1.

INTRODUCERE
Ani de zile locuitorii oraului Minamata din Japonia au observat un comportament ciudat la animale, mai ales la pisicile de cas. Felinele aveau convulsii brute i cteodat se aruncau n mare. Oamenii vorbeau despre boala pisicii dansatoare. n 1956, primul om bolnav de ceea ce a devenit boala Minamata a fost identificat. Simptomele includeau convulsii, vorbire ngreunat, pierderea funciilor motorii i micri incontrolabile ale membrelor. Dup trei ani, o investigaie a conchis c boala era rezultatul unei otrviri industriale ale Golfului Minamata de ctre compania Chisso. Productorul de plastic arunca deeurile n ap, contaminnd-o cu cantiti importante de mercur i de metale grele, care au intrat n petii consumai de oameni. Mii de locuitori au fost afectai de aceast boal i au murit.

2.LOCALIZARE
Minamata este un mic orasel de pescari si fermieri n Kumamoto, pe insula Kyushu din sudul Japoniei

3.Corporatia Chisso
n 1932, n orasul Minamata exista o singura fabrica mare, aflata n proprietatea unei companii numite "Corporatia Chisso". n japoneza"chisso" nseamna nitrogen. Corporatia Chisso era n afaceri cu fertilizatori. Pentru sute de ani, localnicii din Minamata au dus vieti primitive, traind ca pescari sau fermieri. Au fost foarte bucurosi cnd n 1901, Corporatia Chisso a construit fabrica. Multi s-au angajat la fabrica. Pna n 1932 fabrica Chisso devenise foarte mare. Si fiindca Corporatia Chisso nu se ocupa cu producerea de armament, au fost scutiti de bombardamente n timpul razboiului si nici nu au suferit confiscari dupa sfrsitul razboiului. Pna n 1950, Corporatia Chisso devenise una dintre cele mai mari companii din Japonia. Guvernul japonez colabora cu companii de felul Corporatiei Chisso pentru a oferi locuri de munca unei Japonii post-razboi. Corporatia Chisso devenise att de mare nct s-a extins si n producerea altor tipuri de chimicale. Pe de alta parte, pana in anul 1953, ciudata boala afectase mai mult de jumatate din locuitorii oraselului Minamata. Nu se stia daca este contagioasa, astfel ca cei afectati erau tratati cu repulsie si prudenta maxima de societate. De-abia dupa ce copiii au inceput sa se nasca cu malformatii ciudate, Guvernul si Corporatia Chisso au intrat in alerta. Prima data, cel care a inceput sa investigheze cauzele teribilei epidemii a fost Ministerul nipon al Agriculturii, prin reprezentantul numit de "Corporatia Chisso", dr. Hajime Hosokawa. In 1956, acesta descria o "boala necunoscuta a sistemului nervos care a cuprins Minamata". El indica, drept cauza pentru aceasta boala, deseurile chimice provenite la Corporatia Chisso. Mare parte din aceste reziduuri era formata din importante cantitati de mercur.[1] Raportul n-a fost pe placul Corporatiei Chisso, care l-a "nlaturat" pe Dr. Hosogawa. Si ca sa nu alarmeze populatia, Corporatia Chisso mpreuna cu Guvernul japonez a musamalizat totul. Corporatia Chisso si-a continuat afacerile n Golful Minamata. n 1958, musamalizarea era n toi, n timp ce boala se raspndise si mai mult. Corporatia a ncercat sa ascunda problema mutndu-si fabrica lnga Rul Minamata. Dar, dupa cteva luni, si cei aflati lnga ru au nceput sa manifeste simptomele ciudatei boli.

4.BOALA MINAMATA 4.1 SCURT ISTORIC

La nceput, neputnd ntelege ce li s-a ntmplat, oamenilor le-a fost frica sa vorbeasca Ctiva dintre locuitori au nceput sa delireze, sa lesine si sa nu-si mai simta minile si picioarele. Curnd ctiva au orbit complet, n timp ce altii nu mai putea vorbi cum trebuie. Altii au fost considerati nebuni cnd, nemaiputndu-si controla miscarile, ncepeau sa urle disperati. Au fost considerati ca fiind posedati de demoni cnd nu si-au mai putut controla muschii faciali si cnd expresiile lor contorsionate i faceau sa arate ca niste "monstri". Doctorii locali erau depasiti de epidemie, nestiind ce sa faca. Sinistrele simptome au nceput sa afecteze si animalele din Minamata. Pisicile si cinii au inceput sa se manifeste ciudat. Localnicii au spus ca pisicile se "sinucideau". Unele pisici se nvrteau n jurul cozii zile n sir pna cnd cadeau epuizate. Cinii dispareau zile ntregii si erau gasiti morti. Si mai socant, pasari au nceput sa cada din cer. Pna n 1953, ciudata epidemie afectase jumatate din locuitorii micului oras Minamata. Cei afectati de aceasta boala bizara erau tratati de parca erau leprosi. Si fiindca nu se stia daca boala era contagioasa, cei afectati erau respinsi de societate. Copii au nceput sa se nasca cu deformitati grotesti si cu masive tumori cerebrale. Pescarii din Minamata au nceput sa prinda pesti cu doua sau trei capete. Oamenii au intrat n panica. In 1958, corporatia isi muta fabrica langa raul Minamata, dar, dupa cateva luni, si cei care locuiau in apropierea raului au inceput sa manifeste simptomele bolii. Guvernul Kumamoto a hotart sa actioneze. Dar n loc sa stopeze operatiunile Corporatiei Chisso din zona, a hotart sa interzica pescarilor din Minamata sa vnda pestele prins n apele locale. Guvernul nu le-a interzis sa prinda peste si sa-l mannce, le-a interzis sa-l vnda pe alte piete. Din cauza acestei legi, toata economia zonei Minamata a intrat in colaps, oamenii acuzand o grava criza alimentara.Nemaiavand bani sa-si cumpere alimente, localnicii se hraneau tot cu peste prins in apele locale. Guvernul nipon recunoaste practic ca problema se afla in curtea "Corporatiei Chisso": pestele era infestat cu mercur provenit din deversarea reziduurilor toxice ale companiei mentionate. Apa, de asemenea, continea cantitati impresionante de mercur.[2] In 1968, zona se confrunta cu o adevarata criza, "Compania Chisso" recurgand la actiuni de intimidare prin care ii silea pe localnici sa semneze documente care absolveau compania de

toate pagubele produse. Primitivismul educational al localnicilor si impasul financiar in care se aflau i-au determinat pe acestia sa accepte banii corporatiei si sa mearga mai departe. In 1969, un grup de voluntari, constituit intr-o organizatie pentru apararea drepturilor cetatenilor din Minamata, da in judecata Guvernul japonez si "Compania Chisso", pentru pagubele incomensurabile produse oamenilor din zona. Boala Minamata este cunoscuta astazi ca otravire cu mercur. Nu se stie cu certitudine cati oameni au fost afectati de boala, unele cifre indicand 10.000 de persoane, dar nu se iau in calcul si copiii nascuti cu malformatii. Tot mai des, se vorbeste si astazi despre infestarea cu mercur a oceanelor si marilor lumii, mercur care ajunge in apa dupa ce gazele poluante, provenite de la arderea combustibililor fosili, sunt asimilate in straturile superioare ale atmosferei. Foarte multi specialisti vorbesc, chiar daca sunt tratati cu dezinteres, de potentialul toxic al fructelor de mare.

5. ELEMENTE DE TOXICOLOGICE
Cercetari Niciun alt metal nu ilustreaza mai bine diversitatea efectelor cauzate de diferitele forme biochimice. La baza caracteristicilor toxicologice sunt 3 forme ale mercurului: elementala, anorganica si organica. Sursa majora de mercur provine din degazarea naturala a crustei pamntului. Mercurul metalic din atmosfera reprezinta principala cale din transportul global al mercurului. Toxicocinetica. Toxicitatea diverselor forme sau saruri ale mercurului este data de mercurul cationic pe cnd solubilitatea, biotranformarea si distributia n tesuturi sunt influentate de starea de valenta si de componenta anionica. Mercurul metalic sau elemental Volatilizeaza la temperaturi ambientale si majoritatea expunerilor de la oameni se fac prin inhalare. Vaporii de mercur difuzeaza de-a lungul membranei alveolare si este liposolubil nct are o afinitate pentru celulele rosii si pentru sistemul nervos central. Mercurul metalic poate fi inghitit dintr-un termometru spart si este absorbit foarte lent de tractul gastrointestinal si este deseori considerat a nu avea vreo consecinta toxica. Sarurile de mercur anorganic pot fi divalente (mercurice) si monovalente (mercuroase). Absorbtia gastrointestinala a sarurilor de mercur anorganic din hrana reprezinta mai putin de15% la soareci si aproximativ 7% ntr-un studiu la oameni voluntari pe cnd absorbtia metilmercurului este de ordinul a 90-95%. Distributia ntre celulele rosii si plasma difera deasemenea. Rinichii contin cea mai mare concentratie de mercur ca urmare a expunerii la sarurile anorganice ale mercurului si mercur vapori, pe cnd mercurul organic are o afinitate deosebita pentru creier, n special pentru cortexul posterior. Cu toate acestea mercurul sub forma de vaporiare o mai mare predilectie pentru sistemul nervos central dect are mercurul anorganic dar mai mica dect mercurul organic. Excretia mercurului din organism

Se face prin intermediul urinei sau fecalelor, n functie de specia de mercur, doza si timpul de expunere. Expunerea la vapori de mercur este urmata de eliminarea unei parti mici prin expiratie, dar excretia reprezinta partea majora si este predominanta initial dupa expunerea la mercur anorganic. Excretia renala creste cu timpul. Aproximativ 90% din metilmercur este excretat dupa expunerea acuta sau cronica si nu se modifica cu timpul. Toate formele mercurului traverseaza placenta ajungnd la fat. Preluarea mercurului de catre fat la sobolani probabil datorita liposolubilitatii este de 10-40 de ori mai mare dect absorbtia sa dupa expunerea la sarurile anorganice. Concentratia mercurului n fetus, dupa expunerea la compusii alchil mercurici este de 2 ori mai mare fata de cea gasita n tesutul matern, iar nivelul de metilmercurului n celulele rosii fetale este cu 30% mai mare dect n celulele rosii materne. Gradientul fetal-matern pozitiv si concentratia crescuta a mercurului n celulele rosii ale fatului maresc toxicitatea fetala la mercur n special dupa expunereala alchil mercur. Cu toate ca laptele matern poate contine doar 5% din concentratia mercurului a sngelui matern expunerea neonatala la mercur poate fi marita prin alaptare Transformarea metabolica si excretia Mercurul elemental este oxidat la mercur divalent dupa absorbtia la tesuturi n organism, mediat de catalaze. Vaporii de mercur inhalati si absorbiti de celulele rosii sunt transformati n mercur divalent dar o portiune este de asemenea transportata ca mercur metalic la mai multe tesuturi distale, n mod particular creierul unde se pot produce biotransformari. Similar o fractiune din mercurul metalic absorbit poate fi transportat prin placenta pna la fat. Mercurul oxidat divalent este apoi acumulat de aceste tesuturi. Alchilmercurul este de asemenea supus biotranformarii la compusi mercurici divalenti n tesuturi prin clivarea legaturii carbon-mercur. Nu este nici o dovada a formarii nici unei forme organice a mercurului de catre tesuturile mamare. Compusii aromatici sunt convertiti la mercur anorganic mai rapid dect cel mai scurt lant al compusilor alchil. n situatiile n care mercurul organic este mai rapid absorbit dect cel anorganic, crescnd rata biotransformarii va scadea rata de excretie. Fenil si metoxietil mercurul sunt excretate cam cu aceeasi viteza ca si cel anorganic pe cnd excretia metil mercurului este mai lenta. Metabolismul celular n interiorul celulelor, mercurul se poate lega de diferite sisteme enzimatice printre care si cele ale microzomilor si ale mitocondriei producnd afectarea nespecifica a celulelor si chiar moartea lor. Are o afinitate particulara pentru liganzii ce contin grupari sulfhidril. n

celulele din ficat metil mercurul formeaza compusi complecsi solubili cu cisteina si glutationul care sunt secretate n bila si reabsorbite din tractul gastrointestinal. Vaporii de mercur Inhalarea vaporilor de mercur poate produce o bronsita acuta si coroziva, iar daca nu produce moartea poate fi asociata cu simptome ale efectelor asupra sistemului nervos central cum ar fi tremurul sau excitabilitatea crescuta. Efectele majore ce apar la expunerea cronica la vaporii de mercur sunt la nivelul sistemului nervos central. Semnele sunt nonspecifice si au fost denumite sindromul astenic vegetativ sau micromercurialism. Identificarea sindromului necesita simptome neuroastenice si trei sau mai multe dintre urmatoarele diagnosticari clinice: tremur, marirea tiroidei, puls labil,tahicardie, gingivita, schimbari hematologice sau excretia marita a mercurului n urina. O data cuexpunerea crescuta, simptomele devin caracteristice ncepnd cu tremurul intentionat al muschilor care ndeplinesc functiile motorii, cum ar fi degetele, pleoapele si buze si pot ajunge la un tremur generalizat al ntregului corp si spasme cronice violente ale extremitatilor. Acestea sunt nsotite de schimbari de personalitate si comportament, cu pierderi de memorie si chiar delir sau halucinatii. O alta caracteristica a toxicitatii mercurului este salivarea severa si gingivita. Triada excitabilitatii crescute, tremurul si gingivita a fost recunoscuta istoric ca manifestarea majora a otravirii cu mercur prin inhalarea vaporilor si expunerea la nitratul de mercur din industria blanurilor si palariilor. Mercurul mercuric Clorura mercurica (HgCl2) este cea mai cunoscuta sare a mercurului anorganic si numele sau sugereaza efectul sau aparent toxicologic la ingerarea n concentratii mai mari de 10%. Efectele ingerarii acestei sari sunt: ulceratii corozive, sngerari si necroza tractului gastrointestinal. Acestea sunt nsotite de obicei de soc si colapsul circulator. Daca pacientul supravietuieste daunelor gastrointestinale, blocajul renal apare n 24 de ore datorita necrozei epiteliului tubular proximal. Regenerarea celulelor de aliniere tubulare poate fi posibila daca pacientul poate fi mentinut n viata de dializa.Injectarea clorurii mercurice produce necroza epiteliului rinichiului. Schimbarile celulare includ fragmentarea si ntreruperea plasmei membranare si anexelor sale, vezicularea si ntreruperea reticulului endoplasmatic si a altor membrane citoplasmatice, disocierea polizomilor. Aceste schimbari sunt comune necrozei celulelor renale datorate diverselor cauze.

Desi expunerea la o doza mare de clorura mercurica este direct toxica pentru celulele renale tubulare, expunerea cronica la doze scazute la sarurile mercurice pot induce o boala imunologica glomerulara. Persoanele expuse pot dezvolta o proteinurie care este reversibila dupa ce muncitorii sunt ndepartati de locul n care a avut loc expunerea. Studiile experimentale au aratat ca patogeneza neuropatiei cronice cauzata de mercur are 2 faze: o faza de nceput caracterizata de o membrana antisubsolica glomerulonefrita urmata de un complex glomerulonefritic imun superimpus. Nefrita glomerulara de nceput poate progresa la oameni pna la un complex nefritic interstitial imun.

Compusii mercurosi Compusii mercurosi ai mercurului sunt mai putin corozivi si mai putin toxici dect sarurile, probabil din cauza solubilitatii mai scazute. Calomelul (Hg2Cl2), o pudra continnd clorura mercuroasa, are o istorie lunga de utilizare n medicina. Probabil cea mai notabila utilizare a fost pudra pentru cresterea dintilor la copii si este cunoscuta a fi responsabila de acrodinie si boala roz. Aceasta este cel mai probabil un raspuns de hipersensibilitate la sarurile de mercur, n piele producnd vasodilatatie, hipercheratoza sau hipersecretia glandelor sudoripare. Copiii dezvolta febra, o urticarie roz, umflarea splinei si hipercheratoza si umflarea degetelor. Efectele sunt independente de doza si se cred a fi reactii de hipersensibilitate.

Mercurul organic Metilmercurul este forma cea mai importanta n termeni de toxicitate, iar efectele din expunerea din mediul nconjurator si multe efecte produse de lanturile scurte de alchil sunt unice n termeni de toxicitate a mercurului dar sunt nespecifice n aceea ca pot fi gasite n alte stari ale bolilor. Majoritatea lucrurilor care sunt cunoscute despre toxicitatea mercurului metilic este din studiile epidemiologice ale populatiei expuse. Doua epidemii majore ale otravirii cu metilmercur s-au petrecut n Japonia n Golful Minamata si n Niigata. Amndoua au fost cauzate de eliberarea industriala a compusilor mercurici n Golful Minamata si n rul Agano urmata de acumularea mercurului de pestii comestibili. Nivelul mediu al mercurului total n pestii prinsi n Golful Minamata n timpul epidemiei a fost de aproximativ 11 mg/kg greutate proaspata si mai putin de 10 mg/kg n pestii din rul Agano. Cea mai mare epidemie de otravire cu mercur metilic a fost nregistrata n Iraq n iarna anilor 1971-1972 rezultnd n internarea a peste 6000 de pacienti si a peste

500 de morti n spitale. Expunerea la metilmercur a fost datorata pinii continnd gru importat mbracat cu fungicide ce contineau metilmercur. Continutul de metilmercur din probele de faina a fost 0,1mg/kg. Din studiile acestor epidemii au fost obtinute date n legatura cu manifestarile clinice, patologia organelor si nivele de expunere. Majoritatea manifestarilor clinice sunt legate de sistemul nervos constnd n ataxie, dizartrie si surzenie aparnd n aceasta ordine. Principalele trasaturi patologice ale toxicitatii mercurului metilic includ degenerarea si necroza neuronilor n arii focale ale cortexului cerebral, n special n ariile vizuale ale cortexului occipital si n stratul granular al cerebelului. Studiile experimentale ale mercurului organic si a celui anorganic arata degenerarea a celulelor ganglionare primare senzoriale. Distributia particulara a leziunilor n sistemul nervos central se crede a reflecta tendinta mercurului de a deteriora celulele nervoase mici din cerebel si cortexul vizual.

Concluzii n produsele si subprodusele de origine animala provenite de la animale intoxicate sau tratate cu compusi ai mercurului, reziduurile presista mult timp, astfel ca sacrificarea animalelorse recomanda sa se realizeze dupa 9-10 luni de la remisie sau dupa ncetarea aplicarii tratamentului. n cazul intoxicatiilor, pericol pot prezenta si laptele si ouale, acestea fiind cai de eliminare pentru mercur. Deoarece metil mercurul din peste si produse din peste reprezinta pna la 85% din aportul total de mercur prin ratie, pentru a asigura protectia consumatorilor au fost stabilite nivele maxime admise pentru mercur n peste. Limita maxima admisa pentru mercur n pestii nerapitori este de 0,5 mg/kg, n timp ce pestii rapitori pot contine pna la 1 mg/kg. Limita fixata de Comisia Europeana pentru Furaje este de 0,1 mg/kg pentru toate animalele, cu exceptia animalelor de companie, n ratia carora se tolereaza pna la 0,4 mg/kg. Pentru apa de baut, limita maxima este de 1 g/l. Pentru muncitorii expusi profesional, OSHA (Occupational Safety and Health Administration) a mpus o limita de 1,2 ppb mercur organic n aerul din ncapere (echivalent cu 0,01 mg/m3) si 6,1 ppb (0,05 mg/m3) pentru mercurul anorganic pentru a proteja muncitorul pe durata a 8 ore de munca, Deoarece metilmercurul se gaseste mai ales n tesutul muscular al pestelui legat de proteine, ndepartarea pielii si a grasimii nu reduce semnificativ concentratia mercurului din muschi. Gatitul, de asemenea, nu ndeparteaza mercurul din muschi ci, dimpotriva, deoarece

umiditatea scade dupa gatit, concentratia mercurului ajunge sa fie chiar mai mare dect n pesteleproaspat. Pentru a reduce contaminarea mediului, n special a ecosistemelor acvatice, apele reziduale care se stie ca pot contine mercur se supun unor tratamente speciale pentru a-l ndeparta. Se utilizeaza materiale absorbante cum sunt carbunele din lemn, carbunele activat de cocos, chitosam, zgura granulata de la otelarii pentru a ndeparta mercurul ionic si unele bioreactoare, care sunt eficiente n proportie de 97%. Pentru a scadea toxicitatea apelor reziduale, n special de la fabricile de soda, au fost utilizate si bacterii rezistente la mercur. Algele albastre-verzi acumuleaza cantitati substantiale de mercur din mediu, n timp ce tulpinile rezistente de bacterii volatilizeaza peste 90% din mercur organic si anorganic. Tulpinile de Streptomyces termofile pot stimula reducerea concentratiei mercurului anorganic din apa.[3]

5. PRODUSE CE CONTIN MERCUR SI ALTERNATIVELE ACESTORA:

Produse cu mercur Sfingomanometre Termostate Lampi fluorescente Baterii Ceasuri Inalbitor Austin, Clorox Alternative Sfingomanometre electronice Termostate electronice Reciclare Reciclare Ceasuri electronice Inalbitor R.W. Crown

6. MINIMIZAREA SI RECICLAREA DESEURILOR DE MERCUR

Cea mai buna metoda de minimizare a deseurilor de mercur este de a inlatura instrumentele care contin mercur. Inlocuirea termometrelor si a aparatelor de masurat tensiunea bazate pe mercur cu aparate cu senzori electronici este justificata pentru ca ele elimina, pe de o parte, riscurile date de expunerea la mercur si pe de alta parte, costurile pentru curatarea mercurului. O curatare corecta a scurgerilor - procedurile de curatare si operatiunile de manuire a mercurului trebuie sa fie monitorizate cu grija, pentru a proteja sanatatea personalului si a pacientilor.

Reciclarea/refolosirea- deseurile de mercur pot fi usor reciclate, depinzand de tipul sau gradul de contaminare.Mercurul rezidual din rezervoare sau aparate sparte, poate fi filtrat, distilat pentru a inlatura impuritatile si refolosit, cu ajutorul unei firme specializate

7. JAPONIA AZI - SUPERLATIVE

Japonia a descoperit, de exemplu, o cale ingenioas de a produce energie ecologic prin captarea vibraiilor produse de trectorii din cea mai aglomerat gar i transformarea acestora n energie. Panouri care genereaz energie cu ajutorul vibraiilor au fost instalate la uile de acces, prin care circul 80.000 de oameni ntr- zi. Cercettorii japonezi au creat osete confortabile din fire de pianjen modificat genetic, o alternativ ecologic la osetele produse din fibre artificiale.

"Prin modificarea genetic a viermilor de mtase este posibil crearea unui fir bun de pianjen", a explicat Masao Nakagaki, profesor la Universitatea Shinshu, Japonia, care a dezvoltat fibra dup 10 ani de cercetare. "Este mai bine pentru mediu s nlocuim fibrele artificiale, care sunt produse din petrol, cu fibre naturale reciclabile", a declarat acesta. Nakagaki a reuit s creeze mtase de pianjen, care conine proteine de pianjen (10%) i mtase (90%), prin injectarea de gene de pianjen din specia Nephila edulis n viermi de mtase. Sperana de via n Japonia, constituie aproximativ 82 de ani. Aceasta este cea mai mare rat din lume. n parte, datorit tehnologiilor excelente de purificare a apei, salubrizrii, prevenirii utilizrii pesticidelor chimice i nivelului relativ sczut de poluare a aerului. Aproape fiecare casa din marile orase japoneze are instalate aparate de filtrare si purificare a aerului. n 2010, rata de reciclare a crescut la 77%, de la 73% n 2006 i de la 39% n 1996, potrivit In Kamikatsu ,locuitorii selecteaza 34 de tipuri de deseuri pe care le duc personal la centrul de reciclare. Rezultatul pe termen lung: zero waste adica un oras fara deseuri din cauze economice (nu-si putea permite un incinerator) si ecologice (necesitatea de a reduce deseurile).stitutului de Management al Plasticului din Japonia

[1]
In mediu mercurul se comporta in functie de conditiile in care se va gasi: a) conditii anaerobe, cationul de Hg2+ solubil se transforma in HgS insolubila Hg2+(aq) + S2-(aq) HgS(s) sulfura de mercur, stabila si greu solubila b) conditii aerobe , cationul de Hg2+ se metileaza formand cationul de metil mercur Hg2+(aq) + CH4 (g) CH3Hg+(aq) +H+(aq)

Deoarece cationul de metil mercur este solubil in apa si greu de eliminat din tesuturi , are tendinta de a se acumula si este periculos.Metilarea ulterioara produce dimetilmercur, care este insolubil dar volatil si poate patrunde in lantul trofic prin atmosfera

[2]

[3]
Apele reziduale care contin mercur sunt epurate prin tratarea cu rasini cationice puternic acide in forma R2Ca R2Ca + Hg2+ R2Hg + Ca2+ Regenerarea se face cu acid azotic sau clorhidric 10%. Daca rasina utilizata este foarte ieftina, atunci ea se arde si rezulta mercur metalic

Bibliografie
Arena, J. M. (1971) Treatment of mercury poisoning. Mod. Treat., 8, 619-625. Augustine, J. R. (1956) Mercury bichloride (corrosive sublimate) poisoning. Can. Med. Assoc. J., 74, 371-372. Graeme KA, Pollack, C.V. Jr. (1998) Heavy metal toxicity. I: arsen and mercury. J Med Emerg. 16, 45-56. Cristina Adriana Dehelean Toxicologie. Nouni generale de toxicologie.Ed. Mirton, Timioara, recunoscut CNCSIS, ISBN 978-973-52-0505-8, 2008 .