Universitatea de Stat din Tiraspol

Referat :
Androceul
A elaborat: LUNCAS MARIA Verificat: CHIRIAC

EUGENIA

Grupa: 102, biologie - chimie Chisinau 2013

Totalitatea staminelor unei flori formeaza androceul - partea masculina a florii . Numarul staminelor in florile diferitor specii este divers si serveste ca caracter de diagnosticare . De exemplu , la Cana si Untul vacii -floarea are numai o stamina ;la Veronica ,Salcie-doua; la Stinjen -trei ; la Compozite cinci ; la Papilionacee -zece ; la Piciorul cocosului -mai mult de zece. O stamina obisnuita este alcatuita dintr-un filament, antera si conectiv . Filamentul este partea sterila a staminei ,cu care se fixeaza de receptacul. La majoritatea florilor filamentele staminelor au aceeasi lungime . In cazul cind staminele nu sint egale dupa lungime , androceul poate fi didinam ca la Lamiaceae, unele Scrophulariaceae (doua stamine lungi si doua scurte) sau tetradinam ca la speciile familiei Brasicaceae , unde, din cele 6 stamine ale florii , patru sint lungi si doua scurte . Dupa raportul dintre stamine , androceul poate fi dialistenom (cu staminele libere c a la Brasicaceae ) si gamostenom (cu staminele concrescute prin filamentele lor ). Totodata androceul gamotenom poate fi : monadelf , cind toate staminele sint concrescute intr-un singur manunchi (Malvaceae), diadelf , cind staminele doua manunchiuri (salcim alb), triadelf (trei manunchiuri ca la pojarnita) si poliadelf (multe manunchiuri ca la lamii). La orhidacee androcelul se concreste cu giniceul, formind un corp -numit ginostemium. La unele plante (in , pliscul cocostircului) pe linga staminele fertile din floare , se mai dezvolta stamine lipsite de antere, numite staminodii . Uneori staminodiile pot sa se transforme in nectarine . Antera staminei este alcatuita din doua jumatati , unite prin conectiv. Fiecare jumatate a anterei are cite doi saci polenici .

In antera tinara se diferentiaza patru microsporangi ,inauntrul carora se dezvolta tesutul arhesporial- celule materne ale microsporilor. Celulele arhesporiale sunt diploide ca si cele somatice . Ajungind la maturitate , celulele arhesporiale se divid prin meioza in asa fel, incit din fiecare celula arhesporiala diploida se formeaza cite patru microspori haploizi . Acest proces se numeste microsporogeneza. Tetradele de microspor , dupa un timp oarecare , se desfac aparte in microspori. La plantele cu flori ,microsporii incoltesc inauntrul sporangiului , transformindu-se in graunciaore de polen , astfel numite gametofiti masculini. In acest timp nucleul microsporului sufera o diviziune mitotica , dupa care se formeaza grauncioare de polen cu doua celule, celula tubului polenic sau celula vegetativa si celula generativa de o forma alungita . La solanacee in stare de doua celule participa la polenizare grauncioarele de polen . La poacee celula generativa se divide inca o data mitotic , formindu-se grauncioare de polen cu trei celule :celula vegetativa (celula tubului polenic) si doua sperme - caracter de diagnosticare la determinarea speciilor . In procesul formarii grauncioarelor de polen din microspori, schimbari esentiale sufera membrana . La inceput ,membrana microsporilor este subtire ,omogena, dar dupa desfacerea tetradelor membrana se ingroasa puternic datorita depunerii substantelor atit din partea interna , cit si cea externa . In asa fel , la graunciorul de polen matur continutul lui este invelit de un perete dublu , numit sporoderma . Sporoderma este alcatuita din membrana externa (numita exina) mai groasa decit cea interna , cutinizata ,ornamentata etc. si membrana interna -intina , mai subtire si lipsita de ornamentatii , formata din celuloza si pectina. Substanta de baza a exinei o constituie sporopolenina de natura lipidica foarte rezistenta ,

nu se dezolva in acizi si baze, suporta temperatura ridicata pina la 300 grade C, de aceea , grauncioarele de polen se pastreaza milioane de ani in depunerile geologice. Forma si marimea grauncioarelor de polen , precum si ornamentatiile exinei, variaza foarte mult de la o specie la alta si servesc ca caractere de diagnosticare in sistematica la determinarea speciilor. De studiul structurii membranelor grauncioarelor de polen si a sporilor , de diversitatea si utilizarea lor se ocupa o ramura speciala a botanicii - palinologia. Unul din momentele principale ale palinologiei este studiul polenului si a sporilor plantelor fosile . Conform datelor palinologice se poate de determinat speciile disparute in epocile trecute, precum si conditiile de clima in care au vietuit . Polenul se studiaza efectiv atit la nivelul microscopului optic , cit si cel electronic , deoarece polenul prezinta mare interes nu numai pentru stiinta . Polenul are o intrebuintare larga in apicultura, medicina si tehnica .

Bibliografie: 1. ,,Botanica cu bazele ecologiei'',C.Andon,V.Ciocoi,

V.Donea ,V.Grati,M.Mirza,E. Popov,S.Lesenco. Chisinau 1997.