Captalan Roxana-Teodora

Seria B, Grupa 21, Medicina Dentara II

Stomatita aftoasa recurenta cu afte herpetiforme

Stomatita aftoasa recurenta (SAR) este cea mai comuna boala cronica a cavitatii orale, cu
o prevalenta în populatia generala cuprinsa intre 2% şi 50%. Poate aparea la copii si adolescenti
perturband calitatea vietii din cauza dificultăţilor care survin in activitatile zilnice, precum
ingestia de lichide si alimente solide sau vorbirea. Termenul “aftos” deriva din grecescul
“aphtha” care se traduce prin ulceratie. Leziunile sunt dureroase, multiple, mici, rotunde sau
ovale si recurente si se pot vindeca spontan. Se prezinta cu centru pseudomembranos gri-galbui
inconjurat de un halou eritematos. Din perspectiva manifestarii clinice, stomatita aftoasa
recurenta se prezinta sub trei tipuri caracteristice: tipul minor, tipul major si tipul herpetiform.
Tipul herpetiform este caracterizat de ulceratii recurente multiple, numarul lor ajungand
pana la 100 si fiind extreme de dureroase. Aftele sunt de dimensiuni mici de aproximativ 1-3 mm
in diametru si se prezinta la nivelul mucoasei bucale cu precadere pe varful si marginile limbii si
mucoasa labiala, uneori unindu-se intre ele pentru a forma o ulceratie mai mare si neregulata.
Denumirea lor provine din asemanarea cu ulceratiile produse de virusul herpes simplex care nu
este implicat in cazul stomatitei aftoase. Acest tip de stomatita este comun in randul femeilor si
se manifesta la varste mai inaintate fata de celelalte variante clinice.
Desi etiologia exacta este inca necunoscuta, printre factorii potentiali declansatori se
numara: predispozitia genetica, infectii virale si bacteriene, alergii alimentare, deficiente de
vitamine si microelemente, boli sistemice, stres oxidativ crescut, defecte hormonale, leziuni
mecanice si anxietate.
Predispozitia genetica este luata in considerare drept factor potential declansator intrucat
aproximativ 40% din pacienti prezinta aceasta patologie in antecedentele heredocolaterale si fac
o forma mai severa. De asemenea au fost raportate numeroase asociatii intre antigenii HLA si
stomatita aftoasa recurenta. Aceste asociatii variaza in functie de etnie si rasa. Trauma la nivelul
mucoasei orale poate fi un alt factor predispozant deci anestezia locala, tratamentele dentare si
chiar ranile provocate de periajul dentar pot duce la aparitia leziunilor. Anumite boli cum ar fi
boala celiaca, boala Chron si colita ulcerativa se pot prezenta cu afte ulcerative. Sindromul
Behcet, caracterizat prin ulceratii orale si genitale recurente, a fost asociat cu stomatita aftoasa
recurenta. Raspunsul inflamator anormal in sindromul Behcet este cauzat de complexele imune
induse de limfocitele T şi de celulele plasmatice. Un titru ridicat de anticorpi anti-Saccharomyces
cerevisiae a fost detectat la pacientii cu sindrom Behcet, in comparatie cu pacientii cu stomatita
aftoasa recurenta si cu persoanele aparent sanatoase.
In cazul stomatitei aftoase recurente au fost de asemenea identificate numeroase
microorganisme. S-a presupus ca Helicobacter pylori, un factor de risc comun pentru ulceratiile
gastrice si duodenale, are un rol cauzal in stomatita aftoasa recurenta. Au existat si speculatii cu
privire la posibila implicare a speciilor de streptococi in etiologia stomatitei aftoase recurente, in
special S. sanguis 2A. Explicatia era ca streptococii orali actioneaza ca stimulenti antigenici care
reactioneaza incrucisat cu proteinele de soc termic mitocondriale ale keratinocitelor orale,
aceasta reactie inducand intentionat un raspuns imun mediat de celulele T, care provoaca leziuni
ale mucoasei bucale.
Numerosi virusi au fost sugerati in etiopatogenia bolii, insa nu exista dovezi concludente
pentru a putea declara patologia virala. Caracteristicile care indica o etiologie infectioasa
include: ulceratii recurente, infiltrat limfocitar, prezenta anticorpilor. Deşi s-a sugerat că
reactivarea virusului varicelo-zosterian sau a citomegalovirusului uman este asociata cu repetarea
frecventa a ulcerelor aftoase, evaluarea tesutului biopsic din stomatita aftoasa recurenta folosind
reactia in lant a polimerazei pentru posibila implicare a herpes virusului 6, citomegalovirusului,
virusului varicelo-zosterian sau virusului Epstein-Barr (EBV) nu a gasit dovezi care sa sustina
rolul acestor virusuri in patogeneza stomatitei aftoase recurente.
SAR in varianta cu afte herpetiforme debuteaza prin vezicule mici sau ulceratii minuscule
de 2 mm care au o tendinta mare la coalescenta ceea ce rezulta in ulceratii extinse. Pentru
majoritatea pacientilor SAR se atenueaza cu varsta sau se remite spontan. In cazul unui debut la
o varsta adulta este implicat deobicei un factor precipitant care trebuie eliminat. In general, acest
tip de ulceratii dureaza intre 10 si 14 zile, iar recidivele sunt obisnuit subintrante.
Din punct de vedere al tratamentului, o prima masura ar fi identificarea factorilor
precipitanti si inlaturarea lor. Astfel, riscul aparitiei aftelor herpetiforme scade. In continuare,
schema de tratament ar trebui sa inceapa cu medicatia topica ce deobicei rezolva eruptia, insa
daca aceasta persista se va administra si tratament sistemic.
In prima linie trebuie introduse antiseptice si antiinflamatorii cum ar fi clorhexidina 0.2%
utilizata in clatirea cavitatii orale sau in gel, de trei ori pe zi atat timp cat leziunile persista.
Triclosanul poate fi folosit de asemenea in gel sau clatiri de trei ori pe zi avand efecte antiseptice,
antiinflamatorii si analgezice. Diclofenac 3% impreuna cu acidul hialuronic 2.5% pot fi aplicate
pentru ameliorarea durerii. Antibioticele topice cum ar fi tetraciclinele si derivatii lor sub forma
de gel sau in solutie de clatire amelioreaza de asemenea durerea si aparitia stomatitei aftoase
recurente. Dintre tetraciclinele disponibile pe piata, doxiciclina s-a dovedit a fi cea mai eficienta
astfel incat sub forma de gel este o varianta foarte buna de tratament pentru aceasta patologie.
Cea mai folosita categorie de medicamente pentru bolile mediate imun ale mucoasei orale raman
corticosteroizii topici. Scopul lor este de a elimina simptomele deci de a permite pacientului sa
manance, sa vorbeasca si sa isi realizeze igiena orala intrucat aceste medicamente reduc durerea
si scurteaza durata de vindecare a aftelor. Pentru pacientii cu SAR se indica triamcinolon
acetonid, fluocinolon acetonid si propionat de clobetasol.
In a doua linie de tratament intervine medicatia sistemica ce include antibiotic precum
Penicilina G in doza partiala de 50 mg administrate de patru ori pe zi timp de patru zile, aceasta
ajutand la reducere diametrului ulceratiilor si ameliorarea durerii. Vaccinul antipoliomielitic oral
de asemenea reduce semnificativ durata de manifestare a aftelor, frecventa eruptiilor si
severitatea lor. Printre cele mai eficiente tratamente se numara corticosteroizii si
imunosupresoarele. Corticosteroizii sunt prima alegere in tratamentul sistemic, fiind folositi
deobicei la pacientii cu stomatita aftoasa recurenta acuta severa.
Bibliografie
1. Preeti L, Magesh K, Rajkumar K, Karthik R. Recurrent aphthous stomatitis. J
Oral Maxillofac Pathol. 2011;15(3):252‐256. doi:10.4103/0973-029X.86669

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3227248

2. Stanescu A.M, Bratu O.G, Simionescu A, Lazarescu H, Kozma A, Lackner A.,

Diaconu C. Abordarea factorilor predispozanti si a tipurilor de stomatita aftoasa
recurenta, Medichub Media, Publicat 2019 Dec 13. doi:
10.26416/Orl.45.4.2019.2725

https://www.medichub.ro/reviste/orl-ro/abordarea-factorilor-predispozanti-si-a-
tipurilor-de-stomatita-aftoasa-recurenta-id-2725-cmsid-63

3. Belenguer-Guallar I, Jiménez-Soriano Y, Claramunt-Lozano A. Treatment of

recurrent aphthous stomatitis. A literature review. J Clin Exp Dent.
2014;6(2):e168‐e174. Published 2014 Apr 1. doi:10.4317/jced.51401

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4002348/