Rotariu Giorgeana (franceza-romana)

Intr-adevar nimeni nu a scapat si nu va scapa vreodata de dragoste ,cata vreme va fi frumusete in lume si ochii care s-o vada Longos

Tema iubirii a fost abordata inca din antichitate ,iubirea reprezentand punctul de plecare in

elaborarea romanelor antichitatii Pornind de la tema iubirii si al destinului uman ,Mahabharata,celebra opera a brahmanului Vyasa,aduce in prim plan primele semne al unui adevarat roman al dragosteidupa cum afirma Ion Larian Postolache si Charlotte Filitti 1. Iubirea dintre Nala si preafrumoasa Damayanti trece de granitele realului ,aceasta propagandu-se in supranatural prin prezenta lebedei-mesager ,a zeilor ,a demonului Kali dar si a zarurilor transformate in pasare ,insasi Damayanti ,trece printr-o proba supranaturala pentru a demonstra iubirea sincera pentru Nala ,proba in care zeii se metamorfozeaza , femeia trebuind sa isi recunoasca adevaratul iubit Casatoria celor doi este una fericita in jertfe si petreceri trecea viata lor fericita, neumbrita de nici un nor,astfel ca nici o intristare nu patrundea in viata lorpana in momentul cand demonul Kali patrunde in sufletul lui Nala facandu-l sa isi piarda regatul si riscand sa o piarda chiar si pe sotia acestuia.Schimbandu-si statutul social,Nala,da dovada de o dragoste eterna,renuntand la fiinta iubita Dupa cum sustine si Constantin Daniel Ce altceva decat iubire-pasiune este dragostea lui Nala pentru Damayanti ,cand face sacrificiul suprem al iubirii si o paraseste tocmai fiindca o iubeste prea mult ,cu gandul sa o lase sa-si caute alt destin ,mai fericit decat acela pe care a putut el sa i-l faureasca2 Reintalnirea celor doi soti se va petrece in circumstanta unei noi svayamvaravei povesti,in mare taina cum ,Damayanti, fiica regelui Bhima, se pregateste sa faca o noua svayamvara,alegandu-si un alt sot ,pentru ca de Nala nu se stie daca mai traieste sau nu,urmand apoi recunoasterea prin puterea dragostei si reintoarcerea Damayantei in regatul sotului ei unde traira fericiti pana la adanci batraneti. O alta opera in care este abordata tema iubiri este Dafnis si Chloe,primul roman pastoral al omenirii.Aici iubirea dintre cei doi tineri este una predestinatase facea ca nimfele din pestera cu izvorul,unde Dryas gasise copila,dadeau pe Dafnis si Chloe unui baietas foarte frumos, care avea aripi la umeri si un arc mic cu sageti.Baietasul ,atingandui pe amandoi cu o sageata,le porunci ca deacum incolo ,sa pasca Dafnis caprele, iar Chloe
Page 1 Mahabharata ,Bucuresti,Editura Albatros 1975 2 Constantin Daniel,Orientalia mirabilia ,Bucuresti ,Editura Stiintifica si Enciclopedica ,1976 ,pag
1

250

oile , dragoste ce va depasii toate obstacolele impuse de sablonul romanului grecesc:despartiri ,rapiri,calatorii pe mare.Iubirea dintre cei doi tineri este una inocenta ce se desfasoara in sanul naturii, natura fiind martora si totodata oferind cadrul de dezvoltare a sentimentelor intr-un spatiu bucolic,paradisiac .Ernst Robert Curtius afirma ca natura este o potenta cosmica .Ea isi are locul intre Zeus si lumea zeilor ,supravegheaza casniciile si poate ,prin plangerea ei sa intervina in mersul istoriei1.In finalul operei cei doi tineri se vor casatori,alegand viata in sanul naturii ,in defavoarea traiului citadin,lipsit de griji alaturi de parintii lor Romanele latine ,aparute ca replica la romanele grecesti,prezinta iubirea intr-o alta ipostaza. In antiteza cu iubirea pastorala prezenta in romanul Dafnis si Chloe,atat Petronius cat si Apuleius prezinta imaginea unei iubiri trupesti ,ce duce omul pe cele mai inalte trepte ale placeri dar nu inalta sufletul ,o iubire pur senzuala. Daca in romanele grecesti iubirea se realizeaza intre un barbat si o femeie ,Petronius evidentiaza in opera sa ,un cuplu de antieroi:Encolpius si Giton,acestia trecand prin toate peripetiile protagonistiilor romanului grec intr-un mod satiric ,dupa cum avea sa arate Constantin Dramasistam la scene de intalniri si despartiri,la certuri si impacari ,la crize de gelozie ,la calatorie pe mare ,lupte ,etctoate invaluite de masca unui ras cuceritor2. Tot in Satyricon ,Petronius ,evidentiaza o scena ce demonstreaza inca o data declinul sentimentului absolut de dragoste ,prin imaginea unei orgii la care asista cei trei tineri , dar,la care participa efectiv Gilton si Pannychis ,o fetita de sapte ani : De altfel, biatul nu se impotrivea, iar copila asculta fr teama sau tristete cuvantul casatorie. Pe cind ei doi edeau in iatac,noi ne-am aezat pe prag. Mai intai Quartilla si-a lipit curioas un ochi de-o crapatura viclean facuta i a pandit cu patima jocul copiilor. Cu o man gingaa ea m-a tras i pe mine la aceast privelite. Pentru ca obrajii notri se atingeau in timp ce ne uitam, Quartilla se intrerupea uneori din privit si, apropiindu-si buzele in treacat de ale mele, ma biciuia pe furis cu sarutari Un alt scriitor latin ce evidentiaza tema iubirii intr-o maniera antitetica este Apuleius. Iubirea prezentata de acesta nu se incadreaza in sabloanele romanului grec ,ci este vorba despre iubirea degradanta ce se infaptuieste pe baza unor principii materiale ,pe baza infidelitatii dar si a grotescului.Reprezentative sunt scenele in care Pamphila se unge cu o alifie si se transforma in bufnita pentru a se intalni cu amantul acesteia,scena unde sotia morarului isi cauta amantii spre pieirea nenorocitului ei sodar si scena cand magarul trebuia sa se impreuneze in public cu o josnica criminala condamnata la fiare prin sentinta guvernatorului

Ernst Robert Curtius ,Literatura europeana si evul mediu latin ,Bucuresti,Editura Univers ,1970,pag 129 2 Constantin Dram,Romanul ,ca expresie deplina a imaginarului epic,Iasi ,Editura Universitas XXl,2009, Pag 51 3 Ion Acsan ,prefata Magarul de aur,Bucuresti ,Editura Univers ,1996

Rotariu Giorgeana (franceza-romana)

Totodata ,Apuleius ,persifleaza iubirea adevarata ce presupune credinta ,loialitate, dragoste vesnica prin prezenta celui mai frumos basm mitologic al antichitii greco-latine: Psyche (n grecete

Page 3 Mahabharata ,Bucuresti,Editura Albatros 1975 2 Constantin Daniel,Orientalia mirabilia ,Bucuresti ,Editura Stiintifica si Enciclopedica ,1976 ,pag
1

250