Contientizarea efemeritii fiinei umane este transpus ntr-o fotografie, care prezint ca ntr-o

dihotomie a vrstelor, falia ce se afl ntre tnr i btrn, ntre trecut i prezent, ntre este i a
fost. Frica de mbtrnire nu este datorat ridurilor sau pierderii frumuseii ci vine odat cu
luciditatea specific vrstei mature, privitoare la existena sinelui. Atunci cnd devenim
contieni de locul nostru n marea economie a Universului, ncepem s ne punem ntrebri
despre ct de reali suntem, dar mai ales cum suntem. Ne privim din afara corpului oarecum,
vedem sub form de panoram anii care au trecut i realizm c avem regretul trecutului orict
de mplinii am fi.
Omul este o fiin scindat ntre trecut i viitor, rar i triete prezentul la potenialul su maxim,
vrsta de mijloc nu este foarte preuit. Gndim n extreme, ne raportm la noi ca tineri i
btrni, ne plasm la poli opui i avem ntotdeauna deasupra noastr, precum sabia lui
Damocles, frica iminent a irosirii. Temporalitatea este asimilat ca o putere indiscutabil, cu un
mare cordon care ne egalizeaz, nimeni nu ctig lupta mpotriva timpului, cel puin nu la nivel
fizic. Tocmai de aceea spiritul uman este animat de dorina de a dinui, de a lsa un siaj spiritual
n urma trecerii sale, de a ctiga, pn la urm, lupta cu timpul.
Dar, pe de alt parte, vremea ce trece aterne senintate, aduce un calm care lipsete tinereii,
deci compenseaz cu ceva. Nu este un Cronos ce vrea s i devoreze fiii, ci le ofer nelepciune
dac vor s o accepte, le ofer calm dac sunt mulumii i buntate pe care s o ndrepte spre cei
din jur. Btrneea este privit ca o vrst a prguielii, o toamn rodnic i ofertant, o
ncununare a unei viei.
Un drum sinuos este rspltit cu timp, exact ce lipsete n tineree. ns nu se poate face o
separare, o disecare mecanic, omul nu poate accepta timpul cu inocen, ci i pervertete sensul,
tot cu aceeai team de propria fiin. Se privete n oglind i n minte i ncolete din nou
teama de non- existen, de rentoarcerea la ntunericul primordial. Este un regressus ad uterum
comaresc, n care nu se revine la cldura nucleului vital ci la noaptea fertil, Nyx, care sperie,
deoarece face parte din haosul universal.
Ciclicitatea, Ouroboros-ul, timpul fluid care curge n form de spiral i pun amprenta pe fiecare
dintre noi i le purtm precum o stigmat, fac parte din fiina noastr, ne alctuiesc i nu ne pot fi
extirpate precum o tumoare. Pentru c frica de timp, este frica de noi.