Progresul in Forta

articol de Dragos Chirita Progresul n forta sta la baza constructiei musculare, astfel ca, din dorinta de a deveni tot mai puternici, apelam la siretlicuri, ajungand sa "ne furam singuri caciula". Acest lucru l-am simtit pe pielea noastra eu si partenerii mei de antrenament n urma cu multi ani cand, fiind tineri si lipsiti de obligatii si responsabilitati, singura preocupare a noastra era ridicarea greutatilor. Eram o gasca formata din 5 baieti, care puteam vorbi ore n sir despre culturism. Umblam cu centimetrul n buzunar si ne masuram bratele de mai multe ori n cursul aceleasi zile. n acel timp, n 1986, s-a deschis prima sala moderna din oras, facand parte dintrun complex sportiv ultramodern situat la marginea padurii, lucru care mi se parea fantastic, ntrucat toate salile pe vremea aceea erau amenajate n beciuri sau podurile unor case. Administratorul salii si antrenor era o persoana cunoscuta, fost boxer, un caracter puternic, renumit pentru spiritul sau justitiar, existand chiar legende legate de curajul si chiar forta pumnilor sai. Era un om care nu vorbea mult si a carui figura dura impunea respect, el fiind mai exact persoana care putea sa ne bage mintiile n cap. La primul antrenament n aceea sala am ales sa fac mpins din culcat, cu o greutate mult prea mare pentru mine pe care, neputand sa o controlez, o opream cu 10-15 cm, deasupra pieptului, exact portiunea care ar fi implicat muschii pectorali. Binenteles ca partenerul meu era cu mainile pe bara nca de la prima repetare. Atunci l-am auzit pe Ioni - administratorul saliispunandu-i ca un ordin partenerului meu "ia mana de pe bara!". n acel moment greutatea mi-a cazut pe piept, eu neavand nici o sansa sa o mai clintesc, Ioni fiind cel care mi-a ridicat-o si mi-a pus-o pe suport. Iesind de sub bara, acesta mi-a explicat foarte autoritar ca "n sala mea nu triseaza nimeni si daca nu te conformezi poti sa pleci daca asta vrei, dar asta ar nsemna sa fii un las". Primul impuls a fost sa plec deoarece simteam ca imi stirbise personalitatea dar maniera n care mi s-a adresat suna mai mult a provocare, ceea ce m-a facut sa ma conformez regulilor impuse de el si sa ma antrenez corect. Astfel ca partenerul meu nu ma mai ajuta nca de la prima repetare, intervenind doar n momentul n care eram epuizat, ajutandu-ma sa efectuez nca 2-3 repetari fortate. Cursa devenise completa la toate exercitiile iar

greutatea folosita era ntotdeauna controlabila, pastrand tensiunea continua n muschi, astfel ncat, dupa o luna, greutatea care mi ramasese pe piept n prima zi devenise controlabila, reusind sa efectuez 4 repetari corecte, fara ajutorul partenerului. Aceasta provocare a fost adevarata piatra de temelie a metodologiei mele de antrenament, facandu-ma sa devin autocritic si sa-mi studiez mereu forma executiei a fiecarei repetari. n continuare voi ncerca sa analizez una dintre cele mai recvente greseli pe care leam observat n salile de culturim. De exemplu: la exercitiile de mpins din culcat cursa este incompleta. La exercitiile de baza pentru umeri, mpins de la piept din sezut , bara este dusa pana la nivelul ochiilor si nu pana la piept, cum ar trebui. Muschii deltoidului sunt stimulati exact pe aceasta portiune de la ochi pana la nivelul urechilor, restul cursei, de la varful urechilor si pana deasupra capului implicand mai mult tricepsul. Foarte importanta este si priza pe bara, fiind necesara o distanta mica ntre maini, la nivelul umerilor. n cazul n care priza este prea departata, cursa este prea scurta, greutatea fiind preluata de tricepsi. La fel de importanta este si pastrarea tensiunii constante ntre muschi, miscarea fiind lipsita de balansari si smucituri, atat pe miscarea pozitiva cat si cea negativa. Alt exemplu de trisare la exercitiile pentru umar este aplecarea greutatii n fata, prin ndoirea spatelui, urmata de o smucitura puternica din tot corpul, aruncand greutatea deasupra corpului, astfel ca doar o mica parte din sarcina este preluata de muschiul deltroid. Flexia antrebratelor pe brat este alt exercitiu la care se triseaza, fiind putini cei care executa corect. Coatele care ar trebui sa stea fixe si putin proiectate n fata, sunt trase n spate, astfel scurtandu-se cursa de la nceput, ncheietura mainii ruland bara spre bicepsi: spatele se cambreaza iar ntreaga greutate este rulata spre piept. Pe fondul acestor greseli, persoanele n cauza au impresia ca au forta, la acest exercitiu folosind greutati mari. Totusi muschiul biceps se ncapataneaza sa nu creasca, nascandu-se dilema - din ce cauza unii au brate mici, desi folosesc aceleasi greutati ca si cei cu bratele mari. La fel cum spunea si D-l Mircea Apostolescu, n nr. trecut al revistei, tot ce obtii n urma unor astfel de antrenamente sunt numai dezavantaje, deoarece muschii nu sunt lucrati eficient si mereu exista riscul unor accidentari. Genoflexiunile pe care le fac halterofilii nu urmaresc hipertrofierea musculaturii, scopul lor fiind doar de a se ridica cu aceesi greutate. Am observat acest lucru cand ma antrenam cu un halterofil, din dorinta de a avea un partener puternic la genoflexiuni. Tehnica lui presupunea "caderea" cu greutatea n spate pana n punctul n care fesierii atingeau gambele,

acestea fiind cele care mpingeau fesierii n sus, ca un resort. Datorita greutatilor mari cu care executa genoflexiunile, coapsele erau bine dezvoltate, dar daca miscarea ar fi fost facuta n tensiune, muschii ar fi fost mult mai mari, iar ligamentele si articulatiile de care se plangea ca il dor, nu i-ar fi fost afectate. Aceasta metoda nu este prea folosita de culturisti, n schimb am vazut n sali baieti care fac genoflexiuni partial, lasandu-se foarte putin din genunchi, picioarele acestora nedezvoltandu-se niciodata. Numai daca vom tine cont de executarea corecta a exercitiilor vom reusi sa ne dezvoltam musculatura.