Adorarea idolilor, a chipurilor cioplite (Iesirea 20:4; I Corinteni 8:1-10) este inca deosebit de atragatoare pentru unele popoare.

Explicatia obisnuita pentru a ceasta este ca unor oameni le este greu sa inteleaga un Dumnezeu spiritual, neva zut, asa ca cioplesc chipuri pentru a-l reprezenta. In realitate, cauza este mod ul in care acestia au fost crescuti si educati. E necesar sa inveti sa gandesti in concepte abstracte, dar, de asemenea, e necesar sa inveti sa te inchini la st atuete din lemn si la pietre cioplite. Respectul si veneratia se dobandesc prin exemple. Credinta ca obiectele contin spirite (fetisuri) nu se dezvolta mai natura l in mintea umana decat conceptele abstracte. Oamenii impotriva carora autorii b iblici au tunat si au fulgerat, cu atata fervoare, au fost crescuti si educati ( de mamele, daca nu de tatii lor) in credinta ca idolii sunt (sau contin) spirite vii, fapt care i-a facut sa revina la venerarea a ceea ce erau, in traditia famil iilor lor, adevaratii zei, de indata ce controlul sever al preotilor si profetil or monoteisti a slabit. Multi barbati au fost convinsi de sotii sa-si schimbe religia. In tarile occiden tale aceasta schimbare este permisa oamenilor de rand, dar imaginati-va ce furtu na de proteste s-ar starni daca un rege crestin ar deveni musulman sau viceversa . Regii nu au libertatea venerarii. Pe de alta parte, oamenii de rand, indeosebi cei din cartierele periferice, erau mai atasati de zeii lor traditionali si de ritualurile aferente credintei, cum sunt sarbatorile si dansurile. De nenumarate ori, copiii lui Israel, si chiar regii lor au cazut in greseala de a se inchina la idoli (in ebraica: elilim, pesilim, eimim), deseori, se pare (ca in cazul lui Solomon), indemnati de sotiile lor pagane. Aceste tinere fusesera c rescute si educate sa-si venereze stramosii si nu se simteau fericite intr-un me diu strain, fara statuetele magice ale stramosilor lor. Vezi Facerea 31:34, unde cuvantul este idoli (terafim). In Coran, inchinatorii la idoli sunt des criticati. Idolii sunt cunoscuti ca ali ha (zei). In literatura islamica de mai tarziu, cuvantul zei este adesea asnam (plura lul lui sanam), statuie, chip; ei sunt aspru condamnati de toti scriitorii musulma ni, dar inca venerati pe scara larga, de pilda, in Africa. In timpul lui Mahomed , inca erau sacrificati zeilor copiii si prizonierii de razboi, asa cum Samuel l -a ucis pe Agag inaintea Domnului (Coran 15:33). Profetul Mahomed a pus sa fie d istrasi 360 de idoli in orasul Mecca, in ziua primului sau pelerinaj triumfal. E l si-a trimis razboinicii sa distruga templele faimoaselor zeite ale vechilor ar abi, Al-Uzza, Suwa si Manat.