Sunteți pe pagina 1din 3

Liberalismul Neoclasic

Dec 7th, 2010 | By admin | Publicat in categoria Anul II, Nr. 1 Mai 2010, Stiinte Economice
Marginalismul Se sprijina pe teoria subiectiva a formarii valorii si a preturilor care pune la baza lor concepte de utilitate marginala.Utilitatea marginala reprezinta utilitatea ultimei unitati consumate dintr-un bun avand tendinta de scadere atunci cand se consuma unitati succesive din bunul respectiv nevoia specifica ajungand sa fie saturata. Marginalistii au realizat cu preponderenta o analiza microeconomica de natura matematica(calcul marginal,grafice etc.)si de natura psihologica prin studierea comportamentului uman. Iau nastere 3 scoli: Scoala psihologica de la Viena sub conducerea lui Karl Menger Scoala matematica de la Lausanne (Leon Walrs) Scoala de la Cambridge (Alfred Marshall) Fondatori ai liberalismului Un alt sens care i se mai atribuie liberalismului este cel de doctrina politica si economica aparuta n epoca de ascensiune a burgheziei industriale, cnd aceasta lupta mpotriva aristocratiei feudale pentru cucerirea puterii, care tindea sa largeasca dreptul de vot si sa admita, n anumite limite, libertati democratice. Fondatori ai liberalismului ntre cele doua razboaie mondiale putem vorbi de dou curente principale ce se propag n snul liberalismului, doua fatete ale neoliberalismului: 1. Liberalismul social 2. Liberalismul neoclasic. Acest clivaj se va menine i n perspectiva liberalismului contemporan. Neoliberalism Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social i politico-economic care se bazeaz, printre altele, pe liberalismul clasic i pe teoria neoclasic i care urmrete minimizarea influenelor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire de laisse-faire-ul liberalismului clasic se consider necesar intervenia regulatorie a statului pentru garantarea pieelor funcionale. Politic economic liberal orientat nspre stabilitate monetar sau nspre un stat suplu, i sunt, n general, mpotriva statului social sau al statului prosper. Liberalismul neoclasic ntregului eafodaj al liberalismului bunstrii i s -a opus, permanent i constant, liberalismul neoclasic, sau liberalismul de orientare profund concurenial, cel care se i egalizrii, de orice fel. bazeaz exclusiv pe libertate mpotriva egalitii

Acest tip de liberalism nu difer prea mult de modelul secolului al XIX -lea, avnd ca obiectiv dezvoltarea i bunstarea prin ntrirea concurenei libere dintre ceteni. El este adeptul unui capitalism total, n care statul se implic doar ca un regulator al pieei (avnd n sarcin numai sistemul normativ justiia i cel punitiv) i nici ntr-un caz n reglarea societii. Reglarea societii este vzut ca un abuz de putere i deci o limitare a libertii individuale, considerat bunul suprem al ordinii capitaliste. Dei a beneficiat de doctrinari i teoreticieni de prim mn (cum ar fi Hayek, Friedman i alii) acest tip de liberalism a fost perceput mult vreme ca un exerciiu intelectual, iar de ideologii socialiti ca premisa fundamental pentru fascism. Liberalismul neoclasic n anii 60-70 el nu avea aproape nici un adept, fiind considerat mult prea de dreapta i chiar depit. Din acest motiv, titulatura sa a fost deseori aceea de neoconservatorism sau chiar de conservatorism contemporan.

ns, n anii 80 acest tip de ideologie, i n special n partea sa economic -monetarist, a reuit prin doi politicieni de marc (Margaret Thatcer i Ronald Reagan, urmai apoi de Helmuth Kohl) s se impun ca o ideologie de succes. Mai mult ea a devenit apoi i ideologia oficial a globalizrii pn prin anii 97 -98 (anii nceputului recesiunii globale). W.S.Jevons(1835-1882) Despre W.S Jevons se poate spune ca a reusit sa reuneasca elementele disparate despre teoria utilitatii intr-o teorie coerenta asupra valorii si schimbului. Teoria economiei politice(1871) este lucrarrea sa principala.Desigur,limitele acesteia apar imediat:in timp ce este analizata latura cererii,latura ofertei nu apare d eloc.Nu este mai putin adevarat ca deschiderile infaptuite de Jevons,alaturi de lucrarile lui Menger si Walras,vor pune bazele a ceea ce se cunoaste sub numele de revolutia marginalista. Carl Menger(1840-1921) Carl Menger este fondatorul scolii austriece.Teoria sa asupra valorii a fost dezvoltata in prima sa lucrare, Grundatze der Volkwirtschafts Lehre publicata in acelasi an cu lucrarea lui Jevons, Teoria economiei politice-1871.La fel ca si Jevons,Menger plaseaza individul in centrul problemelor economice.Insa,pentru el,acest lucru este o simpla necesitate metodologica: nici o referinta etica sau filosofica nu ii este necesara.Prin urmare, el incerca sa construiasca o teorie subiectiva a valorii, independenta de orice referire la utilitarism sau hedonism. Leon Walras si echilibrul general Opera lui Walras este, alaturi de cea a lui Jevons si Menger,cea de-a treia sursa a marginalismului.Totusi, desi se va dovedi mai tarziu ca fiind cea mai fecunda dintre ele,totusi la vremea respetiva ea va fi cea mai prost primita.Este vorba de ambitioasa lucrare Elementele de economie politica pura(1874-1877).Ambitia lui Walras consta in construirea,pas cu pas,de la simplu la complex, de la abstract la real, a unui model complet de echilibru general al economiei.Pornind de la o economie ce presupune schimbul a doua bunuri,el o va generaliza la m bunuri,iar apoi, introducand productia, el formuleaza teoria preturilor pentru factorii de productie, apoi cea a preturilor capitalurilor si, in fine, teoria creditului, economisirii si banilor. J.B. Clark si productivitatea marginala Lucrarea lui J.B.Clark, Distributia avutiei (1899) poate fi considerata ca o prima lucrare majora publicata in Statele Unite. Aportul sau esential consta in aplicarea principiilor marginalismului problemelor de distributie.Acest lucru este, fara indoiala, o eroare pentru ca reduce analiza la un aspect tehnic. Aceasta pentru ca, pe de o parte, nici celelalte probleme nu sunt de neglijat, iar pe de alta parte, pentru ca teoria lui Clark a fost dezvoltata in functie de preocupari particulare ce vizau indeosebi justitia distributiei. Totodata, teoria productivitatii marginale, inainte de a fi dezvoltata magistral de catre Clark, aparuse deja in lucrarile lui Marshall, Edgeworth si mai ales A.H. Wicksteed(1844-1927) in cunoscuta sa lucrare Eseu asupra coordonarii distributiei (1894). Legatura intre utilitatea marginala si cerere Rationamentul lui a decurs din urmatoarea logica: intruct consumul fiecarei unitati suplimentare de bun aduce un spor descrescator de utilitate, individul nu va fi predispus sa plateasca acelasi pret pentru diferite cantitati de bun. Cu ct cantitatea bunului cumparat este mai mare, cu att utilitatea ultimei lui unitati este mai mica, pretul platit de individ fiind mai mic si el. Deci, curba cererii desemneaza o functie descrescatoare fata de pret. Concluzii Revolutia marginalista a condus la o revedere radicala a obiectului,metodelor de cercetare si chiar a denumirii teoriei economice, doctrina neoclasica, generata de ea, constituind o reactie intelectuala fata de doctrina liberalismului clasic. Elementele de comunitate intrurmatoarelee doctrina clasica si cea neoclasica pot fi reduse la : individualism metodologic, concurenta perfecta, autoreglarea economiei, interventia minimala a statului in economie. Neoclasicii au introdus un nou obiect de studiu a teoriei economice alocarea eficienta a resurselor disponibile, si noi subiecti de studiu consumatorii si producatorii cu interese interdependente. Bibliografie : Ciulbea T. Doctrine economice, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,1995 Heyne, Paul.- Modul economic de gndire.- Editura Didactica si Pedagogica, 1991

Popescu Silvia ,Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti,2010 Samuelson Paul Economie politic, Editura Teora, Bucureti, 2000 Sut Selegean Doctrine i curente n gndirea economic modern i Bucureti, 1992,1994 contemporan, Editura ALL,