Sunteți pe pagina 1din 4

Imaginaia i gndirea Exist multe deosebiri ntre imaginaie i gndire, cele mai semnificative sunt:

gndirea este o nlnuire de coninuturi abstracte, iar imaginaia este o niruire de iamgini sau de coninuturi concrete; nlnuirea de la baza gndirii e stpnit de legi obiective; aceea de la baza imaginaiei de legi subiective, psihologice. Dac n primul caz lucrm cu principii i reguli, n cel de al doilea caz, cu aspiraii i sentimente. Gndirea ncepe, de obicei, cu imaginaia, aa cum imaginaia se termin adeseori cu gndirea. n pofida deosebirilor dintre ele, relaia dintre gndire i imaginaie nu poate fi negat. Imaginaia este un mijlocitor al diferitelor activiti ale gndirii (conceptualizarea, nelegerea, rezolvarea de probleme, decizia, creaia). Imaginaia este considerat o form a inteligenei, legat de nelegere. Prin dinamismul ei, imaginaia este o surs de mbogire a gndirii. n dinamica lor permanent, gndirea ghideaz producia imaginaiei, iar imaginaia particip la elaborarea ipotezelor i la gsirea strategiilor de rezolvare a problemelor. Punctul de ntlnire fundamental a imaginaiei cu gndirea este cutarea i formularea ipotezei. Imaginaia i afectivitatea, motivaia ntre imaginaie i planul afectiv exist o relaie intim. Strile afective (emoiile, sentimentele, pasiunile) declaneaz, faciliteaz sau inhib imaginaia. Procesele afective reprezint o surs energetic esenial i constant pentru imaginaie; n condiii de indiferen sau de neutralitate afectiv nu se realizeaz produse imaginative spectaculoase. ocurile emoionale produc fantasme, viziuni cvazionirice sau cvazihalucinatorii. Strile afective influeneaz diferit imaginaia, atunci cnd este vorba despre forma reproductiv sau despre cea creatoare. Sub influena emoiilor reproductorul se blocheaz, refuz s mai reacioneze, este incapabil de reuit, devine ridicol, n timp ce creatorul dorete s acioneze ct mai mult, nereuind s-i controleze strile afective intense. n primul caz, individul este prada unor emoii paralizante, iar n cel de al doilea caz, el este victima unor emoii precipitante. n ambele cazuri efectele sunt negative. Imaginaia declaneaz i ntreine emoiile. Empatia nu este altceva dect transferul imaginar n strile subiective ale celuilalt. Imaginaia produce sentimente de plcere, de

neplcere, de team de durere etc. Imaginaia poate transforma sentimentele n pasiuni oarbe. n imaginaie se exprim nu numai segmentul energizator al afectivitii, ci i cel direcional al motivaiei. Motivele i tririle afective ntrein o receptivitate crescut pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora n prim plan. Strile de expectan, cele aspiraionale produc imagini corespunztoare. Obiectele dorinei, ale speranei, ale dragostei, ale urii, geloziei, fricii pot fi construite tot imaginativ. Noi ne crem i ne ajustm lumea dup trebuinele i aspitraiile noastre. Imaginatie si gandire Imaginatia, cel putin o anumita forma a ei (subordonata unor obiective si scopuri de creare a unor produse pentru satisfacerea anumitor stari de necesitate) se leaga si de gandire, suferind influenta ei in structurarea succesiunii transformarilor, in vederea obtinerii unui produs final, mai mult sau mai putin inteligibil, cu sens. Dar si imaginatia reprezinta o premise si o sursa de alimentare a gandirii. Datele psihologiei genetice demonstreaza ca, in marea lor majoritate, semnificatiile conceptuale se sprijina pe si deriva dintr-un material perceput si imaginar . ALAIN, filosof francez: ,,I este un joc interior, o gandire cu ea insusi, un joc liber si fara obiect real.

I o gandire cu ajutorul imaginilor


PIERON in ,,Vocabular de psihologie defineste I drept un produs al gandirii. Dupa ZLATE relatiile dintre I si G pot fi concepute in 2 planuri: 1. in plan genetic = asistam la o alternanta a I si G; I apare ca o premisa a G logice; G se elaboreaza in zona centrala a campului imaginativ. 2. in plan functional = I se integreaza in structura G abstracte, iar G abstracta are drept suport imaginarul; in felul acesta, imaginile se impregneaza de semnificatie, iar notiunile(cu semnificatiile lor) conduc la imagini. Concluzia I se construieste inlauntru G, ca o latura absolut necesara a acesteia, iar G se articuleaza intr-o zona centrala a campului imaginativ, ambele mijlocindu-se una pe alta. Imaginatia si memoria

Faptul ca cele 2 functii psihice sunt distincte intre ele a fost intiut de multa vreme. PLATON compara M = cu un scrib care fixeaza amintirile in suflet I = pictor care da forma ideilor WUNDT specificul M = il constituia reunirea asociativa a reprezentarilor I = asocierea reprezentarilor dupa un anumit plan, deci aperceptiv. M este pentru I punctul de plecare, dar si punctul de sosire La inceput ea furnizeaza I ,,caramizile din care aceasta va construi La sfarsitul procesului imaginativ ofera ,,spatii de stocare a produselor realizate. Interpretata ca un proces si produs al restructurarii experientei, ca o combinatoricatransformativa, I depaseste M. Cum M are un caracter activ, selectiv, reconstructiv.

Uneori

ii poate furniza materialele de care are nevoi,

Alteori pune in dificultate, o deruteaza, ii ofera fragmentele razlete, nesemnificative ii protejeaza produsele, chiar I le restructureaza, alteori i le deformeaza si denatureaza sau chiar I le pierde.

I este pentru M

factor restructurator

ea separa, ingroasa, schimba semnificatia amintirilor, le insufleteste si le coloreaza, amplifica sau le diminueaza, intr-un cuvant, le transforma. In timp ce M ne face prizonierii propriului nostru trecut

I este refugiul libertatii. ZLATE asemuie I cu o ,,mana cu 5 degete, in care la baza mainii se afla I, care se continua cu: degetul mic: senzatiile inelarul: perceptia mijlociul: gandirea aratatorul: memoria degetul mare: afectivitatea si motivatia Personalitatea este forta care strange degetele la un loc, le apropie de I, le transforma in ,,pumn, le da putere sau le rasfira, le detaseaza, le slabeste puterea, tot ceea ce s-a agonisit putandu-se pierde. I este ,,pumnul care izbeste, ,,palma ca degete rasfirate printre care curge totul. Desi tributara realului, I se opune acestuia in vederea depasirii lui.

Gandirea este cea care ghideaza si dirijeaza imaginatia. Alain declara ca ,, a imagina inseamna a gandi un obiect si a reprezenta actiunea sa posibila asupra organelor noastre de simt. Bernis afirma ca sursa imaginatiei se afla in gandire deoarece, imaginatia nu se manifesta doar in inventie si si in formarea ideilor si judecatilor. Prin dinamismul sau, imaginatia este sursa de imbogatire a gandirii Imaginatie memorie Memoria reprezinta ,,rezervorul imaginatiei deoarece, imaginatia isi extrage continuturile in cea mai mare parte din experienta anterioara furnizata de perceptie si stocata in memorie