Trasaturile moderniste ale liricii bacoviene Studiile de critica literara situeaza intreaga poezie romana interbelica sub semnul

modernismului, simbolismul fiind conceput ca o fosrma a modernismului prin cel mai important reperezentant al sau, George Bacovia. Poetul urmeaza indemnul lul Eugen Lovinescu de a moderniza literature romana, sincronizarea cu literatura europeana, eolutia poeziei de la epic la liric, abordarea tematicilor d einspiratie citadina si a inovarii limbajulu, sper exprimarea metaforica, expresiviate, sugestie si ambiguitate. La acestea se adauga maniera de elaborare a poeziei cu o arta poetica, asa ca in poeziile Plumb si Rar . acestea si alte poeme sunt descriptive , dar nu in sensul instaurat de pastelurile lui V Alecsandri, ci in acela de esenta moderna prin continut si limbaj. Limbajl se distinge prin bogatie, noutate si varietate. Bacovia creaza poezii de o atmosfera dezolanta in care staerea sufleteasca este sugerata si determinata de starea naturii, gasind elemente-simbol in care include identitatea dintre natura si om ; starile sufletesti sunt redate prin intermediul senzatiilor. Singuratatea este atat de amara incat poetul se simte ca si cum ar fi izolat intr-un cavou in care pana si sicriele dorm adanc . ( plumb). Sicriele, ccoroanele, amorul sunt din plumb, sugerand apasarea sufleteasca. Cuvantul plumb apare ca un epitet obsedant, intalnit in versuri ca afata o vreme de plumb (toamna) sau si pe lume plumb de iarna s-a lasat (gri) Singuratatea este o stare de spirit exprimata nu numai in poezia Plumb, dar si in Rar : singur,singur,singur/intr-un han departe . Parcul este de asemenea parasit si solitar cu regrete plang . Plange intreaga natura ploua,ploua,ploua...ce melancolie . Pustiul exterior exprima pustiul interior din sufletul portului si ii provoaca o stare de neliniste asa cum putem observa in poezia Rar, Nu numai ploaia dar si ninsoarea care se asterne peste copacii albi si negri desfrunziti creeaza un decor de doliu funerar . Ploaia este unul din simbolurile cu o frecventa mare in lirica bacoviana. Ea nu este privita ca un fenomen al naturii care fertilizeaza pamantul, ci ca o materie care descompune lent. Vantul si frigul inttregesc atmosfera de neliniste si spaima. Nicolae Manolescu afirma intr-un stufiu ca la Bacovia, natura esre ostila, apasatoare ca o inchisoare . Citind cu atentie poeziile remarcam faptul ca Bacovia este un modernist ingenuu, caracterizand-use prin naturaletea si sinceritatea cu care isi exprima solitudinea si nelinistea. El se exprima concret prin simboluri exterioare care insinueaza o mare bogatie de stari interioare depresive, deoarece se simte incatusar, sugrumat spiritual in lumea care-l apasa, fara a avea o solutie de evadare : plumb, Lacustra, Singur. Bacovia foloseste un limbaj stenografic, o inregistrare rapida a ideilor prin lipsa verbelor si folosirea conjunctiei si ., precum si a punctelor de suspensie : si flori de plumb si funerar vesmant . In poezia nervi de primavara cate un adverb constituie un vers sunt ametit , trece si ea . O alta trasatura este ambiguitatea, starea de spirit putand fi interpretata in mai multe feluri. Cuvantul cavou poate fi interpretat ca un mormant, casa lui, orastul in care traieste acesta, sau chiar propriul corp in care salasluieste un suflet de plumb. Simetria realizeaza efecte muzicale ale unui lait-motiv monoton si obsesiv. Muzicalitatea se mai releva si prin tehnica refrenului. (decor si plumb). De o tonalitate grava sunt verbele la imperfect : dormeau, stau, atarnau, sau substantivele : vesmant, mormant, pplumb. Unele verbe auditive cu sonoritate stridenta sugereaza disperarea, teama si au fonctie onomatopeica (scartaiau, strig) In poezia lui Bacovia, culorile, prin tonurile lor ( alb, negru, gri, violet, rosu) sugereaza de cele mai multe ori omoartea si boala. Starea de spirit si obsesiile nu sunt exprimate in mod cursiv, ci sunt sugerate prin intreaga atmosfera a textelor. Unele poezii precum Plumb sau Singur pot fi considerate elegii. In concluzie, Bacovia a fost un creator al unui univers poetic de o frapanta originalitate, care are capacitatea de a exprima golul, negatia, depasind experienta simbolista intrucat bacovia exploateaza oarecum din exterior, cu o distanta ce merge de la ironie imperceptibila la parodie.