Insecticidele sunt substante (pesticide ) , care sunt utilizate pentru a distruge insectele .

Insecticidele distrug , de asemenea, oua si larve de insecte . Acestea sunt numite ovicide si larvicide . Insecticidele sunt , de asemenea, folosite pentru a preveni invazia de insecte , nu numai pentru exterminarea lor . Unele insecticide sunt toxice pentru om , dar unele dintre ele nu sunt. Insecticide pot fi naturale sau sintetizate de om si sunt aplicate daunatorilor tinta intr-o multitudine de formule si sisteme de livrare (spray-uri, momeli, difuzie cu eliberare lenta, etc). In functie de modul in care acestea functioneaza , exista diferite tipuri de insecticide . Insecticidele organice sunt cel mai utilizat tip de insecticide folosite astazi . Acestea sunt substante chimice sintetice . Insecticide anorganice includ de metal in compozitia lor . Unele dintre metalele folosite sunt cupru , arsenite si cel mai frecvent sulf . Insecticidele naturale sunt insecticide produse in mod natural de plante pentru a tine la distanta dauntorii . Cele mai bine cunoscute sunt nicotina , Neem si extracte de piretru . Insecticidele sistemice ucide insectele care mananca plante tratate . Ele sunt foarte importante pentru combaterea daunatorilor . Insecticidele de contact ucid insectele in contact direct cu acestea;se aplica in general sub forma de aerosoli. Este foarte important sa existe un echilibru intre nevoile agriculturii si problemele de mediu , dar, de asemenea, starea de sanatate ar trebui sa fie luata in considerare atunci cand sunt utilizate acest tip de substante,substante care ofera avantaje si dezavantaje in acelasi timp. Istoricii au descoperit utilizarea pesticidelor in jurul anului 1000 i.Hr.,pe timpul lui Homer, dar cele mai timpurii utilizari de insecticide se refera la arderea "pucioasei" (sulf), ca un fumigant; acesteia i se alatura utilizarea de fiere de la o soparla verde pentru a proteja merele viermi si putregai. Mai tarziu, gasim o varietate de materiale folosite cu rezultate discutabile: extracte de piper si tutun, apa cu sapun, lapte de var, otet, terebentina, ulei de peste, saramura, lesie, printre multe altele. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial (1940), selectia noastra de insecticide era limitata la cateva produse petroliere,arsenic, nicotina, piretru, otenona, sulf, hidrogen gaz cianhidric, si criolit. Al doilea razboi mondial a fost cel care a deschis epoca moderna a controlului chimic cu introducerea unui nou concept de control al insectelor insecticide organice sintetice, dintre care primul a fost DDT.

Clorul nu exista in natura in forma elementara. Clorul s-a folosit in primul razboi mondial la bombe cu gaz. Este otravitor ca si cele mai multe din sarurile lui. Clorul irita puternic caile respiratorii, pielea si ochii, produce daune la plamani si la inima. Concentratii de 0,5% in aer duc la moarte. O concentratie de 0,001% de clor in aer are deja un efect patlogic. Unul din primele medicamente cu clor dupa genocidul cu bombele cu clor din primul razboi mondial a fost primul somniferul sintetic cu hidrat de clor,substanta ce nu poate aduce decat somnul de veci afectand inima si producand mult daune. Bromul este foarte otravitor, vaporii lui nu trebuie sa fie inspirati. Din cauza ca este caustic nu trebuie sa intre in contact cu pielea. Bromul se foloseste la grenadele cu gaz lacrimogen, ca insecticid, in trecut ca somnifer si medicament pentru tratarea bolilor de nervi (azi nu se mai foloseste, caci nocivitatea lui a fost recunoscuta dupa decenii de folosire), la curatat benzina de pe motoare. Combinatiile halogene de clor si brom sunt printre cele mai daunatoare substate facute de om, gasindu-se in natura si sub forma de insecticide.

Insecticide organo-clorurate Se impart in: -derivatii de clor-benzen: DDT (diclor difenil tricloretan) -derivatii de ciclohexan: HCH (hexaclor ciclo hexan) -derivatii de naftalen / diene clorurate: aldrin, dieldrin -derivatii de indan: heptaclor, clordan Proprietati insecticide organo clorurate: substante solide, albe sau incolore, insolubile in apa, solubile in solventi organici si in grasimi. Patrund in organism pe cale digestiva, respiratorie sau cutanata. Sunt toxice neurotrope, acumularea lor la nivelul centrilor nervosi fiind in functie de solubilitate. Toxicitatea in ordine descrescatoare este urmatoarea: aldrin (cel mai toxic), dieldrin, lindan (gamexan izomerul gama al HCH), DDT, HCH tehnic. Manifestari toxice: la nivelul tulbului digestiv (voma, greata, colici, diaree) si sistemului nervos, iar dupa trecerea in circulatia generala apare neliniste, iritabilitate, vertij, amauroza, tremuraturi, contractii musculare, convulsii epileptiforme, paralizii, moarte prin colaps cardiac si respirator. Se elimina prin urina, cu exceptia HCH, nu au antidoturi. In caz de ingerare se fac spalaturi stomacale, se administreaza purgativ salin, se contraindica laptele. Pentru convulsii se administreaza barbiturice, se evita morfina.

DDT: a fost interzis in 1974. Este o pulbere alb-cenusie, cu miros de mucegai. Folosit ca insecticid patrunde in corpul insectelor prin oxoscheletron si blocheaza citocromoxidaza si succinat hidrogenaza. Determina marirea consumului de O2, hiperactivitate si incetinirea metabolismului. Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea prescurtata DDT este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorita efectului sau eficient in combaterea insectelor si toxicitatii reduse fata de mamifere ca si costului relativ redus de producere a fost folosit pe scara larga timp indelungat. Dezavantajul DDT-ului consta in stabilitatea chimica, remanentei si efectului de cumulare in sol, alimente si corpul uman. In decursul timpului s-a constat ca unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzeaza tulburari endocrine, s-a presupus ca ar avea si un efect cancerigen. Toate aceste efecte secundare nedorite au dus in anii 1970 la interzicerea utilizarii DDT-ului in tarile industrializate, iar din anul 2004 prin Conventia de la Stockholm s -a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultura, dar este in continuare folosit pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic. HCH: a fost sintetizat in 1825. Pulbere alb-cenusie, cu gust neplacut. In amested cu DDT se numeste deparatox. Contine mai multi stereoizomeri, dintre care izomerul gama este cel mai activ. Este un insecticid de ingestie si de contact, si mai putin respirator si inhalator. Se conditioneaza sub forma de pulberi 1-3%, sau sub forma de emulsii sau solutii 1-20%. HCH-ul are cea mai simpla si economica tehnologie de fabricatie. Sinteza lui se realizeaza prin actiunea directa a clorului gazos asupra benzenului (prin barbotare directa), in prezenta radiatiilor solare care au rol de catalizator. Din punct de vedere chimic, prin aditionarea a 6 atomi de clor, nucleul benzenic pierde dublele legaturi si se transforma in nucleu hexanic, de unde denumirea produsului de hexaclorociclohexan. Produsul realizat s-a dovedit insa a fi un amestec de izomeri, cu aceeasi formula chimica bruta, dar cu insusiri complet diferite. De aceea, produsul in ansamblul lui a fost denumit HCH tehnic sau brut. Numarul izomerilor este de 9, dar dintre acestia doar 4 prezinta interes, atat sub aspect cantitativ, cat si al functiilor utile sau adverse. Ei au fost denumiti si individualizati prin litere ale alfabetului elen,dintre care, singurul izomer cu actiune insecticida este gama (lindanul). Lindanul este singurul izomer cu efect toxic acut puternic, ceilalti izomeri fiind lipsiti de aceasta insusire. El este insa lipsit de nocivitate cronica, pe cand ceilalti izomeri au actiune cronica ingrijoratoare; totodata, el este cel mai solubil insecticid organoclorurat.

Lindanul este utilizat ca un insecticid asupra recoltelor de fructe si legume. Efectele acute (pe termen scurt) ale lindanului prin inhalare la oameni constau in iritarea nasului si gatului si efectele asupra sangelui.Cele cronice (pe termen lung), prin inhalare, la om, a fost asociat cu efecte asupra ficatului, sangelui, sistemului nervos, cardiovascular, si imun. Studiile la animale indica faptul ca lindanul produce efecte de reproducere, in timp ce nu s-au observat efectele asupra dezvoltarii. Studiile orale pe animale au demonstrat ca lindanul este cancerigen ficatului. Lindanul are o slaba stabilitate chimica incat in mediu se autodistruge in timp relativ scurt (cateva saptamani). Patruns in organism in doza subtoxica el este supus repede proceselor de biotransformare si eliminare. Toti izomerii HCH sunt liposolubili, deci cu exceptia izomerului gama ei se acumuleaza in grasimea tesutului adipos unde formeaza veritabile depozite care cresc treptat in cazul aportului continuu.

Aldrin: substanta alba, cristalina, fara gust, cu miros slab de pin. Se folosea ca insecticid sub forma de pulbere de concentratie 3% sau sub forma de emulsii sau solutii de concentratie 0,5%. Patrunde in organism pe toate caile si se transforma in dieldrin (epoxidul aldrinului) mai stabil si care se acumuleaza la nivelul testului adipos, ficat si rinichi. Aldrin-ul este un insecticid organoclorurat, care a fost utilizat pe scara larga pana in 1970, cand a fost interzis in mai multe tari. Inainte de interdictie, acesta a fost puternic folosit ca un pesticid pentru tratarea semintelor si a solului. Aldrin-ul si alte pesticide ciclodiene, au devenit cunoscute ca poluanti organici persistenti. Insecticide organo-bromurate Bromura de metil Cu toate ca bromura de metil este departe de a fi un cuvint de uz obisnuit, ea este folosita pe larg in unele tari pentru a controla si a combate daunatorii capabili sa reduca roada, sa infecteze produsele alimentare, spatiile de depozitare si vehiculele. Circa 97 la suta din toata bromura de metil care se produce este folosita ca fumigant pentru combaterea daunatorilor. Bromura de metil este un pesticid gaz/fumigant care sa folosit mai mult de 40 de ani si dispune de un spectru larg de utilizare la: - tratarea solului (combaterea daunatorilor) inaintate de insamintare/plantare a plantelor agricole; - tratarea produselor agricole inainte de a fi stocate (depozitate) si transportate; - tratarea spatiilor si depozitelor cerialiere; - tratarea elevatoarelor/morilor;

- tratarea materialului saditor, produselor agricole ect. in scopuri de carantina fitosanitara. Atunci cind solul este tratat /fumigat cu MeBr inainte de a fi plantat se acopera cu pelicula pentru ermetizare. Gazul (BrMe) distruge organismele daunatoare din sol iar atunci cand pelicula (dupa tratament) este indepartata o parte din gazul utilizat (3287%) se elimina in atmosfera. In acest mod se foloseste pentru tratarea solului la cultivarea: -pepeniere (sere solarii etc.); -tomate/vinete; -ardei; -tutun; -capsune; -flori si alte culturi; Mai mult de 80% din consumul total global al MeBr se refera la fumigatia solului. Suprimarea esalonata a consumului BrMe necesita elaborarea si implementarea unor substante si tehnologii alternative. La randul lor aceste alternative trebuie sa fie tehnic efective la combaterea daunatorilor, inofensive mediului, usor de utilizat si economic realizabile de catre fermieri si alti utilizatori. Bromura de metil (BrMe) a fost stiintific determinata ca substanta chimica care prin actiunea sa toxica contribuie la epuizarea stratului de ozon. Potentialul de distrugere a ozonului (PDO) a BrMe este egal cu 0,4.

Concluzii : Desi insecticidele sunt produse minerale sau organice destinate sa protejeze oamenii, animalele sau plantele impotriva diferitilor daunatori, utilizarea acestora s-a dovedit de-a lungul istoriei a fi nociva pentru sanatate si cu urmari grave. Este importanta cunoasterea tuturor aspectelor benefice si daunatoare aduse dupa sine de utilizarea insecticidelor pentru o buna desfasurare a activitatilor sociale, economice etc. ! Fructele si legumele trebuie neaparat spalate inainte de consumare, iar etichetele alimentelor (vegetale sau animale) trebuie citite cu mare atentie pentru mentinerea calitatii stilului de viata.