Stilul Art Nouveau

Stilul Art Nouveau, aprut la sfrsitul anilor 1890, a durat mai putin de un deceniu, dar n acest rstimp trsturile sale de baz au ptruns n toate aspectele artei si design-ului. n 1895, un negustor de art de origine german, Samuel Bing, a inaugurat o galerie de art la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunosctor al artei japoneze, el s-a hotrt s-si dedice noua afacere ultimelor tendinte din art si arta aplicat, si din aceast cauz si-a numit galeria LArt Nouveau Noua Art. Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramic, sticlrie si mobilier, n stiluri foarte diferite. n ciuda diversittii, multe exponate aveau dou elemente comune: respingerea realismului traditionalist n favoarea imaginilor exotice si simbolice, si o fascinatie dat de potentialul decorativ al liniilor curbe, iesite n relief. Aceste dou elemente au devenit definitorii pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing Art Nouveau. ncepnd cu perioada renascentist, arta occidental a fost dominat de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe pnz imagini tridimensionale. n secolul al XIX-lea societatea artistic a privit pictura ca reprezentare a realittii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice, cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867). Chiar si revolutionarii care se mpotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati s reflecte lumea vizibil, considernd c tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete. Aceast aplicare asupra realismului a ridicat statutul picturii de sevalet mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel nct artistii cei mai talentati se aplecau asupra picturii. Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prpastie ntre pictorii de sevalet, considerati artisti adevrati, si specialistii n artele decorative, vzuti ca mestesugari. Consecintele acestei tendinte au avut o important deosebit asupra evolutiei stilului Art Nouveau. Personalitatea cea mai reprezentativ pentru aceast tendint a fost: William Morris (1834-1896). Dezamgit de prostiile agitate de productia industrial de mas, Morris considera c arta si design-ul erau inseparabile si c toate artefactele utilizate n viata cotidian ar trebui s poarte amprenta unui artist. n consecint, Morris a nsusit si s-a perfectionat n mai multe mestesuguri, printre care tmplria, sticlria si pictura pe sticl, si n anii 1860 a nfiintat un atelier dedicat fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris nsusi excela n realizarea tapiseriilor si

materialelor destinate tapiteriilor, utiliznd modele ntortocheate, repetitive, inspirate din natur - multe dintre acestea se mai produc si astzi. Un colaborator al su a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward BurneJones (1833-1898), al crui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului n stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de manuscrisele ilustrate medievale si fcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare. Acest mod de abordare grafic a fost o consecint fireasc a lucrului n alb-negru pentru publicatiile tiprite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ornamentale complet strine stilului academic al acelei perioade. mpreun, Morris, Edward BurneJones, si colegii lor au format miscarea pentru art si mestesuguri, care urma s aib o important deosebit asupra evolutiei stilului Art Nouveau. n restul Europei, convenientele artistice erau atacate din cu totul alte directii. Pictorii anilor 1880 si 1890 au nceput s se ndoieasc de estetica pur a impresionismului si au nceput s realizeze picturi care reflectau ideile si tririle lor. Eliberati de nevoia de a reproduce realitatea vizibil, acesti artisti cunoscuti ca simbolisti si nabisti au creat imagini ondulate, semi-abstracte, care subliniaz natura bidimensional, decorativ a picturilor pe pnz si care, la fel ca Morris sau Edward Burne-Jones, s-au bazat pe latura grafic a liniilor. n 1891 Edward Burne-Jones a fost vizitat n atelierul de un agent de asigurri de 19 ani, Aubrey Beardsley (1872-1898) care a venit s-i arate cteva schite. Edward Burne-Jones a fost impresionat si l-a ncurajat pe Beardsley s realizeze o serie de 350 ilustratii n tus negru pentru opera lui Malory, La Mort dArthur. Inevitabil, aceste ilustratii erau ecoul stilului medieval al lui Edward Burne-Jones, ns ele au artat si influenta stampelor japoneze, prin simplitate, elegant si stil decorativ. n 1893, Beardsley a reunit aceste influente ntr-un stil personal, sofisticat, n ilustratiile pentru Salome, opera lui Oscar Wilde. Desi a lucrat n exclusivitate n alb si negru, el a creat imagini de neuitat ale decadentei si luxului, utiliznd modele semi-abstracte, construite din linii lungi ntretiate de diverse forme. Nu a utilizat nuantarea, ci negrul cel mai intens, albul pur si linia protuberant. Lucrrile lui Beardsley au provocat imediat senzatie n lumea artei si stilul lui nvalnic a nceput s si fac aparitia n ntreaga Europ n lucrrile pictorilor, designerilor si arhitectilor. Artistul olandez Jan Toorop (1858-1928) a introdus acest stil n tablourile sale simbolistice, decorative dar tulburtoare, cum ar fi Cele trei mirese (1893), n timp ce la Berlin pictorul norvegian Edvard Munch (1863-1944) a folosit acelasi stil pentru a exprima dezechilibrul psihic n |iptul, pictat n 1893. Unul dintre exponentii cei mai de succes din arhitectura noului stil a fost belgianul Victor Horta (1861-1947), care a utilizat stilul Art Nouveau pentru a exploata posibilitatea constructiilor din otel si sticl ntr-o serie de cldiri, hoteluri si birouri construite n Bruxelles. Una dintre primele lui lucrri a fost Maison Tassel, n care arhitectul a introdus un motiv repetitiv protuberant pentru a transforma structura simpl a unei case tipice de la oras ntr-o compozitie artistic armonioas. Initial, modelul apare pe fatad si se prelinge n holul de intrare, pentru ca mai apoi s nvluie scrile centrale, dea lungul tavanelor si a podelelor ntr-un desen motiv perfect integrat, creat din fier, tencuial si pictur. n cldirile proiectate de Horta, linia grafic Beardsley este transformat n ceva organic, ca o plant agttoare care se ncolceste. Aceast tendint a fost preluat de

arhitectul parizian Hector Guimard (1867-1942), celebru mai ales pentru statiile de metrou proiectate de el. Cele mai simple dintre acestea sunt ceva mai mult dect niste tulpini stilizate de plante ce formeaz arcade care ncadreaz intrrile n metrou; cele mai ambitioase sugereaz sau au sugerat niste verze sau plante de rubarb, realizate din sticl si fier. Efecte asemntoare apar si la alte cldiri din Paris dar si n mobila si decoratiunile interioare realizate de Guimard. Expresia organic a arhitecturii Art Nouveau a fost dus pn la extrem de spaniolul Antonio Gaudi (1852-1926) ale crui lucrri uimitoare decoreaz strzile Barcelonei. Lucrrile lui timpurii, cum ar fi Casa Vicens (1878-1880), sunt structuri geometrice, bogat decorate, puternic influentate de creatia maur. n lucrrile ulterioare ale lui Gaudi structura si motivele decorative sunt integrate n forme vegetale alambicate, umflate, care par a fi rsrit pe pmnt peste noapte, ca niste ciuperci uriase. Cele mai izbitoare lucrri ale lui Gaudi, cum ar fi catedrala neterminat La Sagrada Familia, nssi conceptia cldirii este organic, astfel ntreaga structur pare a fi vie. La Sagrada Familia a fost nceput n 1884 ns la moartea lui Gaudi fusese terminat doar una dintre cele patru fatade proiectate. Lucrrile continu si astzi, dar constructia se nalt foarte ncet din cauza complexittii arhitecturale dat de caracterul ei organic. Modelele repetitive ale arhitecturii obisnuite nu pot fi folosite deoarece ar strica fluiditatea ntregului concept, astfel, practic, ntreaga constructie trebuie sculptat manual. ntr-adevr, Gaudi a fost unul dintre putinii arhitecti cu viziunea si druirea necesar executrii unor cldiri de mari dimensiuni n adevratul stil Art Nouveau; alti arhitecti au avut tendinta s-si piard inventivitatea atunci cnd trebuia s execute lucrri mai mari dect o simpl fatad a unei cldiri. Altfel stteau lucrurile cu desing-ul intern si al mobilei: dimensiunile mai mici si materiale usor prelucrabile i-au ncurajat pe design-erii Art Nouveau s fie mai meticulosi n lucrrile lor. Artisti si design-eri ca Henry Van de Velde (1863-1957) au realizat tipare izbitoare, de mare efect, pentru birouri, sfesnice, candelabre si tacmuri. Acesti design-eri novatori nu erau ns pe placul tuturor. Walter Crane, unul dintre continuatorii lui William Morris, numeau stilul Art Nouveau ca acea boal decorativ stranie si, multi considerau imaginile create de Beardsley, Munch sau Toorop mai degrab grotesti, iar formele organice umflate ale lui Guimard si Gaudi respingtoare. ntr-adevr, n minile unor artisti cum ar fi Van de Velde, linia organic pare s ocupe fiecare spatiu disponibil al paginii, lsnd o impresie de dezordine studiat, de mzgleala plin de fantezie. n cazul lui Charles Rennie Mackintosh (1868-1928) nu au existat asemenea probleme de estetic. Lucrrile lui exemplific latura mai moderat, mai sofisticat, de influenta japonez a stilului Art Nouveau fat de elementele decadente, senzuale ntlnite n lucrrile lui Beardsley si a continuatorilor acestuia. Alturi de sotia lui Margaret Macdonald (1865-1933), de sora acesteia, Frances (1874-1921) si de sotul lui Frances, Herbert McNair (1870-1945) Macintosh a pus bazele unui stil de arhitectur, decor si design rafinat, mai aerist, rectiliniu (caracterizat de linii drepte). Cei patru au lucrat mai ales n Glasgow, prelund diferite contracte, cum ar fi decorarea celebrelor Willow Tea Rooms din Buchanan Street unde peretii erau mpodobiti cu siluetele feminine alungite, mbinate cu motive de plante stilizate, reliefate pe fundalul plan de influent japonez. Acelasi motiv cu plante apare si pe usile cu

vitralii, delimitate de tije verticale de metal sau pe mobilierul salonului pentru servire a ceaiului. Acelasi stil poate fi regsit n ceea ce probabil reprezint lucrarea cea mai ambitioas si mai trainic a lui Macintosh - Scoala de Art din Glasgow. n aceast constructie, nssi structura monumental este auster si practic, nesemnnd deloc cu formele originale utilizate de Guimard sau Gaudi, ns motivele repetitive n form de plant alungit reapar sub forma armturilor din fier forjat, att n interiorul ct si n exteriorul cldirii. Stilul rectiliniu al lui Macintosh si al colegilor acestuia au influentat major lucrrile lui Gustav Klimt (1862-1918), probabil cel mai desvrsit dintre pictorii stilului Art Nouveau. n lucrrile lui cele mai caracteristice, Klimt a preluat modelul formei feminine alungite, mpodobindu-l cu un mozaic strlucitor de forme abstracte si culori bogate, metalice, care amintesc de decoratiunile ceramice aplicate pe pereti n multe dintre cldirile realizate de Gaudi. n pictura mural pentru Palais Stoclet din Bruxelles (1905-1911), Klimt a utilizat mozaicul cu o tehnic, cu un efect nucitor. La nceputul anilor 1900 exponentii de seam ai stilului Art Nouveau au trecut la alte forme stilistice si locul lor a fost ocupat de design-eri de mna a doua, care au utilizat motivele stilului pentru a da unor artefacte, n esent monede, un aer de contemporaneitate. Desi stilul Art Nouveau a avut o viat scurt ca art dinamic, a ncurajat pe unii artisti remarcabili ai epocii s-si foloseasc talentul pentru a proiecta obiecte practice. Cel putin n acest sens merit s respectm mostenirea lsat de silul Art Nouveau. HOTELUL SOLVAY Brussels 1895 Baron Victor Horta (1861-1947) Caracteristic miscrii Art Nouveau, care ncepe n Belgia si Franta n timpul anilor 1880, fatada hotelului Solvay este fluid, plastic, si fr ornamente. Fatada se deschide cu geamuri nalte, mari. Fragilitatea stlpilor de lemn contrasteaz cu curbele cldirii.

MAISON DU PEUPLE(CASA POPORULUI) Brussels 1896-99 Horta Casa Poporului este o capodoper a stilului Art Nouveau. Aici, desenul lui Horta este bazat pe fragilitatea plat a fierului si a sticlei. Cldirea balanseaz cu grij ntre culoare si reteaua curbelor fr fatad.

BALCON, Detaliu Turin 1910 Pietro Fenoghit

INTRARE Castel Branger Paris 1894-98 Hector Guimard (1867-1942)

O privire asupra exteriorului Castel Beranger, de Hector Guimard, la Paris, France, 1890 (circa). Poza de Donna M. Matthews. 1999 Donna M. Matthews

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate