Ernst Bloch The principle of hope

Este cea mai importanta opera a lui Bloch, a fost scrisa intre 1938 si 1947, dar publicata abia in 1954, din motive politice (sustinea libertatea culturala in Germania de Est). Bloch observa ca de-a lungul istoriei in toate culturile au existat utopii, in toate domeniile: poezie, muzica, pictura, arhitectura, medicina, sport si, in forma cea mai elementara, in vise, povesti si legende. El noteaza ca nimeni nu poate trai fara vise, utopiile fiind tocmai acele vise pe care le concentram in mod voluntar asupra lucrurilor care ar putea fi, decat asupra celor care sunt (situatia curenta). Utopiile devin astfel utile, deoarece se concentreaza pe gasirea unei solutii si construirea unei lumi mai bune. Aici intervine principiul sperantei, in sensul ca lumea cauta in interiorul ei solutii la problemele sale. Acest lucru se observa si in arhitectura anilor 60, cand referinta devine arhitectura insasi si orasul (spre deosebire de perioada anterioara, cand referintele sunt din afara arhitecturii: arhitecutra cu dimensiune transcendenta si arhitectura ca mimesis a unei logici naturale, o logica mecanica, a masinii). Utopia este orientata spre viitor, pentru ca uitandu-se departe, incearca sa faca lumina si sa desluseasca situatia prezenta: Constiinta utopica vrea sa se uite la mare departare, doar ca sa se uite in intunericul cel mai apropiat, ascuns de el insusi., Avem nevoie de telescopul cel mai rafinat, al constiintei utopice, pentru a vedea imediatetea cea mai imediata. In acest context, Bloch inlocuieste inconstientul cu nu inca constient (constiinta anticipativa), adica solutiile pe care le vom folosi pentru problemele societatii se afla deja in noi, trebuie doar sa le cautam. Aceste cunostinte, solutii le aflam printr-o analiza a ceea ce inca nu s-a intamplat, si acestea sunt utopiile. Cand cautarile se materializeaza printr-un plan concret, care iti indica cum sa scapi de o problema, acesta devine o utopie realizabila. In criza stilistica a arhitecturii anilor 60, un exemplu de utopie il constituie miscarea Pop Art. Expozitia This is tomorrow ce a avut loc in 1956 la Londra abordeaza teme specifice pentru Pop Art: colajul, cultura de consum, o lume a expunerii in care totul se arata, obiectele de uz cotidian si oamenii capata valoare iconica. Ea reprezinta o promisiune pentru o viata mai buna, o iesire din criza, deoarece pe fondul saraciei instalate in Marea Britanie dupa razboi, imaginile extrase din societatea consumista americana constituie un miraj. Alte exemple din arhitectura, in care gandirea sociala si politica este insotita de un plan urban sunt: ->Broad Acre City Frank Lloyd Wright -descentralizare rurala masiva

-majoritatea oamenilor lucreaza part-time la ferma proprie si part-time intr-o fabrica sau institutie; este preluata ideea lui Morris ca oamenii trebuie sa isi faca munca cu placere, in loc sa o considere un rau necesar -ficare casa adaposteste o singura familie; familia este centrul comunitatii, asigurandu-I stabilitatea -revolutioneaza organizarea spatiului prin propunerea unei retele de super-strazi -desfiinteaza notiunea de chirie si sustine in schimb ideea ca toata lumea are dreptul la atata pamant cat poate folosi (minimul fiind 1 acru de persoana) ->Radiant City Le Corbusier -propune nivelarea a parcele intregi din centrul Parisului si a altor mari orase -incorporeaza spatii verzi in interiorul metropolei (zgarie-nori din sticla si otel, aranjati geometric, rasar din parcuri si gradini) -in prima versiune a orasului, elita locuia in apartamente luxoase in centru, iar restul populatiei era exilat la periferie si in orase-satelit ->Garden City Ebenezer Howard -este imaginata o asezare care sa aiba atat beneficiile orasului (oportunitati de lucru si divertisment, salarii mari), cat si ale mediului rural (calitati estetice deosebite, aer curat, chirii mici) -propune eleminarea mahalalelor, a cariterelor marginase insalubre -se urmareste un echilibru intre nevoile individuale si cele ale comunitatii -aceasta lucrare a dat nastere Miscarii Garden City; doua orase londoneze, Letchworth and Welwyn, au fost construite dupa acest model Toate incercarile de acest gen repezinta de fapt o reparatie geerala a lumii, pentru a crea ceva perfect, ce nu s-a mai vazut. Aceste excese/exagerari nu dispar, insa, intotdeauna odata cu societatea care le-a creat, ci pot fi pastrate si preluate de generatiile viitoare. Si arta este plina de imagini reprezentative pentru tendinta aceasta spre perfectiune, desi cele mai evidente utopii sunt cele sociale. Chiar conceptul de constiinta anticipativa isi are cea mai buna ilustrare in utopiile sociale. Un bun exemplu in aceast sens este romanul Utopia (1515) a lui Thomas More, in care un calator descrie organizarea poilitica a unei natiuni insulare imaginare: -in Utopia, proprietatea privata nu exista -se practica o tolranta religioasa absoluta

-se remarca o asemanare cu statul comunist imaginat mai tarziu de Karl Marx, in ceea ce priveste lipsa proprietatii private -in Utopia, insa, nu exista ateismul considerat de Marx necesar (in Utopia exista toleranta pentru diferite practice religioase, dar nu pentru ateism, deoarece More considera ca daca un om nu credea intr-un Dumnezeu sau intr-un tip de viata dupa moarte, nu i se putea acorda incredere ca va accepta pe cale logica vreo autoritate sau principia care sa nu derive din propria persoana) -societatea descrisa este aproape totalitara si incercarile de discutare a politicilor publice in afara forumurilor oficiale se poate pedepsi cu moartea -mesajul principal al operei este necesitatea, in primul rand, de ordine si disciplina, mai degraba decat de libertate -este posibil ca More a ales calea literaturii pentru a descrie o natiune imaginara, pentru a putea discuta liber probleme politice controversate (este evident contrastul intre viata sociala contentioasa din Europa acelei epoci si aranjamentele sociale ordonate si rezonabile ale Utopiei)