Conjuncie

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Acest articol se refer la o parte de vorbire. Pentru alte sensuri, vezi Conjuncie (dezambiguizare).

Conjuncia este o parte de vorbire neflexibil. Conjuncia nu are funcie sintactic i are rol morfologic auxiliar. Ea se analizeaz gramatical cu partea de vorbirecare o nsoete.

[modificare]n

limba romn

Conjuncia indic raportul de coordonare i subordonare ntre:

prile de propoziie o parte de propoziie i o propoziie dou propoziii

[modificare]Clasificare
Criteriile de clasificare cuprind forma conjuciei i raporturile stabilite de ctre conjuncie:

[modificare]Clasificare dup form

Conjuncia dup form poate fi:

simpl: ca, s, ci, dar, de, fie, dac, ori, sau etc. compus: ca s, ci i, i cu. locuiune conjuncional: mcar c, pentru c, cu toate c etc.

[modificare]Clasificare dup tipul raportului stabilit

Conjuncia dup acest criteriu poate fi:

coordonatoare - cnd leag prile de propoziie secundare de propoziiile regente sunt:

juxtapunere : "," copulativ: i, nici adversativ: dar, iar, ns disjunctiv: sau, ori, fie conclusiv: deci, aadar

subordonatoare

Iar, nici, i - pot fi adverbe (cnd au nelesul de: din nou, mcar, chiar) sau conjuncii (cnd leag ntre ele pri de propozitie de acelai fel sau propoziii). naintea conjunciilor adversative se pune ntodeauna virgul; excepie face conjuncia ns, cnd se afl n interiorul propoziiei. Cnd conjunciile disjunctive sunt perechi, virgula preced obligatoriu al doilea termen. Exemplu: Sau scrii, sau citeti.