Frica , anxietatea si stressul pacientului prin vizita

la cabinetul
dentar
Atata vreme cat oamenii au practicat stomatologia , a existat o asociere
directa cu anxietatea , frica si fobia si mersul la stomatolog. Managementul acestei
frici si anxietati a devenit in cursul ultimelor 3 decade , un subiect de discutie care a
fost introdus in curicula unor discipline , precum psihologia , insa nu multi ii acorda o
importanta indeajuns de mare. Pe parcursul anilor stomatologia s-a bucurat de un
progres tehnologic major , lasand societatea inca sa sufere de teama . In prezent , se
pune accentul pe o mai buna educare a practicianului , cum sa menajeze atat nevoile
fizice , precum rezolvarea problemelor stomatologice , cat si spre cele emotionale ce
tin de psihicul pacientului .

Pentru a se ajunge la o buna comunicare a medicului cu aceasta

categorie aparte de pacienti este necesar a intelege principalele
problemele cu care se confrunta si de a face o distinctive clara intre ele.
Astfel pacientii pot avea 3 probleme majore indreptate spre mersul la
stomatolog: frica , anxietate sau stress ; fiecare de gravitate diferita si
fiecare cu propriile metode de a le menaja.
Frica reprezinta astfel raspunsul emotional , dat de un stimul ,
perceput a fi periculos. Ea determina o serie de schimbari atat fizice cat si
psihice menite a pregati organismul pentru a actiona dupa regula flight
, fight or freeze. In acest sens pacientul poate deveni palid , cu pupile
dilatate tahicardie , poate determina piloerectie , hiperperistalzie,
uscaciune ale gatului si mucoasei orale , greata sau voma . Dintre
modificarile comportamentale se poate observa o tendinta a pacientului
de a evita situatia, sentimente contradictorii si tendinta de a evada.
Anxietatea reprezinta una dintre cele mai prevalente emotii ale
omului . Este o stare afectiv caracterizat prin afectare negativ
marcat , simptome somatice de tensionare i anticiparea viitorului .
Pacientului de obicei i se declanseaza sentimentul de anxietate datorita
temerii de necunoscut , fata de o situatie ce nu poate fi controlata , sau
fata de una ,care prin procese cognitive , a considerat-o a fi periculoasa.
Stressul este termenul folosit a descrie o schimbare in echilibrul
psihofiziologic si este cel mai des asociat cu raspunsul dat de pacient ,
fata de stimulii negativi.
Avand in vedere toate , si luand in considerare ca experienta la
dentist este o combinatie de factori psihologici , emotionali , cognitivi si
socio-economici ,ne putem da seama cum pacientul o poate considera

una tensionata . Problema aceasta s-a schimbat putin fata de trecut cu

toate avantajele aduse procedurilor detare , echipamentelor si
anesteziologiei. Numeroase studii de-a lungul anilor sustin ca intre 3-5%
din populatie sufera de fobii fata de mersul la stomatolog , iar 40 % din
populatia adulta sufera de teama fata de tratamentele dentare.
In anul 2002 un studiu realizat de Maggirias and Locker a sugerat ca
durerea este mai frecvent reportata de pacienti care in trecut au avut
experiente negative la cabinetul de medicina dentara . De asemenea un
studiu realizat in 2006 de Klages et al. sustine ca pacientii ce prezinta
sentimente de frica, reusesc prin procese cognitive de a-si modifica
perceptia asupra tratamentului , reusind sa-si amplifice durerea simtita .
De aceea medicul , inca de la prima vizita a pacientului , trebuie sa
observe comportamentul inca din sala de asteptare , pentru a-si putea
modifica conduita terapeutica adaptata cazului . Tot in acest sens
practicianul mai poate include in chestionarul initial si o rubrica ce sa
cuprinda eventualele tratamente pe care le-a avut pacientul in trecut .
Practicianul va putea fi pregatit astfel pentru a discuta diferitele probleme
mentionate de pacient , oferindu-i prin aceasta un oarecum sentiment de
control asupra tratamentului . Imbunatatirea comunicarii medic-pacient
va duce la o descrestere a anxietatii si stressului , modificand perceptia
pacientului ceea ce va duce la o mai usoara decurgere a tratamentului.
Pacientii anxiosi , pe langa frica de invazie a spatiului personal , mai
prezinta si groaza spre costul tratamentului . Daca clinicianul reuseste sa
faca o prima impresie pozitiva , prin care realizeaza o relatie de incredere
atunci , mai multe obstacole , precum costul inceteaza sa mai fie un
factor , in decizia pacientului de a continua tratamentul . In acele situatii
cand teama de costul tratamentului reprezinta un impediment major in a
initia tratamentul , practicianul poate sa ii explice pacientului faptul ca un
tratament initiat in acel moment , spre deosebire de unul mai tarziu ,
poate fi mai putin usturator la buzunar .
Cand vine vorba de un tratament costisitor , practicianul va incerca
a-i expune toate beneficiile rezultatului final precum : evitarea durerii ,
imbunatatirea imaginii , masticatiei , dictiei cat si evitarea rusinii in
societate . Doar asa , acesta , din salarul va lua decizia de a urma un
tratament stomatologic , care ar putea costa cat un televizor mult dorit .
Insa frica de durere nu este singura problema care o poate sesiza
pacientul . Sunetul produs de turbina , sau un puternic reflex de
voma poate fi un pretext la fel de puternic ce il impiedica pe pacient sa
se prezinte la vizite . Pacientul poate acuza ca il deranjeaza scartaitul

produs de turbina in momentul in care aceasta atinge dintele . Modul de

a-l desensibiliza pe pacient fata de zgomotul turbinei este de a-i oferi o
explicatie a mecanismului de functionare al aparaturii creindu-i o
perceptie mai placuta . Pacientului i se va explica cum sunetul aerului
comprimat ce trece prin tubulatura unitului , produce un sunet
asemanator fluieratului . Va fi indrumat sa incerce pedala unitului . Acest
lucru il va ajuta sa constientizeze cum defapt , trecerea aerului prin
furtunele de diametre diferite , produce un sunet asemanator cu
micsorarea buzelor prin fluierat .
Pacientii cu reflex de voma accentuat beneficiaza in practica de mai
multe modalitati de menajare a pacientului . In practica s-a observat ca 3
metode au dat rezultate : anestezia prin pulverizare a valului palatin cu
solutie de lidocaina , tehnica inhalo-sedarii Harry Langa , si tehnica
distragerii atentiei neurosenzoriale .
Tehnica inhalo-sedarii Harry Langa este o tehnica folosita de
practicienii experimentati si presupune folosirea unui amestec de oxid de
azot 10-15 % si oxigen 30 % , care combinata cu un efect de sugestie
post-hipnotica . Tehnica are avantajul ca da rezultate si in ceea ce
priveste elucidarea originii fricii , fata de vizita la medicul stomatolog .
Modul in care functioneaza aceasta este prin cresterea activitatii
hemisferei drepte , respectiv cea responsabila de sentimente . In acest
sens pacientul intra intr-o stare de semiconstienta , i se suprima sistemul
limbic , cel in care isi are sediul reflexul de voma , iar pacientul este mai
concentrat mai mult pe subconstient decat spre ceea ce se intampla
imprejur. Tehnica presupune introducerea pacientului la amestecul gazos ,
avandu-se grija la a nu depasi doza . In momentul in care pacientul este
relaxat practicianul ii sugereaza o fraza precum : ,, Deoarece esti foarte
relaxat si ai ajuns sa iti accepti frica , fie ca ea este in subconstient sau nu
reusesti sa ti-o amintesti , ea va iesi acum la suprafata . Te simti in
siguranta , si vei incerca sa iti amintesti experienta care te-a facut sa iti
fie frica de stomatolog , nu vei pati nimic . Cand iti voi da jos masca , iti
vei aminti care a fost acel lucru si vei incerca sa il tii minte.
Fraza va fi repetata pana cand concentratia oxidului de azot atinge 0
% , iar dupa 2 minute de oxigenare masca ii va fii inlaturata. In
majoritatea cazurilor raspunsul este spontan . Pacientii reusesc a-si aminti
destul incat , practicianul , poate sa poarte o conversatie si sa se reduca
acea frica , cat sa se poata decurge tratamentul .
Pentru pacientul care nu detine aparatura de inhalo-sedare , se
recomanda a se folosi tehnica distragerii atentiei neurosenzoriale .

Aceasta foloseste ca si principiu inhibitia reciproca , un concept cumva

similar cu ideea ca o persoana nu poate fi in acelasi timp si anxioasa si
relaxata . Folosindu-se acest principiu s-a descoperit ca se poate obtine o
stimulare indeajuns de puternica a nervului chorda tympani , ramura a
facialului , incat sa se blocheze fibrele neuro-senzoriale a
glosofaringianului , fibrele senzoriale de la baza limbii , mucoasa valului
palatin , cat si tonsila palatina . Plasam in acest sens pe varful limbii , cu
cateva momente inainte de a introduce lingura de amprenta , o cantitate
mica de sare si rugam pacientul sa isi atinga bolta palatina , avand grija a
nu o inghiti . In acest moment reusim a stimula suficient de mult n .
chorda tympani incat sa fie blocate fibrele glosofaringianului si sa reusim
sa introducem lingura de amprenta fara ca pacientul sa prezinte reflex de
voma . Tehnica prezinta limitari legate de dieta pacientului , si alte
afectiuni sistemice .

Toti practicienii intalnesc pacienti dificili in practica lor , care de

multe ori cauzeaza intarzieri si aduc stress inutil in cabinet . Pentru a
evita aceasta , practicienii trebuie sa caute metode creative de a lucra cu
acesti indivizi si sa fie atenti la comportamentul lor , care din motive de
oboseala sau stress pot sa apara . Dintre cele mai comune greseli ale
practicienilor putem enumera: incapacitatea de a prezenta empatie ,
esecul de a identifica prioritatile pacientului si greseala de a nu percepe
indiciile non-verbale ale pacientilor ce apar in timpul anamnezei .
Folosirea tuturor acestor tehnici vor beneficia pacientul pe termen lung
ducand la creearea unor relatii durabile .
Bibliography
David I. Mostofski, F. F. (2014). Behavioral Dentistry. Wiley Blackwell.
James R. Hupp, T. P. (2006). Dental Clinical Advisor. St . Louis Misouri: Mosby Elsevier.
Weiner, A. A. (2011). The fearful dental pacient. Boston ,MA: John Wiley & Sons , INC.