UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Matematica si Informatica

Catedra Analiza Matematica si Ecuatii Diferentiale
Andrei PERJAN
Distributii si unele aplicatii ale lor n ecuatii
diferentiale
Aprobat de
Consiliul Facultatii de
Matematic a si Informatica
CHI SIN

AU, 2012
CEP USM
CZU
P
Recomandat de Catedra Analiza Matematica si Ecuatii
Diferentiale a USM si de Comisia de Asigurare a Calit atii
Recenzent - Nicolae Jitarasu, dr. hab., prof. univ.
c _ Andrei Perjan, 2012
c _ USM, 2012
CUPRINS
Prefata 5
1 Preliminarii 8
1.1 Unele notatii uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Integrala Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Integrala Lebesgue pe varietati . . . . . . . . . . . 19
1.4 Spatii de functii integrabile . . . . . . . . . . . . . 24
1.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2 Spatiul distributiilor D

() 31
2.1 Spatiul functiilor test D() . . . . . . . . . . . . . 31
2.2 Completitudinea spatiului D

() . . . . . . . . . . 33
2.3 Suportul distributiei . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.4 Operatii elementare n D

() . . . . . . . . . . . . 45
2.5 Derivarea distributiilor . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.6 Produsul direct al distributiilor din D

(R
n
) . . . . 57
2.7 Convolutia distributiilor din D

(R
n
) . . . . . . . . 64
2.8 Algebra distributiilor D

+
. . . . . . . . . . . . . . 77
2.9 Spatiul distributiilor E

() . . . . . . . . . . . . . 83
2.10 Structura distributiei cu suport unipunctual . . . . 86
2.11 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
3 Spatiul distributiilor temperate S

95
3.1 Spatiul functiilor test S . . . . . . . . . . . . . . . 95
3.2 Denitia si propriet atile principale ale
spatiului S

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.3 Produsul direct si convolutia distributiilor
din S

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
3.4 Transformarea Fourier n S . . . . . . . . . . . . . 106
3.5 Transformarea Fourier n S

. . . . . . . . . . . . . 115
3.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
3
4 Solutii fundamentale ale operatorilor
diferentiali 128
4.1 Solutii generalizate ale ecuatiilor diferentiale
liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
4.2 Solutii fundamentale ale operatorilor diferentiali
liniari cu coecienti constanti n D

. . . . . . . . . 129
4.3 Solutii fundamentale ale operatorilor diferentiali
liniari cu coecienti constanti n S

. . . . . . . . . 134
4.4 Exemple de solutii fundamentale ale operatorilor
diferentiali liniari cu coecienti constanti . . . . . 136
4.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5 Problema Cauchy generalizata 143
5.1 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
diferential a ordinar a . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
5.2 Proprietatile solutiei fundamentale a operatorului
propagarii undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
5.3 Potentialul retardat . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.4 Potentiale retardate de suprafata . . . . . . . . . . 155
5.5 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.6 Potentialul termic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.7 Potentialul termic de suprafata . . . . . . . . . . . 170
5.8 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
5.9 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
6 Solutii si indicatii 177
Bibliograe 196
Index 199
4
Prefat a
Aceasta lucrare reprezinta un suport de curs din cadrul modu-
lului "Distributii si spatii Sobolev", tinuta pe parcursul mai mul-
tor ani studentilor de la Facultatea de Matematica si Informatica
a Universitatii de Stat din Moldova, specialitatea "Matematica".
De acemenea, ea poate utila masteranzilor si doctoranzilor de
la specialitatile matematice.
Suportul de curs este dedicat expunerii elementelor de baza
ale teoriei distributiilor, precum si prezent arii unor aplicatii ale
distributiilor n teoria ecuatiilor diferentiale.
Teoria distributiilor este un compartiment al analizei functi-
onale. Distributiile (functiile generalizate) reprezinta o genera-
lizare a notiunii clasice de functie. Ele sunt functionale liniare si
continue denite pe spatii topologice de functii test. Din punc-
tul de vedere al zicii, acestea reprezinta o idealizare a diferitelor
marimi zice, cum ar : densitatea unui punct material, den-
sitatea unei sarcini sau a unui dipol punctual cu densitatea de
simplu sau dublu strat, intensitatea unei surse punctuale instan-
tanee, intensitatea fortei aplicate ntr-un punct etc.
Distributiile apar pentru prima data n lucrarile lui P.Dirac
din mecanica cuantica [5, 6], n care se foloseste celebra functie
a lui Dirac. Bazele matematice ale teoriei distributiilor au
fost puse n lucrarile lui S.L.Sobolev [19, 20] si L. Schwartz [18].
Ulterior, aceasta teorie a fost dezvoltat a intensiv de numerosi
savanti.

In acest context vom mentiona contributiile matemati-
cienilor B.Malgrange [17], L.Ehrenpreis [8], I.M.Ghelfand si
G.E. Silov [11], L.Hormander [12], S.Lojasewicz [16], P.Antosik,
J.Mikusinski, R.Sikorski [3], V.S.Vladimirov [24].
Aparitia acestei lucrari este motivata de faptul ca, desi exista
numeroase surse referitoare la teoria distributiilor n limbile rusa
si engleza [1, 2, 4, 7, 13, 21, 25], n limba rom an a sursele exis-
tente au fost editate cu mult timp n urma si nu sunt accesibile
studentilor [9, 14, 23].
5
Expunerea materialului se bazeaz a, n linii mari, pe schema
eleganta si accesibila studentilor din manualul lui V.S.Vladimirov
[22].
Lucrarea consta din 5 capitole.

In primul capitol, care poarta un caracter preliminariu, sunt

prezentate notiunile de baza, legate de integrala Lebesgue si pro-
prietatile sale. De asemenea, sunt expuse proprietatile principale
ale spatiilor de functii integrabile n sens Lebesgue. Aceste pro-
prietati sunt bine cunoscute si pot gasiten manualele de analiza
functional a. Ele sunt utilizate din plin pe parcursul expunerii cur-
sului. Unele proprietati, care au o importanta deosebita pentru
expunerea materialului, sunt prezentate cu demonstratii.

In capitolul al doilea se expun notiunile de baza, operatiile si

propriet atile principale ale distributiilor din spatiul D

(). Distri-
butiile din D

() reprezinta o generalizare a functiilor local inte-

grabilen . Sunt denite operatiile denmultire a unei distributii
cu o functie din C

(), transformarea de variabilentr-o distribu-

tie, derivarea unei distributii, produsul direct si convolutia distri-
butiilor si sunt prezentate propriet atile principale ale acestora.
Toate aceste operatii reprezinta extensii naturale de pe spatiul
de functii local integrabile pe spatiul D

(). Mentionam, n mod

deosebit, ca operatia de derivare a unei distributii este denita,
astfel nc at orice distributie poseda derivata de orice ordin, ceea
ce nu este adev arat n cazul derivatelor clasice.
Capitolul al treilea este dedicat studiului distributiilor cu cres-
tere temperata S

. Acest spatiu de distributii se include n spa-

tiul D

(R
n
).

In acest spatiu de distributii, n afara de operatiile
denite n D

(R
n
), se mai deneste o operatie destul de utila din
punctul de vedere al aplicatiilor, si anume, transformarea Fourier.
Caracteristica principala a transform arii Fourier rezid a n faptul
ca ea aplica izomorf spatiul distributiilor cu crestere temperata
pe el nsusi si, de asemenea, L
2
(R
n
) pe el nsusi. Aceasta operatie
se aplic a pe larg la rezolvarea ecuatiilor diferentiale cu coecienti
constanti, dar ea poate utilizata si n diverse domenii ale analizei
6
matematice, spre exemplu, la construirea spatiilor Sobolev.
Solutiile fundamentale ale operatorilor diferentiali constituie
subiectul principal al capitolului al patrulea, acestea av and au un
rol important la rezolvarea ecuatiilor diferentiale liniare neomo-
gene n spatiile de distributii. Ele se folosesc, de asemenea, la
rezolvarea problemei Cauchy generalizate.

In acest capitol sunt
descrise metodele principale de determinare a solutiilor funda-
mentale ale operatorilor diferentiali. Sunt prezentate, de aseme-
nea, solutiile fundamentale ale operatorului diferential ordinar
liniar, operatorului propagarii undelor, operatorului propagarii
caldurii si operatorului Laplace.

In ultimul capitol, sunt prezentate proprietatile principale ale

solutiilor fundamentale ale operatorilor diferentiali. Acestea sunt
utilizate la solutionarea problemei Cauchy generalizate pentru
ecuatia diferentiala ordinara, ecuatia propagarii undelor si ecuatia
difuziei. De asemenea, sunt deduse formulele pentru solutiile cla-
sice ale acestor ecuatii.
Fiecare capitol contine exercitii, unele dintre ele ind preluate
din [25].

In ncheiere, autorul aduce multumiri colegilor Nicolae

Jitarasu, Vasile Glavan si Valeriu Gutu pentru observatiile utile,
facute la redactarea manuscrisului. Autorul, de asemenea, este re-
cunoscator Galinei Rusu si Mariei Capcelea pentru ajutorul acor-
dat la tehnoredactarea computerizata a lucrarii.
7
1 Preliminarii
1.1 Unele notatii uzuale
N: multimea numerelor naturale;
N
n
= = (m
1
, m
1
, . . . , m
n
) ; m
k
N, k = 1, 2, . . . , n;
R: multimea numerelor reale,

R = [, +],

R
+
= [0, +];
R
n
= x = (x
1
, ..., x
n
) , x
k
R, k = 1, 2, . . . , n: spatiul
euclidian n-dimensional cu norma [[x[[ =
_
n

k=1
x
2
k
_
1/2
si produsul
scalar (x, y) =
n

k=1
x
k
y
k
;
C: multimea numerelor complexe;
= (
1
, . . . ,
n
) N
n
: multiindice, [[ =
1
+ +
n
este
lungimea multiindicelui ;
x

: x

= x

1
1
x

2
2
x

n
n
pentru x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
si = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
!: ! =
1
!
n
! (0!=1) pentru = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
C

: C

= C

1
C

2
C

n
pentru = (
1
, . . . ,
n
),
= (
1
, . . . ,
n
) N
n
;

f :

f =

||
f
x

1
1
. . . x

n
n
pentru f : R
n
R si
= (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
B
r
(x
0
): bila deschis a din R
n
de raza r cu centrul n x
0
,
B
r
(x
0
) = x R
n
; [[x x
0
[[ < r, B
r
:= B
r
(0);

n
: aria suprafetei sferice de raza 1n R
n
,
n
= 2
n/2
/(n/2);
w
n
: volumul sferei de raza 1 n R
n
, w
n
=
n
/n;
: frontiera multimii R
n
;

A
: functia caracteristica a multimii A,
A
(x) = 1 pentru
x A si
A
(x) = 0 pentru x / A;
f =
_
f
x
1
, . . . ,
f
x
n
_
: gradientul functiei f : R
n
R;
divf =
n

k=1
f
k
x
k
: divergenta functiei f;
8
=
n

k=1

2
x
2
k
: operatorul lui Laplace;
supp f = x ; f(x) ,= 0 : suportul funtiei
f : R
n
C n ;
dist (A, B) = inf
xA, yB
[[x y[[ : distanta dintre multimile A
si B din R
n
;
C
p
(): spatiul liniar al tuturor functiilor f : C, pentru
care derivatele

f sunt continuen pentru orice [[ p, p N;

C

(): C

() =

pN
C
p
(), C
0
() = C();
C
p
0
(): C
p
0
() = f C
p
(); supp f (A B, daca
A B si dist (A, B) > 0);
[[f[[
C
p
()
= sup
x, ||p
[

f(x)[: norma n spatiul Banach al

tuturor functiilor f C
p
(), pentru care derivatele

f sunt
marginite pe pentru orice [[ p;
M
n
(R): algebra matricelor n n, elementele carora sunt nu-
mere reale.
1.2 Integrala Lebesgue

In aceasta sectiune vom prezenta proprietatile principale ale

integralei Lebesgue, care vor utilizate n continuare.
Fie I R
n
un paralelipiped n-dimensional nchis de forma
I = x = (x
1
, ..., x
n
); a
i
x
i
b
i
, i = 1, ..., n. Masura (volu-
mul) paralelipipedului I se deneste astfel: m(I) =
n

i=1
(b
i
a
i
).
Orice multime deschisa R
n
poate reprezentata ca o re-
uniune cel mult numarabila de paralelipipede I
v
, v = 1, 2, ... fara
puncte comune interioare, =

v=1
I
v
. Atunci, n mod natural,
masura Lebesgue a multimii deschise se deneste prin formula
m() =

v=1
m(I
v
).
9
Daca K R
n
este un compact, atunci masura lui m(K) se
deneste astfel:
m(K) = infm(D) ; K D, D deschisa.
Daca A R
n
este o multime marginita, atunci masura exte-
rioara m

(A) a multimii A este m

(A) = infm(D) ; A D,
D deschisa, iar masura interioara a multimii A este
m

(A) = supm(K); K A, K compact. Multimea marginita

A se numeste masurabila, dac a m

(A) = m

(A), iar
m(A) = m

(A) = m

(A) se numeste masura multimii A.

Multimea nemarginita A R
n
se numeste masurabila, daca
pentru orice bila B
r
= x R
n
; [[x[[ < r multimea A

B
r
este
masurabila.

In acest caz, m(A) = sup
r>0
m(A

B
r
).
Vom spune ca multimea A R
n
este multime de masura
nula, daca pentru orice > 0 ea poate acoperita cu bile ale
caror volum total este mai mic dec at .
Evident, orice submultime a unei multimi de masur a nula este
de masura nula. De asemenea, reuniunea unui numar cel mult
numarabil de multimi de masura nula este de m asura nula.
Vom spune ca o oarecare proprietate P are loc aproape peste
tot n R
n
(abreviat a.p.t.), daca multimea punctelor din
pentru care proprietatea P nu are loc este de masura nul a.
Functiile f, g : C se numesc echivalente n , daca
f(x) = g(x) aproape peste tot n .
Functia f : R
n
R se numeste masurabila, dac a pentru
orice a R este m asurabila multimea x; f (x) a. Functia
f : R
n
C se numeste masurabila, daca functiile Ref si Imf
sunt masurabile. Functia f : C se numeste masurabila, daca
este m asurabila functia f , unde este functia caracteristica a
multimii .
Vom mentiona ca daca f si g sunt functii masurabile, atunci
sunt m asurabile si functiile: f g, f g, max (f (x) , g (x)) ,
min(f (x) , g (x)) , [f (x)[ , f/g (daca g ,= 0), f
+
si f

, unde
10
f
+
(x) = max (f (x) , 0) , f

(x) = max (f (x) , 0). De aseme-

nea, limita punctuala a unui sir de functii masurabile a.p.t. con-
vergent este o functie masurabila. Orice functie continua pe o
multime nchisa sau deschisa este masurabila. Daca functiile
f : R
m
R si g : x = (x
1
, . . . , x
n
) y = (y
1
, . . . , y
m
),
y
k
= g
k
(x), k = 1, . . . , m, sunt functii masurabile, atunci este
masurabila si functia x R
n
f (g
1
(x) , ..., g
m
(x)).
Teorema 1.2.1. (Egorov) Fie R
n
. Daca sirul f
m
:

R
de functii masurabile, a.p.t. nite pe , converge la f a.p.t.,
atunci pentru orice > 0 exista o multime masurabila E

cu
m(E

) < , astfel nc at sirul f

m
converge uniform catre f pe
E

.
Denitia 1.2.1. Functia f : R
n
R se numeste simpla, daca
ea are forma
f(x) =
N

=1
a

(x), (1.2.1)
unde a

R, A

sunt multimi masurabile, marginite, disjuncte

(A
j

A
i
= pentru i ,= j).
Teorema 1.2.2. Daca f este o functie masurabila, atunci exis-
ta un sir de functii simple f
m

m=1
care converge punctual catre
f.
Denitia 1.2.2. Integrala Lebesgue a functiei simple f de
forma (1.2.1) se numeste numarul
I (f) =
N

=1
m(A

) a

.
Functia masurabila f : R
n

R
+
se numeste integrabila Lebesgue,
daca
I(f) = supI(); 0 f, simpla < ,
11
iar
_
f (x) dx = I (f) este integrala Lebesgue a functiei f.
Functia f : R
n

R se numeste integrabila Lebesgue, daca
f
+
si f

sunt integrabile Lebesgue si prin denitie integrala sa

Lebesgue este
_
f (x) dx =
_
f
+
(x) dx
_
f

(x) dx.
Functia f : R
n

C se numeste integrabila Lebesgue, daca
Ref (x) si Imf (x) sunt integrabile Lebesgue s prin denitie in-
tegrala sa Lebesgue este
_
f (x) dx =
_
Ref (x) dx +i
_
Imf (x) dx.
Fie este o multime masurabil a si functia f :

C este
masurabila. Atunci functia f se numeste integrabila pe daca
este integrabila functia f

si prin denitie
_

f (x) dx = I (

f).
Notam cu L
1
() multimea functiilor integrabile Lebesgue pe
si L
1
= L
1
(R
n
).

In continuare, vom reaminti proprietatile principale ale inte-

gralei Lebesgue.
Pentru orice f, g L
1
() si orice , C functia
f +g L
1
() si
_

(f (x) +g (x)) dx =
_

f (x) dx +
_

g (x) dx.
Fie
1
,
2
R
n
masurabile, m(
1

2
) = 0 si =
1

2
.
Daca f L
1
(
k
) , k = 1, 2, atunci f L
1
() si
_

f (x) dx =
_

1
f (x) dx +
_

2
f (x) dx.
12
Teorema 1.2.3. Functia f :

R
+
, f L
1
(), este egala
cu zero a.p.t. n , daca si numai daca
_

f (x) dx = 0.
Teorema 1.2.4. Functiile f si [f[ sunt simultan integrabile
Lebesgue si

f (x) dx

[f (x)[ dx.
Daca [f (x)[ g (x) a.p.t. n si g L
1
(), atunci f L
1
()
si
_

[f (x)[ dx
_

g (x) dx.

In plus, orice functie marginit a pe o multime masurabila de

masur a nita este integrabil a n sens Lebesgue.
Teorema 1.2.5. (de convergenta dominanta a lui Lebesgue)
Fie f
m
:

R un sir de functii masurabile a.p.t. convergent
n catre f si [f
m
(x)[ g (x) a.p.t., unde g L
1
(). Atunci
f L
1
() si
lim
m
_

f
m
(x) dx =
_

lim
m
f
m
(x) dx =
_

f(x) dx. (1.2.2)

Teorema 1.2.6. (derivarea integralei dependente de parametru)
Fie R
n
, Q R
m
, f : Q R
n+m
si f(x, ) C
s
(Q),
s 0, a.p.t. n . Daca exista g L
1
() astfel nc at

y
f (x, y)

g (x) , y Q, a.p.t. n , [[ s,
atunci
_

f (x, y) dx C
s
(Q) si are loc egalitatea

y
_
_
_

f (x, y) dx
_
_
=
_

y
f (x, y) dx, y Q.
13
Urmatoarea teorema stabileste legatura dintre integrala Rie-
mann si integrala Lebesgue ale unei functii.
Teorema 1.2.7. Daca functiile f si [f[ sunt integrabile n sens
Riemann pe R
n
(n sens propriu sau impropriu), atunci ele
sunt integrabile si n sens Lebesgue pe si integralele respective
ale lor coincid.
Teorema 1.2.8. (schimbul de variabile n integrala Lebesgue)
Presupunem ca transformarea x = (y) este de clasa C
1
(

),
adica x
k
=
k
(y
1
, y
2
, ..., y
n
), k = 1, 2, ..., n,
k
C
1
_

_
, si
aplica bijectiv R
n
pe
1
R
n
.
Fie J (y) = det (
k
/y
j
)
n
k,j=1
,= 0, y . Atunci f L
1
(
1
),
daca si numai daca f (x(y)) [J (y)[ L
1
().

In acest caz, are
loc egalitatea
_

f (x(y)) [J (y)[ dy =
_

1
f (x) dx. (1.2.3)
Un caz particular, des utilizat, este trecerea de la coordonatele
carteziene la coordonatele sferice n R
n
. Trecerea de la coordo-
natele carteziene la cele sferice cu centrul n x
0
se efectueaz a cu
ajutorul formulelor x = x
0
+r, scrise n coordonate astfel
x
k
= x
0
k
+r
k
, k = 1, 2, ..., n, (1.2.4)
unde
r
2
=
n

k=1
_
x
k
x
0
k
_
2
,
_

1
= r cos
1
,

2
= r sin
1
cos
2
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

n1
= r sin
1
sin
2
sin
n2
cos
n1
,

n
= r sin
1
sin
2
sin
n2
sin
n1
,
(1.2.5)

i
(0, ) , i = 1, ..., n 2,
n1
(0, 2)
14
Vom calcula Jacobianul transformarii (1.2.4),
J
n
= det
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
D(r,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
.
J
n
=

cos
1
r sin
1
. . . 0
sin
1
cos
2
r cos
1
cos
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
cos
n1
r ctg
1
cos
n1
. . . r sin
n1
sin
n1
r ctg
1
sin
n1
. . . r cos
n1

,
unde = sin
1
sin
2
sin
n2
. Observam ca
J
n

n1
= 0. De
aceea, la calcularea J
n
putem pune
n1
= 0. Prin calcul direct se
stabileste formula recurenta J
n
= r J
n1
. Prin urmare, pentru
J
n
obtinem formula
J
n
= r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
sin
n2
. (1.2.6)
Conform formulei Teoremei 1.2.8, avem
dx = [J
n
[ drd
1
... d
n1
=
= r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
... sin
n2
dr d
1
d
2
. . . d
n1
. (1.2.7)
Vom deduce formula pentru elementul ds
r
al sferei S
r
de raza r
cu centrul n originea sistemului sferic de coordonate. Este cunos-
cut ca daca S este o suprafata (n 1)-dimensional a denit a de
egalitatea x
n
= F(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
) si F C
1
, atunci pentru ele-
mentul de suprafat a dS are loc formula dS =
dx
1
dx
2
. . . dx
n1
[ cos ( , x
n
)[
,
unde este normala la S, iar x
n
este vectorul unitate de pe axa
Ox
n
.

In cazul sferei S
r
avem
[ cos ( , x
n
)[ = [ cos ( r, x
n
)[ =
[x
n
x
0
n
[
r
=

n1

k=1
sin
k

.
15
Deoarece pe S
r
coordonata r este constant a, rezult a ca
dx
1
dx
2
. . . dx
n1
=

det
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
D(
1
,
2
, . . . ,
n1
)

d
1
d
2
. . . d
n1
.
Jacobianul din ultima formula se obtine din J
n
, elimin and din J
n
prima coloana si ultima linie.

In determinantul ramas toate ele-
mentele mai sus de diagonala principal a sunt nule, de aceea acest
determinant este egal cu produsul elementelor de pe diagonala.
Prin urmare,
ds
r
=
r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
sin
n2
d
1
d
2
. . . d
n1
. (1.2.8)
Din (1.2.7) si (1.2.8) rezulta formulele
ds
r
=
r
n1
ds
1
, dx = dr ds
r
= r
n1
dr ds
1
, [s
r
[ =
n
r
n1
, (1.2.9)
unde [s
r
[ este aria suprafetei sferice de raza r, iar
n
este aria
suprafetei sferice de raza 1 n R
n
. Vom calcula
n
,

n
=

_
0

_
0
2
_
0
sin
n2

1
sin
n3

2
sin
n2
d
1
d
2
d
n1
=
= 2
n2

k=1

_
0
sin
k
d = 2
n2

k=1
_
_
_
2
/2
_
0
sin
k

_
_
_
d.
Gratie substitutiei sin
2
= t avem
2
/2
_
0
sin
k
d =
1
_
0
t
(k1)/2
(1 t)
1/2
dt =
16
= B
_
k + 1
2
,
1
2
_
=

_
k+1
2
_

_
1
2
_

_
k+2
2
_ =

_
k+1
2
_

_
k+2
2
_ ,
unde B si sunt integralele lui Euler de speta nt ai si a doua
respectiv (a se vedea [10])
B(p, q) =
1
_
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, p > 0, q > 0,
() =

_
0
x
1
e
x
dx, > 0. (1.2.10)
Prin urmare,
n
=
2
n/2
(n/2)
. Daca V
r
este volumul sferei de raza
r, atunci
V
r
=
_
||x||<r
dx =
_
S
1
_
_
r
_
0

n1
d
_
_
ds
1
=

n
r
n
n
.

In particular, dac a
n
este volumul sferei de raza 1 n R
n
, atunci

n
= n
n
.
Lema 1.2.1. Daca pentru functia masurabila f : R
n
0 C
exista < n si M > 0 astfel nc at
[f(x)[ M[[x[[

, [[x[[ r, (1.2.11)
atunci
_
||x||<r
[f(x)[ dx
n
M r
n
. (1.2.12)
Daca pentru functia masurabila f : R
n
C exista < n si
M > 0 astfel nc at
[f(x)[ M[[x[[

, [[x[[ r, (1.2.13)
17
atunci
_
||x||>r
[f(x)[ dx
n
M r
n
. (1.2.14)
Demonstratie. Trecem la coordonate sferice cu centrul n
originea de coordonate, aplic and (1.2.11) si Teorema 1.2.4, obti-
nem
_
||x||<r
[f(x)[ dx M
_
||x||<r
[[x[[

dx =
= M
_
r
0
r
n1
_

0

_

0
_
2
0
sin
n1

1
sin
n3

2

sin
n2
dr d
1
d
n1
=
=
n
M
_
r
0
r
n1
dr =
n
M r
n
.

In mod similar, se demonstreaza si (1.2.14), aplic and (1.2.13).

Teorema 1.2.9. (continuitatea absoluta a integralei Lebesgue)
Daca f L
1
(), atunci pentru orice > 0 exista > 0 astfel
nc at pentru orice multime masurabila E cu proprietatea
m(E) < are loc

_
E
f(x) dx

< .
Urmatoarea teorema evidentiaza legatura dintre integralele
multiple si cele repetate.
Teorema 1.2.10. (Fubini-Tonelli)
a) Presupunem c a
_
Q
[f(x, y)[dy < a.p.t. x
18
si
_

_
_
_
_
Q
[f(x, y)[ dy
_
_
_
dx < .
Atunci f L
1
( Q), adica
_
Q
[f (x, y)[ dxdy < .
b) Presupunem ca f L
1
( Q). Atunci a.p.t. x
exista
_
Q
f(x, y)dy si
_
Q
f(x, y)dy L
1
().

In mod analog, a.p.t.
y Q exista
_

f(x, y)dx si
_

f(x, y)dx L
1
(Q).

In plus, are loc
egalitatea
_

_
_
_
_
Q
f(x, y) dy
_
_
_
dx =
=
_
Q
_
_
_

f(x, y) dx
_
_
dy =
_
Q
f(x, y) dxdy. (1.2.15)
1.3 Integrala Lebesgue pe varietati

In aceasta sectiune, vom deni integrala Lebesgue pe variet ati

(n 1)-dimensionale din R
n
.

In acest scop, vom aduce c ateva
armatii pregatitoare.
Vom deni functia : R
n
R, numita nucleul lui Sobolev,
prin formula
(x) = C
_
e

1
1||x||
2
, [[x[[ < 1,
0, [[x[[ 1,
C =
_
_
_
_
||x||<1
e

1
1||x||
2
dx
_
_
_
1
. (1.3.1)
19
Usor se demonstreaza ca functia poseda urmatoarele pro-
prietati:
C

0
(R
n
); 0, x R
n
;
_
R
n
(x) dx = 1. (1.3.2)
Pentru orice > 0, denim functia

(x) =
n

_
x/
_
. Usor se
demonstreaz a ca functia

, de asemenea, veric a cele trei pro-

prietati din (1.3.2).
Lema 1.3.1. Fie R
n
o multime deschisa, iar K
un compact. Exista o functie : R cu proprietatile:
1) 0 (x) 1, x ;
2) (x) = 1 ntr-o vecinatate a compactului K;
3) C

0
().
Demonstratie. Fie > 0, astfel nc at 3 < dist (K, ).
Notam prin K

= x ; dist(x, K) > . Fie (x) functia

caracteristica a multimii K
2
. Functia (x), denit a prin formula
(x) =
_
(y)

(x y) dy, (1.3.3)
verica proprietatile enuntate.

Intr-adevar, proprietatea 1) ur-
meaza din relatiile
0 (x)
_
||xy||<

(x y) dy =
_
||z||<

(z) dz = 1.
Deoarece supp

(x y) = y ; [[y x[[ si
supp
2
(y) = K
2
, pentru x K

vom avea (x) = 1, adica

are loc proprietatea 2). Pentru x K
3
avem (x) = 0. Din
Teorema 1.2.5 avem ca C

(), adica proprietatea 3).

Teorema 1.3.1. (partitia unitatii) Fie K R
n
un compact
acoperit de o familie
i

N
i=1
de multimi deschise, adica
20
K
N

i=1

i
. Exista functiile
i
C

0
(
i
), i = 1, . . . , N, cu
proprietatile:
1) 0
i
(x) 1, x R
n
;
2) 0
N

i=1

i
(x) 1, x R
n
;
3) (x) =
N

i=1

i
(x) 1 ntr-o vecinatate a compactului K.
Familia de functii
i

N
i=1
se numeste partitie a unitatii subor-
donata acoperirii
i

N
i=1
a compactului K.
Demonstratie. Pentru ecare
i
, i = 1, . . . , N, exista un
compact K
i
astfel nc at K
i

i
si K
N

i=1
K
i
. Conform Lemei
1.3.1 pentru ecare K
i
exista o functie
i
: R
n
R cu pro-
prietatile:
i
C

0
(
i
), 0
i
(x) 1, x
i
,
i
(x) 1
ntr-o vecin atate a compactului K
i
. Denim functiile
i
: R
n
R,

1
(x) =
i
(x),

i
(x) =
i
(x)
_
1
1
(x)
_

_
1
i1
(x)
_
, i = 2, . . . , N.
Este clar ca
i
C

0
(
i
) si 0
i
(x) 1 pentru orice x R
n
.
Prin calcul direct deducem egalitatea
N

i=1

i
(x) = 1
_
1
1
(x)
_

_
1
N
(x)
_
, x R
n
. (1.3.4)
Deoarece
_
1
1
(x)
_

_
1
N
(x)
_
= 0 ntr-o vecinatate a
multimii
N

i=1
K
i
, atunci din (1.3.4) rezulta ca
N

i=1

i
(x) = 1 ntr-o
vecinatate a compactului K.

In acelasi timp, din (1.3.4) urmeaza
ca 0
N

i=1

i
(x) 1 pentru orice x R
n
.
21
Denitia 1.3.1. Multimea nchis a S R
n
se numeste vari-
etate (n 1)-dimensionala de clasa C
k
, k 1, daca pentru orice
x
0
S exista o vecinatate n-dimensionala U(x
0
) si o functie
F
x
0
: U(x
0
) R, astfel nc at F
x
0
C
k
_
U(x
0
)
_
, F
x
0
(x) ,= 0 n
U(x
0
) si multimea S

U(x
0
) se deneste de ecuatia F
x
0
(x) = 0,
adica toate punctele multimii S

U(x
0
) verica ecuatia
F
x
0
(x) = 0 si orice punct x ce verica ecuatia
F
x
0
(x) = 0 apartine multimii S

U(x
0
).
Astfel, S este o varietate (n 1)-dimensional a de clasa C
k
daca pentru orice x
0
S exista o vecinatate n-dimensional a
U(x
0
), astfel nc at multimea S

U(x
0
) se proiecteaza bijectiv
pe un domeniu D
x
0
R
n1
, adica S

U(x
0
) se deneste de
ecuatia x
p
= g
p
(x

p
),
unde x

p
= (x
1
, . . . , x
p1
, x
p+1
, . . . , x
n
) D
x
0
R
n1
si
g
p
C
k
(D
x
0
).
Daca S este o varietate (n 1)-dimensional a de clasa C
1
si
x
0
S, atunci multimea T
x
0
= R
n
: (, F (x
0
)) = 0 se
numeste hiperplan tangent la varietatea S n x
0
. Hiperplanul
T
x
0
nu depinde de F, iar vectorul (x
0
) = F(x
0
)/[F(x
0
)[ se
numeste versor normal la S n punctul x
0
.
Fie S
p
R
n1
o varietate (n 1)-dimensional a de clas a
C
1
denita de ecuatia x
p
= g
p
(x

p
), unde x

p
V
p
R
n1
si
g
p
C
1
(V
p
). Functia f : S
p
R se numeste integrabil a Lebesgue
pe varietatea S
p
daca functia f
_
x

, g
p
(x

p
)
_
este integrabila Lebes-
gue pe V
p
. Intergrala functiei f pe S
p
se deneste prin formula
_
S
p
f(x)ds =
_
V
p
f
_
x

p
, g
p
(x

p
)
_
_
1 +[[
p
g
p
(x

p
)[[
2
dx

p
, (1.3.5)
unde
p
g
p
(x

p
) =
_
g
x
1
, ..., g
x
p1
, g
x
p+1
, , g
x
n
_
si dx

= dx
1
dx
p1
dx
p+1
dx
n
.
Sa trecem la denirea integralei Lebesgue pe o varietate
(n 1)-dimensional a S R
n1
compacta de clasa C
1
. Pen-
22
tru S exista o acoperire nita cu multimi deschise S
N

p=1

p
,

p
R
n
, astfel nc at multimile S
p
= S

p
sunt denite de
ecuatiile x
p
= g
p
(x

p
), unde x

p
V
p
R
n1
si g
p
C
1
(V
p
).
Exista familia
p

N
p=1
cu proprietatile din Teorema 1.3.1. Fie
f : S

R o functie data. Atunci
f(x) =
N

p=1

p
(x) f(x), x S.
Prin denitie, functia f este integrabila pe S daca fun-
ctiile
p
f, p = 1, 2, ..., N sunt integrabile pe S
p
.

In acest caz,
avem
_
S
f(x) ds =
N

p=1
_
S
p

p
(x) f(x) ds.
Se poate arata ca at at proprietatea de integrabilitate, c at si
integrala nu depind de sistemul (
p
, V
p
, g
p
) si de partitia unitatii

p
a varietatii S.
Varietatea (n1)-dimensional a S se numeste masurabila daca

S
este integrabila Lebesgue.
Fie R
n
o multime deschisa si marginita cu frontiera de
clasa C
1
si e f : R
n
, f C
1
(). Dac a
(x) = F(x)/[F(x)[ este versorul normalei exterioare la ,
iar x
k
= (0, . . . , 0, 1
. .
k
, 0, . . . , 0), atunci are loc egalitatea
_

div fdx =
_

k=1
f
k
cos( , x
k
) ds,
numita formula lui Ostrogradski-Gauss.

In particular, daca
P, Q C
1
(

), atunci are loc urmatoarea formula, numita for-

23
mula integrarii prin p arti:
_

P(x)
x
k
Q(x) dx =
_

P(x) Q(x) cos( , x

k
) ds

P(x)
Q(x)
x
k
dx, k = 1, n. (1.3.6)
1.4 Spatii de functii integrabile
Fie R
n
o multime masurabila Lebesgue si 1 p < .
Notam cu L
p
() spatiul liniar de functii masurabile f : C
pentru care
|f|
L
p
()
=
_
_
_

[f(x)[
p
dx
_
_
1/p
< , (1.4.1)
iar cu L

() notam spatiul liniar de functii masurabile f : C

pentru care [f(x)[ C < a.p.t n cu norma
|f|
L

()
= vrai max

[f(x)[ =
= infC > 0 ; [f(x)[ C, a.p.t n . (1.4.2)
Teorema 1.4.1. Spatiile L
p
() sunt spatii Banach cu norma
(1.4.1) (1 p < ) sau (1.4.2) (p = ).

In cazul p = 2, spatiul
L
2
() este un spatiu Hilbert cu produsul scalar
_
f, g
_
L
2
()
=
_

f(x) g(x) dx.

In realitate, ecare element al spatiului L

p
() reprezinta o
clasa de functii masurabile si echivalente n . Daca = R
n
,
atunci vom nota L
p
(R
n
) = L
p
.
24
Lema 1.4.1. Fie 1 p . Din orice sir f
m
convergent
catre f n L
p
(), se poate extrage un subsir f
m
k
convergent
catre f a.p.t. n .
Amintim ca pentru f L
p
(), g L
q
(), p, q [0, ], are
loc inegalitatea lui Holder

f g

L
1
()

L
p
()

L
q
()
, 1/p + 1/q = 1, (1.4.3)
iar pentru f, g L
p
() si p [0, ] are loc inegalitatea lui
Minkowski

f +g

L
p
()

L
p
()
+

L
p
()
. (1.4.4)
Prin L
p
loc
() notam spatiul functiilor integrabile pe orice com-
pact K . Mentionam ca L
p
() L
p
loc
(), deoarece orice
functie integrabila pe este integrabila pe orice compact
K .

In acelasi timp, nu orice functie integrabila pe orice
compact K este integrabil a si pe , dupa cum ne arat a
urmatorul exemplu.
Functia f : (0, 1) R, f(x) = 1/x, apartine spatiului
L
1
loc
(0, 1), dar f / L
1
(0, 1). Prin urmare, L
p
() este un subspatiu
propriu al spatiului L
p
loc
().
Lema 1.4.2. Fie 1 p < . Daca f L
p
, atunci
lim
||h||0
_
[f(x +h) f(x)[
p
dx = 0. (1.4.5)
Demonstratie. Fie > 0, iar h
j
R
n
, [[h
j
[[ 0,
j . Din faptul ca f L
p
rezulta existenta unei bile
B = x R
n
; [[x[[ < R (R >> 1), astfel nc at
_
R
n
\B
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx <

3
, [[h
j
[[ 1. (1.4.6)
25
Din Lema 1.4.1 rezulta existenta unui subsir al sirului
f(x+h
j
)f(x), care converge a.p.t. n B catre 0 cu [[h
j
[[ 0.
Fara a restr ange din generalitate, putem considera ca
f(x + h
j
) f(x) 0 a.p.t. n B. Conform Teoremei 1.2.1,
pentru /
_
3 m(E)
_
exista E B, m(BE) < , astfel nc at
f(x + h
j
) f(x) 0, j , uniform pe E. Astfel, pentru
/
_
3 m(E)
_
exista j
0
N, astfel nc at
sup
E
[f(x + h
j
) f(x)[
p
< /
_
3 m(E)
_
pentru toti j j
0
. Prin
urmare,
_
E
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx <

3
, j j
0
. (1.4.7)
Deoarece [f(x + h
j
) f(x)[
p
0 a.p.t. n B si
[f(x +h
j
) f(x)[
p
2
p
_
[f(x +h
j
)[
p
+[f(x)[
p
_
L
1
(B), atunci,
conform Teoremei 1.2.5, exista j
1
N, astfel nc at
_
B\E
[f(x +h) f(x)[
p
dx <

3
, j j
1
. (1.4.8)
Gratie inegalitatilor (1.4.6), (1.4.7) si (1.4.8) rezulta c a
_
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx =
_
R
n
\B
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx +
_
E
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx+
+
_
B\E
[f(x +h
j
) f(x)[
p
dx < , j maxj
0
, j
1
,
de unde rezult a armatia lemei.
Fie f L
p
loc
(R
n
). Notam
f

(x) =
_
||xy||<

(x y) f(y) dy, (1.4.9)

26
unde

este nucleul de mediere din (1.3.1).

Lema 1.4.3. Daca u L
p
, 1 p < , atunci
|u

u|
L
p
0, 0. Daca u C(R
n
), atunci u

u,
0 uniform pe orice compact K R
n
.
Demonstratie. Fie u C(R
n
).

In virtutea proprietatilor
functiei

din (1.3.2) avem

(x) u(x)

_
R
n

(x y) (u(y) u(x)) dy

max
||xy||
[u(y) u(x)[ . (1.4.10)
Fie K R
n
un compact, iar K

= x R
n
; dist(x, K) .
Deoarece functia u este uniform continua pe K

, din (1.4.10)
rezulta ca
max
xK
[u

(x) u(x)[ max

xK
||xy||
[u(y) u(x)[ 0, 0,
de unde urmeaz a ca u

u, 0, uniform pe K.
Fie u L
p
, 1 p < . Deoarece
f

(x) =
_
R
n
f(x y) (y) dy,
atunci, aplic and propriet atile functiei

din (1.3.2), si inegali-

tatea lui Holder, obtinem
[f

(x) f(x)[
p
=

_
R
n
(y) (f(x y) f(x)) dy

_
_
_
_
||y||<1
(y)

f(x y) f(x)

dy
_
_
_
p

27

_
||y||1

1/p
(y)
1/q
(y)

f(x y) f(x)

p
dy
_
_
_
R
n
(y) dy
_
_
p
q
=
=
_
||y||1
(y)

f(x y) f(x)

p
dy.
Aplic and Teorema 1.2.10 si Lema 1.4.2 la integrarea pe R
n
, obtinem
_
R
n

(x) f(x)

p
dx =
_
||y||1
(y)dy
_
R
n

f(x y) f(x)

p
dx
sup
||h||
_
R
n

f(x +h) f(x)

p
dx 0, 0.
Lema este demonstrat a.
Lema 1.4.4. (du Bois-Raymond) Fie f L
1
loc
() si
_

f(x) (x) dx = 0, C

0
(). (1.4.11)
Atunci f = 0 a.p.t. n .
Demonstratie. Presupunem ca conditia (1.4.11) este ndep-
linita pentru orice C

0
(). Vom demonstra ca (1.4.11) are loc
si pentru orice functie L

(), pentru care exista un compact

K , astfel nc at (x) = 0 n K. Deoarece L
1
(),
din Lema 1.4.3 rezulta ca

, 0, n L
1
(). Comform
Lemei 1.4.1, exista un subsir

j
a.p.t. convergent n catre
cu
j
0 si

j
(x)

()
_

j
(y) dy =

()
, x .
28
Din Teorema 1.2.6 rezulta ca

j
C

() si
supp

j
K

j
pentru
j
1. Prin urmare,

j
C

0
()
pentru
j
1. Deoarece
_

f(x)

j
(x) dx = 0,
trecem la limitan ultima egalitate cu
j
0 si, aplic and Teorema
1.2.5, obtinem egalitatea (1.4.11) pentru luat initial.
Presupunem acum c a K este un compact arbitrar si
(x) = sign f(x)
K
(x), unde
K
este functia caracteristic a a
compactului K. Evident, L

() si (x) = 0 pe K.

Inlocuind astfel aleasa functia n 1.4.11, obtinem ca

_
K

f(x)

dx = 0. Din Teorema 1.2.3, rezulta ca f(x) = 0 a.p.t.

n K. Deoarece K este arbitrar, lema este demonstrata.
Teorema 1.4.2. Fie R
n
si 1 p < . Multimea C

0
()
este densa n L
p
().
Demonstratie Fie f L
p
() si > 0. Exista

marginit, astfel nc at pentru /2 > 0 ales avem

L
p
(\

)
<

2
.
Denim

f(x) =
_
f(x), x

,
0, x

.
Atunci

f

f

L
p
()
<

2
. (1.4.12)
Daca h < dist (,

), conform Lemei 1.4.3,

f
h
C

0
() si
_
_
f
h

f
_
_
L
p
()
0, h 0, unde

f
h
este denit prin (1.4.9). Prin
urmare, pentru /2 exista h
0
> 0, astfel nc at

f
h

L
p
()
< /2, h < h
0
. (1.4.13)
29
Folosind inegalitatea (1.4.4), din (1.4.12) si (1.4.13) obtinem

f

f
h

L
p
()

f

f

L
p
()
+

f

f
h

L
p
()
< , h < h
0
,
ceea ce nalizeaz a demonstratia teoremei.
1.5 Exercitii
1.1. Sa se arate ca egalitatea (1.2.2) poate sa nu e adevarata,
daca f
m
nu poate majorata cu o functie integrabila Lebesgue.
1.2. Sa se arate un exemplu de functie integrabila Lebesgue,
care nu este integrabila Riemann.
1.3. Sa se arate un exemplu de functie integrabila Riemann
impropriu, care nu este integrabila Lebesgue.
1.4. Sa se arate un exemplu de functie f : Q R, pentru
care
_

_
_
_
_
Q
f(x, y) dy
_
_
_
dx ,=
_
Q
_
_
_

f(x, y) dx
_
_
dy.
Sa se motiveze raspunsul.
1.5. Sa se arate ca varietatea S = x = (x
1
, x
2
) R
2
;
x
2
1
+x
2
2
= 1 este de clasa C

.
1.6. Fie R
n
o multime masurabila si m() < , iar
1 p q . Sa se demonstreze ca L
q
() L
p
(). Sa se
arate ca armatia nu este adevarata daca m() = .
1.7. Fie 1 p . Sa se demonstreze ca pentru orice
f L
p
are loc inegalitatea [[f

[[
L
p [[f[[
L
p , unde functia f

este
denita de (1.4.9).
1.8. Fie B = x R
n
; [[x[[ < 1. Sa se determine valorile
parametrilor , R pentru care f : B 0 R,
f(x) = (1 [[x[[)

sin

[[x[[ apartine spatiului L

p
(B).
1.9. Fie R
n
o multime masurabila si m() < , iar
f L

(). Sa se demonstreze ca lim

p
[[f[[
L
p
()
= [[f[[
L

()
.
30
2 Spatiul distributiilor D
/
()

In acest capitol, vor prezentate notiunile de baza, operatiile

si proprietatile principale ale distributiilor din D

(). Distributi-
ile din D

() sunt o generalizare a functiilor local integrabile n

. Vor denite operatiile de nmultire a unei distributii cu o
functie din C

(), transformarea de variabile ntr-o distributie,

derivarea unei distributii, produsul direct si convolutia distribu-
tiilor. De asemenea, vor prezentate proprietatile principale ale
acestor operatii. Dupa cum vom vedea, toate aceste operatii
reprezinta extensii naturale de pe spatiul de functii local inte-
grabile pe spatiul D

(). Mentionam, ndeosebi, c a operatia de

derivare a unei distributii este denita, astfel ncat orice distributie
poseda derivata de orice ordin, proprietate ce nu este adevarat a
pentru derivata clasica.
2.1 Spatiul functiilor test D()
Fie R
n
o multime deschisa. Reamintim ca C

0
()
nseamna multimea tuturor functiilor de clasa C

() cu suport
compact n .
Denitia 2.1.1. D() va desemna spatiul liniar C

0
() nzes-
trat cu convergenta denita dupa cum urmeaza. Sirul

k
C

0
() se numeste convergent la n D(), daca:
1) exista un compact K ,astfel nc at supp
k
K,
k = 1, 2, ...;
2) pentru orice multiindice N
n
sirul

(
k
) con-
verge la 0 uniform pe K.
Convergenta n D() se noteaz a astfel:
k
, k , n
D().
Spatiul D() se deosebeste de C

0
() prin faptul c a D()
este nzestrat cu topologia ce deneste convergenta descrisa mai
sus. Mentionam ca spatiul D() nu este vid, deoarece functiile
31

(x) si (x) denite de formulele (1.3.1) si (1.3.3) sunt elemente

ale acestui spatiu. Exemple noi de functii din D() ne ofer a
Propozitia 2.1.1 ce urmeaza.
Denitia 2.1.2. Fie si
1
doua multimi deschise din R
n
,
iar :
1
un C

-difeomorsm (o aplicatie bijectiva, astfel

nc at si
1
C

). Acest difeomorsm genereaza aplicatia

: f C

(
1
) f C

(),

f = f .
Propozitia 2.1.1. Fie N
n
un multiindice, a C

(),
:
1
un C

-difeomorsm. Urm atoarele aplicatii:

a)

: D() D();

,
b) a : D() D(), a : a ;
c)

: D(
1
) D(),

:
sunt liniare si continue.
Demonstratie. Observam ca imaginile tuturor aplicatiilor
sunt din D() si toate aplicatiile sunt liniare.
Continuitatea aplicatiei

: D() D() rezulta din de-

nitia convergentei n D() si din faptul c a supp

k
supp
k
.
Continuitatea aplicatiei a : D() D() rezulta din deni-
tia convergentei n D(), folosind faptul ca
supp

(a
k
) supp

k
supp
k
si formula lui Leibniz-
Hormander (a se vedea exercitiul 2.4)

(a b) =

||||
C

b. (2.1.1)
Observam c a (K) = K
1

1
este compact daca K
este compact. Folosind teorema de derivare a functiei compuse si
denitia convergentei unui sir n D(), deducem ca
k
0,
k , n D() daca
k
0, k , n D(
1
). Prin urmare,
aplicatia

: D(
1
) D() este continua.
Din Propozitia 2.1.1 rezulta ca, dac a A M
n
(R), det A ,= 0,
b R
n
, atunci aplicatia
A, b
: D(R
n
) D(R
n
),
(
A, b
) (x) = (Ax +b), x R
n
este liniara si continu a.
32
2.2 Completitudinea spatiului D

()

In aceast a sectiune, vom deni spatiul D

(). Vom demon-

stra completitudinea acestui spatiu si conditia necesara si su-
cienta pentru ca o functionala liniara, denita pe D() sa e o
distributie. De asemenea, vom prezenta exemple de distributii din
D

() si exemple de siruri de distributii convergente n D

().
Denitia 2.2.1. Vom numi distributie (functie generalizata)
orice functionala f : D() C liniara si continua. Prin f, )
vom nota valoarea distributiei f pe elementul D(). Prin
urmare, f este o distributie, dac a:
a) f : D() C, f, ) ;
b) f,
1

1
+
2

2
) =
1
f,
1
) +
2
f,
2
) ,

1
,
2
D(),
1
,
2
C;
c) f,
k
) f, ), k , daca
k
, k , n D().
Pentru orice
1
,
2
C si orice doua distributii f
1
si f
2
, n
mod resc se deneste combinatia liniara
1
f
1
+
2
f
2
:

1
f
1
+
2
f
2
, ) =
1
f
1
, ) +
2
f
2
, ) , D() . Dis-
tributia 0 (nula) se deneste astfel: 0, ) = 0,
D(). Prin urmare, distributiile f si g sunt egale, dac a
f, ) = g, ), D(). Astfel multimea distributiilor devine
un spatiu liniar.
Denitia 2.2.2. D

() va desemna spatiul liniar al distributi-

ilor nzestrat cu convergenta denita dupa cum urmeaza. Sirul de
distributii f
k
converge catre distributia f, daca
f
k
, ) f, ) , k , pentru ecare D().
Convergenta n D

() se noteaza astfel: f
k
f, k ,
n D

().
Mentionam ca convergenta n D

() coincide cu convergenta
slaba a sirului de functionale din D

().
Teorema 2.2.1. Fie f
k
D

(). Daca sirul numeric

f
k
, ) are limita nita pentru ecare D(), atunci
33
exista o distributie f D

(), pentru care lim

k
f
k
, ) = f, ),
D().
Demonstratie. Liniaritatea functionalei f rezulta din ega-
litatile
f,
1

1
+
2

2
) = lim
k
f
k
,
1

1
+
2

2
) =

1
lim
k
f
k
,
1
) +
2
lim
k
f
k
,
2
) =
=
1
f,
1
) +
2
f,
2
) ,
1
,
2
C,
1
,
2
D().
Vom demonstra mai nt ai, ca n conditiile teoremei
f
k
,
k
) 0, daca
k
0, k , n D(). Prin reducere
la absurd, presupunem contrariul, si anume ca f
k
,
k
) nu tinde
la 0, desi
k
0, k , n D(). Atunci exista un subsir

k

k
, astfel nc at [f
k
,
k
)[ 1, supp
k
K si
pentru orice N
n
are loc
sup
xK
[

k
(x)[
1
4
k
, k = 1, 2, . . . .
Fie
k
= 2
k

k
. Atunci
k
0, k , n D(), adica
sup
xK
[

k
(x)[
1
2
k
, k = 1, 2, . . . , (2.2.1)
si orice serie de forma

=1

converge n D(). Totodata,

[f
k
,
k
)[ = 2
k
[f
k
,
k
)[ 2
k
, k . (2.2.2)
Vom construi sirurile f
k

si
k

n modul urmator. Din

(2.2.2) rezult a c a putem alege f
k
1
si
k
1
, astfel nc at
[f
k
1
,
k
1
)[ 2. Presupun and c a elementele f
k
j
si
k
j
,
j = 1, . . . , 1, au fost deja alese, vom alege f
k

si
k

. Deoarece

k
0, k , n D(), atunci

f
k
j
,
k
_
0, k , pentru
34
ecare j = 1, 2, . . . , 1. Prin urmare, exista N, astfel nc at
pentru orice k N are loc

f
k
j
,
k
_

1
2
j
, j = 1, 2, . . . , 1. (2.2.3)

In continuare, n virtutea ipotezei teoremei, avem c a

f
k
,
k
j
_

f,
k
j
_
k , j = 1, 2, . . . , 1. (2.2.4)
Prin urmare, exista N
1
N, cu proprietatea ca pentru orice
k N
1

f
k
,
k
j
_

f,
k
j
_

+ 1, j = 1, 2, . . . , 1. (2.2.5)

In sf arsit, n conformitate cu relatia (2.2.2), alegem k

N
1
,
astfel nc at
[f
k

,
k

)[
1

j=1

f,
k
j
_

+ 2 . (2.2.6)

In modul acesta, construimsirurile f

k

si
k

cu urmatoa-
rele proprietati, ce reiese din inegalitatile (2.2.3), (2.2.4), (2.2.5)
si (2.2.6):

f
k
j
,
k

1
2
j
, j = 1, 2, . . . , 1, (2.2.7)
[f
k

,
k

)[
1

j=1

f
k

,
k
j
_

+ + 1. (2.2.8)
Denim functia cu ajutorul seriei
(x) =

=1

(x),
35
ultima ind convergenta n D(), datorita inegalitatii (2.2.3).
Prin urmare, D() si
f
k

, ) = f
k

,
k

) +

j=1
j=

f
k

,
k
j
_
.
Av and n vedere (2.2.7) si (2.2.8), obtinem
[f
k

, )[ [f
k

,
k

)[
1

j=1

f
k

,
k
j
_

j=+1

f
k

,
k
j
_

+ 1

j=+1
1
2
j
= ,
adica f
k

, ) , . Aceasta nsa contrazice ipoteza

teoremei ca f
k
, ) 0, k . Prin urmare, presupunerea ca
f
k
,
k
) nu tinde catre 0, atunci c and
k
0, k , n D(),
este fals a. Rezulta c a f
k
,
k
) 0, atunci c and f
k
0, k ,
n D

() si
k
0, k , n D().
Ultima concluzie implica continuitatea functonalei f.

Intr-
adevar, n caz contrar, exista a > 0 si un sir

, convergent n
D(), astfel ncat [f,

)[ 2 a, = 1, 2, . . . .

Insa, din relatia
f,

) = lim
k
f
k
,

) rezulta ca pentru orice = 1, 2, . . . ,

putem gasi un subsir k

, astfel nc at [f
k

)[ a, ceea ce
contrazice concluza anterioara.

In cele ce urmeaza, pentru compactul K vom nota cu

D(K) submultimea elementelor din C

0
() cu suportul n K, iar
pentru D(K) si l N vom nota ||
C
l
(K)
= sup
xK
||l
[

(x)[.
Teorema 2.2.2. (L.Schwartz) Functionala liniara
f : D() C este o distributie, dac a si numai daca pentru orice
compact K exista o constanta C(K) > 0 si un numar
natural l(K), pentru care
[f, )[ C ||
C
l
(K)
, D(K) . (2.2.9)
36
Demonstratie. Daca f este o functionala liniara ce veric a
(2.2.9), atunci, evident, f este continua pe D(). Prin urmare,
f D

().
Armatia reciproca o vom demonstra prin reducere la ab-
surd, presupun and c a exista un compact K si un sir

j
D(K), pentru care
[f,
j
)[ > j |
j
|
C
j
(K)
. (2.2.10)
Observam ca

j
=

j
j |
j
|
C
j
(K)
0, j , n D() ,
ceea ce implica f,
j
) 0, j , f ind continu a. Pe de alta
parte, din (2.2.10) rezulta ca [f,
j
)[ > 1. Contradictia obtinuta
demonstreaz a teorema.
Denitia 2.2.3. Daca n (2.2.9) numarul l nu depinde de
K, atunci se spune c a f este o distributie de ordin nit l pe .
Pentru o distributie care nu este de ordin nit, se spune ca ea
este de ordin innit.
Teorema 2.2.2 arma ca orice distributie din D

() este de
ordin nit pe orice compact K .
Exemplul 2.2.1. Distributia lui Dirac se deneste prin for-
mula
, ) = (0) , D(R
n
).

In virtutea Teoremei 2.2.2, D

(R
n
) si este o distributie de
ordinul zero.
Exemplul 2.2.2 (Distributia de tip functie). Vom asocia
functiei f L
1
loc
() functionala u
f
, denita cu ajutorul formulei
u
f
, ) =
_

f (x) (x) dx, D() . (2.2.11)

37
Liniaritatea functionalei u
f
rezulta din liniaritatea integralei,
iar continuitatea ei rezulta din Teorema 1.2.5. O alta demon-
stratie a faptului ca u
f
D

() rezulta din inegalitatea (2.2.9),

adevarata pentru u
f
cu l = 0 si C =
_
K
[f[ dx. Prin urmare, u
f
este o distributie din D

() de ordinul zero.
Sa observ am ca L
1
loc
() poate identicat cu ajutorul ega-
litatii (2.2.11) cu un subspatiu al lui D

().

Intr-adevar, daca
f, g L
1
loc
() si u
f
= u
g
n D

(), atunci
_

_
f(x) g(x)
_
(x) dx = 0, D() ,
de unde, n virtutea Lemei 1.4.4 rezulta ca f = g a.p.t. n . Vom
conveni s a notam, n continuare, prin f distributia u
f
denita de
f L
1
loc
(). Asemenea distributie se numeste distributie regulata
(distributie de tip functie). Astfel distributiile apar ca generaliz ari
ale functiilor local integrabile, ceea ce justic a faptul ca ele se mai
numesc functii generalizate. Distributia din D

(), care nu este

regulata, se numeste distributie singulara. Mentionam ca nu toate
distributiile din D

() sunt regulate, dupa cum arat a urmatorul

exemplu.
Exemplul 2.2.3. Distributia lui Dirac este o distributie sin-
gulara din D

(R
n
).

Intr-adevar, prin reducere la absurd, pre-
supunem ca este o distributie regulata. Atunci exista
f L
1
loc
(R
n
), astfel nc at
, ) =
_
R
n
f(x) (x) dx = (0), D(R
n
). (2.2.12)
Deoarece x
1
(x) D(R
n
) (x
1
este prima component a a lui x),
atunci din (2.2.12) rezulta ca
_
R
n
f(x) x
1
(x) dx = 0, D(R
n
).
38
Deoarece x
1
f L
1
loc
(R
n
), atunci, conform Lemei 1.4.4, rezulta ca
x
1
f(x) = 0 a.p.t. n R
n
. Prin urmare, f(x) = 0 a.p.t. n R
n
. Dar
atunci, conform Teoremei 1.2.3, din (2.2.12) rezulta ca (0) = 0
pentru orice D(R
n
), ceea ce este imposibil. Contradictia
obtinuta demonstreaza ca este o distributie singulara.
Exemplul 2.2.4 (Valoarea principala a integralei din
1
x
.)
Examinam functia f : R 0 R, f(x) =
1
x
. Evident ca
f / L
1
loc
(R). Dar acestei functii i se poate asocia distributia
T
1
x
, numita valoarea principala a integralei din
1
x
si denita prin
formula
_
T
1
x
,
_
= lim
+0
_
|x|>
(x)
x
dx, D(R) . (2.2.13)
Vom arata ca functionala T
1
x
, denita prin (2.2.13), ntr-adevar
este o distributie din D

(R). Fie supp [A, A] , A > 0.

Deoarece
(x) (0)
x
C([A, A]), atunci din egalitatea
_
|x|>
(x)
x
dx =

_
A
(x) (0)
x
dx +
A
_

(x) (0)
x
dx
rezulta ca
_
T
1
x
,
_
= lim
+0
_
|x|>
(x)
x
dx =
A
_
A
(x) (0)
x
dx. (2.2.14)
Prin urmare,
_
T
1
x
,
_
2A sup
|x|A

(x)

, D([A, A]) .
39

In baza Teoremei 2.2.2, rezulta ca T

1
x
este o distributie de ordinul
1 din D

(R).
Exemplul 2.2.5. Fie P (x, ) : D

() D

(),
P (x, ) =

||m
a

(x)

un operator diferential de ordinul m,

unde a

(). Not am prin P

(x, ) : D

() D

(),
P

(x, ) =

||m
(1)

(a

(x) ). Pentru f L
1
loc
(), denim
functionala f
P
f
P
, ) =
_

f (x) P

(x, ) (x) dx, D() .

Utiliz and formula (2.1.1), pentru orice compact K
obtinem inegalitatea
[ f
P
, ) [ C max
xK
||m

(x)

, D(K) ,
cu
C =

||m

||||
C

max
xK
||||

(x)

_
K
[f (x) [ dx.
Prin urmare, conform Teoremei 2.2.2, f
P
este o distributie din
D

() de ordinul m.
Exemplul 2.2.6. Un exemplu de distributie din D

(R) de
ordin innit este functionala
u, ) =

j=0

(j)
(j) , D
_
R
1
_
.

In continuare, vom prezenta c ateva exemple referitoare la

convergenta sirurilor de distributii.
40
Exemplul 2.2.7. Fie

(x) =
n
(x/), unde este nu-
cleul de mediere de raza , denit prin formula (1.3.1). Vom cal-
cula lim
0

n D

(R
n
). Fie D(R
n
). Deoarece

L
1
loc
(R
n
)
pentru ecare > 0, atunci

este o distributie regulata din

D

(R
n
). Prin urmare, folosind Teorema 1.2.5 si propriet atile
functiei din (1.3.2), obtinem

(x) , (x)) =
1

n
_
R
n

_
x

_
(x) dx =
=
_
||x||<1
(x) (x) dx (0)
_
||x||<1
(x) dx = (0) = , ) ,
cu 0. Astfel,

, +0, n D

(R
n
).
Exemplul 2.2.8. Vom arata c a

n
[[x[[
n
, +0, n D

(R
n
) . (2.2.15)

Intr-adevar, daca D(R

n
) si supp

B
A
, atunci, conform
formulei lui Taylor, avem
(x) = (0) +
_
1
0
d
dr
(r x) dr =
= (0) +
n

k=1
x
k
1
_
0
(r x)
y
k
dr = (0) +
n

k=1
x
k

k
( x) ,
unde
k
C

(R
n
).

In virtutea Lemei 1.2.1, functia
f

: R
n
0 R, f

(x) =
1
n
[[x[[
n
, apartine spatiului
L
1
loc
(R
n
). Prin urmare, f

este o distrubutie regulata. Utiliz and

formulele (1.2.4) de trecere la coordonatele sferice cu centrul n
x
0
= 0 si de formulele (1.2.7), vom obtine
_

n
[[x[[
n
,
_
=
41
=

n
(0)
_
||x||<A
dx
[[x[[
n
+
n

k=1

n
_
||x||<A
x
k

k
(x)
[[x[[
n
dx =
=

n
(0)
A
_
0
r
1+
dr
_
||||=1
d +

n
n

k=1

k
=
= (0) A

n
n

k=1

k
. (2.2.16)
Deoarece
[
k
[
_
||x||<A
[x
k
[
[[x[[
n
dx =
=
A
_
0
r

dr
_
||||=1
[
k
[ d

n
A
1
1
, k = 1, 2, ..., n,
unde = (
1
, ...,
n
), din (2.2.16) rezulta ca
lim
+0
_

n
[x[
n
,
_
= (0) = , ) , D(R
n
) ,
adica relatia (2.2.15).
Exemplul 2.2.9. (Formulele lui Sohotski.) Pentru > 0
consideram functiile
f

: R R, f

(x) =
1
x i
.
Vom calcula lim
+0
f

n D

(R), daca exist a. Fie D(R) cu

supp [A, A]. Deoarece f

L
1
loc
(R) pentru orice > 0,
rezulta ca functiile f

sunt distributii regulate. Prin urmare,

f

, ) =
A
_
A
(x)
x i
dx =
42
=
A
_
A
(x) (0)
x i
dx +(0)
A
_
A
dx
x i
=
=
A
_
A
(x) (0)
x i
dx +(0)
A
_
A
x i
x
2
+
2
dx. (2.2.17)
Deoarece functiile, denite de formulele
(x) (0)
x i
, apartin
spatiului C
1
([A, A]) si
(x) (0)
x i

(x) (0)
x
, 0, uniform pe [A, A],
atunci, aplic and Teorema 1.2.5 si formula (2.2.14), obtinem
lim
+0
A
_
A
(x) (0)
x i
dx =
=
A
_
A
(x) (0)
x
dx =
_
T
1
x

_
, (2.2.18)
deoarece
A
_
A
x i
x
2
+
2
dx = i
A
_
A
dx
x
2
+
2
= 2 i arctg
A

. (2.2.19)
Din (2.2.17), (2.2.18) si (2.2.19) rezulta egalitatea
lim
+0
_
1
x i
,
_
=
= i (0) +
_
T
1
x
,
_
, D(R) . (2.2.20)
43
Relatiile (2.2.20) semnica existenta limitelor lim
+0
1
(x i )
n
D

(R). Vom nota lim

+0
1/(x i ) = 1/(x i 0). Conform Teore-
mei 2.2.1, functionalele 1/(x i 0) sunt distributii din D

(R) si
au loc formulele
1
x i 0
= T
1
x
i , n D

(R) , (2.2.21)
numite formulele lui Sohotski.
2.3 Suportul distributiei
Fie R
n
o multime deschisa. Desi, spre deosebire de cazul
functiilor, nu se poate vorbi de valoarea unei distributii f D

()
ntr-un punct x
0
, se poate vorbi de anularea distributiei f
ntr-o submultime deschisa
1
.
Denitia 2.3.1. Fie f D

(). Vom spune ca f = 0 n

1
, daca u, ) = 0, D

(
1
). Doua distributii f si g
din D

() se numesc egale n
1
, daca f g = 0 n
1
.
Admitem ca f D

() se anuleaza n . Atunci, evident,

f se anuleaz a n vecinatatea ecarui punct x
0
, inclusa n .
Este adevarata si armatia inversa.
Propozitia 2.3.1. Daca f D

() se anuleaza ntr-o veci-

natate a ecarui punct x din , atunci f = 0 n .
Demonstratie.

In calitate de vecinat ati ale punctelor x
pot luate bilele B
r
(x) .
Fie din D() si K = supp . Deoarece K este
compact, conform Lemei Heine-Borel, K poate acoperit cu
un numar nit, sa zicem N, de bile B
j
(x
j
) cu proprietatea ca
f = 0 n B
j
(x
j
) , j = 1, 2, ..., N. Conform Teoremei 1.3.1
despre partitia unitatii, exista o familie de functii
j

N
j=1
su-
bordonata acoperirii compactului K cu
N

j=1
B
j
(x
j
), astfel nc at
44

j
D
_
B
j
(x
j
)
_
si

N
j=1

j
(x) = 1 ntr-o vecinatate a compactu-
lui K. Atunci
=
N

j=1

j
=
N

j=1

j
,
unde
j
=
j
D
_
B
j
(x
j
)
_
.
Prin urmare, f, ) =

N
k=1
f,
k
) = 0. Deoarece este
arbitrar, propozitia este demonstrata.
Denitia 2.3.2. Vom numi suportul distributiei f D

()
multimea tuturor punctelor din ce nu au vecinatati deschise, pe
care sa se anuleze f. Suportul lui f se noteaza prin supp f.
Evident, supp f este o multime nchisa n , complemen-
tara sa relativ a la ind deschis a. Din Propozitia 2.3.1 rezult a
ca f = 0 pe supp f, deci u, ) = 0, daca D() si
supp f

supp ,= . Astfel, complementara relativ a la a

suportului distributiei f D

() va cea mai mare multime

deschisa din , pe care f se anuleaz a. Aceast a caracterizare a
suportului distributiei f D

() coincide cu cea obisnuita, daca

f este o functie continua.
Exemplul 2.3.1. Vom arata ca supp = 0.

Intr-adevar,
e D(R
n
0), adica (0) = 0. Atunci , ) = (0) = 0.
Prin urmare, = 0 n R
n
0.
Rezulta ca supp = R
n

_
R
n
0
_
= 0.
2.4 Operatii elementare n D

()

In aceasta sectiune, vom deni doua operatii n spatiul distri-

butiilor D

(). Aceste operatii sunt nmultirea unei distributii cu

o functie a C

() si transformarea de variabile la distributii.

Inmultirea unei distributii din D

() cu o functie din C

().
Pentru nceput, consider am cazul a C

() si f L
1
loc
().
Atunci a f L
1
loc
() si, prin urmare, a f este o distributie
45
regulata din D

(). Deoarece a D() pentru orice D(),

avem
a f, ) =
_

_
a(x) f(x)
_
(x) dx =
=
_

f(x)
_
a(x) (x)
_
dx = f, a ) , D() .
Aseasta egalitate, n mod natural, conduce la urmatoarea denitie.
Denitia 2.4.1. Fie f D

() si a C

(). Vom numi

produs a f functionala denita prin egalitatea
a f, ) = f, a ) , D() . (2.4.1)
Deoarece functionala D() f, a ) C este liniara,
iar operatia de nmultire cu o functie din C

() este continua
pe D(), atunci a f D

().
Propozitia 2.4.1. a) Fie a C

() si presupunem ca
f
k
f, k , n D

(). Atunci a f
k
a f, k ,
n D

(); b) Fie f D

(), a
k
C

() si presupunem c a
pentru orice multiindice N
n
avem

a
k

a, k , uni-
form pe orice compact K . Atunci a
k
f a f, k ,
n D

().
Demonstratie. a) Presupunem ca a C

(), f
k
f,
k , n D

() si D(). Atunci, datorit a egalitatii (2.4.1),

avem
a f
k
, ) = f
k
, a ) f, a ), k .
b) Dac a a
k
C

() si pentru orice multiindice N

n
avem

a
k

a, k , uniform pe orice compact K ,

atunci a
k
a , k , n D() pentru orice D().
Prin urmare, utiliz and continuitatea functionalei f pe D() si
egalitatea (2.4.1), obtinem relatia
a
k
f, ) = f, a
k
) f, a ), k ,
46
care ncheie demonstratia propozitiei.
Exemplul 2.4.1. Pentru a C

(R
n
) vom calcula produsul
a n D

(R
n
). Din denitia distributiei lui Dirac, utiliz and
(2.4.1), deducem c a
a , ) = , a ) = a(0) (0) = a(0) , ), D(R
n
).
Prin urmare, conform denitiei egalit atii a doua distributii, avem
a = a(0) n D

(R
n
).
Exemplul 2.4.2. Vom calcula produsul x T
1
x
n D

(R),
unde T
1
x
este denit n Exemplul 2.2.4. Deoarece x D(R)
pentru orice D(R), atunci din egalitatea (2.2.13) rezult a ca
_
x T
1
x
,
_
=
=
_
T
1
x
, x
_
= lim
+0
_
|x|>
(x) dx = 1 , ), D(R) .
Conform denitiei egalitatii a doua distributii, rezult a ca
xT
1
x
= 1 n D

(R).
Remarca 2.4.1.

In caz general, nu se poate deni un produs
comutativ si asociativ a doua distributii arbitrare, produs, care s a
e o extensie reasca a celui denit prin (2.4.1). Daca aceasta ar
posibil, atunci ar trebui sa avem urmatoarele egalitati n D

(R):
0 = (x ) T
1
x
= ( x) T
1
x
=
_
x T
1
x
_
= 1 = 1 = .
Transformarea de variabile la distributii.
Fie :
1
un C

-difeomorsm nedegenerat, denit prin

formula y = (x) (n coordonate y
k
=
k
(x
1
, . . . , x
n
),
47
k = 1, . . . , n,), adic a det
_
_
_
_
y
i
x
j
_
_
_
_
,= 0 n . Acest difeomor-
sm genereaza aplicatia

: f C

(
1
) f C

(),

f = f . Daca f C

(
1
), atunci f L
1
loc
().
Rezulta c a f este o distributie regulat a din D

(). Deoarece
_

1
_

D(
1
) pentru orice D(), atunci, utiliz and
formula (1.2.3), deducem egalitatea

f, ) =
_

f ((x)) (x) dx =
_

1
f (y)
_

1
(y)
_

1
(y)

dy =
=

f,
_

1
_

_
, D() ,
unde

1
(y)

det
_
_
_
_
x
i
y
j
_
_
_
_

_
x =
1
(y)
_
.
Aceasta egalitate, n mod natural, conduce la urmatoarea
denitie.
Denitia 2.4.2. Fie :
1
un C

-difeomorsm nede-
generat si f D

(
1
). Vom deni functionala f prin formula
f , ) =

f,
_

1
_

_
, D() . (2.4.2)
Conform Propozitiei 2.1.1, aplicatia
D()
_

1
_

D(
1
)
este continua. Deoarece aplicatia
D()

f,
_

1
_

_
C
este liniara si f D

(
1
), atunci f D

().
Propozitia 2.4.2. Fie :
1
un C

-difeomorsm nede-
generat si f
k
f, k , n D

(
1
). Atunci f
k
f ,
k , n D

().
48
Demonstratie. Fie D(). Atunci, gratie egalitatii
(2.4.2), avem
f
k
, ) =

f
k
,
_

1
_

_
, k .
Exemplul 2.4.3. Fie A M
n
(R) o matrice nesingulara,
adica detA ,= 0, b R
n
si f D

(R
n
). Denim urmatorul
C

-difeomorsm
A, b
: R
n
R
n
,
A, b
(x) = Ax + b.

In acest
caz,
_
f
A, b
_
(x) = f
_
Ax +b
_
si
f (Ax +b) , (x)) =
=
1
[det A[

f (x) ,
_
A
1
(x b)
__
, D(R
n
) . (2.4.3)
Exemplul 2.4.4. Fie a C

(R). Presupunem ca functia a

are zerouri simple si izolate, notate prin x
k
, k = 1, 2, . . . . Denim
distributia (a(x)) prin formula
(a(x)) = lim
0

(a(x)), n D

(R). (2.4.4)
Atunci are loc formula
(a(x)) =

k
(x x
k
)
[a

(x
k
)[
, n D

(R). (2.4.5)

Intr-adevar, e D(R) si K = supp . Presupunem ca

x
1
, x
2
, . . . , x
m
sunt zerourile functiei a din K. Consideram aco-
perirea compactului K cu vecinat atile U
k
= (x
k

k
, x
k
+
k
) ale
punctelor x
k
, astfel nc at U
k
sa nu contina punctele x
k1
si x
k+1
.
Fie
k
D(U
k
) si
k

m
1
partitia unit atii subordonata acoperirii
U
k

m
k=1
a compactului K. Conform (2.4.4), avem
(a(x)),
k
) = lim
0
x
k
+
k
_
x
k

(a(x))
k
(x) (x) dx =
49
= lim
0
x
k
+
k
_
x
k

(a(x)) (x) dx =
= lim
0
a(x
k
+
k
)
_
a(x
k

k
)

(
y) (a
1
(y))
dy
[a

(a
1
(y))[
=
(a
1
(0))
[a

(a
1
(0))[
=
=
(x
k
)
[a

(x
k
)[
=
_
(x x
k
)
[a

(x
k
)[
,
_
. (2.4.6)
Deoarece =
m

k=1

k
, din (2.4.6) rezulta (2.4.5).
2.5 Derivarea distributiilor

In sectiunea de fata, vom prezenta una din principalele operatii,

denita n spatiul distributiilor D

(). Este vorba de operatia de

derivare a distributiilor si de proprietatile principale ale ei. Aces-
tea vor ilustrate prin exemple importante.
Fie f C
k
(). Atunci

f L
1
loc
(), [[ k. Prin urmare,
f este o distributie regulata. Utiliz and formula integr arii prin
parti (1.3.6), obtinem egalitatea

f, ) =
_

f(x) (x) dx = (1)

||
_

f(x)

(x) dx =
= (1)
||
f,

) , D() .
Aceasta egalitate, n mod natural, conduce la urmatoarea
denitie.
Denitia 2.5.1. Fie N
n
un multiindice, iar f D

().
Denim functionala

f, numita derivata distributiei f de or-

dinul , cu ajutorul formulei

f, ) = (1)
||
f,

) , D(). (2.5.1)
50
Conform Propozitiei 2.1.1,

este o aplicatie liniara si con-

tinua pe D(), iar aplicatia D() (1)
||
f,

) C
este o aplicatie liniara si continua, atunci

f D

().
Proprietatile principale ale operatiei de derivare a distributiilor
sunt prezentate n propozitia ce urmeaza.
Propozitia 2.5.1. a) Orice distributie f D

() poseda
derivate de orice ordin si au loc egalitatile

f
_
=

f) =
+
f, (2.5.2)
n D

(), , N
n
;
b) Pentru orice multiindice N
n
, operatia de derivare

este liniara si continua de la D

() la D

(), adica daca

f
k
0, k , n D

(), atunci

f
k
0, k , n D

();
c) Daca f = 0 n D

(), atunci pentru orice multiindice

N
n
avem

f = 0 n D

(), adica supp

f supp f;
d) Daca f C
m
(), g C() si pentru [[ m,

f = g n
D

(), atunci

f = g n sens clasic, adica

f(x) = g(x) a.p.t.

n ;
e) Daca f D

() si a C

(), atunci are loc formula

Leibniz-Hormander

(a f) =

||||
C

f, (2.5.3)
n D

(), unde derivata

a se ia n sensul clasic, iar derivata

f se ia n sensul distributiilor, adica n sensul Denitiei 2.5.1.

In particular,

x
k
_
a f
_
= a
f
x
k
+
a
x
k
f, (2.5.4)
n D

(), k = 1, . . . , n.
Demonstratie. a) Din Denitia 2.5.1 rezulta n mod direct
ca orice distributie f D

() poseda derivata de orice ordin. Fie

51
f D

(), , N
n
si D(). Atunci, utiliz and egalitatea
(2.5.1), obtinem
_

f),
_
= (1)
||
_

f,

_
=
= (1)
||+||
_
f,

)
_
=
= (1)
||+||
_
f,

)
_
=
= (1)
||
_

f,

_
=
_

f),
_
,
de unde rezult a (2.5.2).
Armatia b) urmeaz a din relatiile

f
k
, ) = (1)
||
f
k
,

) (1)
||
f,

) =
=

f, ) , k , D().
c) Presupunem ca supp f = K . Atunci f, ) = 0
pentru orice D( K).
Prin urmare,

f, ) = (1)
||
f,

) = 0 pentru orice
D( K). Rezulta ca supp

f = K.

In particular, daca
f = 0 n D

(), atunci si

f = 0 n D

().
d) Deoarece

f g C(), atunci

f g L
1
loc
(). Prin
urmare,

f g este o distributie regulata. Asa cum

f = g n
D

() , atunci

f g, ) =
_

f(x) g(x)
_
(x) dx, D() .
Conform Lemei 1.4.4, din aceasta egalitate rezulta ca

f(x) = g(x) a.p.t. n .

e) Utiliz and egalitatea (2.5.1), formula (2.5.4) rezulta din
urmatooarele egalitati

k
(a f) , ) = a f,
k
) =
52
= f, a
k
) = f,
k
(a )
k
a) =
=
k
f, a ))+
k
a f, ) = a
k
f +
k
a f, ) , D(),
unde
k
= /x
k
. Egalitatea (2.5.3) se obtine din (2.5.4), folosind
inductia matematica.
Denitia 2.5.2. Vom spune ca distributia f D

() apartine
clasei C
k
(), daca f coincide cu o functie

f de clasa C
k
(),
adica
f, ) =
_

f(x) (x) dx, D().

Daca

f C
k
(

) atunci vom spune ca f apartine clasei C

k
(

).
Exemplul 2.5.1. Vom calcula derivata n D

(R) a functiei
lui Heaviside, denita astfel: H(x) = 1 pentru x > 0 si H(x) = 0
pentru x 0. Deoarece H L
1
loc
(R), atunci H este o distributie
regulata din D

(). Prin urmare, conform Denitiei 2.5.1, avem

H

, ) = H,

) =
=

_
0

(x) dx = (0) = , ), D(R).

Astfel, H

= n D

(R).
Exemplul 2.5.2. Fie f : R
1
R, f C
1
_
(, x
0
]
_
si
f C
1
_
[x
0
, +)
_
, iar n x
0
functia f are un salt nit
[f]
x
0
= f(x
0
+ 0) f(x
0
0). Vom arata c a
f

= f

(x) + [f]
x
0
(x x
0
), D

(R), (2.5.5)
unde f

este derivata functiei f n sensul distributiilor, iar f

(x)
este derivata functiei f n sensul clasic, care exista peste tot
n afara de punctul x
0
.

Intr-adevar, e D(R). Deoarece
f L
1
loc
(R), adica f este o distributie regulata, atunci

,
_
=

f,

_
=
_

f(x)

(x)dx =
53
= [f(x
0
+ 0) f(x
0
0)] (x
0
) +
_

(x) (x)dx =
=

[f]
x
0
(x x
0
) +f

(x),
_
, D(R).
Exemplul 2.5.3. Vom arata ca (ln[x[)

= T
1
x
, n D

(R).
Deoarece ln [x[ L
1
loc
(R), atunci ln [x[ este o distributie regulata
din D

(R). Prin urmare, daca D(R), supp [A, A],

atunci, conform Denitiei 2.5.1, vom avea
_
(ln[x[)

, (x)
_
=

ln[x[ ,

(x)
_
=
A
_
A
ln[x[

(x) dx =
= lim
0
_
_

_
A
ln[x[

(x) dx +
A
_

ln[x[

(x) dx
_
_
=
= lim
+0
_
_
_
() ()
_
ln +
A
_

(x)
x
dx +

_
A
(x)
x
dx
_
_
=
=
_
T
1
x
,
_
,
deoarece
lim
+0
[() ()] ln = lim
+0
__
() ()
_
/

ln = 0.
Exemplul 2.5.4. Fie functia c
n
: R
n
0 R, denita
prin formulele
c
n
(x) =
1
(2 n)
n
[[x[[
n2
, n 3, c
2
(x) =
1
2
ln
_
x
2
1
+x
2
2
.
Vom arata ca c
n
= n D

(R
n
). Fie n 3. Prin calcul direct
deducem ca pentru > 0 si x ,= 0

_
1
[[x[[
n2
_
= (n 2 )
1
[[x[[
n
.
54
Conform Lemei 1.2.1, rezulta ca [[x[[
n
L
1
loc
(R
n
). Prin urmare,
_

_
1
[[x[[
n2
_
,
_
=
= (n 2 )
_
1
[[x[[
n
,
_
, D(R
n
), > 0.
Trecem la limit a n ultima egalitate cu 0 si, aplic and relatia
(2.2.15) si faptul ca operatorul : D

(R
n
) D

(R
n
) este con-
tinuu, obtinem egalitatea
_

_
1
[[x[[
n2
_
,
_
=
n
(n 2) , ) , D(R
n
) ,
adica egalitatea c
n
= n D

(R
n
), pentru n 3.

In mod similar, se demonstreaza ca c

2
= 2 n D

(R
2
).
Exemplul 2.5.5. Fie P(x, ) un operator diferential de or-
dinul m
P(x, ) =

||m
a

(x)

, a

() .
Atunci P(x, ) : f D

() P(x, )f D

() se deneste
astfel
P f, ) = f, P

) , D() ,
unde (P

)(x) =

||m
(1)
||

(a

(x) (x)). Spre exemplu,

, ) =

(0), D(R), iar , ) = (0), D(R

n
).
Exemplul 2.5.6. Fie
P y = y
(n)
(x) +
n1

k=0
p
nk
(x) y
(k)
(x), p
k
C

(R),
iar z este solutia urm atoarei probleme Cauchy:
_

_
P z = 0,
z
(k)
(0) = 0, k = 0, . . . , n 2,
z
(n1)
(0) = 1.
(2.5.6)
55
Conform teoremei de existenta si unicitate a solutiei problemei
Cauchy pentru ecuatiile diferentiale ordinare liniare, problema
(2.5.6) are o solutie unica z C

(R). Vom ar ata ca

P
_
z H
_
= , n D

(R),
unde H este functia lui Heaviside. Prin calcul direct, utilizand
faptul ca H

= n D

(R) si egalitatile
z
k
(0) = 0, k = 0, . . . , n 2, z
n1
(0) = , n D

(R),
obtinem
_
z H
_
(k)
= z
(k)
H, k = 0, . . . , n 1,
_
z H
_
(n)
= +z
(n)
H, n D

(R).
Din ultimele egalit ati, deducem ca P
_
z H
_
= n D

(R).
Exemplul 2.5.7. Fie S R
n
o suprafat a (n 1)-dimensio-
nala marginit a si orientata de clasa C
1
, cu normala la suprafata
S. Fie
0
,
1
C(S). Denim distributiile
0

S
si

(
1

S
)
prin formulele

S
, ) =
_
S

0
(x) (x) ds, D(R
n
), (2.5.7)
_

(
1

S
),
_
=
_
S

0
(x)

(x) ds, D(R

n
), (2.5.8)
Usor se verica ca
0

S
,

(
1
) D

(R
n
) si ca
supp
0

S
= supp
_

(
1

S
)
_
= S. Distributia
0

S
se
numeste simplu strat pe suprafata S cu densitatea
0
, iar

(
1

S
) se numeste dublu strat pe suprafata S cu densitatea

1
, orientat dupa normala .
56
2.6 Produsul direct al distributiilor din D

(R
n
)
Dupa cum a fost mentionat n Remarca 2.4.1, n spatiul distri-
butiilor nu poate denit un produs a doua distributii, care sa e
comutativ si asociativ. Aceasta lacuna este nlaturata de operatia
produsului direct al distributiilor.

In plus, aceasta operatie se
foloseste, esential, la denitia convolutiei distributiilor, notiune,
ce va studiata n sectiunea urmatoare.
Vom prefata denitia produsului direct a doua distributii cu
doua leme, care vor permite argumentarea aceastei denitii.
Lema 2.6.1. Fie D(R
n+m
) si g D

(R
m
). Atunci:
a) functia , denita prin (x) = g, (x, )) apartine spati-
ului D(R
n
) si are loc

x
(x) = g,

x
(x, )) , N
n
; (2.6.1)
b) aplicatia D(R
n+m
) g, (x, )) D(R
n
) este linia-
ra si continua.
Demonstratie. Mai nt ai, vom ar ata ca functia este con-
tinua n R
n
. Presupunem c a supp (x, y) R
n+m
;
[[x[[
2
+ [[y[[
2
A
2
. Fie x
0
R
n
arbitrar si x
k
x
0
, k .
Atunci supp (x
k
, ) y R
m
; [[y[[
2
A
2
+[[x
0
[[
2
+1 (pentru
k 1) si pentru orice N
m
avem ca

y
(x
k
, y)

y
(x
0
, y),
k , uniform n R
m
. Prin urmare, (x
k
, y) (x
0
, y),
k , n D(R
m
). Deoarece g este o functionala continua pe
D(R
m
), (x
k
) = g(y), (x
k
, y)) g(y), (x
0
, y)) = (x
0
),
k . De aici rezulta c a functia este continuan x
0
. Deoarece
x
0
este arbitrar, rezulta c a C(R
n
).
Vom demonstra acum (2.6.1). Fie x
0
R
n
, arbitrar si
h
k
= (0, . . . , 0, h
. .
k
, 0, . . . , 0). Atunci suporturile functiilor

h
(y) = h
1
_
(x
0
+ h
k
, y) (x
0
, y)
_
sunt marginite n R
m
,
independent de h, si pentru orice N
m
avem ca

h
(y) =
1
h
_

(x
0
+h
k
, y)

(x
0
, y)
_

x
k
(x
0
, y),
57
h 0, uniform n R
m
. Prin urmare,

h
(y)

x
k
(x
0
, y), h 0, n D(R
m
). (2.6.2)
Deoarece g este o functionala liniara si continua pe D(R
m
), din
(2.6.2) imediat rezulta c a
(x
0
+h
k
) (x
0
)
h
=
_
g(y),
(x
0
+h
k
, y) (x
0
, y)
h
_

_
g(y),

x
k
(x
0
, y)
_
, h 0, (2.6.3)
de unde urmeaz a (2.6.1) pentru = (0, . . . , 0, 1
. .
k
, 0, . . . , 0).
Pornind de la formula (2.6.3) si repet and rationamentul, se
arata ca formula (2.6.1) este adev arata pentru orice N
n
.
Deoarece x
0
este arbitrar, rezulta ca C

(R
n
). Functia
are suport compact n R
n
, deoarece (x, y) = 0 pentru [[x[[ > A.
Prin urmare, (x) = g, 0) = 0 pentru [[x[[ > A.
Astfel, D(R
n
) si armatia a) este demonstrata.
b) Liniaritatea aplicatiei
D(R
n+m
) g, (x, )) D(R
n
)
este evidenta. Vom demonstra continuitatea ei. Presupunem
ca
k
0, k , n D(R
n+m
). Deoarece toate suporturile
functiilor
k
se includ ntr-un compact K R
n+m
, atunci, ca si
n cazul precedent, vom deduce ca toate suporturile functiilor
k
se includ ntr-un compact K
1
R
n
, independent de k. Ram ane
sa aratam ca pentru orice N
n

k
(x) 0, k , uniform n R
n
. (2.6.4)
Presupun and contrariul, putem gasi
0
> 0, un multiindice

0
N
n
si sirul x
k
K
1
, astfel nc at
[

k
(x
k
)[
0
, k = 1, 2, . . . .
58
Deoarece x
k
K
1
, conform Teoremei Bolzano-Weierstrass, din
acest sir poate extras un subsir x
k
j
, x
k
j
x
0
K
1
, k
j
.
Atunci

k
j
(x
k
j
, y) 0, k
j
, n D(R
m
). Prin urmare,
utiliz and formula (2.6.1) si faptul ca g este o functionala continua
pe D(R
m
), obtinem

k
j
(x
k
j
) =

g,

0
(x
k
j
, )
_
0, k
j
,
ceea ce contrazice relatia (2.6.4). Contradictia obtinita demon-
streaza armatia b).
Lema 2.6.2.

Multimea functiilor de forma

N
(x, y) =
N

k=1
u
k
(x) v
k
(y), u
k
D(R
n
), v
k
D(R
m
), (2.6.5)
este densa n D(R
n+m
).
Demonstratie. Fie D(R
n+m
) cu
supp

B
A
=
_
(x, y) ; [[x[[
2
+[[y[[
2
A
2
_
.
Conform Teoremei lui Weierstrass de aproximare a unei functii
din C
k
_

_
cu polinoame, pentru ecare k N exista un polinom
P
k
(x, y), astfel nc at

(x, y)

P
k
(x, y)

<
1
k
, [[x[[
2
+[[y[[
2
8 A
2
, [[ k.
Fie D(R
n
), D(R
m
),
(x) =
_
1, [[x[[ A,
0, [[x[[ 2 A,
(y) =
_
1, [[y[[ A,
0, [[y[[ 2 A.
Astfel de functii exista datorita Lemei 1.3.1. Atunci functiile

k
(x, y) = (x) (y) P
k
(x, y) sunt de forma (2.6.5) si pentru
k [[, utiliz and formula (2.1.1), avem
sup
||x||
2
+||y||
2
8 A
2

(x, y)

_
(x) (y) P
k
(x, y)

59
sup
||x||
2
+||y||
2
8 A
2

(x, y) (x) (y)

P
k
(x, y)

+
+ sup
A
2
||x||
2
+||y||
2
8 A
2

1||||
C

_
(x)(y)
_

P
k

k
,
de unde rezult a, ca
k
, k , n D(R
n+m
).
Vom trece acum la denirea produsului direct a doua distribu-
tii. Pentru nceput, vom considera c a f L
1
loc
(R
n
),
g L
1
loc
(R
m
). Atunci, conform Teoremei 1.2.10, f g L
1
loc
(R
n+m
)
si, astfel, f g deneste o distributie regulata pe D(R
n+m
). Prin
urmare, aplic and aceeasi Teorema 1.2.10, vom avea

f g,
_
=
_
R
n+m
f (x) g (y) (x, y) dxdy =
=
_
R
n
f (x)
_
_
_
R
m
g (y) (x, y) dy
_
_
dx =
=

f,

g,
_ _
, D(R
n+m
).
Aceasta egalitate, n mod resc, conduce la urmatoarea de-
nitie.
Denitia 2.6.1. Vom numi produs direct al distributiilor
f D

(R
n
) si g D

(R
m
), notat prin f g, functionala denita
prin
f g, ) =

f, g, )
_
, D
_
R
n+m
_
. (2.6.6)
Din Lema 2.6.1 rezulta c a produsul direct f g astfel denit
este o functionala liniara si continua pe D(R
n+m
), deoarece, daca

k
0, k , n D(R
n+m
), atunci g, ) 0, k , n
D(R
n
) si, prin urmare, f, g,
k
)) 0, k . Rezulta ca
f g D

(R
n+m
).
60
Remarca 2.6.1. Desi o distributie din D

(R
n
) actioneaza
asupra functiilor din D(R
n
) si nu poate denita ntr-un punct x
din R
n
, uneori, n loc de f g vom scrie f(x) g(y) pentru a speci-
ca argumentul functiei test, asupra careia actioneaz a distributia
f g.
Propozitia 2.6.1. a) Produsul direct este comutativ si aso-
ciativ n D

(R
n+m
);
b) produsul direct este liniar si continuu n raport cu ecare
factor;
c) pentru orice f D

(R
n
) , g D

(R
m
) si orice multiindice
N
n
are loc egalitatea

x
_
f(x) g(y)
_
=

x
f(x) g(y), n D

(R
n+m
); (2.6.7)
d) pentru orice a C

(R
n
), f D

(R
n
) si g D

(R
m
) are
loc egalitatea
a(x)
_
f(x)g(y)
_
=
_
a(x)f(x)
_
g(y), n D

(R
n+m
); (2.6.8)
e) pentru orice f D

(R
n
), g D

(R
m
) si orice h R
n
are
loc egalitatea
(f g)(x +h, y) = f(x +h) g(y), n D

(R
n+m
); (2.6.9)
f ) pentru orice f D

(R
n
) si orice D(R
n+m
) are loc
egalitatea
_
f(x),
_
(x, y) dy
_
=
_

f(x), (x, y)
_
dy. (2.6.10)
Demonstratie. a) Fie f D

(R
n
), g D

(R
m
) si de
forma (2.6.5). Atunci

f(x) g(y), (x, y)

_
=
_
f(x),
_
g(y),
N

k=1
u
k
(x) v
k
(y)
__
=
61
=
N

k=1

f(x), u
k
(x)
_
g(y), v
k
(y)
_
=
=

g(y),

f(x),
N

k=1
u
k
(x) v
k
(y) )
_
=

g(y) f(x), (x, y)
_
.
Astfel f comuta cu g pe multimea functiilor de forma (2.6.5).
Fie D(R
n+m
). Conform Lemei 2.6.2, exista un sir de functii

N=1
de forma (2.6.5), astfel nc at
N
, N , n
D(R
n+m
). Deoarece f g si g f sunt continue pe D(R
n+m
),
atunci, trec and la limita cu N n egalitatea

f(x) g(y),
N
(x, y)
_
=

g(y) f(x),
N
(x, y)
_
,
obtinem comutativitatea produsului direct f g n D

(R
n+m
).
Fie f D

(R
n
), g D

(R
m
), h D

(R
k
) si D(R
n+m+k
).
Asociativitatea produsului direct urmeaz a din egalitatile
_
f(x)
_
g(y) h(z)
_
, (x, y, z)
_
=
=
_
f(x),

g(y) h(z), (x, y, z)

_
_
=
=
_
f(x),

g(y), h(z), (x, y, z))

_
_
=
=
_
f(x) g(y),

h(z), (x, y, z)
_
_
=
=
_
_
f(x) g(y)
_
h(z), (x, y, z)
_
.
b) Liniaritatea produsului direct f g n raport cu ecare
dintre factorii f si g rezulta din liniaritatea functionalelor f si
g, utiliz and egalitatea (2.6.6). Vom demonstra continuitatea pro-
dusului direct f g n raport cu f. Fie f
k
0, k , n D

(R
n
).
Pentru g D

(R
m
) si orice D(R
n+m
), conform Lemei 2.6.1,
g (y) , (x, y)) D(R
n
). Prin urmare,
f
k
(x) g (y) , (x, y)) =

f
k
(x) , g (y) , (x, y))
_
0, k .
62
Astfel, produsul direct f g este continuu n D

(R
n+m
) n raport
cu f. Continuitatea produsului direct fg n raport cu g se obtine,
utiliz and comutativitatea acestui produs direct.
c) Utiliz and denitia derivatei distributiei, comutativitatea
produsului direct si formula (2.6.6), deducem egalitatea (2.6.7)
din urmatorul lant de egalitati:

x
_
f(x) g(y)
_
, (x, y)
_
= (1)
||

f(x) g(y),

x
(x, y)
_
=
= (1)
||

g(y), f(x),

x
(x, y))
_
=
=

g(y),

x
f(x), (x, y))
_
=
=

x
f(x) g(y), (x, y)
_
, D(R
n+m
).
d) Utiliz and denitia produsului unei functii din C

(R
n
) cu o
distributie, comutativitatea produsului direct si (2.6.6), deducem
egalitatea (2.6.8) din urmatorul lant de egalit ati:

a(x)
_
f(x) g(y)
_
, (x, y)
_
=

f(x) g(y), a(x) (x, y)
_
=
=

g(y), f(x), a(x)(x, y))
_
=
=

g(y), a(x) f(x), (x, y))
_
=
=

(a(x)f(x)) g(y), (x, y)
_
, D(R
n+m
).
e) Utiliz and egalitatea (2.4.3) (cu A = I si b = h), comuta-
tivitatea produsului direct si (2.6.6), obtinem egalitatea (2.6.9)
din urmatorul lant de egalitati:
_
f g
_
(x +h, y), (x, y)
_
=

f(x) g(y), (x h, y)
_
=
=

g(y), f(x), (x h, y))
_
=

g(y), f(x +h) , (x, y))
_
=
=

f(x +h) g(y), (x, y)
_
, D(R
n+m
).
f) Functia g : R
m
R, g(y) = 1, y R
m
, ind din
L
1
loc
(R
m
), apartine spatiului D

(R
m
). Prin urmare, pentru
f D

(R
n
) si orice D(R
n+m
) au loc egalitatile

f(x) 1(y), (x, y)

_
=
63
=

f(x), 1(y), (x, y))
_
=
_
f (x) ,
_
(x, y) dy
_
,

1(y) f(x), (x, y)

_
=
=

1(y), f(x), (x, y))
_
=
_
f (x) , (x, y)) dy,
din care, folosind comutativitatea produsului direct, obtinem ega-
litatea (2.6.10).
2.7 Convolutia distributiilor din D

(R
n
)

In aceasta sectiune, vom studia una dintre principalele operatii

din teoria distributiilor, ce se utilizeaza la rezolvarea ecuatiilor
diferentiale, ecuatiilor integrale, precum si n alte domenii ale
analizei matematice.
Mai nt ai, amintim ca convolutia a dou a functii f si g din
L
1
(R
n
), notata prin f g, se deneste prin egalitatea
_
f g
_
(x) =
_
f(x) g(x y) dy. (2.7.1)
Pentru a deni convolutia a doua distributii din D

(R
n
), vom
presupune, mai nt ai, ca f, g L
1
(R
n
) si
h(x) =
_

f(x) g(x y)

dy L
1
loc
(R
n
).

In acest caz,
f g L
1
loc
(R
n
) ind o distributie regulata din D

(R
n
). Prin
urmare, aplic and Teorema 1.2.10, vom avea

f g,
_
=
_
R
n
_
_
_
R
n
f(y) g(x y) dy
_
_
(x) dx =
=
_
R
n
f(y)
_
_
_
R
n
g(x y) (x) dx
_
_
dy =
=
_
R
2n
f(x) g(y) (x +y) dxdy, D(R
n
) . (2.7.2)
64
Vom scrie egalitatea (2.7.2) ntr-o alta forma, care va conduce la
denitia convolutiei a doua distributii. Vom folosi urmatoarea
denitie.
Denitia 2.7.1. Vom spune c a sirul
m
(x) D(R
n
) con-
verge catre 1 n R
n
c and m si vom scrie
m
1, m ,
daca:
a) pentru ecare compact K R
n
exista m
0
(K) N, astfel
nc at
m
(x) = 1 pentru orice x K si pentru orice m m
0
;
b) pentru orice multiindice N
n
exista C

> 0 astfel nc at,

[

m
(x)[ C

, x R
n
, m = 1, 2, ....
Fie D(R
n
), (x) = 1 pentru [[x[[ 1 si (x) = 0 pentru
[[x[[ 2. Este evident ca functia
k
, denita ca
k
(x) = (x/k),
converge la 1 cu k , n R
n
.
Revenind la egalitatea (2.7.2), vom ar ata ca ea poate scris a
astfel

f g,
_
=
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x, y) (x +y)
_
, D(R
n
), (2.7.3)
unde
k
(x, y) este un sir arbitrar, care converge la 1 n R
2n
c and k .

Intr-adevar,

f(x) g(y) (x + y)

L
1
(R
2n
) si

f(x) g(y)
k
(x, y) (x +y)

f(x) g(y) (x +y)

, k = 1, 2, ...,
f(x) g(y) (x+y)
k
(x, y) f(x) g(y) (x+y), a.p.t. n R
2n
.
Conform Teoremei 1.2.5, egalitatea (2.7.2) va cap ata forma
_
R
2n
f(x) g(y) (x +y) dxdy =
= lim
k
_
R
2n
f(x) g(y)
k
(x, y) (x +y) dxdy,
adica forma (2.7.3).

In mod resc, egalitatea (2.7.3) conduce la
urmatoarea denitie.
65
Denitia 2.7.2. Fie f, g D

(R
n
) cu proprietatea, ca pro-
dusul direct f (x) g (y) admite extensie pe functii de forma
(x + y) pentru orice D(R
n
) n sensul urmator: pentru
orice sir
k
D(R
2n
),
k
1, k , n R
2n
, exist a limita
sirului numeric lim
k

f(x) g(y) ,
k
(x, y) (x+y)
_
, notata prin

f(x) g(y), (x+y)

_
, si aceasta limita nu depinde de sirul
k
.

In acest caz, convolutia f g este functionala denita astfel:

f g,
_
=

f(x) g(y), (x +y)
_
=
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x, y) (x +y)
_
, D(R
n
). (2.7.4)
Mentionam c a dac a f g exista, atunci f g D

(R
n
).

Intr-
adevar, conform Teoremei 2.2.1, este sucient sa aratam ca pentru
orice k = 1, 2, ..., xat functionala
D(R
n
)

f(x) g(y) ,
k
(x, y)(x +y)
_
C (2.7.5)
este liniara si continu a pe D(R
n
). Fiind evident a liniaritatea
functionalei (2.7.5), vom demonstra continuitatea ei. Fie

0, , n D(R
n
). Deoarece
k
D(R
2n
), atunci

(x + y)
k
(x, y) 0, , n D(R
2n
).

In virtutea faptu-
lui ca produsul direct f g este continuu pe D(R
2n
), rezulta ca

f(x) g(y),
k
(x, y)

(x + y)
_
0, . Prin urmare,
functionala (2.7.5) este continua pe D(R
n
) si f g D

(R
n
).
Remarca 2.7.1.

Mentionam ca, daca (x) D(R
n
), atunci
nu neaparat (x + y) este din D(R
2n
). Prin urmare, nu pentru
orice pereche de distributii f si g din D

(R
n
) exista partea dreapta
a egalitatii (2.7.3).

Inseamna ca nu pentru orice doua distributii
din D

(R
n
) exista convolutia lor.
Urmatoarea teorema ofera conditii suciente de existenta a
convolutiei a doua distributii din D

(R
n
).
66
Teorema 2.7.1. Fie f, g D

(R
n
) si presupunem ca g este
cu suport compact n R
n
. Atunci exista convolutia f g si

f g,
_
=

f(x) g(y), (y) (x +y)
_
, D(R
n
), (2.7.6)
unde este o functie arbitrara din D(R
n
) cu proprietatea
(x) = 1 ntr-o vecinatate a suportului distributiei g. Convolutia
este continua n raport cu ecare factor n sensul urm ator:
a) daca f
k
0, k , n D

(R
n
), atunci f
k
g 0,
k , n D

(R
n
);
b) daca g
k
0, k , n D

(R
n
) si exist a o bila B
A
astfel
nc at supp g
k


B
A
, k = 1, 2, ..., atunci f g
k
0, k , n
D

(R
n
).
Demonstratie. Presupunem ca supp g

B
A
R
n
si
e D(R
n
), (x) = 1 ntr-o vecinatate a supp g, astfel ncat
supp

B
A
. Presupunem, de asemenea, ca D(R
n
) ,
supp

B
A
1
, si
k
(x, y) D
_
R
2n
_
,
k
1, k , n
R
2n
. Atunci pentru k sucient de mare avem
(y)
k
(x, y) (x +y) = (y) (x +y), x, y R
n
, (2.7.7)
deoarece supp
_
(y) (x + y)

(x, y) ; [[x + y[[ A

1
,
[[y[[ A

B
A+A
1


B
A
R
2 n
.
Prin urmare, (y)
k
(x, y) (x + y) ( y) (x + y) ,
k , n D
_
R
2n
_
. Av and n vedere ca g = g n D

(R
n
),
folosind (2.7.7), obtinem

f g,
_
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x, y) (x +y)
_
=
= lim
k

f(x)(y) g(y),
k
(x, y) (x +y)
_
=
= lim
k

f(x) g(y), (y)

k
(x, y) (x +y)
_
=
=

f(x) g(y), (y) (x +y)
_
, D(R
n
),
67
adica are loc egalitatea (2.7.6). Continuitatea convolutiei f g
rezulta din (2.7.6) si din continuitatea produsului direct f g n
raport cu ecare factor f si g.

In cazul b) conditia supp g
k


B
A
permite alegerea functiei independent a de k.
Exemplul 2.7.1. Pentru orice f D

(R
n
), au loc egalitatile
f = f = f n D

(R
n
). (2.7.8)

Intr-adevar, conform Exemplului 2.3.1, supp = 0. Prin ur-

mare, utiliz and egalitatea (2.7.6), pentru orice D(R
n
),
(x) 1 ntr-o vecin atate a punctului x = 0 si orice D(R
n
)
avem ca

f ,
_
=

f(x) (y), (y) (x +y)
_
=
=

f(x), (y), (y) (x +y))
_
=

f(x), (x)
_
,
ceea ce demonsteaza ca f = f n D

(R
n
). Egalitatea
f = f n D

(R
n
) rezulta din comutativitatea convolutiei, care
va demonstrata n continuare n Propozitia 2.7.1.
Remarca 2.7.2. Conditia b) din Teorema 2.7.1, ca supor-
turile tuturor distributiilor g
k
sa se contina ntr-un compact, este
esentiala pentru continuitatea convolutiei f g n raport cu fac-
torul g. Daca acesta conditie nu se ndeplineste, atunci convolutia
f g poate sa nu e continua n raport cu factorul g, dupa cum
arata urmatorul exemplu. Obcerv am ca (x k) 0, k ,
n D

(R), dar 1 (x k) = 1 nu tinde la 0 n D

(R) c and
k .
Prezentam proprietatile de baza ale convolutiei n D

(R
n
).
Propozitia 2.7.1. Fie f, g D

(R
n
). Admitem ca exista
convolutia f g. Atunci:
a) convolutia f g este o operatie liniara n D

(R
n
) n raport cu
ecare factor;
68
b) exista convolutia g f si f g = g f n D

(R
n
), adica
convolutia este o operatie comutativa n D

(R
n
);
c) pentru orice multiindice N
n
, exista

f g si f

g
si

_
f g
_
=

f g = f

g n D

(R
n
); (2.7.9)
d) pentru orice h R
n
, exista f(x +h) g(x) si
_
f g
_
(x +h) = f(x +h) g(x) n D

(R
n
). (2.7.10)
Demonstratie. Armatia a) rezult a din denitia convolutiei
si din liniaritatea produsului direct.
Armatia b) rezulta direct din denitia convolutiei si din co-
mutativitatea produsului direct.
c) Deoarece se presupune existenta convolutiei , atunci exista
convolutiile f g,

_
f g
_
,

f g si f

g, toate apartin and

spatiului D

(R
n
). Vom demonstra, mai nt ai, egalitatea (2.7.9) n
cazul c and N
n
este un multiindice de forma
= (0, 0, ..., 1
. .
j
, ..., 0). Notam
j
= /x
j
. Observam ca daca

k
1, k , n R
2 n
, atunci
k
+
k
/x
j
1, k ,
n R
2 n
. Deci, utiliz and denitia derivatei distributiei si (2.7.4),
obtinem

j
_
f g),
_
=

f g,
j

_
=
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x, y)
j
(x +y)
_
=
= lim
k

f(x) g(y),

x
j
_

k
(x, y) (x +y)
_

k
x
j
(x +y)
_
=
= lim
k
_

x
j
_
f(x) g(y)
_
,
k
(x, y) (x +y)
_
+
+ lim
k
_
f(x) g(y),
_

k
x
j
+
k
_
(x +y)
_

lim
k
f(x) g(y),
k
(x, y) (x +y)) =
69
= lim
k

j
f(x) g(y),
k
(x, y) (x +y)) +
+

f g,
_

f g,
_
=

j
f(x) g(y),
_
, D(R
n
),
de unde rezult a ca
j
_
f g
_
=
j
f g. Pornind de la formula

j
_
f g
_
=
j
f g si repet and rationamentul de mai sus, se arata
ca este adevarat a formula

_
fg
_
=

fg pentru orice N
n
.
Egalitatea

_
f g
_
= f

g se obtine n acelasi mod, folosind

comutativitatea convolutiei.
d) Fie
k
D(R
2 n
), astfel nc at
k
(x, y) 1, k , n
R
2 n
, iar h R
n
. Atunci, folosind egalitatea (2.4.3) (cu A = I si
b = h) si (2.7.4), obtinem
_
f g)(x +h), (x)
_
=
_
f g
_
(x), (x h)
_
=
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x h, y)(x +y h)
_
=
= lim
k

f(x +h) g(y),

k
(x, y) (x +y)
_
=
=

f(x +h) g(x),
_
, D(R
n
),
adica egalitatea (2.7.10).
Remarca 2.7.3. Observam ca existenta convolutiilor

f g
si f

g nu asigur a existenta convolutiei f g si, n consecinta,

n acest caz egalitatea

f g = f

g nu este adevarata. Aceasta

se conrma prin urmatorul exemplu:
H

1 = 1 = 1 ,= H 1

= H 0 = 0.
Remarca 2.7.4. Proprietatea de asociativitate, care este ade-
varata n cazul produsului direct al distributiilor, nu mai este
adevarata pentru convolutia distributiilor. Aceasta se conrm a
prin urmatorul exemplu:
_
H

_
1 =
_
H

_
1 =
_

_
1 = 1 ,= H
_

1
_
=
= H
_
1

_
= H 0 = 0.
70
Exemplul 2.7.2. Convolutia distributiei regulate din D

(R
n
),
1(x) = 1, x R
n
, cu ea nsasi nu exista.

Intr-adevar, daca
aceasta ar posibil, atunci pentru orice sir
k
D
_
R
2 n
_
,

k
1, k , n R
2 n
si orice D(R
n
) ar avea loc egalitatea
lim
k

1(x) 1(y) ,
k
(x, y) (x +y)
_
=
= lim
k
_
R
2 n

k
(x, y) (x +y) dxdy.

Insa limita din partea dreapt a a ultimei egalitati nu ntotdeauna

exista. De exemplu, consideram D(R
n
), (x) 0, (x) = 1
pentru [[x[[ 1 si D(R
2 n
), (x, y) 0, (x, y) = 1 pentru
[[x[[
2
+[[y[[
2
1. Atunci, lu and
k
(x, y) = (x/k, y/k), vom avea
lim
k
_
R
2 n

k
(x, y) (x +y) dxdy
lim
k
_
{||x||
2
+||y||
2
<k
2
}

{||x+y||<1}
dxdy = .
Teorema 2.7.2. Fie f D

(R
n
) si D(R
n
).
Atunci f C

(R
n
) si
_
f
_
(x) =

f(y), (x y)
_
n D

(R
n
). (2.7.11)
Demonstratie. Fie f D

(R
n
), D(R
n
) si D(R
n
)
arbitrar. Deoarece suportul functiei este compact, atunci, uti-
lizand formulele (2.7.6), (2.6.10), pentru D(R
n
), (x) 1
ntr-o vecinatate a suportului , vom obtine
f , ) = f(x) (y), (y)(x +y)) =
=
_
f(x),
_
R
n
(y) (y) (x +y) dy
_
=
71
=
_
f(x),
_
R
n
(y) (x +y) dy
_
=
_
f(x),
_
R
n
(y x) (y) dy
_
=
=
_
R
n
f(x), (y x) ) (y) dy = f(y) (y x)) , (x)) ,
adica egalitatea (2.7.11). Analog cu Lema 2.6.1 se demonstreaz a
ca f C

(R
n
).
Exemplul 2.7.3 (Potentialul de volum). Fie D

(R
n
)
o distributie cu suport compact.

In particular, poate local
integrabila pe un compact K din R
n
, ind prelungita cu 0 n
R
n
K. Denim distributia V
n
prin formula
V
n
=
1
[[x[[
n2
, n 3, ln
1
[[x[[
, n = 2,
numita potential Newtonian de volum (logaritmic n cazul n = 2)
cu densitatea . Conform Teoremei 2.7.1, aceasta convolutie exis-
ta si V
n
D

(R
n
). Deoarece pentru n 3 avem c a
([[x[[
2n
) = (n 2)
n
(a se vedea Exemplul 2.5.4), atunci,
folosind formula (2.7.9), obtinem
V
n
=
_
1
[[x[[
n2
_
= (n 2)
n
_

_
=
= (n 2)
n
, n 3, n D

(R
n
),
adica V
n
verica ecuatia lui Poisson n D

(R
n
).

In mod analog,
se deduce ca V
2
= 2 n D

(R
2
). Daca D(R
n
), atunci,
conform Teoremei 2.7.2, V
n
C

(R
n
) si
V
n
(x) =
_
R
n
(y)
[[x y[[
n2
dy pentru n 3 si
V
2
(x) =
_
R
2
(y) ln
1
[[x y[[
dy. (2.7.12)
72
Mentionam ca daca este cu suport compact n R
n
si local inte-
grabila, atunci, conform Teoremei 1.2.6 si Lemei 1.2.1, potentialul
de volum V
n
, denit prin formulele (2.7.12), apartine spatiului
C
1
(R
n
).
Exemplul 2.7.4 (Potentiale de suprafata). Fie S R
n
o
suprafata (n 1)-dimensional a, marginit a si orientat a, de clasa
C
1
. Fie f L
1
loc
(R
n
) si
0

S
stratul simplu pe suprafata S
cu densitatea
0
, denit prin formula (2.5.7). Deoarece suportul
distributiei
0

S
este compact si f D

(R
n
), atunci, datorit a
Teoremei 2.7.1, exista convolutia f
0

S
. Vom ar ata c a f
0

S
este local integrabila n R
n
si se exprim a prin formula
f
0

S
=
_
S

0
(x) f(x y) ds
y
, n D

(R
n
). (2.7.13)

Intr-adevar, aplic and Teorema 1.2.10, deducem ca partea dreapt a

a formulei (2.7.13) este o functie local integrabila n R
n
. Ram ane
sa demonstram egalitatea (2.7.13). Fie D(R
n
), (x) 1
ntr-o vecinatate a suprafetei S. Folosind formula (2.7.6) si Teo-
rema 1.2.10, obtinem
f
0

S
, ) =
0

S
(y) f(x), (y) (x +y)) =
=
0

S
(y), (y) f(x), (x +y))) =
=
_
S

0
(y) (y)
_
_
_
R
n
f(x) (x +y) dx
_
_
ds
y
=
=
_
S

0
(y)
_
_
_
R
n
f(x y) (x) dx
_
_
ds
y
=
=
_
R
n
(x)
_
_
_
S

0
(y) f(x y) ds
y
_
_
dx =
73
=
_
_
S

0
(y) f(x y) ds
y
, (x)
_
, D(R
n
),
de unde urmeaz a formula (2.7.13).

In particular, functia f : R
n
0 R, f(x) = [[x[[
n+2
, este
din L
1
loc
(R
n
). Prin urmare, putem deni convolutia
V
(0)
n
=
1
[[x[[
n2

0

S
, n 3,
V
(0)
2
= ln
1
[[x[[

0

S
, n D

(R
n
),
numita potential Newtonian (logaritmic n cazul n = 2) de simplu
strat cu densitatea
0
. Conform formulei (2.7.13), aceasta are
forma
V
(0)
n
(x) =
_
S

0
(y)
[[x y[[
n2
ds
y
, n 3,
V
(0)
2
(x) =
_
S
ln
1
[[x y[[

0
(y) ds
y
. (2.7.14)
Din formula (2.7.13), analog, rezulta existenta convolutiei
V
(1)
n
=
1
[[x[[
n2

(
1

S
), n 3,
V
(1)
2
= ln
1
[[x[[

(
1

S
) n D

(R
n
),
unde

(
1

S
) este stratul dublu pe suprafata S cu densi-
tatea
1
, denit de formula (2.5.8). Convolutia V
(1)
n
se numeste
potential Newtonian (logaritmic n cazul n = 2) de dublu strat cu
densitatea
1
.
Pentru V
(1)
n
au loc formulele
V
(0)
n
(x) =
_
S

1
(y)

1
[[x y[[
n2
ds
y
, n 3, (2.7.15)
74
V
(0)
2
(x) =
_
S

1
(y)

ln
1
[[x y[[
ds
y
. (2.7.16)
Vom demonstra formula (2.7.15). Deoarece

y
1
[[x y[[
n2
=
n

k=1

y
k
_
1
[[x y[[
n2
_

k
=
= (n 2)
n

k=1
x
k
y
k
[[x y[[
n

k
, x ,= y,
atunci, conform Lemei 1.2.1, avem c a

y
_
[[xy[[
n+2
_
L
1
loc
(R
n
).
Ca si la demonstratia formulei (2.7.13), vom folosi formulele (2.7.6),
(2.5.1) si Teorema 1.2.10 pentru a obtine
_
V
(1)
n
,
_
=
_
1
[[x[[
n2

(
1

S
),
_
=
=
_

y
(
1

S
)(y)
1
[[x[[
n2
, (y) (x +y)
_
=
=
_

y
(
1

S
)(y), (y)
_
1
[[x[[
n2
, (x +y)
__
=
=
_
S

1
(y) (y)
_
_

y
_
R
n
(x +y)
[[x[[
n2
dx
_
_
ds
y
=
=
_
S

1
(y)

y
_
_
_
R
n
(x)
[[x y[[
n2
dx
_
_
ds
y
=
=
_
S

1
(y)
_
_
_
R
n
(x)

y
1
[[x y[[
n2
dx
_
_
ds
y
=
75
=
_
R
n
(x)
_
_
_
S

1
(y)

y
1
[[x y[[
n2
ds
y
_
_
dx =
=
_
_
S

1
(y)

y
1
[[x y[[
n2
ds
y
, (x)
_
, D(R
n
),
de unde urmeaza formula (2.7.15). Formula (2.7.16) se demon-
streaza n mod similar.

In teoria distributiilor este importanta tehnica de mediere

a distributiilor, care permite aproximarea oricarei distributii cu
functii netede si chiar cu functii din D(R
n
).
Denitia 2.7.3. Fie f D

(R
n
) si

(x) =
n
(x/) nu-
cleul de mediere. Sirul f

= f

se numeste sir regularizant al

distributiei f.
Teorema 2.7.3. Pentru orice > 0 functia f

(R
n
) si
f

f, +0, n D

(R
n
). Spatiul D(R
n
) este dens n D

(R
n
),
adica pentru orice f D

(R
n
) exista un sir
k
D(R
n
), astfel
nc at

k
f, k , n D

(R
n
).
Demonstratie. Deoarece pentru ecare > 0 supp

,
adica

are suport compact n R

n
, atunci, conform Teoremei
2.7.2, f

= f

(R
n
). Din Exemplul 2.2.7 rezulta c a

, 0, n D

(R
n
) si supp

B
1
pentru 1. Prin
urmare, folosind proprietatea b) din Teorema 2.7.1, deducem ca
f

=
_
f

_
f = f, +0, n D

(R
n
).
Fie f

sirul regularizant al distributiei f D

(R
n
). Atunci
f
1/k
f, k , n D

(R
n
). Not am
k
(x) = (x/k), unde
D(R
n
), (x) = 1 pentru [[x[[ 1, (x) = 0 pentru [[x[[ 2
si D(R
n
) x. Sirul
k
f
1/k
D(R
n
) si, deoarece
k
=
pentru k sucient de mare, atunci
lim
k

k
f
1/k
,
_
= lim
k

f
1/k
,
k

_
= lim
k

f
1/k
,
_
=

f,
_
.
Astfel,
k
=
k
f
1/k
f, k , n D

(R
n
) si
k
D(R
n
).
76
2.8 Algebra distributiilor D

In aceast a sectiune, vom studia o clasa speciala de distributii,

al caror suport se include n [0, ).
Denitia 2.8.1. D

+
va desemna multimea distributiilor din
D

(R) cu suportul n [0, ).

Teorema 2.8.1. Fie f, g D

+
. Atunci convolutia f g exista
si
f g, ) = f(t) g(), (t) () (t +)) , D(R), (2.8.1)
unde C

(R) este o functie arbitrara, (t) = 0 pentru t <

si (t) = 1 pentru t > ( > > 0, ind numere arbitrare).
Convolutia f g este continua n raport cu ecare factor f si g
separat n sensul urmator: daca f
k
0, k , n D

+
, atunci
f
k
g 0, k , n D

+
.
Demonstratie. Fie D(R
1
), supp [A, A] si

k
(t; ) D(R
2
),
k
1, k , n R
2
. Atunci, pentru
k sucient de mare

k
(t; ) = (t) ()
k
(t; ) (t +) =
= (t) () (t +) = (t; ). (2.8.2)

Intr-adevar, pentru a demonstra (2.8.2), este sucient sa aratam

ca D(R
2
). Evident ca C

(R
2
). Ram ane s a aratam ca
multimea
G =
_
(t; ) R
2

t , , [t +[ A
_
,
ce contine suportul functiei , este marginita n R
2
. Din relatiile
ce denesc multimea G rezulta ca t A + si
A+. Prin urmare, t
2
+
2
2 (A+)
2
, (t; ) G,
adica multimea G este marginita n R
2
.
77
Deoarece (t) = 1ntr-o vecinatate a suporturilor distributiilor
f si g, atunci
f(t) = (t) f(t), g() = () g() n D

(R). (2.8.3)
Folosind egalitatile (2.7.4), (2.8.2) si (2.8.3), deducem ca
f g, ) = lim
k
f(t) g(),
k
(t; ) (t +)) =
= lim
k
f(t) g(),
k
(t; )) = f(t) g(), (t; )) , D(R),
adica egalitatea (2.8.1).
Sa aratam c a f g = 0 pentru t < 0. Fie D(R), astfel
nc at supp (, 0). Deoarece supp este compact n R,
exista
1
> 0, astfel nc at supp (,
1
). Aleg and
1
/2,
obtinem c a (t) () (t + ) = 0.

In virtutea egalitatii (2.8.1),
rezulta ca
f g, ) = 0. Prin urmare, f g = 0 pentru t < 0.
Continuitatea convolutiei f g n raport cu ecare factor f si
g se demonstreaza ca si n Teorema 2.7.1, folosind reprezentarea
(2.8.1) si continuitatea produsului direct f(t) g() n raport cu
ecare din factorii f sau g.
Denitia 2.8.2. Spatiul liniar / se numeste algebra, daca n
/ este denita o operatie de nmultire a elementelor ei, liniara n
raport cu ecare factor n parte. Algebra / se numeste comuta-
tiva, daca xy = yx pentru orice x, y /. Algebra / se numeste
asociativa, daca x (y z) = (x y) z pentru orice x, y, z /.
Elementul e / se numeste unitatea algebrei comutative /, dac a
e x = x e pentru orice x /.
Propozitia 2.8.1. Spatiul D

+
este o algebra comutativa si
asociativa, operatia de nmultire ind convolutia, cu distributia
n calitate de element unitate.
78
Demonstratie. Din Teorema 2.8.1 rezult a ca operatia este
denita pentru orice doua elemente f si g din D

+
, adica D

+
este o algebra n raport cu operatia . Comutativitatea operatiei
de convolutie rezult a din Propozitia 2.7.1. Din Exemplul 2.7.1
rezulta ca distributia este elementul unitate n D

+
n raport
cu operatia . Ram ane sa demonstram c a aceasta operatie este
asociativa n D

+
.
Fie f
1
, f
2
, f
3
D

+
si D
+
, iar este o functie cu pro-
prietatile cerute n enuntul Teoremei 2.8.1. Atunci, din reprezen-
tarea (2.8.1), aplic and Lema 2.6.1, obtinem
f
1
(f
2
f
3
) , ) = f
1
(t) (f
2
f
3
) (), (t) () (t +)) =
= (f
2
f
3
) (), f
1
(t), (t) () (t +))) =
= f
2
() f
3
(), () () f
1
(t), (t) ( +) (t + +))) =
= (f
2
()f
3
()) f
1
(t), ()()(t)( +)(t + +)) .
(2.8.4)
Tin and seama de egalitatea
[f
2
() f
3
()] () () ( +) =
= [f
2
() f
3
()] () () n D

(R
2
),
din (2.8.4) deducem
f
1
(f
2
f
3
) , ) =
= [f
2
() f
3
()] f
1
(t), (t) () () (t + +)) .
Schimb and n ultima egalitate f
1
, f
2
si f
3
ntre ele si folosind
comutativitatea si asociativitatea produsului direct, deducem ca
f
1
(f
2
f
3
) = (f
1
f
2
) f
3
, n D

(R
3
),
adica operatia este asociativa n D

+
.
79

In continuare, vom examina n algebra D

+
ecuatia
a u = f, (2.8.5)
unde a si f sunt distributii date din D

+
, iar u este o distributie
necunoscut a din D

+
.
Denitia 2.8.3. Solutia ecuatiei (2.8.5) (daca exista) pentru
f = se numete solutie fundamentala a operatorului de convolutie
a, notata prin a
1
, adica a a
1
= .
Teorema 2.8.2. Daca a
1
exista n D

+
, atunci pentru orice
f D

+
ecuatia (2.8.5) are solutie unica n D

+
si
u = a
1
f, n D

+
.
Demonstratie. Fie f D

+
. Din Propozitia 2.8.1 rezulta ca
a
1
f D

+
si
a
_
a
1
f
_
=
_
a a
1
_
f = f = f, n D

+
.
Ecuatia omogena a u = 0, asociata ecuatiei (2.8.5), are numai
solutia u
0
= 0 n D

+
, deoarece
u
0
= u
0
=
_
a
1
a
_
u
0
= a
1
(a u
0
) = a
1
0 = 0, n D

+
.
Prin urmare, ecuatia (2.8.5) are solutie unica n D

+
pentru orice
f D

+
.
Remarca 2.8.1. Teorema demonstrata reduce problema gasirii
solutiei ecuatiei (2.8.5) pentru orice f D

+
la g asirea solutiei n
cazul particular f = , adica la gasirea elementului a
1
din D

+
.
Corolarul 2.8.1. Daca pentru elementele a
1
, a
2
D

+
exista
a
1
1
, a
1
2
D

+
, atunci
(a
1
a
2
)
1
= a
1
1
a
1
2
n D

+
. (2.8.6)
80
Demonstratie.

Intr-adevar, folosind propriet atile de comu-
tativitate si asociativitate, avem
(a
1
a
2
) (a
1
1
a
1
2
) = (a
2
a
1
) (a
1
1
a
1
2
) =
= a
2

_
a
1

_
a
1
1
a
1
2
__
= a
2

__
a
1
a
1
1
_
a
1
2
_
=
= a
2

_
a
1
2
_
= a
2
a
1
2
= n D

+
,
adica are loc egalitatea (2.8.6).
Exemplul 2.8.1. Fie R. Denim distributia f

+
f

(x) =
_
H(x)
()
x
1
, > 0,
f

+1
, 0,
(2.8.7)
unde () este functia lui Euler de speta a doua, denit a prin
formula (1.2.10). Atunci pentru orice , R are loc formula
f

= f
+
n D

+
. (2.8.8)

Intr-adevar, presupunem mai nt ai ca > 0 si > 0.

In virtutea
formulei (2.7.1), avem
(f

) (x) =
H(x)
() ()
x
_
0
y
1
(x y)
1
dy =
=
H(x) x
+1
() ()
1
_
0
t
1
(1 t)
1
dt =
=
H(x) x
+1
() ()
B(, ) =
H(x) x
+1
( +)
= f
+
(x),
unde B(, ) este functia lui Euler de speta nt ai, pentru care
are loc formula B(, ) = () ()/( + ). Dac a 0 sau
0, alegem m si n ntregi, astfel nc at m > si n > .
81
Folosind formulele (2.8.7), (2.7.9) si (2.8.8) pentru > 0 si > 0,
obtinem
f

= f
(m)
+m
f
(n)
+n
= (f
+m
f
+n
)
(m+n)
=
= f
(m+n)
++m+n
= f
+
n D

+
.
Presupunem ca operatorul de convolutie f

apartine alge-
brei D

+
. Deoarece f
0
= , atunci din (2.8.8) rezulta ca solutia
fundamentala a operatorului f

este f
1

= f

. Din formula
(2.8.7) rezulta ca pentru = n ntreg si negativ f
n
=
(n)
.
Prin urmare f
n
u =
(n)
u = u
(n)
. Adica f
n
este operatorul
de diferentiere de ordinul n. Pe de alta parte, daca = n este
ntreg si pozitiv, atunci (f
n
u)
(n)
= f
n
(f
n
u) = u = u.
Adica, f
n
u este primitiva de ordinul n a distributiei u.
Denitia 2.8.4. Operatorul f

, unde f

este denit de
(2.8.7), se numeste operator de diferentiere fractionar a pentru
< 0 si operator de integrare fractionara pentru > 0 (sau
operatorul lui Riemann-Liouville). Distributia u
()
= f

u se
numeste derivata fractionara de ordinul a distributiei u D

+
pentru < 0. Distributia u
()
= f

u se numeste primitiva
fractionara de ordinul a distributiei u D

+
pentru > 0.
Exemplul 2.8.2 (Ecuatia lui Abel). Fie g C
1
([0, )),
g(0) = 0 si (0, 1). Vom considera n D

+
ecuatia
x
_
0
u(s)
(x s)

ds = g(x), (2.8.9)
numita ecuatia lui Abel. Ecuatia (2.8.9) poate scrisa sub
forma x

u(x) = g(x) n D

+
, adica sub forma (2.8.5) cu a =
x

. Folosind formula (2.8.7), scriem aceasta ecuatie sub forma

f
1
(1) u = g. Din (2.8.8) rezulta ca f
1
1
= f
1
. Atunci,
82
conform Teoremei 2.8.2, (1) u = f
1
g. Utiliz and formulele
(2.8.7) si (2.7.9), obtinem
(1 ) u(x) =
_
f

g
_
(x) =
=
1
()
_
H(x) x
1
_

g(x) =
1
()
H(x) x
1
g

(x).
Deoarece (1) () = / sin pentru (0, 1) (a se vedea
[10]), atunci solutia ecuatiei (2.8.9) este
u(x) =
sin

x
_
0
g

(s)
(x s)
1
ds.
2.9 Spatiul distributiilor E

()
La denirea spatiului distributiilor D

() n calitate de functii
test, au fost luate functiile din spatiul D(). Urm and acelasi
principiu, vom construi spatiul E

(), lu and n calitate de functii

test functiile din spatiul C

(), nzestrat cu topologia respectiva.

Denitia 2.9.1. Prin E() notam multimea C

() n care
convergenta se deneste astfel: sirul
k
E() se numeste
convergent la E() c and k , dac a pentru orice multi-
indice N
n
sirul

k
converge la

uniform pe ecare
compact K . Atunci vom scrie
k
, k n E().
Propozitia 2.9.1. Fie N
n
un multiindice, a C

(),
,
1
R
n
doua multimi deschise si :
1
un
C

-difeomorsm. Operatiile:
a) a : E() E(), a a ;
b)

: E() E(),

;
c)

: E(
1
) E(),

sunt liniare si continue.
Demonstratia se realizeaza n acelasi mod ca si demonstratia
Propozitiei 2.1.1.
83
Lema 2.9.1. Fie R
n
o multime deschisa. Atunci:
a) D() se include n E() algebric si topologic, adica
D() E() si orice sir convergent n D() este convergent n
E() catre acelasi element; b) spatiul D() este dens n E().
Demonstratie. a) Este evident ca D() E(). Fie

k
, k , n D(). Atunci exist a un compact K ,
astfel nc at supp
k
K si

k
(x)

(x), k , uniform
pe K pentru orice N
n
. Dar aceasta nseamna ca
k
,
k , n E().
b) Presupunem c a E() si
K
1
K
2
... K
m
,
astfel nc at =

m
K
m
. Fie
j
D(K
j+1
),
j
(x) = 1 pentru
x K
j
. Atunci
j
D() si
j
, j , n E().

Denitia 2.9.2. Prin E

() vom nota spatiul functionalelor

liniare si continue pe E(). Convergenta n E

() se deneste
astfel: sirul f
k
din E

() se numeste convergent la f n E

(),
daca f
k
, ) f, ), k , pentru ecare E(). Aceasta
se noteaza astfel: f
k
f, k , n E

().
Este evident, ca restrictia unei distributii din E

() pe D()
este o distributie din D

().

In acest sens, E

() este un subspatiu
al spatiului D

().
Teorema 2.9.1. E

() este spatiul distributiilor cu suport com-

pact.
Demonstratie. Fie f E

(). Atunci f este o functional a

liniara si continua pe D(). Dac a
k
0, k , n D(),
atunci
k
0, k , n E(). Prin urmare, f,
k
) 0,
k . De aceea exista g D

(), astfel nc at
f, ) = g, ) , D().
84
Vom ar ata ca supp g este compact n .
Daca aceasta n-ar adevarat, ar exista un sir de compacte
K
1
K
2
... K
m
si un sir de functii

m
D( K
m
), astfel nc at g,
m
) = 1. Deoarece

m
(x) = 0 pentru x K
m
, atunci
m
0, m , n E().
Prin urmare, f,
m
) 0, m .

Insa aceasta contrazice
faptul ca f,
m
) = g,
m
) = 1. Rezulta ca suportul lui g este
compact n , si l vom nota prin K.
Fie D(), (x) = 1 ntr-o vecinatate a compactului K.
Vom deni g pe E() astfel:
g, ) = g, ), E().
Observam ca g nu depinde de .

Intr-adevar, e
1
D(),

1
(x) = 1, ntr-o vecinatate a compactului K o alta functie.
Deoarece supp g

supp (
1
) = , avem c a
g, (
1
) ) = 0. Astfel, g, ) = g,
1
) pentru orice
E().
Vom ar ata ca f, ) = g, ) pentru orice E(). Fie
K K
1
K
2
... K
m
, astfel nc at
=

m
K
m
. Fie
m
D(K
m+1
),
m
(x) = 1 pentru x K
m
.
Atunci
m
1, m , n E(). Pentru orice E(), are
loc
m
, m n E(). Deoarece f,
m
) = g,
m
)
si
g, ) = g,
m
) +g, (1
m
) ) = g,
m
), m = 1, 2, . . . ,
avem

f,
m

_
=

g,
_
k = 1, 2, . . . .
Trec and la limita cu m n egalitatea de mai sus, obtinem

f,
_
=

g,
_
.
Mentionam c a operatiile de derivare, de nmultire la o functie
din C

() si de transformare de variabile la distributii sunt

liniare si continue n E

().
85
2.10 Structura distributiei cu suport unipunctual

In aceasta sectiune, vom stabili structura unei distributii cu su-

portul ntr-un punct.
Teorema 2.10.1. Fie f D

(R
n
) cu supp f = 0. Atunci
f =

||k
c

()
, n D

(R
n
), (2.10.1)
unde k este ordinul distributiei, c

C, este distributia lui

Dirac. Reprezentarea (2.10.1) este unica.
Demonstratie. Din Teorema 2.2.2 rezulta ca orice distribu-
tie cu suport compact este de ordin nit. Prin urmare, ordinul
distributiei f este nit, sa zicem, k. Not am B = B
1
(0). Fie

(x) = (x/), unde D(B), = 1 pentru [[x[[ 1/2. Din

Teorema 2.2.2 rezulta existenta unei constante C > 0, astfel nc at
[f, )[ C max
||k
||x||1
[

[ , D(B) . (2.10.2)
Notam

k
(x) =

||k
1
!

(0) x

.
Deoarece supp f = 0, atunci f =

f n D

(R
n
) pentru orice
> 0. Prin urmare,

f,
_
=

f,
_
=

f,

(
k
)
_
+

f,

k
_
. (2.10.3)
Aplic and formula lui Taylor, obtinem
max
||x||

_
(x)
k
(x)
_

C
, k
max
||x||
[[x[[
k+1||

C
, k

k+1||
, [[ k. (2.10.4)
86
Utiliz and formula (2.1.1) si evalu arile (2.10.2), (2.10.4), obtinem

f,

_

k
__

C max
||x||
||k

(x) [(x)
k
(x)]
_

C max
||x||
||||

||k
C

(x)

_
(x)
k
(x)
_

C
1
max
||k
||||

||

k||+||+1
C
1
max
||k

k||+1
= C
1
,
de unde rezult a ca pentru orice D(B) are loc egalitatea
lim
+0

f,

_

k
__
= 0. (2.10.5)
Deoarece

f,

k
_
=

f,

k
_
=

f,
k
_
, atunci, trec and
la limita cu +0 n (2.10.3) si folosind (2.10.5), obtinem

f,
_
=

f,
k
_
=
=

||k
1
!

(0)

f, x

_
=

||k

()
,
_
,
c

=
(1)
||
!

f, x

_
,
adica reprezentarea (2.10.1).
Presupunem acum ca f ar admite o alta reprezentare de aceeasi
forma
f =

||k
c

()
, n D

(R
n
).
Atunci

||k
_
c

()
= 0 n D

(R
n
).
Aplic and aceasta egalitate la functia x

D(B) pentru [[ k,
deducem ca (1)
||
!
_
c

_
= 0, adica c

= c

.
87
Exemplul 2.10.1. Fie m N. Ecuatia x
m
u = 0 are o
solutie unica u = 0 n L
1
loc
(R). Vom rezolva aceasta ecuatie
ntr-o clasa de distributii mai larga, si anume, n D

(R). Vom
arata ca solutia generala a acestei ecuatii n D

(R) este
u =
m1

j=0
c
j

(j)
, (2.10.6)
unde c
j
sunt constante arbitrare.
Presupunem ca u D

(R) este o solutie a ecuatiei x

m
u = 0.
Deoarece supp x
m
R 0, atunci u = 0, sau supp u = 0.

In virtutea Teoremei 2.10.1, exist a un k natural si constantele c

j
,
astfel nc at
u =
k

j=0
c
j

(j)
. (2.10.7)
Prin calcul direct se stabileste ca
x
m

(j)
=
_
0, j < m,
(1)
m
j!
(jm)!

(jm)
, j m,
n D

(R). (2.10.8)

Inlocuind u din (2.10.7) n ecuatia x

m
u = 0 si utiliz and
(2.10.8), obtinem egalitatea
(1)
m
k

j=m
j!
(j m)!
c
j

(jm)
= 0, n D

(R).
Deoarece distributiile
(i)
, . . . ,
(i+l)
sunt liniar independente n
D

(R), atunci din ultima egalitate deducem ca c

j
= 0 pentru
j m. Rezulta ca orice distributie din D

(R), care este solutie

a ecuatiei x
m
u = 0, are forma (2.10.6). Este evident, ca
distributiile de forma (2.10.6) veric a ecuatia x
m
u = 0 pen-
tru orice alegere a constantelor c
j
.
88
2.11 Exercitii
2.1. Fie functia denita de formula (1.3.1). S a se studieze
convergenta sirurilor n D(R):
a)
k
(x) = 2
k
(x);
b)
k
(x) = 2
k
(2
k
x);
c)
k
(x) = 2
k
(2
k
x).
2.2. Fie , D(R) si (x) = 1 ntr-o vecinatate a punc-
tului x = 0. Sa se arate ca pentru orice n natural functia
(x) =
1
x
n
_
_
(x) (x)
n1

j=0

(j)
(0)
j!
x
j
_
_
apartine spatiului D(R).
2.3. Sa se demonstreze ca orice functie D(R) poate
reprezentata sub forma
(x) = (x)
+
_

(s) ds+

(x), unde D(R), iar (x) D

(R)
este arbitrara, satisfac and conditia

() d = 1.
2.4. Presupunem ca f, g C
k
(). Sa se demonstreze ca pen-
tru orice N, [[ k are loc formula lui Leibniz-Hormander:

(f g) =

||||
C

g.
2.5. Sa se demonstreze ca distributia T
1
x
, denita de formula
(2.2.13), este o distributie singulara din D

(R).
2.6. Sa se determine ordinul distributiei T
1
x
:
a) n D

((1, 1)); b) n D

((1, 2)).
2.7. Fie m N, m 2. Sa se demonstreze ca functionala
T
1
x
m
, denita de formula
_
T
1
x
m
,
_
= lim
+0
_
|x|>
(x)
m
(x)
x
m
dx, D(R),
89
unde
m
(x) =
m2

j=0

j)
(0)
j!
x
j
, este o distributie singulara din D

(R)
de ordinul m .
2.8. Fie f D

(). S a se demonstreze ca
supp

f supp f pentru orice N

n
.
2.9. Sa se gaseasca suporturile distributiilor:
a) H(x); b) (x k);
c)
k

j=k

(x j); d) (x
1
1, x
2
+ 2).
2.10. Presupunem c a f D

() si supp f . Sa
se demonstreze ca f = f n D

(), pentru orice D

(),
(x) = 1 ntr-o vecinatate a suportului f.
2.11. Sa se calculeze lim
r

s
r
(x) n D

(R
3
), unde distributia

s
r
este denita de formula (2.5.7).
2.12. Sa se calculeze lim
k
f
k
n D

(R), daca:
a)f
k
(x) =
k
(k
2
x
2
+ 1)
; b) f
k
(x) =
k
1/2
2

e
k |x|
2
/4
;
c) f
k
(x) =
e
i k x
x +i 0
; d) f
k
(x) =
_
k/2, [x[ 1/k,
0, [x[ > 1/k;
e) f
k
(x) = k
m
e
i k x
, m 0; f ) f
k
(x) =
e
i k x
x i 0
;
g) f
k
(x) =
1
k x
2
sin
2
k x; h) f
k
(x) =
1
x
sink x;
i) f
k
(x) =
e
i k x
x +i 0
; j) f
k
(x) =
1
2
k

j=k
e
i j x
;
k) f
k
(x) = k
_

_
x +
1
k
_

_
x
1
k
__
; l) f
k
(x) =
1

k
_
0
cos xy dy;
m) f
k
(x) =
k
2
4
_

_
x +
2
k
_
+
_
x
2
k
_
2(x)
_
.
90
2.13. Fie f
k
(x) =
_
||x|||<k
e
i (x, y)
dy, (x, y) =
n

k=1
x
k
y
k
. Sa se
calculeze lim
k
f
k
n D

(R
n
).
2.14. Sa se demonstreze c a seria

k=0
a
k
(x k) converge n
D

(R
1
), pentru orice a
k
R.
2.15. Sa se demonstreze ca seria
+

k=
a
k
e
i k x
converge n
D

(R), daca [a
k
[ C
1
[k[
m
+C
2
, pentru m N.
2.16. Sa se calculeze: a) a(x) (x 1), daca a C

(R);
b) x
m
T
1
x
, m 1; c) (a x) n D

(R
n
), unde a R, a ,= 0.
2.17. Fie T
1
x
2
1
+x
2
2
D

(R
2
), denit prin formula
_
T
1
x
2
1
+x
2
2
,
_
=
_
x
2
1
+x
2
2
<1
(x
1
, x
2
) (0, 0)
x
2
1
+x
2
2
dx
1
dx
2
+
+
_
x
2
1
+x
2
2
>1
(x
1
, x
2
)
x
2
1
+x
2
2
dx
1
dx
2
, D(R
2
).
Sa se calculeze (x
2
1
+x
2
2
) T
1
x
2
1
+x
2
2
n D

(R
2
).
2.18. Sa se calculeze n D

(R):
a) x
m

(m)
(x), m N;
b) x
k

(m)
(x), k, m N;
c) a(x)
(m)
(x), unde a C

(R);
d) x
k
T
1
x
m
, k m.
2.19. Sa se demonstreze c a pentru orice m N urmatoarele
sisteme de distributii sunt liniar independente n D

(R):
a) ,

, . . . ,
(m)
;
b) (x), (x 1), . . . , (x m).
2.20. Sa se calculeze derivatele distributiilor n D

(R):
91
a) (H(x))

; b) (sign x)

;
c) ([x[)

; d) (sinx sign x)

;
e) (sinxH(x))

; f ) (cos xH(x))

;
g) ([x])

, unde [x] este partea ntreaga a lui x;

h) (H(a [x[))

, a > 0.
2.21. Sa se demonstreze ca
d
dx
T
1
x
m
= mT
1
x
m+1
n D

(R).
2.22. Sa se calculeze derivatele n D

(R) pentru m N:
a)
_
[x[
_
(m)
; b)
_
sign x
_
(m)
;
c)
_
e
a x
H(x)
_
(m)
; d)
_
x
m+k
H(x)
_
(m)
, k N;
e)
_
1
x i 0
_
(m)
.
2.23. Fie a > 0. Sa se calculeze derivatele distributiilor n
D

(R
2
): a)
H(a t [x[)
t
; b)
H(a t [x[)
x
.
2.24. Sa se calculeze

n
[H(x
1
) H(x
2
) H(x
n
)]
x
1
x
2
. . . x
n
n D

(R
n
).
2.25. Sa se demonstreze ca
a) [ sinx[

+[ sinx[ = 2
+

k=
(x k );
b) [ cos x[

+[ cos x[ = 2
+

k=
(x

2
k ).
2.26. Fie f : R
2
R, f(x
1
, x
2
) = 1 pentru [x
1
[ +[x
2
[ 1 si
f(x
1
, x
2
) = 0 pentru [x
1
[ +[x
2
[ > 1. Sa se calculeze f
x
1
x
1
f
x
2
x
2
n D

(R
2
).
2.27. Sa se rezolve n D

(R) ecuatiile:
a) y

= 0; b) y
(m)
= 0; c) xy

= 1;
d) xy

= T
1
x
; e) y

= (x); f ) (x + 1) y

= 0;
g) x
n
y
(m)
= 0, n > m: h) (sinx) y = 0.
2.28. Fie f D

(R
n
) si g D

(R
m
). S a se demonstreze ca
supp (f g) = supp f supp g.
92
2.29. Sa se demonstreze egalitatea
(x
1
) (x
2
) . . . (x
n
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) n D

(R
n
).
2.30. Fie f, g L
1
loc
(R
n
). Sa se demonstreze ca convolutia
f g exista si f g L
1
loc
(R
n
) daca:
a) f, g L
1
(R
n
);
b) f si g au suporturi compacte n R
n
;
c) f(x) = g(x) = 0 pentru x < 0, n cazul n = 1.
Sa se demonstreze ca n acest caz
(f g) (x) = H(x)
x
_
0
f(y) g(x y) dy.
2.31. Sa se calculeze convolutiile n D

(R):
a) H H; b) H(x) x
2
H(x);
c) e
|x|
e
|x|
; d) x
2
H(x) sinxH(x);
e) e
a x
2
xe
a x
2
, a > 0; f )
(m)
f;
g) H(a [x[) H(a [x[), a > 0.
2.32. Fie f, g D

(R
n
). Sa se demonstreze ca
supp (f g) [x; x = y +z, y supp f, z supp g].
2.33. Fie f, g D
+
. Sa se calculeze e
a x
f e
a x
g n D
+
.
2.34. Fie f

(x) =

(x
2
+
2
)
, > 0. S a se demonstreze ca
f

= f
+
n D

(R).
2.35. Fie f

(x) =
1

2
e
x
2
/4
2
, > 0. Sa se calculeze
f

n D

(R).
2.36. Sa se calculeze convolutiile n D

(R
3
):
a)
s
r
[[x[[
2
; b)
s
r
e
||x||
2
;
c)
s
r
sin[[x[[
2
; d)
s
r

_
1 +[[x[[
2
_
1
;
e)
s
r
f([[x[[), unde f : [0, ] R poseda o primitiv a pe
[0, ].
2.37. Sa se calculeze convolutiile n D

(R
2
):
a) xH(t) t H(x); b) H(t [x[) H(t [x[);
c) H(a t [x[) [g(t) (x)], unde a > 0, g C([0, )),
g(t) = 0 pentru t < 0;
93
d) H(a t[x[)[H(t) (x)]; e) H(a t[x[)

t
[H(t) (x)];
f ) H(a t [x[) [H(t) (x)].
2.38. Sa se calculeze derivatele fractionare ale distributiilor
din D

+
: a) H
(1/2)
; b) H
(3/2)
; c) g
(1/2)
, unde g D

+
.
2.39. Sa se calculeze primitivele fractionare ale distributiilor
din D

+
:
a) H
(5/2)
; b) g
(3/4)
, unde g D

+
.
2.40. Sa se demonstreze egalitatea
(x
2

2
) =
(x ) +(x +)
2 [[
, ,= 0 n D

(R).
2.41. Sa se calculeze (sinx) n D

(R).
94
3 Spatiul distributiilor temperate S
/
Acest capitol este dedicat studiului distributiilor cu crestere
temperata. Spatiul de distributii se include n spatiul D

(R
n
).

In acest spatiu de distributii, n afar a de operatiile denite n

D

(R
n
), se mai deneste o operatie foarte utila din punctul de
vedere al aplicatiilor la rezolvarea ecuatiilor diferentiale cu coe-
cienti constanti, dar si n alte domenii ale analizei matematice, ca
spre exemplu, la construirea spatiilor Sobolev. Aceasta operatie
este transformarea Fourier. Dupa cum vom vedea, aceasta trans-
formare aplica izomorf spatiul distributiilor cu crestere temperata
pe el nsusi si, de asemenea, L
2
(R
n
) pe el nsusi.
3.1 Spatiul functiilor test S

In aceasta sectiune, vom deni un nou spatiu de functii test, si

anume, spatiul functiilor S.

In sectiunea urmatoare, va denit
spatiul functionalelor liniare si continue pe acest spatiu, numit
spatiul S

si introdus de Laurent Schwartz.

Denitia 3.1.1. Spatiul S este multimea liniar a a functiilor
din C

(R
n
) cu proprietatea: pentru orice k N, si orice multi-
indice N
n
exista o constanta C
,k
, astfel nc at
sup
xR
n
[[x[[
k

(x)

C
,k
. (3.1.1)
Vom spune ca sirul
m
S converge la n S si vom scrie

m
0, m , n S, daca pentru orice , N
n
x

m
(x) x

(x), m , uniform n R
n
. (3.1.2)
Lema 3.1.1. a) Spatiul D(R
n
) se include n S algebric si
topologic, adica D(R
n
) S si orice sir convergent n D(R
n
) este
convergent n S catre acelasi element; b) spatiul D(R
n
) este dens
n S.
95
Demonstratie. a) Este evident c a D(R
n
) S, deoarece
orice functie din D(R
n
), avand suport compact n R
n
, verica
conditia (3.1.1). Fie
m
, m , n D(R
n
). Deoarece su-
porturile tuturor functiilor
m
se includ ntr-un compact
K R
n
, pentru orice , N
n
avem
sup
xR
n

m
(x) x

(x)

=
= sup
xK

m
(x)

(x)
_

0, m . (3.1.3)
b) Fie S, D(R
n
), (x) = 1 pentru [[x[[ 1,
(x) = 0 pentru [[x[[ 2 si
k
(x) = (x/k), k = 1, 2, . . . . Atunci

k
D(R
n
) si
k
=
k
, k , n S.

Intr-adevar,
folosind formula (2.1.1) si conditia (3.1.1), pentru orice , N
n
obtinem
sup
xR
n

k
(x) x

(x)

=
= sup
xR
n

_
(x)
_
(x/k) 1
_

=
= sup
||x||k

||||
C

_
(x/k) 1
_

(x)

k
sup
||x||k

||||
[[x[[
||+1

(x)

0, k .
Remarca 3.1.1. Mentionam ca spatiul S(R
n
) nu coincide
cu D(R
n
).

Intr-adevar, functia : R
n
R, (x) = e
||x||
2
,
apartine spatiului S(R
n
), dar nu apartine spatiului D(R
n
), indca
nu are suport compact.
Remarca 3.1.2. Spre deosebire de cazul spatiului D(R
n
), pro-
dusul unei functii din S(R
n
) cu o functie din C

(R
n
) nu ntotdea-
una este din S(R
n
).

Intr-adevar, examinam functiile : R
n
R,
(x) = e
||x||
2
, a : R
n
R, a(x) = e
||x||
2
. Atunci S(R
n
),
a C

(R
n
), dar a(x) (x) = 1. Prin urmare, a / S(R
n
),
indca a nu verica conditia (3.1.1).
96
Denitia 3.1.2. Functia a C

(R
n
) apartine multimii
M
daca a verica conditia: pentru orice multiindice N
n
exista
C

> 0 si m

N, astfel nc at

a(x)

_
1 +[[x[[
_
m

, x R
n
. (3.1.4)
Este evident c a
M
contine multimea polinoamelor de n vari-
abile, de aceea se spune ca functiile din
M
au crestere polino-
miala.
Propozitia 3.1.1. Fie N
n
un multiindice, a
M
,
A M
n
(R), detA ,= 0 si b R
n
. Urmatoarele aplicatii:
a)

: S(R
n
) S(R
n
),

;
b) a : S(R
n
) S(R
n
); a : a ;
c)
A, b
: S(R
n
) S(R
n
),
A, b
: (x) (Ax +b)
sunt liniare si continue.
Demonstratie. Observam ca imaginile tuturor aplicatiilor
sunt din S si toate aplicatiile sunt liniare.
Continuitatea aplicatiei

: S(R
n
) S(R
n
) urmeaza din
denitia convergentei n S(R
n
).
Continuitatea aplicatiei a : S(R
n
) S(R
n
) urmeaza din
denitia convergentei n S(R
n
), folosind formula (2.1.1) si conditia
(3.1.4).
Aplic and regula de derivare a functiei compuse si denitia
convergentei unui sir n S(R
n
), deducem ca
A, b

k
0, k ,
n S(R
n
) daca
k
0, k , n S(R
n
). Prin urmare, aplicatia

A, b
: S(R
n
) S(R
n
) este continua.
3.2 Denitia si proprietatile principale ale
spatiului S

In sectiunea de fat a vom deni spatiul distributiilor cu crestere

temperata si vom studia proprietatile principale ale acestor dis-
tributii.
97
Denitia 3.2.1. Spatiul S

(R
n
) va desemna multimea functi-
onalelor liniare si continue, denite pe S(R
n
) si cu valori n C.
Sirul de distributii f
k
S

(R
n
) converge la f S

(R
n
), daca
f
k
, ) f, ), k , pentru ecare S(R
n
). Convergenta
sirului f
k
la f se noteaza astfel: f
k
f, k , n S

(R
n
).
Ca si D

(R
n
), spatiul S

(R
n
) este complet. Adica, daca pen-
tru ecare S(R
n
) exista lim
k
f
k
, ) = lim
k
f, ), atunci
f S

(R
n
). Similar cu demonstratia Teoremei 2.2.2 se demon-
streaza urmatoarea teorema.
Teorema 3.2.1 (L. Schwartz). Functionala liniara f denita
pe S(R
n
) apartine spatiului S

(R
n
), dac a si numai daca exista
C > 0 si p N, astfel nc at

f,
_

C sup
||p
xR
n
_
1 +[[x[[
p
_

(x)

, S(R
n
). (3.2.1)
Operatiile de derivare, nmultire cu o nctie din C

(R
n
) si
transformarea de variabile n D

(R
n
), se extind literalmente si
asupra distributiilor temperate. Astfel, pentru N
n
derivata

f a distributiei f S

(R
n
) se deneste cu ajutorul formulei

f,
_
= (1)
||

f,

_
, S(R
n
). (3.2.2)
Pentru a
M
si f S

(R
n
) produsul af este denit cu ajutorul
formulei

a f,
_
=

f, a
_
, S(R
n
). (3.2.3)
Pentru f S

, A M
n
(R), detA ,= 0, si b R
n
distributia
_

A, b
f)(x) = f(Ax +b) se deneste cu ajutorul formulei

f(Ax +b), (x)

_
=
=
1
[det A[

f(x),
_
A
1
(x b)
__
, S(R
n
). (3.2.4)
Conform Propozitiei 3.1.1, operatiile

, a,
A, b
sunt con-
tinue n S. Aceste operatii, combinate cu f S

(R
n
), conduc la
continuitatea functionalelor

f, a f si
A, b
f.
98
Propozitia 3.2.1. Fie N
n
un multiindice, a
M
,
A M
n
(R), detA ,= 0 si b R
n
. Urmatoarele aplicatii:
a)

: S

(R
n
) S

(R
n
),

: f

f;
b) a : S

(R
n
) S

(R
n
), a : f a f;
c)
A, b
: S

(R
n
) S

(R
n
),
A, b
: f(x) f(Ax +b)
sunt liniare si continue.
Demonstratie. Fie f
k
f, k , n S

(R
n
). Pentru
N
n
, a
M
, A M
n
(R), det A ,= 0, b R
n
si S(R
n
)
functiile

, a ,
_
A
1
(x b)
_
apartin spatiului S(R
n
), con-
form Propozitiei 3.1.1. Atunci, folosind formulele (3.2.2), (3.2.3),
(3.2.4), deducem ca

f
k
,
_

a
f,
_
,

a f
k
,
_

a f,
_
,

f
k
(Ax +b), (x)
_

f(Ax +b), (x)

_
, k .

Lema 3.2.1. a) Spatiul S

(R
n
) se include n D

(R
n
) algebric
si topologic, adica S

(R
n
) D

(R
n
) si orice sir convergent n
S

(R
n
) este convergent si n D

(R
n
) catre acelasi element; b) daca
distributia f D

(R
n
) este cu suport compact, atunci ea admite
o extensie unica pe S(R
n
), aceasta extensie ind un element din
S

(R
n
).
Demonstratie. a) Fie f S

(R
n
). Deoarece
D(R
n
) S(R
n
), atunci f, ind denit pe S(R
n
), este denit si pe
D(R
n
). Prin urmare, S

(R
n
) D

(R
n
). Fie f
k
f, k , n
S

(R
n
), adic a f
k
, ) f, ), k , pentru orice S(R
n
).
Deoarece D(R
n
) S(R
n
), atunci f
k
, ) f, ), k ,
pentru orice D(R
n
). Astfel, f
k
f, k , n D

(R
n
).
b) Fie f D

(R
n
) cu suport compact si D(R
n
), (x) = 1
ntr-o vecinatate a suportului f. Denim

f : S(R
n
) C cu
ajutorul formulei

f, ) = f, ), S(R
n
). (3.2.5)
Functionala

f astfel denita este liniara si continua pe S(R
n
).

Intr-adevar, daca
k
0, k , n S(R
n
), atunci

k
0, k , n D(R
n
).
99
Prin urmare,

f,
k
) = f,
k
) 0, k . Unicitatea
extensiei functionalei f pe S(R
n
) rezulta din faptul ca D(R
n
)
este dens n S(R
n
).

In cele ce urmeaz a, vom conveni sa pastram aceeasi notatie f

si pentru extensia

f a distributiei f.
Ca si n cazul spatiului D

(R
n
) o distributie u din S

(R
n
) se
numeste regulata dac a exista o functie f L
1
loc
(R
n
), astfel nc at
u, ) =
_
R
n
f(x) (x) dx, S(R
n
). (3.2.6)

In continuare vom nota aceast a distributie prin f.

Remarca 3.2.1. Mentionam ca nu orice distributie regulata
din D

(R
n
) este regulata si n S

(R
n
). Mai mult dec at at at,
distributia regulata din D

(R
n
) poate sa nu apartina spatiului
S

(R
n
). De exemplu, f : R R, f(x) = e
x
, este local inte-
grabila pe R, deci deneste distributia f D

(R).

In acelasi
timp, f / S

(R).

Intr-adevar, e D(R
1
), (x) 0, (x) = 1
pentru [x[ 1 si (x) = 0 pentru [x[ 2. Sirul
k
S(R),

k
(x) = (x/k) e

x
2
+1/2
converge catre e

x
2
+1/2
cu k
n S(R). Totodat a,
f,
k
) = lim
k
+
_

e
x
(x/k) e

x
2
+1/2
dx
lim
k
k
_
k
e

x
2
+1/2+x
dx = . (3.2.7)
Daca am admite ca f este din S

(R), atunci f ar denit si pe

= e

x
2
+1
2
S(R), ceea ce este n contradictie cu (3.2.7).
100
Exemplul 3.1.1. Fie f L
1
loc
(R
n
) cu crestere dominanta
polinomiala la innit, adica exista m 0, astfel nc at
_
R
n

f(x)

_
1 +[[x[[
_
m
dx < . (3.2.8)
Atunci f este o distributie regulat a din S

(R
n
).

Intr-adevar,
urmatoarele relatii
[f, )[ =

_
R
n
f(x) (x) dx

C sup
xR
n
[(1 +[[x[[
m
) [(x)[]
_
R
n
[f(x)[ (1 +[[x[[)
m
dx,
pentru orice S(R
n
), arata c a f verica criteriul Schwartz
(3.2.1), deci este o distributie regulat a din S

(R
n
).

In particular,
L
p
(R
n
) S

(R
n
), pentru orice p [1, ].

Intr-adevar, e
f L
p
(R
n
) si p [1, ). Sa aratam ca f verica conditia (3.2.8)
pentru orice m > np/(p 1).

Intr-adevar, folosind inegalitatea
lui Holder si Lema 1.2.1, vom avea
_
R
n

f(x)

_
1 +[[x[[
_
m
dx

_
_
_
R
n

f(x)

p
dx
_
_
1/p
_
_
_
R
n
_
1 +[[x[[
_
m(p1)/p
dx
_
_
p/(p1)

C [[f[[
L
p.

In cazul f L

(R
n
), inegalitatea (3.2.8) are loc pentru orice
m > n. Se poate demonstra c a orice distributie din S

(R
n
)
este derivata (n sensul distributiilor) a unei functii continue cu
crestere dominant a polinomiala (a se vedea [23]). Din aceste
101
considerente, spatiul dat se mai numeste spatiul distributiilor cu
crestere temperata.
Exemplul 3.1.2. Din Lema 3.2.1 rezulta c a distributia lui
Dirac apartine spatiului S

(R
n
).
Exemplul 3.1.3. Distributia T
1
x
din D

(R), denit a n
Exemplul 2.2.4 poate extinsa de la D(R) la S(R), astfel de-
venind o distributie din S

(R).

Intr-adevar, formula (2.2.13)
poate scrisa astfel
_
T
1
x
,
_
= lim
+0
_
|x|>
(x)
x
dx =
1
_
1
(x) (0)
x
dx+
+
_
|x|>1
(x)
x
dx, S(R). (3.2.9)
Atunci,

_
T
1
x
,
_

sup
|x|1

(x)

+
_
|x|>1

x(x)

x
2
dx
sup
|x|1

(x)

+ 2 sup
xR

x(x)

2 sup
j=0,1
xR
_
1 +[x[
_

(j)
(x)

, S(R),
adica, functionala T
1
x
, denita de (3.2.9), verica conditia (3.2.1)
cu C = 2 si p = 1. Prin urmare, T
1
x
S

(R).

In continuare,
pentru aceasta disrtibutie vom pastra aceeasi notatie.
Exemplul 3.1.4. Av and deja denite pe S(R) distributiile
si T
1
x
, denim distributiile 1/(x i 0), folosind formulele lui
Sohotski, adica
1
x i 0
= T
1
x
i , n S

(R). (3.2.10)
102
3.3 Produsul direct si convolutia distributiilor
din S

In aceasta sectiune, vom deni produsul direct si convolutia

distributiilor din S

, deja cunoscute n cazul distributiilor din

D

(R
n
).

In acest scop, vom demonstra urmatoarea lema.
Lema 3.3.1. Fie (x, y) S(R
n+m
) si g(y) S

(R
m
). Atunci:
a) (x) = g (y) , (x, y)) S(R
n
) si are loc egalitatea

x
(x) = g(y),

x
(x, y)) , N
n
; (3.3.1)
b) aplicatia S(R
n+m
) g(y), (x, y)) S(R
n
) este
liniara si continu a.
Demonstratie. Faptul ca C

(R
n
) si egalitatea (3.3.1)
se demonstreaza la fel ca si n Lema 2.6.1. Vom arata ca
S(R
n
). Deoarece g S

(R
m
) si pentru x R
n
xat
(x, y) S(R
m
), atunci, datorita Teoremei 3.2.1, exista C > 0 si
p N, astfel nc at

g(y),

x
(x, y)
_

C sup
||p
yR
m
_
1 +[[y[[
p
_

x
(x, y)

.
Folosind (3.3.1), din ultima inegalitate deducem ca

x
(x)

C sup
||p
yR
m
_
1 +[[y[[
p
_

x
(x, y)

, x R
n
. (3.3.2)
Deoarece S(R
n+n
), din (3.3.2) rezult a c a S(R
n
). Fie

k
0, k , n S(R
n+n
). Atunci

k
(x)

C sup
||p
yR
m
_
1+[[y[[
p
_

k
(x, y)

0, k 0, uniform n R
n
,
adica aplicatia S(R
n+m
) g(y), (x, y)) S(R
n
) este si
continu a. Linearitatea acestei aplicatii este evidenta.
103
Denitia 3.3.1. Vom numi produs direct al distributiilor
f S

(R
n
) si g S

(R
m
), notat prin f g, functionala denita
astfel:
f (x) g (y) , (x, y)) =

f (x) , g (y) , (x, y))
_
, (3.3.3)
pentru orice S (R
n+m
) .
Din Lema 3.3.1 rezulta c a produsul direct f g astfel denit
este o functionala liniara si continua pe S(R
n+m
).

Intr-adevar,
daca
k
0, k , n S(R
n+m
), atunci g(y), (x, y)) 0,
k , n S(R
n
) si, prin urmare, f(x), g(y),
k
(x, y))) 0,
k . Astfel, f g S

(R
n+m
).
Propozitia 3.3.1. a) Produsul direct este comutativ si aso-
ciativ n S

(R
n+m
);
b) produsul direct este liniar si continuu n raport cu ecare
factor;
c) pentru f S

(R
n
) , g S

(R
m
) si orice multiindice
N
n
are loc egalitatea

x
_
f(x) g(y)
_
=

x
f(x) g(y), n S

(R
n+m
); (3.3.4)
d) pentru a
M
, f S

(R
n
) si g S

(R
m
) are loc egalitatea
a(x)
_
f(x) g(y)
_
=
_
a(x) f(x)
_
g(y), n S

(R
n+m
); (3.3.5)
e) pentru f S

(R
n
), g S

(R
m
) si orice h R
n
are loc
egalitatea
(f g)(x +h, y) = f(x +h) g(y), n S

(R
n+m
); (3.3.6)
f ) pentru f S

(R
n
) si S(R
n+m
) are loc egalitatea
_
f(x),
_
R
n
(x, y) dy
_
=
_
R
n

f(x), (x, y)
_
dy. (3.3.7)
104
Demonstratie. Armatia a) rezulta din armatia similara
din Propozitia 2.6.1, folosind faptul c a D(R
n
) este dens n S(R
n
).
Armatiile b), c), d), e) si f) se demonstreaza n mod similar cu
armatiile respective din Propozitia 2.6.1.

In continuare, vom aduce proprietatile principale ale convolutiei

distributiilor din S

(R
n
).
Teorema 3.3.1. Fie f, g S

(R
n
). Presupunem ca g are
suport compact n R
n
. Atunci exista convolutia f g si

f g,
_
=

f(x) g(y), (y) (x +y)
_
, S(R
n
), (3.3.8)
unde este o functie arbitrara din D(R
n
) si (x) = 1 ntr-o
vecinatate a suportului distributiei g. Convolutia este continua n
raport cu ecare factor n sensul urmator:
a) daca f
k
0, k , n S

(R
n
), atunci f
k
g 0, k ,
n S

(R
n
);
b) dac a g
k
0, k , n S

(R
n
) si exista o bila B, astfel
nc at supp g
k


B, k = 1, 2, ..., atunci f g
k
0, k , n
S

(R
n
).
Demonstratie. Conform Teoremei 2.7.1, egalitatea (3.3.8)
este adevarata pentru orice D(R
n
), deoarece f, g D

(R
n
).
Vom ar ata ca partea dreapta a egalit atii (3.3.8) deneste o func-
tionala liniara si continua pe S(R
n
). Deoarece are suport com-
pact, atunci functia (y) (x+y) apartine spatiului S(R
2 n
) pen-
tru orice S(R
n
). Deci, functionala din partea dreapta a
egalitatii (3.3.8) este denit a pe S(R
n
). Din liniaritatea produsu-
lui direct f g rezulta liniaritatea acestei functionale pe S(R
n
).
Vom ar ata continuitatea ei pe S(R
n
). Presupunem ca
k
0,
k , n S(R
n
). Atunci, pentru orice , , N
n
avem
x

_
(y)
k
(x +y)

0, k , uniform n R
n+m
.
Prin urmare, (y)
k
(x + y) 0, k , n S(R
2 n
). Conform
armatiei b) din Propozitia 3.3.1, produsul direct f g este con-
tinuu pe S(R
2 n
). Prin urmare,

f(x) g(y), (y)
k
(x+y)
_
0,
105
k . Rezulta ca functionala din partea dreapt a a egalitatii
(3.3.8) este continua pe S(R
n
).
Continuitatea convolutiei f g rezulta din (3.3.8) si din con-
tinuitatea produsului direct f g n raport cu ecare factor f si
g.

In cazul b) conditia supp g
k


B permite sa alegem functia
independent de k.
Proprietatile principale ale convolutiei n S

(R
n
) sunt prezen-
tate n urmatoarea propozitie.
Propozitia 3.3.2. Fie f, g S

(R
n
). Admitem, c a exista
convolutia f g. Atunci:
a) convolutia f g este o operatie liniar a n S

(R
n
) n raport
cu ecare factor;
b) exista convolutia g f si f g = g f n S

(R
n
), adica
convolutia este o operatie comutativa n S

(R
n
);
c) pentru orice multiindice N
n
exista

f g si f

g
si

_
f g
_
=

f g = f

g n S

(R
n
); (3.3.9)
d) pentru orice h R
n
exista f(x +h) g(x) si
_
f g
_
(x +h) = f(x +h) g(x) n S

(R
n
); (3.3.10)
Demonstratie. Demonstratia acestei propozitii se obtine n
acelasi mod ca si demonstratia Propozitiei 2.7.1.
3.4 Transformarea Fourier n S

In aceasta sectiune, vom deni transformarea Fourier n S si

vom studia proprietatile ei de baza.
Denitia 3.4.1. Numim transformata Fourier a elementului
din S(R
n
), functia notata prin F[] sau , si denita prin
formula
F[]() = () =
_
R
n
e
i (x, )
(x) dx, R
n
, (3.4.1)
106
unde i
2
= 1, (x, ) = x
1

1
+... +x
n

n
.

In continuare, vom purcede la demonstrarea proprietatilor

principale ale transformarii Fourier n S(R
n
).
Propozitia 3.4.1. Pentru orice N
n
si orice S(R
n
),
au loc egalit atile:

F[]() = F[(i x)

](), R
n
, (3.4.2)
F[

x
]() = (i )

F[](), R
n
. (3.4.3)
Transformarea Fourier aplica S(R
n
) n S(R
n
).
Demonstratie. Deoarece

e
i (x, )
= (i x)

e
i (x, )

M
,
atunci

e
i (x, )
(x) L
1
(R
n
) pentru orice N
n
si orice
R
n
. Utiliz and Teorema 1.2.6, deducem ca F[] C

(R
n
) si
este adevarata egalitatea

F[]() =
_
R
n
(i x)

e
i (x, )
(x) dx = F[(i x)

](), R
n
,
adica egalitatea (3.4.2).
Vom demonstra egalitatea (3.4.3). Observam ca daca
S(R
n
), atunci

S(R
n
) pentru orice multiindice N
n
.
Prin urmare, F[
a
] exista. Fie A > 0. Utiliz and formula in-
tegrarii prin parti (1.3.6), avem
_
||x||<A
e
i (x, )

x
(x) dx =
= (i )

_
||x||<A
(x) e
i (x, )
dx +I
A
, (3.4.4)
unde I
A
este de forma
I
A
=
_
||x||=A

||||
C
,

x
(x)

x
e
i (x, )
cos(
k
, x
k
) ds.
107
Deoarece S(R
n
), atunci, n virtutea conditiei (3.1.1), avem
ca
sup
||x||=A

x
(x)

x
e
i (x, )

= [[[[
||
sup
||x||=A

x
(x)

=
= A
n
[[[[
||
sup
||x||=A
[[x[[
n

x
(x)

C
n, ,
A
n
[[[[
||
.
Prin urmare,

I
A

C A
n
_
1 +[[[[
||
_
_
||x||=A
ds =
= C A
1
_
1 +[[[[
||
_

n
0, A . (3.4.5)
Trec and la limita cu A n (3.4.4) si folosind (3.4.5), obtinem
formula (3.4.3).
Vom demonstra c a F[] S(R
n
), daca S(R
n
). Din
(3.4.2) si (3.4.3) rezulta ca

F[]() =

F[(i x)

]() = i
||+||
F[

(x

)]().
Prin urmare,

F[]()

_
R
n

_
x

(x)
_

dx C
,
, R
n
, (3.4.6)
adica F[] S(R
n
).
Exemplul 3.4.1. Vom ar ata ca pentru R, ,= 0, are
loc formula
F[e

2
x
2
]() =

2
4
2
, R. (3.4.7)
Observam c a functia : R R, (x) = e

2
x
2
, apartine spatiului
S(R). Folosind formula (3.4.1), cu R xat obtinem
F[e

2
x
2
]() =
+
_

2
x
2
+i x
dx =
1

+
_

e
y
2
+i
y

dy =
108
=
1

2
4
2
+
_

e
(y
i
2
)
2
dy =
=
1

2
4
2
_
Imz=

2
e
z
2
dz. (3.4.8)
Formula (3.4.7) va urma din (3.4.8), dac a vom ar ata ca
_
Im=a
e
z
2
dz =

e
x
2
dx =

, (3.4.9)
Pentru a demonstra (3.4.9), utilizam teorema Cauchy, conform
careia
_

f(z) dz = 0,
unde este frontiera unui domeniu monoconex din C, parcursa
n directia pozitiva, iar f este o functie analitica n acest domeniu
si continua nnchiderea lui. Fie a > 0 si R > 0 arbitrare. Notam
prin
C

R
= R; [R, +R],
l

R
= z = R +i C; [0, a],
C

R
= z = +i a C; [R, +R], .
Presupunem ca conturul C
R
= C

l
+
R

R
este orientat
n sensul pozitiv. Deoarece functia f(z) = e
z
2
este analitica n
ntreg planul complex, pentru orice R > 0 avem
0 =
_
C
R
e
z
2
dz =
=
_
C

R
e
z
2
dz +
_
l
+
R
e
z
2
dz +
_
C

R
e
z
2
dz +
_
l

R
e
z
2
dz. (3.4.10)
109
Deoarece pentru = R avem ca

e
z
2

2
+
2
2i

= e
R
2
+
2
0, R ,
uniform n raport cu [0, a], atunci
lim
R
_
_
_
_
l
+
R
e
z
2
dz +
_
l

R
e
z
2
dz
_
_
_
= 0. (3.4.11)
Trec and la limita cu R n (3.4.10) si folosind (3.4.11),
obtinem (3.4.9) si, prin urmare, formula (3.4.7).
Exemplul 3.4.2. Fie A M
n
(R) o matrice simetrica si
pozitiv denita, adica
(Ax, x) a
0
[[x[[
2
, x R
n
, a
0
> 0. (3.4.12)
Vom ar ata ca
F
_
e
(Ax, x)
_
() =

n/2

det A
e

1
4
(
, A
1

)
, R
n
. (3.4.13)

In particular,
F
_
e
||x||
2
_
() =
_

_
n/2
e

1
4
||||
2
, R
n
, > 0. (3.4.14)
Observam ca functia : R
n
R, (x) = e
(Ax, x)
, apartine
spatiului S(R
n
). Prin urmare, putem folosi formula (3.4.1).

In
virtutea conditiei (3.4.12) exista o matrice B M
n
(R) nedegene-
rata (det B ,= 0), astfel ncat transformarea de variabile x = By
reduce forma p atratica (Ax, x) la forma canonic a, adica
(Ax, x) = (ABy, By) =
_
B

ABy, y
_
= [[y[[
2
, (3.4.15)
unde B

este transpusa matricei B. Din aceste egalitati, mai

rezulta ca
B

AB = I, A
1
= BB

, det A (det B)
2
= 1, (3.4.16)
110
unde I M
n
(R) este matricea unitate.
Utiliz and formula (3.4.1) si efectu and transformarea de vari-
abile x = By n integrala, n virtutea relatiilor (3.4.15), (3.4.16)
si a faptului ca dx = [det B[ dy si formulei (3.4.7), obtinem
F
_
e
(Ax, x)
_
() =
_
R
n
e
(Ax, x)+i (x, )
dx =
= [ det B[
_
R
n
e
||y||
2
+i (, By)
dy =
=
1

det A
_
R
n
e
||y||
2
+i (B

, y)
dy =
=
1

det A
n

j=1
+
_

e
y
2
j
+i (B

)
j
y
j
dy
j
=
=

n/2

det A
e

1
4
||B

||
2
=

n/2

det A
e

1
4
(, B

B )
=
=

n/2

det A
e

1
4
(
, A
1

)
,
adica formula (3.4.13). Lu and n (3.4.13) A = I, obtinem
formula (3.4.14).
Lema 3.4.1. Pentru orice S(R
n
) are loc formula
(x) =
1
(2 )
n
_
R
n
() e
i (x, )
d, x R
n
. (3.4.17)
111
Demonstratie. Fie , S(R
n
) si > 0 arbitrar. Conform
Teoremei 1.2.10, avem
_
R
n
() ( ) e
i (x, )
d =
=
_
R
n
_
_
_
R
n
(y) e
i (yx, )
dy
_
_
( ) d =
=
_
R
n
_
_
_
R
n
( ) e
i (yx, )
d
_
_
(y) dy =
=
1

n
_
R
n
(y)

_
y x

_
dy =
_
R
n

() (x + ) d.
Prin urmare,
_
R
n
() ( ) e
i (x, )
d =
_
R
n

() (x + ) d. (3.4.18)
Folosind Teorema 1.2.5, vom trece la limit a n egalitatea (3.4.18)
cu 0 pentru a obtine
(0)
_
R
n
() e
i (x, )
d = (x)
_
R
n

() d, x R
n
. (3.4.19)
Luam (x) = e
||x||
2
/2
si folosim formula (3.4.14) pentru a obtine
relatiile
(0) = 1,

() = (2)
n/2
e
||||
2
/2
,
_
R
n

() d = (2 )
n
. (3.4.20)
care mpreuna cu (3.4.20) n (3.4.19), conduc la formula (3.4.17).

112
Denitia 3.4.2. Numim transformata Fourier inversa a ele-
mentului din S(R
n
), functia F
1
[], denita de formula
F
1
[](x) =
1
(2 )
n
_
R
n
e
i (x, )
() d, x R
n
. (3.4.21)
Remarca 3.4.1. Observam ca analog cu transformarea Fourier
direct a, transformarea Fourier inversa este denita pe orice ele-
ment din S(R
n
).

In plus, folosind formulele (3.4.1), (3.4.21) si
(3.4.17), usor se deduc egalitatile
F
1
[()](x) =
1
(2 )
n
F[()](x) =
=
1
(2 )
n
F[()](x), S(R
n
), (3.4.22)
F
_
F
1
[]

= F
1
_
F[]

= , S(R
n
). (3.4.23)
Lema 3.4.2. Pentru orice , S(R
n
) are loc eqalitatea
_
R
n
(x)

(x) dx = (2 )
n
_
R
n
(x)

(x) dx, (3.4.24)

numita egalitatea lui Parseval, unde

(x) este conjugata nctiei
(x).

In particular, are loc egalitatea
_
R
n

(x)

2
dx = (2 )
n
_
R
n

(x)

2
dx, S(R
n
). (3.4.25)
Demonstratie. Lu and n (3.4.18) = 1 si x = 0, obtinem
egalitatea
_
R
n
(x) (x) dx =
_
R
n
(x)

(x) dx, (3.4.26)
113
iar, folosind formula (3.4.17), obtinem
F[

](x) =
_
R
n

() e
i (x, )
d =
=
_
R
n

() e
i (x, )
d = (2 )
n

(x), x R
n
.
Utiliz and aceasta egalitate, nlocuimn (3.4.26) cu

si obtinem
egalitatea (3.4.24).
Lema 3.4.3. Transformarea Fourier,
F : S(R
n
) F[] S(R
n
),
este o aplicatie liniara, continua si bijectiva a spatiului S(R
n
) pe
el nsusi. Aplicatia
F
1
: S(R
n
) F
1
[] S(R
n
)
posed a aceleasi proprietati.
Demonstratie. Conform Propozitiei 3.4.1, F aplica S(R
n
)
n S(R
n
). Liniaritatea transformarii Fourier n S(R
n
) este evi-
denta. Vom demonstra continuitatea aplicatiei F n S(R
n
). Pre-
supunem ca
k
0, k , n S(R
n
). Atunci, utiliz and (3.4.6),
pentru orice multiindice , N
n
obtinem estimatia

F[
k
]()

_
R
n

_
x

k
(x)
_

dx
sup
xR
n
_
1 +[[x[[
_
n+1

_
x

k
(x)
_

_
R
n
dx
_
1 +[[x[[
_
n+1
0,
k , de unde rezulta, ca F[
k
] 0, k , n S(R
n
). Prin
urmare, aplicatia F este continua n S(R
n
).
114
Vom atata c a F aplica bijectiv S(R
n
) pe S(R
n
). Fie

1
,
2
S(R
n
),
1
,=
2
si presupunem ca F[
1
] = F[
2
]. Din
formulele (3.4.23), rezult a ca

2
= F
1
_
F[
1

2
]

= F
1
[0] = 0.
Prin urmare, daca
1
,=
2
, atunci F[
1
] ,= F[
2
]. Rezulta
ca aplicatia F : S(R
n
) S(R
n
) este injectiv a. Fie S(R
n
).
Atunci pentru = F
1
[] S(R
n
), n virtutea egalitatii (3.4.23),
avem F[] = . De aici rezulta ca aplicatia F : S(R
n
) S(R
n
)
este surjectiv a. Prin urmare, aplicatia F : S(R
n
) S(R
n
), ind
injectiv a si surjectiva, este bijectiv a.
Proprietatile aplicatiei F
1
: S(R
n
) S(R
n
) se demon-
streaza, utiliz and proprietatile respective ale aplicatiei
F : S(R
n
) S(R
n
) si formulele (3.4.22) si (3.4.23).
3.5 Transformarea Fourier n S

In aceasta sectiune, vom deni transformarea Fouriern spatiul

distributiilor S

si vom studia proprietatile ei principale. Datorita

acestor proprietati, transformarea Fourier are multiple aplicatii n
teoria ecuatiilor diferentiale si a ecuatiilor integrale.
Presupunem, mai nt ai, ca f L
1
(R
n
). Atunci pentru f
exista transformata Fourier F[f], denit a de formula (3.4.1). De-
oarece,
[F [f] ()[ =

_
R
n
f(x) e
i(x, )
dx

_
R
n

f(x)

dx, R
n
,
atunci F[f] L

(R
n
). Mai mult, n virtutea Teoremei 1.2.6,
F[f] C

(R
n
). Prin urmare, F[f] deneste o distributie regu-
lata din S

(R
n
). De aceea, folosind Teorema 1.2.10, vom avea
F[f], ) =
_
R
n
F[f]() () d =
115
=
_
R
n
_
_
_
R
n
f(x) e
i (x, )
dx
_
_
() d =
=
_
R
n
_
_
_
R
n
() e
i (, x)
d
_
_
f(x) dx = f, F[]) , S(R
n
).
Aceasta egalitate, n mod natural, conduce la urmatoarea
denitie.
Denitia 3.5.1. Numim transformata Fourier a distributiei
f S

(R
n
), functionala notata cu F [f] sau

f, si denita pe
S(R
n
) prin egalitatea
F [f] , ) = f, F [] ) , S(R
n
). (3.5.1)

In continuare, vom purcede la demonstrarea proprietatilor

principale ale transformarii Fourier n S

(R
n
).
Propozitia 3.5.1. Transformarea Fourier aplica S

n S

.
Pentru orice N
n
si orice f S

(R
n
) au loc egalit atile:

F[f]() = F[(i x)

f](), n S

(R
n
), (3.5.2)
F[

x
f]() = (i )

F[f](), n S

(R
n
). (3.5.3)
Demonstratie.

In virtutea Lemei 3.4.3, aplicatia
F : S(R
n
) S(R
n
) este liniara si continua. Prin urmare, din
liniaritatea functionalei f pe S(R
n
) rezulta ca aplicatia
f, F [] ) este liniara pe S(R
n
), iar din continuitatea func-
tionalei f rezulta continuitatea aplicatiei f, F [] ). Ast-
fel, F [f] S

(R
n
) pentru orice f S

(R
n
). Fie f S

(R
n
)
si S(R
n
). Utiliz and consecutiv formulele (3.2.2), (3.5.1),
(3.4.3), (3.2.3) si iarasi (3.5.1), deducem

F[f], ) = (1)
||
F[f],

) = (1)
||
f, F[

]) =
116
= (1)
||
f(x), (i x)

F[](x)) = (i x)

f, F[]) =
= F[(i x)

f], ) , S(R
n
),
de unde rezult a (3.5.2).
Folosind consecutiv formulele (3.5.1), (3.2.2), (3.4.2), iarasi
(3.5.1) si apoi (3.2.3), obtinem
F[

f], ) =

f, F[]) = (1)
||
f,

F[]) =
= (1)
||
f(x), F[(i )

](x)) = F[f], (i )

) =
= (i )

F[f], ) , S(R
n
),
adica formula (3.5.3).
Denitia 3.5.2. Fie f(x, y) S

(R
n+m
), unde x R
n
,
y R
m
. Denim transformata Fourier partiala F
x
[f] n raport
cu variabilele x = (x
1
, . . . , x
n
) prin formula
F
x
[f], ) = f, F

[]) , (, y) S((R
n+m
), (3.5.4)
unde
F

[](x, y) =
_
R
n
(, y) e
i (, x)
d.
La fel ca si n Lema 3.4.3 se arata c a F

[](x, y) S(R
n+m
)
si ca operatia F
x
: (, y) S(R
n+m
) F

[](x, y) S(R
n+m
)
este continu a. Prin urmare, functionala F
x
[f], denita prin (3.5.4)
este o distributie din S

(R
n+m
).
Pentru transformarea Fourier partiala F
x
, au loc formule si-
milare cu formulele (3.5.2) si (3.5.3), si anume

y
F
x
[f](, y) = F
x
[(i x)

y
f](, y),n S

(R
n+m
), (3.5.5)
F
x
[

y
f](, y) = (i )

y
F
x
[f](, y),n S

(R
n+m
). (3.5.6)
117
Remarca 3.5.1. Utiliz and denitia transformarii Fourier par-
tiala, usor se obtine formula pentru transformarea Fourier a pro-
dusului direct
F[f(x) g(y)](, ) = F
x
_
f(x) F[g]()

=
= F
y
_
F[f]()g(y)

= F[f]()F[g](), n S

(R
n+m
). (3.5.7)

Intr-adevar,

F[f(x) g(y)](, ), (, )
_
=
=

f(x) g(y), F[](x, y)
_
=
=

f(x),

g(y), F

_
F

[]

(x, y)
_ _
=
=

f(x), F[g](), F

[](x, ))
_
=
=

f(x) F[g](), F

[](x, )
_
=
=

F
x
_
f(x) F[g]()

, (, )
_
=
=

F[g](), f(x), F

[](x, ))
_
=
=

F[g](), F[f](), (, ))
_
=
=

F[f]() F[g](), (, )
_
, n S

(R
n+m
),
de unde rezult a (3.5.7).
Denitia 3.5.3. Numim transformata Fourier inversa a ele-
mentului f din S

(R
n
), distributia notata cu F
1
[f], si denita
prin formula
F
1
[f(x)] =
1
(2 )
n
F[f(x)]. (3.5.8)
Vom ar ata ca
F
1
[F [f]] = F
_
F
1
[f]

= f, f S

(R
n
). (3.5.9)
118
Fie f S

(R
n
) si S(R
n
). Atunci, folosind formulele (3.5.8),
(3.5.1), (3.2.4), (3.4.22) si (3.4.23), obtinem

F
1
[F [f] ()] (x), (x)
_
=
1
(2)
n
F [F [f] ()] (x), (x)) =
=
1
(2)
n
F [f] () , F [] ()) =
1
(2)
n
F [f] () , F [] ()) =
=

F [f] () , F
1
[] ()
_
=
=

f (x) , F
_
F
1
[] (x)
_
= f, ) =
=

f, F
1
[F []]
_
=

F
1
[f] , F []
_
=
=

F
_
F
1
[f]

,
_
, S(R
n
),
de unde rezult a fomulele (3.5.9).
Teorema 3.5.1. Transformarea Fourier,
F : f S

(R
n
) F[f] S

(R
n
),
este o aplicatie liniara, continua si bijectiva a spatiului S

(R
n
) pe
el nsusi. Aceleasi propriet ati le poseda si aplicatia
F
1
: f S

(R
n
) F
1
[f] S

(R
n
).
Demonstratie. Este evident ca aplicatia
F : f S

(R
n
) F[f] S

(R
n
) este liniara. Vom arata
ca ea este continua. Fie f
k
0, k , n S

(R
n
). Atunci
n virtutea formulei (3.5.1), pentru ecare S(R
n
) avem ca
F[f
k
], ) = f
k
, F[] ) 0, k . Adica, F[f
k
] 0, k ,
n S

(R
n
).
Daca f
1
, f
2
S

(R
n
) si f
1
,= f
2
, atunci F[f
1
] ,= f[f
2
].

In caz
contrar, dac a F[f
1
] = f[f
2
], atunci, datorita formulei (3.5.9) am
avea c a f
1
f
2
= F
1
[F[f
1
f
2
]] = F
1
[0] = 0. Contradictie.
Rezulta ca aplicatia F : f S

(R
n
) F[f] S

(R
n
) este injec-
tiva. Din (3.5.9) rezulta ca orice f S

(R
n
) este transformata
119
Fourier a functiei g = F
1
[f] din S

(R
n
), adica aplicatia este si
surjectiv a. Prin urmare, aceasta aplicatie este bijectiv a.
Proprietatile transformarii Fourier inverse rezulta, n mod evi-
dent, din (3.5.8) si din proprietatile respective ale transformarii
Fourier directe.
Teorema 3.5.2. Aplicatia F : f L
2
(R
n
) F[f] L
2
(R
n
)
este liniara, continua si bijectiva.

In plus, are loc formula lui
Parseval
_
R
n
[

f()[
2
d = (2 )
n
_
R
n
[f(x)[
2
dx, f L
2
(R
n
). (3.5.10)
Demonstratie. Fie f L
2
(R
n
). Atunci f este o distributie
regulata din S

(R
n
) (a se vedea Exemplul 3.2.1.). Prin urmare,
folosind inegalitatea lui Holder si formulele (3.5.1), (3.4.25), ob-
tinem

f,
_

f,
_

_
R
n
f(x) (x) dx

|f|
L
2
(R
n
)
| |
L
2
(R
n
)
=
=
_
2
_
n/2
|f|
L
2
(R
n
)
||
L
2
(R
n
)
, S(R
n
). (3.5.11)
Conform Teoremei 1.4.2, multimea D(R
n
) este densa n L
2
(R
n
).
Deoarece D(R
n
) S(R
n
), rezulta ca si multinea S(R
n
) este
densa n L
2
(R
n
). Atunci

f admite o prelungire continu a unica pe
L
2
(R
n
) (notata tot cu

f), pentru care, av and n vedere (3.5.11),
are loc inegalitatea

f,
_

_
2
_
n/2
_
_
f
_
_
L
2
(R
n
)
_
_

_
_
L
2
(R
n
, L
2
(R
n
).
Prin urmare,
_
_
f
_
_
L
2
(R
n
)

_
2
_
n/2
|f|
L
2
(R
n
)
. (3.5.12)
120
Deoarece

f() = F [F [f]] () =
_
2 )
n
F
1
[F [f] (x)] =
=
_
2 )
n
F
1
[F [f()]] =
_
2 )
n
f(),
atunci, nlocuind f cu

f n (3.5.12) , obtinem
(2 )
n/2
|f|
L
2
(R
n
)

_
_
f
_
_
L
2
(R
n
)
. (3.5.13)
Din (3.5.12) si (3.5.13) rezulta egalitatea (3.5.10).
Liniaritatea aplicatiei F : f L
2
(R
n
) F[f] L
2
(R
n
)
este evident a, iar continuitatea ei rezulta din (3.5.11). Datorita
egalitatii (3.5.10), aceasta aplicatie este bijectiv a.
Teorema 3.5.3. Fie f S

(R
n
) si f are suport compact.
Atunci F[f]
M
si
F[f]() =
_
f(x), (x) e
i (x, )
_
, (3.5.14)
unde este o functie arbitrara din D(R
n
), care verica conditia
(x) = 1 ntr-o vecinatate a supp f.
Demonstratie. Deoarece f are suport compact, functio-
nala f = f este din S

(R
n
) pentru orice D(R
n
), (x) = 1
ntr-o vecinatate a suportului f. Aplic and formulele (3.2.2), (3.5.1),
(3.4.3), (3.4.1) si (3.3.7), pentru orice N
n
si orice S(R
n
),
obtinem

F [f] , ) = (1)
||
F [f] ,

) =
= (1)
||
f, F [

]) = (1)
||
f, F[

]) =
= f(x), (x) (i x)

F[]) =
=
_
f(x), (x) (i x)

_
R
n
e
i (x, )
() d
_
=
121
=
_
R
n
_
f(x), (i x)

(x) e
i (x, )
_
() d =
=
__
f, (x) (i x)

e
i (x, )
_
, ()
_
. (3.5.15)
Egalitatea (3.5.15) cu = 0 ne da formula (3.5.14).
Vom demonstra c a F[f]
M
. La fel ca si n Lema 2.6.1
se demonsreaza ca F[f] C

(R
n
). Prin urmare, r am ane sa
demonstram ca pentru orice multiindice N
n
exista constan-
tele C

> 0 si m

N, astfel nc at are loc inegalitatea

F[f]()

_
1 +[[[[
_
m

, R
n
. (3.5.16)
Pentru aceasta vom folosi Teorema 3.2.1, care mpreuna cu for-
mula lui Leibniz-Hormander (2.1.1), aplicata la relatia (3.5.15),
demonstreaz a ca exista C > 0 si p N, astfel nc at

F[f]()

_
f(x), (x) (i x)

e
i (x, )
_

C sup
||p
xR
n
_
1 +[[x[[
p
_

_
(x) (i x)

e
i (x, )

C
, p
_
1 +[[[[
p
, R
n
,
de unde rezulta (3.5.16) si, n consecinta, demonstratia teoremei.

Teorema 3.5.4. Fie f, g S

(R
n
) si g are suport compact.
Atunci
F [f g] = F [g] F [f] , n S

(R
n
). (3.5.17)
Demonstratie. Conform Teoremei 3.5.3, F[g]
M
. Prin
urmare, F[g] F[f] S

(R
n
). Conform formulei (3.3.8), avem
f g, ) = f(x), g(y), (y)(x +y))) , S(R
n
),
122
unde D(R
n
), (x) 1 ntr-o vecinatate a suportului distri-
butiei g. Utiliz and formulele (3.5.1), (3.4.1), (3.3.7) si (3.5.14),
obtinem
F[f g], ) = f g, F[]) =
=
_
f(x),
_
g(y), (y)
_
R
n
() e
i (x+y, )
d
__
=
=
_
f(x),
_
R
n
_
g(y), (y) e
i (y, )
_
e
i (x, )
() d
_
=
=
_
f(x),
_
R
n
F[g]() e
i (x, )
() d
_
= f(x), F[F[g] ](x)) =
= F [f] , F [g] ) = F [g] F [f] , ) , S(R
n
),
de unde rezult a formula (3.5.17).

In continuare, vom prezenta c ateva exemple de calculare a

transformatei Fourier a unor distributii din S

(R
n
).
Exemplul 3.5.1. Vom calcula transformata Fourier
F[H(a [x[)] n S

(R), unde a > 0, iar H este functia lui Heavi-

side. Deoarece H(a[x[) este o distributie regulata din S

(R), su-
portul careia este [a, a], atunci, conform Teoremei 3.5.3,
F[H(a [x[)]
M
si
F[H(a [x[)]() =
a
_
a
e
i x
dx = 2
sin(a [[)
[[
, R. (3.5.18)
Exemplul 3.5.2. Vom arata c a pentru x
0
din R
n
are loc
formula
F[(x x
0
)]() = e
i (x
0
, )
, n S

(R
n
) (3.5.19)
si F[(x x
0
)]
M
.

Intr-adevar,
F[(x x
0
], ) = (x x
0
), F[] ) = F[](x
0
) =
123
=
_
e
i (x
0
, )
,
_
, S(R
n
).

In particular, dac a luam x

0
= 0, atunci obtinem formula
F[] = 1, n S

(R
n
). (3.5.20)
Utiliz and formula (3.5.8), obtinem
F[1] =
_
2 )
n
, n S

(R
n
). (3.5.21)
Exemplul 3.5.3. Vom arata ca pentru orice multiindice
N
n
au loc formulele
F[x

]() =
_
2
_
n
_
i
_
||

(), n S

(R
n
), (3.5.22)
F[

] =
_
i )

, n S

(R
n
). (3.5.23)

Intr-adevar, daca luamf = 1n (3.5.2) si folosim (3.5.21), obtinem

F[x

] =
_
i)
||
F[(i x)

] = (i)
||

F[1] =
=
_
2 )
n
(i)
||

(), n S

(R
n
),
adica formula (3.5.22). Formula (3.5.23) urmeaza din (3.5.3) si
(3.5.20).
Exemplul 3.5.4. Vom demonstra ca
F[H]() = T
1

+i (), n S

(R). (3.5.24)
Fie a > 0. Atunci H (x) e
ax
L
1
(R) si, prin urmare, este o
distributie regulata din S

(R). Folosind formula (3.2.6), obtinem

F[H(x) e
a x
] =

_
0
e
a x+ix
dx =
1
a i
, R. (3.5.25)
124
Deoarece H L

(R), atunci H, de asemenea, este o distributie

regulata din S

(R). Utiliz and formula (3.2.6) si Teorema 1.2.5,

deducem ca

H(x) e
a x
, (x)
_
=
=

_
0
H(x) e
a x
(x) dx

_
0
H(x) (x) dx =
= H, ) , a +0, S(R).
Rezulta ca H e
a x
H, a 0, n S

(R). Folosind faptul c a F

este o aplicatie continua de la S

(R) la S

(R) si formula (3.2.10),

vom trece la limita n (3.5.25) pentru a obtine (3.5.24).
Exemplul 3.5.5. Fie
S
r
stratul simplu pe sfera
S
r
= x R
3
; [[x[[ = r cu densitatea
0
= 1 (a se vedea
Exemplul 3.5.7). Vom ar ata ca
F[
S
r
] = 4 r
sin(r [[[[)
[[[[
, n S

(R
3
). (3.5.26)

Intr-adevar, deoarece suportul distributiei

S
r
, ind suprafata
sferei S
r
, este compactn R
3
, atunci putem utiliza formula (3.5.14).
Conform acestei formule, pentru orice D(R
3
), (x) = 1 ntr-o
vecinatate a sferei S
r
, vom avea
F[
S
r
]() =
_

S
r
, (x) e
i (x, )
_
=
=
_
||x||=r
(x) e
i (x, )
ds
x
= r
2
_
||||=1
e
i r (, )
d. (3.5.27)
Pentru a calcula integrala din (3.5.27), trecem la coordonatele
sferice n R
3
cu centrul n originea de coordonate, folosind for-
mulele (1.2.5) si (1.2.9):

1
= cos
1
,
2
= sin
1
cos
2
,
3
= sin
1
sin
2
,
125
unde
1
[0, ] si
2
[0, 2 ],
1
ind unghiul dintre vectorii

si

. Atunci
_
||||=1
e
i r (, )
d =
=
2
_
0
_
_

_
0
e
i r |||| cos
1
sin
1
d
1
_
_
d
2
=
4 sin(r [[[[)
r [[[[
.
De aici si din (3.5.27) urmeaza (3.5.26).
3.6 Exercitii
3.1. Care dintre urmatoarele functii f : R R:
a) f(x) = x
k
; b) f(x) = e
x
;
c) f(x) = e
x

x
2
+1
; d) f(x) =
1
1 +x
2
;
e) f(x) = e
2 x
2

x
4
+1
apartin spatiului S(R).
3.2. Sa se studieze convergenta sirurilor n S(R):
a)
k
(x) = e
k (x
2
+1)
; b)
k
(x) = e
k x
2
+k
2
;
c)
k
(x) =
1
k
(x); d)
k
(x) = 2
k
(2
k
x);
e)
k
(x) =
k
(
k
x), unde S

(R), ,= 0.
3.3. Sa se stabileasca apartenenta functiilor:
a) f(x) = e
|x|
, b) f(x) = e
x
,
c) f(x) = H(x) e
x
d) f(x) = (x) la spatiile D(R), S(R),
E(R), E

(R), S

(R), D

(R), L
p
(R), L
p
loc
(R).
3.4. Sa se demonstreze ca
D(R
n
) S(R
n
) L
p
(R
n
) S

(R
n
) D

(R
n
),
unde p [1, +).
3.5. Fie C
m
(R
n
) si [[x[[
n+l
[

(x)[ C, x R
n
,
[[ m. Sa se demonstreze ca f[] C
l1
(R
n
) si
[[[[
m
[

F[]()[ C, [[ l 1.
3.6. Sa se calculeze transformata Fourier a functiilor din
L
1
(R): a) F[e
a x
H(x)], a > 0; b) F[e
a |x|
], a > 0;
126
c) F
_
1
a
2
+x
2
_
, a > 0.
3.7. Sa se calculeze transformata Fourier n S

(R):
a) F[H(c x)], c ,= 0; b) F[H(x)];
c) F[H(x h)], h R; d) F[
(m)
], m N;
e) F[sign(x)]; f ) F
_
T
1
x
_
; g) F
_
1
x i 0
_
;
h) F [[x[]; i) F [x
m
H(x)], m N;
j) F [[x[
m
], m N; k) F[x
m
(x)];
l) F
_
x
m
T
1
x
_
, m N ; m) F
_
x
m

(k)
(x)

, k m;
n) F
_
T
1
x
2
_
; o) F
_
T
1
x
m
_
, m N;
p) F
_
+

k=
a
k
(x k)
_
, unde [a
k
[ C (1 +[k[)
m
;
q) F
_
H
(1/2)
(x)

.
3.8. Folosind transformarea Fourier, s a se rezolve ecuatiile n
S

(R):
a) x
m
y = 0; b) x
m
y
(k)
= 0, k, m N, m > k 1.
3.9. Sa se demonstreze egalitatile n S

(R
n
):
a) F[f(x x
0
)]() = e
i (x
0
, )
F[f(x)](), x
0
R
n
;
b) F[f(x)]( +
0
) = F[e
i (x,
0
)
f(x)](),
0
R
n
;
c) F[f(c x)]() = [c[
n
F[f(x)](c
1
), c ,= 0;
d) F [F[f]] (x) = (2)
n
f(x).
127
4 Solutii fundamentale ale operatorilor
diferentiali
4.1 Solutii generalizate ale ecuatiilor diferentiale
liniare
Fie R
n
o multime deschisa. Vom examina urmatoarea
ecuatie diferentiala liniara
L(x, ) u = f, f D

(), (4.1.1)
unde
L(x, ) =
m

||=0
a

(x)

, a

(), (4.1.2)
este un operator diferential de ordinul m.
Denitia 4.1.1. Distributia u D

() se numeste solutie
generalizata a ecuatiei (4.1.1) n , daca
L(x, ) u, ) = f, ) , D(). (4.1.3)
Sa observam ca ecuatia (4.1.3) este echivalenta cu ecuatia
u, L

(x, ) ) = f, ) , D(), (4.1.4)

unde
L

(x, ) =
m

||=0
_
1
_
||

_
a

_
.

Intr-adevar, utiliz and formula (2.4.1) si formula derivatei distri-

butiei (2.5.1), deducem ca
L(x, ) u, ) =
_
m

||=0
a

u,
_
=
128
=
m

||=0
a

u, ) =
m

||=0

u, a

) =
=
m

||=0
_
1)
||

u,

_
a

__
= u, L

(x, ) ) , D(),
de unde urmeaz a egalitatea (4.1.4).
Este evident ca, daca f C() si u este solutie clasica a
ecuatiei L(x, ) u = f, adica u C
m
() si verica aceasta
ecuatie n , atunci u este si solutie generalizata a acestei ecuatii
n , adica u verica egalitatea (4.1.3). Aceasta justica denitia
solutiei generalizate a ecuatiei (4.1.1) n , deoarece ultima gene-
ralizeaz a notiunea de solutie clasic a a ecuatiei (4.1.1) n . Este
adevarat a si armatia reciproca enuntata n urmatoarea lema.
Lema 4.1.1. Daca f C() si u C
m
() este solutie ge-
neralizata a ecuatiei (4.1.1) n , atunci u este solutie clasica a
ecuatiei (4.1.1) n .
Demonstratie.

In baza armatiei d) a Propozitiei 2.5.1,
conchidem c a toate derivatele clasice ale functiei u C
m
() de
ordin mai mic sau egal cu m coincid cu aceleasi derivate n sensul
distributiilor. Deoarece u este solutie n sensul distributiilor a
ecuatiei (4.1.1) n , functia L(x, ) u f este continua si se
anuleaza n . Conform Lemei 1.4.4, L(x, ) u(x) f(x) = 0 n
ecare punct x , adica u este solutie clasica a ecuatiei (4.1.1).

4.2 Solutii fundamentale ale operatorilor diferentiali

liniari cu coecienti constanti n D

Fie = R
n
si consideram operatorul L, denit de (4.1.2), cu
coecienti constanti n R
n
, adica operatorii L si L

sunt de forma
L() =
m

||=0
a

,
129
L

() =
m

||=0
_
1
_
||
a

= L(). (4.2.1)
Denitia 4.2.1. Distributia c D

(R
n
) se numeste solutie
fundamentala a operatorului L n R
n
, daca
L() c = n D

(R
n
), (4.2.2)
unde este distributia lui Dirac.
Remarca 4.2.1. Daca solutia fundamentala a unui operator
diferential liniar exista, atunci ea nu este unica.

Intr-adevar,
daca c este o solutie fundamentala a operatorului L(), iar c
1
este
o solutie din D

(R
n
) a ecuatiei L() c
1
= 0, atunci si distributia
c + c
1
este o solutie fundamentala a acestui operator, deoarece
L() (c +c
1
) = L() c +L() c
1
= + 0 = .
Cunoasterea solutiei fundamentale din D

(R
n
) a operatorulul
liniar L cu coecienti constanti permite rezolvarea n D

(R
n
) a
ecuatiei de forma
L() u = f, f D

(R
n
), (4.2.3)
dupa cum arat a urmatoarea teorem a.
Teorema 4.2.1. Fie f D

(R
n
) cu proprietatea ca exista
convolutia c f n D

(R
n
). Atunci solutia ecuatiei (4.2.3) exist a
n D

(R
n
) si este data de formula
u = c f, n D

(R
n
). (4.2.4)
Aceasta solutie este unica n clasa de distributii din D

(R
n
) pentru
care exista c f.
Demonstratie. Utiliz and formulele (2.7.9), (4.2.2), obtinem
L() u = L() (c f) =
m

=0
a

(c f) =
130
=
_
m

=0
a

c
_
f =
_
L() c
_
f = f = f, n D

(R
n
),
adica distributia u, denita de (4.2.4), este solutie generalizat a a
ecuatiei (4.2.3).
Pentru a demonstra unicitatea solutiei n multinea distributi-
ilor din D

(R
n
), pentru care exista convolutia cu c, este sucient
sa aratam ca ecuatia omogena asociat a, L() u = 0, are n aceasta
multime numai solutie nula.

Intr-adevar,
u = u = u L() c = L() u c = 0 c = 0, n D

(R
n
),
de unde urmeaz a unicitatea solutiei ecuatiei (4.2.3).
Aceasta teorema evidentiaz a importanta existentei solutiei
fundamentale a unui operator diferential liniar. Existenta solutiei
fundamentale a unui operator diferential liniar cu coecienti con-
stanti a fost demonstrata de catre B. Malgrange (1953) si L. Ehren-
preis (1954) independent unul de altul. Aceast a demonstratie
poate g asita, de exemplu, n [23].

In continuare, vom prezenta o metod a, numita metoda de co-

bor are pentru gasirea solutiei fundamentale a operatorului dife-
rential liniar L(), ind cunoscuta solutia fundamentala a opera-
torului
L(,
t
) =
m

q=1

q
t
q
L
q
() +L(), (4.2.5)
unde L() si L
q
(), q = 1, . . . , m, sunt operatori diferentiali
liniari n raport cu variabilele x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
.
Denitia 4.2.2. Vom spune ca distributia u D

(R
n+1
) ad-
mite o prelungire u
0
D

(R
n
) la functiile de forma (x) 1(t),
unde D(R
n
), daca exista
lim
k
u(x, t), (x)
k
(t)) = u
0
(x), (x)) (4.2.6)
pentru orice sir
k
D((R),
k
1, k , n R
1
si aceasta
limita nu depinde de sirul
k
.
131
Mentionam c a, daca u D

(R
n+1
) admite prelungirea u
0
,
atunci u
0
D

(R
n
).

Intr-adevar, pentru ecare k functionala
D(R
n
) u(x, t), (x)
k
(t)) C este liniara si continua pe
D

(R
n
). Prin urmare, conform Teoremei 2.2.1 de completitudine
a spatiului D

(R
n
), rezulta c a u
0
D

(R
n
).
Exemplul 4.2.1. Fie u : R
n+1
R, astfel nc at

u(x, t)

dt L
1
loc
(R
n
). Atunci u admite prelungirea
u
0
L
1
loc
(R
n
) la functiile de forma (x) 1(t) si
u
0
(x) =

u(x, t) dt.

Intr-adevar, n aceste conditii u L

1
loc
(R
n+1
) si conform Teo-
remelor 1.2.5 si 1.2.10, avem
lim
k
u(x, t), (x)
k
(t)) =
= lim
k
_
R
n+1
u(x, t) (x)
k
(t) dxdt =
_
R
n+1
u(x, t) (x) dxdt =
=
_
R
n
_
_

u(x, t) dt
_
_
(x) dx = u
0
, ) , D

(R
n
).
Exemplul 4.2.2. Fie f D

(R
n
). Vom arata c a distributia
u = f(x) (t) admite prelungirea u
0
= f la functiile de forma
(x) 1(t).

Intr-adevar,
u
0
, ) = lim
k
f(x) (t), (x)
k
(t)) =
= lim
k
f(x), (t),
k
(t)) (x)) =
= lim
k

k
(0) f(x), (x)) = f(x), (x)) , D(R
n
).
132
Teorema 4.2.2. Fie f D

(R
n
) si operatorul L(,
t
) denit
de (4.2.5). Daca solutia u D

(R
n+1
) a ecuatiei
L(,
t
) u = f(x) (t), n D

(R
n+1
) (4.2.7)
admite prelungirea u
0
, denita de (4.2.6), atunci u
0
D

(R
n
)
este solutie a ecuatiei
L()u
0
= f, n D

(R
n
). (4.2.8)
Demonstratie. Fie sirul
k
D(R),
k
1, k , n
R. Atunci, pentru orice q = 1, . . . , m, sirul
k
(t) +
(q)
k
(t), de
asemenea, va converge c atre 1 n R si
lim
k
_
u(x, t), (x)
(q)
k
(t)
_
=
= lim
k
_
u(x, t), (x)
_

k
(t) +
(q)
k
(t)
__

lim
k
u(x, t), (x)
k
(t)) =
= u, ) u, ) = 0, D(R
n
). (4.2.9)
Prin urmare, utiliz and formulele (2.5.1), (4.2.1), (4.2.6), (4.2.9)
si faptul c a u verica ecuatia (4.2.7), obtinem
L()u
0
, ) = u
0
, L() ) =
= lim
k
u(x, t), L() (x)
k
(t)) =
= lim
k
u(x, t), L() (x)
k
(t)+
+
m

q=1
(1)
q
L
q
() (x)
(q)
k
(t)) =
= lim
k
u(x, t), L(,
t
) (x)
k
(t)) =
= lim
k
L(,
t
) u(x, t), (x)
k
(t)) =
133
= lim
k
f(x) (t), (x)
k
(t)) =
= lim
k

k
(0) f(x), (x) ) = f, ) , D(R
n
).
Rezulta ca u
0
verica ecuatia (4.2.8).
Corolarul 4.2.1.

Daca c(x, t) este o solutie fundamentala a
operatorului L(,
t
), adica
L(,
t
) c(x, t) = (x, t), n D

(R
n+1
)
si distributia c(x, t) D

(R
n+1
) admite prelungirea c
0
D

(R
n
),
denita de (4.2.6), atunci c
0
este o solutie fundamentala a ope-
ratorului L(), adica
L() c
0
(x) = (x), n D

(R
n
).

In particular, daca c(x, t) satisface conditia

[c(x, t)[ dt L
1
loc
(R
n
), atunci c
0
(x) =

c(x, t) dt.
4.3 Solutii fundamentale ale operatorilor diferentiali
liniari cu coecienti constanti n S

Gasirea solutiei fundamentale a unui operator diferential liniar

cu coecienti constanti n S

permite folosirea aparatului trans-

formarii Fourier, care, deseori, este foarte ecient.
Lema 4.3.1. Distributia c S

este o solutie fundamentala

a operatorului L(), daca si numai daca transformata ei Fourier
F[c] verica ecuatia
L(i ) F[c] = 1, n S

, (4.3.1)
unde
L() =
m

||=0
a

.
134
Demonstratie. Fie c S

o solutia fundamentala a opera-

torului L(). Atunci c este o solutie din S

a ecuatiei (4.2.2). Uti-

liz and formula (3.5.20), aplicam transformarea Fourier la membrii
ecuatiei (4.2.2) pentru a obtine
F[L() c] = F[] = 1, n S

. (4.3.2)
Aplic and formula (3.5.3), avem
F[L() c] = F
_
_
m

||=0

c
_
_
=
m

||=0

F [

c] =
=
m

||=0

(i )

F [c] = L(i ) F[c], n S

. (4.3.3)
Din (4.3.2) si (4.3.3) rezulta c a F[c] verica ecuatia algebrica
(4.3.1) n S

.
Invers, daca F[c] S

verica ecuatia (4.3.1) n S

, atunci, n
virtutea egalitatii (4.3.3), F[c] verica egalitatea (4.2.2), adica c
este o solutie fundamentala a operatorului L() din S

.
Lema demonsrat a reduce gasirea solutiei fundamentale a ope-
ratorului L() n S

la rezolvarea unei ecuatii algebrice de forma

P() X = 1, n S

. (4.3.4)
Notam prin N
P
= C
n
; P() = 0, multimea zerourilor
polinomului P. Daca N
P
= , atunci solutia ecuatiei (4.3.4) n
S

este X() = 1/P(). Daca nsa N

P
,= , atunci apare prob-
lema rezolv arii ecuatiei (4.3.4) n S

. Aceasta problema a fost

rezolvata independent de catre L. Hormander si S. Lojasewicz n
1958, care au demonstrat c a pentru orice polinom P() ecuatia
(4.3.4) are solutie n S

. Astfel, a fost demonstrat ca orice opera-

tor diferential liniar cu coecienti constanti are o solutie funda-
mentala din S

. Demonstratia acestei teoreme poate gasita n

[23].
135
4.4 Exemple de solutii fundamentale ale operato-
rilor diferentiali liniari cu coecienti constanti

In aceasta sectiune, vom prezenta exemple de solutii funda-

mentale ale operatorilor diferentiali liniari cu coecienti constanti,
folosind metodele studiate n sectiunile precedente.
Exemplul 4.4.1. (Solutia fundamental a a operatorului dife-
rential ordinar liniar) Fie P operatorul
(P y)(x) = y
(n)
(x) +
n1

k=0
p
nk
y
(k)
(x), (4.4.1)
unde p
k
R, k = 1. . . . , n 1.

In Exemplul 2.5.6 a fost demon-
strat ca functia
c(x) = z(x) H(x), (4.4.2)
verica ecuatia
P c = , n D

(R),
unde H este functia lui Heaviside, iar z C

(R) este solutia

problemei Cauchy : P z = 0, z
(k)
(0) = 0 pentru k = 0, . . . , n 1,
si z
(n1)
(0) = 1.
Prin urmare, disrtibutia (4.4.2) este o solutie fundamentala a
operatorului (4.4.1).

In particular,
c(x) = e
a x
H(x), (4.4.3)
este solutia fundamentala a operatorului P = d/d t +a, iar
c(x) =
sin(a x)
a
H(x), (4.4.4)
este solutia fundamentala a operatorului P =
d
2
d t
2
+a.
Exemplul 4.4.2. (Solutia fundamentala a operatorului di-
fuziei) Vom gasi solutia fundamentala a operatorului

t
a
2
,
136
unde a > 0, iar =
n

k=0

2
x
2
k
este operatorul lui Laplace. Vom
arata ca
c(x, t) =
H(t)
_
2 a

t
_
n
e

||x||
2
4 a
2
t
. (4.4.5)
este solutia fundamentala a operatorului

t
a
2
, adica
c S

(R
n+1
) si veric a ecuatia
c
t
a
2
c = (x, t), n S

(R
n+1
). (4.4.6)
Aplicam transformarea Fourier partiala n raport cu variabilele
x = (x
1
, . . . , x
n
) ambilor membri ai egalit atii (4.4.6) si obtinem
F
x
_

t
c
_
a
2
F
x
[c] = F
x
[(x, t)], n S

(R
n+1
). (4.4.7)
Utiliz and egalitatile (3.5.7), (3.5.20) si (3.5.6), obtinem
F
x
[(x, t)] = F
x
[(x) (t)] = F[]() (t) = 1() (t),
F
x
[
t
c] =
d
d t
F
x
[c](, t),
F
x
[c] = F
x
_
n

k=1

2
c(x, t)
x
2
k
_
=
n

k=1
F
x
_

2
c(x, t)
x
2
k
_
=
=
n

k=1
_
i
k
_
2
F
x
[c(x, t)] = [[[[
2
F
x
[c(x, t)](, t).
Ca rezultat al nlocuirii acestor identitati n (4.4.7), pentru

c(, t) = F
x
[c](, t) obtinem
d

c(, t)
d t
+a
2
[[[[
2

c(, t) = 1() (t), n S

(R
n+1
). (4.4.8)
137
Prin analogie cu (4.4.3) functia

c(, t) = H(t) e
a
2
||||
2
t
verica
ecuatiea (4.4.8). Utiliz and formulele (3.5.8) si (3.5.9) pentru
transformarea Fourier inversa si formula (3.4.14), deducem
c(x, t) = F
1

c(, t)] =
= F
1

_
H(t) e
a
2
||||
2
t
_
=
1
(2 )
n
F

_
H(t) e
a
2
||||
2
t
_
=
=
1
(2 )
n
F

_
H(t) e
a
2
||||
2
t
_
=
H(t)
_
2 a

t
_
n
e

||x||
2
4 a
2
t
,
adica (4.4.5).
Exemplul 4.4.3. (Solutia fundamentala a operatorului pro-
pagarii undelor) Vom calcula solutia fundamentala a operatorului

a
=

t
2
a
2
(a > 0) n cazurile n = 1, 2, 3. Vom aplica
transformarea Fourier partiala F
x
ecuatiei
c
n
t
2
a
2
c
n
= (x, t), n S

(R
n
). (4.4.9)
Similar calculelor din Exemplul 4.4.2, pentru distributia

c
n
(, t) = F
x
[c
n
](, t), obtinem
d
2

c
n
(, t)
d t
2
+a
2
[[[[
2

c
n
(, t) = 1() (t),n S

(R
n+1
). (4.4.10)
Tin and cont de (4.4.4), pentru

c
n
avem

c
n
(, t) =
sin(a [[[[ t)
a [[[[
H(t). (4.4.11)
Prin urmare,
c
n
(x, t) = F
1

[c
n
(, t)] = F
1

_
sin(a [[[[ t)
a [[[[
_
H(t). (4.4.12)
138
Fie n = 3. Atunci, aplic and formula (3.5.26), deducem ca
c
3
(x, t) =
H(t)
4 a
2
t

S
at
(x) n S

(R
4
), (4.4.13)
unde c
3
se deneste prin formula
c
3
, ) =
1
4 a
2

_
0

S
a t
, )
d t
t
=
=
1
4 a
2

_
0
1
t
_
_
_
_
||x||=at
(x, t) ds
x
_
_
_
d t, S(R
4
). (4.4.14)

In continuare, vom gasi c

2
(x, t)
_
x = (x
1
, x
2
)
_
, folosind metoda de
cobor are n raport cu variabila x
3
. Pentru aceasta vom ar ata ca
c
2
(x, x
3
, t) admite prelungirea la functiile de forma (x, t) 1(x
3
),
unde D(R
3
). Fie
k
(x
3
) D(R),
k
1, k , n R.
Folosind (4.4.14), cu D(R
3
) obtinem
lim
k
c
3
(x, x
3
, t), (x, t)
k
(x
3
)) =
= lim
k
1
4 a
2

_
0
1
t
_
_
_
_
||x||=at
(x
1
, x
2
, t)
k
(x
3
) ds
x
_
_
_
d t =
=
1
4 a
2

_
0
1
t
_
_
_
_
||x||=at
(x
1
, x
2
, t) ds
x
_
_
_
d t =
= c
3
(x, x
3
, t), (x, t) 1(x
3
)) . (4.4.15)
De aici rezulta ca limita (4.4.15) exista si nu depinde de sirul

k
(x
3
). Prin urmare,
c
2
, ) = c
2
(x, t), (x, t)
k
(x
3
)) =
139
=
1
4 a
2

_
0
1
t
_
_
_
_
||x||=at
(x
1
, x
2
, t) ds
x
_
_
_
d t. (4.4.16)
Av and n vedere ca nu depinde de x
3
, vom transforma inte-
grala din partea dreapta a formulei (4.4.16).

In acest scop, vom
prezenta S
a t
sub forma S
a t
= S
+

, unde
S
+
=
_
x R
3
; x
3
=
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
_
,
S

=
_
x R
3
; x
3
=
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
_
.
Observam ca
ds
x

= ds
x

S
+
=
dx
1
dx
2
cos ( , x
3
)

S
+
=
=
a t dx
1
dx
2
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
, x
2
1
+x
2
2
< a
2
t
2
,
unde

S
+
=
1
a t
(x
1
, x
2
,
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
) este normala exte-
rioara la S
+
n punctul x, iar x
3
= (0, 0, 1). Prin urmare
_
S

(x
1
, x
2
, t) ds
x
=
_
S
+
(x
1
, x
2
, t) ds
x
=
= a t
_
x
2
1
+x
2
2
<
2
t
2
(x
1
, x
2
, t) dx
1
dx
2
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
Utiliz and aceste egalit ati, din (4.4.16) deducem
c
2
, ) =
1
2 a

_
0
_
x
2
1
+x
2
2
<
2
t
2
(x
1
, x
2
, t) dx
1
dx
2
dt
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
=
140
=
1
2 a
_
R
3
H(a t [[x[[)
_
a
2
t
2
[[x[[
2
(x
1
, x
2
, t) dx
1
dx
2
dt, D(R).
Rezulta ca solutia fundamentala a operatorului propagarii unde-
lor n cazul n = 2 este
c
2
(x, t) =
H(a t [[x[[)
2 a
_
a
2
t
2
[[x[[
2
. (4.4.17)
Fie n = 1. Utiliz and formula (3.5.18), din (4.4.11) deducem
c
1
(x, t) = F
1

_
sin(a [[ t)
a [[
_
(x, t) H(t) =
=
1
2 a
F
1

[F
x
[H(a t [x[)]] H(t) =
=
1
2 a
H(a t [x[) H(t) =
1
2 a
H(a t [x[).
Prin urmare, solutia fundamentala a operatorului propagarii un-
delor n cazul n = 1 este
c
1
(x, t) =
1
2 a
H(a t [x[). (4.4.18)
Exemplul 4.4.4. (Solutia fundamentala a operatorului lui
Laplace)

In Exemplul 2.5.4 a fost demonstrat ca functia
c
n
: R
n
0 R, c
n
(x) =
1
(2n)
n
||x||
n2
, n 3,
c
2
(x) =
1
2
ln [[x[[, (4.4.19)
este solutia fundamentala a operatorului lui Laplace .
4.5 Exercitii
4.1. Sa se gaseasc a solutiile fundamentale ale operatorilor
diferentiali:
a)
d
dx
+a; b)
d
2
dx
2
+a
2
; c)
d
2
dx
2
a
2
;
141
d)
d
2
dx
2
+a
d
dx
; e)
d
2
dx
2
+ 5
d
dx
+ 6; f )
d
2
dx
+ 2
d
dx
+ 1;
g)
d
2
dx
2
+ 2
d
dx
+ 5; h)
d
3
dx
3
8;
i)
d
4
dx
4
1; k)
d
4
dx
4
2
d
2
dx
2
+ 1.
4.2. Sa se rezolve ecuatiile diferentiale n D

(R):
a) y

+a y = H(x); b) y

+ 4 y = ; c) y

9 y =

;
d) y

+ 2 y

+y = xH(x); e) y

+ 5 y

+ 6y = (x + 1)

.
142
5 Problema Cauchy generalizat a

In acest capitol, vom prezenta proprietatile principale ale so-

lutiilor fundamentale ale operatorilor diferentiali. Acestea vor
utilizate la solutionarea problemei Cauchy generalizate pentru
ecuatia diferential a ordinara, ecuatia propagarii undelor si pentru
ecuatia difuziei. De asemenea, se vor obtine formulele pentru
solutiile clasice ale acestor ecuatii.
5.1 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
diferentiala ordinara

In aceasta sectiune, vom aplica teoria distributiilor la re-

zolvarea problemei Cauchy pentru ecuatia diferentiala ordinara
cu coecienti constanti.
Fie L : D

(R) D

(R) operatorul diferential

Lu = u
(n)
+a
1
u
(n1)
+ +a
n
u, a
1
, . . . , a
n
R.
Consideram problema Cauchy
_
Lu = f(t), t > 0,
u
(k)
(+0) = u
k
, k = 0, 1, . . . , n 1,
(5.1.1)
unde f C
_
[0, +
_
). Fie u solutia problemei (5.1.1). Denim
u(t) =
_
u(t), t 0,
0, t < 0,
,

f(t) =
_
f(t), t 0,
0, t < 0.
Utiliz and formula (2.5.5) si conditiile initiale din (5.1.1), avem
u
(k)
= u
(k)
(t) +
k

j=1
u
j
(t), k = 1, 2, . . . , n, n D

(R).
Din (5.1.1) rezult a ca
L u = L u+u
0

(n1)
(t)+ +
_
a
n1
u
0
+ +a
1
u
n2
+u
n1
_
(t)
143
n D

(R). Notam
c
0
= a
n1
u
0
+ +a
1
u
n2
+u
n1
, . . . , c
n2
+a
1
u
0
+u
1
, c
n1
= u
0
.
Atunci
L u =

f(t) +
n1

k=0
c
k

(k)
(t)n D

(R). (5.1.2)

In Exemplul 4.4.1 a fost construit a solutia fundamentala n

D

(R) a operatorului L, solutia av and forma c(x) = z(x) H(x),

unde H este functia lui Heaviside, iar z C

(R) este solutia

problemei
_
_
_
Lz = 0, t > 0,
z
(k)
(0) = 0, k = 0, 1, . . . , n 2,
z
(n1)
(0) = 1.
(5.1.3)
Distributia c si membrul drept al ecuatiei (5.1.2) apartin algebrei
D

+
. Conform Teoremei 2.8.2, solutia ecuatiei (5.1.2) exista si este
unica n D

+
. Av and n vedere egalitatile
c
(k)
(t) = (z(t) H(t))
(k)
=
= z
(k)
(t) H(t), k = 0, 1, . . . , n 1, n D

(R)
si efectu and urm atoarele calcule,
u(t) = c
_

f +
n1

k=0
c
k

(k)
_
= c

f +
n1

k=0
c
k
c
(k)
=
= H(t)
t
_
0
z(t) f() d +H(t)
n1

k=0
c
k
z
(k)
(t),n D

(R). (5.1.4)
obtinem, ca solutia problemei (5.1.1), prelungita cu valoarea zero
pentru t < 0, verica ecuatia (5.1.2), a carei solutie este unica n
144
D

+
. Astfel, solutia problemei Cauchy (5.1.1) este data de formula
(5.1.4) pentru t > 0, adica
u(t) =
t
_
0
z(t ) f() d +
n1

k=0
c
k
z
(k)
(t), t 0. (5.1.5)

In particular, solutia problemei

_
u

+a u = f(t), t > 0,
u(+0) = u
0
,
este
u(t) =
t
_
0
e
a(t)
f() d +u
0
e
a t
, t 0,
iar solutia problemei
_
u

+a
2
u = f(t), t > 0,
u(+0) = u
0
, u

(+0) = u
1
,
este
u(t) =
1
a
t
_
0
sin a(t ) f() d +u
0
cos a t +u
1
sin a t
a
, t 0.
Denitia 5.1.1. Vom numi problema Cauchy generalizata pen-
tru ecuatia Lu = F cu sursa F D

(R), problema gasirii distri-

butiei u D

(R) ce se anuleaz a pentru t < 0 si care verica

ecuatia
Lu(t) = F(t), n D

(R), (5.1.6)
5.2 Proprietatile solutiei fundamentale a operatoru-
lui propagarii undelor

In aceasta sectiune, vom stabili unele proprietati de netezi-

me a solutiilor fundamentale ale operatorului propagarii undelor
145

a
=

t
2
a
2
n cazurile n = 1, 2, 3 (n este dimensiunea
variabilei spatiale), adica a distributiilor
c
1
(x, t) =
1
2 a
H(a t [x[),
c
2
(x, t) =
H(a t [[x[[)
2 a
_
a
2
t
2
[[x[[
2
, c
3
(x, t) =
H(t)
4 a
2
t

S
at
(x).
Functiile c
1
si c
2
sunt functii local integrabile n R
2
si n R
3
,
respectiv, iar distributia c
3
poate scrisa sub forma
c
3
, ) =
1
4 a
2

_
0
1
t
_
_
_
_
||x||=at
(x, t) ds
x
_
_
_
d t =
=
1
4 a
2

_
0
_
_
_
_
||x||=t

_
x,
t
a
_
ds
x
_
_
_
d t
t
=
=
1
4 a
2
_
R
3

_
x,
[[x[[
a
_
dx, S(R
4
). (5.2.1)
Notam prin

+
n
=
_
(x, t) R
n+1
; [[x[[ a t, t 0
_
(5.2.2)
conul luminos viitor din R
n+1
. Atunci, pentru n = 1, 2, supor-
turile solutilor fundamentale c
1
si c
2
sunt

+
1
si

+
2
, respectiv.
Iar suportul solutiei fundamentale c
3
este frontiera lui

+
3
, adica
multimea

+
3
.
Denitia 5.2.1. Fie f D

(R
n+1
) si D(R
n
). Denim
distributia f(x, t), (x)) D

(R) prin formula

f(x, t), (x)), (t)) = f, ) , D(R). (5.2.3)
146
Mentionam ca pentru f D

(R
n+1
), D(R
n
) si k N, are
loc egalitatea
_

k
f(x, t)
t
k
, (x)
_
=
d
k
d t
k
f(x, t), ) , n D

(R). (5.2.4)

Intr-adevar, pentru orice D(R), avem

__

k
f(x, t)
t
k
, (x)
_
, (t)
_
=
=
_

k
f
t
k
,
_
= (1)
k
_
f ,
d
k

d t
k
_
=
= (1)
k
_
f(x, t), (x))
d
k

dt
k
_
=
_
d
k
dt
k
f(x, t), (x)) , (t)
_
,
adica egalitatea (5.2.4).
Denitia 5.2.2. Vom spune ca distributia f din D

(R
n+1
)
este de clasa C
k
, n raport cu variabila t pe (a, b) (respectiv pe
[a, b]) daca pentru orice D

(R
n
) distributia f(x, t), (x))
este de clasa C
k
_
(a, b)
_
(respectiv de clasa C
k
_
[a, b]
_
.
Lema 5.2.1. Solutiile fundamentale c
n
, n = 1, 2, 3 ale opera-
torului
a
=

t
2
a
2
sunt de clasa C

n raport cu variabila
t pe [0, ). Pentru ele au loc urmatoarele relatii la limita c and
t +0:
c
n
(x, t) 0,
c
n
(x, t)
t
(x),

2
c
n
(x, t)
t
2
0, n D

(R
n
). (5.2.5)
Demonstratie. Fie n = 3 si D

(R
n
). Utilizand (1.2.9),
din (5.2.1) obtinem
c
3
, ) =
H(t)
4 a
2
_
||x||=at
(x) ds =
147
=
t H(t)
4
_
||||=1
(a t ) d. (5.2.6)
Conform Teoremei 1.2.6, membrul drept al egalitatii (5.2.6) poseda
derivate de orice ordin n raport cu t continue pe [0, ), deci c
3
este de clas a C

n raport cu t [0, ), n sensul Denitiei 5.2.2.

Mai mult dec at atat, din (5.2.6) rezult a ca
c
3
(x, t), (x)) 0, t +0. (5.2.7)
Folosind (5.2.4) pentru k = 1, 2, obtinem
_
c
3
(x, t)
t
, (x)
_
=
d
d t
t
4
_
||||=1
(a t ) d =
=
1
4
_
||||=1
(a t ) d+
+
t
4
d
d t
_
||||=1
(a t ) d (0) = , ), t +0, (5.2.8)
_

2
c
3
(x, t)
t
2
, (x)
_
=
d
2
d t
2
t
4
_
||||=1
(a t ) d =
=
1
2
d
d t
_
||||=1
(a t ) d+
t
4
d
2
d t
2
_
||||=1
(a t ) d. (5.2.9)
Vom examina functia
g(t) =
_
||||=1
(a t ) d =
_
S
+
(a t ) d+
_
S

(a t ) d, t R,
unde
S
+
=
_
R
3
;
3
=
_
1
2
1

2
2
_
,
148
S

=
_
R
3
;
3
=
_
1
2
1

2
2
_
.
Utiliz and formula (1.3.5), stabilim c a
g(t) =
_

2
1
+
2
2
<1
(at
1
, at
2
, at
_
1
2
1

2
2
)
_
1
2
1

2
2
d+
+
_

2
1
+
2
2
<1
(at
1
, at
2
, at
_
1
2
1

2
2
)
_
1
2
1

2
2
d.
Prin urmare, g(t) = g(t), t R, adica functia g este para si deci
g

(0) = 0. Tinv and cont de aceasta, din (5.2.9) deducem ca

_

2
c
3
(x, t)
t
2
, (x)
_
0, t +0. (5.2.10)
Din (5.2.7), (5.2.8) si (5.2.10) urmeaza relatiile (5.2.5) n cazul
n = 3.
Fie n = 1, 2 si D(R
n
). Atunci, pentru t > 0 avem relatiile
c
2
, ) =
1
2 a
_
||x||<at
(x) dx
1
dx
2
_
a
2
t
2
x
2
1
x
2
2
=
=
t
2
_
||||<1
(a t ) d
1
d
2
_
1
2
1

2
2
, (5.2.11)
c
1
, ) =
1
2 a
at
_
at
(x) dx =
t
2 a
1
_
1
(a t ) d. (5.2.12)
Proced and analog cu cazul n = 3, din (5.2.11) si (5.2.12) deducem
relatiile (5.2.5) n cazurile n = 1, 2.
149
5.3 Potentialul retardat
Mai nt ai vom demonstra nca o teorema care ofera conditii
suciente de existenta a convolutiei a doua distributii.
Teorema 5.3.1. Pentru orice f, g D

(R
n+1
) cu f(x, t) = 0
pentru t < 0 si supp g

+
n
, exista convolutia f g n D

(R
n+1
)
si are loc egalitatea
f g, ) =
=

f(x, t) g(y, ), (t)()(a
2

2
[[y[[
2
)(x +y, t +)
_
, (5.3.1)
pentru orice D(R
n+1
), unde C

(R) este o functie ar-

bitrara, (t) = 0 pentru t < si (t) = 1 pentru t >
( > > 0, ind numere arbitrare). Convolutia f g este egala cu
zero pentru t < 0 si este continua n raport cu ecare factor f si g
separat n sensul urm ator: a) daca f
k
0, k , n D

(R
n+1
)
si f
k
= 0 pentru t < 0, atunci f
k
g 0, k , n D

(R
n+1
);
b) daca g
k
0, k , n D

(R
n+1
) si supp g
k

+
n
, atunci
f g
k
0, k , n D

(R
n+1
).
Demonstratie. Fie (x, t) D(R
n+1
),
supp

B
A
=
_
(x, t) R
n+1
; [[x[[
2
+t
2
A
2
_
si

k
(x, t; y, ) D(R
2n+2
),
k
1, k , n R
2 n+2
.
Atunci, pentru k sucient de mare avem

k
(x, t; y, ) =
= (t) ()(a
2

2
[[y[[
2
)
k
(x, t; y, ) (x +y, t +) =
= (t) ()(a
2

2
[[y[[
2
) (x +y, t +) = (x, t; y, ). (5.3.2)

Intr-adevar, pentru a demonstra (5.3.2) este sucient sa aratam

ca D(R
2 n+2
). Este clar ca C

(R
2 n+2
). Ram ane sa
arat am ca multimea
G = (x, t; y, ) R
2 n+2
; t , ,
a
2

2
[[y[[
2
, (t +)
2
+[[y +x[[
2
A
2
,
150
care contine suportul functiei , este marginita n R
2 n+2
.
Din relatiile ce denesc multimea G rezulta ca
t A+ si A+. Tot din aceste relatii deducem
ca
[[y[[
2
+ a
2
(A + )
2
si [[x[[
2
+ a
2
(A + )
2
+ A
2
.
Prin urmare,
t
2
+
2
+[[y[[
2
+[[x[[
2
2(1+a
2
) (A+)
2
+A
2
+2 , (x, t; y, ) G,
adica multimea G este marginita n R
2 n+2
.
Deoarece (t) 1ntr-o vecinatate a suportului functiei f(x, t),
si () (a
2

2
[[y[[
2
) 1 ntr-o vecin atate a suportului functiei
g(y, ) avem ca
f(x, t) = (t) f(x, t), n D

(R
n+1
),
g(y, ) = () (a
2

2
[[y[[
2
) g(y, ), n D

(R
n+1
). (5.3.3)
Din Denitia 2.7.2, utiliz and egalitatile (5.3.2) si (5.3.3), deducem
f g, ) = lim
k
f(x, t) g(y, ),
k
(x, t; y, ) (x +y, t +)) =
= lim
k
f(x, t) g(y, ),
k
(x, t; y, )) =
= f(x, t) g(y, ), (x, t; y, )) , D(R
n+1
),
adica egalitatea (5.3.1).
Sa aratam ca f g = 0 pentru t < 0. Fie D(R
n+1
), astfel
nc at supp
_
(x, t) R
n+1
; x R
n
, t < 0
_
. Deoarece supp
este compact n R
n+1
, exista
1
> 0, astfel ncat
supp
_
(x, t) R
n+1
; x R
n
, t <
1
_
. Aleg and
1
/2,
avem
(t) ()(a
2

2
[[y[[
2
)
k
(x, t; y, ) (x +y, t +) = 0,
de unde, n virtutea egalit atii (5.3.1), rezuta ca f g, ) = 0.
151
Continuitatea convolutiei f g n raport cu ecare factor f si
g se demonstreaza ca si n Teorema 2.7.1, utiliz and reprezentarea
(5.3.1) si continuitatea produsului direct f(x, t) g(y, ) n ra-
port cu ecare dintre factorii f sau g.

In cazul b) conditia
supp g
k

+
n
permite sa alegem independent de k.
Denitia 5.3.1. Fie f(x, t) D

(R
n+1
), f = 0 pentru
t < 0 si c
n
solutia fundamentala a operatorului
a
=

t
2
a
2
.
Distributia V
n
= c
n
f se numeste potential retardat cu densitatea
f.
Corolarul 5.3.1. Fie f(x, t) D

(R
n+1
), f = 0 pentru t < 0.
Distributia V
n
D

(R
n+1
) cu V
n
= 0 pentru t < 0, depinde
continuu de densitatea f n D

(R
n+1
) si se reprezint a sub forma
V
n
, ) =
= c
n
(y, )f(x, t), (t)()(a
2

2
[[y[[
2
)(x+y, t+)), (5.3.4)
pentru orice D(R
n+1
), unde functia este arbitrar a din
C

(R), () = 0 pentru < si () = 1 pentru >

( < ).

In plus,

a
V
n
= f, n D

(R
n+1
). (5.3.5)
Demonstratie. Deoarece supp c
n

+
n
, conform Teoremei
5.3.1, V
n
D

(R
n+1
), V
n
= 0 pentru t < 0, V
n
depinde continuu
de densitatea f n D

(R
n+1
) si se reprezinta sub forma (5.3.4).
Egalitatea (5.3.5) rezulta din Teorema 4.2.1.
Corolarul 5.3.2. Fie f L
1
loc
(R
n+1
), f = 0 pentru
t < 0. Atunci V
n
L
1
loc
(R
n+1
), V
n
= 0 pentru t < 0, V
n
de-
pinde continuu de densitatea f n D

(R
n+1
) si
V
3
(x, t) =
_
||x||<a t
f(, t [[x [[/a)
[[x [[
d, (5.3.6)
152
V
2
(x, t) =
1
2a
t
_
0
_
||x||<a(t
f(, )dd
_
a
2
(t )
2
[[x [[
2
, (5.3.7)
V
1
(x, t) =
1
2 a
t
_
0
x+a (t)
_
xa (t)
f(, ) d d . (5.3.8)
Demonstratie. Vom demonstra egalitatea (5.3.6).

In vir-
tutea Corolarului 5.3.2, Teoremei 1.2.10 si a relatiilor (5.2.1) avem
urmatoarea serie de egalit ati
V
3
, ) =
_
c
3
(y, ), (y)(a
2

2
[[y[[
2
)
_
R
4
f(, )()(y +, +)dd
_
=
=
_
c
3
(y, ), (y)(a
2

2
[[y[[
2
)
_
R
4
f(x y, t )(x, t)dxdt
_
=
=
1
4a
2
_
R
3
([[y[[/a)(0)
[[y[[
_
_
_
R
4
f(x y, t [[y[[/a)(x, t)dxdt
_
_
dy =
=
1
4 a
2
_
R
4
(x, t)
_

_
_
||y||<a t
f(x y, t [[y[[/a)
[[y[[
dy
_

_
dxdt.
Rezulta ca V
3
L
1
loc
(R
4
) si
V
3
(x, t) =
1
4 a
2
_
||y||<a t
f(x y, t [[y[[/a)
[[y[[
dy. (5.3.9)
Efectu and schimbarea de variabile y = x n (5.3.9), obtinem
formula (5.3.6).
153

In mod similar, se obtin formulele (5.3.7), (5.3.8) pentru po-

tentialele retardate V
2
si V
1
, daca folosim (5.3.4) si reprezent arile
(5.2.11), (5.2.12) pentru c
2
si c
1
, respectiv.
Pentru t > 0 atasam punctului (x, t) R
n+1
conul luminos
trecut

n
(x, t) = (, ) ; [[ x[[ < a(t ), (0, t)
cu v arful n (x, t), baza B
a t
(x) = R
n
; [[ x[[ < a t si
suprafata laterala

0
(x, t) = (, ) ; [[ x[[ = a(t ), (0, t).
Teorema 5.3.2. Fie f C
2
(R
n
[0, )) pentru n = 2, 3 si
f C
1
(R [0, )) pentru n = 1. Atunci, V
n
C
2
(R
n
[0, ))
si

a
V
n
= f, (x, t) R
n
(0, ), (5.3.10)
V
n

t=0
= 0,
V
n
t

t=0
= 0, x R
n
. (5.3.11)

In plus, pentru V
n
au loc estimatiile

V
3
(x, t)

t
2
2
max

0
(x,t)

f(, )

, (x, t) R
3
(0, ), (5.3.12)

V
n
(x, t)

max

n
(x, t)

f(, )

, (x, t) R
n
(0, ) (5.3.13)
pentru n = 1, 2.
Demonstratie. Fie n = 3 si t > 0. Efectu am n (5.3.9)
schimbarea de variabile y
k
= a t
k
, k = 1, 2, 3 (dy = a
3
t
3
d),
pentru a obtine eqalitatea
V
3
(x, t) =
t
2
4
_
||||<1
f
_
x a t , t(1 [[[[)
_
[[[[
d . (5.3.14)
Deoarece f C
2
_
R
3
[0, )
_
, atunci datorita Lemei 1.2.1 si
Teoremei 1.2.6, deducem c a V
3
C
2
_
R
3
[0, )
_
si V
3
verica
154
conditiile (5.3.11). Deoarece f, V
3
C
2
_
R
3
[0, )
_
si V
3
verica
ecuatia (5.3.10) n sensul distributiilor, atunci datorita Lemei
4.1.1, V
3
verica ecuatia (5.3.10) n ecare punct
(x, t) R
3
(0, ). Din (5.3.14) urmeaza

V
3
(x, t)

t
2
2
max

0
(x,t)

f(, )

_
||||<1
d
[[[[
=
t
2
2
max

0
(x,t)

f(, )

,
adica estimatia (5.3.12).
Fie n = 2. Efectuam n (5.3.7) schimbarea de variabile

k
= a t y
k
, k = 1, 2, = t s t,
d
1
d
2
= a
2
t
2
dy
1
dy
2
, d = t ds,
pentru a obtine
V
2
(x, t) =
t
2
2
_
1
0
_
||y||<s
f
_
x +a t y , t(1 s)
_
_
s
2
[[y[[
2
dy ds. (5.3.15)
Din (5.3.15) se obtin proprietatile functiei V
2
n acelasi mod, cum
au fost obtinute proprietatile functiei V
3
din (5.3.14).
Proprietatile functiei V
1
se obtin n mod similar din (5.3.8).

5.4 Potentiale retardate de suprafata

In aceasta sectiune, vom deni si vom studia proprietatile de

baza ale potentialelor retardate de suprafata.
Denitia 5.4.1. Fie u
0
, u
1
D

(R
n
). Distributiile
V
(0)
n
(x, t) = c
n
(x, t) [u
1
(x) (t)] , (5.4.1)
V
(1)
n
(x, t) = c
n
(x, t)
_
u
0
(x)

(t)

, (5.4.2)
se numesc potentiale retardate de suprafata de simplu strat sau
de strat dublu cu densitatile u
1
si u
0
respectiv.
155
Lema 5.4.1. Fie

+
n
denit de (5.2.2), g(x, t) D

(R
n+1
),
supp g

+
n
si u(x) D

(R
n
). Atunci
g(x, t) [u(x) (t)] = g(x, t) u(x), n D

(R
n+1
), (5.4.3)
unde g(x, t) u(x) se deneste astfel:
g(x, t) u(x), ) =
=

g(x, t)u(x), (a
2
t
2
[[y[[
2
)(y +x, t)
_
, (5.4.4)
pentru orice D(R
n+1
), C

(R) ind o functie arbi-

trara, astfel nc at (t) = 0 pentru t < si (t) = 1 pentru
t > ( > > 0, arbitrare).

In plus,
g(x, t) [u(x)
(k)
(t)] =

k
t
k
[g(x, t) u(x)] =
=

k
g(x, t)
t
k
u(x), n D

(R
n+1
). (5.4.5)
Demonstratie. Lu and f(x, t) = u(x) (t) n (5.3.1), pentru
orice D(R
n+1
), avem
g(x, t) [u(x) (t)], (x, t)) =
=

g(y, ) u() (t), ()(t)(a
2

2
[[y[[
2
)(y +, +t)
_
=
=

g(y, ) u(), () (a
2

2
[[y[[
2
) (y +, )
_
. (5.4.6)
Deoarece supp g

+
n
, atunci g(y, ) = 0 pentru < 0. Rezulta
ca g(y, ) = () g(y, ) n D

(R
n+1
).
Deoarece supp

B
A
R
n+1
si supp [, +), atunci
supp (a
2

2
[[y[[
2
) (y +, ) este compact n R
2n+1
. Rezult a
ca (a
2

2
[[y[[
2
) (y + , ) D(R
2n+1
). Tin and seama de
(5.4.4) si (2.7.6), din (5.4.6) rezulta
g(x, t) [u(x) (t)], (x, t)) =
156
=

() g(y, ) u(x), (a
2

2
[[y[[
2
) (y +x, )
_
=
=

g(y, ) u(x), (a
2

2
[[y[[
2
) (y +x, )
_
=
= g(x, t) u(x), (x, t)) ,
adica egalitatea (5.4.3).
Formula (5.4.5) se obtine din (5.4.3), utiliz and (2.6.7) si (2.7.9).

Lema 5.4.2. Fie u

0
, u
1
D

(R
n
). Atunci
V
(0)
n
= c(x, t) u
1
(x), (5.4.7)
V
(1)
n
=
c(x, t)
t
u
0
(x) =

t
_
c(x, t) u
0
(x)
_
. (5.4.8)
Potentialele V
(0)
n
si V
(1)
n
sunt de clasa C

n raport cu variabila
t pe [0, ) si
V
(0)
n
(x, t) 0,
V
(0)
n
(x, t)
t
u
1
(x), t +0, n D

(R
n
), (5.4.9)
V
(1)
n
(x, t) u
0
(x),
V
(1)
n
(x, t)
t
0, t +0, (5.4.10)
n D

(R
n
).
Demonstratie. Egalitatile (5.4.7) si (5.4.8) urmeaza din
(5.4.1) si (5.4.2), daca folosim (5.4.3) si (5.4.5).
Conform Lemei 5.2.1, distributia c
n
(x, t) este de clasa C

n raport cu variabila t pe [0, ). Deoarece pentru ecare t > 0

supp c
n
se contine n sfera

B
a t
= x R
n
; [[x[[ a t, rezulta ca
suporturile distributiei c
n
sunt uniform marginite n R
n
, pentru
t t
0
0. Atunci, conform Teoremei 2.7.1, deducem ca pentru
orice D(R
n
)
_

k
c
n
(x, t)
t
k
u
1
(x), (x)
_
C
_
[0, )
_
, k = 0, 1, . . . .
157

In virtutea egalit atilor (5.2.4) si (5.4.5), avem

d
k
dt
k
c
n
(x, t) u
1
(x), (x)) =
=
_

k
t
k
[c
n
(x, t) u
1
(x)] , (x)
_
=
_

k
c
n
(x, t)
t
k
u
1
(x), (x)
_
.
Prin urmare, c
n
(x, t) u
1
(x), (x)) C

_
[0, )
_
.

Inseamna
ca V
(0)
n
, denit de (5.4.7), apartine clasei C

n raport cu t pe
[0, ).

In mod similar, schimb and u
1
cu u
0
, obtinem aceleasi
propriet ati pentru potentialul V
(1)
n
.
Sa demonstram relatiile (5.4.9). Folosind proprietatea de con-
tinuitate a convolutiei si relatiile (5.2.5), obtinem
V
(0)
n
(x, t) = c
n
(x, t) u
1
(x) 0 u
1
(x) = 0, t +0, n D

(R
n
),
V
(0)
n
(x, t)
t
=
c
n
(x, t)
t
u
1
(x) u
1
(x) = u
1
(x), t +0,
n D

(R
n
), adica relatiile (5.4.9).

In mod similar, se stabilesc si
relatiile (5.4.10).
Corolarul 5.4.1. Daca u
1
L
1
loc
(R
n
), atunci V
(0)
n
L
1
loc
(R
n+1
)
si
V
(0)
3
(x, t) =
H(t)
4 a
2
t
_
||x||=a t
u
1
() ds

, (5.4.11)
V
(0)
2
(x, t) =
H(t)
2 a
_
||x||<a t
u
1
(
1
,
2
) d
1
d
2
_
a
2
t
2
[[x [[
2
, (5.4.12)
V
(0)
1
(x, t) =
H(t)
2 a
x+a t
_
xa t
u
1
() d. (5.4.13)
158
Demonstratie. Fie n = 3. Deoarece u
1
L
1
loc
(R
3
), uti-
liz and egalitatile (5.4.7), (5.4.4) si (5.2.1), obtinem
_
V
(0)
3
,
_
= c
3
(x, t) u
1
(x), ) =
=
_
c
3
(y, t), (a
2
t
2
[[y[[
2
)
_
R
3
u
1
() (y +) d
_
=
=
1
4 a
2

_
0
(0)
t
_
||y||=a t
_
R
3
u
1
(x y) (x, t) dxds
y
dt =
=
1
4 a
2

_
0
_
R
3
(x, t)
t
_
||y||=a t
u
1
(x y) ds
y
dxdt,
de unde rezult a ca V
(0)
3
L
1
loc
(R
4
) si
V
(0)
3
(x, t) =
H(t)
4 a
2
t
_
||y||=a t
u
1
(x y) ds
y
=
=
H(t)
4 a
2
t
_
||x||=a t
u
1
() ds

,
adica formula (5.4.11).

In mod similar, se obtin si formulele
(5.4.12) si (5.4.13).
Teorema 5.4.1. Fie u
0
C
3
(R
n
), u
1
C
2
(R
n
) pentru
n = 2, 3, si u
0
C
2
(R), u
1
C
1
(R
n
) pentru
n = 1. Atunci V
(0)
n
, V
(1)
n
C
2
(R
n
[0, )) si
V
(0)
n
(x, t)

t=+0
= 0,
V
(0)
n
(x, t)
t

t=+0
= u
1
(x), x R
n
, (5.4.14)
V
(1)
n
(x, t)

t=+0
= u
0
(x),
V
(1)
n
(x, t)
t

t=+0
= 0, x R
n
. (5.4.15)
159
Demonstratie. Fie n = 3 si t > 0. Efectuam n (5.4.11)
schimbarea de variabile
k
= x
k
+ a t
k
, k = 1, 2, 3
(ds

= a
2
t
2
ds

), pentru a obtine
V
(0)
3
(x, t) =
H(t) t
4
_
||||=1
u
1
(x a t ) ds

. (5.4.16)
Deoarece u
1
C
2
_
R
3
_
, atunci conform Teoremei 1.2.6, deducem
ca V
(0)
3
C
2
_
R
3
[0, )
_
. Datorita acestui fapt, V
(0)
3
este o
distributie regulata din D

(R
4
). Prin urmare, folosind Teorema
1.2.5, din relatiile (5.4.9) obtinem relatiile (5.4.14).

In mod simi-
lar, cum a fost obtinuta formula (5.4.16) se obtine si formula
V
(1)
3
(x, t) = H(t)

t
t
4
_
||||=1
u
0
(x a t ) ds

. (5.4.17)
Deoarece u
0
C
3
(R
3
), atunci V
(1)
3
C
2
_
R
3
[0, )
_
.

In con-
tinuare, folosind Teorema 1.2.5, din relatiile (5.4.10) obtinem
relatiile (5.4.15).
Fie n = 2. Efectuam n (5.4.12) schimbarea de variabile

k
= x
k
+ a t
k
, k = 1, 2 (d
1
d
2
= a
2
t
2
dy
1
dy
2
), pentru a
obtine
V
(0)
2
(x, t) =
H(t) t
2
_
||y||<1
u
1
(x a t y) dy
1
dy
2
_
1 [[y[[
2
. (5.4.18)
Din (5.4.18) se obtin proprietatile functiilor V
(0)
2
si V
(1)
2
n acelasi
mod cum au fost obtinute propriet atile functiilor V
(0)
3
si V
(1)
3
din
(5.4.16).
Proprietatile potentialelor V
(0)
1
si V
(1)
1
se obtinn mod similar
din (5.4.13).
160
5.5 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
undelor

In aceast a sectiune, vom aplica schema expusan sectiunea 5.1

la problema Cauchy pentru ecuatia undelor n cazurile n = 1, 2, 3
_

a
u = f(x, t), x R
n
, t > 0,
u

t=+0
= u
0
(x), u
t

t=+0
= u
1
(x), x R
n
,
(5.5.1)
cu f C(R
n
[0, )), u
0
C
1
(R
n
) si u
1
C(R
n
).
Presupunem ca exista solutia clasica
u C
2
(R
n
(0, ))

C
1
(R
n
[0, )) a problemei (5.5.1). Denim
urmatoarele functii:
u(x, t) =
_
u(x, t), t 0,
0 t < 0,
,

f(x, t) =
_
f(x, t), t 0,
0 t < 0.
(5.5.2)
Atunci functia u verica ecuatia undelor n D

(R
n+1
)

a
u(x, t) =

f(x, t) +u
0
(x)

(t) +u
1
(x) (t). (5.5.3)

Intr-adevar, deoarece u este o distributie regulat a din D

(R
n+1
),
pentru orice D(R
n+1
), avem

a
u, ) = u,
a
) =

_
0
_
R
n
u(x, t)
a
(x, t) dxdt =
= lim
0

_
R
n
u(x, t)
_

t t
(x, t) a
2
(x, t)

dxdt =
= lim
0
_

_

_
R
n
_
u
t t
(x, t) a
2
u(x, t)

(x, t) dxdt
161

_
R
n

t
(x, ) u(x, ) dx +
_
R
n
(x, ) u
t
(x, ) dx
_
=
=

_
0
_
R
n
f(x, t) (x, t) dxdt
_
R
n

t
(x, 0) u(x, 0) dx+
+
_
R
n
(x, 0) u
t
(x, 0) dx =
_
R
n+1

f(x, t) (x, t) dxdt

_
R
n

t
(x, 0) u
0
(x) dx +
_
R
n
(x, 0) u
1
(x) dx =
=
_

f +u
0
(x)

(t) +u
1
(x) (t),
_
.
Astfel, solutiile clasice ale problemei (5.5.1) se contin printre
solutiile ecuatiei (5.5.3) care se anuleaz a pentru t < 0.

In acest
caz, ecuatia (5.5.3) este privit a ca o ecuatie n D

+
. Acest fapt,
n mod resc, conduce la urmatoarea denitie.
Denitia 5.5.1. Vom numi problema Cauchy generalizata pen-
tru ecuatia undelor cu sursa F D

(R
n+1
), problema gasirii
distributiei u D

(R
n+1
) ce se anuleaza pentru t < 0 si care
verica ecuatia

a
u(x, t) = F(x, t), n D

(R
n+1
), (5.5.4)
adica
u,
a
) = F, ) , D(R
n+1
).
Remarca 5.5.1. Prin deducerea ecuatiei (5.5.3), n realitate,
a fost demonstrat ca pentru orice functie
u C
2
(R
n
(0, ))

C
1
(R
n
[0, )), pentru care

a
u C(R
n
[0, )), are loc egalitatea

a
u =
a
u(x, t) +u(x, +0)

(t) +u
t
(x, +0) (t), (5.5.5)
n D

(R
n+1
), unde
a
este operatorul
a
nteles n sens clasic.
162
Teorema 5.5.1. Fie F D

(R
n+1
) si F = 0 pentru t < 0.
Atunci, solutia problemei Cauchy generalizate (5.5.4) exista, este
unica si se reprezinta sub forma potentialului retardat
u = c
n
F, n D

(R
n+1
), (5.5.6)
unde c
n
este solutia fundamentala a operatorului propagarii un-
delor
a
. Solutia u depinde continuu de F n D

(R
n+1
).
Demonstratie. Deoarece F = 0 pentru t < 0, atunci con-
volutia c F, conform Teoremei 5.3.1, exist a n D

(R
n+1
) si
se anuleaza pentru t < 0.

In virtutea Teoremei 4.2.1, solutia
ecuatiei (5.5.4) exista si este unica n multimea distributiilor din
D

(R
n+1
), care se anuleaza pentru t < 0, si aceasta solutie este
data de formula (5.5.6).
Pentru a arata dependenta continu a a solutiei u de f, pre-
supunem ca F
k
F, k , n D

(R
n+1
) si F
k
= 0 pen-
tru t < 0. Atunci, n conformitate cu Teorema 5.3.1, vom avea
u
k
= c
n
F
k
c
n
F, k , n D

(R
n+1
).
Corolarul 5.5.1. Orice functie
u C
2
(R
n
(0, ))

C
1
(R
n
[0, )) egala cu zero pentru t < 0,
pentru care
a
u C(R
n
[0, )), poate reprezentata sub forma
u(x, t) = V
n
(x, t) +V
(0)
n
(x, t) +V
((1)
n
(x, t), (5.5.7)
n D

(R
n+1
), unde V
n
este potentialul retardat cu densitatea

a
u(x, t), V
(0)
n
si V
(1)
n
sunt potentialele retardate de suprafata
de simplu strat si, respectiv, de strat dublu cu densitatile u
t
(x, 0)
si u(x, 0).
Corolarul 5.5.2. Daca F = u
1
(x) (t) +u
0
(x)

(t), atunci
solutia problemei Cauchy generalizate u(x, t) este de clasa C

n
raport cu variabila t pe [0, ) si verica conditiile
u(x, t) u
0
(x), u
t
(x, t) u
1
(x), t +0, n D

(R
n
). (5.5.8)
163
Demonstratie. Conform Lemei 5.4.1, potentialele V
(0)
n
si
V
(1)
n
sunt de clasa C

n raport cu variabila t pe [0, ) si verica

conditiile (5.4.9) si (5.4.10). Acest fapt, mpreun a cu egalitatea
(5.5.6), demonstreaza ca u este solutia problemei Cauchy genera-
lizate pentru F = u
1
(x)

(t) + u
0
(x) (t) V
(0)
n
+ V
(1)
n
de clasa
C

n raport cu t pe [0, ) si veric a conditiile initiale (5.5.8).

Exemplul 5.5.1. Solutia problemei Cauchy generalizate

u
t t
(x, t) = a
2
u
xx
(x, t) +H(x)

(t)
are forma
u(x, t) =
c
1
(x, t)
t
H(x) =
1
2
_
H(x +a t) +H(x a t)
_
.
Teorema 5.5.2. Fie f C
2
_
R
n
[0, )
_
, u
0
C
3
(R
n
),
u
1
C
2
(R
n
) pentru n = 2, 3, si f C
1
_
R
n
[0, )
_
,
u
0
C
2
(R
n
), u
1
C
1
(R
n
) pentru n = 1. Atunci solutia cla-
sica a problemei Cauchy (5.5.1) exista, este unica si este data
de:
a) formula lui Kirchho pentru n = 3
u(x, t) =
1
4 a
2
_
||x||<a t
f(, t [[ x[[/a)
[[ x[[
d+
+
1
4 a
2
t
_
||x||=a t
u
1
() ds

+
+
1
4 a
2

t
_
_
_
1
t
_
||x||=a t
u
0
() ds

_
_
_
; (5.5.9)
b) formula lui Poisson pentru n = 2
u(x, t) =
1
2 a
t
_
0
_
||x||<a (t)
f(, ) d d
_
a
2
(t )
2
[[ x[[
2
+
164
+
1
2 a
_
||x||<a t
u
1
() d
_
a
2
t
2
[[ x[[
2
+
+
1
2 a

t
_
_
_
1
t
_
||x||<a t
u
0
() d
_
a
2
t
2
[[ x[[
2
_
_
_
; (5.5.10)
c) formula lui DAlembert pentru n = 1
u(x, t) =
1
2 a
t
_
0
x+a (t)
_
xa (t)
f(, ) d d+
+
1
2 a
x+a t
_
xa t
u
1
() d +
1
2
[u
0
(x +a t) +u
0
(x a t)] . (5.5.11)
Solutia u depinde continuu de datele problemei n sensul urm ator:
daca
sup
(x, t)R
n
[0,T]

f(x, t)

f(x, t)

,
sup
xR
n
[u
1
(x) u
1
(x)[ , (5.5.12)
sup
xR
n
([u
0
(x) u
0
(x)[ +[u
0
(x) u
0
(x)[) , (5.5.13)
atunci pentru solutiile corespunzatoare u si u are loc estimatia
sup
(x, t)R
n
[0,T]
[u(x, t) u(x, t)[ c(T) . (5.5.14)
Demonstratie. Din Teorema 5.5.1 rezulta ca u denit de
formulele (5.5.9), (5.5.10) si (5.5.11) este solutie unica a problemei
Cauchy generalizate cu
F(x, t) = f(x, t) +u
0
(x)

(t) +u
1
(x) (t)
165
pentru cazurile n = 3, 2 si n = 1 respectiv. Adica, u verica
ecuatia din (5.5.1) n D

(R
n+1
). Din Teoremele 5.3.1 si 5.4.1
rezulta ca u C
2
(R
n
[0, )) si verica conditiile initiale din
(5.5.1). Prin urmare, conform Lemei 4.1.1, u este solutia clasica
a problemei (5.5.1).
Din evaluarile (5.3.12) si (5.3.13) rezulta ca
sup
(x,t)R
n
[0,T]

V
n
(x, t)

(1 +T
2
) sup
(,)R
n
[0,T]

f(, )

. (5.5.15)
Din formulele (5.4.13), (5.4.16) si (5.4.18) rezulta estimatia
sup
(x,t)R
n
[0,T]

V
(0)
n
(x, t)

C T sup
R
n

u
1
()

. (5.5.16)
Similar se obtine si estimatia
sup
(x,t)R
n
[0,T]

V
(1)
n
(x, t)

C T sup
R
n
_

u
1
()

u
1
()

_
. (5.5.17)
Datorita estimatiilor (5.5.15), (5.5.16) si (5.5.17), folosind eva-
luarile (5.5.12), (5.5.13), obtinem (5.5.14), adica dependenta con-
tinua a solutiei u de datele problemei.
5.6 Potentialul termic

In Exemplul 4.4.2 a fost gasit a solutia fundamentala a opera-

torului propagarii caldurii

t
a
2
(a > 0), si anume
c(x, t) =
H(t)
_
2 a

t
_
n
e

||x||
2
4 a
2
t
, (5.6.1)
ca ind solutie a ecuatiei
c
t
a
2
c = (x, t), n D

(R
n+1
). (5.6.2)
166
Propozitia 5.6.1. Functia c(x, t) poseda urmatoarele pro-
prietati: c(x, t) 0; c(x, t) L
1
loc
(R
n+1
); c(x, t) = 0 pentru
t < 0 si c(x, t) C

(R
n+1
0).

In plus,
_
R
n
c(x, t) dx = 1, t > 0, (5.6.3)
c(x, t) (x), t +0, n D

(R
n
). (5.6.4)
Demonstratie. Din (3.4.14) rezulta ca
_
R
n
e
||||
2
d = 1.
Efectu and substitutia
x
k
= 2 a

t
k
, k = 1, . . . , n, dx = (2 a

t)
n
d,
obtinem
_
R
n
c(x, t) dx =
1
_
2 a

t
_
n
_
R
n
e

||x||
2
4 a
2
t
dx =
=
1

n/2
_
R
n
e
||||
2
d = 1, t > 0.
Din (5.6.3) rezulta ca c(x, t) L
1
loc
(R
n+1
).

In plus, pentru orice
t > 0, c(x, t) este o distributie regulata din D

(R
n
). Prin urmare,
pentru orice D(R
n
) avem
c(x, t), (x)) =
_
R
n
c(x, t) (x) dx =
= (0) +
_
R
n
c(x, t) [(x) (0)] dx =
=
_
R
n
e
||||
2
_
(x + 2 a

t ) (0)
_
d = (0) +I(t). (5.6.5)
167

In virtutea Teoremei 1.2.5, avem relatia

I(t) =
_
R
n
e
||||
2
_
(x + 2 a

t ) (0)
_
d 0, t +0,
care mpreuna cu (5.6.5) implica
lim
t+0
c(x, t), (x)) = (0) = , ) ,
adica relatia (5.6.4). Celelalte proprietati ale functiei c(x, t) sunt
evidente.
Denitia 5.6.1. Fie f D

(R
n+1
), f = 0 pentru t < 0.
Distributia V = c f, unde c este solutia fundamentala a ope-
ratorulul de propagare a caldurii, se numeste potential termic cu
densitatea f.
Notam
/= f : R
n+1
R;
sup
(x,t)R
n
[0,T]
[f(x, t)[ M(T) < , f(x, t) = 0 pentru t < 0.
Teorema 5.6.1. Fie f D

(R
n+1
), f = 0 pentru t < 0. Daca
V = c f exista, atunci
V
t
= a
2
V +f(x, t), n D

(R
n+1
). (5.6.6)
Daca f /, atunci potentialul termic V exista n / si este dat
de formula
V (x, t) =
t
_
0
_
R
n
f(, )
_
2 a
_
(t )
_
n
e

||x||
2
4 a
2
(t)
d d. (5.6.7)
Potentialul termic V satisface estimatia
[V (x, t)[ t sup
(,)R
n
[0,T]

f(, )

, (x, t) R
n+1
, (5.6.8)
168
si conditia initiala
lim
t+0
sup
xR
n
[V (x, t)[ = 0. (5.6.9)
Daca, n plus, f C
2
(R
n
[0, )) si at at functia f, c at si
derivatele sale partiale p ana la ordinul al doilea inclusiv apartin
clasei /, atunci V C
2
(R
n
(0, ))

C
1
(R
n
[0, )).
Demonstratie. Egalitatea (5.6.6) rezulta din Teorema 4.2.1.
Fie f /. Atunci f, c L
1
loc
(R
n+1
). Prin urmare, con-
form formulei (2.7.1), convolutia c f exista, apartine spatiului
L
1
loc
(R
n+1
) si se exprim a prin formula
c f =
t
_
0
_
R
n
f(, ) c(x , t ) d d, (5.6.10)
n presupunerea ca functia
h(x, t) =
t
_
0
_
R
n
[f(, )[ c(x , t ) d d
este din L
1
loc
(R
n+1
). Vom ar ata ca aceasta conditie este satis-
facut a.

Intr-adevar, deoarece f /, atunci, utiliz and Teorema
1.2.10 si egalitatea (5.6.3), vom avea
h(x, t) sup
(,)R
n
[0,T]

f(, )

t
_
0
_
R
n
c(x , t ) d d =
= t sup
(,)R
n
[0,T]

f(, )

, t > 0, x R
n
. (5.6.11)
Astfel, av and n vedere c a h(x, t) = 0 pentru t < 0, deducem
ca h L
1
(R
n+1
). Atunci din (5.6.10) urmeaza reprezentarea
(5.6.7) pentru potentialul termic V . Evaluarea (5.6.8) rezult a din
169
(5.6.11). Deoarece [V (x, t)[ h(x, t) = 0 pentru t < 0, atunci
V /. Conditia (5.6.9) rezulta din (5.6.8).
Efectuam n integrala (5.6.7) schimbarea de variabile
= x 2 a

t , = t s, si obtinem
V (x, t) =
1

n/2
t
_
0
_
R
n
f(x2 a

s , t s) e
||||
2
d ds. (5.6.12)
Daca f C
2
(R
n
[0, )) si derivatele sale partiale p ana la or-
dinul doi inclusiv apartin clasei /, atunci, utiliz and Teorema
1.2.6, din (5.6.12) obtinem
V (x, t)
t
=
1

n/2
t
_
0
_
R
n
f
t
(x 2 a

s , t s) e
||||
2
d ds+
+
1

n/2
_
R
n
f(x 2 a

t , 0) e
||||
2
d,
de unde rezult a ca V C
2
(R
n
(0, ))

C
1
(R
n
[0, )).
5.7 Potentialul termic de suprafata
Similar, cu modul cum au fost denite potentialele retar-
date de suprafata pentru ecuatia propagarii undelor, n aceasta
sectiune, vom deni si vom stabili proprietatile principale ale po-
tentialului termic de suprafata pentru ecuatia propagarii caldurii.
Denitia 5.7.1. Potentialul termic V
(0)
cu densitatea
u
0
(x) (t) se numeste potential termic de suprafata cu densitatea
u
0
, adica
V
(0)
= c(x, t)
_
u
0
(x) (t)
_
.
Teorema 5.7.1. Daca distributia u
0
D

(R
n
) si u
0
are suport
compact, atunci
V
(0)
(x, t) = c(x, t) u
0
(x), n D

(R
n+1
). (5.7.1)
170
Daca functia u
0
este marginita pe R
n
, atunci potentialul termic
V
(0)
exista n /, V
(0)
C

(R
n
(0, )), V
(0)
este dat de
formula
V
(0)
(x, t) =
H(t)
_
2 a

t
_
n
_
R
n
u
0
() e

||x||
2
4 a
2
t
d (5.7.2)
si verica estimatia

V
(0)
(x, t)

sup
R
n
[u
0
()[ , t > 0, x R
n
. (5.7.3)
Daca, n plus, u
0
C(R
n
), atunci
V
(0)
C

(R
n
(0, ))

C (R
n
[0, )) si V
(0)
verica con-
ditia initiala
V
(0)
(x, t)

t=0
= u
0
(x), x R
n
. (5.7.4)
Demonstratie. Distributia u
0
D

(R
n
), av and suport com-
pact, garanteaza existenta potentialului termic, conform Teore-
mei 2.7.1. Conform (2.7.6), V
(0)
poate scris sub forma (5.7.1).
Presupunem ca u
0
este marginita pe R
n
. Atunci u
0
L
1
loc
(R
n+1
).

In virtutea egalitatii (5.6.3), deducem ca si c apartine spatiului

L
1
loc
(R
n+1
). Deoarece functia
h(x, t) =
_
R
n
[u
0
()[ c(x , t) d
este nula pentru t < 0, iar pentru t > 0, n virtutea egalitatii
(5.6.3), satisface estimatia
h(x, t) sup
R
n
[u
0
()[
_
R
n
c(x , t) d = sup
R
n
[u
0
()[, (5.7.5)
atunci h L
1
loc
(R
n+1
). Prin urmare, conform formulei (2.7.1),
convolutia c u
0
exista, apartine spatiului L
1
loc
(R
n+1
) si se ex-
prima prin formula
V
(0)
(x, t) =
_
R
n
u
0
() c(x , t) d, (5.7.6)
171
din care urmeaza reprezentarea (5.7.2). Estimatia (5.7.3) rezulta
din (5.7.5).
Daca functia u
0
este m arginita pe R
n
, atunci, datorita Teore-
mei 1.2.6, din reprezentarea (5.7.2) deducem ca
V
(0)
C

(R
n
(0, )). Vom arata ca, daca u
0
C(R
n
),
atunci V
(0)
C (R
n
[0, )) si V
(0)
verica conditia (5.7.4).
Fie (x, t) (x
0
, 0) si > 0 arbitrar. Deoarece u
0
este con-
tinua n x
0
, atunci pentru ales exist a () > 0, astfel nc at
[u
0
() u
0
(x
0
)[ < pentru [[ x
0
[[ < 2 . Fie [[x x
0
[[ < si
[[y[[ < . Atunci [[x y x
0
[[ < si, folosind egalitatile (5.6.3)
si (5.7.6), obtinem

V
(0)
(x, t) u
0
(x
0
)

_
R
n
[u
0
() u
0
(x
0
)[ c(x , t) d =
=
_
||y||<
[u
0
(x y) u
0
(x
0
)[ c(y, t) dy+
+
_
||y||>
[u
0
(x y) u
0
(x
0
)[ c(y, t) dy =
= I
1
(x, t) +I
2
(x, t), (5.7.7)
aici I
1
nsemn and prima integrala, iar I
2
cea de-a doua integrala
din (5.7.7). Folosind continuitatea functiei u
0
si egalitatea (5.6.3),
obtinem
I
1
(x, t) =
_
||y||<
[u
0
(x y) u
0
(x
0
)[ c(y, t) dy <
<
_
R
n
c(y, t) dy = . (5.7.8)
Presupunem ca [u
0
(x)[ M pentru x R
n
. Atunci
I
2
(x, t) =
_
||y||>
[u
0
(x y) u
0
(x
0
)[ c(y, t) dy
172
2 M
_
||y||>
c(y, t) dy =
=
2 M
_
2 a

t
_
n
_
||y||>
e

||y||
2
4 a
2
t
dy =
2 M

n/2
_
||||>/2 a

t
e
|||
2
d.
Din aceasta inegalitate, rezulta ca pentru > 0 exista
1
(, M),
astfel nc at
I
2
(x, t) , x R
n
, t <
1
. (5.7.9)
Astfel, tin and cont de evaluarile (5.7.8) si (5.7.9), din (5.7.7) de-
ducem ca pentru > 0 ales exista
2
= min,
1
> 0, astfel
nc at

V
(0)
(x, t) u
0
(x
0
)

< 2 ,
daca [[xx
0
[[ <
2
si t <
2
. Prin urmare, V
(0)
C (R
n
[0, ))
si V
(0)
verica conditia (5.7.4).
5.8 Problema Cauchy generalizata pentru ecuatia
caldurii

In aceasta sectiune, vom aplica schema de rezolvare a proble-

mei Cauchy pentru ecuatii diferentiale ordinare expusa n secti-
unea 5.1 la rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuatia propagarii
caldurii:
_
u
t
= a
2
u +f(x, t), x R
n
, t > 0,
u

t=+0
= u
0
(x), x R
n
.
(5.8.1)
Admitem c a f C (R
n
[0, )), u
0
C(R
n
) si ca n aceste
conditii exist a solutia clasica u a problemei (5.8.1), adica
u C
2
(R
n
[0, ))

C (R
n
[0, )), u verica ecuatia din
(5.8.1) pentru t > 0 si conditia initiala din (5.8.1). Prelungind ca
si

in cazul problemei (5.5.1) f si u cu zero pentru t < 0, pentru
u obtinem ecuatia
u
t
= a
2
u +

f(x, t) +u
0
(x) (t), n D

(R
n+1
). (5.8.2)
173
Denitia 5.8.1. Vom numi problema Cauchy generalizata pen-
tru ecuatia caldurii cu sursa F D

(R
n+1
), problema gasirii
distributiei u D

(R
n+1
) ce se anuleaza pentru t < 0 si verica
ecuatia
u
t
= a
2
u +F(x, t), n D

(R
n+1
), (5.8.3)
adica
u,
t
) = a
2
u, ) +F, ) , D(R
n+1
).
Remarca 5.8.1. Ecuatia (5.8.2), n realitate, poate scrisa
sub forma egalitatii
u
t
a
2
u =
_
u
t
a
2
u
_
+u(x, +0) (t), (5.8.4)
n D

(R
n+1
), adevarata pentru orice functie
u C
2
(R
n
(0, ))

C (R
n
[0, )) egala cu zero pentru
t < 0, si pentru care
u
t
a
2
u C (R
n
[0, )).
Teorema 5.8.1. Fie F = f(x, t)+u
0
(x)(t), cu f / csi u
0
marginita pe R
n
. Atunci, solutia problemei Cauchy generalizate
(5.8.2) exist a, este unica n / si se deneste de formula lui
Poisson
u(x, t) =
H(t)
_
2 a

t
_
n
_
R
n
u
0
() d+
+
t
_
0
_
R
n
f(, )
_
2 a
_
(t )
_
n
e

||x||
2
4 a
2
(t)
d d. (5.8.5)
Solutia u depinde continuu de datele problemei n sensul urm ator:
daca
sup
(x, t)R
n
[0,T]

f(x, t)

f(x, t)

, sup
xR
n
[u
0
(x) u
0
(x)[ ,
174
atunci pentru solutiile corespunzatoare u si u are loc estimatia
sup
(x, t)R
n
[0,T]
[u(x, t) u(x, t)[ c(T) . (5.8.6)
Daca, n plus, u
0
C(R
n
), f C
2
(R
n
[0, )) si at at functia f,
c at si derivatele sale partiale p ana la ordinul doi inclusiv apartin
clasei /, atunci u C
2
(R
n
(0, ))

C(R
n
[0, )), adica u
este solutie clasic a.
Demonstratie. Conform Teoremei 4.2.1, daca exista convo-
lutia solutiei fundamentale c cu functia F = f(x, t) +u
0
(x) (t),
atunci u = c F. Deoarece f / si u
0
este marginita pe R
n
,
convolutia c F exista n /, datorita Teoremelor 5.6.1, 5.7.1,
si este egala cu suma potentialelor termice V si V
(0)
, care, la
rndul lor, sunt date de formulele (5.6.7) si (5.7.2). Cu alte cu-
vinte, functia u are forma (5.8.5). Din Teoremele 5.6.1, 5.7.1
de asemenea rezulta ca solutia u este unica si apartine clasei
/. Dependenta continua a solutiei de datele problemei, adica
estimatia (5.8.6) urmeaza din evalu arile (5.6.8) si (5.7.3).
Fie u
0
C(R
n
), f C
2
(R
n
[0, )) cu f apartin and clasei
/mpreuna cu derivatele sale partiale p ana la ordinul doi inclu-
siv.

In aceste ipoteze, conform Teoremelor 5.6.1, 5.7.1, functia
u apartine clasei C
2
(R
n
(0, ))

C(R
n
[0, )) si verica
conditia initial a a problemei (5.8.1). Deoarece u verica aceasta
ecuatie n D

(R
n+1
), conform Lemei 4.1.1, avem ca u verica
ecuatia din (5.8.1) n ecare punct (x, t) R
n
(0, ). Astfel, u
este solutie clasica a problemei (5.8.1).
5.9 Exercitii
5.1. Sa se rezolve problema Cauchy generalizat a
u
tt
= a
2
u
xx
+F(x, t) pentru
a) F(x, t) = (t) (x); b) F(x, t) =

(t) (x);
c) F(x, t) = (t)

(x); d) F(x, t) =

(t) (x);
e) F(x, t) = (t)

(x).
175
5.2. Sa se rezolve problema Cauchy generalizata
u
t
= a
2
u
xx
+F(x, t), pentru
a) F(x, t) = e
t
H(t 1); b) F(x, t) = H(t ) cos t;
c) F(x, t) = H(t 1) x; d) F(x, t) = H(t 2) e
x
;
e) F(x, t) = H(t) H(x); f ) F(x, t) = H(t) H(1 [x[).
5.3. Sa se rezolve problema Cauchy generalizata
u
t
= u
xx
+F(x, t), pentru
a) F(x, t) = e
t
H(t 1); b) F(x, t) = H(t ) cos t;
c) F(x, t) = H(t 1) x; d) F(x, t) = H(t 2) e
x
;
e) F(x, t) = H(t) H(x); f ) F(x, t) = H(t) H(1 [x[).
5.4. Sa se rezolve problema Cauchy generalizata
u
t
= u
xx
+u
0
(x) (t), pentru
a) u
0
(x) = H(x); b) u
0
(x) = H(1 x);
c) u
0
(x) = H(1 [x[); d) u
0
(x) = H(x) e
x
.
176
6 Solutii si indicatii
1.
1.1. Fie f
k
(x) = k
2
[[x[[
k

1
n
(1 [[x[[), unde
n
este aria
suprafetei sferei de raza 1 n R
n
. Atunci f
k
0 punctual n
= x R
n
[ [[x[[ 1, dar
_

f
k
(x) dx =
k
2

n
1
_
0
r
k+n1
(1 r) dr
n
=
=
k
2
(k +n) (k +n + 1)
1, k .
1.2. Functia lui Dirichlet D(x) =
_
0, x rational, x (0, 1),
1, x irational, x (0, 1) .
1.3. Fie f : R R, f(x) =
sin x
x
.
Atunci
+
_

sin x
x
dx = ,
+
_

sin x
x

dx = +.
1.4. Fie f : (0, 1) (0, 1) R, f(x, y) =
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
. Atunci
1
_
0
_
_
1
_
0
f(x, y) dy
_
_
dx =
= /4 ,=
1
_
0
_
_
1
_
0
f(x, y) dx
_
_
dy = /4.
1.5. Fie (x
1
) =
_
1 x
2
1
, (x
2
) =
_
1 x
2
2
si
S

1
=
_
(x
1
, x
2
) R
2
; x
2
= (x
1
), [x
1
[ <
3
4
_
,
S

2
=
_
(x
1
, x
2
) R
2
; x
1
= (x
2
), [x
2
[ <
1
2
_
.
177
Atunci C

__

3
4
,
3
4
__
, C

__

1
2
,
1
2
__
si
S S
+
1

S
+
2

2
.
1.6. Daca m() < si 1 p q , atunci
[[f[[
L
p
()
(m())
(qp)/p q
[[f[[
L
q
()
.
Fie f : (0, ) R, f(x) = 1/x. Atunci f L
2
(1, ) dar
f / L
1
(1, ).
1.7. Deoarece
_
R
n

(x y) dy = 1, atunci utiliz and (1.4.9) si

inegalitatea lui H older, obtinem
[f

(x)[
p

_
||xy||<

1/q

(x y)
1/p

(x y) f(y) dy

_
_
_
_
||xy||<

(x y) dy
_
_
_
p/q
_
||xy||<

(x y) [f(y)[
p
dy

_
||xy||<

(x y) [f(y)[
p
dy. Integr and ultima inegalitate si
utiliz and formula (1.2.15), obtinem
_
R
n
[f

(x)[
p
dx
_
R
n
[f(y)[
p
dy
_
R
n

(x y) dx =
_
R
n
[f(y)[
p
dy.
1.8. > 0, n/p < < n/p.
1.9. Folosind inegalitatea lui Holder, obtinem:
[[f[[
L
p
()
(m())
1/p
[[f[[
L

()
(1

). Din denitia normei

[[f[[
L

()
, urmeaza ca pentru orice > 0 exista

1
, m(
1
) > 0 astfel nc at [f(x)[ [[f[[
L

()
a.p.t.
x
1
. Prin urmare,
[[f[[
L
p
()
[[f[[
L
p
(
1
)

_
[[f[[
L

()

_
(m(
1
))
1/p
(2

). Din
(1

) si (2

) rezulta
_
[[f[[
L

()

_
(m(
1
))
1/p
[[f[[
L
p
()

(m())
1/p
[[f[[
L

()
(3

). Trec and la limit a cu p n

178
(3

), obtinem: lim
p
[[f[[
L
p
()
= [[f[[
L

()
.
2.
2.1. a)
k
0, k , n D

(R); b)
k
0, k , n
D

(R) ; c) sirul diverge, deoarece nu exista un compact din R,

n care sa se includa toate suporturile functiilor
k
.
2.2. Este evident ca supp supp . Aplic and regula lui
lHospital, deducem ca C

(R). Prin urmare, D(R).

2.3. Presupunem ca supp [A, A] si supp [A, A].
Luam (x) =
x
_

_
_
() ()
+
_

(s) ds
_
_
d. Atunci,
C

(R
1
) si supp [A, A]. Rezulta c a D(R
1
) si

(x) = (x) (x)

+
_

(s) ds.
2.4. Observam ca
a
(f g) =

||||
Q

()f

g (1

), unde
Q

() sunt polinoame de ordinul [ [, ce nu depind de f si g.

Formele explicite ale acestor polinoame pot scrise, nlocuind n
(1

) n loc de f si g functii concrete. Deoarece

x
e
(x, )
=

e
(x, )
este comod sa luam f(x) = e
(x, )
si g(x) = e
(x, )
. Atunci (1

) va
lua forma ( + )

||a|
Q

()

(2

). Deoarece ( + )

=
=

||||
C

, rezult a ca Q() = C

. Prin urmare,
din (1

) si (2

) rezulta formula lui Leibniz-Hormander.

2.5. Presupunem contrariul, ca T
1
x
este o distributie regulata
din D

(R). Atunci, exista f L

1
loc
(R), astfel nc at,
_
T
1
x
,
_
=
+
_

f(x) (x) dx, D(R). Rezulta ca

179
_
xT
1
x
,
_
=
_
T
1
x
, x
_
=
+
_

(x) dx =
+
_

xf(x) (x) dx,

pentru orice D(R). Conform Lemei 1.4.4, f(x) =
1
x
a.p.t. n
R. Dar aceasta contrazice faptului ca f L
1
loc
(R).
2.6. a) Folosind rationamentul dun Exercitiul 2.5, deducem
ca ordinul distributiei T
1
x
n D

((1, 1)) este egal cu 1; b) Or-

dinul distributiei T
1
x
n D

((1, 2)) este egal cu zero, deoarece, n

acest caz, ea coincide cu functia f : (1, 2) R, care este din
L
1
loc
(0, 1).
2.7. Pentru [x[ 1, conform formulei lui Taylor,
(x)
m
(x)
x
m
=

(m1)
(0)
(m1)! x
+

m
( x)
m!
unde 0 < < 1. Deoarece
lim
0
_
<|x|<1
dx
x
= 0, atunci

lim
0
_
<|x|<1
(x)
m
(x)
x
m
dx

1
(m)!
max
xR
1
0jm

(j)
(x)

(1

).
Pentru [x[ 1 avem ca

(x)
m
(x)
x
m

m2
( x)
(m2)! x
2

C
1
x
2
max
xR
1
0jm2

(j)
(x)

.
Prin urmare,

_
|x|>1
(x)
m
(x)
x
m
dx

C max
xR
1
0jm2

(j)
(x)

(2

).
Din (1

) si (2

) rezulta ca

_
T
1
x
m
,
_

C max
xR
1
0jm

(j)
(x)

,
pentru orice D(R). Asadar functionala T
1
x
m
este o distributie
de ordinul m din D

(R). Armatia ca T
1
x
m
este o distributie sin-
gulara se demonstreaza ca si n Exercitiul 2.5.
180
2.8. Este evident ca supp

supp pentru orice

N
n
si orice D(). Deoarece f, ) = 0 pentru orice
D() pentru care supp f

supp = , rezulta c a

f, ) = (1)
||
f,

) = 0.
Prin urmare, supp

f supp f.
2.9. a) [0, ); b) k; c) k, k+1, . . . , 0, . . . , k1, k;
d) (1, 2).
2.10. Conform denitiei suportului distributiei f D

(),
f, ) = 0, daca supp f

supp = . Deoarece
suppf

supp (1 ) = , atunci,
f f, ) = f, (1 ) ) = 0, D(). Prin urmare,
f = f n D

().
2.11. 0.
2.12. a) (x); b) (x); c) 0; d) (x); e) 0; f ) 1;
g) (x); h) (x); i) 2 (x); j) (x);
k) 2

(x); l) (x); m)

(x).
2.13. (2 )
n
(x).
2.14. Fie D(R), supp [A, A]. Atunci,
_

k=0
a
k
(x k),
_
=
[A]+1

k=0
a
k
(k).
2.15.

In virtutea conditiei [a
k
[ C
1
[k[
m
+C
2
, seria
u(x) =
a
0
x
m+2
(m+ 2)!
+
+

k=
k=0
a
k
(i k)
m+2
e
i k x
converge uniform pe R.
Prin urmare, u este o distributie regulata din D

(R). Rezulta ca
u
(m+2)
(x) =
+

k=
a
k
e
i k x
D

(R).
2.16. a) a(1) (x 1); b) x
m1
; c) [a[
n
(x).
2.17. 1.
2.18. a) (1)
m
m! (x); b) 0 pentru k > m si
(1)
k
m!
(mk)!

(mk)
(x) pentru k m;
181
c)
m

k=0
C
k
m
(1)
k+m
a
(mk)
(0)
(k)
(x); d) x
km
.
2.19. a) Presupunem ca
m

j=0
c
j

(j)
(x) = 0 n D

(R). Atunci,
_
m

j=0
c
j

(j)
,
_
= 0, D

(R). Luam, n particular,

m
(x) = (x) x
m
, unde D(R), (x) = 1 pentru [x[ 1 si
(x) = 0 pentru [x[ 2. Conform Exercitiului 2.18 b),
x
m

(j)
(x) = 0 pentru j < m si x
m

(m)
(x) = (1)
m
m! (x). Prin
urmare,
_
m

j=0
c
j

(j)
,
m
_
=
_
m

j=0
c
j
x
m

(j)
,
_
= (1)
m
m! c
m
= 0.
Rezulta ca c
m
= 0.

In egalitatea ramasa
m1

j=0
c
j

(j)
(x) = 0 n
D

(R), luam consecutiv

k
(x) = (x) x
k
, k = m1, m2, . . . , 1
si vom obtine c
m1
= 0, c
m2
= 0, . . . , c
1
= 0. Rezulta ca sis-
temul ,

, . . . ,
(m)
este liniar independent n D

(R). b) Luand
n egalitatea
_
m

j=0
c
j
(x k),
_
= 0, =
k
, unde
supp
k
[k
1
2
, k +
1
2
] si
k
(k) = 1, obtinem ca
_
m

j=0
c
j
(x k),
k
_
=
k
(k) c
k
= c
k
= 0. Rezult a ca c
k
= 0,
k = 0, 1, . . . , m.
2.20. a) (x); b) 2 (x); c) sign x; d) cos x sign x;
e) cos x H(x); f ) sinx H(x) +(x); g)
+

k=
(x k);
h) (x +a) (x a).
2.21. Fie D(R). Conform formulei (2.5.1) si Exercitiului
2.7,
_
d
dx
T
1
x
m

_
=
182
=

T
1
x
m

_
= lim
+0
_
|x|>

(x)
m
(x)
x
m
dx = lim
+0
I(),
unde
m
(x) =
m2

j=0

(j+1)
(0)
j!
x
j
. Integr and prin parti, obtinem
I() =
(x)
x
m

+ lim
+0
_
|x|>
m(x) x
m
(x)
x
m+1
dx =
(x)
x
m

+
+m
_
|x|>
(x)
m+1
(x)
x
m+1
dx+
_
|x|>
m
m+1
x
m
(x)
x
m+1
dx, unde

m+1
(x) =
m1

j=0

(j)
(0)
(j)!
x
j
. Deoarece
_
|x|>
m
m+1
x
m
(x)
x
m+1
dx =

m+1
(x)
x
m

, atunci
lim
+0
(x)
m+1
(x)
x
m

= 0. Prin urmare, lim

+0
I() =
= m lim
+0
_
|x|>
(x)
m+1
(x)
x
m+1
dx. Rezulta ca
_
d
dx
T
1
x
m

_
=
m
_
T
1
x
m+1

_
, adica
d
dx
T
1
x
m
= mT
1
x
m+1
n D

(R).
2.22. a) 2
(m2)
(x); b) 2
(m1)
(x) c) a
m
e
a x
H(x)+
+
m

k=1
C
k
m
a
mk

(k1)
(x); d)
(m+k)!
k!
x
k
H(x);
e) i
(m)
(x) + (1)
m
m! T
1
x
m+1
.
2.23. a) Fie D(R
2
). Atunci
_
H(a t [x[)
t
,
_
=
=
_
H(a t [x[),

t
_
=
+
_

_
_
_
_
+
_
|x|
a
(x, t)
t
dt
_
_
_
_
dx =
183
=
+
_

_
x,
[x[
a
_
dx = a
+
_
0
(as, s)ds +a
+
_
0
(as, s)ds =
= aH(t)(at +x) +aH(t)(at x), ) = a (a t [x[), ).
Rezulta ca
H(a t [x[)
t
= a (a t [x[) n D

(R
2
);
b)
_
H(a t [x[)
x
,
_
=
_
H(a t [x[),

x
_
=
=
+
_
0
_
_
a t
_
a t
(x, t)
x
dx
_
_
dt =
+
_
0
_
(a t, t) (a t, t)

dt =
=
_
H(t) (a t +x) H(t) (a t x),
_
. Rezulta ca
H(a t [x[)
x
= H(t) [(a t +x) (a t +x)] n D

(R
2
).
2.24. (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
2.25. a) Utiliz and formula (2.5.5), deducem c a
(sign (sinx))

= 2
+

k=
(1)
k
(x k ).
Prin urmare, [ sinx[

= (sinx sign(sinx))

= cos xsign(sinx)
si [ sinx[

= (cos x sign(sinx))

= [ sinx[ + 2
+

k=
(x k ).
2.26. Fie D(R
2
). Fie patratul marginit de dreptele
l
1
: x
1
+x
2
= 1, l
2
: x
2
x
1
= 1, l
3
: x
1
+x
2
= 1,
l
4
: x
2
x
1
= 1. Notam I
1
= f
x
1
x
1
, ) si I
2
= f
x
2
x
2
, ).
Atunci,
I
1
=
_

x
1
x
1
(x
1
, x
2
) dx
1
dx
2
=
1
_
0
_
_
1x
2
_
x
2
1

x
1
x
1
(x
1
, x
2
) dx
1
_
_
dx
2
+
+
0
_
1
_
_
1+x
2
_
x
2
1

x
1
x
1
(x
1
, x
2
) dx
1
_
_
dx
2
=
184
=
1
_
0
_

x
1
(1 x
2
, x
2
)
x
1
(x
2
1, x
2
)

dx
2
+
+
0
_
1
_

x
1
(x
2
+ 1, x
2
)
x
1
(x
2
1, x
2
)

dx
2
=
=
1
_
0
_

x
1
(1 x
2
, x
2
)
x
1
(x
2
1, x
2
)

dx
2
+
+
1
_
0
_

x
1
(1 x
2
, x
2
)
x
1
(x
2
1, x
2
)

dx
2
,
I
2
=
1
_
0
_
_
1x
1
_
x
1
1

x
2
x
2
(x
1
, x
2
) dx
2
_
_
dx
1
+
+
0
_
1
_
_
1+x
1
_
x
1
1

x
2
x
2
(x
1
, x
2
) dx
2
_
_
dx
1
=
=
1
_
0
_

x
2
(x
1
, 1 x
1
)
x
2
(x
1
, x
1
1)

dx
1
+
+
0
_
1
_

x
2
(x
1
, x
1
+ 1)
x
2
(x
1
, 1 x
1
)

dx
1
.
Deoarece
x
2
(x
1
, 1 x
1
) =
x
1
(x
1
, 1 x
1
)
d
dx
1
(x
1
, 1 x
1
),

x
2
(x
1
, x
1
1) =
d
dx
1
(x
1
, x
1
1)
x
1
(x
1
, x
1
1),

x
2
(x
1
, x
1
+ 1) =
d
dx
1
(x
1
, x
1
+ 1)
x
1
(x
1
, x
1
+ 1),

x
2
(x
1
, 1x
1
) =
x
1
(x
1
, 1x
1
)
d
dx
1
(x
1
, 1x
1
), rezulta
ca I
2
= 2 [(0, 1) +(0, 1) (1, 0) (1, 0)] + I
1
. Prin ur-
mare, f
x
1
x
1
f
x
2
x
2
, ) = I
1
I
2
= 2[(x
1
1, x
2
)+
185
+(x
1
+ 1, x
2
) (x
1
, x
2
1) (x
1
, x
2
+ 1)], ), adica
f
x
1
x
1
f
x
2
x
2
= 2[(x
1
1, x
2
) +(x
1
+ 1, x
2
) (x
1
, x
2
1)
(x
1
, x
2
+ 1)], n D

(R
2
).
2.27. a) Fie y D

(R) o solutie a ecuatiei y

= 0 n
D

(R) (1

). Atunci y,

) = 0, D

(R). Conform Exerci-

tiului 2.3, (x) = (x)
+
_

(s) ds+

(x), unde D(R), iar

(x) D

(R) este arbitrara, satisfac and conditia

() d = 1.
Prin urmare, din (1

) rezulta ca y, ) = y,
+
_

(s) ds+

) =
= y, )
+
_

(s) ds +y,

(x)) = C
+
_

(s) ds = C, ),
pentru orice D(R), unde C = y, ). Usor se vede ca y = C
verica ecuatia y

= 0 n D

(R). Rezulta ca y = C (2

) este
solutia generala a ecuatiei y

= 0 n D

(R); b) Folosind (2

),
deducem ca y
(m1)
= C, y
(m2)
= C +C
1
x, . . . , y = C +
+C
1
x + +C
m1
x
m1
. c) Deoarece (ln [x[)

= T
1
x
si
xT
1
x
= 1 n D

(R), atunci y = ln [x[ este o solutie particulara a

ecuatiei xy

= 1. Vom gasi solutia generala n D

(R) a ecuatiei
omogene xy

= 0. Din Exemplul 2.10.1 rezulta ca solutia gene-

rala a ecuatiei xz = 0 n D

(R) este z = C
0
(x). O solutie parti-
culara a ecuatiei y

= C
0
(x) n D

(R) este y
0
= C
0
H, iar solutia
generala a ecuatiei y

= 0 este y
1
= C
1
. Prin urmare, solutia ge-
nerala a ecuatiei y

= C
0
este y
0
= y
0
+ y
1
= C
1
+ C
0
H(x).
Rezulta ca solutia generala a ecuatiei xy

= 1 n D

(R) este
y = y
0
+ y = C
1
+C
0
H(x)+ln [x[. d) y = C
1
+C
0
H(x)T
1
x
.
e) y = C
0
+C
1
x +xH(x); f ) y = C
0
+C
1
x +C
2
x
2
+
186
+C (x+1)
2
H(x+1); g) Din Exemplul 2.10.1 rezulta ca solutia
generala a ecuatiei x
m
z = 0n D

(R) este z =
n1

j=0
a
j

(j)
(x). Prin
urmare, y
(m)
=
n1

j=0
a
j

(j)
(x) (1

). Deoarece
y =
1
(mj)!
x
mj
H(x) este o solutie particulara a ecuatiei (1

)
n D

(R) pentru j = 0, 1, . . . , m1 si y =
(jm)
(x) este o solutie
particular a a ecuatiei (1

) n D

(R) pentru j = m, . . . , n 1, iar

solutia generala n D

(R) a ecuatiei omogene y

(m)
= 0, asoci-
ate ecuatiei (1

), este y
0
=
m1

k=0
c
k
x
k
, atunci solutia generala a
ecuatiei (1

) n D

(R) este y =
m1

k=0
c
k
x
k
+
m1

j=0
a
k
x
mk1
H(x)+
+
m1

j=m
a
k

(km)
(x); h) y =
+

k=
c
k
(x k), c
k
C.
2.29. Fie D

(R
n
). Atunci
(x
1
, x
2
, . . . , x
k
, 0, . . . , 0) D

(R
nk
) pentru k = 1, 2, . . . , n 1.
Prin urmare, folosind succesiv formula (2.6.6), obtinem
(x
1
)(x
2
) . . . (x
n1
)(x
n
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n
)) =

(x
1
)
(x
2
) . . . (x
n1
), (x
n
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n
))
_
=
=

(x
1
) (x
2
) . . . (x
n1
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, 0)
_
= =
=

(x
1
)(x
1
, 0, . . . , 0, 0)
_
=
= (0) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)).
2.30. Armatiile a), b) si c) rezulta din egalitatea (2.7.2).
2.31. a) (HH)(x) = H(x)
_
x
0
dy = xH(x); b) x
3
H(x)/3;
c) e
|x|
(1+[x[); d)
_
x
2
4 sin
2
x
2
_
H(x); e)
_

8a
xe
a x
2
/2
;
f ) f
(m)
; g) (2 a [x[)H(2 a [x[).
2.33. e
a x
(f g).
2.34. Deoarece f

L
1
(R), rezulta c a
187
(f

) (x) =

2
+
_

dy
(y
2
+
2
) ((y x)
2
+
2
)
=
=
2 i

_
res
z=i
f(z) + res
z=x+ i
f(z)
_
, unde f(z) =
1
(z)
, (z) =
_
z
2
+
2
_ _
(z x)
2
+
2
_
. Deoarece
res
z=i
f(z) =
1

(i)
=
i
2 (
2
+ (x i)
2
)
,
res
z=x+ i
f(z) =
1

(x + i)
=
i
2 (
2
+ (x + i)
2
)
si
res
z=i
f(z) + res
z=x+ i
f(z) =
i ( +)
2 (x
2
+ ( +)
2
)
, rezulta c a
(f

) (x) =
+
(x
2
+ ( +)
2
)
= f
+
(x).
2.35. Utiliz and formula
+
_

e
a y
2
+b y+c
dy =
_

a
e
c+
b
2

a
, (a > 0, b, c R), obtinem
(f

) (x) =
1
4

+
_

y
2
4
2
e

(xy)
2
4
2
dy = f

2
+
2
(x).
2.36. a) Lu and n (2.7.13) f(x) = [[x[[
2
,
0
(x) = 1,
S = x R
3
; [[x[[ = 1 si utiliz and formulele (1.2.5), (1.2.8)
pentru n = 3, obtinem
s
r
[[x[[
2
=
_
||y||=r
[[x y[[
2
dS
y
=
=
2
_
0
_
_

_
0
_
[[x[[
2
+r
2
2 r [[x[[ cos
1
_
r
2
sin
1
d
1
_
_
d
2
=
= 4 r
2
_
[[x[[
2
+r
2
_
; b)
r
[[x[[
_
e
(||x||r)
2
e
(||x||+r)
2
_
;
c)
2 r
[[x[[
sin
_
[[x[[
2
+r
2
_
sin 2 r [[x[[;
d)
r
[[x[[
ln
1 + ([[x[[ +r)
2
1 + ([[x[[ r)
2
;
188
e)
r
[[x[[
_
F([[[x[[ + r]
2
) F([[[x[[ r]
2
)
_
, unde F este o pri-
mitiva a functiei f pe [0, ].
2.37. a) Fie D(R
2
), (x, t) 0 n R
2
,
supp (x, t) R
2
; x [1, 0], t [0, 2] si (x, t) = 1
pentru x [1, 1/2], y [1/2, 1] 1. Fie D(R
4
),
(x, t; y, ) 0 n R
4
si (x, t; y, ) = 1 pentru [x[ 1,
[y[ 1, [t[ 1, [[ 1. Atunci

k
(x, t; y, ) =
k
(x/k, t/k; y/k, /k) D(R
4
),

k
(x, t; y, ) 0 n R
4
, si
k
(x, t; y, ) = 1 pentru [x[ k,
[y[ k, [t[ k, [[ k si
k
1, k , n R
4
. Observam ca
pentru orice k N, k 1, functia g
k
(x, t; y, ) =
= xH(t) H(y)
k
(x, t; y, ) (x +y, t +) 0 n R
4
,
g
k
L
1
(R
4
) si g
k
(x, t; y, ) [x[ pe multimea G
k
= G
(1)
k

G
(2)
k
,
unde G
(1)
k
= (x, y) R
2
; 0 y k, k x 1/2,
1 x +y 1/2 si G
(2)
k
= (t, ) R
2
; 0 k,
1/2 t k, 1/2 t + 1.
Prin urmare, xH(t) H(y),
k
(x, ; y, ) (x +y, t +)) =
=
_
R
4
g
k
(x, t; y, ) dxdt dy d
_
G
k
[x[ dxdt dy d , k .
Rezulta ca convolutia xH(t) t H(x) nu exista n D

(R
2
);
b) Observam ca H(t [x[) L
1
loc
(R
2
) si
H( [y[) H(t [x y[) =

(y, ), unde

(y, ) este
functia caracreristica a paralelogramului R
2
cu v arfurile n
O(0, 0), A
_
x t
2
,
t x
2
_
, B(x, t), C
_
x +t
2
,
x +t
2
_
.

In acest
caz, H(t[x[)H(t[x[) =
_
R
2
H( [y[) H(t [xy[)dy d =
= H(t [x[)
_

dy d = H(t [x[)
t
2
x
2
2
; c) Fie D(R
2
)
arbitrar si denit n formula (5.4.6). Conform acestei formule,
H(a t [x[) [g(t) (x)], ) =
189
=

H(a t [x[) g(),
_
a
2

2
[[y[[
2
_
(x, t +)
_
=
=
+
_

g() d
_
_
_
R
2
H(a t [x[) (x, t +) dxdt
_
_
d =
=
_
R
2
(x, s)
_
_
_
_
H(a s [x[)
s
|x|
a
_
0
g() d
_
_
_
_
dxds.
Prin urmare,
H(a t [x[) [g(t) (x)] = H(a t [x[)
t
|x|
a
_
0
g(s) ds (1

) n
D

(R
2
); d) H(a t [x[)
_
t
[x[
a
_
;
e) H(a t [x[)

t
[H(t) (x)] = H(a t [x[) [H

(t) (x)] =
= H(a t [x[) [(t) (x)] = H(a t [x[) (x, t) =
= H(a t [x[); f ) H(a t [x[)
sign x
a
.
2.38. a) Din Denitia 2.8.4 si formula (2.8.7) rezulta c a
H
(1/2)
(x) =
_
f
1/2
H
_
(x) =
_
f

1/2
H
_
(x) =
_
f
1/2
H
_

(x) =
=
_
_
H(x)
(1/2)
x
_
0
d

x
d
_
_

=
_
2 H(x)
_
x

= H(x)
_
1
x
;
b) H
(3/2)
(x) =
_
f
3/2
H
_
(x) =
_
f

1/2
H
_
(x) =
=
_
f

1/2
H
_
(x) =
__
f
1/2
H
_
(x)
_

=
=
_
_
H(x)
(1/2)
x
_
0
d

x
d
_
_

=
_
2 H(x)
_
x

=
H(x)

2 x
3/2
;
c) g
(1/2)
(x) =
_
_
H(x)

x
_
0
g() d

x
d
_
_

.
2.39. a) Din Denitia 2.8.4 si formula (2.8.7) rezulta ca
190
H
5/2
(x) =
_
f
5/2
H
_
(x) =
H(x)
(5/2)
x
_
0
(x )
3/2
d =
=
4 H(x)
3

x
_
0
(x )
3/2
d =
8 H(x)
15

x
5/2
;
b) g
(3/4)
(x) =
_
f
3/4
g
_
(x) =
H(x)
(3/4)
x
_
0
d
(x )
1/4
d.
2.40. Se utilizeaza formula (2.4.5) cu a(x) = x
2

2
.
2.41. (sinx) =
k=+

k=
(x k ).
3.
3.1. Functiile din a), b), c) si d) nu apartin spatiului S(R),
deoarece ele nu veric a conditia (3.1.1). Functia din e) apartine
spatiului S(R).
3.2. Sirurile din a), c) si e) converg la 0 n S

(R). Sirurile
din b) si d) diverg n S

(R).
3.3. Functia din a) apartine spatiilor L
p
(R), L
p
loc
(R), S

(R) si
D

(R). Functia din b) apartine spatiilor E(R), L

p
loc
(R) si D

(R).
Functia din c) apartine spatiilor S

(R), L
p
loc
(R) si D

(R). Functia
din d) apartine tuturor spatiilor indicate.
3.4. Incluziunea D(R
n
) S(R
n
) rezulta din Lema 3.1.1.
Incluziunea S(R
n
) L
p
(R
n
) rezulta din Teorema 1.4.2 si Lema
3.1.1. Incluziunea L
p
(R
n
) S

(R
n
), p [0, +), rezulta din
Exemplul 3.1.1. Incluziunea S

(R
n
) D

(R
n
) rezulta din Lema
3.2.1.
3.5. Se foloseste procedeul de la demonstratia Propiozitiei
3.4.1.
3.6. a)
1
a +i
; b)
2 a
a
2
+
2
; c) a
1
e
a ||
.
3.7 a)
i sign c
+i 0
; b)
i
+i 0
; c)
i
+i 0
e
i xh
; d) (i )
m
;
191
e) 2 i T
1

; f ) i sign ; g) i +i sign ; h) 2 T
1

2
;
i) (i)
m
_
() +i T
1

_
(m)
= (i)
m

(m)
() +i
m
m! T
1

m+1
;
j) (i)m2
(m)
() pentru m par si 2 (i)
m+1
m! T
1

m+1
pen-
tru m impar; k) 0; l) 2 (i)
m+1

(m1)
();
m) (i)
k+m
k!
(k m)!

km
; n) F
_
T
1
x
2
_
= F
__
T
1
x
_

_
() =
= i F
_
T
1
x
_
() = i
2
sign = [[; o) 2 () pentru
m = 0 si F
_
T
1
x
m
_
() =
(1)
m+1
(m1)!
F
_
_
T
1
x
_
(m1)
_
() =
=
(i )
m1
(m1)!
F
_
T
1
x
_
() =
i (i )
m1
(m1)!
sign pentru m 1;
p)
+

k=
a
k
e
i k
; q) Din Exercitiul 2.38 a) rezulta ca
H
(1/2)
(x) = H(x)
_
1
x
. Folosind formulele lui Fresnel

_
0
cos t
2
dt =

_
0
sin t
2
dt =
_
/8 (a se vedea [10]), pentru > 0
avem F
_
H
(1/2)
(x)
_
() =
1

_
0
e
i x
dx

x
=
2

_
0
e
i y
2
dy =
=
1

2
(1 +i) (1

).

In mod analog, pentru < 0 avem
F
_
H
(1/2)
(x)
_
() =
1

_
0
e
i x
dx

x
=
2
_
()

_
0
e
i y
2
dy =
=
1
_
2 [[
(1i) (2

). Din (1

) si (2

) rezulta c a F
_
H
(1/2)
(x)
_
() =
192
=
1
_
2 [[
(1 i sign ).
3.8. Aplic and transformarea Fourier si folosind formula (3.5.2)
la ecuatia x
m
y = 0, obtinem y
(m)
() = 0 n S

(R). Prin urmare,

y() =
m1

j=0
c
j

j
. Atunci, folosind formula (3.5.23), obtinem
y(x) = F
1
_
_
m1

j=0
c
j

j
_
_
(x) =
m1

j=0
c
j

(j)
(x);
b) y(x) =
k1

j=0
a
j
x
j
+
k1

j=0
c
j
x
kj1
H(x) +
m1

j=k
c
j

(jk)
(x).
4.
4.1. a) c(x) = e
a x
H(x); b) c(x) =
sin ax
a
H(x);
c) c(x) =
1
2 a
(e
a x
e
a x
) H(x); d) c(x) =
1
2 a
(1 e
a x
) H(x);
e) c(x) =
_
e
2 x
e
3 x
_
H(x); f ) c(x) = xe
x
H(x);
g) c(x) =
1
2
e
x
sin 2 xH(x);
h) c(x) =
1
12
_
e
2 x
e
x
_
cos

3 x + sin

3 x
__
H(x);
i) c(x) =
1
2
(shx sinx) H(x); k) c(x) =
1
2
(xsh x shx) H(x).
4.2. a) y(x) = (c H)(x) = e
a x
H H =
_
x
0
e
a y
dy =
=
1
a
_
1 e
a x
_
H(x); b) y(x) =
1
2
sin 2xH(x); c) y(x) =
=
1
2
_
e
3 x
+e
3 x
_
H(x); d) y(x) =
_
xe
x
+x + 2 e
x
2
_
H(x);
e) y(x) =
_
4 e
3 x
3 e
2 x
_
H(x).
5.
5.1. a) Folosind formulele (5.5.6), (4.4.18) si (2.7.8) si Exer-
citiul 2.29, obtinem
u(x, t) = c
1
((t) (x)) = c
1
(x, t) =
1
2 a
H(a t [x[);
b) Folosind succesiv formulele (5.5.6), (2.7.9), (4.4.18), (2.7.8) si
193
Exercitiile 2.23 a) si 2.29, obtinem u(x, t) = c
1

(t) (x)
_
=
=
c
1
t
((t) (x)) =
1
2 a

t
H(a t [x[) ((t) (x)) =
=
1
2
(a t [x[) (x, t) =
1
2
(a t [x[); c) Folosind succesiv
formulele (5.5.6), (2.7.9), (4.4.18), (2.7.8) si Exercitiile 2.20 b) si
2.25, obtinem u(x, t) = c
1

_
(t)

(x)
_
=
c
1
x
((t) (x)) =
=
1
2 a

_
H(t) (a t +x) H(t) (a t x)

(x, t)) =
=
1
2 a

_
H(t) (a t +x) H(t) (a t x)

;
d) u(x, t) = c
1

(t) (x)
_
=

2
c
1
t
2
((t) (x)) =

2
c
1
t
2
=
=
1
2 a

2
H(a t [x[)
t
2
=
1
2

t
(a t [x[);
e) u(x, t) = c
1

_
(t)

(x)
_
=

2
c
1
x
2
((t) (x)) =

2
c
1
x
2
=
=
1
2 a

2
H(a t [x[)
x
2
=
1
2 a

x
_
H(t) (a t+x)H(t) (a tx)

=
=
H(t)
2 a

x
[(a t [x[).
5.2. a) Conform formulelor (5.5.6), (5.4.7) si (5.4.8),
u = c
1
F = V
1
+V
(1)
1
+V
(0)
1
= c
1
[g(t) (x)] +
+c
1
[

(t) (x)] +c
1
[(t) (x)] (1

). Din Exercitiul 2.37 c)

rezulta c a V
1
(x, t) = c
1
[g(t)(x)] =
1
2
H(a t[x[)
t
|x|
a
_
0
g(s) ds (2

).
Din Exercitiile 5.1 b) si 5.1 a) rezulta ca V
(1)
1
= c
1
[

(t)(x)] =
=
1
2
(a t[x[) (3

), V
(0)
1
= c
1
[(t)(x)] =
1
2 a
H(a t[x[) (4

).

Inlocuind (2

), (3

) si (4

) n (1

), obtinem
u(x, t) =
1
2
H(at [x[)
t
|x|
a
_
0
g(s)ds +
1
2a
H(at [x[) +
1
2
(at [x[);
194
5.3. a) Deoarece H(t1) e
t
/(a se vedea Denitia 5.6.1),
rezulta conform formulei (5.6.7) ca
u(x, t) =
t
_
0
+
_

H( 1)
2
_
(t )
e

|x|
2
4 (t)
d d =
= H(t1)
t
_
1
+
_

2
_
(t )
e

|x|
2
4 (t)
d d = H(t1)
t
_
1
e

d =
= H(t 1)
_
e
t
e
_
; b) H(t ) sin t; c) H(t 1) (t 1) x;
d) H(t 2)
_
e
t2
1
_
e
x
; e) H(t)
t
_
0

_
x

2
_
d, unde
(s) =
+
_
s
e

2
d; f ) H(t)
t
_
0
_

_
x + 1

2
_

_
x 1

2
__
d.
5.4. a) Deoarece u
0
este m arginita pe R, n virtutea formulei
(5.7.2), rezulta ca u(x, t) =
H(t)
_
2

t
_
+
_

u
0
() e

|x|
2
4 t
d =
=
H(t)
_
2

t
_
+
_
0
e

|x|
2
4 t
d = H(t)
_
x

2 t
_
, unde
(s) =
+
_
s
e

2
d; b) H(t)
_
1 x

2 t
_
;
c) H(t)
_

_
x + 1

2 t
_

_
x 1

2 t
__
; d) H(t) e
tx

_
x 2t

2 t
_
.
195
Bibliograe
[1] , .., , -
, , 2005.
[2] , .., , ,
, 2008.
[3] Antosik, P., Mikusinski, J., Sikorski, R., Theory of distribu-
tions. The sequential approach, Amsterdam-Warszawa, 1973.
[4] Bremerman, G., ,
, , , 1968.
[5] Dirac, P., The physical interpretation of quantum dynamics,
Proc. Roy. Soc., Sect. A, vol. 113, (1926-1927), 621-641.
[6] Dirac, P., Quantizied singularities in the electromagnetic
eld, Proc. Roy. Soc., Sect. A, vol. 130, 1930.
[7] , .., , .., -
.
. .
.
. . 30, , , 1988, p. 8-255.
[8] Erhenpreis, L., Solutions of some problems of division, I,
Amer. J. Math., vol. 76, 1954, p. 883-903.
[9] Gaspar, D., Analiz a functionala, Ed. Faclia, Timisoara, 1981.
[10] , .., -
, . 2., , , 1970.
[11] , .., , ..,
, , , 1958.
[12] Hormander, L., On the division of distributions by polyno-
mials, Ark. Math., vol. 3, 1958, p. 555-568.
196
[13] , . (Hormander, L.), -
.
. 1, c
, , , 1986.
[14] Kecs, W., Teodorescu, P.P., Introducere n teoria distributi-
ilor cu aplicatii n tehnic a, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1975.
[15] , .., , ..,
, 7-e ., ,
, 2004.
[16] Lojasiewicz, S., Sur le probl`eme de division, Studia Math.
vol. 18, 1959, p. 87-136.
[17] Malgrange, B., Ideals of dierentiable functions, Oxford
Univ. Press, 1966.
[18] Schwartz, L., Theorie des distributions, vol. 1, 2, Hermann,
Paris, 1950-1951.
[19] , .., Metode novelle a resoudre le probleme de
Cauchy pour les equations lineare hyperboliques normales,
. . . 1, 1936, c. 39-72.
[20] , ..,
, - -
, , 1950.
[21] , .., . -
, 2-e ., - ,
, 1984.
[22] , .., ,
5-e ., , , 1985.
[23] Vladimirov, V.S. Ecuatiile zicii matematice (traducere din
rusa), Ed. stiintica si enciclopedica, Bucuresti, 1980.
197
[24] , .., -
, 2-e ., , , 1989.
[25] , .., , .., , ..,
, .., , .., , ..,
,
, , 1976.
198
Index
Algebra de distributii D
+
77
Convolutia distributiilor 64
coordonate sferice 14
Derivata distributiei 50
distributia
cu crestere temperata 102
de tip functie 38
f

81
lui Dirac 37
T
1
x
39
regulat a 38
singular a 38
dublu strat de suprafat a 56
Ecuatia lui Abel 82
Formula
DAlembert 165
Kirchho 164
Leibniz-Hormander 32
Ostrogradski-Gauss 23
Parseval 120
Poisson 164
Sohotski 42
functia lui Heaviside 53
functie
integrabil a Lebesgue 11
m asurabila Lebesgue 10
Inegalitatea
H older 25
Minkowski 25
Integrala Lebesgue pe
varietati 23
Lema du Bois-Raymond 28
M asura Lebesgue 10
Multimea
/ 168

M
97
Operatorul
de diferentiere fracti-
onar a 82
de integrare fractionar a 82
Riemann-Liouville 82
ordinul distributiei 37
Partitia unit atii 20
potentialul
de dublu strat 74
de simplu strat 74
de suprafat a 73
de volum 72
retardat 152
retardat de suprafat a 155
termic 168
termic de suprafat a 170
Problema Cauchy generalizat a
pentru ecuatia
diferential a ordinar a 143
propag arii undelor 162
propag arii caldurii 174
produsul direct al distri-
butiilor 60
Simplu strat de suprafat a 57
solutia fundamental a a opera-
torului
diferential ordinar 136
de convolutie 80
de difuzie 136
de propagarea undelor 138
Laplace 141
spatiul
D() 31
D

() 33
E() 83
E

() 84
199
L
p
() 24
S 95
S

98
suportul distributiei 44
Teorema
de completitudine a
spatiului D

() 33
de convergent a dominant a
a lui Lebesgue 13
de derivare a integralei
Lebesgue n raport cu
parametrul 13
Egorov 11
Fubini-Tonelli 18
L. Schwartz 36, 98
transformarea de variabile la
distributii 47
transformata Fourier
n S 106
n S

116
invers a n S 113
invers a n S

118
partial a n S

117
200