A. Craciun, Daniela Chiru Tamara Marcovici Camelia Daescu Andrea Militaru Olinka Sarbu I.

Simedrea Otilia Marginean

Pacient medic boala: Cine este de fapt inamicul?

INTRODUCERE
Internarea unui copil in spital reprezinta de cele mai multe ori o experienta de viata pentru care nici copilul si nici familia acestuia nu sunt suficient pregatiti.
Coplesiti de propria vinovatie privind imbolnavirea copilului parintii adopta de multe ori o atitudine ostila echipei medicale aruncand totodata in bratele acesteia intreaga responsabilitatea a procesului de vindecare. Printr-un proces de regres psihic, coalizand cu suferinta propriului copil sau dintr-un sentiment de solidaritate gresit inteles, parintii ajung sa considere medicul curant si echipa acestuia ca fiind cauzatorii suferintei copilului lor.

INTRODUCERE
In acest proces de refuzare a confruntarii cu realitatea bolii (care include si propria vinovatie) pentru unii parinti actul medical devine un act de tortura, generator obligator de durere si traumatizant pshihic. In acest tablou, parintele se transforma din vinovat in salvator, devenind astfel o bariera intre personalul medical si copil. Apare astfel un obstacol suplimentar in stabilirea unei coalitii, a unui sentiment de incredere intre medic si copil, esential procesului de vindecare.

SINDROMUL LUPTA SAU FUGI

Reprezinta modalitatea de raspuns a organismului la un pericol iminent sau la o amenintare exterioara.

In timpul acestui raspuns sunt eliberati anumiti hormoni cum ar fi cortizolul si adrenalina.
Persistenta acestei reactii poate duce la o stare de imunodeficienta si prelungirea procesului de vindecare.

MATERIAL SI METODA
Prezentam cazul unei fetite de 6 ani, internata pentru pneumonie bazala, care pe parcursul internarii a prezentat o stare de anxietate maxima, refuzand total interactiunea cu personalul medical, chiar si in timpul vizitei medicale, cand pacienta incepea sa tremure si repeta obsesiv: -Mi-e frica! Mi-e frica! ascunzandu-se in spatele mamei. Aceasta stare era indusa in mare parte de atitudinea neincrezatoare a mamei care privea personalul medical ca un inamic venit sa faca rau fetitei: - Iarasi o chinuiti? - Ce-i mai faceti acum?

MATERIAL SI METODA
Discutarea acestor aspecte cu familia a determinat o schimbare majora de atitudine a mamei si implicit a pacientei care a devenit prietenoasa si bine dispusa, intinzand mana spre a i se face tratamentul. Ameliorarea starii de stres a fost insotita si de ameliorarea starii clinice si a oprit evolutia trenanta (de peste 3 saptamani) a unei pneumonii altfel obisnuite.

DISCUTII
Mentinerea sanatatii necesita o buna capacitate de a face fata stresului. Expunerea la evenimente stresante intense sau extreme poate provoca dezechilibre majore in organism. Percepsia noastra asupra evenimentelor este extrem de importanta, in functie de aceasta ele putandu-se constitui intr-un agent stresor (real sau imaginar) solicitand la maximum resursele fizice, psihice si emotionale. In cazul copiilor, parintii reprezinta un intermediar esential, cu functie de modulare a modului de a intelege si de a se raporta la situatia de boala.

DISCUTII
Sindromul general de adapatare se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma ("de soc" sau raspunsul "lupta sau fugi), de rezistenta si de epuizare. In prima faza, organismul declanseaza raspunsul la agentul stresor. Urmatorul stadiu este cel de rezistenta, in care aparent organismul s-a adaptat la situatie, insa persista modificarile din stadiul de alarma. In cazul in care organismul continua sa fie supus stresului, se intra in al treilea stadiu, cel de epuizare cand incep sa se instaleze consecintele nocive ale persistentei reactiilor de aparare.

CONCLUZII
Modalitatea de interactiune cu pacientul (parinti si copii) reprezinta un factor esential in practica medicala permitand obtinerea compliantie la tratament i diminuarea stresului fata de actul medical.
Este de aceea esential ca parintii sa inteleaga ca in cadrul triadei PACIENT MEDIC BOALA inamicul nu este medicul ci BOALA.