Scrisoarea I

Mihai Eminescu
Aparuta in anul 1881, in revista Convorbiri literare, este prima din cele cinci
Scrisori (satire)
Este !ormata dinbtr"o comple#itate tematica $emele poemului sunt% viata si
moartea, narterea universului (cosmo&onia), moartea universului (escatolo&ia),
sin&uratatea &eniului neinteles de contemporani, desertaciunea valorilor umane din
perspectiva mortii, natura sublima (care este si un cadru al poemului) si timpul (care este
o supratema) Motive literare avem% luna, marea, noaptea, micro" si macro" spatiul, micro"
si macro" timpul, vantul si valul, nemurirea, clipa si eternitatea
'oemul este structurat, in principal, in trei planuri% subiectiv, obiectiv ( social, cosmic
Compo)itional, *Scrisoarea I* este alcatuita din cinci tablouri construite cu &ri+a
evidenta de armonie structurala si simetrie In cadrul nocturn din prima secventa astrul
tutelar, stapan al universului, este martor al timpului universal si al timpului individual
(*(luna) din noaptea amintirii o vecie"ntrea&a scoate*, *ceasornicul urmea)a lun&a timpului
carare*) In acest tablou lar& dimensionat, in care meta!orele"simbol su&erea)a spatii
in!inite, se insinuea)a treptat meditatia poetului despre cur&erea ireversibila a timpului
Ima&inile sunt percepute vi)ual, dar cu o e#traordinara !orta dinamica, su&erata de
verbe% *varsa*, *scoate*, *luneci*, *scanteia)a*, *strabate* etc dar mai ales de substantive
si ad+ective ca% *vapaie*, *mare*, *i)voara*
Astrul selenar este pre)ent si in continuare, dominand atat !aptele meschine, cat si cele
nobile Acest !ra&ment devine !ascinant prin multitudinea ideilor, su&estiilor si motivelor
-mul, a!lat aici in mai multe iposta)e, are menirea de a introduce motivul identitatii
!iintelor in !ata mortii Sustinand aceasta idee, de ori&ine schopenhaueriana, poetul
a!irma% *Si pe toti ce"n asta lume sunt supusi puterii sortii ( .eopotriva"i stapaneste
ra)a ta si &eniul mortii/ 'rin antite)a, apare ima&inea &eniului% /0scativ asa cum este,
&arbovit si de nimic ( 0niversul !ara mar&ini e in de&etul lui mic/
0rmea)a cea de"a treia parte in care cosmo&onia se des!asoara sub semnul simetriei, al
echilibrului, de la ima&inea de ansamblu a increatului, pana la creatia universala unde se
&aseste si lumea noastra% /Musti de"o )i pe"o lume mica de semasura cu cotul/ 0rmarind
sinta&mele ce e#prima notiunea de timp, de la locutiunile adverbiale cu care se deschide
cosmo&onia (/pe cand/, /intr"o clipa/, /la"nceput/), trecand prin altele ca /de atunci/
(repetata consecutiv), putem observa e#presiile simboli)and timpul trecut Suspendat o
clipa /in pre)ent/, cand /cu&etatorul, nu"si opreste a sa minte/ viitorul devine obiectul
meditatiei% /Ci"ntr"o clipa &andu"l duce mii de veacuri inainte/
'rin meta!ore revelatorii este su&erat tabloul &randios al apocalipsei universului% /$impul
mort si"ntinde trupul si devine vesnicie/ .esi de apartenenta !i)ica, spatiul stin&erii
cosmice este de !apt un ori)ont al emotiei intelectuale, !iind convertit in spatiu psihic
Cea de"a patra secventa este consacrata po)itiei vitre&e a &eniului in lumea semenilor sai,
in societatea in care este dispretuit si neinteles Satira sociala este convertita in
meditatie, iar conceptele !ilo)o!ice, cad ca niste sentinte rostite cu indi&nare si adanca
amaraciune Meditatia sociala se deschide cu revenirea la ideea !ilo)o!ica despre
identitatea oamenilor cu ei insisi, a individului cu intre&ul% /0nul e in toti, tot ast!el
precum una e in toate ( .easupra tuturora se ridica cine poate/ Se pune intrebarea daca
omul de &eniu , poate spera la nemurire, prin opera sa 1loria si eternitatea sunt insa doar
ilu)ii /Si cand propria ta viata sin&ur n"o sti pe de rost ( - sa"si bata altii capul s"o
patrun)a cum a !ost 2/ Ipocri)ia si lauda interesata a contemporanilor, nepasarea si
incompetenta lor, reaua credinta, comoditatea si i&norarea valorii sunt atacate cu ironie
si sarcasm in tabloul ce inscenea)a !unerariile poetului% /-r sa vie pe"a ta urma in convoi
de"nmormantare ( Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare ( Iar deasupra tuturora va
vorbi vreun mititel, ( 3u slavindu"te pe tine lustruindu"se pe el/
In vi)iunea schopenhaueriana, poetul conchide asupra )adarniciei e!ortului spiritual% /'oti
)idi o lume"ntrea&a, poti s"o s!arami orice"ai spune ( 'este toate o lopata de tarana se
depune/
In partea a 4"a, care da impresia unui epilo&, se revine la motivele initiale, desprin)andu"
se conclu)ia ca sub lumina lunii se des!asoara !rumusetile eterneale naturii si spectacolul
lumii umane In acest limba+ meta!oric si in acelasi stil &nomic cade sentinta din !inalul
poe)iei, se condensea)a ideea !ilo)o!ica a identitatii a tuturor oamenilor cu ei insisi, si a
tuturora in perspectiva mortii% /Si pe toti ce"n asta lume sunt supusi puterii sortii (
.eopotriva"i stapaneste ra)a ta si &eniul mortii/ Aceasta con!esiune s!asietoare
de)valuie drama creatorului de adevar si !rumusete poetica
5ucrarea a declansat !oarte multe comentarii erudite si !ilo)o!ice pe mar&inea ideilor ei
&enerale 6aptul era de asteptat, avand in vedere ca /Scrisoarea I/ propune o cosmi&onie
cu radacini indepartate in /Imnul creatiei/ din 7i&"4eda, si cu implicatii mai noi de cultura
i)vorate din lectura schopenhaueriana ale poetului