Student: Cioroiu Beatrice

Grupa: 4
Profesor indrumator: Prof. Dr. Nazarie
Smaranda
Una dintre problemele ce se pun in practica stomatologica
este aceea a individualizarii anesteziei in raport cu starea
bolnavului. Interventiile stomatologice curente, fiind de
scurta durata, nu prea implica probleme ale starii generale.
Cand bolnavii prezinta insa un fond patologic complex sau
stari fiziologice particulare, intervin dificultati in indicatia
anesteziei potrivite pentru cazul dat.
In cazurile in care se impune utilizarea unor anumite
substante si evitarea altora, starea bolnavului necesita
anestezia generala; sunt cazuri, in care devine necesar un
consult de specialitate sau amanarea interventiei pentru
efectuarea in prealabil a unui tratament prin care sa se
compenseze eventualele dezechilibre existente.
Principalele indicatii privind individualizarea anesteziei,
depind de varsta, constitutia si starile patologice ale
bolnavului.
Alegerea anesteziei se va face in raport cu felul
interventiei de executat, cu durata acesteia si bineinteles, cu
starea generala a bolnavului. Ei pot beneficia atat de
anestezie locala, cat si de anestezie generala.
Constitutia bolnavului:
Debilitatea generala impune scaderea corespunzatoare a
dozelor oricaror substante administrate.
Bolnavii cu stari de debilitate fizica:
Sunt cu deosebire sensibili la barbiturice; se va prefera
anestezia locala sau narcoza cu protoxid de azot,
acordandu-se toata atentia mentinerii unei ventilatii
adecvate
Bolnavii foarte robusti, prezinta adesea o rezistenta
crescuta la anestezie si sunt greu de manevrat in scaunul
dentar. Se va prefera executarea interventiilor de durata
mica sub anestezia locala sau narcoza scurta cu barbiturice;
protoxidul de azot este putin eficient.
La obezi, mentinerea libertatii cailor respiratorii este
adesea dificila. Trebuie tinut seama in administrarea
anesteziei generale, deoarece la indivizii pletorici, cianoza
apare foarte precoce.
Starea psihica a bolnavului constituie de asemenea un
criteriu foarte important in alegerea anesteziei; unii
reclama anestezia generala exclusiv pt a evita traume
psihice pe care le considera greu de suportat. Este cunoscut
faptul ca din aceasta cauza, un mare nr de persoane nu
ajung la stomatolog decat in stari de suferinta extrema si de
aceea,
extinderea practicii anesteziei generale in stomatologie
urmeaza sa raspunda si acestei probleme. Pe de alta parte,
insa, se impune ca indicatia anesteziei generale sa fie
stabilita cu discernamant. O premedicatie bine aleasa si
administrata corect este deosebit de eficienta in cazurile de
labilitate psihica. Contactul cu medicul constituie pt bolnav,
un factor de psihoterapie hotarator.
La copii, anestezia intampina unele dificultati legate de
caracteristicile morfo-fiziologice ale varstei. Prezinta fata de
adulti o reactivitate diferita, cu un grad de manifest, care
impun un discernamant riguros atat in stabilirea
indicatiilor terapeutice, in alegerea metodei tehnicii
operatorii, cat si in alegerea metodei de anestezie, a tehnicii
si a substantelor anestezice de folosit.

Trebuie avut in vedere faptul ca unii copii, care au avut
un contact anterior dezagreabil cu cabinetul stomatologic,
pastreaza amintirea vechii suferinte, au capatat o teama
profunda si o neincredere, pe care le manifesta adesea in
mod violent, colaborarea cu medicul devenind imposibila.
Exista cazuri in care chiar daca a prins anestezia, nu stau
linistiti pt a li se putea efectua tratamentul necesar. De
aceea, de necesitate, la copii trebuie sa se recurga la
anestezia generala, chiar si in unele situatii simple.
Desi copii prezinta o buna toleranta fata de anestezicele
locale, anestezia loco-regionala, are indicatii limitate.
In aceste anestezii, se va avea in vedere ca, in raport cu
cresterea, se modifica si pozitia canalelor osoase si a
gaurilor prin care strabat aceste ramuri si anume:
gaura suborbitara este situata mai jos, in raport cu
distanta dintre marginea inferioara a orbitei si marginea
procesului alveolar, datorita lipsei de dezvoltare al acestuia;
gaura este mascata progresiv in timpul cresterii, prin
bombarea osoasa a bosei canine si a peretelui sinusal;
inainte de eruptia molarilor (de 6 si 12 ani), tuberozitatea
maxilarului este mai stearsa, cu o panta mai inclinata, iar
orificiile de patrundere a nervilor dentari superiori si
posteriori sunt situate mai sus ca la adulti; de aceea se va da
acului de injectie o oblicitate mai accentuata spre a mentine
contactul cu osul, iar adancimea pe care trebuie introdus
acul si la care va fi facut depozitul anestezi, va fi aproape
egala cu cea de la adulti;
gaurile incisive si palatina sunt mai largi decat la adulti,
accesul se face mult mai usor; gaura incisiva este mai
apropiata de marginea gingivala, intre incisivii centrali
superiori; gaurile palatine variaza ca pozitie in raport cu
varsta copilului, respectiv cu ultimul molar erupt pe arcada
(in dreptul molarului de 6 ani sau de 12 ani).
In aceste anestezii se va tine seama de faptul ca:
ramul ascendent al mandibulei la copil este mult mai scurt
in raport cu ramul orizontal;
unghiul este mai deschis, mai obtuz;
inaltimea ramului orizontal este relativ mai redusa, datorita
nedezvoltarii procesului alveolar;
apofiza coronoida este mai voluminoasa, mai inalta,
incizura sigmoida aproape stearsa, condilul mai mic si
orientat mult inapoi.
Pentru anestezia tronculara periferica la spina Spix,
intepatura se va face mai jos, deoarece gaura mandibulara
este situata la un nivel inferior planului ce trece prin fata
ocluzala a molarilor; daca acul este introdus la nivelul
acestui plan se cade deasupra spinei Spix, pe tuberozitatea
mandibulara sau in trigonul infracizural, obtinandu-se
anestezia celor 3 ramuri ale nervului mandibular (dentar
inferior, lingual si bucal).
Anestezia tronculara periferica la gaura mentoniera
este deosebit de dificil de efectuat la copii, din cauza
situatiei sale foarte apropiata de marginea bazala.
Structura spongioasa a osului juvenil permite o mai
usoara penetratie a solutiei anestezice si, de aceea, anestezia
plexala poate fi folosita la copii cu succes nu numai
maxilar, ci si la mandibula.

In administrarea anesteziei generale la copii, se va avea in
vedere ca acestia necesita proportional o cantitate mai mare
de anestezic, in comparatie cu adultul, din cauza activitatii
metabolice mai vii; pe de alta parte, limita dintre doza
terapeutica si cea toxica este mai mica, fapt care favorizeaza
recerea rapida, insensibila chiar, de la lipsa de anestezie la
supradozaj la intoxicatie, cu aparitia uneori instantanee a
accidentelor.
! PREZENTA FAMILIEI ALATURI DE COPIL SI IN SPECIAL
A MAMEI, INFLUENTEAZA NEGATIV REACTIILE ACESTUIA,
INGREUNAND MULT MUNCA MEDICULUI..
Constatarile facute arata ca dupa ce mama aparasit
cabinetul stomatologic, de obicei copilul se linisteste,
colaborarea cu medicul devenind favorabila efectuarii
anesteziei si interventiei.
La varstnici in general anestezia loco-regionala are mai
putine implicatii asupra parenchimelor deficitare, a caror
actiune este mai limitata si mai usor de supravegheat. Se vor
evita corectivele cu actiune vasopresiva brutala, adrenalina,
iar concentratiile solutiilor nu vor depasi 1-2%.
Alaturi de varsta cronologica, trebuie apreciata varsta
biologica a bolnavului, in functie de capacitatea mentala si
functionala a organelor vitale, de raspunsul la stres si effort.
Riscul varstelor inaintate il constituie prezenta afectiunilor
degenerative si in primul rand al aterosclerozei. Batranii
sunt predispusi la depresiune respiratorie si prezinta in
general un grad oarecare de emfizem pulmonar.
! Nu va fi administrata niciodata anestezia generala la
batrani in ambulatoriu. Atunci cand se decide folosirea ei,
bolnavii vor fi obligatoriu internati in spital.
Alegerea anesteziei in raport cu varsta ,
Nicolae Ganuta, Ion Canavea, pg. 210.