape late si inca alte sape late si alte sapte sape late Text 21 Pila-n punga, punga-n pila, pilalau cu pila lunga a pili pila pe dunga.pila-n punga, punga-n pila, pilalau cu pila lunga a pili pila pe dunga Text 22 Rica nu stia sa zica: rau, ratusca, ramurica, dar de cand baiatu-nvata poezia despre rata, Rica stie-acum sa zica: rau, ratusca, ramurica. Text 23 O gaina porumbaca in porumbar s-a urcat. In porumbar porumbaca tot porumbul l-a mancat. Text 24 Pili-as cu pila lunga, pila-n punga, punga-n pila. Text 25 O baba balana mananca o banana babana. Text 26 Un vultur sta pe pisc c-un pix in plisc. Text 27 Un caricaturist care caricaturizeaza caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza caricatura sa. Text 28 Primprejur plimbarile prin ploaie prilejuiesc placeri proprietarilor provinciali. Text 29 Tantarul sot insoti soata tantareasa, tantarind si intepand nesatios. Text 30 Sase saci in sase sasi soseau pe sosea. Text 31 Creata isteata, zambitoare si glumeata, scandeaza cu dictie fara interdictie fel de fel de poezii azurii cu copii si faclii, pe hartii, mii si mii apoi pe-un cal merg la bal triumfal. Text 32 Cele sapte muze cu priviri de zuze, scriu ca sa se amuze, versuri andaluze. Text 33 Sase calauze incearca s-acuze cinci femei lehuze . Text 34

Cinci fine meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze si ipotenuze Text 35 Patru buburuze, Rosii archebuze, Bazaie ursuze, Zburand pe peluze Text 36 O barza breaza face zarva pe-o varza. Text 37 Trei babe mofluze, Fara dinti si buze, Trag turte pe spuze, Fara sa se scuze. Text 38 Doua autobuze lovite de-obuze, au lumini difuze si defecte la diuze. Text 39 Papucarul papucareste papucii nepapucariti ai papucaresei, dar papucareasa nu poate papucarii papuci nepapucariti ai papucarului care papucareste papuci nepapucariti. Text 40 Cupa cu capac capac cu cupa.