UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE, EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI INFORMATICĂ

SPECIALIZARE KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

REFERATE

1. Plagiocefalia

2. Spina Bifida

3. Program de reeducare respiratorie

Student:

Mustață Ionuț Cătălin

1
 1. Plagiocefalia

Plagiocefalia pozitionala sau sindromul capului turtit este o afectiune in care baza sau fata
laterala a capului copilului sunt aplatizate, frecvent cu diminuarea densitatii capilare in zona
respectiva. Este rezultatul adoptarii unei pozitii laterale a capului pentru perioade îndelungate.

Deoarece oasele craniene la copii sunt moi, permitind creierului sa se dezvolte in primele luni de
viata, devin susceptibile la aplatizare

Termenul „pozitionala” este folosit pentru a diferentia conditia de adevarata sinostoza, care
este fuziunea prematura a suturilor craniene si necesita chirurgie pentru corectare. Acest termen se
refera la cauza presionala externa a deformarii craniului.

* Conditia poate fi cauzata de torticolisul congenital in care muschii gitului laterali se dezvolta
diferit, determinind torsiunea capului pe o parte, dar cel mai adesea apare la copiii care dorm intr-o
singura pozitie pentru un timp indelungat.

* Conditia netratata nu afecteaza dezvoltarea creierului. Terapiile sunt medicale, noninvazive prin
repozitionarea capului in timpul somnului si folosirea de benzi pentru dirijarea cresterii craniului.
Prognosticul este excelent si se rezolva in majoritatea cazurilor inainte de virsta de un an.

2
Patogenie si cauze

Craniul copilului este format din oase libere separate prin suturi. Suturile care actioneaza ca
articulatii de expansiune permit craniului sa se modeleze pentru a trece prin canalul de nastere si a
se extinde alaturi de creierul care creste rapid. In timp ce multi copii se nasc cu o forma anormala a
capului datorata trecerii prin canalul de nastere ingust, majoritatea isi vor corecta forma in primele
sase saptamini de viata. Cind un craniu anormal persista sau nu este observat decit dupa sase
saptamini, este important sa fie determinata cauza.

Cea mai frecventa deformare pozitionala a craniului este plagiocefalia. Aceasta este
determinata cind se exercita presiunii externe in mod repetat pe o parte a occiputului si apare o zona
plata. Aceasta este de obicei acompaniata de o frunte proeminenta, care observata de la inaltime da
capului o forma paralelipipedica in loc de forma ovala normala.
Este comun pentru copilul cu plagiocefalie pozitionala sa prezinte insertia joasa si anterioara a
urechilor si asimetrie faciala, in care jumatatea afectata sa prezinte un obraz proeminent. Asimetria
faciala poate cuprinde si o mandibula inclinata, alaturi de ochi de dimensiuni diferite.

Cauzele plagiocefaliei pozitionale

Uterul strimt
Constrictia uterina poate fi determinata de o varietate de factori incluzind o sarcina
multipla, un uter mic sau malformat, un pelvis matern mic sau o cantitate inadecvata de lichid
amniotic. Copilul in pozitie laterala in uter poate reprezenta o cauza pentru plagiocefalia pozitionala
daca capul acestuia este blocat sub coastele mamei.

Prematuritatea
Craniul unui prematur este foarte moale si maleabil, facindu-l susceptibil la remodelare
prin aplicare de presiuni externe.

Dormitul pe spate

3
 In 1992 Academia Americana Pediatrica a recomandat adoptarea pozitiei de decubit dorsal
in timpul somnului la copii pentru a evita riscul de deces subit; in acelasi timp a aparut si o crestere
dramatica a plagiocefaliei pozitionale datorate dormitului pe spate.

Torticolisul muscular congenital

Este o conditie medicala determinata de scurtarea sau ingrosarea unor muschi ai gitului pe
fata laterala. Aceasta determina torsiunea capului copilului intr-o anumita directie. Deformarea este
foarte subtila, iar parintii sunt de obicei primii care o observa. Daca copilul tinde a privi intotdeauna
intr-o singura directie este posibil ca etiologia sa fie torticolisul congenital.

Semne si simptome

Plagiocefalia pozitionala, cunoscuta si sub denumirea de plagiocefalia deformationala sau

sindromul capului plat, este o conditie descoperita mai ales la copii si caracterizata de evidentierea
unei zone plate occipitale determinata de adoptarea prelungita a unei pozitii posterioare a capului.

Plagiocefalia pozitionala era considerata doar o problema cosmetica deoarece nu restringe

cresterea creierului si nu il lezeaza. Totusi exista astazi dovezi ca aceasta conditie poate determina
si alte probleme medicale, mai ales daca este prezenta si asimetria faciala. Unele patologii
determinate cuprind problemele masticatiei si ale alimentatiei normale. Dificultatea vizuala poate de
asemenea deveni o problema si necesita interventie chirurgicala. Anomaliile formei capului
determina sindromul articulatiei temporomandibulare.
Plagiocefalia pozitionala nu este singura deformare pozitionala, dar este cel mai frecvent intilnita.

Brahicefalia pozitionala este o conditie patologica care apare cind baza craniului este plata
iar capul este inalt. Este observata cind copilul doarme doar cu baza capului pe perna.
Scafocefalia pozitionala apare cind capul este lung. Este rezultatul pozitiei laterale a fatului in
sarcina cu intepenirea capului in coastele mamei. Prematuritatea poate de asemenea constituii un
factor determinant.

Diagnostic

4
 Diagnosticul de plagiocefalie pozitionala este usor de pus. Conditia este observata la virsta
de 2-3 luni a copilului. Acesti copii prezinta aplatizarea craniului pe o jumatate a occiputului. Fata
de craniosinostoza prezinta o bombare compensatorie a fruntii pe aceeasi parte a capului. Desi nu
este de obicei necesar, se pot efectua teste aditionale daca se suspecteaza fuziunea suturii
lambdoide. Se indica o radiografie de craniu sau o computer tomografie pentru a detecta suturile
inca deschise ale craniului si a exclude sinostoza lambdoidei.

Tratament

Virsta este un factor important in cadrul tratamentului. Deoarece dezvoldarea creierului este
maxima in timpul primelor 12 luni de viata, corectia deformarii este indicata in aceasta perioada
pentru a avea rezultate favorabile. Desi multi copii au rezultate bune si prin dispozitivele ortopedice
craniene in al doilea an de viata, durata tratamentului este mare iar corectia poate sa nu fie totala.
Plagiocefalia pozitionala este un subiect de dezbatere inca din punct de vedere terapeutic. In trecut
chirurgia era efectuata frecvent, mai ales ca raspuns la diagnosticarea gresita a unei craniosinostoze.
In cazurile severe de deformare chirurgia poate reprezenta totusi o solutie.
Astazi cea mai comuna forma de tratament este terapia de repozitionare si terapia prin banda.

Unii doctori sustin ca plagiogefalia pozitionala se va autocorecta pe masura ce copilul

creste si devine matur. Acest fapt este partial adevarat in cazurile usoare, dar cei mai multi pacienti
moderat-severi nu se inscriu in aceasta categorie. Terapia de repozitionare are cele mai bune
rezultate la virsta de 0-6 luni in functie de severitatea deformarii. Dupa 6 luni este mult mai dificil
de a controla zona pe care doarme copilul, iar terapia nu mai este atit de eficienta.
Aceasta terapie trebuie initiata la o virsta frageda, in jurul a 5 luni. Se folosesc benzi pina la virsta
de 18 luni, iar eficacitatea este mai mare cind copilul este mai mic.

Terapia repozitionala
Aceasta este guvernata de conceptul simplu de a repozitiona copilul pentru a nu persista pe
o zona plata. Se crede ca inlaturarea presiunii externe determina rotunjirea zonei plate pe masura ce
capul creste. Tehnicile utilizate cuprind plasarea unui prosop rulat linga capul copilului pentru a
preveni modificarea pozitiei.

5
Terapia prin banda
Terapia prin banda este guvernata de conceptul clasic conform caruia legarea capului unui
copil cu asimetrie craniul va creste fiind ghidat de banda si va lua forma acesteia. O tehnica
alternativa este cranioplastia cu orteza dinamica dezvoltata pentru un abord mult mai activ al
plagiocefaliei pozitionale. In aceasta tehnica dispozitivul este construit special pentru a aplica o
presiune usoara in zona capului unde nu se doreste cresterea craniului si permiterea dezvoltarii
craniului acolo unde este necesara. Durata tratamentului cu benzi depinde de virsta la care copilul
incepe terapia, modelul particular al benzii folosite, rata cu care creste copilul si gradul de
plagiocefalie.

6
Bibliografie

Plagiocefalia pozitionala: preventie si tratament,link:

http://pediatrics.about.com/cs/conditions/a/plagiocephaly.htm

Plagiocefalia pozitionala,link:
http://www.nichd.nih.gov/health/topics/positional_plagiocephaly.cfm

Plagiocefalia pozitionala,link:
http://kidshealth.org/parent/general/sleep/positional_plagiocephaly.html

Capul turtit,link:
http://www.cappskids.org/PlagioFAQ.htm

Plagiocefalia pozitionala,link:
http://health.groups.yahoo.com/group/Plagiocephaly/

Sindromul capului plat,link:

http://www.babycenter.com/0_plagiocephaly-flat-head-syndrome_1187981.bc

Plagiocefalia pozitionala,link:
http://kidshealth.org/PageManager.jsp?dn=familydoctor&lic=44&article_set=22732

Prevenirea plagiocefaliei pozitionale,link:

http://www.medscape.com/viewarticle/520047_4

Craniosinostoza si plagiocefalia,link:
http://www.cappskids.org/

Plagiocefalia pozitionala si pozitia de dormit,link:

http://www.zonapediatrica.com/plagiocefalia/positional-plagiocephaly-and-sleep-positioning.html

Tratamentul plagiocefaliei pozitionale cu un nou dispozitiv ortopedic termoplastic,link:

http://www.springerlink.com/content/8klmcxe355tqfbtw/

Ce este plagiocefalia pozitionala?,link:

http://www.nhs.uk/chq/Pages/1892.aspx?CategoryID=54&SubCategoryID=135

Plagiocefalia pozitionala si remodelarea craniului prin orteze,link:

http://www.oandp.org/jpo/library/2003_02_037.asp

Interventiile conservative in plagiocefalia pozitionala,link:

http://journals.cambridge.org/action/displayFulltext?
type=1&fid=318782&jid=DMC&volumeId=47&issueId=08&aid=318781

7
Imagine plagiocefalia https://www.rihabilita.com/plagiocefalia-neonato-cosa-fare/

2. Spină Bifidă

Spina bifidă este un defect congenital al coloanei vertebrale care constă în lipsa sudurii
complete a arcului vertebral care determină dezvoltarea incompletă a tubului neural din zona
lombară sau sacrală. Termenul este generic pentru mai multe afecțiuni cu gravitate deosebite între
ele după cum urmează:

 spină bifidă ocultă (ascunsă)- este cea mai ușoară formă

 spină bifidă manifestă
 meningocel
 mielomeningocel

Termenul provine din limba latină spina și înseamnă literal "pe părți" sau coloana vertebrala
"deschisa". Aceasta afectiune apare la sfârșitul primei luni de sarcina, cand coloana vertebrala a
unui copil și măduva spinării sunt în curs de dezvoltare.

8
 1- sac extern cu lichid cefalorahidian
2- maduva spinarii herniate

Uneori, afectiunea cauzează o deschidere în partea din spate, care este vizibila, măduva
spinării, uneori, împinge prin această deschidere. Alteori, nu există nici o deschidere și afectiunea
rămâne ascunsa sub piele.
În funcție de gravitatea acestea și unde este pozitionata asupra coloanei vertebrale, simptomele
variaza. Defectele ușoare poate cauza câteva sau nici o problema, în timp ce mai multe defecte
grave poate cauza probleme grave, inclusiv slăbiciune, pierderea controlului vezicii urinare, sau
paralizie.

Copiii cu o deschidere expusă pe partea din spate vor avea nevoie de o interventie
chirurgicala pentru a o închide. 
Nivelurile scazute de vitamina si acidului folic in timpul sarcinii sunt legate de spina bifida. Acidul
folic joaca un rol important in cresterea si dezvoltarea celulelor, precum si formarea de tesut. .

Spina bifida este parte a unui grup de malformatii congenitale numite defecte de tub
neural. Tubul neural este structura embrionar care în cele din urmă se dezvoltă în creier, măduva
spinării și țesuturile care le înconjoară. În mod normal, formele de tub neural la inceputul sarcinii și
închide până în ziua a 28 dupa conceptie. La copiii cu spina bifida, o porțiune a tubului neural nu se
dezvolta sau pentru a închide în mod corespunzător, provocând defecte în măduva spinării și în
oasele coloanei vertebrale.

Complicațiile spina bifida pot varia de la probleme fizice minore cu insuficiență funcțională
la dizabilitati fizice si mentale severe. Este important de remarcat, totuși, că majoritatea persoanelor
cu spina bifida sunt de inteligenta normale. Impactul Spina bifida este determinată de mărimea și
localizarea malformației. 

9
 Toti nervii situati sub malformație sunt afectati într-o anumită măsură. Prin urmare, cu cât
are loc malformația pe spate, cu atât mai mare suma de leziuni ale nervilor si pierderea functiei
musculare și senzație.

Unii nou-nascuti cu mielomeningocel pot dezvolta meningita, o infectie in

meningele. Meningita poate provoca leziuni ale creierului și pot pune viața în pericol.

Copiii cu atât mielomeningocel și hidrocefalie pot avea dificultăți de învățare, inclusiv dificultati
acordând o atenție, probleme cu limba si citire înțelegere, și probleme de învățare matematica.

Probleme suplimentare, cum ar fi alergiile la latex, probleme ale pielii, afecțiuni gastrointestinale,
si depresie pot apărea la copiii cu spina bifida mai in varsta.

1. TIPOLOGIE

Există patru tipuri de spina bifida oculta:

Oculta este cea mai usoara si cea mai comuna forma în care una sau mai multe vertebre sunt
malformate. Numele "oculta", care înseamnă "ascuns", indică faptul că un strat de piele acoperă
malformatii, sau deschiderea în vertebre.Această formă de spina bifida, prezent în 10-20 la sută din
populația generală, rareori cauzeaza handicap sau simptome.

Defecte de tub neural închise alcătuiesc al doilea tip de spina bifida. Această formă constă
dintr-un grup divers de defecte în care maduva spinarii este marcată de malformații de lipide, os,
sau meningele. În cele mai multe cazuri, există puține sau nici un simptom; în alte malformatii
provoacă paralizie incomplet cu disfuncție urinară și intestinului.

În al treilea tip, meningocel, lichid spinal și meninge pătrund printr-o deschidere vertebrală

anormale; malformația nu conține elemente neuronale și pot sau nu pot fi acoperite de un strat de
piele. Unele persoane cu meningocel pot avea putine sau nici un simptom in timp ce altii pot avea
simptome, cum ar fi paralizie completă cu vezica urinara si disfunctie intestinului.

Mielomeningocel, a patra forma, este cea mai gravă și se produce atunci cand maduva
spinarii / elementele neuronale sunt expuse prin deschiderea la nivelul coloanei vertebrale, care
rezultă în paralizie parțială sau completă a părți ale corpului de mai jos deschiderea

10
spinarii. Afectarea poate fi atat de severa incat persoana afectată nu a reușit să meargă și pot avea
vezicii urinare si disfunctie intestinului.  

Există mulţi factori care pot duce la apariţia spinei bifide, atât genetici cât şi de mediu. Mai
multe studii au accentuat impactul negativ al unui nivel scăzut de acid folic în corpul mamei
(înaintea concepţiei), utilizarea de către mamă a acidului valproic (împotriva convulsiilor
epileptice), precum şi hipertermiei (datorate băilor fierbinţi).
Printe cauzele identificate ale defectelor de tub neural se numără factorii genetici, deficienţe
de nutrienţi sau medicamnte.

2. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele spina bifida variază de la persoană la persoană, în funcție de tipul și nivelul de

implicare. Defecte de tub neural închise sunt adesea recunoscute din cauza unei smoc anormale sau
grup de păr sau o gropiță mică sau semn din nastere pe piele la locul de malformației vertebrale.

Meningocel și mielomeningocel, în general, implică un lichid-umplut-sac vizibil pe de canalul

spinal-proeminente din spate. În meningocel, sacul poate fi acoperită de un strat subțire de piele. In
cele mai multe cazuri de mielomeningocel, nu există nici un strat de piele care acoperă sacul și o
zonă de țesut maduvei spinarii anormal dezvoltat de regulă, expusă.

Simptomatologia clinică este compusă din: semne locale, semne neurologice şi malformaţii
însoţitoare.
Semnele locale sunt semnele clinice de bază şi se manifestă de la naştere printr-o tumefacţie
de mărime variabilă pe linia mediană posterioară. Formele deschise se manifestă printr-o tumefiere
de obicei minoră, mai aplatizată, cu o întindere variabilă, cu masa medulovasculară zemuind la
suprafaţă, cu scurgere de LCR, înconjurată de aria epitelio-seroasă şi zona dermică ce face trecerea
spre tegumentele sănătoase. În jur se poate vedea, ca şi la formele închise hiperpigmentaţie sau un
angiom cutanat. Formele deschise apar cel mai des de la naştere.
Formele neurologice se află în strânsă corelare cu gravitatea disrafiei. Ele se manifestă de
obicei prin tulburări motorii, senzitive, trofice şi sfincteriene, de intensitate variabilă, ajungând
uneori până la sindroame complete de secţiune medulară sau de coadă de cal.
Malformaţiile însoţitoare, conform statisticilor domină ca incidenţă prin următoarele forme:
hidrocefalia şi craniolacunia. Postoperator, hidrocefalia nu apare la copii la care sistemul ventricular

11
era normal preoperator. Apariţia hidrocefaliei în meningomielocele este explicată în diverse moduri:
fie singura cauză a hidrocefaliei este malformaţia Arnold-Chiari, care duce la blocajul ventricului
IV, fie datorită persistenţei patologice a hidrocefaliei fiziologice din timpul perioadei embrionale.

Alte malformaţii însoţitoare mai pot fi: malformaţiile disrofice (ca meningoencefalul sau
sinusul dermal), picior strâmb congenital, luxaţie coxo-femurală congenitală, malformaţii viscerale
ale tractului gastrointestinal, respirator şi mai ales ale tractului urinar în care malformaţiile uretero-
renale sunt pe primul plan, hidromielia, malformaţia Klippel-Feil, hidrocefalia, malformaţia Chiari,
diastematomielia, modificări vertebrale.

Clinic, meningocelul poate să nu fie acompaniat de semne neurologice sau simptomatologia

poate să împrumute diferite aspecte în raport cu sediul malformaţiei medulare sau cerebeloase
asociate. Spre exemplu poate apărea de asemenea şi o simptomatologie siringomielică (acumularea
de LCR în cavităţi intramedulare, la rândul său poate determina apariţia scoliozei, slăbirea
musculaturii cervicale sau a membrelor superioare şi dureri lombare).

Manifestările clinice ale spinei bifida variază în funcţie de gradul şi nivelul de lezare a
structurilor nervoase, dar şi de tipul acesteia. În cazul mielomeningocelului cele mai frecvente
manifestări sunt: tulburări de sensibilitate cutanată, ulcere cutanate de presiune, paraliziile
membrelor inferioare, deformările musculo-scheletate, absenţa controlului urinar şi al defecaţiei.

3. CAUZE SI FACORI DE RISC IN SPINA BIFIDA

Cauza exactă a spina bifida rămâne un mister. Nimeni nu știe ce perturba închiderea completă a
tubului neural, provocând această malformație a se dezvolta. Oamenii de stiinta suspecteaza factorii
care determina spina bifida sunt multiple: factori genetici, nutritionale, și de mediu joacă un
rol. Studiile de cercetare indica faptul ca aportul insuficient de acid folic-a B, vitamina comun în
dieta mamei este un factor cheie in producerea spina bifida si alte defecte de tub neural. Vitaminele
prenatale contin de obicei acid folic, precum si alte vitamine

12
 Studiile calasifica astfel potentialele cauze ale aparitie spinei bifida: factorii citoplasmici,
moştenirea poligenică, aberaţiile cromozomiale, nutriţia şi influenţele externe au fost toate propuse
drept posibile cauze.
Defectele tubului neural apar între zilele 17 şi 30 de gestaţie (moment în care mama nu ştie
că este însărcinată, fetusul fiind de dimensiunea unui bob de orez) şi este marcat de un nivel de alfa-
fetoproteina ridicat in lichidul amniotic. În perioada săptămânilor 13-15, concentraţiile maximale
ale alfa-fetoproteinei permit stabilirea unui diagnostic, urmând ca în următoarele 3 săptămâni să
aibă loc şi o confirmare ecografică. Cu toate acestea, encefalocelul sau mielocelele acoperite de
piele nu sunt detectate prin alfa-fetoproteina.

4. DIAGNOSTICUL IN SPINA BIFIDA

Cele mai multe cazuri de spina bifida sunt detectate în timpul unei scanări cu ultrasunete de
rutină efectuate, atunci când sunt în jurul valorii de 18-20 de săptămâni de sarcina.
Ecografiile  folosesc undele sonore pentru a construi o imagine a copilului in uter. Ele sunt
complet nedureroase si nu au efecte secundare cunoscute pentru mame sau copii.
În timpul scanării,mamica se intinde pe spate si se aplica un gel pe abdome Un dispozitiv mic este
apoi trecut înainte și înapoi peste pielea, iar undele sonore sunt teleportat prin abdomen in
uter. Sunetul este reflectată înapoi și creează o imagine care este afișată pe un monitor.
Acest lucru se poate demonstra, de obicei, în cazul în care copilul are început de canal spinal
asociat cu spina bifida.

Teste după naștere:

Acestea pot include:

 măsurare capul copilului și efectuarea o scanare a creierului, folosind un ecografie ,

o tomografie computerizata (CT) sau oimagistica prin rezonanta magnetica (RMN) , pentru
a verifica semne de hidrocefalie (exces de lichid la nivelul creierului)
 ecografii ale vezicii urinare și rinichilor
 o evaluare a mișcările copilului dvs. pentru a verifica pentru paralizie
În cele mai multe cazuri, se realizeaza o intervenție chirurgicală pentru a repara coloana vertebrale,
recomandata de obicei imediat după nașterea copilului

13
 5. Implicaţiile kinetoterapiei în tratamentul copiilor spina bifida

Kinetoterapia este un important mijloc therapeutic in recuperare. La copil ierarhizarea

mijloacelor terapeutice se face in functie de caz (patologie) varsta neuropsihomotorie (adica
posibilitati de miscare) si posibilitati de ntelegere si raspuns.
 Executata profesionist, kinetoterapia are menirea sa redea copilului potentialul motric la varsta
cronologica prin:

1.) tonifierea musculaturii;
2.) imbunatatirea mobilitatii articulare;
3.) refacerea imaginii kinestezice din aria motorie (centrul de comanda al miscarilor).

Fara ortezare adecvata kinetoterapia nu poate face minuni, pentru ca, doar posturarea
mentine foloasele obtinute prin kinetoterapie.
Denumirea diverselor metode (Bobath, Kabat, Le Metayer, etc) este doar o problema de stricta
intimitate profesionala si fara o buna cunoastere a aplicatiei la copil nu are decat o valoare teoretica.

Asadar, kinetoterapia ramane un remarcabil mijloc terapeutic daca obiectivele recuperarii

sunt corect alcatuite.

Kinetoterapia pediatrică este indicată atunci când un copil suferă de o patologie sau un
traumatism ce determină o disabilitate ce duce la pierderea funcţiei şi/ sau la o disabilitate socială.
Patologiile pot include:

- afecţiuni neurologice neprogresive (paralizie cerebrală) care sunt rezultatul unei

leziuni cerebrale în timpul sau imediat după naştere.

- copii născuţi cu sindroame genetice: defecte ale inimii/ plămânilor, hidrocefalie, spina bifida

- patologii care determină disabilităţi musucloscheletale: artrită reumatoidă, hemofilie,

scolioză, afecţiuni ale nervilor periferici, artrogripoză, osteogenesis imperfecta,

distrofie musculară progresivă

14
- patologii dobândite care pot necesita kinetoterapie: leziuni traumatice ale creierului şi măduvei
spinării, cancer.

Scopul kinetoterapiei

Este de a diminua incapacităţile şi limitările funcţionale, de a preveni sau de a reduce

dizabilitatea. Tratamentul se va concentra pe îmbunătăţirea dezvoltării motorii, a abilităţilor
manuale, a echilibrului şi coordonării.

Copilul bolnav poate prezenta dificultăţi la mers, poziţionare, comunicare, atenţie, cogniţie şi/ sau
ale funcţiei motorii.

Evaluarea – Procedura de evaluare reprezintă tehnicile şi metodele (testele) pentru

estimarea calitativă şi cantitativă a unei anumite disfuncţii, dizabilităţi, deficit.

Evaluarea se desfăşoară în mai multe etape.

- iniţială - apreciază: - deficitul ce urmează a fi recuperat
- restantul funcţional pe care se bazează capacităţile şi activităţile pacientului (sugarul, copilul
mic)
- intermediară - apreciază: - rezultate obţinute prin aplicarea tratamentului
- includerea pacientului în procesul de kinetoterapie
- implementarea programului de educare şi recuperare neuro-motorie
- stabilirea măsurilor care se impun în continuare, la domiciliu sau în cabinete particulare

15
 6. Studiu de caz

Pacient în vârstă de 9 luni la data primei vizite în sala de kinetoterapie, diagnosticat după naştere
spina bifida . S-a lucrat de 3 ori pe săptămână cu recomandarea continuării terapiei şi la domiciliu

ANAMNEZA
Nume: D
Prenume: A
Vârstă: 9 luni
Sex: M
Ocupaţia: -
Diagnostic clinic iniţial ( la naştere) :spina bifida ;
Diagnostic principal :spina bifida;
Diangnistice secundare:nu se cunosc

Obiectivele kinetice
o educarea controlului mişcărilor capului;
o învăţarea rostogolirii de pe o parte pe alta;
o dezvoltarea deprinderilor motrice de apucare si prindere.
o învăţarea poziţiei şezând si pe genunchi cu sprijin pe palme
o educarea echilibrului în şezând şi patrupedie
o îmbunătăţirea tonusului muscular şi a forţei musculare specifice vârstei

16
 Program kinetic
 
 
1. Ridicarea alternativă a fiecărei mâini, în sus, pe lângă cap şi aducerea la loc, pe lângă corp, de
mai multe ori la rând; 

2. Îndepartarea laterală a mânuţelor de lângă corp şi aducerea lor în aceeaşi poziţie (se mai pot
aduce manuţele şi pe abdomen, incrucişându-le peste piept şi apoi să le readuci la poziţia initială) -
ajută la dezvoltarea flexibilitaţii mâinilor şi la coordonarea lor.

 3. Picioruşele pot fi antrenate şi în alte moduri decăt prin imitarea mişcărilor de pedalare a unei
biciclete. Se aşează bebeluşul întins pe spate, pe o saltea sau paturică moale, şi fă tot felul de
exerciţii ale picioarelor, care să il ajute sa işi dezvolte musculatura şi să-şi coordoneze mişcările
membrelor în vederea mersului:

 - se ridică, alternativ, câte un picior, îndoindu-i genunchiul, până când talpa poate sta perfect pe
sol; adu-l la loc şi ia-o de la capat;

 - se ridică , alternativ, câte un picior, fără a indoi genunchiul, cât se poate de sus (fără a forţa) şi
apoi revino cu el la poziţia iniţială;

 - se ridică , alternativ, fiecare picior, îndoindu-i genunchii, până când ajunge cu acesta la nivelul
abdomenului; revino la poziţia iniţială şi ia-o de la capat, de vreo 8-10 ori.

 4. Operaţiunea "rostogolirea", cu puţin impuls din partea mâinilor terapeutului, este unul dintre
exerciţiile de gimnastică cele mai eficiente pentru dezvoltarea motrică a bebeluşului; poziţionează-l
culcat, pe spate, şi impinge-l uşor cu mâinile din laterale, până se rostogoleşte; ajută-l să revină la
loc cu aceleaşi mişcări; pe masură ce creşte, lasă-l pe el sa-şi dea silinţa pentru a reveni la poziţia
iniţială;

 5. Din poziţie intinsă pe spate, se ajută sa se ridice în funduleţ, ţinându-l de manuţe şi fa tot soiul de
mişcări uşoare de balansare în faţa şi înapoi sau în parţile laterale; aceste mici balansări il ajută să
capete putere în trunchi şi, în timp, sa işi păstreze singur echilibrul în acea poziţie;

 6. Culcat pe burtică terapeutul în faţa lui, la o oarecare distanţă de el, ţinând în mână jucăria lui
preferată, va ridica capul să se uite; se incurajează să se târască până jucaria din mână; acest
exerciţiu ajută la dezvoltarea mai multor grupuri de muşchi şi la imbunătăţirea posturii;

17
7. Copilul pe burtica, apoi se prinde braţele cu mâinile, din zona umerilor şi axilelor; se ridică uşor
partea superioară a trunchiului de la sol, fără a forţa şi se revine apoi la loc; repetă exerciţiul de mai
multe ori - va ajută la intărirea musculaturii gâtului şi zonei toracice.

8. Bebeluşul este culcat pe spate pe o patura delicată. Se ia câte o mânută a bebeluşului şi se

indreapă în sus pe langa căpuşor, apoi se aduce pe langa corp. Se efectuaza alternativ pentru mâna
stâgă si mână dreaptă. Mişcările sunt foarte lente, fără a brusca manuţele bebeluşului.
Se repeta de 5 ori, pentru fiecare parte.
Acest tip de exerciţiu ajută bebeluşul să işi dezvolte mobilitatea si dexteritatea la nivelul
mâinilor şi favorizeză coordonarea braţelor.

9. Bebeluşul este culcat pe spate pe o patură delicată. Se iau ambele manuţe a bebeluşului şi se
indreapă în sus pe lângă căpuşor, apoi se aduc pe lângă corp. Mişcările sunt foarte lente impunând o
mişcare graţioasă la nivelul braţelor.
Se repeta de 8 ori.
Acest tip de exerciţiu ajută bebeluşul să işi dezvolte mobilitatea şi favorizeză coordonarea
braţelor.

10. Bebeluşul este culcat pe spate, se prind manuţele bebeluşului şi se aduc în lateral, se efectuează
o mişcare lentă şi se incrucisează braţele peste piept, după care se revine în lateral. Se efectuază cu
mişcări lente şi se evită disconfortul bebeluşului.
Se repeta de 8 ori.
Acest tip de exerciţiu ajută bebeluşul să işi dezvolte mobilitatea şi favorizeză coordonarea
braţelor.

11. Bebeluşul este culcat pe spate, cu picioruşele întinse, se prind tălpile bebeluşului şi se
mobilizează înainte şi înapoi. Se pot efectua şi mişcări de rotaţie la nivelul picioruşelor.
Se repeata de 8 ori.
Acest tip de exerciţiu ajută bebeluşul să işi dezvolte mobilitatea la nivelul picioruşelor ţi
favorizeză coordonarea mişcării, evită tulburările posturale.

12. Bebeluşul este culcat pe spate, cu picioruşele întinse, se îndoaie câte un picior până se ajunge cu
talpa pe sol, se repetă şi cu celalat picioruş. Mişcarea se execută lent si alternativ pentru fiecare
parte.

18
Se repeta de 8 ori.
Acest tip de exerciţiu ajută bebeluşul să işi dezvolte mobilitatea la nivelul picioruşelor şi
favorizeză coordonarea mişcării şi mersul.

13. Bebeluşul este culcat pe spate, cu piciorusele întinse, se indoaie genunchii, până se ajunge cu
picioruşele pe abdomen şi se revine la poziţia iniţială. Se executa lent susţinând picioruşele la
nivelul tăpii.
Se repeta de 5 ori.

14. Elemente din Bobath

 legănarea copilului în poziţie fetală. 
 folosirea reflexului Moro sau a RTC. 
 poziţionarea în DV pe mingea Bobath, cu MI în extensie, abducţie şi rotaţie externă, picioarele
în extensie. 

15. Relaxarea prin alungire musculară (stretching) 

Stretching-ul pasiv poate dura 10 sec.- 1 min. cu repetiţii în seturi de 2-5, având 30 sec. repaos după
fiecare întindere. 
Copilul va fi pregătit pentru stratching printr-o eventuală aplicare de căldură. 
 se începe cu articulaţiile distale
 se întinde iniţial o articulaţie, apoi se trece la 2-3 articulaţii.
 tracţiunea va fi lentă, uşoara, în ax, fără să provoace durere, pentru evitarea rupturilor
fibrilare. 
 atenţie, la sugarul mic sub 6-7 luni nu se va extinde complet genunchiul şi cotul, aceste
articulaţii prezentând o semiflexie fiziologică la această vârstă. 
La sugar stretching-ul se realizează în condiţii bune atât pe masa kineto, pe mingea Bobath
sau pe rulou. 

19
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spin%C4%83_bifid%C4%83

2. https://www.google.com/search?
sxsrf=ALeKk03sp5i6czOCHSCkGexJLeOO0evJEA:1591295605986&source=univ
&tbm=isch&q=spina+bifida&client=firefox-b-
d&sa=X&ved=2ahUKEwjC8M6K5ujpAhWOw6YKHdizAfgQsAR6BAgKEAE&bi
w=1536&bih=750

3. https://www.nhs.uk/conditions/spina-bifida/

4. https://doc.ro/sanatate/totul-despre-spina-bifida-oculta-si-manifesta

5. https://www.scribd.com/document/330159358/Spina-Bifida

20
 4. Program de reeducare respiratorie

Astmul bronsic – exercitii si recuperare

Astmul bronsic  se manifesta prin crize  de dispnee, acestea  survenind uneori  fara o regula
clara (de obicei in timpul noptii). In unele  cazuri crizele  survin in legatura  cu o serie  de factori 
nespecifici : umezeala , ceata, praf, emotii si efort fizic. La alti subiecti   crizele  survin  in aceleasi
conditii : in sezonul polenului , in  aceeasi  incapere  si in contact cu animalele.

Dispneea  este specifica  pentru diagnosticul  de astm  , ea are  o frecventa rara , iar
respiratia este prelungita  , de exemplu  in criza de astm  bronsic  este caracterizata  „respiratia
suieratoare „ .

• regimul de viata  trebuie  sa fie ordonat  si echilibrat  , cu evitarea starilor  de oboseala  si a 

schimbarilor  bruste  de temperatura, precum  si asigurarea aerului  curat , atat in locuinta 
cat si  la locul  de munca ;

• in programele  de tratament  ce implica  gimnastica medicala   se vor  folosi posturarile  de

drenaj si tusea  dirijata , pentru eliminarea  secretiilor  si  dezobstructie;

• o importanta majora pentru  astmatici  este relaxarea organismului , metoda  prin care se 
reduce starea  emotionala ce  contribuie la diminuarea sau chiar la anularea 
bronhospasmului , dispneei si tusei;

• durata unei sedinte de  gimnastica variaza in functie  de posibilitiatile  pacientului de la  5 –
10 minute  si de la 20 – 30 minute, important este ca exercitiile  sa se repete  de cateva ori 
pe zi  , in incaperi  bine aerisite sau in spatii libere si  nepoluate;

• bolnavul trebuie  sa execute corect exercitiile  , sa constientizeze  fiecare  faza a miscarii  si

mai ales sa stie sa dirijeze  aerul (inspirul  se va realiza pe nas , iar  expirul  se va efectua  pe
gura , lent  si continuu ) ;

21
 Obiectivele urmarite  de gimnastica respiratorie sunt :

1. Corectarea  conditiilor de munca, a deprinderilor  , a tuturor  influentelor  care reprezinta 

cauze determinante sau  agravante  pentru evolutia  bolii respiratorii .
2. Tonificarea  musculaturii respiratorii,  in  mod special  a diafragmei .
3. Diminuarea  frecventei  respiratorii , concomitent  cu cresterea  amplitudinii respiratiei .
4. Cresterea  sau scaderea  ritmului respirator.
5. Marirea  sau micsorarea pauzelor dintre  inspir si  expir .
6. Cresterea  amplitudininlor  miscarilor respiratorii.
7. Cresterea  capacitatilor   de efort  si  ameliorarea   sindromului   obstructiv ( readaptarea  
la efort se face prin antrenament progresiv  si ergoterapeutic ).

Mijloace,  metode  si exercitii de gimnastica respiratorie folosite

Din pozitia  decubit  dorsal cu mainile  pe abdomen  si coatele  pe saltea se vor  executa:

1. expiratie impusa , urmata de inspiratie  cu antepulsia  abdomenului  (ridicarea abdomenului ) pe

masura ce aerul patrunde, expiratia  prin  pronuntarea literei S  si coborarea  abdomenului ( de 8 –
10 ori ) . Amandoua mainile pe abdomen  , cu coatele pe saltea; (fig. 1)

2. respiratia  se va executa la nivelul  toracelui. In momentul in care se executa  expiratia  mainile 

se apropie  usor,  in momentul  inspiratiei se vor  departa ( de 8 – 10  ori ) ;

3. subiectul  in pozitia  sezand cu  trunchiul  aplecat  spre spate si  spre stanga;

22
4. subiectul  in decubit  dorsal , cu genunchii usor  flectati  , pentru segmentele  anterioare  , lobii
superiori  stang si drept ;

5. subiectul  in decubit ventral  , pentru segmentele superioare , lobii inferiori ;

Din pozitia  pe genunchi  cu sprijin pe brate : (fig.8a)expiratie  activa , tragand abdomenul  in sus;
(fig.8b)
inspiratie concomitent cu coborarea abdomenului si ridicarea toracelui si a capului ( de 10 ori );

Exercitii libere  de respiratie  insotite de miscari pasive

23
 Miscarea  pasiva  este secundara  miscarii de  respiratie avand ca scop  amplificarea expiratiei.
Miscarile  de respiratie  pot fi efectuate  cu : toracele , trunchiul , membrele  superioare  si
inferioare .

Exercitii  libere de respiratie  cu miscari  active :

Miscarile   active  insotesc, amplifica, faciliteaza  miscarile libere de respiratie, ele sunt  efectuate
la  nivelul : capului , trunchiului , membrelor  inferioare  si a membrelor  superioare. Unele miscari 
amplifica  faza inspirului,altele amplifica faza expirului

Drenajul de postura al secretiilor bronsice reprezinta cea mai eficace si in acelasi timp cea mai
simpla metoda de facilitare a evacuarii secretiilor bronsice. Principiul este pozitionarea toracelui cu
declivitate spre trahee in asa fel, incat gravitatia sa ajute progresia secretiilor din zonele distale spre
cele proximale ale arborelui bronsic. Aceasta pozitionare este in functie de segmentul care trebuie
drenat..

Pentru alte boli respiratorii, cum este, de pildă, bronşita cronică, curele balneare în saline nu
dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii
respiratorii. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine, care, de asemenea, calmează
astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii.

Concluzii  si observatii :
Bolnavii cu afectiuni  respiratorii  a astmului bronsic si BPOC trebuie  sa evite eforturile 
sustinute  ce solicita  un consum mare de oxigen . Eforturile  de durata se vor putea realiza numai
daca bolnavul poate sa-si  coordoneze  foarte bine respiratia  cu  miscarile ce trebuie sa le execute 
si la intervale de timp sa faca pauze  , pentru  restabilirea ritmului respirator.

24