IMPLANTUL COHLEAR

Pro sau contra

IMPLANTUL COHLEAR

Dezvoltarea stiintei in general si a medicinii in special

deschide pe de o parte noi orizonturi, iar pe de alta,
impune o reevaluare continua a normelor existente.

In acest sens aparitia implantului cochlear ca metoda de

tratament a surditatii totale a deschis noi campuri de
cercetare nu doar in neurobiologie, otologie,
psiholingvistica, ci si in domeniul eticii. In acest sens
consideram ca trebuie sa raspundem la intrebarile: Cine
are dreptul de a decide implantarea sau neimplantarea
unui minor? Cand poate refuza echipa de implant
cochlear implantarea?

IMPLANTUL COHLEAR

Calauzindu-ne de principii de utilitate si eficacitate - se

pot naste conflicte de constiinta intre riscuri si beneficii,
intre medic si cel ce este beneficiarul actului medical,
sau intre medic si o anume colectivitate, ajungandu-se
astfel in sfera de preocupari a bioeticii.

Bioetica studiaza comportamentul uman in domeniul

stiintelor vietii si al sanatatii prin prisma valorilor si
principiilor morale.

IMPLANTUL COHLEAR
Bioetica cunoaste doua principii fundamentale:
1. principiul respectului vietii;
2. principiul respectului autodeterminarii persoanei.
Aceste principii sunt complementare.

Raportul Belmont (SUA) aseaza ca piloni ai bioeticii

actuale principiile: de justitie, de a nu face rau, de
autonomie si de a face bine.
Justitia (Justice) - afirma egalitatea intre persoane si
distribuirea beneficiilor si inconvenientelor cat mai
echilibrat.

IMPLANTUL COHLEAR
A nu face rau (non maleficience) - este un principiu
intalnit inca din medicina antica (primum non nocere) prin care se urmareste evitarea si prevenirea unor boli
sau tratamente.
A face bine (beneficience) - presupune a face tot ce e mai
bine pentru sanatatea si bunastarea unei persoane.
Prin prisma acestor principii se pot distinge doua nivele un prim nivel in care toti suntem etic egali - toti avem
dreptul prin faptul ca suntem fiinte umane si un al doilea
nivel - in care suntem diferiti - cu referire la principiul
autonomiei si al binefacerii.

IMPLANTUL COHLEAR
In practica este imposibil de a respecta in acelasi timp toate
principiile bioeticii.
Implantul cochlear se situeaza in aria de relatii utilizator medic. In aceasta problematica sunt propuse urmatoarele teme
de discutie:
1.
Responsabilitatile echipei de implant cochlear in respingerea
candidatilor si derivand din aceasta indicatiile de implant
pentru cei cu patologii asociate importante (retard
psihomotor, patologie psihica, alte handicapuri);
2.
Problema implantarii adolescentului;
3.
Refuzul parintilor cu auz normal de a permite implantarea
propriului copil - surd;
4.
Atitudinea comunitatii surzilor fata de implantul cochlear.

1. RESPINGEREA CANDIDATILOR DE
CATRE ECHIPA DE IMPLANT COCHLEAR

Pentru ca o persoana sa aiba indicatii de implantare

cochleara trebuie sa indeplineasca anumite conditii. In
acest scop candidatii vor fi evaluati:
Evaluarea auzului
Evaluarea otologica
Evaluarea medicala
La reusita implantarii concura: motivatia pacientului,
suportul familial sau al anturajului, posibilitatile
materiale, conditiile de viata si munca si nu in ultimul
rand, indicele de inteligenta al persoanei respective.

1. RESPINGEREA CANDIDATILOR DE
CATRE ECHIPA DE IMPLANT COCHLEAR

Progresele remarcabile in tehnologia implantului au

facut necesara repunerea in discutie a criteriilor de
selectie a pacientilor. Au aparut astfel, in literatura de
specialitate, implantari la persoane care, in urma cu 2-3
ani, nu ar fi beneficiat de implant. In aceasta categorie
intra persoane cu handicap sau cu boli psihice, care au
fost implantate, constatandu-se postoperator ca implantul
a contribuit pe de o parte la reinsertia sociala, iar pe de
alta chiar a influentat favorabil afectiunea care, dupa
criteriile clasice, contraindica implantarea.

1. RESPINGEREA CANDIDATILOR DE
CATRE ECHIPA DE IMPLANT COCHLEAR

Exemplu. Pacient schizofren paranoic - cu depresii multiple

- necooperand deloc pentru a fi tratat. Prezinta o surditate
postlinguala si progresiva de etiologie necunoscuta. Prietenii
sai solicita implantul cohlear. Echipa de implant se intreaba
cum va putea avea grija bolnavul de implant din moment ce
nu coopereaza nici pentru a-si primi medicatia. Era, de
asemenea, evident ca implantul va fi un focar pentru
schizofren si paranoia sa. Discutiile cu psihiatrul au relevat
ca pacientul ar primi mai bine tratament daca acesta ar fi
administrat la domiciliu, iar posibilitatea comunicarii verbale
l-ar ajuta. Rezultatele au fost exceptionale. Dupa implantare
pacientul vorbeste la telefon, accepta tratamentul
medicamentos, iar posibilitatea comunicarii verbale i-a redus
starea depresiva.

1. RESPINGEREA CANDIDATILOR DE
CATRE ECHIPA DE IMPLANT COCHLEAR

Un alt factor care se discuta, este varsta limita pana la

care se poate face implantarea la un copil care s-a nascut
surd.
Din acest motiv se recomanda ca protezarea in cazul
copilului surd sa se faca cat mai precoce - varsta de 10
ani fiind considerata o limita. Cu cat protezarea se face
mai precoce, cu atat sansele de a avea un auz performant
(deci a se dezvolta caile nervoase, conexiunile si centrii
nervosi) sunt mai mari.

2. IMPLANTAREA UNUI ADOLESCENT

Problemele sunt aici reprezentate de incheierea perioadei
de plasticitate cerebrala la aceasta varsta pe de o parte, iar
pe de alta parte de atitudinea adolescentului si a familiei
sale fata de implant. In cazul adolescentilor uneori
problemele estetice care apar prin purtarea implantului,
sunt determinante in luarea unei decizii.
Motivatia reprezinta un factor fundamental pentru succesul
reeducarii - absenta motivatiei fiind o contraindicatie
absoluta pentru implantare. In ceea ce priveste capacitatea
minorului de a lua decizii se accepta tot mai mult doctrina
minorului matur - conform careia acei minori care sunt
capabili de a intelege natura si consecintele tratamentului,
sunt capabili de a consimti sau refuza un tratament.

2. IMPLANTAREA UNUI ADOLESCENT

Pana la varsta de 9 ani decizia apartine parintilor. Intre 9

si 15 ani puterea de decizie este impartita intre minori si
parinti. In caz de dezacord ne vom asigura de capacitatile
decizionale ale minorului si apoi vor fi cautate cauzele
conflictului pentru a vedea daca nu pot fi rezolvate echipa de implant avand rol de mediator. In aceasta
problema se impune sa se stabileasca si in tara noastra
noi criterii, standarde si protocoale de evaluare a
capacitatii decizionale a minorilor - rol care ar trebuie
atribuit unei comisii de etica in domeniul implantului
cochlear.

3. REFUZUL PARINTILOR CU AUZ NORMAL DE A

PERMITE IMPLANTAREA PROPRIULUI COPIL - SURD
In cazul parintilor cu auz normal care refuza implantarea copilului
surd, legal, decizia de a implanta sau nu, le revine parintilor. Din
punct de vedere al bioeticii se pune problema de a face demarcatia
intre principiul de binefacere si principiul de a nu face rau. Cine
trebuie sa defineasca si, prin urmare, sa decida daca implantul este
un beneficiu major pentru copil? Parintii pot sa nu interpreteze bine
principiul beneficiului sau sa actioneze in sens contrar. In aceste
cazuri se considera ca cel ce este capabil sa inteleaga obiectiv
beneficiul cel mai mare al minorului este medicul.
Imbunatatirea performantelor dispozitivelor de implant, cresterea
semnificativa a numarului de copii cu surditate prelinguala
implantati ale caror rezultate sunt semnificative, vor determina
trecerea acestei probleme de la o problema de binefacere - la una de
a nu face rau.

4. ATITUDINEA COMUNITATII SURZILOR FATA

DE IMPLANTUL COCHLEAR

Spre deosebire de conceptia conventionala, care

considera surditatea drept handicap - comunitatea
surzilor si-a dezvoltat propria conceptie in problema
surditatii, considerand-o ca stare cvasinormala.
Surdomutul se integreaza intr-o structura sociala numita
"cultura surzilor". Conform acesteia surditatea nu este o
boala care sa aiba nevoie de vreun tratament si se
respinge ideea necesitatii unui limbaj oral. Limbajul
trebuie sa fie "limbajul semnelor". Cultura surzilor si
limbajul semnelor reprezinta o minoritate lingvistica cu
istorie, limbaj si sistem de valori proprii.

4. ATITUDINEA COMUNITATII SURZILOR FATA

DE IMPLANTUL COCHLEAR

In acest tip de societate, implantul cochlear este privit ca

o agresiune la adresa valorilor proprii - o forma de
"genocid cultural". In aceasta idee, persoanele din
anturaj care sunt implantate sunt respinse si ridiculizate.
Din aceasta cauza unii copii implantati care provin din
acest mediu isi ascund dispozitivul de implant si sfarsesc
prin a nu-l mai folosi. In ideea ca surditatea este o
varianta a normalitatii, cei ce apartin acestei culturi
considera rezultatele obtinute de cei implantati ca
neconforme cu realitatea si tendentioase considerand ca
in acest fel se forteaza copiii surzi sa fie directionati spre
lumea celor ce aud.

4. ATITUDINEA COMUNITATII SURZILOR FATA

DE IMPLANTUL COCHLEAR

In acest sens citez din declaratia domnului Romeo Barbuselu,

presedintele Asociatiei Surzilor din Iasi, care comenta in ziarul
"Ieseanul" operatia de implant efectuata la pacientul O.V. care la varsta
de 24 de ani acesta devine complet surd in urma unei meningite
pneumococice.
"Din punct nostru de vedere, al Asociatiei, implantul cochlear este un
esec. Nu-i ajuta cu nimic pe acesti sarmani. O.V. foloseste acelasi
limbaj al semnelor, chiar daca aude atunci cand isi pune aparatul, in
proportie de 60%. Inchipuiti-va ce s-ar intampla daca nu ar sti
semnele. Ar fi exclus si de comunitatea surzilor si nici in lumea
normala nu si-ar gasi rostul".
In acelasi ziar O.V. afirma ca "viata sa e plina de sunete", ceea ce
evident nu este posibil in cazul unui surdomut. Este de remarcat ca
O.V. a invatat "limbajul semnelor" nu pentru ca avea nevoie de el, ci in
speranta obtinerii unui serviciu (post) la o comunitate de surdomuti.

4. ATITUDINEA COMUNITATII SURZILOR FATA

DE IMPLANTUL COCHLEAR

Implantul cochlear are anumite limite si acestea se refera

in special la imposibilitatea de a distinge dintr-un
ansamblu de voci, o voce, si de a putea localiza originea
sursei sonore. O alta limita a implantului cochlear este
aceea ca pacientul depinde de aparat (nu se reda auzul se face posibila auditia cu ajutorul lui). Desigur in
tratarea problemei "culturii surzilor" trebuie sa se
manifeste toleranta si colaborare din ambele parti,
respingandu-se idei precum ca implantul cochlear este o
forma de "genocid cultural" sau ca implantul cochlear
reda auzul la "toate persoanele surde".

4. ATITUDINEA COMUNITATII SURZILOR

FATA DE IMPLANTUL COCHLEAR

In cazul parintilor surdomuti, al caror copil poate beneficia

de implant cochlear se discuta principiul autonomiei
parintilor, care sunt in conflict de interese cu propriul copil.
Acest caz poate fi interpretat ca o incercare de a impune
vointa colectiva a "culturii surzilor". Din puctul lor de
vedere se discuta daca implantul se face in "cel mai bun
interes" pentru copilul surd. Principiul binefacerii trebuie sa
permita copilului un viitor cu cele mai ample perspective.

CONCLUZIE

Asa cum am amintit anterior implantul cochlear are

anumite limite. Progresele inregistrate sunt insa in acest
domeniu extrem de rapide. Deja implantul cochlear
bilateral a devenit o realitate, fiind de asteptat dispozitive
cu mult mai putin agresive din punct de vedere
chirurgical si care sa permita beneficii cu mult mai mari
in domeniul achizitiei limbajului. Toate acestea vor
restrange aria celor ce pun in discutie beneficiul
implantarii cochleare.
Sursa articolului: Revista Romana de Bioetia
Autori: D.Martu, Luminita Radulescu