Vioara

Vioara (din ital. violino, fr. violin, germ. Violine sau Geige)este un instrument muzical cu coarde i arcu. i are originea din popor, aspectul modern l-a cptat n secolul XVI, s-a rspndit pe larg n sec. XVII. Cele patru coarde sunt acordate n cvinte perfecte (sol din octava mic, re i la din octava I, i mi din octava II) i sunt ntinse peste una din feele unei cutii de rezonan, vibrnd atunci cnd arcuul este tras peste ele sau cnd sunt ciupite. Vioara are un diapazon de la g(sol din octava mic) pn la a4(la din octava a IV-a) i mai sus. Tembrul viorii este gros n registrul de jos, moale n cel mijlociu, i nalt n cel de sus. Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde i arcu (viola, violoncelul i contrabasul), vioara este cel mai mic instrument i generaz sunetele cele mai nalte. Vioara sau violina este cel mai rspndit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorit timbrului cristalin, expresiv i plin de frumusee, vioara este principala purttoare a melodiei. Strlucirea i cldura sunetului ei o aeaz n fruntea instrumentelor din orchestr. Sunetele emise de vioar pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioie, mreie, visare, for, etc. Ali termeni populari folosii pentru vioar sunt: violin, scripc, dibl, lut sau regional ceter. Persoana care cnt la vioar se numete violonist sau lutar. Persoana care construiete sau repar o vioar se numete lutier.

Istoria viorii
Primul instrument cu coarde i arcus, numit "ravanastron" (ntlnit pe meleagurile Indiei), are o origine popular strveche (5000 ani i.e.n). Acest strmo al viorii a fost rspndit n China cu denumirea de vioar sau viel chinez. Prima perfecionare a ravanastronului o fac arabii i perii numind instrumentul kemang a Guz, care mai trziu a ptruns n Europa evolund n rebab (rebeb sau rebab, robab, kemants). Vioara a aprut n nordul Italiei, n prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirat de trei tipuri de instrumente: rebab, viola da gamba i viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost n Epitome musical de Jambe de Fer ntr-o lucrare publicat n anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara ncepea s se rspndeasc n Europa. Prima i una dintre cele mai cunoscute familii de meteri de viori a fost familia Amati. Instrumentele lor se deosebeau prin forma superb i un material excepional. In general italia este cunoscut pentru fabricarea viorilor, prinre care viorile Stradivari i Guarneri n vremea contemporan sunt preuite cel mai mult. Din documente reiese c cea mai veche vioar cunoscut care avea patru coarde (aa cum au viorile moderne) a fost construit n 1555 de ctre Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument rspndit att printre muzicanii din strad, ct i printre nobili; spre exemplu n anul 1560, regele Carol IX al Franei i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioar, care exist i n zilele noastre, a fcut parte din acest lot, fiind construit de Amati n 1564, la Cremona: Charles IX. Vioara este un instrument solo din sec. XVII. Primele locrri pentru vioar se socot : Romanesca per violino solo basso Marini din Breia (1620) i Capriccio stravagante a contemporanului su, Farina. Fondatorul artei de a cnta la vioar este socotit Arcangelo Corelli; dup el zemeaz Torelli, Tartinni,
Pietro Locatelli (1693-1764), un discipol al lui Corelli.

Scrierea i interpretarea

nlimea

Poziia minilor Strunele se lipesc de grif cu ajutorul a patru degete de la mna stng (degetul mare este exclus). Pe strune se cnt cu arcuul, care se afl n mna dreapt a interpretului. De la punerea degerelor, struna se scurteaz i primete un sunet mai nalt. Strunele, pe care nu e pus nici un deget se numesc corzi/strune libere, i se noteaz deasupra portativului cu un zero. Dac degetul este semiapesat pe coard, se primete un flajolet. Unele flajolete cu nlimea sunetului lor, depesc diapazonul standart al viorii. Poziia i ordinea degetelor la mna stng se numete aplicatur. Degetul arttor se numete primul, mijlociu al doilea, acel fr nume al treilea, i degetul mic al patrulea. Aplicatura a patru degete vecine se numete poziie. Poziiile se alf la un ton sau un semiton diferen una fa de alta. Pe fiecare coard se pot avea apte sau mai multe poziii. Cu ct poziia este mai nalt, cu att ea este mai grea. Pe fiecare strun, cu exepia celei dinti (mi) este taional s te urci pn-n poziia a cincea. Pe struna mi, uneori i pe la, se folosesc i poziii mai nalte de la a asea pn la a doisprezecea. Metoda de mnuire a arcuului are o mare influen asupra caracterului, puterii, tembrului sunetului, i n general asupra frarii. La vioar, n mod normal, se pot lu ape strune vecine, dou note odat (note duble), n cazuri de excepie trei (este nevoie de o puternic tresiune asupra arcuului), dar nu concomitent ci foarte repede, trei (note triple) i patru. Asemenea combinaii, n mare parte armonioase, sunt mai uor de interpretat cnd sundt strune libere, i mai greu n lipsa lor. i se folosesc ca regul n piese solo.

Articularea
Articularea se refer la tipurile de arcuiri in sus sau in jos intr-o bucat muzical, precum i natura cntatului cu arcuul n sine. Exist cteva, dar cele mai importante au fost incluse aici : Tehnicile de baz : Legato (ital. legat) n muzic manier de a cnta la instrumente musicale, interpretarea
legat a sunetelor, prin care are loc o trecere curgtoare a unui sunet n altul, pauza ntre sunete lipsete.

n note legato se nseamn cu ajutorul unei linii curbe ce unete notele ce trebuie executate legato. La vioar legato este o haur de baz, ntruct anume el formez torentul moale i nentrerupt de sunete. Toate celelalte haure sunt pentru a varia sunetul, dar nu l formeaz. Legato se execut cu punerea degetului pe struna pe care e necesar sa aduci arcuul, fr a o elibera pe cea care nc sun, dup care arcuul trece de pe cea veche pe cea nou, iar eliberarea strunei vechi are loc doar atunci, cnd cepe s sune cea nou. A efectua trecerea arcuului de la o strun la alta fr ntreruperi i accente e greu cu mna dreapt, iar fr sunete n plus- cu cea stng, ntruct e necesar o mare precizie la apesare. Staccato (ital : intrerupt, separat) o haur muzical, necesar pentru a efectua sunetele brusc, separndu-le una de alta prin pauze. Staccato unul din modurile de baz de extragere i separare a sunetului, opusul haurei legato . Se indic cu cuvntul staccato su cu puncte dedesubt ori deasupra notelor. Detache (rar numit i Ponticello) interpretul repartizeaz notele cu o micare de arcu pentru fiecare aparte schimbndu-I direcia. Fiecare milcare se efectueaz cu o presiune i vitez constant a arcuului. Martele (fr. marteler a spaia) haur, executat la captul arcuului apesnd cu putere. Uneuri este numit detache cu intrerupere. Spiccato ( ital: puternic) sacadat, sltnd arcuul dup fiecare not. Ricochet-saltato (f r. ricochet ricoare ) ricochet saltato este o haur executat cu ajutorul sltrii arcuului, la fiecare salt plind o nou coard sau o alt not de pe aceai coard. Tremolo (ital- tremolo: tremurator) o tehnic de interpretare la instrumentele cu coarde, cu clape i la alte instrumente muzicale: repetarea multipl i rapid a unui sunet ori succedarea rapid a 8

dou sunete ce nu sunt vecine sau a 2 consonane (intervaluri, acorduri). Un exemplu de tremolo: in loc s cni , poi cnta 8 1/16. La vioar se execut scurte i distincte micri de arcu cu ncheietura elastic (liber). Arpejio (ital. arpa harp) aa se numete interpretarea acordurilor la pian i la instrumente cu
coarde, ca la harp, sunetele acordului urmnd unul dup altul.

O tehnic orchestral destul de fracvent este tremolo succedarea rapid a dou sunete sau repetare unuia i acelai sunet, crend efectul de tremurturi, agitare, plpire. Tehnica col legno, ce nseamn lovitur cu bagheta arcuului pe strun, cauznd un sunet nbuit, amorit, este deasemenea cu un mare succes folosit de compozitori n mozica sinfonic. nafar de interpretare cu ajutorul arcuului, se folosete i picatul strunelor cu ajutorul unuia din degetele minii drepte (pizzicato). La vioar este mai uor de cntat n acele tonaliti, care permit o mai mare posibilitate de folosire a coardelor libere. Cele mai comode pasaje sunt acele, care sunt alctuite din game sau din prile acetora, dar deasemeni din arpejio tonalitilor naturale. Viorist este greu sa devii la maturitate, ntruct pentru aceti muzicani este foarte important sensibilitatea degetelor i memoria muscular. Sensibilitatea unui om matur este mult mai mic, dect a unuia tnr,iar memoria muscular are nevoie de mult vreme pentru a fi cptat. A nva s cni la vioar cel mai bine este la cinci apte ani, posibil chiar i la o vrst mai mic. ns, la o vrst mai naintat poi deveniviorist-amator.

10

Vioara in orchestra sinfonic Grupa instrumentelor cu coarde i arcu cea mai important parte a orchestrei sinfonice de acum, i este fundamentul ei autentic. Rolul de baz ntre instrumentele cu coarde aparine viorilor. Se poate spune, c nici un alt instrument nu nu posed o aa combinaie de frumusee, expresivitate a sunetului i mobilitate tehnic. n orchestr vioara ndeplinete diverse i multilaterale funcii. Foarte des viorile datorit sunetului deosebit pe care l posed, se folosesc cntarea melodic, penstru a scoate n eviden baza gndului muzicii. Posibilitile melodice extraordinare ale viorii au fost descoperite de ctre compozitori de demult, i s-au nrdcinat adnc n acest rol deja la clasicii secolului XVIII. Uneori, melodia nu se atribuie ntregii mase de viori, ci anume viorii solo. Atunci, melodia este interpretat de prima vioara, sau, cum este numit n orchestr, concertmaistrul. Desigur, asta se ntmpl n acele cazuri, cnd este nevoie de o deosebit finee e sensibilitate a coloritului. Apariia viorii-solo tottimpul se asociaz cu cu un un oarecare imagine personal, individual profund, de obicei o imagine liric.

Vioriti faimoi:
Niccolo Paganini Arcangelo Corelli Charles-Auguste Berio Giuseppe Tartini George Enescu Giovanni Battista Viotti Fritz Kreisler Oleg Kagan David Oistrah Leonid Kogan Itzhak Perlman

11

12

Arcangelo Corelli

Corelli Portret de Jan Frans van Douven

Arcangelo

Corelli (n. 17

februarie 1653, Fusignano, Ravenna -

d. 8

ianuarie 1713, Roma)

fost

un compozitor, violonist, pedagog i dirijor italian, reprezentant al barocului italian trziu. Opera lui constituie un moment de referin n dezvoltarea muzicii instrumentale occidentale, prin noul impuls dat formelor de trio sonat i concerto grosso. Ca violonist i pedagog, este considerat printele artei viorii. A fost considerat de muli contemporani drept cel mai mare violonist al epocii sale, fiind numit un Orfeu al viorii.

George Enescu

13

.
George Enescu ( * 19 august 1881 , Liveni - 4 mai 1955 , Paris ) a fost un compozitor , violonist , pedagog , pianist si dirijor si este considerat cel mai important muzician romn. Nascut la Liveni n judetul Botosani , a manifestat nca din copilarie o nclinatie extraordinara pentru muzica. A nceput sa cnte la vioara la vrsta de 4 ani, la vrsta de 5 ani apare n primul sau concert si ncepe studii de compozitie sub ndrumarea lui Eduard Caudella . ntre anii 1888 - 1894 studiaza la Conservatorul din Viena , avnd ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger (vioara) si Robert Fuchs (compozitie). Se ncadreaza rapid n viata muzicala a Vienei, concertele sale n care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms , Pablo Sarasate , Henri Vieuxtmps , Felix Mendelsohn-Bartholdy , entuziasmnd presa si publicul, desi avea doar 12 ani. Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, si continua studiile la Conservatorul din Paris ( 1895 - 1899 ) sub ndrumarea lui Armand Marsick (vioara), Andr Gdalge ( contrapunct ), Jules Massenet si Gabriel Faur (compozitie). n ziua de 6 februrie 1898 si face debutul n calitate de compozitor n cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica Opus 1 Poema Romna . n acelasi an ncepe sa dirijeze concerte n Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara. Admirat de Regina Elisabeta a Romniei (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva ) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara n Castelul Peles din Sinaia . Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Romne ( 1901 - 1902 ), Suita Nr. 1 pentru orchestra ( 1903 ), prima sa Simfonie de maturitate ( 1905 ), Sapte Cntece pe versuri de Clment Marot ( 1908 ). Activitatea sa muzicala alterneaza ntre Bucuresti si Paris, ntreprinde turnee n mai multe tari europene, avnd parteneri prestigiosi ca Alfredo Casella , Pablo Casals , Louis Fournier , Richard Strauss . n timpul Primului Razboi Mondial ramne n Bucuresti, dirijeaza Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima data n auditie integrala n Romnia), compozitii de Hector Berlioz , Claude Debussy , Richard Wagner , precum si creatiile proprii: Simfonia Nr. 2 ( 1913 ), Suita pentru orchestra Nr. 2 ( 1915 ). n acelasi an are loc prima editie a concursului de compozitie George Enescu . Dupa razboi si continua activitatea mpartita ntre Romnia si Franta . De neuitat au ramas interpretarile sale a Poemului pentru vioara si orchestra de Ernest Chausson si ale Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach . Face mai multe calatorii n Statele Unite ale Americii , unde a dirijat orchestrele din Philadelphia ( 1923 ) si New York ( 1938 ). Activitatea sa pedagogica capata deasemenea o importanta considerabila. Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras , Ivry Gitlis , Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin . Acesta din urma, virtuoz cu o profunda cultura umanista, a pastrat un adevarat cult si o profunda afectiune pentru Enescu, considerndu-l parintele sau spiritual. "Pentru mine, Enescu va ramne una din veritabilele

minuni ale lumii. Caracterul sau si figura sa sunt gravate n sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete" (Yehudi Menuhin).

Lutieri Faimoi:
Antonio Stradivari Giuseppe Guarneri del Gesu Nicolo Amati Gaspar de Salo Paola Testori Lehman Anatoli Ivanovici

Viorile Stradivarius
14

Antonio Stradivari s-a nascut in 1644 (desi unele surse indica 1649 sau 1650), iar locul nu se stie exact, Cremona fiind insa adesea specificata. Singura informatie sigura este ca viitorul mester s-a nascut in Italia, fiind fiul lui Alessandro Stradivari si al Annei Moroni. Probabil ca intre 1667 - 1679 a fost ucenic in atelierul condus de Niccolo Amati. Din 1680 Stradivari s-a decis ca este momentul sa inceapa sa lucreze pe cont propriu, deschizand un atelier in Piazza San Domenico si reusind in scurt timp sa fie recunoscut ca unul dintre cei mai valorosi fabricanti de viori. La inceput a respectat stilul invatat de la Amati, dar ulterior a inceput sa modifice modelele realizate de acesta. Formele viorilor au fost imbunatatite pentru un sunet de calitate, a fost folosit lemn de diverse grosimi, iar nuantele au fost alese cu mai multa grija. Luand in considerare toate detaliile, chiar si cele aparent banale, tanarul mester a reusit inca de la primele incercari sa construiasca instrumente deosebite. Instrumentele sale erau usor de recunoscut datorita inscriptiei in latina "Antonius Stradivarius Cremonensis Faciebat Anno [data] (Antonio Stradivari, Cremona, construit in anul ), cuvinte care au devenit in timp o adevarata marca. Potrivit expertilor cele mai bune instrumente realizate de Stradivari au fost construite intre 1698-1725, momentul de glorie fiind anul 1715, pentru ca intre 1725-1730 calitatea sa scada sensibil. Chiar si asa instrumentele realizate de Stradivari erau mai bune decat cele ale concurentilor. Dupa 1730 unele dintre instrumente sunt semnate "Sotto la Desciplina d'Antonio Stradivari F. in Cremona [data]", fiind cel mai probabil realizate de fiii mesterului, Omobono si Francesco, sub indrumarea tatalui. Divina proportie reprezentata de fabulosul numar phi pare a fi cheia enigmei acestor viori ce incorporeaza proportia phi intalnita in natura de la corpul uman si pina la raportul intr-un stup intre albine si bondari (phi in valoare de pi /4 =1,1618). In afara de viori, pentru care a devenit garantia excelentei, Stradivari a construit si harpe, chitare, violoncele - in total peste 1.100 de instrumente, din care mai exista astazi aproximativ 650. Instrumentele realizate de el sunt considerate printre cele mai bune exemple de instrumente cu coarde create vreodata, fiind foarte valoroase si cautate de profesionisti sau colectionari. Singurul rival care se poate masura cu Stradivari este Joseph Guarneri del Gesu. Dar daca acestia sunt atat de apreciati astazi, in trecut lucrurile si ierarhiile erau sensibil altele. In perioada celor doi cei mai apreciati mesteri erau Nicolo Amati, profesorul lui Stradivari si un mester austriac, foarte talentat, Jacob Stainer (se presupune ca si acesta a fost ucenicul lui Amati).

Iar viorile create de Stradivari au inceput deja sa stabileasca noi si noi recorduri in cadrul licitatiilor internationale. Pe 16 mai 2006 la Christie's s-a vandut o vioara Stradivarius, botezata sugestiv "Hammer", pentru suma uluitoare de 3.544.000 milioane de dolari, cel mai mare pret platit in cadrul unei licitatii publice pentru o vioara (sau pentru orice alt instrument muzical). Vioara a fost cumparata, prin telefon, de un colectionar care a preferat sa isi pastreze anonimatul. Fostul record era tot pentru un Stradivarius, peste 2.000.000 dolari, suma platita la New York in aprilie 2005, tot la o licitatie Christie's.

Giuseppe Guarneri del Ges

Giuseppe Guarneri del Ges (21 august 1698 17 octombrie 1744) este singurul lutier a carui instrumente rivalizeaza cu cele ale mult mai celebrului Antonio Stradivari. Viaa sa este nvaluit n mister: se spune c a fost ntemniat o perioad dei nu exist nici o dovad n acest sens. Instrumentele sale cunoscute astzi, puine la numr (aproximativ 180) se disting printr-un sunet complex, tumultos, plin de bogie i profunzime armonic, dar i printr-un finisaj ce {{Necesit citare|l depaete din punct de vedere artistic pe mai cunoscutul sau rival Stradivari, care avea alt tip de genialitate. Daca intre anii 1720-1730 se cunosc

15

putine instrumente facute de maestru, incepand cu anii 30-35 productia sa creste prin cantitate si calitate, ajungand ca in anii 38-39 sa stabileasca noi standarde in luterie si sa redefineasca "perfectul" in sunetul viorii. Segmentul de piata a lui Del Gesu era in principal muzicienii, in comparatie cu Stradivari care lucra cu precadere pentru nobili, case regale si biserici. Pretul viorilor sale era mult mai mic ca ale lui Stradivari. Guarneri lucra repede, in graba, neglijand multe detalii neesentiale. Produsul final era o vioara a carui principal scop era sa sune cat mai bine, iar calitatea finisajului era uneori mediocra. Cu toate acestea, gradul de uzura al viorilor maestrului dovedesc o preferinta clara a muzicienilor de a le canta cu precadere. Violoniti celebrii ca Joseph Joachim, Eugne Ysae, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Leonid Kogan, Henryk Szeryng, Itzhak Perlman, Gidon Kremer, Pinchas Zukerman i nu n ultimul rnd, George Enescu i-au ncredinat miestria acestor viori. Se pare ca maestrul Giosefo Bartolomeo Guarnerio (cum i se pronunta numele pe vremea sa) s-a stins din viata intr-o saracie lucie, la fel cum au trait mai toti marii lutieri astazi celebri, singurii care faceau exceptie erau familiile Amati si Stradivari.

16

17