Curs de analiz a complex a

Gabriela Apreutesei
Iasi, 2010
1
Capitolul I
Structura algebric a si topologic a a multimii numerelor complexe
I.1. Multimea numerelor reale
Pe tot parcursul acestui curs vom considera binecunoscute informatiile es-
entiale referitoare la multimea numerelor reale R, la structura sa algebric a si
cea topologic a:
Reamintim c a multimea numerelor reale R, mpreun a cu adunarea si n-
multirea uzuale, formeaz a un corp comutativ.
Pe acest corp se consider a rela tia de ordine uzual a " _ ", deci o relatie care
este:
i) reexiva: r _ r, pentru orice r R;
ii) antisimetrica: dac a r _ j si j _ r atunci r = j;
iii) tranzitiva: dac a r _ j si j _ r atunci r _ ..
Aceast a relatie este compatibil a cu operatiile algebrice de pe R : dac a a,
/ R astfe nct a _ /, atunci a +c _ / +c si a d _ / d, pentru orice c, d R,
d _ 0.
Relatia este de totala ordine, adic a oricare ar dou a numere reale a si /
avem e a _ /, e / _ a.
S-a obtinut astfel un corp comutativ total ordonat. n plus, R veric a axioma
completitudinii (sau axioma Cantor-Dedekind): orice multime nevid a a lui R
care este majorat a admite cel putin o margine superioar a.
Pentru ecare element a R sistemul vecinata tilor 1(a) este format din
toate multimile \ R care contin intervale deschise centrate n a, adic a multim-
ile \ pentru care exist a - 0 cu (a -, a +-) \.
Denirea sitemului vecin at atilor pentru ecare punct a permis introducerea
urm atoarelor notiuni: sir convergent de numere reale, limita si continuitate a
unei functii reale ntr-un punct, func tii reale derivabile si integrabile Riemann.
Toate aceste denitii vor utilizate n continuare si le vom considera cunoscute.
I.2. Forma algebric a a numerelor complexe
Denitia I.1:Prin mul timea numerelor complexe vom ntelege multimea
C = (a, /) ; a, / R, dotat a cu dou a operatii:
adunarea : " + " : C C C, (a, /) + (c, d) = (a +c, / +d);
nmultirea : " " : C C C, (a, /) (c, d) = (ac /d, ad +/c).
Teorema I.1: Tripletul (C, +, ) formeaza un corp comutativ.
Observatia I.1: Remarc am c a R poate identicat cu un subcorp al lui C
prin aplicatia c : R C,
c(r) = (r, 0).
2
Astfel se poate considera r = (r, 0) pentru orice r R. Deci 0
C
= 0
R
.
Vom nota n continuare (0, 1) = i; are loc relatia i
2
= (1, 0), adic a i
2
= 1.
Astfel putem ajunge la urm atoarea scriere a numerelor complexe:
oricare ar (a, /) C avem (a, /) = (a, 0) + (/, 0) (0, 1) = a +/i.
Denitia I.2: Aceast a scriere ( (a, /) = a+i/) se numeste scrierea algebrica
uzual a a numerelor complexe.
Atunci cnd am xat un sistem de coordonate ortogonal n plan , orice num ar
complex . = a +i/ se poate reprezenta n mod unic ca un punct avnd abscisa
a si ordonata
/; numerele reale a si / sunt partea reala (Re .), respectiv partea imagi-
nara (Im.) a lui .. Reciproc, oric arui punct din plan i corespunde un num ar
complex, numit axul punctului respectiv (gura I.1).
Figura I.1
Acest plan, n care reprezent am numerele comlpexe ., l vom numi plan
complex, iar axele orizontal a si vertical a vor denumite axa reala, respectiv axa
imaginara a planului complex si le vom nota cu Or, respectiv Oij.
Denitia I.3: Prin func tia modul se ntelege aplicatia [ [ : C R,
[.[ = [a +i/[
Jt}
=
_
a
2
+/
2
.
Pentru un element dat ., num arul [.[ are semnicatie geometric a si anume
el reprezint a lungimea segmentului determinat de origine si punctul din plan de
ax . = a +i/.
Din denitia de mai sus rezult a imediat urm atoarele trei propriet ati:
3
Propriet ati:
1) [.[ = 0
R
= . = 0
C
;
2) [.
1
.
2
[ = [.
1
[ [.
2
[ ;
3) [.
1
+.
2
[ _ [.
1
[ +[.
2
[ .
Denitia I.4: Prin opera tia de conjugare se ntelege functia : C C,
. = a +i/
Jt}
= a i/.
n reprezentarea din plan a unui num ar complex ., conjugatul s au . este
simetricul lui . fat a de axa real a.
Se arat a usor c a au loc egalit atile:
1) .
1
+.
2
= .
1
+ .
2
, \.
1
, .
2
C;
2) .
1
.
2
= .
1
., \.
1
, .
2
C;
3) . = ., \. C;
4) [.[
2
= . ., \. C;
5) .
1
= (.)
1
, \. ,= 0;
6) . = . = Im. = 0.
I.3. Scrierea trigonometric a a numerelor complexe
Dac a . = a+i/ este un num ar complex nenul, atunci este bine denit unghiul
0 (, ] format de directia pozitiv a a axei Or cu raza vectoare a punctului
din plan asociat lui ..
Leg atura dintre 0 si . este dat a de relatiile trigonometrice n triunghiul bine
determinat de punctele O, ., a:
cos 0 =
a
[.[
, sin0 =
/
[.[
. (1)
Observatia I.2: Unghiul 0 care veric a relatiile (1) exist a si este unic.
Orice num ar complex . ,= 0 se poate scrie sub forma . = [.[
_
o
j:j
+i
b
j:j
_
sau
. = [.[ (cos 0 +i sin0) . Din cele de mai sus se vede c a exist a o corespondent a
bijectiv a ntre numerele complexe nenule . si solutiile 0 ale de sistemului (1).
4
Figura I.2
Denitia I.4: 1. Scrierea . = [.[ (cos 0 +i sin0) a unui num ar complex
. ,= 0 este numit a forma trigonometrica a num arului . (gura I.2).
2. Se poate deni functia bijectiv a
arg : C0 (, ] , arg . = 0,
numit a argumentul redus al lui ..
3. Dac a pentru sistemul (1) nu cerem ca solutiile s a se g aseasc a n inter-
valul (, ], atunci multimea solutiilor o vom nota cu rq . si este numit a
argumentul neredus al lui ..
Deci rq . = arg . + 2/; / 7, iar dac a 0 rq ., atunci
arg . = 0(mod 2) (, ].
n plus, dac a . = a +i/ si a ,= 0, atunci arctq
b
o
rq ..
Scrierea trigonometric a a num arului complex . ,= 0 devine:
. = [.[ (cos arg . +i sin arg .).
Exemplul I.1: S a se calculeze modulul, conjugatul si argumentul num arului
complex . = 1 +i.
Evident [.[ =
_
2, . = 1 i; cum . =
_
2
_
p
2
2
+
p
2
2
_
, elementul 0 (, ]
pentru care cos 0 =
p
2
2
si sin0 =
p
2
2
este 0 =
t
4
, deci arg . =
t
4
.
Observati I.3: Cercetnd scrierea numerelor complexe att n forma lor
algebric a, ct si cea geometric a, nu se observ a pe multimea C nici o relatie de
total a ordine adecvat a (compatibil a cu operatiile de pe C). Aceasta face s a
nu putem vorbi pe C de numere pozitive sau negative deoarece aceste notiuni
5
presupun compararea cu 0. Vom considera ca singura relatie de ordine pe C,
ordinea uzual a ntre numerele reale.
I.4. Interpretarea geometric a a operatiilor uzuale pe C
Utiliznd scrierea algebric a a numerelor complexe remarc am c a orice num ar
complex . = a + i/ poate identicat cu un vector din plan avnd originea n
O si vrful n punctul ' din plan de ax .. Dac a vom nota versorii de pe axele
real a si imaginar a cu r, respectiv j, putem scrie c a . =

O' = a r +/ j.
Fie acum punctele '
1
si '
2
de axe respectiv .
1
= a
1
+i/
1
si .
2
= a
2
+i/
2
.
Atunci

O'
1
+

O'
2
= (a
1
r +/
1
j) + (a
2
r +/
2
j) = (a
1
+a
2
) r + (/
1
+/
2
) j =
.
1
+.
2
, deci adunarea numerelor complexe poate privit a ca adunarea vectorilor
corespondenti din plan dup a regula binecunoscut a a paralelogramului (gura
I.3).
Figura I.3
Dac a acum vom utiliza scrierea trigonometric a a dou a numere complexe
.
1
= r
1
(cos 0
1
+i sin0
1
) si .
2
= r
2
(cos 0
2
+i sin0
2
) , atunci, conform denitiei
nmultirii numerelor complexe, avem .
1
.
2
= r
1
r
2
[(cos 0
1
cos 0
2
sin0
1
sin0
2
) +
i (cos 0
1
sin0
2
+ sin0
1
cos 0
2
)], adic a .
1
.
2
= r
1
r
2
[cos (0
1
+0
2
) + sin(0
1
+0
2
)].
Aceast a formul a ne indic a semnicatia vectorial a a produsului a dou a nu-
mere complexe: .
1
.
2
este un vector cu vrful n origine, de lungime egal a cu
produsul lungimilor vectorilor .
1
si .
2
, iar directia este dat a de semidreapta
care face axa Or unghiul sum a orientat 0
1
+ 0
2
(gura I.4). Reamintim n
nal formula lui Moivre: dac a . = r (cos 0 +i sin0) si : N0 atunci
.
n
= r
n
(cos :0 +i sin:0) , care poate dedus a din formula de nmultire a
dou a numere complexe puse sub form a trigonometric a.
6
Figura I.4
I.5. Ecuatii uzuale n planul complex
Vom rescrie n continuare n limbaj complex binecunoscutele ecuatii ele
dreptei si ale cercului.
Ecuatia dreptei prin dou a puncte date:
Consider am '
1
si '
2
dou a puncte distincte din plan, de axe .
1
si .
2
. S a
exprim am n functie de .
1
si .
2
axul . al unui punct ' de pe dreapta '
1
'
2
.
Deci dac a ' '
1
'
2
atunci
::1
:2:1
= t R si reciproc.
Deci ecua tia canonica a dreptei '
1
'
2
exprimat a n temeni de numere com-
plexe este
. .
1
.
2
.
1
= t R.
De aici se g aseste usor si ecua tia parametrica a dreptei '
1
'
2
:
. = (1 t).
1
+t.
2
, t R.
Se obtin de asemenea ecuatiile canonice si parametrice ale semidreptei ['
1
'
2
:
' ['
1
'
2
=
. .
1
.
2
.
1
= t R

+
= . = (1 t).
1
+t.
2
, t R

+
,
7
respectiv ale segmentului ['
1
'
2
[ :
' ['
1
'
2
[ =
. .
1
.
2
.
1
= t [0, 1] = . = (1 t).
1
+t.
2
, t [0, 1].
Figura I.5
Distanta dintre dou a puncte date:
Dac a '
1
si '
2
sunt dou a puncte distincte din plan, de axe .
1
si .
2
, s a
exprim am distanta d dintre ele. Pentru aceasta e .
1
= r
1
+ij
1
si .
2
= r
2
+ij
2
scrierea lor algebric a. Atunci
d =
_
(r
2
r
1
)
2
+ (j
2
j
1
)
2
= [.
2
.
1
[ .
Ecuatia cercului de centru si raz a date:
S a presupunem c a avem un punct '
0
de ax .
0
n planul complex si vrem s a
exprim am ecuatia cercului de centru '
1
si raz a dat a r 0 : dac a . este axul
punctului ' si . = r+ij, .
0
= r
0
+ij
0
, atunci ' descrie cercul dac a si numai
dac a distanta de la ' si '
0
este r (gura I.6), adic a
[. .
0
[ = r.
8
Figura I.6
I.6. Topologizarea multimii numerelor complexe
Denitia I.6: Prin vecinatate a unui punct .
0
C ntelegem orice multime
\ C cu proprietatea c a exist a 1(.
0
, -) astfel nct. 1(.
0
, -) \, unde prin
1(.
0
, -) s-a notat discul deschis de centru .
0
si raza - 0, adic a 1(.
0
, -) =
. C [ [. .
0
[ < - (gura I.7).
Familia vecin at atilor unui punct arbitrar .
0
C este 1(.
0
) = \ C; 1(.
0
, -) astfel
nct 1(.
0
, -) \ .
Observ am de asemenea c a familia |(.
0
) = 1(.
0
, -) [ - 0 formeaz a un
sistem fundamental de vecin at ati pentru punctul .
0
.
9
Figura I.7
Reamintim acum urm atoarele denitii, adaptate multimii C:
Denitia I.7:
1. O multime 1 _ C se numeste deschisa dac a e 1 = O,e 1 ,= O si
\.
0
1 1(.
0
, -) 1.
2. O multime 1 _ C se numeste nchisa dac a C1 este deschis a.
3. O multime 1 _ C se numeste compacta dac a este nchis a si m arginit a:
' 0 astfel nct [.[ _ ', \. 1.
4. O multime 1 C se numeste conexa dac a oricare ar _ 1, ,= O,
simultan deschis a si nchis a, rezult a c a = 1.
5. Un punct .
0
C se numeste punct de acumulare pentru o multime 1 _ C
dac a orice vecin atate a lui .
0
intersecteaz a multimea 1 n m acar un punct diferit
de
.
0
: \\ 1(.
0
), (\ 8 .
0
) 1 ,= ? .
6. Un punct .
0
este punct interior multimii 1 dac a exist a un disc 1(.
0
, -)
1, unde - 0.
S a vedem n cele ce urmeaz a la ce revine n aceast a topologie convergenta,
respectiv conditia Cauchy pentru un sir de numere complexe.
Denitia I.8: Un sir (.
n
)
n2N
(C, [ [) se numeste convergent dac a exist a
.
0
C cu proprietatea c a \\ 1(.
0
) :
\
N astfel nct \: _ :
\
, r
n
\.
Vom nota .
n
.
0
.
10
Teorema I.2: 1. Un sir (.
n
)
n2
C este convergent la .
0
C daca:
\- 0 :
:
N astfel nct \: _ :
:
, [.
n
.
0
[ < -
2. Un sir (.
n
)
n2
C, .
n
= r
n
+ ij
n
, \: N

, este convergent la .
0
=
r
0
+ij
0
daca si numai daca r
n
r
0
si j
n
j
0
n R.
Observatia I.4: De fapt convergenta unui sir de numere complexe revine la
convergenta a dou a siruri de numere reale; acestea pot si sirurile modulelor,
respectiv a argumentelor, atunci cnd sirul este nenul.
Denitia I.9: Un sir (.
n
)
n2
C se numeste sir Cauchy dac a:
\- 0:
:

astfel nct \: _ :
:
, \j N avem [.
n+
.
n
[ < -.
Teorema I.3: Un sir (.
n
)
n2N
C, .
n
= r
n
+ij
n
este sir Cauchy daca si
numai daca sirurile reale (r
n
)
n2N
, (j
n
)
n2N
sunt siruri Cauchy.
Teorema I.5: Pe spa tiul (C, [ [) orice sir Cauchy este convergent..
Denitia I.11:
1. Se numeste serie de numere complexe un culpu de siruri (.
n
)
n2N
, (o
n
)
n2N
,
unde .
n
C si o
n
= .
0
+.
1
+... +.
n
pentru orice : N. .
n
se numeste temenul
general al seriei, iar o
n
se numeste sirul sumelor pertiale. Vom nota seria cu
1

n=0
.
n
.
2. O serie de numere comlpexe
1

n=1
.
n
se numeste convergenta dac a sirul
sumelor sale partiale o
n
= .
1
+ .
2
+ ... + .
n
este convergent n C. n mod
echivalent (n virtutea faptului c a C este un spatiu Banach) avem
Teorema I.6: Seria
1

n=1
.
n
este convergenta daca si numai daca este n-
deplinita condi tia de tip Cauchy:
\- 0:
:
N astfel nct \/ N si \: _ :
:
avem [.
n+1
+.
n+2
+....
n+|
[ <
-.
Observatia I.5: Scriind, de exemplu, ecare termen .
n
n forma algebric a
.
n
= r
n
+ j
n
, putem descompune sirul sumelor partiale a seriei sub forma
o
n
= (r
1
+ r
2
+ ...r
n
) + i(j
1
+ j
2
+ ...j
n
); deci studiul seriei complexe
1

n=1
.
n
revine la studiul seriilor reale
1

n=1
r
n
si
1

n=1
j
n
. n caz de convergent a avem
1

n=1
.
n
=
1

n=1
r
n
+i
1

n=1
j
n
.
11
I.7. Punctul de la innit. Sfera lui Riemann
Multimea R a numerelor reale se completeaz a prin dou a puncte, anume
si +, obtinndu-se dreapta real a ncheiat a. n mod similar putem completa
multimea C, dar printr-un singur punct, notat , obtinndu-se planul complex
extins sau planul lui Gauss.
Vom nota C
1
= C ' .Aceasta se poate topologiza la rndul ei.
Denitia I.12: Prin vecin atate a punctului vom ntelege orice multime
\ C
1
care contine exteriorul unui disc, deci
\ 1() dac a exist a - 0 astfel nct \ C81(0, -) (gura I.8).
Figura I.8
n cele ce urmeaz a vom exprima faptul c a un sir de numere complexe are
limita .
Denitia I.13: Un sir (.
n
)
n2
C are limita (sau diverge la ) dac a:
\\ 1() :
\
N astfel nct \: _ :
\
, r
n
\.
Vom nota .
n
.
Teorema I.8: Un sir (.
n
)
n2
C are limita daca si numai daca
[.
n
[
R
+ sau, echivalent,
.
n
,= 0, \: N

( sau ncepnd cu un rang :

0
) si
1
.
n
0.
12
Asa cum pentru multimea numerelor complexe am g asit o imagine geome-
tric a, anume planul complex, am dori s a punem n evident a un model geometric
si pentru multimea C
1
. Vom ar ata c a pentru aceasta poate aleas a o sfer a
din R
3
. Pentru usurinta calculelor vom considera sfera cu centrul n origine si
de raz a 1, adic a sfera unitate, pe care o vom nota cu o
3
(0, 1) (aceast a alegere
ns a nu este esential a, demonstratia putndu-se adapta si pentru alte sfere din
R
3
). Vom descrie aceast a corespondent a bijectiv a dintre C
1
si o
3
(0, 1) mai
nti printr-o constructie geometric a: e sistemul de coordonate n R
3
dat de
originea O si axele de cooronate r
1
, r
2
, r
3
. Not am cu punctul de coordonate
(0, 0, 1) , pe care l vom numi polul nord al sferei. Vom identica planul r
1
Or
2
cu planul complex, deci orice punct de coordonate (r
1
, r
2
, 0) poate identicat
cu punctul de ax . = r
1
+ir
2
. Fie acum ' (r
1
, r
2
, r
3
) un punct oarecare de pe
o
3
(0, 1) , diferit de . Dreapta ' intersecteaz a planul r
1
Or
2
ntr-un punct
1 de ax . (gura I.9). Consider am aplicatia denit a geometric astfel:
c : o
3
(0, 1) C
1
, c(') =
_
1, dac a ' ,= ,
, dac a ' = .
Vom numi aceast a aplicatie proiec tia stereograca.
Figura I.9
Teorema I.7: Aplica tia proiec tie stereograca este un bijec tie ntre sfera
unitate o
3
(0, 1) si planul complex extins C
1
.
Vom reveni asupra multimii C
1
n capitolul urm ator.
13
Capitolul al II-lea
Functii complexe de o variabil a complex a
II.1. Limit a si continuitate pentru functii complexe
O functie complex a este o functie ) : 1 _ C C, deci pentru orice . 1
avem )(.) C; astfel )(.) = n(.) + i(.), unde n, : 1 R. Prin identi-
carea lui C cu R
2
(adic a f acnd identicarea r + ij = (r, j)), putem considera
multimea 1 ca ind o submultime a lui R
2
.
Deci )(r + ij) = n(r, j) + i(r, j), cu n, : 1 R
2
R. Rezultatele de
baz a referitoare la functiile reale de dou a variabile reale se consider a stiute.
Vom adapta n continuare unele denitii cunoscute din cazul real n contextul
functiilor complexe.
Denitia II.1: Fie ) : 1 _ C C si .
0
punct de acumulare pentru
multimea 1. Spunem c a functia ) are limita | n punctul .
0
dac a pentru orice
sir (.
n
)
n2N
1, .
n
,= .
0
cu .
n
.
0
avem )(.
n
) |. Scriem lim
:!:o
)(.) = |.
D am unele reguli de calcul, similare cu cele din R.
Propriet ati (operatii cu limite):
I. Fie ), q : 1 _ C C, .
0
punct de acumulare pentru 1.
Daca exista lim
:!:0
)(.) = |
1
, lim
:!:0
q(.) = |
2
cu |
1
, |
2
C atunci:
1) Exista lim
:!:0
(c) +,q)(.) = c|
1
+,|
2
, oricare ar scalarii c,, C;
2) Exista lim
:!:0
() q)(.) = |
1
|
2
;
3) Daca q(.) ,= 0 pe o vecinatate a lui .
0
si |
2
,= 0,atunci exista lim
:!:0
_
}

_
(.) =
l1
l2
.
II. Daca ) : 1 _ C 1 _ C, q : 1 C, .
0
este punct de acumulare
pentru 1 si exista lim
:!:0
)(.) = |, iar | este punct de acumulare pentru mul timea
)(1), cu ) (.) ,= | pe o vecinatate a lui .
0
si exista lim
u!l
q(n) = |
1
, atunci func tia
q ) : 1 C are limita n .
0
si lim
:!:0
(q ))(.) = |
1
.
Limitele din proprietatea de mai sus sunt nite; facem conventia a+ =
pentru orice a C, iar cazul +este nedeterminat. Deasemenea = ,
a = dac a a ,= 0, iar 0 este caz de nedeterminare. Convenim ca
o
0
=
dac a a ,= 0 si
1
o
= pentru a ,= . Cazul
0
0
este nedeterminat.
Denitia II.2: Fie ) : 1 _ C, .
0
1. ) se numeste continua n .
0
dac a
pentru orice sir (.
n
)
n
_ 1, .
n
.
0
avem )(.
n
) )(.
0
).
Observatia II.1: Dac a .
0
este punct de acumulare pentru 1, atunci ) este
continu a in .
0
dac a si numai dac a exist a lim
:!:0
)(.) = )(.
0
).
Dac a .
0
este punct izolat pentru 1, atunci ) este n mod sigur continu a n
.
0
.
Propriet ati (operatii cu functii continue):
1. Daca ), q : 1 C, .
0
1 si ), q sunt continue n .
0
, atunci ) + q si
) q sunt continue n .
0
.
14
Daca n plus q( .
0
) ,= 0, atunci este bine denita func tia
}

pe o vecinatate
a lui .
0
si este continua n .
0
.
2. Daca ) : 1 _ C 1 _ C, q : 1 C, .
0
1, ) continua n .
0
si q
continua n n
0
= )( .
0
), atunci q ) : 1 C este continua n .
0
.
n mod specic are loc urm atoarea teorem a:
Teorema II.1 (caracterizarea limitei si continuit atii n C):
Fie ) : 1 _ C C, )(r +ij) = n(r, j) +i(r, j).
1) Daca .
0
= r
0
+ij
0
este punct de acumulare pentru 1, atunci exista lim
:!:0
)(.) =
|
1
+i|
2
daca si numai daca exista
lim
(r,)!(r0,0)
n(r, j) = |
1
si lim
(r,)!(r0,0)
(r, j) = |
2
.
2) Daca .
0
1, ) este continua n .
0
daca si numai daca n, sunt continue
n (r
0
, j
0
)..
Teorema II:2: Proiec tia streograca denita n paragraful I.7 este un home-
omorsm ntre sfera lui Riemann o
3
(0, 1) si planul complex extins C
1
.
Observatia II.2: Dac a dou a multimi 1 si 1 sunt homeomorfe (adic a dac a
exist a ntre ele un homeomorsm c) atunci structura topologic a de pe una dintre
multimi se trasport a prin c n structura topologic a a celeilalte. Astfel multimile
deschise, nchise, compacte, conexe ale lui 1 sunt duse prin c n multimi de
acelasi tip ale lui 1.
II.2. Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor complexe
Vom considera n cele ce urmeaz a multimea deschis a si conex a 1 _ C . Dac a
1 nu este conex a, se realizeaz a studiul pe ecare component a conex a a lui 1.
Denitia II.3: Fie ) : 1 _ C C, .
0
1.
1) Prin derivata func tiei ) n punctul .
0
ntelegem num arul (unic) din
C ' , notat cu )
0
(.
0
), unde )
0
(.
0
) = lim
:!:0
}(:)}(:0)
::0
, atunci cnd aceast a
limit a exist a.
2) Functia ) se numeste derivabila n .
0
dac a )
0
(.
0
) C.
3) Spunem c a ) este olomorfa pe 1 dac a ) este derivabil a n orice punct al
lui 1.
4) ) se numeste diferen tiabila n .
0
dac a exist a c Csi . : 1 C,
cu lim
:!:0
.(.) = .(.
0
) = 0, astfel nct
)(.) = )(.
0
) +c(. .
0
) +.(.)(. .
0
), \. 1.
Observatia II.3: Ideea de baz a n denitia functiilor diferentiabile este de
a aproxima, atunci cnd este posibil, functiile complexe prin functii mai simple
si anume prin functii ane. Cu notatiile de mai sus, o asemenea functie an a
este d
}
(.; .
0
) = )(.
0
) +c(. .
0
).
15
Teorema II.3: Fie ) : 1 _ C C, .
0
1. Func tia ) este derivabila n
.
0
daca si numai daca ) este diferen tiabila n .
0
.
n plus, constanta c din deni tia diferen tiabilita tii este = )
0
(.
0
).
Leg atura dintre derivabilitate si continuitate este similar a cu cea din R:
Teorema II.4: Fie ) : 1 _ C C derivabila n .
0
1. Atunci ) este
continua n .
0
.
Proprietatea II.1 (operatii cu functii derivabile):
I. Fie ), q : 1 _ C C, .
0
1, ), q derivabile n .
0
. Atunci:
1) ) +q este derivabila n .
0
cu () +q)
0
(.
0
) = )
0
(.
0
) +q
0
(.
0
);
2) ) q este derivabila n .
0
si () q)
0
(.
0
) = )
0
(.
0
) q(.
0
) +)(.
0
) q
0
(.
0
);
3) Daca n plus q(.
0
) ,= 0, atunci
}

este derivabila n .
0
unde
_
)
q
_
0
(z
0
) =
)
0
(.
0
) q(.
0
) )(.
0
) q
0
(.
0
)
q
2
(.
0
)
.
II. Fie ) : 1 1, q : 1 C, 1, 1 _ C mul timi deschise, .
0
1 si
n
0
= )(.
0
). Daca ) este derivabila n .
0
si q este derivabila n n
0
, atunci q )
este derivabila n .
0
cu (q ))
0
(.
0
) = q
0
()(.
0
)) )
0
(.
0
).
III. Fie 1, 1 mul timi deschise din C, ) : 1 1 bijec tie, .
0
1 si inversa
)
1
: 1 1 continua astfel nct )
0
(.
0
) ,= 0.
Daca ) este derivabila n .
0
, atunci )
1
este derivabila n n
0
= )(.
0
) si
are loc:
()
1
)
0
(n
0
) =
1
)
0
(.
0
)
=
1
)
0
()
1
(n
0
))
.
Reamintim c a o functie c : 1 R
2
R este diferentiabil a ntr-un punct
(r
0
, j
0
) 1 dac a exist a c
1
si c
2
R si exist a .
|
: 1 R, / = 1, 2, cu
lim
(r,)!(r0,0)
.
|
(r, j) = .
|
(r
0
, j
0
) = 0 astfel nct:
c(r, j) = c(r
0
, j
0
) +c
1
(r r
0
) +c
2
(j j
0
) +
+.
1
(r, j)(r r
0
) +.
2
(r, j)(j j
0
), \(r, j) 1.
Constantele reale c
1
si c
2
sunt de fapt derivatele partiale ale functiei c n
raport cu r, respectiv j : c
1
=
J
Jr
(r
0
, j
0
), c
2
=
J
J
(r
0
, j
0
).
Urm arim s a stabilim n continuare o caracterizare a derivabilit atii unei functii
complexe prin intermediul p artii ei reale si a p artii imaginare. Rezultatul difer a
esential de cel g asit n cazul continuit atii:
Teorema II.5 (teorema lui Riemann de caracterizare a derivabil-
it atii):
Fie ) : 1 _ C C ,) = n + i,o func tie complexa si .
0
1. Func tia
) este derivabila n .
0
daca si numai daca func tiile n, : 1 R
2
C sunt
diferen tiabile n (r
0
, j
0
) si n plus au loc condi tiile Cauchy-Riemann:
_
Ju
Jr
(r
0
, j
0
) =
Ju
J
(r
0
, j
0
)
Ju
J
(r
0
, j
0
) =
Ju
Jr
(r
0
, j
0
)
.
16
n acest caz )
0
(.
0
) =
Ju
Jr
(r
0
, j
0
) i
Ju
J
(r
0
, j
0
) .
Teorema II.6: Fie 1 un domeniu (mul time deschisa si conexa) si ) : 1
C olomorfa astfel nct Re ) sau Im) este constanta. Atunci rezulta ca ) este
constanta.
Observatia II.4: La baza demonstratiei de mai sus au stat conditiile
Ju
Jr
= 0
si
Ju
J
= 0, deci enuntul se poate reformula n felul urm ator:
Corolar II.1: Daca pe o mul time deschisa conexa 1 au loc rela tiile
Ju
Jr
= 0
si
Ju
J
= 0 (sau, echivalent,
Ju
Jr
= 0 si
Ju
J
= 0) atunci ) este constanta. n
particular, daca )
0
= 0 pe 1 atunci ) este constanta.
Corolar II.2: Fie 1 o mul time deschisa si conexa si ) : 1 C olomorfa
astfel nct una din urmatoarele func tii este constanta: [)[ sau arg ) (n cazul
n care )(.) ,= 0, pentru orice . 1). Atunci ) este constanta.
II.3 Functii armonice
Vom stabili n continuare leg atur a care exist a ntre functiile armonice n :
1 R
2
R si functiile olomorfe ) : 1 C C.
Denitia II.4: O functie n : 1 R
2
R de clas a C
2
(1) se numeste
func tie armonica dac a veric a ecuatia lui Laplace: n = 0, unde
n =
0
2
n
0
2
r
+
0
2
n
0
2
j
.
Expresia n se numeste laplace-ianul functiei n, iar conditia n = 0 se
numeste condi tia de armonicitate pentru functia n.
Teorema II.7: Fie 1 C un domeniu (mul time deschisa si conexa) si
) : 1 C olomorfa, ) = n +i. Daca n, C
2
(1) atunci n si sunt func tii
armonice.
Vom folosi acest rezultat n diverse aplicatii.
Reciproca Teoremei II.7 nu are loc, asa cum se poate vedea n Problema
II.13. Totusi, impunnd conditii mai tari pentru domeniul 1, proprietatea are
loc. Vom avea nevoie, pentru demonstratie, de urmatoarea denitie:
Denitia II.5: O multime 1 C este convexa dac a pentru orice dou a
puncte .
1
, .
2
1 segmentul cu capetele n .
1
si .
2
este continut n ntregime n
1 (adic a . = t.
2
+ (1 t).
1
1,oricare ar t [0, 1]).
Teorema II.8: Consideram 1 o mul time convexa din plan si n : 1 R
armonica. Atunci exista o functie ) : 1 C olomorfa cu ) = n +i.
Observatia II.5: 1. O asemenea functie armonic a se numeste conjugata
armonica a lui n. n general aceasta nu este unic a; stiind , urmeaz a c a si functia
+c (unde c este o constant a real a) este o conjugat a armonic a a lui n.
2. Teorema II.8 are loc pe multimi mai generale (multimi simplu conexe, pe
care le vom deni n capitolul al III-lea). Deoarece n demonstratia teoremei din
17
acest caz este nevoie s a denim integrala complex a l asam acest rezultat pentru
capitolul IV, ca exercitiu (Problema IV. 16).
3. Demostratia f acut a n cazul multimilor convexe (teorema II.8 de mai sus)
familiarizeaz a cititorul cu metoda care ne permite g asirea unei functii olomorfe
cunoscndu-i partea real a (a se vedea problemele II.6 - II.9). In esent a ea se
refer a la a integra partial conditiile Cauchy-Riemann.
II.5. Functii elementare
1. Functia exponential a
Denitia II.6: Prin func tia complexa exponen tiala se ntelege functia exp :
C C, exp(r +ij) = c
r
(cos j +i sinj).
Aceast a functie se noteaz a de asemenea si prin c
:
, unde . = r +ij.
Motivatie: n R, sirul r
n
=
_
1 +
r
n
_
n
este convergent cu limita c
r
;sirul
complex .
n
=
_
1 +
:
n
_
n
este de asemenea covergent, iar limita sa este c
r
(cos j +
i sinj) (a se vedea si Problema I.11).
Proprietatea II.2:
1. exp[
R
coicide cu func tia exponen tiala reala;
2. exp este periodica de perioada principala 2i;
3. exp(2i) = 1, exp(i) = 1;
4. exp(.
1
+.
2
) = exp.
1
exp.
2
;
5. exp este func tie olomorfa pe C cu exp
0
= exp.
2.Functia logaritm
Urm arim, n cele ce urmeaz a,s a introducem o functie similar a logaritmului
natural din R.
Functia exponential a n complex, ind periodic a, nu este injectiv a, deci nu
admite invers a. Dar dac a vom restrnge functia la o band a paralel a cu axa
imaginar a, de l atime 2 (perioada principal a a functiei este 2i), vom obtine o
functie injectiv a, deci inversabil a. De exemplu, s a consider am
1
0
= . C[ < Im. <
si
1
|
= 1
0
+ 2/i = . + 2/i; . 1
0
, / Z.
Vom nota n continuare C(, 0] = C . C; Re . _ 0 .
18
Figura II.1
Denitia II.7: Numim determinarea principala a func tiei logaritm functia )
0
:
C(, 0] 1
0
, )
0
(.)
no|
= ln. = ln[.[ +i arg ..
Mai general, prin determinare a func tiei logaritm vom ntelege orice functie
)
|
: C(, 0] 1
|
, )
|
(.)
no|
= ln. = ln[.[ +i arg . + 2/i, / Z.
Proprietatea II.3:
1. Restric tia func tiei )
0
la semiaxa reala pozitiva )
0
: (0, +) 1
0
coincide
cu logaritmul natural real .
2. Are loc egalitatea c
}
k
(:)
= . ( adica exp)
|
= 1
Cn(1,0]
).
3. Totu si )
|
(c
:
) = .+2:i, /, : Z; n particular pentru / = 0 si . 1
0
are loc )
0
exp = 1
10
.
4. Pentru orice / Z, func tiile )
|
sunt olomorfe cu )
0
|
(.) =
1
:
.
Observatia II.6: Proprietatea II.3 ne spune c a functia logaritm complex
nu veric a toate propriet atile cunoscute ale logaritmului real ( de exemplu
ln exp = 1
R
asa cum se poate vedea n Problema II.12). Semnal am, de aseme-
nea, c a n general, n complex,
_
ln.
1
.
2
,= ln.
1
+ ln.
2
:ln. ,= ln.
n
, : N.
:
Fie .
1
=
p
3
2
+ i
1
2
si .
2
=
1
2
+ i
p
3
2
. Scriem numerele .
1
si .
2
sub form a
trigonometric a si g asim
.
1
= cos
7
6
+i sin
7
6
, .
2
= cos
4
3
+i sin
4
3
, .
deci [.
1
[ = [.
2
[ = 1, arg .
1
=
7t
6
si arg .
2
=
4t
3
, de unde
ln.
1
+ ln.
2
= ln 1 +i
7
6
+ ln1 +i
4
3
= i
5
2
. (1)
Produsul lor este
.
1
.
2
= cos
15
6
+i sin
15
6
= cos(2 +

2
) +i sin(2 +

2
) = cos

2
+i sin

2
19
si astfel
ln.
1
.
2
= ln1 +i

2
. (2)
Confruntnd (1) cu (2) g asim rezultate diferite. n general, dac a arg .
1
+
arg .
2
(, ] egalitatea are loc, n caz contrar, nu.
3. Functia putere
Denitia II.8: Pentru ecare a C se poate deni functia ) : C(, 0]
C, )(.) = c
o ln :
no|
= .
o
, numit a func tia putere, unde prin ln s-a notat o deter-
minare oarecare a logaritmului complex.
Proprietatea II.4:
1. Restric tia la R a func tiei putere complexe n cazul a R coincide cu
func tia putere reala.
2. Daca a = : N, avem o singura determinare a func tiei putere, iar
n cazul a =
n
n
(unde : si : sunt numere naturale prime ntre ele) avem :
determinari ale sale.
3. Func tia putere complexa este olomorfa cu derivata (.
o
)
0
= a .
o1
, \ .
C(, 0] (a xat n C).
Observatia II.7: Datorit a propriet atilor speciale ale functiei logaritm com-
plex va rezulta c a unele dintre relatiile vericate de functia putere din R nu au
loc si n C; de exemplu (.
o
)
b
,= .
ob
si (.
o
)
b
,= (.
b
)
o
(n general). L as am aceasta
ca un exercitiu pentru cititor.
4. Functiile trigonometrice
Denitia II.9: Vom deni functiile sinus si cosinus n complex prin for-
mulele:
sin : C C, sin. =
c
I:
c
I:
2i
;
cos : C C, cos . =
c
I:
+c
I:
2
.
Proprietatea II.5:
1. Restric tiile func tiilor sin[
R
si cos [
R
sunt tocmai func tiile cunoscute din
R.
2. sin si cos sunt olomorfe pe C cu sin
0
= cos, cos
0
= sin.
3. Au loc formulele cunoscute n R pentru :i: si co:, de exemplu:
sin
2
. + cos
2
. = 1;
sin(.
1
+.
2
) = sin.
1
cos .
2
+ sin.
2
cos .
1;
cos(.
1
+.
2
) = cos .
1
cos .
2
sin.
1
sin.
2
;
20
Observatia II.8: F ar a a necesita o denire special a, dar cu un rol important
n teoria functiilor de o variabil a complex a, sunt functiile:
-polinomiala: 1 : C C, 1(.) = a
0
.
n
+ a
1
.
n1
+ ... + a
n1
. + a
0
, cu
a
0
, ..., a
n
C si
-ra tionala : 1 : C .
1
, ..., .
|
C, 1(.) =
1(:)
Q(:)
, unde 1, Qsunt functii
polinomiale, iar .
1
, ..., .
|
sunt r ad acinile lui Q : Q(.
1
) = ... = Q(.
|
) = 0 si
Q(.) ,= 0 pentru . ,= .
1
, ..., .
|
.
21
Capitolul al III-lea
Integrale curbilinii n R
n
III.1. Drumuri si curbe n R
n
Pentru a deni integralele curbilinii de speta nti si de speta a doua, vom
introduce mai nti notiunile de drum si curb a.
Denitia III.1: Numim drum parametrizat n R
n
o functie : [a, /]
R
n
continu a. Pentru t [a, /], not am (t) = (
1
(t), ...,
n
(t)). Ecuatiile
:
_
_
_
r
1
=
1
(t)
..........
r
n
=
n
(t)
, t [a, /] (1)
denesc reprezentarea parametrica a drumului .
Cazuri particulare: a) : = 2. Atunci un drum n R
2
se poate scrie sub
forma (t) = () (t) , q (t)) , t [a, /] , unde ), q sunt functii continue pe [a, /] .
Putem de asemenea scrie pentru orice t [a, /] ,
:
_
r = ) (t)
j = q (t) .
(2)
b) : = 3. Un drum n R
3
se poate scrie n forma (t) = () (t) , q (t) , /(t)) ,
t [a, /] sau
:
_
_
_
r = ) (t)
j = q (t)
. = /(t) ,
(3)
unde functiile ), q, / sunt continue pe [a, /] .
Denitia III.2: Dac a : [a, /] R
n
este un drum, atunci multimea
([a, /]) = (t) , t [a, /] (imaginea intervalului [a, /] prin functia ) se nu-
meste imaginea drumui (sau traiectorie sau hodograf ).
Exemplul III.1:
1) Consider am drumul denit parametric prin

1
:
_
r = cos t
j = sint,
unde t [0, ] . Imaginea acestui drum este semicercul de centru O si raz a 1
aat n semilpanul superior,parcurs n sens trigonometric.
2) Fie drumul dat prin ecuatia implicit a j =
_
1 r
2
, r [1, 1].El poate
paremetrizat prin

2
:
_
r = t
j =
_
1 t
2
,
t [1, 1]. Se constat a c a acest drum are aceeasi imagine ca si drumul precedent,
dar este parcurs invers.
22
Denitia III.3: Numim opusul drumului : [a, /] R
n
, drumul notat

: [a, /] R
n
, denit prin

(t) = (a +/ t) , (\) t [a, /] . Observ am c a

(a) = (/) ,

(/) = (a) .
Denitia III.4: Dac a
1
: [a, /] R
n
si
2
: [/, c] R
n
sunt drumuri
cu proprietatea c a
1
(/) =
2
(/) , numim juxtapunerea lui
1
cu
2
drumul

1
'
2
: [a, c] R
n
,
(
1
'
2
) (t) =
_

1
(t) , t [a, /]

2
(t) , t [/, c] .
Denitia III.5: Un drum : [a, /] R
n
= (
1
, ...,
n
) se numeste drum
neted, dac a functiile
1
, ...,
n
C
1
([a, /]) . Un drum : [a, /] R
n
se numeste
neted pe por tiuni dac a se poate scrie ca o juxtapunere a unui num ar nit de
drumuri netede.
Vom deni n cele ce urmeaz a notiunile de drum recticabil si lungimea unui
drum si vom da o metod a de calcul a lungimii unui drum din R
n
. Idea de baz a
n denirea lungimii unei curbe este o idee fundamental a n matematic a, anume
aceea de aproximare, asa cum se va vedea mai jos.
Figura III.1
Fie : [a, /] R
n
un drum dat de reprezentarea parametric a (1) . Consid-
er am o diviziune T([a, /]), : a = t
0
< t
1
< < t

= /si

drumul
poligonal (reuniunea segmentelor) cu vrfurile n punctele
|
(
1
(t
|
), ...,
n
(t
|
))
, (\)/ = 1, j. Atunci lungimea segmentului de dreapt a cu vrfurile n punctele

|1
(
1
(t
|1
), ...,
n
(t
|1
)) si
|
(
1
(t
|
), ...,
n
(t
|
)) este
_
[
1
(t
|
)
1
(t
|1
)]
2
+ [
2
(t
|
)
2
(t
|1
)]
2
... + [
n
(t
|
)
n
(t
|1
)]
2
si deci lungimea drumului poligonal

este
|(

) =

|=1
[
|1

|
[ =
=

|=1
_
[
1
(t
|
)
1
(t
|1
)]
2
+... + [
n
(t
|
)
n
(t
|1
)]
2
. (4)
Linia poligonal a nscris a
1

2
...

aproximeaz a curba dat a.

23
Denitia III.6: Spunem c a drumul are lungime nita sau c a este rec-
ticabil dac a multimea |(

), T([a, /]) este m arginit a. n acest caz,

lungimea | () a drumului se deneste prin
|() = sup
2D[o,b]
|(

).
Prezent am mai jos cteva propriet ati ale lungimii unui drum.
Propozitia III.1: a) Pentru orice drum recticabil , avem | () = | (

) ;
b) Daca
1
,
2
sunt drumuri juxtapozabile recticabile, atunci
1
'
2
este
recticabil si | (
1
'
2
) = | (
1
) +| (
2
) .
Teorema III.1: (de reprezentare integral a a lungimii unui drum) Fie :
[a, /] R
n
un drum neted reprezentat parametric prin rela tiile (1). Atunci
drumul este recticabil, iar lungimea sa este
|() =
b
_
o
_
[
0
1
(t)]
2
+...[
0
n
(t)]
2
dt. (5)
Analiz am acum un caz particular important pentru aplicatii, anume cazul
drumurilor date implicit: j = ) (r) ; el se poate paremetriza considernd r ca
parametru.
Corolar III.1: Presupunem ca : [a, /] R
2
este un drum denit para-
metric prin
:
_
r = r,
j = ) (r) ,
(6)
pentru r [a, /] , unde ) C
1
([a, /]) . Atunci este drum recticabil, iar
lungimea sa este
| () =
_
b
o
_
1 +)
0
(r)
2
dr. (7)
Vom deni n continuare notiunea de drumuri echivalente. Fie : [a, /] R
n
un drum si t = ,(t) : [c, d] [a, /] o bijectie continu a strict cresc atoare. Atunci
, este tot un drum si se numeste drum ob tinut din prin schimbarea de
parametru t = ,(t) .
Denitia III.7: Spunem c a drumurile
1
: [a, /] R
n
si
2
: [c, d] R
n
sunt drumuri echivalente prin rela tia : de schimbare de parametru (si not am

1
:
2
) dac a exist a o functie , : [c, d] [a, /] bijectiv a, continu a si strict cresc a-
toare astfel nct
2
=
1
,.
Un exemplu de drumuri echivalente este dat de
1
si

2
din exemplul III.1.
Se poate demonstra cu usurint a urm atorul rezultat:
Teorema III.2: Rela tia : mai sus denita este o rela tie de echivalen ta pe
mul timea drumurilor din R
n
.
Denitia III.8:. Numim curba orientata o clas a de drumuri echivalente n
raport cu relatia : de schimbare de parametru.
Observatia III.1: Se poate ar ata c a lungimea unei curbe nu depinde de
parametrizare.
24
Spunem c a o curb a este de clasa C
1
(sau curba neteda) dac a un reprezen-
tant al clasei de echivalent a care este curba este drum de clas a C
1
(neted).
Analog se deneste o curb a neted a pe portiuni. De altfel, vom identica clasa
de echivalent a (curba) cu un reprezentant (drum).
Se poate ar ata c a dac a
1
:
2
, atunci | (
1
) = | (
2
) .
III.2: Integrale curbilinii de speta I
Pentru a introduce integrala curbilinie de speta I, s a lu am un exemplu din
zic a: e

1 un arc de curb a (de exemplu n plan), pe care ni-l imagin am ca
pe un r material (gura III.1). Presupunem c a stim densitatea j (') a rului
n punctul ' al arcului

1.
Consider am o diviziune a arcului

1: =
0
,
1
, . . . ,
|1
,
|
, . . . ,
n
=
1 (n aceast a ordine) si punctele intermediare

'
|

|1

|
, (ceea ce revine la considerarea unei diviz ari a intervalului de denitie al curbei si la un sistem de puncte intermediare pentru.
aceast a divizare). Calcul am masa portiunii de r

|1

|
. Ea se aproximeaz a
cu
j ('
|
) |
_

|1

|
_
, unde |
_

|1

|
_
este lungimea arcului

|1

|
. Deci,
masa

1 t
n

|=1
j ('
|
) |
_

|1

|
_
.
De aici rezult a c a masa

1 = lim
jjjj!0
n

|=1
j ('
|
) |
_

|1

|
_
, unde [[[[ =
max
_
|
_

|1

|
_
, / = 1, :
_
. Aceasta este o prezentare intuitiv a a unei prob-
leme practice care a condus la introducerea notiunii de integral a curbilinie de
speta nti.
Fie : [a, /] R
n
un drum recticabil, = (
1
,
2
, ...,
n
) si 1 : ([a, /])
R o functie dat a. Vom deni integrala curbilinie a lui 1 n raport cu lungimea
de arc. Pentru aceasta, e : a = t
0
< t
1
< ... < t

= / diviziune a intervalului
[a, /] si t
|
[t
|1
, t
|
] , / = 1, j un sistem de puncte intermediare. Not am
1
|
= (t
|
) si :
|
lungimea segmentului de dreapt a de extremit ati 1
|1
si 1
|
,
adic a
:
|
= | ([1
|1
1
|
]) =
_
[
1
(t
|
)
1
(t
|1
)]
2
+... + [
n
(t
|
)
n
(t
|1
)]
2
.
25
Figura III.2
Atunci suma Riemann atasat a functiei 1 n raport cu lungimea curbei ,
diviziunii si sistemului de puncte intermediare t = t
|

|=1,
este
o
~
(1, , t) =

|=1
1 ( (t
|
)) :
|
=
=

|=1
1 (
1
(t
|
) , ...,
n
(t
|
))
_
[
1
(t
|
)
1
(t
|1
)]
2
+... + [
n
(t
|
)
n
(t
|1
)]
2
.
Reamintim c a prin norma diviziunii ntelegem num arul
[[[[ = max
_
t
|
t
|1
, / = 1, j
_
.
Denitia III.9: Spunem c a functia 1 este integrabila n raport cu lungimea
curbei dac a exist a un num ar real 1 cu proprietatea c a (\) - 0, () c = c (-)
0 astfel nct (\) T([a, /])(=multimea diviziunilor intervalului [a, /]) cu
[[[[ < c (-) si oricare ar sistemul de puncte intermediare t = t
|

|=1,
, s a
avem
[o
~
(1, , t
|
) 1[ < -.
n acest caz, num arul 1 se numeste integrala curbilinie (pe curba ) a func tiei
1 si se noteaz a 1 =
_
~
1 (r) d|.
Demonstr am n cele ce urmeaz a un rezultat care asigur a, n anumite ipoteze
suplimentare, existenta integralei curbilinii si n plus ne d a o formul a de calcul
a acestei integrale cu ajutorul integralei Riemann.
Teorema III.3 (Teorema de reducere a integralei curbilinii de speta
I la o integral a Riemann):
Fie : [a, /] R
n
,
:
_
_
_
r
1
=
1
(t)
...........
r
n
=
n
(t) ,
(8)
t [a, /] , o reprezentare parametrica a curbei netede (de clasa C
1
) sau netede
pe por tiuni si 1 : 1 _ R
n
R ( 1 domeniu ce con tine curba ) o func tie
26
continua. Atunci exista integrala curbilinie
_
~
1 (r) d| si avem
_
~
1 (r
1
, ..., r
n
) d| =
_
b
o
1 ( (t))
_
(
0
1
(t))
2
+... + (
0
n
(t))
2
dt. (9)
Din denitie rezult a cu usurint a urm atoarele propriet ati ale integralelor cur-
bilinii de speta I. Demonstratiile lor le l as am n seama cititorului.
Propozitia III.2: a) Daca
1
:
2
si 1 este integrabila pe
1
, atunci 1 este
integrabila si pe
2
si
_
~
1
1d| =
_
~
2
1d|.
b) Daca 1 este integrabila pe , atunci 1 este integrabila si pe

si
_
~
1d| =

_
~

1d|.
c) Daca
1
si
2
sunt drumuri juxtapozabile si 1 este o func tie integrabila
pe
1
'
2
, atunci 1 este integrabila pe
1
si pe
2
si
_
~
1
[~
2
1d| =
_
~
1
1d| +
_
~
2
1d|.
d) Daca 1, G sunt doua func tii integrabile pe si `, j sunt doi scalari reali,
atunci `1 +jG este o func tie integrabila pe si avem
_
~
(`1 +jG)d| = `
_
~
1d| +j
_
~
Gd|.
III.3: Integrale curbilinii de speta a II-a
Denitia III.10: Numim forma diferen tiala pe domeniul 1 _ R
n
o expresie
de tipul . = 1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
, unde 1
1
, ..., 1
n
: 1 R sunt functii date
depinznd de : variabile. Aceste functii 1

, , = 1, : se numesc coecien tii

formei diferen tiale ..
Denitia III.11: Dou a forme diferentiale . = 1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
si . =

1
1
dr
1
+... +

1
n
dr
n
se numesc egale dac a 1

=

1

, pentru orice , = 1, :.
Cazuri particulare: a) Pentru : = 2, not am variabilele independente cu
r, j si astfel o form a diferential a . denit a pe un domeniu 1 din R
2
se va scrie
n forma
. = 1 (r, j) dr +Q(r, j) dj.
a) Pentru : = 3, not am variabilele independente cu r, j, .. O form a diferential a
. denit a pe un domeniu 1 din R
3
va avea forma
. = 1 (r, j, .) dr +Q(r, j, .) dj +1(r, j, .) d..
27
Vom deni n continuare integralele curbilinii de speta a doua sau dintr-o
form a diferential a .. Pentru aceasta, e : [a, /] R
n
un drum dat parametric
prin
:
_
_
_
r
1
=
1
(t)
...........
r
n
=
n
(t) ,
(10)
si 1
1
, ...1
n
: ([a, /]) R functii date. Not am . = 1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
. Fie
diviziunea : a = t
0
< t
1
< ... < t

= / a intervalului [a, /] si t = t
|

|=1,
,
t
|
[t
|1
, t
|
] , / = 1, j un sistem de puncte intermediare. Construim suma
Riemann asociat a formei diferentiale ., diviziunii si sistemului de puncte
intermediare t n raport cu :
o
~
(., , t) =

|=1
1
1
( (t
|
)) [
1
(t
|
)
1
(t
|1
)] +
+... +1
n
( (t
|
)) [
n
(t
|
)
n
(t
|1
)].
Denitia III.12: Spunem c a forma diferential a . este integrabila pe
dac a exist a un num ar real 1 astfel nct (\) - 0, () c (-) 0 astfel ca (\)
T([a, /]) cu [[[[ < c (-) si (\) t = t
|

|=1,
un sistem de puncte intermediare,
s a avem
[o
~
(., , t) 1[ < -. (11)
Num arul real 1, dac a exist a, se numeste integrala formei diferen tiale . pe
si se noteaz a 1 =
_
~
..
Propozitia III.3: 1) Daca .
1
, .
2
sunt forme diferen tiale integrabile pe
curba si `
1
, `
2
sunt scalari reali, atunci
_
~
(`
1
.
1
+`
2
.
2
) = `
1
_
~
.
1
+`
2
_
~
.
2
(liniaritatea integralei curbilinii de spe ta a doua n raport cu forma diferen tiala).
2) Daca
1
,
2
sunt drumuri juxtapozabile si forma diferen tiala . este in-
tegrabila pe curba
1
'
2
, atunci . este integrabila att pe
1
, ct si pe
2
si
_
~
1
[~
2
. =
_
~
1
. +
_
~
2
..
3) Daca . este o forma diferen tiala integrabila pe , iar

este opusul lui

, atunci . este integrabila si pe

si
_
~

. =
_
~
..
D am si n acest caz o metod a de calcul a integralei cu ajutorul integralelor
Riemann.
Teorema III.4 (Teorema de reducere la o integral a Riemann): Con-
sideram un drum recticabil : [a, /] R
n
, neted sau neted pe por tiuni, dat
parametric prin rela tiile (5.10) si . = 1
1
dr
1
+... +1
n
dr
n
o forma diferen tiala,
unde 1
1
, ..., 1
n
: 1 R
n
R sunt func tii continue si 1 ( 1 ind dome-
niu). Atunci . este integrabila pe si are loc rela tia
28
_
~
. =
b
_
o
[1
1
((t))
0
1
(t) +... +1
n
((t))
0
n
(t)]dt. (12)
Observatia III.2: Se stie c a lucrul mecanic al unei forte conservative 1
care se deplaseaz a parcurgnd arcul

1 este dat de 1 =
_
_
.1
1 dr, deci el se
exprim a cu ajutorul unei integrale curbilinii de speta a doua:
1 =
_
_
.1
1
1
dr
1
+1
2
dr
2
+1
3
dr
3
,
unde (1
1
, 1
2
, 1
3
) sunt componentele fortei 1, iar r = (r
1
, r
2
, r
3
) este deplasarea.
Este stiut faptul c a lucrul mecanic al fortei conservative 1 care si deplaseaz a
punctul de aplicare, nu depinde de drumul parcurs, ci doar de doar de extrem-
it atile drumului.
Acest exemplu zic ne sugereaz a introducerea notiunii de independent a de
drum a unei integrale curbilinii de speta a doua.
Denitia III.13: Fie . = 1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
o form a diferential a, unde
1
1
, ..., 1
n
: 1 R
n
R si
1
,
2
dou a curbe din domeniul 1 avnd aceleasi
capete. Integrala formei . se numeste independenta de drum dac a
_
~
1
. =
_
~
2
..
Denitia III.14: Forma diferential a . = 1
1
dr
1
+... +1
n
dr
n
, cu 1
1
, ..., 1
n
:
1 R
n
R, se numeste exacta dac a exist a o functie ) : 1 R diferentiabil a
nct
d) = .. (13)
n acest caz , ) se numeste primitiva pentru forma diferen tiala ., iar conditia
d) = . revine la urm atoarele egalit ati:
0)
0r
1
= 1
1,
0)
0r
2
= 1
2
, ...,
0)
0r
n
= 1
n
. (14)
Vom da n continuare o generalizare a Teoremei Leibniz-Newton pentru in-
tegralele curbilinii de speta a II-a.
Teorema III.5: Fie forma diferen tiala exacta . avnd coecien tii continui
pe 1 R
n
si curba neteda : [a, /] 1. Daca ) este o primitiva pentru
., atunci:
_
~
. = )((/)) )((a)). (15)
Observatia III.3: Proprietatea r amne valabil a si pentru drumuri netede
pe portiuni. ntr-adev ar, dac a =
1
' ... '
n
, unde
1
, ...,
2
sunt netede,
29
atunci
_
~
. =
_
~
1
. +... +
_
~
m
. = )((/
1
)) )((a)) +... +)((/
n
)) )((/
n1
)),
unde /
n
= / si (a, /
1
) , (/
1
, /
2
) , ..., (/
n1
, /) sunt extremit atile drumurilor
1
,

2
, ...,
n
. Deci
_
~
. = )((/)) )((a)).
Observatia III.4: Aproximnd drumurile recticabile prin linii poligonale
nscrise (care sunt drumuri netede pe portiuni), putem aplica Observatia III.3
pentru a deduce c a Teorema III.5 se mentine si pentru drumuri recticabile.
Prezent am acum o teorem a de caracterizare a independentei de drum a in-
tegralelor curbilinii de speta a doua.
Teorema III.6: Fie . o forma diferen tiala avnd coecien tii continui pe
1. Integrala lui . este independenta de drum daca si numai daca pentru orice
drum inclus n 1, : [a, /] 1 _ R
n
, nchis ( (a) = (/)), avem
_
~
. = 0.
Figura III.3
Denitia III.15: Multimea deschis a 1 _ R
n
se numeste mul time conexa
(prin arce) dac a orice dou a puncte ale sale pot unite printr-o linie poligonal a
inclus a n multimea 1.
Teorema III.7: 1) Orice forma diferen tiala exacta cu coecien ti continui
pe o mul time 1 are integrala independenta de drum.
2) Daca 1 este deschisa si conexa (prin arce), are loc si reciproca.
Urm arim n cele ce urmeaz a s a stabilim conditii (necesare si suciente) care
s a asigure faptul c a o form a diferential a este exact a.
Denitia III.16: Fie . o form a diferential a, . = 1
1
(r
1
, ..., r
n
)dr
1
+ ... +
1
n
(r
1
, ..., r
n
)dr
n
, cu 1
I
: 1 R
n
R de clasa C
1
. Forma diferential a . se
numeste nchisa dac a
01
|
0r

=
01

0r
|
, (\) /, , , = 1, :, / ,= ,. (15)
Teorema III.8: Fie . = 1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
, 1
I
: 1 _ R
n
R, i =
1, : de clasa C
1
pe 1. Daca forma diferen tiala . este exacta, atunci . este
nchisa.
30
Reciproca Teoremei III.8 nu este n general adevarat a. Ea are loc totusi pe
multimi cu o structura mai special a, numite multimi simplu conexe.
Denitia III.17: O multime 1 R
n
se numeste simplu conexa dac a este
conex a si orice dou a curbe
1
,
2
: [a, /] 1 pot deformate n mod continuu
una n alta, deform arile r amnnd n multimea 1. (sau, echivalent, orice curb a
nchis a : [a, /] 1 poate restns a la un punct din 1 f ar a a iesi din multimea
1).
Observatia III.5: Din punt de vedere intuitiv, un domeniu simplu conex
este o multime f ar a "g auri".
De exemplu, orice curb a simpl a : [a, /] R
n
(adic a injectiv a pe [a, /)) si
nchis a, _ 1, delimiteaz a un domeniu simplu conex inclus n 1.
De asemenea orice bil a din spatiul R
n
este o multime simplu conex a.
Formul am acum reciproca teoremei III.8 pe multimi simplu conexe:
Teorema III.9: Fie . = 1
1
dr
1
+... +1
n
dr
n
, 1
I
: 1 _ R
n
R, i = 1, : de
clasa C
1
pe mul timea simplu conexa 1. Daca forma diferen tiala . este nchisa,
atunci . este exacta.
Corolar III. 2: Daca 1 este o mul time simplu conexa din R
n
, iar . =
1
1
dr
1
+ ... + 1
n
dr
n
este o forma diferen tiala nchisa cu coecien tii 1
I
: 1 _
R
n
R, 1
I
C
1
(1) , i = 1, :, atunci integrala lui . pe orice curba nchisa
inclusa n 1 este zero.
31
Capitolul al IV-lea
Integrala functiilor complexe
IV.1 Denitia si propriet atile integralei complexe
Denitia IV.1: Fie ) : () C, unde : [a, /] C este un drum din planul
complex. Pentru a deni integrala functiei ) pe curba () consider am o divizare
a intervalului [a, /].
: a = t
0
< t
1
< ... < t
n
= / care induce pe curba o divizare prin
punctele .
|
= (t
|
), \/ = 1, :.
Fie si sistemul de puncte intermediare (s.p.i.) (
|
), unde
|
= (t
|
)
(), \ / = 1, :, t
|
[t
|1
, t
|
].
Norma divizarii este || = max[t
|
t
|1
[ ; / = 1, :, iar suma Rie-
mann atasat a functiei ) pe divizarea si sistemului de puncte intermediare
(s.p.i.) este
o
,
()) =
n

|=1
)(
|
)(.
|
.
|1
)
Functia ) se numeste integrabila pe curba () dac a:
exist a 1 C nct pentru orice - 0 exist a c
:
0 cu proprietatea c a oricare
ar divizarea , cu || < c
:
si oricare ar sistemul de puncte intermediare
() avem [o
,
()) 1[ < -.
n cazul n care num arul 1 exist a, l vom nota cu
_
~
)(.)d. si l vom numi
integrala func tiei ) pe curba ().
Observatia IV.1: 1 este limita sumelor Riemann luate pe toate diviziunile
cu norma || 0. Rezult a c a num arul 1 denit mai sus, atunci cnd exist a,
este unic (ca limita unei sir din R).
Teorema IV.1: Fie ) : 1 C C, )(r + ij) = n(r, j) + i(r, j) si
() 1 o curba. Daca ) este integrabila pe (), atunci:
_
~
)(.)d. =
_
~
n(r, j)dr (r, j)dj +i
_
~
(r, j)dr +n(r, j)dj.
Vedem astfel c a integrala unei functii complexe se reduce la dou a integrale
curbilinii de specia a II-a. Aplicnd rezultatele cunoscute pentru integralele cur-
bilinii de specia a II-a (a se vedea formula (12) din teorema III.4) , obtinem
urm atoarea teorem a:
Teorema IV.2: Daca ) : () C este o func tie continua, iar : [a, /]
Ceste o curba neteda, atunci ) este integrabila pe () si are loc:
_
~
)(.)d. =
b
_
o
)((t))
0
(t)dt (1)
32
sau, echivalent,
_
~
)(.)d. =
b
_
o
[n(c(t), c(t)) c
0
(t) (c(t), c(t)) c
0
(t)]dt+
+i
b
_
o
[(c(t), c(t)) c
0
(t) n(c(t), c(t)) c
0
(t)]dt, (2)
unde (t) = c(t) +ic(t).
Teorema IV.3: Daca ) este integrabila pe () atuci are loc inegalitatea:

_
~
)(.)d.

_ |() sup
:2~
[)(.)[ ,
unde |() este lungimea curbei ().
n cele ce urmeaz a intention am s a d am o formul a de tip Leibniz-Newton
pentru integrelele functiilor complexe.
Denitia IV.2: O functie ) : 1 _ C C admite primitive dac a exist a
1 : 1 C olomorf a nct 1
0
= ). Functia 1 se numeste primitiva pentru
functia ).
Observatia IV.2: Dac a 1 = l + i\, iar ) = n + i, conditia ca 1 s a e
primitiv a pentru ) se scrie ( din teorema lui Riemann ):
JI
Jr
+i
J\
Jr
= n +i,adic a
_
_
_
n =
JI
Jr
=
J\
Jr
.
Pe de alt a parte, asa cum am vazut n teorema IV.1, calculul oric arei integrale
complexe revine la calculul a dou a integrale curbilinii de specia a doua.
Aceasta ne sugereaz a c a pentru a stabili o formul a de tip Leibniz-Newton
am putea utiliza primitivele pentru forme diferentiale asa ca n Capitolul III
(Denitia III.13). Teorema urm atoare d a leg atura dintre cele dou a maniere de
a deni primitivele.
Teorema IV.4: n cazul n care func tia ) : 1 _ C C este continua,
) = n + i, func tia 1 = l + i\ este primitiva a lui ) daca si numai daca l
este primitiva pentru forma diferen tiala .
1
= ndr dj,iar \ este primtiva
pentru .
2
= dr +ndj.
Dac a not am cu .
1
= ndr dj, .
2
= dr + ndj, teorema IV.4 arm a c a
formele diferentiale .
1
si .
2
sunt exacte.
Atunci, particulariznd rezultatele n ceea ce priveste independenta de drum
a integralelor curbilinii de specia a II-a, obtinem:
33
Teorema IV.5 (formula Leibnitz-Newton): Daca ) : 1 _ C C este
o func tie continua si admite primitiva 1, atunci pentru orice drum recticabil
: [a, /] 1 are loc:
_
~
)(.)d. = 1((/)) 1((a)).
Teorema IV.6: Func tia continua ) : 1 _ C C admite primitiva daca si
numai daca , pentru orice doua curbe recticabile (
1
), (
2
) 1 avnd acelea si
capete, avem ca
_
~
1
)(.)d. =
_
~
2
)(.)d.
sau, echivalent, daca si numai daca
_
~
)(.)d. = 0 pe orice curba nchisa din 1.
n continuare ne vom ocupa de integralele functiilor olomorfe.
Teorema IV.7 (teorema fundamental a a lui Cauchy): Fie 1 _ C un
domeniu simplu conex, ) : 1 C o func tie olomorfa cu )
0
continua si () 1
o curba nchisa. Atunci
_
~
)(.)d. = 0.
Observatia IV.3 (referitoare la teoremele IV.4 - IV.7): Fie 1 un domeniu
simplu conex, ) : 1 C olomorf a. Din demonstratia teoremei IV.7 urmeaz a c a
formele diferentiabile .
1
= ndr dj si .
2
= dr + ndj sunt nchise. Atunci,
conform teoremei III.9, .
1
si .
2
sunt exacte, adic a adimit primitive. Teorema
IV. 4 spune c a si ) admite primitive. O primitiv a se poate g asi, conform teoremei
IV.5, l asnd arbitrar cap atul (/) = n al curbei si notnd (a) = .
0
; astfel
1(n) =
_
:0u
)(.)d. este primitiv a pentru ), unde prin .
0
n ntelegem orice curb a
recticabil a avnd aceste capete (integrala unei functii care admite primitive nu
depinde de drumul ales: teorema IV.6).
Deci dat a o functie olomorf a ) pe un domeniu simplu conex 1, o primitiv a
pentru ) poate calculat a prin formula
1(n) =
_
:0u
)(.)d., .
0
n ind un drum recticabil cu capetele .
0
si n.
Vom da f ar a demonstratie o variant a a teoremei IV.7 care are loc n conditii
mai generale.
Denitia IV.3: Fie 1 _ C un domeniu. O curb a nchis a () 1 se nu-
meste omotopa cu un punct n 1 dac a, pentru orice .
0
(), () se poate
deforma n mod continuu la curba degenerat a .
0
, deform arile r amnnd n
multimea 1.
Observatia IV:4:
34
1) Se vede usor c a un domeniu 1 este simplu conex dac a si numai dac a orice
curb a nchis a din 1 este omotop a cu un punct n 1.
2) Dac a 1 este deschis a si () este omotop a cu un punct n 1, atunci dome-
niul 1
~
determinat de curba () este simplu conex.
Teorema IV.8 (teorema fundamental a a lui Cauchy - forma gener-
al a):
Fie 1 _ C deschisa, ) : 1 C olomorfa si () 1 curba nchisa omotopa
cu un punct n 1.
Atunci
_
~
)(.)d. = 0.
Exemplul IV.1: Consider am () C o curba simpl a (f ar a autointersectii)
nchis a si a C().
S a calcul am
_
~
J:
:o
.
Functia ) : Ca C, )(.) =
1
:o
este olomorf a (cu derivat a continu a).
Distingem dou a situatii:
1) a , 1
~
,unde 1
~
este domeniul determinat de curba nchis a ().
Figura IV.1
Multimea Ca nu este simplu conex a, dar dac a not am cu : semidreapta
cu vrful n a, paralel a cu axa real a, ce nu interscteaz a (), multimea C: este
domeniu simplu conex n care ) este olomorf a (gura IV.1).
Aplicnd teorema fundamental a a lui Cauchy functiei ) pe C: rezult a c a
_
~
J:
:o
= 0.
2) a i:t 1
~
.
35
Figura IV.2
Ar at am n acest caz c a
_
~
J:
:o
=
_
juoj=:
J:
:o
:
Realiz am o t aietur a ce uneste curba () cu cercul C(a, r) de ecuatie [n a[ =
r ( unde alegem r 0 astfel nct C(a, r) 1
~
) prin dou a segmente paralele
la distanta - una de alta, notate 1
1
si 1
2
(vezi gura IV.2).
Consider am acum curba obtinut a prin parcurgerea curbei de la la 1
n sens trigonometric, apoi 1
1
, apoi cercul C(a, r) n sens invers trigonometric,
apoi 1
2
(n sens opus lui 1
1
).
Curba este simpl a nchis a si putem alege un domeniu simplu conex 1 n
Ca nct 1. Atunci
_
~
)(.)d. = 0. Pe de alt a parte avem c a
_
~
)(.)d. =
_
~
)(.)d. +
_
11
)(.)d.
_
c(o,:)
)(.)d.
_
12
)(.)d. si pentru - 0
_
11
)(.)d.
_
12
)(.)d. = 0, de unde
_
~
)(.)d.
_
c(o,:)
)(.)d. = 0.
Acum, pentru calculul integralei pe cerc, parametriz am cercul:
C(a, r) : . a = r(cos t +i sint), t [0, 2].
Atunci
_
c(o,:)
J:
:o
=
_
c(o,:)
:(sin |+I cos |)
:(cos |+I sin |)
dt =
2t
_
0
idt = 2i. Deci
_
~
J:
:o
= 2i.
n sintez a,
_
~
J:
:o
=
_
0, dac a a , 1
~
2i, dac a a i:t 1
~
.
Aplicatie:
_
c(0,:)
J:
:
2
1
pentru r = 1,2 si r = 2.
D am urm atoarea variant a a teoremei fundamentale a lui Cauchy, util a n
demonstrarea unor formule integrale, ct si n unele aplicatii:
Teorema IV.9: Fie 1 _ C un deschis, iar (), o curba simpla nchisa
omotopa cu un punct n 1, .
0
1 si ) : 1 C continua, olomorfa pe
1.
0
.
Atunci
_
~
)(.)d. = 0.
36
IV.3. Integrale complexe parametrice
Denitia IV.4: Prin integrala parametrica vom ntelege o expresie (care
depinde de .) de tipul
_
~
)(n, .)dn, unde ) : ()1 C, cu 1 C un domeniu
si () o curb a plan a.
Teorema IV.10: Fie 1 C un domeniu si () o curba recticabila din
planul complex. Daca func tia ) : () 1 C este continua, atunci 1(.) =
_
~
)(n, .)dn este de asemena continua n 1.
Teorema IV.11: 1. Daca func tia q
u
: 1 C, q
u
(.) = )(n, .) este
olomorfa pentru orice n (), iar q
0
u
(.) =
J }
J :
(n, .) este continua de ansamblul
variabilelor pe 1, atunci si func tia 1 este olomorfa n 1 cu
1
0
(.) =
_
~
0 )
0 .
(n, .)dn.
2. Fie q : () C func tie continua si
1(.) =
_
~
q(n)
n .
dn,
unde . C ().
Atunci 1 este olomorfa pe C() si admite derivate de orice ordin:
1
(n)
(.) = :!
_
~
q(n)
(n .)
n+1
dn.
Teorema IV.12 (formula integral a a lui Cauchy): Fie 1 _ C un
deschis, () 1 curba simpla nchisa, omotopa cu un punct n 1, .
0

i:t1
~
, ) : 1 C olomorfa.
Atunci
)(.
0
) =
1
2i
_
~
)(.)
. .
0
d..
Are loc, de asemenea, si urm atorul rezultat important:
Teorema IV.13 (formula integral a a lui Cauchy generalizat a): Con-
sideram 1 _ C un deschis, () _ 1 o curba simpla nchisa omotopa cu un punct
n 1,iar ) : 1 C o func tie olomorfa. Atunci, oricare ar .
0
i:t1
~
, )
admite derivata de orice ordin n .
0
,iar derivata sa de ordin : este:
)
(n)
(.) =
:!
2i
_
~
)(n)
(n .)
n+1
dn..
37
Observatia IV:5: 1) Fie 1 _ C, () _ 1. Teorema IV.12 ne spune c a
este sucient s a cunoastem valorile unei functii olomorfe pe o curb a () simpl a,
nchis a, omotop a cu un punct n 1, pentru a obtine valorile ei n orice punct
. i:t1
~
, anume )(.) =
1
2tI
_
~
}(u)
(u:)
n+1
dn ; acelasi lucru este valabil si pentru
valorile derivatelor sale )
(n)
(.) (teorema IV.13).
Deci putem reface functia ) cunoscnd doar valorile pe o curb a simpl a
nchis a ().
2) Functiile olomorfe pe multimi deschise admit derivate de orice ordin : si
acestea sunt date de formula din teorema IV.13.
Teorema IV.14 (formula integral a a lui Cauchy pentru dou a curbe):
Fie ) : 1 C o func tie olomorfa, unde 1 este o mul time care con tine cercurile
C(0, 1
1
) si C(0, 1
2
). Daca . C nct 1
1
< [.[ < 1
2
, are loc formula
)(.) =
1
2tI
_
juj=12
}(u)
u:
dn
1
2tI
_
juj=11
}(u)
u:
dn.
Iat a n continuare o reciproc a a teoremei fundamentale a lui Cauchy:
Teorema IV.15 (teorema lui Morera): Fie ) : 1 _ C C o func tie
continua, unde 1 este mul time deschisa. Daca
_
~
)(.)d. = 0 pe orice curba
simpla nchisa omotopa cu un punct n 1, atunci ) este olomorfa pe 1.
Corolar IV.1: Fie ) : 1 _ C C continua si olomorfa pe 1.
0
, unde
1 este mul time deschisa si .
0
1. Atunci ) este olomorfa pe 1.
Aceast a consecint a a teoremei lui Morera are un rol important att n unele
rezultate teoretice,ct si n rezolvarea unor probleme.
Formul am n continuare o aplicatie la formula integral a generalizat a a lui
Cauchy :
Teorema IV.16 (teorema lui Liouville): Daca ) : C C este o func tie
olomorfa si marginita atunci este constanta.
38
Capitolul al V-lea
Serii Taylor si serii Laurent
V.1. Serii de functii
n acest capitol vom prezenta dou a tipuri speciale de serii de functii, anume
seriile Taylor si seriile Laurent. Ele se vor dovedi deosebit de importante atunci
cnd vom introduce notiunea de singularitate izolat a a unei functii complexe si
de reziduu.
Vom reaminti la nceput cteva denitii referitoare la seriile de functii reale
(convergent a punctual a, absolut a si uniform a), ct si enuntul unor criterii de
convergent a. Vom puncta apoi care dintre aceste rezultate se mentin si n cazul
functiilor complexe.
Pentru o abordare unitar a vom nota n acest capitol prin corpul R sau C.
Denitia V.1: Fie )
n
: 1 _ , \ : . Se numeste serie de func tii
de termen general )
n
cuplul format din sirurile ()
n
)
n2N
si (o
n
)
n2N
, unde o
n
este
sirul sumelor partiale:
o
n
= )
0
+)
1
+... +)
n
, \ : . Vom nota aceast a serie cu
1

n=0
)
n
.
Denitia V.2: Seria
1

n=0
)
n
se numeste convergenta n .
0
dac a seria
1

n=0
)
n
(.
0
)
de numere din este convergent a.
Denitia V.3: Seria
1

n=0
)
n
se numeste punctual convergenta pe o mul time
_ 1 dac a seria
1

n=0
)
n
(.) este convergent a n orice . .
Deoarece pe sirurile convergente coincid cu sirurile Cauchy, denitia de
mai sus este echivalent a cu conditia Cauchy:
\. \- 0 :
:,:
astfel nct \: _ :
:,:
, \j =
= [)
n+1
(.) +... +)
n+
(.)[ < -.
Denitia V.4: Seria
1

n=0
)
n
se numeste absolut convergenta n punctul .
1 dac a seria
1

n=0
[)
n
(.)[ este convergent a ca serie de numere reale pozitive.
Denitia V.5: Multimea punctelor n care o serie de functii este conver-
gent a punctual se numeste mul time de convergen ta .
n baza conditiei Cauchy putem formula si alte denitii n mod convenabil:
Denitia V.6: Serie
1

n=0
)
n
este uniform convergenta pe o mul time 1
dac a
\- 0 :
:
a.i. \: _ :
:
, \j =
= [)
n+1
(.) +... +)
n+
(.)[ < -, \. 1.
39
Denitia V.7: Seria
1

n=0
)
n
este uniform convergenta pe compactele din 1
dac a oricare ar un compact 1 _ 1 ,
1

n=0
)
n
este uniform convergent a pe 1:
\1 _ 1 compact, \- 0 :
1,:
astfel nct \: _ :
1,:
, \j =
= [)
n+1
(.) +... +)
n+
(.)[ < -, \. 1.
Uniforma convergent a pe compactele dintr-o multime asigur a convergenta
punctual a pe acea multime. De asemenea convergenta uniform a treansfer a unele
propriet ati (continuitate, integrabilitate) de la termenii seriei la suma seriei:
Propozitia V.1: Fie )
n
: 1 _ un sir de func tii astfel nct seria
1

n=0
)
n
este uniform convergenta la ) pe compactele din mul timea de convergen ta
1
1
.
1) Atunci
1

n=0
)
n
este si punctual convergenta pe 1
1
.
2) Presupunem ca )
n
sunt continue pe 1
1
; atunci ) este de asemenea con-
tinua.
3) Daca = R si )
n
sunt integrabile Riemann, atunci ) este integrabila
Riemann.
4) Consideram = C.
Daca )
n
sunt continue pe o curba neteda 1
1
atunci
_
~
1

n=0
)
n
(.)d.
converge uniform la
_
~
)(.)d..
Presupunem ca )
n
sunt olomorfe. Atunci ) este olomorfa si n plus seria
derivatelor de orice ordin /,
1

n=0
)
(|)
n
este uniform convergenta pe compactele
din 1
1
la )
(|)
.
Un rezultat de uniform a convergent a a unei serii de functii reale sau complexe
este:
Teorema V.1 (criteriul lui Weierstrass): Daca )
n
: 1 _ este un
sir de func tii astfel nct
(c
n
)
n2N
[0, +) cu [)
n
(t)[ _ c
n
, \: N, \t 1
si
1

n=0
c
n
este convergenta, atunci seria
1

n=0
)
n
este absolut si uniform conver-
genta pe 1.
Vom reaminti nc a dou a rezultatei de uniform a convergent a specice seriilor
de functii reale:
40
Teorema V.2 (criteriul lui Abel de uniform a convergent a): Fie
)
n
, q
n
: 1 R R doua siruri de func tii. Daca seria
1

n=0
)
n
este uniform
convergenta pe 1, iar sirul de func tiile q
n
este monoton descrescator si uni-
form marginit pe 1 (exista ' 0 astfel nct [q
n
(t)[ _ ', pentru orice t 1),
atunci seria
1

n=0
)
n
q
n
este uniform convergenta pe 1.
Teorema V.3 (criteriul lui Dirichlet de uniform a convergent a): Fie
)
n
, q
n
: 1 R R doua siruri de func tii. Daca seria
1

n=0
)
n
are sirul sumelor
par tiale o
n
= )
1
+)
2
+...+)
n
uniform marginit pe 1, iar sirul de func tiile q
n
este
monoton descrescator si uniform convergent la 0 , atunci seria
1

n=0
)
n
q
n
este
uniform convergenta pe 1.
V.2. Serii Taylor complexe
Cele mai multe rezultate din paragraful precedent se pot transpune si pen-
tru serii complexe. n continuare le vom formula pe cele mai importante si,
acolo unde exist a deosebiri semnicative de n demonstratii, vom indica ration-
amentele respective.
Denitia V.8: Se numeste serie de puteri n panul complex (sau serie
Taylor) o serie de functii de variabila . C de forma
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
(5)
unde .
0
C este un num ar xat, iar (a
n
)
n2
este un sir de numere
complexe.
n acest caz functiile termen sunt )
n
: C C, )
n
(.) = a
n
(. .
0
)
n
. Lund
.
0
= 0 obtinem seria
1

n=0
a
n
.
n
. (5)
Pentru seriile (5) si (5
0
) suntem interesati s a r aspundem la aceleasi probleme
ca n paragreful anterior referitor la structura multimii de convergent a, tipul
de convergent a a serii (5
0
) si propriet atile functiei sum a. Informatiile esentiale
obtinute pentru seria (5
0
) se vor transfera print-o translatie de pas .
0
la seria
(5) .
41
Exemplul V.2: Seria geometric a
1

n=0
.
n
este convergent a pe discul unitate
deschis [.[ < 1 si are suma
)(.) =
1
1 .
pentru [.[ < 1.
Pentru [.[ _ 1, seria nu este convergent a.
Cercet am structura de convergent a a seriei de puteri (5
0
). Similar cazului
seriilor de puteri reale avem si n complex urm atoarea teorem a:
Teorema V.4 (teorema lui Abel n planul complex):
1) Daca exista .
0
C, .
0
,= 0, astfel nct
1

n=0
a
n
.
n
0
converge, atunci
1

n=0
a
n
.
n
converge pentru orice . C cu [.[ < [.
0
[ .
Mai mult, convergen ta este absoluta si uniforma pe compactele din discul
1(0, [.
0
[).
2) Daca exista .
1
C nct
1

n=0
a
n
.
n
1
diverge, atunci
1

n=0
a
n
.
n
diverge
pentru orice . C cu [.[ < [.
1
[ .
Teorema V.5 (teorema razei de convergent a): Pentru seria de puteri
(5
0
)
1

n=0
a
n
.
n
exista si este unic elementul r [0, +] astfel nct:
1) Daca r = 0, convergen ta seriei (5
0
) are loc numai n .
0
= 0.
2) Daca r (0, ), seria
1

n=0
a
n
.
n
converge absolut si uniform pe compactele
din 1(0, r) si diverge pe C 1(0, r); pe cercul [.[ = r convergen ta se studiaza
de la caz la caz.
3) Daca r = +, atunci
1

n=0
a
n
.
n
converge absolut si uniform pe compactele
din C.
Denitia V.9: Vom numi raza de convergen ta pentru seria (5
0
) elementul
(unic) r [0, +] a c arui existent a este asigurat a de teorema precedent a.
Teorema V.6(formule de calcul pentru raza de convergent a n C):
1) Formula lui Hadamard: Raza de convergen ta r pentru seria (5
0
) este
data de
r =
1
|
, unde | = lim sup
n!1
n
_
[a
n
[
(unde s-a facut conven tia r = + pentru | = 0 si r = 0 pentru | = +).
2) Daca exista lim
n!1
n
_
[a
n
[ = |
1
,atunci raza de convergen ta a seriei consid-
erate este r =
1
l1
.
42
3) Daca exista lim sup
n!1
jon+1j
jonj
= |
2
,atunci raza cautata este
1
l2
.
Informatiile referitoare la functia sum a a unei serii de puteri complexe le
vom enunta sintetic n urm atorul rezultat:
Teorema V.8: Daca r 0 este raza de convergen ta pentru seria de puteri
1

n=0
a
n
.
n
, atunci func tia ) : 1(0, r) C, )(.) =
1

n=0
a
n
.
n
este olomorfa..
Observatia V.6: Seria
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
este absolut si uniform convergent a
pe compactele din 1(.
0
, r), iar suma sa este olomorf a pe 1(.
0
, r) .
Denitia V.10: O functie ) : 1 _ C C (unde multimea 1 este deschis a)
se numeste analitica pe 1 dac a:
Oricare ar .
0
1 exist a discul 1(.
0
, r), r 0 si exist a (a
n
)
n2
C
astfel nct )(.) =
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
, pentru orice . 1(.
0
, r).
Folosind teorema V.8 pe ecare disc 1(.
0
, r) 1 obtinem:
Teorema V.10: Orice func tie analitica este o func tie olomorfa.
V.3. Serii Laurent
Vom studia n continuare un alt tip de serii de functii, specice spatiului C, ce
se vor dovedi ulterior deosebit de importante n clasicarea singularit atilor
izolate ale functiilor.
Denitia V.11: 1) Se numeste serie Laurent o serie de forma:
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
, .
0
C xat, a
n
C, \: N, (6)
unde prin sumarea de la la + se ntelege
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
=
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
+
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
sau
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
=
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
+
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
.
Prima dintre cele dou a serii n care se descompune seria Laurent se numeste
partea principala, iar a doua se numeste partea analitica (sau partea tayloriana)
a seriei Laurent.
2) O serie Laurent se numeste convergenta dac a att partea principal a, ct
si partea sa taylorian a sunt convergente.
43
Pentru o serie Laurent ne vor interesa aceleasi probleme ca n cazul seriilor
de puteri: structura multimii de convergent a, tipul de convergent a a seriei si
propriet atiile functiei sum a.
Teorema V.11: Mul timea de convergen ta pentru o serie Laurent
1

n=1
a
n
(.
.
0
)
n
este o coroana circulara centrata n .
0
:
1(.
0
; r
1
, r
2
) = . C [ r
1
< [. .
0
[ < r
2
, 0 < r
1
< r
2
.
Convergen ta este absoluta si uniforma pe compactele din 1(.
0
; r
1
, r
2
), iar
suma seriei este olomorfa.
V.4. Functii olomorfe pe multimi deschise
n continuare vom urm ari s a studiem problema reciproc a: n ce conditii o
functie complex a se poate dezvolta n serie Taylor sau Laurent?
Abord am mai nti cazul seriilor Taylor.
Dat a o functie ) : 1 _ C C, unde 1 este un deschis, ne ntreb am ce
proprietate a lui ) asigur a analiticitatea sa (adic a posibilitatea de a se dezvolta
n serie de puteri n jurul ec arui punct .
0
1) :
)(.) =
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
, \. 1(.
0
, r).
De asemenea, ne ntreb am ce relatie exist a ntre coecientii a
n
si functia )
, dar si cum s a g asim raza de convergent a r f ar a (eventual) a face dezvoltarea
lui ) n serie de puteri. R aspunsul este dat de urm atoarea teorem a:
Teorema V.12 (analiticitatea functiilor olomorfe): Daca ) : 1 _ C
C este olomorfa, iar 1 un deschis, atunci ) este analitica, anume
pentru orice .
0
1 exista r = d(.
0
, 1r 1) astfel nct \. 1(.
0
, r) are
loc dezvoltarea:
)(.) =
1

n=0
)
(n)
(.
0
)
:!
(. .
0
)
n
.
Observatia V.7: Teoremele V.10 si V.12 ne spun c a, n cazul complex,
functiile derivabile si cele analitice coincid (n R, functiile analitice nu sunt tot
una cu functiile derivabile, nici m acar cu cele de clas a C
1
).
Exemplul V.3:. S a dezvolt am n serie de puteri n jurul originii functiile
elementere:
I. ) : C C, )(.) = c
:
. Stabilim nti multimea de convergent a:
.
0
= 0 = r = d(0, 1rC) = +.
44
Apoi a
n
=
}
(n)
(0)
n!
=
1
n!
()
(n)
(.) = c
:
, \: ). Atunci
c
:
=
1

n=0
1
:!
.
n
, \. C.
II. ) : C [, 1] C, ) (.) = ln(1 +.) .
Raza de convergent a este r = d (0, [, 1]) = 1, deci dezvoltarea va avea
loc n 1(0, 1).
Derivatele succesive ale logaritmului sunt
)
0
(.) =
1
1+:
, )
00
(.) = (1 +.)
2
, )
000
(.) = 1 2 (1 +.)
3
, ....,
)
(n)
(.) = (1)
n1
(: 1)! (1 +.)
n
, ...;
de unde a
0
= 0, a
1
= 1, a
2
=
1
2
, a
3
=
1
3
, ... , a
n
= (1)
n1
1
n
, ... .
Deducem c a dezvoltarea n serie Taylor a lui ) este
ln(1 +.) =
1

n=0
(1)
n1
1
:
.
n
, \. 1(0, 1) .
III. ), q : C C, ) (.) = sin., q (.) = cos ..
Dezvoltarea are loc pentru ambele functii n tot planul complex.
Calcul am derivatele functiei ) :
)
0
(.) = cos ., )
00
(.) = sin., )
000
(.) = cos ., )
1\
(.) = sin. si apoi
derivatele se repet a din patru n patru; urmeaz a c a
a
4|
= 0, a
4|+1
=
1
(4|+1)!
, a
4|+2
= 0, a
4|+3
=
1
(4|+3)!
, / Z si dezvoltarea
n serie de puteri a functiei ) este
sin. =
1

n=0
(1)
n
1
(2: + 1)!
.
2n+1
, \. C.
n mod similar pentru q derivatele se repet a din patru n patru si va avea
loc dezvoltarea
cos . =
1

n=0
(1)
n
1
(2:)!
.
2n
, \. C.
V.5. Functii olomorfe ntr-o coroan a circular a
Putem formula acum problema reciproc a pentru dezvolt ari Laurent: dat a o
functie pe o coroan a circular a 1(.
0
; r
1
, r
2
),s a g asim conditii care s a ne asigure
dezvoltarea ei n serie Laurent dup a puterile (pozitive si negative) ale lui (..
0
).
Teorema V.13: Daca ) : 1(.
0
; r
1
, r
2
) C este olomorfa, atunci ) se
poate dezvolta n serie Laurent dupa puterile lui . .
0
.
Denitia V.12: Se numeste disc punctat coroana circular a 1(.
0
; 0, r), cu
r 0.
45
Observatia V.8: Seriile de puteri sunt n leg atur a cu discurile si functiile
olomorfe pe disc, iar seriile Laurent sunt asociate coroanelor circulare si functi-
ilor olomorfe n coroane circulare . Mai exact pentru 1 o multime deschis a si
.
0
1, dac a ) : 1 _ C C este olomorf a, atunci ) se dezvolt a n serie
de puteri n jurul lui .
0
pe un disc 1(.
0
, r), iar dac a ) : 1.
0
C este
olomorf a, atunci ) este dezvoltabil a n serie Laurent n jurul lui .
0
pe discul
punctat 1(.
0
, r).
0
= 1(.
0
; 0, r).
46
Capitolul al VI-lea
Reziduuri
VI.1. Singularit ati izolate.
Denitia VI.1: Se numeste punct singular izolat pentru o functie ) un
punct .
0
dintr-o multime deschis a 1 C astfel nct ) : 1.
0
C este
olomorf a.
Observatia VI.1: Dac a .
0
este un punct izolat singular pentru ), rezult a
c a ) admite dezvoltare Laurent pe discul punctat 0 < [. .
0
[ < r :
)(.) =
1

n=0
a
n
(. .
0
)
n
+
1

n=1
a
n
(. .
0
)
n
.
n functie de felul cum se prezint a partea principal a din aceast a dezvoltare,
putem avea urm atoarele tipuri de singularit ati izolate:
Denitia VI.2:
1. .
0
este punct singular aparent dac a partea principal a n dezvoltarea de
mai sus lipseste:
a
n
= 0, \: _ 1.
2. .
0
este pol (de ordin :
0
) dac a partea principal a este o sum a nit a:
:
0
_ 1 nct a
n0
,= 0, iar a
n
= 0, \ : :
0
.
3. .
0
este singularitate esential a dac a partea principal a este o serie efectiv a
(multimea coecientilor nenuli din partea principal a este innit a):
card:

; a
n
,= 0 =
o
.
Exemplul VI.1:
)(.) =
c
:
1
.
, . C 0 este functie olomorf a.
Se observ a c a punctul .
0
sete singulsritate izolat a pentru functia ).
c
:
=
1

n=0
.
n
:!
= )(.) =
1
.

n=1
.
n
:!
=
1

n=0
.
n
(:+ 1)!
, care este serie de puteri efectiv a,
de unde rezult a c a .
0
= 0 este singularitate aparent a.
Exemplul VI.2:
)(.) =
1
.
n
, . C0
este gata dezvoltat a n serie Laurent n jurul punctului singular izolat .
0
= 0 cu
partea taylorian a 0, iar partea principal a
1
:
n
, de unde rezult a c a .
0
= 0 este pol
de ordin :.
47
Exemplul VI.3:
)(.) = sin
1
.
, . C 0,
avnd singularitatea izolat a .
0
= 0.
Folosind dezvoltarea functiei sinn n serie de puteri, f acnd n =
1
:
avem:
)(.) =
1

n=0
(1)
n
(2: + 1)!
_
1
.
_
2n+1
avnd partea principal a chiar seria
1

n=0
(1)
n
(2: + 1)!
1
.
2n+1
, de unde rezult a c a .
0
= 0 este singularitate esential a.
Pentru o functie ) : 1 .
0
C olomorf a urm arim n continuare s a carac-
teriz am tipurile de singularit ati izolate cu ajutorul limitei functiei ) n punctul
.
0
. Un prim rezultat, referitor la singularit ati aparente, este:
Teorema VI.1 (teorema de caracterizare a singularit atilor aparente):
Fie ) : 1 .
0
C olomorf a, unde 1 _ C este un deschis si .
0
1. Atunci
au loc echivalentele:
1. .
0
este singularitate aparent a;
2. lim
:!:0
)(.) C;
3. ) este m arginit a ntr-o vecin atate \ (.
0
) .
0
;
4. (caracterizarea lui Riemann) lim
:!:0
(. .
0
) )(.) = 0.
Denitia VI.3: O functie q are un zerou de ordin : n .
0
dac a exist a o
functie olomorf a q
1
avnd acelasi domeniu de denitie ca q nct q
1
(.
0
) ,= 0 si
q(.) = (. .
0
)
n
q
1
(.) pe o vecin atate a lui .
0
.
Teorema VI.2: Fie ) : 1 .
0
C olomorf a, unde 1 _ C un deschis si
.
0
1. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
1. .
0
este pol de ordin : pentru );
2. Functia (. .
0
)
n
)(.) are n .
0
singularitate aparent a, cu
lim
:!:0
(. .
0
)
n
)(.) C 0
3. Functia
1
}
are n .
0
un zerou de ordin :.
Teorema VI.3 (teorema de caracterizare a polilor): Fie ) : 1 .
0

C olomorf a, unde 1 _ C este multime deschis a si .
0
1.
) are n .
0
pol dac a si numai dac a lim
:!:0
)(.) = .
Exemplu VI.4: Fie )(.) =
sin :
:
3
, . C 0; punctul .
0
= 0 este singular-
itate izolat a pentru ). Pentru a stabili tipul singularit atii calcul am
lim
:!:0
)(.) = lim
:!0
sin :
:

1
:
2
= , (deoarece
sin :
:
1 si
1
:
2
atunci cnd
. .
0
), deci .
0
este pol.
G asim ordinul polului: c aut am :

astfel nct lim

:!:0
(. .
0
))(.)
C 0.
48
lim
:!0
.
n

sin.
.
3
= lim
:!0
.
n2

sin.
.
= 1 C 0 pentru : = 2,
deci .
0
= 0 este pol de ordin 2.
Teorema VI.4 (teorema de caracterizare a singularit atilor esentiale):
Fie ) : 1 .
0
C olomorf a, unde 1 _ C este deschis si .
0
1. Urm a-
toarele armatii sunt echivalente:
1. ) are n .
0
singularitate esential a;
2. Nu exist a lim
:!:0
)(.) n C
1
;
3. Exist a dou a siruri (.
n
), (n
n
) 1 .
0
, cu .
n
, n
n
.
0
nct )(.
n
)
, )(n
n
) 1, iar ,= 1 (, 1 C
1
).
VI.2. Reziduuri
Denitia IV.4: Fie ) : 1 .
0
C olomorf a, unde 1 _ C este deschis
si .
0
1. Atunci ) admite pe un disc punctat 0 < [. .
0
[ < r o dezvoltare
Laurent:
)(.) = ... +
a
n
(. .
0
)
n
+... +
a
1
. .
0
+a
0
+a
1
(. .
0
) +...
Se numeste reziduul func tiei ) n .
0
coecientul a
1
din aceast a dezvoltare.
Vom nota a
1
= rc.(), .
0
).
Motivarea notiunii: S a presupunem c a avem o curb a simpl a nchis a ()
1 .
0
nct .
0
i:t1
~
. Atunci
_
~
)(.)d. = ...+a
n
_
~
d.
(. .
0
)
n
+...+a
1
_
~
d.
. .
0
+
_
~
[a
0
+a
1
(. .
0
)...] d..
Functia a
0
+a
1
(. .
0
) +... ind olomorf a pe 1(.
0
, r) va avea integrala
0 (conform teoremei fundamentale a lui Cauchy).
Pentru : 1, functia
1
(. .
0
)
n
= (. .
0
)
n
are pe 1 .
0
primitiva
(. .
0
)
n+1
: + 1
si deci
integrala sa pe curba nchis a () va 0.
Pentru : = 1 stim c a
_
~
J:
::0
= 2i (exemplul din paragraful III.2).
Deci
_
~
)(.)d. = 2ia
1
, ceea ce justic a interesul nostru pentru coecientul
a
1
dintre toti coecientii dezvolt arii.
Metode de calcul a reziduurilor:
I. Dac a .
0
este singularitate aparent a pentru ), atunci (partea principal a
lipsind) avem:
rc.(), .
0
) = 0.
49
II. a) Dac a .
0
este pol pentru ), s a presupunem mai nti c a .
0
este pol de
ordin 1:
)(.) =
a
1
. .
0
+a
0
+a
1
(. .
0
) +... , pe 0 < [. .
0
[ < r.
= (. .
0
))(.) = a
1
+a
0
(. .
0
) +...;
trecd la limit a pentru . .
0
n aceast a egalitate va rezulta c a
rc.(), .
0
) = a
1
= lim
:!:0
(. .
0
))(.).
Aplicatie: Fie )(.) =
(:)
|(:)
, unde q, / : 1 _ C C olomorfe, .
0
1 nct
q(.
0
) ,= 0 si /(.
0
) = 0, /
0
(.
0
) ,= 0; / va avea n .
0
un zerou de ordin 1 :
/(.) = (. .
0
)/
1
(.) , /
1
olomorf a cu /
1
(.) ,= 0. Atunci
(..
0
))(.) =
q(.)
/
1
(.)
, functia
q
/
1
ind olomorf a pe un disc 1(.
0
, r),
q
/
1
(.
0
) ,= 0,
adic a ) are n .
0
un pol de ordin 1.
rc.(), .
0
) = lim
:!:0
(. .
0
))(.) = lim
:!:0
. .
0
/(.)
q(.) =
q(.
0
)
/
0
(.
0
)
.
b) Dac a ) are n .
0
un pol de ordin : 1, vom avea
(. .
0
)
n
)(.) = a
n
+a
n+1
(. .
0
) +... +a
1
(. .
0
)
n1
+a
0
(. .
0
)
n
+...;
derivnd relatia succesiv de (: 1) ori g asim:
[(. .
0
)
n
)(.)]
(n1)
= (: 1)!a
1
+:!a
0
(. .
0
) +...
obtinem rc.(), .
0
) = a
1
=
1
(: 1)!
lim
:!:0
[(. .
0
)
n
)(.)]
(n1)
.
III. Dac a .
0
este singularitate esential a pentru ), neavnd o formula de
calcul pentru reziduu, modalitatea de a-l g asi este s a realiz am n jurul lui .
0
pentru ), pe un disc punctat, dezvoltarea Laurent.
50
VI.3. Teorema reziduurilor
Vom da n continuare rezultatul esential legat de calculul integralelor cur-
bilinii pentru functii care au singularit ati izolate n interiorul domeniului deter-
minat de curb a.
Teorema VI.5 (teorema reziduurilor): Fie ) : 1 .
1
, ..., .
n
C
olomorf a cu 1 _ C multime deschis a si .
1
, ..., .
n
1. Dac a 1 .
1
, ..., .
n

este o curb a simpl a nchis a omotop a cu un punct n 1, atunci

_
~
)(.)d. = 2i

:
k
2In|1
rc.(), .
|
).
Figura VI.1
O extensie a acestei teoreme este asa numit a teorema a semireziduurilor:
Teorema VI.6 (teorema semireziduurilor): Fie un contur simplu
nchis dintr-un domeniu 1 si ) : 1(a
1
, a
2
, ..., a
n
' .
1
, .
2
, ..., .
n
) C
o functie olomorf a, unde a
1
, a
2
, ..., a
n
i:t1
~
sunt singularit ati izolate si
.
1
, .
2
, ..., .
n
sunt poli de ordin 1.
i) Dac a adimte tangent a unic a n .
1
, .
2
, ..., .
n
, atunci
_
~
)(.)d. = 2i
n

=1
rc.(), a

) +i
n

|=1
rc.(), .
|
).
51
ii) Dac a c
|
este unghiul dintre semitangente n .
|
la , atunci
_
~
)(.)d. = 2i
n

=1
rc.(), a

) +i
n

|=1
( c
|
) rc.(), .
|
).
Figura VI.2
VI.4. Aplicatii ale teoremei reziduurilor n calculul unor integrale
reale
I. Ne propunem s a calcul am integrala
1 =
2t
_
0
1(cos t, sint)dt,
unde 1 este o functie rational a al c arei numitor n cos t si sint se anuleaz a.
C aut am o curb a () simpl a nchis a (t) = r(t) +ij(t) C cu t [0, 2] si o
functie complex a ) nct 1 s a se poat a exprima cu ajutorul integralei complexe
_
~
)(.)d..
O alegere convenabil a este cercul unitate (la fel de bine poate luat orice
alt cerc cu centrul n origine)
: [.[ = 1 = . = cos t +i sint, t [0, 2].
Cum . = cos t i sint rezult a
cos t =
. + .
2
, sint =
. .
2i
;
52
nlocuim . =
j:j
2
:
=
1
:
si tinem cont c a d. = (sint+i cos t)dt = i.dt, adic a
dt =
J:
I:
.
Functia complex a de integrat va
)(.) = 1
_
. +
1
:
2
,
.
1
:
2i
_

1
i.
.
Atunci, din teorema reziduurilor
1 = 2i

j:
k
j<1
rc.
_
1
_
. +
1
:
2
,
.
1
:
2i
_

1
i.
, .
|
_
.
II. Fie 1 o functie rational a si vrem s a calcul am
1
_
1
c
Ior
1(r)dr. Pentru a
avea asigurat a convergenta la +si , conform criteriului de convergent a n
c (vezi criteriile de convergent a a integralelor generalizate din functii pozitive),
pentru 1 =
1
Q
va trebui s a presupunem c a:
n cazul a = 0, 1 +qrad1 < qradQ, adic a 2 +qrad1 _ qradQ;
n cazul a 0, 1 +qrad1 _ qradQ.
Ne vom situa n prima ipotez a. n plus mai presupunem c a Q(r) ,= 0 \ r
R. Asigurati de convergenta integralei 1 =
1
_
1
c
Ior
1(r)dr avem c a 1 =
lim
:!1
:
_
:
c
Ior
1(r)dr. Vom considera o curb a =
1
'
2
, unde
1
este seg-
mentul [r, r] de pe axa real a; vom completa cu un semicerc
2
asa ca n
gura VI.3.
Figura VI.3
Functia pe care o alegem este )(.) = c
Ior
1(.).
n toate exemplele, ideea general a este de a calcula, pentru o curb a si o
functie ) convenabil alese,
_
~
)(.)d. prin dou a metode: prin teorema rezidu-
urilor si prin teorema III.2, alegnd o parametrizare a curbei ().
Putem alege r 0 sucient de mare nct 1
~
s a contin a toate singularit atile
izolate ale lui ) aate n semiplanul superior.
53
Cum 1 este functie rational a, singularit atile lui ) vor n num ar nit ( vor
printre r ad acinile lui Q) si vor poli (anulnd numitorul, vor face ca limita
functiei s a e ).
Deci _
~
)(.)d. = 2i

Im:
k
,0
rc.(), .
|
).
Parametriznd curba (
1
) avem . = t + i 0, t [r, r], de unde d. = dt si
_
~
1
)(.)d. =
:
_
:
)(t)dt.
Ar at am c a lim
:!1
_
~
2
)(.)d. = 0 :

_
~
2
)(.)d.

_ |(
2
) sup
:2~
2
[)(.)[ _ r sup
:2~
2

c
Io:

[1(.)[

c
Io:

c
Ioro

= c
o
_ 1 pentru j = Im. 0.
Rezult a

_
~
2
)(.)d.

_ r sup
j:j=:
[1(.)[ _ r
'
r
2
:!1
0.
Obtinem, prin trecere la limit a pentru r ,
lim
:!1
_
~
)(.)d. =
1
_
1
)(r)dr, adic a 1 = 2i

Im:
k
,0
rc.(), .
|
).
III. S a calcul am integrala real a generalizat a 1 =
0
_
1
1(r)dr, unde 1 este o
functie rational a 1(r) =
1(r)
Q(r)
cu Q(r) ,= 0 pentru r _ 0.
Pentru a avea asigurat a convergenta la , conform criteriului n c, vom
cere ca 2 + qrad1 _ qradQ. Vom integra functia complex a )(.) = 1(.) ln.
pe curba din gura VI.4, ocolind partea de pe semiaxa real a negativ a prin
segmentele 1
1
si 1
2
paralele cu aceasta.
54
Figura VI.4
Avem
_
~
)(.)d. =
_
c(0,:)
)(.)d. +
_
11
)(.)d.
_
c(0,o)
)(.)d.
_
12
)(.)d.. (1)
Parametriz am segmentele 1
1
, 1
2
:
1
1
: . = r +i-, r [r, c], d. = dr
1
2
: . = r i-, r [r, c], d. = dr
Atunci
_
11
)(.)d.
_
12
)(.)d. =
o
_
:
[1(r +i-) ln(r +i-) 1(r i-) ln(r i-)] dr
Pentru a calcula ln. pe cele dou a segmente observ am c a argumentul s au
dinspre semiplanul superior este , iar dinspre semiplanul inferior este .
55
Explicit am logaritmul complex pe 1
1
, 1
2
:
ln(r +i-) = ln
_
r
2
+-
2
+i arg(r +i-)
:!0
ln[r[ +i,
ln(r i-) = ln
_
r
2
+-
2
+i arg(r i-)
:!0
lnr i.
Atunci
_
11
)(.)d.
_
12
)(.)d. = 2i
o
_
:
1(r)dr
:!1

o!0
2i
0
_
1
1(r)dr. (2)
Integralele pe cele dou a cercuri tind la 0:

_
c(0,:)
)(.)d.

_ 2r sup
j:j=:
[1(.)[ [ln.[ _ 2r sup
j:j=:
[1(.)[ [ln[.[ +i arg .[ _
_ 2r
'
r
2
([lnr[ +)
:!1
0

_
c(0,o)
)(.)d.

_ 2c sup
j:j=o
[1(.)[ ([ln[.[[ +[arg .[) _
_ 2c ' (lnc +)
o!0
0.
Pentru r 0 sucient de mare si -, c 0 mici toate r ad acinile numitorului
(adic a singularit atile lui )) s a se g aseasc a n i:t1
~
.
Aplicnd teorema reziduurilor pe g asim
_
~
)(.)d. = 2i

:
k
2In|1
rc.(), .
|
). (3)
Combinnd acest rezultatele din (1) , (2) si (3) deducem
lim
:!1,:!0,o!0
_
~
)(.)d. 2i1, de unde 1 =

:
k
2C
rc.(), .
|
).
IV. S a calcul am integrala real a generalizat a 1 =
1
_
0
1(r)dr, unde 1 este o
functie rational a 1(r) =
1(r)
Q(r)
cu Q(r) ,= 0 pentru r _ 0.
Pentru a avea asigurat a convergenta la + vom presupune 2 + qrad1 _
qradQ.
Curba pe care o vom alege este cea din gura VI.5 , iar functia de integrat
)(.) = 1(.) ln.,
56
Figura VI.5
unde vom presupune pentru functia ln c a argumentul ia valori n (0, 2]
(deci . C [0, +), ln. = ln[.[ +i arg .).
Observ am c a pe semiaxa pozitiv a Or, dinspre semiplanul superior argumen-
tul este 0, iar dinspre semiplanul inferior argumentul este 2.
Putem alege r 0 sucient de mare si -, c 0 sucient de mici nct toate
r ad acinile lui Q (adic a singularit atile lui )) s a se g aseasc a n i:t1
~
.
Atunci
_
~
)(.)d. = 2i

:
k
2In|1
rc.(), .
|
).
Pe de alta parte
_
~
)(.)d. =
_
c(0,:)
)(.)d. +
_
11
)(.)d.
_
c(0,o)
)(.)d.
_
12
)(.)d..
Parametriz am 1
1
si 1
2
similar ca n cazul III anterior:
1
1
: . = r +i-, r [c, r], d. = dr
57
1
2
: . = r i-, r [c, r], d. = dr si g asim
ln(r +i-) = ln
_
r
2
+-
2
+i arg(r +i-)
:!0
ln[r[ +i0 = lnr
ln(r i-) = ln
_
r
2
+-
2
+i arg(r i-)
:!0
lnr + 2i.
Atunci
_
11
)(.)d.
_
12
)(.)d. = 2i
:
_
o
1(r)dr
:!1

o!0
2i
1
_
0
1(r)dr.
Analog ca n cazul III,

_
c(0,:)
)(.)d.

_ 2r
1
:
2
([lnr[ + 2)
:!1
0 si

_
c(0,o)
)(.)d.

_ 2c ' (lnc + 2)
o!0
0.
Atunci
1
_
0
1(r)dr =

:
k
2In|1
rc.(), .
|
).
V. S a presupunem acum c a dorim s a calcul am integrala real a 1 =
1
_
0
1(r) lnrdr,
unde 1 este o functie rational a 1(r) =
1(r)
Q(r)
cu Q(r) ,= 0 pentru r _ 0.
Pentru a avea asigurat a convergenta la + vom presupune din nou c a 2 +
qrad1 _ qradQ.
Curba pe care o vom alege este tot cea din gura VI.5 , iar functia de integrat
)(.) = 1(.) ln
2
..
Facem aceeasi conventie ca la cazul IVsi anume c a functia argument ia valori
n (0, 2] (deci ln. = ln[.[ +i arg ., . C [0, +) ).
Avem
_
~
)(.)d. =
_
c(0,:)
)(.)d. +
_
11
)(.)d.
_
c(0,o)
)(.)d.
_
12
)(.)d..
Utiliznd calculul f acut n exemplul precedent avem c a

_
c(0,:)
)(.)d.

:!1
0
si

_
c(0,o)
)(.)d.

o!0
0.
Dar
ln
2
(r +i-)
:!0
(lnr +i0)
2
= ln
2
r,
ln
2
(r i-)
:!0
(lnr + 2i)
2
,
58
de unde
_
11
)(.)d.
_
12
)(.)d. = 2i
:
_
o
1(r) lnrdr + 4
2
:
_
o
1(r)dr
:!1

o!0
:!1

o!0
2i
1
_
o
1(r) lnrdr + 4
2

1
_
0
1(r)dr.
Aceasta mpreun a cu teorema reziduurilor
_
~
)(.)d. = 2i

:
k
2In|1
rc.(), .
|
).
ne conduce la relatia

:
k
2In|1
rc.(), .
|
) =
1
_
o
1(r) lnrdr 2i
1
_
0
1(r)dr.
Identicnd p artile reale din cele doi membri g asim
1
_
o
1(r) lnrdr = Re[

:
k
2In|1
rc.(), .
|
)].
59