Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca o anumita dispozitie expresa cuprinsa in reglementarea speciala vizeaza un anumit aspect al unui anumit
contract special, atunci in cazul acelui contract special, pentru acel aspect, se va aplica reglementarea speciala, iar
reglementare generala va fi inlaturata.
1.
Intrucat reglementarea speciala este exceptionala, ea este de strica interpretare daca exista indoieli rezonabile
cu privire la incadrarea unui anumit contract sau a unui anumit aspect al regimului sau juridic in reglementarea
speciala, atunci acelui contract, respectiv acelui aspect al sau, i se va aplica reglementarea generala.
2.
Tot pentru ca are caracter exceptional, reglementarea speciala este de stricta interpretare ea nu se va aplica
decat contractelor pentru care a fost prevazuta in mod expres, iar nu si altor contracte asemanatoare. In acest sens,
in temeiul art. 10, legile care deroga de la o dispozitie generala se aplica numai in cazurile expres si limitativ
prevazute.
3.
Daca anumite aspecte ale unui contract special numit nu sunt reglementate prin regulile special destinate acelui
contract, atunci aspectele in cauza vor fi guvernate de regimul juridic general al contractelor.
4.
Contractele pentru care nu s-a prevazut o reglementare speciala, care se numesc contracte nenumite, sunt supuse
in principiu numai teoriei generale a obligatiilor si contractelor, si numai cu totul exceptional, reglementarilor
aplicabile contractului special numit cu care se aseamana cel mai mult. art. 1168
5.
Art. 1651 prevede ca dispozitiile privitoare la obligatiile vanzatorului se aplica in mod corespunzator in cadrul
obligatiilor instrainatorului avand in vedere ca este un contract de transmitere a proprietatii
-
In cazul in care contractul de agentie confera agentului puterea de reprezentare, ii sunt aplicabile, pe langa
dispozitiile speciale referitoare la agentie si dispozitiile privind mandatul cu reprezentare, iar atunci cand
agentului nu i-a fost oferita puterea de reprezentare, contractului ii sunt aplicabile, pe langa prevederile
exprese referitoare la agentie, si cele referitoare la contractul de comision (specie de mandat fara
reprezentare) art. 2095
-
uneori un anumit contract special numit antreneaza in mod necesar efectele juridice ce nu cunosc o reglementare
nici in materia speciala rezervata acelui contract special si nici in materia teoriei generale a contractelor si obligatiilor ,
dar care cunoaste totusi o reglementare in privinta unui alt contract special, caz in care se va aplica 5.
Regulile aplicabile reglementarii in materia contractelor:
contractul de inchiriere a locuintei
contractul de inchiriere a spatiilor destinate exercitiului profesional
contractele de arendare
Sunt reglementate ca varietati de locatiune: o
imprumutul de consumatie
imprumutul de folosinta
Sunt reglementate ca varietati ale contractului de imprumut: o
contractul de consignatie
contractul de expeditie comisionul fiind el insusi o varietate de mandat fara reprezentare
Sunt reglementate ca varietati ale contractului de comision: o
Reglementari speciale al unor subdiviziuni ale contractelor speciale: -
Contracte speciale care comporta varietati:
Trebuie calificat contractul 1.
Pe baza calificarii, trebuie identificata reglementarea aplicata 2.
Calificarea contractului 1.
Presupune examinarea vointei partilor in ansamblul sau in scopul identificarii obiectului intelegerii lor -
Notiunea de obiect al contractului este definitia in Nould Cod Civil si nu trebuie confundata cu obiectul
obligatiei art. 1225 (art. 1226 obiectul obligatiei) se determina pe baza ansamblului clauzelor
-
Stabilirea regimului juridic aplicabil unui contract incheiat in concret
Curs 1
5 octombrie 2011
17:00
Cursuri Page 1
obligatiei art. 1225 (art. 1226 obiectul obligatiei) se determina pe baza ansamblului clauzelor
contractuale trebuie stabilit scopul principal pentru care fiecare parte a contractat (obiectul contractului)
Scopul mediat o
Scopul imediat o
Cauza are 2 componente: -
Cauza mediata concreta, variabila o
Reprezinta un instrument de calificare al contractului, in sensul ca grupandu-se cauzele imediate
ale fiecareia dintre partile contractului, se poate determina calificarea contractului pe care ele l-au
incheiat
Cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul in considerarea executarii obligatiilor asumate de vanzator
Vor fi in principiu aplicabile efectele contractelor sinalagmatice, exceptia de neexecutare, rezolutiunea si teoria
riscului
Contract sinalagmatic 1.
Fiecare parte contracteaza pentru a obtine o contraprestatie echivalenta celei pe care si-o asuma
Contract oneros 2.
De regula, la momentul incheierii contractului, partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor asumate prin
contract
Prin exceptie, este posibil ca fie existenta ori intinderea lucrului vandut, fie existenta ori intinderea pretului sa
nu fie cunoscute la momentul incheierii contractului, ceea ce ii va imprima acestuia un caracter aleatoriu.
In principiu comutativ 3.
Nu exista o dispozitie derogatorie aplicabila tuturor contractelo de vanzare fata de art. 1240 din Codul Civil care
consacra principiul consensualismului in materie contractuala
Verbal
in scris
printr-un comportament neindoielnic cu privire la intentia autorului de a produce anumite efecte juridice
Vointa de a contracta poate fi exprimata:
Totusi, de la acest principiu este o exceptie extrem de importanta, care se aplica inclusiv unora dintre contracte
de vanzare, si anume art. 1244 in temeiul caruia trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub sanctiunea
nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea
funciara.
Potrivit art. 888 atunci cand transferul sau constituirea unor drepturi supuse inscrierii in cartea funciara se
realizeaza in temeiul unui contract, contractul trebuie sa imbrace forma autentica (notariala)
Vanzarea avand ca obiect transferul sau constituirea unui drept real asupra unui imobil este supusa formei
autentice ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta pentru ca, in principiu, de cate ori obiectul
dreptului este un imobil, transferul ori constiuirea dreptului este supus/a formalitatii de inscriere in carte
funciara
Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui autovehicul de a
In principiu consensual 4.
Caractere juridice 2.
Curs 2
12 octombrie 2011
17:06
Cursuri Page 3
Aceasta obligatie prevazuta de OG 78/2000 privind inmatricularea vechiculelor si cartea de identitate a
acestora are un rol de evidenta administrativa reprezentand o operatiune administrativa prealabila
inmatricularii. In schimb completarea formularului nu afecteaza validitatea contractului de vanzare-
cumparare, care se formeaz din momentul acordului dintre vanzator si cumparator privind autovehicului
si pretul sau. In temeiul acelui acord vanzatorul isi asuma inclusiv obligatia de a efectua formalitatile
necesare pentru ca bunul vandut (autovehiculul) sa ii poata servi cumparatorului potrivit destinatiei sale
firesti, care este circulatia pe drumurile publice.
De asemenea, cumparatorul isi asuma implicit obligatia de a indeplini toate formalitatile necesare pentru
descarcarea vanzatorului de sarcinile ce revin proprietarului unui autovehicul. Fiecare dintre parti este
obligata fata de cealalta sa incheie, sa completeze formularul necesar pentru inmatricularea
autovehiculului pe numele noului proprietar si pentru a se opera modificarile corespunzatoare in cartea
de identitate a autovehiculului.
Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui autovehicul de a
completa un formular administrativ referitor la aceasta vanzare in fata organelor de politie competente sa
inmatriculeze autovehiculul pe numele noului proprietar.
In principiu translativ 5.
Decurge din caracterul translativ, intrucat in principiu transmiterea unui drept nu se poate realiza decat uno
ictu, iar nu prin prestatii succesive, ceea ce face ca mai in toate cazurile contractul sa fie instantaneu
Un contract sinalagmatica este cu executare succesiva numai daca obligatiile ambelor parti sunt cu
executare succesiva
Plata pretului in rate reprezinta doar o modalitate de executare a unei obligatii cu obiect unitar, care este
obligatia de plata a pretului convenit pentru ansamblul bunurilor
Contractul isi pastreaza acest caracter si atunci cand plata pretului se face in rate, si aceasta din 2 motive:
In principiu instantaneu 6.
Capacitate a.
Consimtamant b.
Obiect c.
Potrivit art. 1652 pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege
Vanzarea este considerata un act de dispozitie intrucat prin intermediul sau iese un drept, de regula real,
din patrimoniul vanzatorului. In functie de valoarea dreptului poate fi calificat drept contract de
administrare la nivel patrimoniului.
Incapacitatea de a cumpara
Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi terenuri in Romania decat prin succesiune
legala sau cu conditiile rezultand din aderarea Romaniei la UE sau din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate in conditiile stabilite
de legea organica.
Alin. 44 alin. (2) din Constitutie, care a fost modificat in 2003. Constitutia din 1992
prevazuse ca cetatenii straini si apatrizii nu puteau dobandi terenuri pe teritoriul Romaniei
1.
Capacitate a.
Conditiile de validitate 7.
Cursuri Page 4
european (europenii) si pe de alta parti cetatenii altor state, apatrizii cu
domiciului in alte state si persoanele juridice inmatriculate in alte state
Cetatenii neeuropeni, apatricizii neeuropeni si persoanele juridice
neeuropene pot dobandi terenuri in Romania numai pe baza de
reciprocitate, pe baza tratatelor internationale la care Romania este parte
(se poate face un SRL cu capital in Romania pentru a cumpara terenuri etc)
Conform art. 10, acesta se va aplica numai in cazurile prevazute de lege, fiind de stricta
interpretare si aplicare
Instante judecatoresti - instanta care ar judeca ca prima instanta litigiul privind dreptul
cumparat
La judecatori incapacitatea se extinde cu privire la orice drept litigios care in orice faza
procesuala ar putea sa intra in sfera de rezolvare a instantei in care isi desfasoara
activitatea. In consecinta, judecatorii ICCJ si judecatorii Curtii Constutionale sunt
incapabili sa dobandeasca orice drept litigios de pe teritoriul Romaniei.
Sunt incapabili de a cumpara direct, sau prin persoane interpuse, mandatarii pentru
bunurile care sunt insarcinati sa le vanda cu aceeasi exceptie ca aceea prevazuta de
art. 1304 ( articol din materia reprezentarii)
a.
Art. 1654 - vizeaza persoanelor care vand bunuri pe seama altora, si care, in consecinta sunt
incapabile sa cumpere acele lucruri
3.
Cursuri Page 5
prejudicierii mandantului
Sanctiunea nerespectarii este nulitatea relativa a contractului de vanzare
incheiat, la solicitarea mandantului, intrucat interesele lui sunt cele prejudiciate
Sunt incapabili de a cumparata direct sau prin persoane interpuse, parintii, tutorele,
curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta
b.
Prin intermediul lor se face o vanzare pe care o pot influenta a.
Se vand bunuri pe care ei le administreaza b.
Nu administreaza ei bunurile vandute, dar supravegheaza aceasta administrare c.
Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, intrucat ocroteste un interes public.
Ei ajung sa vanda bunurile datorita unui interes public, de aceea nu au voie sa
cumpere. De aceea persoanele care vand sau supravegheaza vanzarea bunurilor
altuia trebuie sa o faca printr-o competenta de drept public sau pentru ocrotirea
unui interes public.
Sunt incapabili de a cumparat direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie
publica, functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii,
precum si alte asemenea persoane , care ar putea influenta conditiile vanzarii facute
prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror
administrare o supravegheaza
c.
Art. 1655: "Persoanele prevazute la art. 1654 alin. (1) nu pot sa vanda bunurile proprii pentru
pret care consta intr-o suma de bani ce provine din vanzarea sau exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care il administreaza sau a carui administrare o supravegheaza."
Incapacitatea de a vinde
Consimtamant b.
Este supus regulilor generale ale teoriei generale a contractelor -
Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare I.
Faptul de optiune privind contractul de vanzare II.
Promisiunea sinalagmatica de vanzare III.
Dreptul de preemptiune IV.
Contractul de arvuna V.
In cazul contractelor de vanzare, mai mult decat in cazul altor contracte, se intampla in practica ipoteze in care
consimtamantul este exprimat in mai multe etape, ipoteza numita in doctrine de formare progresiva a
contractului:
-
Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare I.
Promisiunea unilaterala de vanzare este contractul prin care o parte numita promitent se obliga fata de
cealalta parte, numita beneficiar, sa ii vanda in viitor un anumit bun
Sediul materiei este dat in mod specific pentru materia contractului de vanzare de art. 1669-1670, iar
pentru teoria generala a contractului de art. 1279 care reglementeaza promisiunea de a contracta in
general
Dupa cum rezulta din definitie, promisiunea de vanzare difera de oferta de vanzare prin aceea ca este un
contract, act bilateral de vointa, iar nu un act unilateral cum este oferta. Ea se numeste promisiune
unilaterala de vanzare intrucat numai o parte, promitentul, se obliga catre cealalta sa incheie contractul
promis, aceasta din urma ramanand libera sa decida daca il va incheia sau nu
Promisiunea unilaterala de vanzare este un contract unilateral in cazul in care beneficiarul nu si-a asumat
nicio contraprestatie in favoarea promitentului, dar poate fi si contract sinalagmatic, atunci cand in
schimbul promisiunii, beneficiarul se obliga la o contraprestatie (Sa plateasca o suma de bani sau sa
efectueze o lucrare)
Pentru ca promisiunea unilaterala de vanzare sa aiba un obiect determinat, este necesar ca ea sa cuprinda
toate elemetele necesare pentru formarea valabila a contractului promis, adica cel putin sa mentioneze
bunul ce urmeaza a se vinde si pretul (minim criteriile de determinare a pretului) ce urmeaza a se plati in
cazul in care vanzarea va fi viabila. Daca nu cuprinde aceste 2 elemente, promisiunea este nula pentru
obiect nedeterminat (1279 alin. (1)).
Tipica pentru promisiunea de a vinde este obligatia promitentului de a incheia in viitor contractul promis.
Acestei obligatii ii corespunde o creanta a beneficiarului, care poate pretinde incheierea contractului. Este
o creanta sub conditie pur potestativa din partea creditorului.
Cursuri Page 6
promitentului la contractul de promsiune unilaterala se naste obligatia lui de a incheia in viitor contractul
promis. Consimtamantul la contractul promis reprezinta executarea acestei obligatii. Nu trebuie
confundant consimtamantul la vanzare cu consimtamantul la promisiune. De aici rezulta ca obligatia la
contratul promis este o obligatie de a face si anume obligatia de a consfinti la contractul de vanzare
promis.
Atunci cand legea prevede o anumita conditie de forma pentru contractul de vanzare promis, aceasta
conditie de forma nu se aplica promisunii, care este un contract distinct! Promisiunea de a vinde drepturi
supuse inscrierii in cartea funciara nu este supusa formei ad validitatem.
Potrivit art. 1279 alin. (2) in cazul in care promitentul refuza incheierea contractului promis,
beneficiarul are intotdeauna dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului, atat direct, cat
si indirect, decurgand din neexecutarea obligatiei contractuale asumate prin promisiune.
Conformart. 1279 alin. (3) coroboat cu art. 1669 alin. (1) si (3), in cazul in care toate celelalte
conditii de validitate a contractului promis, cu exceptia consimtamantului promitentului, sunt
intrunite, beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sa pronunte o hotarare care sa substituie
consimtamantul promitentului la incheierea contractului promis. Aceasta hotarare are natura
juridica a unei executari silite in natura a obligatiei de a incheia contractul, asumata prin promisiune.
In temeiul art. 1182 alin. (2) este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor
esentiale ale contractului, pentru ca aceasta sa fie valabil, chiar daca lasa unele elemente secundare
spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane. Conditiile
prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare, instanta va
dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului,tinand seama, dupa imprejurari,
de natura acestuia si de intentia partilor.
Daca partile nu au prevazut care este termenul pana la care se poate incheia contractul promis ; art. 1415
alin. (2) potrivit caruia "atunci cand, prin natura sa, obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie
prin care acesta sa poata fi determinat, instanta de judecata poate sa fixeze termenul. Cererea pentru stabilirea
termenului este supusa prescriptiei care incepe sa curga de la data incheierii contractului ". Ar trebui sa
intelegem ca se refera la termenul general de prescriptie de 3 ani, intrucat nu se spune expres ca se refera la
creanta izvorata din contract.
Cererea privind stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantelor presedintiale .
Ordonanta presedintiala se solutioneaza de urgenta si cu precadere, in consecinta termenele de judecata se
stabilesc la intervale scurte, inclusiv in cursul vacantei judiciare; instanta nu poate amana pronuntarea decat cu
cel mult 24 ore si trebuie sa motiveze hotararea sa in termen de 48 ore. Hotararea data in prima instanta este
susceptibila numai de recurs, nu si de apel. In cazuri de urgenta, ea poate fi pronuntata chiar si fara citarea
partilor.
Regimul notarii promisiunii in cartea funciara este stabilit de art. 906 NCC. Potrivit acestui text, sub sanctiunea
respingerii cererii de notare, promisiunea supusa inscrierii trebuie sa prevada termenul in care urmeaza a fi incheiat
contractul. De la expirarea acestui termen curge termenul de prescriptie a actiunii pentru o hotarare
judecatoreasca care tine cont de consimtamantul promitentului.
-
Daca beneficiarul nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, ori daca intre timp
imobilul a fost adjudecat in cadrul unei vanzari silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de
obligatiile promitentului, promisiunea se radiaza din oficiu de catre cartea funciara la expirarea termenului de 6
luni.
Pentru a se impiedica radierea, beneficiarul trebuie sa ceara anterior expirarii termenului sa fie notata in cartea
funciara actiunea pe care a introdus-o pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, caz in care
radierea este amanata pana la data la care partea interesata solicita efectuarea operatiunii care va deveni
necesara in urma solutionarii definitive a litigiului privind pronuntarea hotararii care tine loc de contract (daca
acel litigiu este castigat de reclamant, atunci va deveni proprietar si isi va inscrie dreptul in cartea funciara si
viceversa).
Notarea in cartea funciara se poate efectua oricand, in termenul stipulat in antecontract (contractul de promisiune),
ori in lipsa, in termenul stabilit prin hotararea judecatoreasca, precum si intr -un interval de cel 6 luni dupa expirarea
acestui termen (in acele 6 luni se poate introduce actiunea de eliberare a unei hotarari care sa tina loc de contract).
-
Pactul de optiune II.
Pactul de optiune este contractul prin care o parte, numita promitent, se angajeaza fata de cealalta parte, numita
beneficiar, sa mentina la dispozitia sa o oferta irevocabila pentru o anumita perioada de timp. Daca oferta ca
obiect un contract de vanzare, atunci vom discuta despre un pact de optiune de vanzare.
-
Consimtamantul pe care promitentul il da cu privire la pactul de optiune priveste si oferta pe care promitentul se
angajeaza sa o mentina. In consecinta, spre deosebire de promisiunea unilaterala pentru care consimtamantul
promitentului la promisiune este diferit de consimtamantul la contractul promis, in cazul pactului de optiune
consimtamantul promitentului la pact este dat si pentru contractul care face obiectul pactului , astfel incat
incheierea acelui contract nu presupune o noua manifestare de vointa din partea promitentului . In schimb,
beneficiarul isi rezerva dreptul de a accepta sau nu oferta irevocabila mentinuta de promitent in favoarea sa, iar
aceste drept se numeste drept de optiune.
-
Daca el isi exercita optiunea in sensul acceptarii ofertei, prin aceasta promitentul devine vanzator, iar
beneficiarul cumparator.
Daca el isi exercita optiunea in sensul respingerii ofertei sau daca lasa sa expire termenul pactului de optiune
fara sa accepte oferta, atunci contractul de vanzare nu se incheie si bunul ramane in patrimoniul
promitentului.
Spre deosebire de dreptul beneficiarului unei promisiuni de contracta, care este un drept de creanta (sub conditie
pur potestativa), dreptul beneficiarului intr-un pact de optiune este un drept potestativ; in sensul ca prin
manifestarea unilaterala de vointa, beneficiarul poate modifica o situatie juridica ce il afecteaza pe promitent .
-
Curs 3
19 octombrie 2011
17:06
Cursuri Page 8
promitentului.
Pactul de optiune nu se confunda nici cu simpla oferta, intrucat, pentru ca oferta este un act juridic unilateral, chiar si
irevocabil, pactul de optiune este unicontract, beneficiarul fiind de acord ca la dispozitia sa se fie mentinuta oferta
irevocabila facuta de promitent si uneori obligandu-se in schimb la o contraprestatiei.
-
Pactul de optiune poate fi chiar si contract sinalagmatic ( +/- oneros). -
Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune trebuie sa cuprinda toate elementele contractului care fac obiectul
pactului (spre exemplu la vanzare, lucrul si pretul) art. 1278 alin. (3).
-
Spre deosebire de promisiunea unilaterala insa, atunci cand legea impune o anumita conditie de forma pentru
contractul ce urmeaza sa fie incheiat prin acceptarea pactului de catre beneficiar, aceasta conditie de forma se
aplica si pactului de optiune insusi. O promisiune de a vinde un imobil nu trebuie sa imbraca forma autentica, un
pact de optiune trebuie. Mai mult, actul de exercitare a optiunii de catre beneficiar prin acceptarea ofertei
mentinute de promitent, este si el supus conditiilor de forma impuse de lege pentru validitatea contractului ce a
facut obiectul pactului. Acceptarea este deci, supusa formei autentice atunci care are ca obiect cumpararea unui
imobil.
-
Potrivit art. 1668 alin. (1) in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual -
determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de
optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului , intrucat, desi vanzarea lucrului altuia este
valabila, in aprecierea noastra acest articol reprezinta o norma supletiva de vointa, respectiv partile pot deroga de la
acest articol, dar trebuie sa o faca in mod expres. In cazul in care partile nu au derogat de la acest text, pactul de
optiune antreneaza, fie si implicit, o clauza de inalienabilitate in legatura cu bunul ce face obiectul contractului
pentru care s-a facut pactul, ceea ce antreneaza aplicarea art. 627-629 NCC referitoare la clauza de inalienabilitate.
-
Spre deosebire de promisiunea unilaterala, pactul de optiune nu poate fi in principiu sanctionat prin pronuntarea
unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul promitentului , intrucat, indiferent de conduita
promitentului dupa incheierea pactului, beneficiarul poate forma contractul ce face obiectul pactului prin actul sau
unilateral, de vreme ce nu este necesar un nou consimtamant al promitentului, rezult ca nu este necesara nici
substituirea lui.
-
Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune presupune cu necesitate existenta unui termen; si anume termenul
in care oferta facuta de promitent ramane irevocabila si in care contractul se poate forma prin ridicarea optiunii de
catre beneficiar. Acest termen este un termen de decadere pentru dreptul potestativ al beneficiarului, astfel incat
daca oferta nu a fost acceptata pana la expirarea lui, contractul care face obiectul pactului nu se poate forma.
-
Daca partile nu au stabilit termenul, ca si in cazul promisiunii unilaterale, oricare dintre ele se poate adresa instantei
de judecata pentru ca aceasta sa il stabileasca in functie de imprejurarile relevante.
-
Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune privind contracte care au ca obiect transferul ori constiuirea unor
drepturi reale imobiliare, este supus notarii in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti . In temeiul art. 906
alin. (1), daca termenul pactului nu a fost determinat, biroul de cartea funciara respinge cererea de notare.
-
Si in cazul pactului de optiune, biroul de carte funciara are o obligatie de radiere din oficiu a pactului astfel notat.
Aceasta obligatie se aplica insa daca pana la expirarea termenului de optiune, beneficiarul nu solicita, pe baza
declaratiei de optiune, si a dovezii comunicarii sale catre promitent, intabularea dreptului care urmeaza a fi dobandit
prin contractul pentru care s-a facut pact. La promisiunea unilaterala cartea funciara nu radiaza din oficiu oferta cand
expira termenul, ci la 6 luni de la expirare, pentru se poate cere hotararea care substituie consimtamantul
promitentului. In cazul pactului de optiune, cum expira termenul, cum cartea funciara este obligata sa radieze,
pentru ca nu se mai poate cere hotarare care sa tina locul consimtamantului promitentului.
-
Promisiunea sinalagmatica de vanzare si de cumparare III.
Este contractul prin care fiecare dintre parti se obliga catre cealalta sa incheie un contract de vanzare -
Prin contract se naste, pentru fiecare dintre parti, obligatia de a incheia in viitor contractul promis. Acestei obligatii ii
corespunde un drept de creanta obisnuit, iar natura obligatiei este aceea de obligatie de a face.
-
Este necesar ca obligatiile partilor sa fie afectate de un termen extinctiv pana la care oricare dintre ele ii poate
pretinde celeilalte sa incheie contractul promis. Mai mult, in situatia in care contractul are ca obiect drepturi tabulare
(drepturi reale imobiliare), stabilirea termenului este necesara si pentru notarea in cartea funciara a dreptului de
creanta al promitentului cumparator.
-
De aceea, daca partile nu au stabilit prin contractul de promisiune termenul in care va fi incheiat contractul promis ,
oricare dintre ele va putea cere instantei de judecata sa fixeze acest termen in functie de imprejurarile de fapt
relevante la data incheierii promisiunii. In cazul in care obligatia de a incheia contractul promis a devenit exigibila si
unul dintre promitenti refuza sa isi execute aceasta obligatie, celalalt promitent poate solicita instantei de judecata
sa pronunte o hotarare care sa substiuie contractul promis.
-
Dreptul la actiune cu privire la obtinerea unei asemenea hotarari se prescrie in termen de 6 luni de la data la care
contractul trebuia incheiat.
-
Promisiunea unilaterala, pactul de optiune si promisiunea sinalagmatica se mai numeste si antecontracte, intrucat
pregatesc contractul de vanzare.
-
Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit anumite -
Cursuri Page 9
Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit anumite
sume, aceste sume se considera, in lipsa de stipulatie contrara, ca avans din pretul vanzarii care face obiectul
antecontractului.
-
Dreptul de preemptiune IV.
Confera titularului sau posibilitatea de a cumpara un bun cu prioritate fata de alte persoane -
Din punctul de vedere al principiul libertatii contractuale, dreptul de preemptiune are un caracter exceptional,
intrucat presupune o limitare a libertatii vanzatorului de a isi alege co-contractantul.
-
Din punctul de vedere al prerogativei proprietarului de a dispune juridic de bunurile sale, dreptul de preemptiune
constituie o exceptie, intrucat el nu poate stabili liber in favoarea cui sa dispuna de aceste bunuri.
-
Intrucat este exceptional sub aceste doua aspecte, dispozitiile legale si stipulatiile contractuale prin care se stabilesc
drepturi de preemptiune sunt supuse unei stricte interpretari si aplicari.
-
Noul Cod Civil cuprinde o reglementare generala a dreptului de preemptiune in art. 1730 pana la art. 1740. Aceste
texte nu se refera la un drept de preemptiune anume, ele nu instituie un drept de preemptiune, ci stabilesc numai
regimul juridic general al oricarui drept de preemptiune in legatura cu care legea sau stipulatiile contractuale prin
care a fost instituit nu prevad alte reguli.
-
Potrivit art. 1746, terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea in
ordine a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor .
Potrivit art. 1849, arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate [...] care se
exercita potrivit art. 1730-1739. (art. 1740 nu se refera la drepturile legale) - nu vizeaza terenurile agricole, ci
numai bunurile agricole.
Pe langa dispozitiile art. 1730-1740, codul civil instituie el insusi doua drepturi de preemptiune si anume: -
De principiu, dreptul de preemptiune prevazut de noul cod civil se exercita dupa incheierea unui contract de vanzare
in legatura cu bunul cu privire la care a fost instituit.
-
Pentru respectarea dreptului de preemptiune, un asemenea contract trebuie incheiat sub conditia suspensiva a
neexercitarii dreptului de preemptiune de catre titularul sau. Odata ce contractul a fost incheiat, elementele
esentiale ale acestuia trebuie comunicate preemptorului care are la dispozitie un termen in care sa decida daca isi va
exercita sau nu dreptul de preemptiune in legatura cu contractul ce i -a fost comunicat.
-
In lipsa unor prevederi ori stipulatii speciale acest termen este de 10 zile daca bunul ce face obiectul contractului este
un mobil si de 30 de zile daca bunul ce face obiectul contractului este un imobil. In cazul in care preemptorul decide
sa isi exercite preemptiunea in legatura cu contractul ce i-a fost comunicat, el trebuie ca in termenele mentionate sa
comunice vanzatorului decizia sa, precum si dovada consemnarii pretului contractului. Aceasta a doua cerinta,
referitoare la dovada consemnarii, se aplica si atunci cand prin contractul incheiat cu tertul vanzatorul i -a acordat
acestuia unul sau mai multe termene de plata. Aceste termene nu vor profita preemptorului, care este obligat ca la
exercitarea preemptiunii sa plateasca pretul integral. Datorita acestei cerinte, se poate considera ca exercitarea unui
drept de preemptiune conferit prin lege este un act juridic real intrucat nu este valabila decat insotita de remiterea
efectiva a sumei ce constituie pretul.
-
In cazul in care dreptul de preemptiune se exercita, contractul incheiat intre vanzator si tert nu produce niciun efect
cu o singura exceptie, si anume vanzatorul este obligat sa il despagubeasca pe tertul de buna-credinta pentru
evictiunea cauzata lui prin exercitarea dreptului preemptorului.
-
In cazul in care dreptul de preemptiune s-a nascut prin conventie, el este supus notarii in cartea funciara pentru
opozabilitate fata de terti. In cazul in care s-a facut o asemenea notare, cumparatorul bunului isi poate inscrie dreptul
in cartea funciara, insa numai sub conditia suspensiva ca in termen de 30 zile de la comunicarea catre preemptor a
incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de cartea funciara dovada consemnarii
pretului la dispozitia vanzatorului.
-
In cazul in care preemptorul face o asemenea notificare in termen, atunci dreptul cumparatorului se radiaza,
preemptorul fiind in schimb inscris ca titular al dreptului ce a facut obiectul contractului. Daca preemptorul nu face
notificarea in termen, inscrierea dreptului cumparatorului se consolideaza, iar notarea dreptului de preemptiune se
radiaza.
-
Intrucat este evaluat in bani, limitand dreptul de proprietate asupra bunului in legatura cu care a fost
instituit
Drept patrimonial 1.
Intrucat in exercitarea sa preemptorul poate ca prin manifestarea sa de vointa exprimata in formele
cerute de lege sau de contract, inclusiv in forma reala, sa schimbe o situatie juridica care ii afecteaza pe
vanzator si pe cumparator in sensul desfintarii contractului incheiat intre acestia si incheierii unui nou
contract, in care el preia pozitia cumparatorului, pozitie ce ii confera raporturi juridice cu vanzatorul
Drept potestativ 2.
Caracterele juridice al dreptului de preemptiune: -
Cursuri Page 10
se desfiinteaza ca urmarea a neindeplinirii conditiei)
Daca a fost instituit prin conventie, dreptul de preemptiune este necesialmente
prin conventie nu se pot institui limitari perpetue ale dreptului de proprietate.
In consecinta, potrivit art. 1740, ca regula, dreptul conventional de preemptiune este viager si se stinge
la moartea preemptorului. Partile pot deroga de la regula, prevazand un alt termen decat durata vietii
preemptorului. Daca acest alt termen este mai lung de 5 ani, durata lui se reduce de drept la 5 ani.
Drept temporar 3.
Dreptul conventional de preemptiune este considerat intuitu personae si, in principiu, el nu poate fi
cedat prin acte intre vii, iar pentru cauza de moarte poate fi transmis mostenitorilor daca partile au
derogat de la caracterul viager.
Dreptul de preemptiune legal este instituit de lege in considerarea unei anumite calitati dreptul legal
de preemptiune nu poate fi transmis decat impreuna cu aceasta calitate si numai in masura in care
aceasta calitate poate fi transmisa
Drept incesibil 4.
In sensul ca el nu poate fi exercitat decat in legatura cu intreg bunul care a facut obiectul contractului
pentru care se doreste a fi exercitat
Drept indivizibil 5.
In cazul unei asemenea vanzari, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile codului de procedura
civila, ceea ce inseamna ca in principiu preemptorul trebuie sa participe la licitatia publica si sa ofere un
pret cel putin egal cu cel mai mare pret oferit in cadrul acestei licitatii.
Pe langa bunul in legatura cu care s-a instituit preemptiunea, prin acelasi contract se mai vand si alte bunuri
ale vanzatorului pentru un singur pret
Pentru prima oara au fost introduse reguli privind concursul intre preemptori - art. 1734
Titularul dreptului legal de preemptiune, daca acesta se afla in concurs cu titulari ai unor drepturi
conventionale de preemptiune
a)
Titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, daca acesta se afla in concurs cu alti
titulari ai unor drepturi legale de preemptiune
b)
Daca bunul este imobil, cu titularul dreptului convenitonal de preemptiune, care a fost mai intai
inscris in cartea funciara atunci cand el se afla in concurs cu titulari ai unor dreptul conventionale
de preemptiune
c)
Daca bunul este mobil, cut titular dreptului conventional de preemptiune, avand data certa cea mai
veche, daca acesta se afla in concrs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune
d)
Potrivit acestui text, in situatia mentionata, vanzatorul va incheia contractul cu:
Mai multi titulari ai dreptului de preemptiune cu privire la acelasi bun, doresc sa-si exercite dreptul de
preemptiune cu privire la acelasi contract
Cand cel care a primit arvuna nu isi executa fara justificare obligatiile asumate prin contractul principal,
cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, solicitand dublul arvunei daca partile nu au
prevazut un alt multiplu.
In toate cazurile, creditorul obligatiei neexecutate poate opta si pentru a cere executarea silita in natura a
obligatiei respective, si pentru a cere aplicarea regimului de drept comun al rezolutiunii cu daune -interese
pentru prejudiciul cauzat efectiv prin desfiintarea contractului ca efect al neexecutarii nejustificate de catre
cealalta parte.
Cand avem arvuna, nu se mai poate cere executarea silita prin echivalent.
Cursuri Page 12
Arvuna confirmatorie 1.
Cel care a primit arvuna este obligat sa o restituie. -
Obligatia sa de restituire , intrucat are ca obiect bunul ce a constituit arvuna, adica un bun fungibil, se poate
compensa cu una din obligatiile izvorate din contractul principal, cu efectul reducerii intinderii acestuia din urma
-
Spre exemplu, in cazul in care cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contractului de vanzare, obligatia
vanzatorului de a o restitui se compenseaza cu obligatia cumparatorului de a plati pretul atunci cand arvuna a avut ca
obiect o suma si in consecinta cumparatorul va fi considerat a-si fi executat obligatia de a plati pretul, daca el plateste
numai diferenta dintre suma care constituie pretul si suma care a constituit arvuna.
-
Potrivit art. 1546, arvuna se restituie de asemenea si atunci cand contractul principal nu se executa din cauze
neimputabile vreuneia dintre parti.
-
Arvuna penalizatoare (functia de a permite uneia din partile contractului principal sau ambelor sa denunte
unilateral acest contract)
2.
In literatura i s-a mai spus acestei functii, functia de dezicere sau de razgandire sau functia poenitantiala. -
NCC o numeste impropriu arvuna penalizatoare, impropriu pentru ca practic ea nu penalizeaza pe nimeni. -
Potrivit art. 1545, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se
dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei
primite.
-
In aceasta situatie, bunurile fungibile care alcatuiesc arvuna constituie un pret al exercitarii dreptului de denuntare
unilaterala a contractului principal.
-
Intrucat dreptul de razgandire (denuntare unilaterala) a unui contract este exceptional, atunci cand arvuna are rolul
de a conferi un asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa partilor. Daca exista indoiala
asupra rolului arvunei, se va considera ca ea are functia de a garanta executarea contractului principal, iar nu functia
de a se permite razgandirea.
-
Daca in legatura cu o suma de bani platita la incheierea unui contract, exista o indoiala cu privire la titlul cu care a fost
predata, acea suma nu va fi considerata arvuna, ci, pana la inlaturarea indoielii, va fi considerata un avans din pret.
-
Obiectul contractului de vanzare
NCC introduce o problema de interpretare cam complicata in legatura cu obiectul contractului. -
Potrivit art. 1225, obiectul contractului il reprezinta "operatiunea juridica, precum vanzarea [...] convenita de parti,
astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale". Din acest text obtinem informatia
ca obiectul contractului de vanzare este ... vanzarea.
-
Alin. (2) spune ca obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. -
Cerinta de validitatea a obiectului vanzarii se analizeaza prin raportare la lucrul vandut, care face obiectul prestatiei
ce reprezinta obligatia de a transfera proprietatea si la pret, care face obiectul prestatiei care constituie obiectul
obligatiei de a plati pretul.
-
Lucrul vandut 1.
Trebuie sa fie in comert, trebuie sa existe, trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si sa fie licit si posibil. -
In legatura cu fiecare contract, aceasta conditie este indeplinita in masura in care legea nu exclude bunul
ce face obiectul contractului, de la aplicarea prevederilor care guverneaza respectivul contract
In principiu, drepturile patrimoniale sunt alienabile si de aceea ele pot face obiectul oricarui contract de
instrainare, inclusiv vanzarea. Prin exceptie, legea poate sa prevada interdictia de a instraina anumite
bunuri, in considerarea naturii sau calitatii acelor bunuri.
Permanente
Inalienabilitatile absolute sunt:
Inalienabilitatile legale pot fi:
Ce se intampla atunci cand contractul principal este executat?
Curs 4
26 octombrie 2011
17:14
Cursuri Page 13
Inalienabilitatea bunurilor proprietate publice. Potrivit art. 861 alin. (1), bunurile proprietate
publica sunt inalienabile
Permanente
Atunci cand legiuitorul le-a instituit in considerarea unor ratiuni sociale care nu erau aplicate
decat intr-un moment istoric determinat
Temporare
Bunuri care sunt monopol de stat
Produse toxice
Substante stupefiante
Arme, munitii
Si alte bunuri a caror vanzare este supuse unor conditii si autorizatii administrative specifice,
prevazute de legil speciale
Inalienabilitatile relative
Potrivit art. 627-629, inalienabilitatea convetionala reprezinta o limita a dreptului de proprietate, mai
precis a prerogativei dispozitie juridice din continutul dreptului de proprietate instituita prin conventie
Intrucat aceasta limita contravine principiului libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea este admisa
numai cu titlu exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de art. 627, conditii care sunt de
stricta interpretare si aplicare
Potrivit textului respectiv, o clauza de inalienabilitate este valabila numai daca este justificata printr-un
interes serios si legitimsi daca are o durata de cel mult 49 de ani de la data dobandirii bunului de catre
cel tinut sa o respecte. Din modul in care se calculeaza acest termen se poate deduce ca o clauza de
inalienabilitate poate fi in principiu introdusa numai in contractele translative de proprietate, intrucat
numai pentru acelea se poate stabili data dobandirii bunului de la care trebuie calculat termenul
Interesul serios si legitim, care justifica introducerea clauzei, poate inceta si inainte de durata prevazuta
in clauza. El poate fi depasit de un interes superior. Daca dobanditorul dovedeste una din acestea
imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie depasirea lui printr-un interes legitim, atunci el poate fi
autorizat de catre instanta sa dispuna de bun, chiar inainte de expirarea duratei pentru care s-a
prevazut initial inalienabilitatea.
Exemplu: A ii doneaza lui B un bun cu sarcina lui B de a nu il instraina timp de 4 ani si de a-l pune la
dispozitia lui C, nepotul lui A, pe perioada studiilor acestuia.
In cazul in care nu este justificata printr-un interes serios si legitim, clauza de inalienabilitate este lovita
de nulitate. In principiu aceasta nulitate afecteaza numai clauza, iar nu si contractul in care a fost
introdusa. Totusi, daca se dovedeste ca inalienabilitate a fost determinanta pentru consimtamantul la
acelor contract, nulitatea va fi totala.
Inalienabilitatea sa prezuma determinabila daca a fost stipulata intr-un contract cu titlu oneros.
Si in cazurile in care e o nulitate partiala, sau o nulitate partiala, nulitatea clauzei de inalienabilitate este
absoluta, intrucat ocroteste interesul public al liberei circulatii a bunurilor.
Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile care au
ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun.
In cazul in care vizeaza bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor prin notare in
cartea funciara.
In schimb, daca are ca obiect bunuri mobile, clauza de inalienabilitate nu poate fi opusa decat tertilor
subdobanditori care au cunoscut-o in concret, la data incheierii actului de subdobandire. In cazul in
care nu au cunoscut clauza, tertii subdobanditori pot considera ca ea le este inopozabila, in aceleasi
conditii in care ei ar putea dobandi proprietatea bunului imobil respectiv, prin posesia de buna-credinta.
Fostul art. 1909 este reluat cu modificari de nuanta in actualul art. 937.
Inalienabilitatea conventionala
Rezolutiunea contractului in care a fost introdusa clauza de inalienabilitate atunci cand clauza a fost
incalcata prin instrainarea bunului.
i.
Atunci cand clauza de inalienabilitate ii este opozabila si tertulu subdobanditor, beneficiarul sau poate
pretinde de asemenea anularea contractului de subdobandire.
ii.
Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate valabile
Nu ridica nicio problema in cazul lucrului actual
Lucrul vandut sa existe b.
Cursuri Page 14
Nu ridica nicio problema in cazul lucrului actual
Ridica probleme in ceea ce priveste lucrul pierit si lucrul viitor
Potrivit art. 1659, daca in momentul vanzarii bunului individual determinat, acesta pierise in
intregime, contractul nu produce niciun efect. In acest caz, contractul este lovit de nulitate
absoluta pentru lipsa obiectului uneia dintre obligatiile esentiale.
Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu stia acest fapt in momentul vanzarii poate
cere, fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
Referitor la anularea pentru eroare esentiala asupra obiectului conventiei , in acest caz anularea nu
va putea fi ceruta decat daca dobanditorul demonstreaza ca nu ar fi cumparat bunul daca ar fi
cunoscut dimensiunea pieirii lui.
In cazul in care vanzatorul cunoscuse ca bunul este pierit partial si nu i-a comunicat cumparatorului
acest aspect, vanzatorul datoreaza despagubiri pentru dol prin reticenta.
Daca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au cunoscut ca exista doar riscul pieirii bunului si au
incheiat contractul in acest conditii, atunci contractul are caracter aleatoriu, cumparatorul avand
sansa de a castiga in cazul in care bunul nu a pierit , iar vanzatorul avand sansa de a castiga in caz
contrar.
Din toate aceste reguli, trebuie sa se inteleaga si lipsirea de folosinta normala a bunului.
Lucrul este pierit la momentul incheierii contractului
Lucrurile viitoare pot face obiectul vanzarii, cumparatorul urmand sa dobandeasca proprietatea
bunului la data la care acesta se realizeaza.
Bunul este considerat ca se realizeaza la data la care el devine apt de a fi folosit potrivit
destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul, ori daca o asemenea destinatie nu a fost
convenita, potrivit destinatiei decurgand din natura bunului.
In cazul in care bunul viitor nu se realizeaza, vanzarea nu produce niciun efect. Totusi, daca
nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, atunci acesta este tinut sa plateasca
cumparatorului daune-interese pentru prejudiciul pe care i l-a cauzat nerealizarea bunului.
Daca bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea
vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Aceasta alegere nu trebuie sa fie
exercitata abuziv si, in consecinta, in cazul in care partea nerealizata din bun este minora,
cumparatorul nu ar putea sa opteze pentru desfiintarea vanzarii daca nu dovedeste ca scopul
pentru care a contractat ar putea fi atins numai daca acea parte ar fi fost realizata.
Si in cazul realizarii partiale a bunului, daca ea este imputabila vanzatorului, acesta datoreaza
daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzata cumparatorului.
Prin exceptie de la toate aceste reguli, cumparatorul isi poate asuma expres riscul nerealizarii
bunului. In acest caz, daca bunul nu se realizeaza din cauze neimputabile vanzatorului,
cumparatorul ramane tinut sa plateasca pretul. Daca asumarea riscului nerealizarii bunului de catre
cumparator este motivul principal pentru care partile au contractat, vanzarea este, in aceasta
ipoteza, aleatorie.
Chiar si in cazul vanzarii aleatorii insa, vanzatorul este tinut sa faca tot ce depinde de el pentru ca
bunul sa se realizeze, urmand ca in caz contrar sa raspunda cu daune-interese sau chiar cu
rezolutiunea vanzarii.
Totusi, in jurisprudenta, s-a considerat ca vanzarea este nula pentru obiect ilicit daca are ca obiect bunuri
contrafacute.
Clauza clientului cel mai favorizat reprezinta modalitatea de determina a pretul ca fiind egal cu cel
mai mic pret practica de vanzator fata de un client al sau, altul decat cumparatorul
O modalitate mai este si pretul pe care trebuie sa il stabileasca un tert desemnat prin acordul
vanzatorului si al cumparatorului. Aceasta modalitate este reglementate pentru vanzare de art.
1662, iar pentru orice contract in general de art. 1322. Atunci cand partile unui contract lasa
determinarea pretului la latitudinea unui tert determinat de ele, acesta este obligat sa actioneze in
mod corect, diligent si echidistant. Daca persoana astfel desemnata nu determina pretul in
termenul stabilit de parti, ori, in lipsa unei astfel de conventii, in termen de 6 luni de la incheierea
contractului de vanzare, oricare dintre parti poate cere judecatoriei de la locul inchierii contractului
sa desemneze de urgenta in Camera de Consiliu (adica nu in sedinta publica), printr -o hotarare care
este denumita incheiere si care are caracter definitiv, un expert pentru determinarea pretului.
Onorariul expertului este egal suportat de catre parti. Daca pentru orice motiv, pretul nu a fost
determinat in termen de 1 an de la incheierea contractului si partile nu au stabilit un criteriu
subsidiar de determinare a pretului, atunci contractul este nul (nulitatea absoluta pentru lipsa
obiectului).
In anumite imprejurari, pretul este considerat determinabil chiar si atunci cand partile nu au
prevazut niciun criteriu pentru stabilirea lui. Potrivit art. 1664 alin. (2), cand contractul are ca
obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere
pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator.
De asemenea alin. (1) precizeaza o situatie indirecta de determinare, in cazul in care bunul vandut
este de natura celor pentru care exista un pret stabilit pe o piata organizata (exemplu: bursa de
peste, bursa de pericol), se considera, in absenta unei alte conventii, ca pretul vanzarii este pretul
mediu practicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiat de locul inchierii
contractului.
Pretul este determinabil atunci cand cuantumul nu a fost prevazut expres in contract, insa partile au
stabilit criterii prin aplicarea carora cuantumul pretului sa poata fi determinat in mod univoc la data cand
pretul trebuie platit fara a fi nevoie de un nou acord de vointa al partilor in acest sens.
Atunci cand in schimbul transmiterii unui drept dobanditorul se obliga in mod fictiv sa plateasca un pret,
contractul este nul ca vanzare, dar poate fi valabil ca donatie deghizata in cazul in care transmitatorul a
avut intentia de a-l gratifica pe dobanditor. Aceasta nulitate este relativa, intrucat ea se intemeiaza pe
lipsa cauzei specifice vanzarii, pentru obligatia de a transfera proprietatea.
In NCC, lipsa cauzei se sanctioneaza cu nulitatea relativa (spre deosebire de vechiul cod) potrivit art.
1238.
Pretul derizoriu nu se confunda cu pretul lezionar. Pretul lezionar a servit drept cauza pentru obligatia de
a transfera dreptul vandut, dar valoarea sa a fost disproportionat de mica in raport cu valoarea bunului
transmis in schimb, ceea ce poate justifica un consimtamant viciat.
EFECTELE VANZARII
Interpretarea contractului de vanzare 1.
Obligatiile vanzatorului 2.
Obligatiile cumparatorului 3.
Interpretarea clauzelor 1.
Vanzarea este supusa principiilor de interpretare a contractelor prevazuta de dreptul comun, cu o singura exceptie,
care priveste regula conform careia clauzel e indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului.
-
Aceasta inseamna ca si atunci cand cumparatorul este debitor, dar si atunci cand cumparatorul este creditor,
clauza se interpreteaza in toate cazurile in favoarea lui.
Se considera ca in principiu vanzatorul este cel care decide conditiile vanzarii, intrucat de regula el este
proprietarul lucrului vandut si el decide modul in care isi exercita dispozitia juridica asupra lui vanzatorul
este dator sa stabileasca niste conditii clare si toate neclaritiatile referitoare la conditiile vanzarii ii sunt, in
principiu, imputabile de aceea, daca nu sunt incidente ale norme care inlatura raspunderea, se decide ca
aceste conditii vor fi transferate in defavoarea vanzatorului si in favoarea celeilalti parte.
Prin derogare de a aceasta regula, potrivit art. 1671, clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in
favoarea cumparatorului.
-
Contractele incheiate cu consumatorii
Contractele de adeziune
In asemenea contracte, chiar daca consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor interpreta
tot in favoarea consumatorului.
De asemenea, in cazul in care contractul de vanzare este un contract de adeziune pentru vanzator si
clauzele sale au fost integral stabilite de cumparator, fara posibilitatea vanzatorului de a le negocia,
atunci clauzele indoielnice se vor interpreta in favoarea vanzatorului, iar nu in favoarea
cumparatorului.
Alin. (3) art. 1673 in lipsa unei alte dispozitii legale, prevederile legale privitoare la
transmiterea propiretatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se
transmite un al drept decat dreptul de proprietate
Obligatia de a transmite proprietatea sau un alt drept real, mai este numita in doctrina
si obligatie de a da
Prin exceptie, daca unul dintre bunurile care formau obiectul alternativ al
vanzarii piere fortuit inainte de alegere, atunci proprietatea asupra celuilalt
bun se transfera automat in patrimoniul cumparatorului chiar in
momentul pierii fortuite al primului bun.
Exceptia nu vizeaza orice vanzare de bunuri de gen, ci doar cele care sunt
determinate prin cantarire, numarare sau masurare; daca bunurile de gen
sunt individualizate dupa alt criteriu, proprietatea asupra lor se transmite la
data la care acel criteriu poate fi aplicat in concret.
Potrivit art. 1684 alin. (2) - stipulatia privind rezerva proprietatii nu poate fi
opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute
de lege dupa natura bunului.
Art. 1684 - are in vedere ipoteza in care prin contractul de vanzare, vanzatorul isi
rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului (vanzare cu
rezerva proprietatii).
vii.
Potrivit NCC, vanzarea lucrului altuia este valabila
Art. 1683 alin. (1) prevede ca daca la data incheierii contractului asupra
unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert,
contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea
dreptului de proprietatea de la titularul sau catre cumparator.
O ipoteza similara vanzarii lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat in
proprietate comuna de catre unul dintre coproprietari.
Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii bunului aflat in
coproprietate, prin derogare de la dreptul comun, rezolutiunea nu poate fi
declarata unilateral de catre cumparator, ci in lipsa unui pact comisoriu expres,
ea trebuie ceruta instantei judecatoresti (stim asta din formularea "cere
rezolutiunea").
Lucrari autonome : constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu
caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
Necesare : atunci cand in lipsa lucrarilor imobilul ar pieri, ori s-ar
deteriora
In principiu obligatia de a preda lucrul exista in orice contract translativ, fiind inclusa
sau implicata de obligatia de a transfera proprietatea conform art. 1483 NCC
Predarea este potrivit art. 1685, punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului
impreuna cu tot ceea ce este necesar dupa imprejurari pentru exercitarea libera si
neingradita a posesiei.
Aceste 2 norme enunta faptul ca predarea este actiunea prin care vanzatorul ii permite
cumparatorul sa ia in posesie bunul.
Potrivit art. 1686 -> pe langa lucrul vandut, predarearea ca obiect si accesoriile
sale precum si titlurile sau documentele care dovedesc existenta dreptului ce a
facut obiectul vanzarii.
Dintre accesorii, atunci cand vanzarea are ca obiect un imobil, se vor regasi si
imobilele prin destinatie (acele bunuri mobile care sunt destinate in permetuu
exploatarii imobilului predat).
In alte situatii predarea are loc in mod activ printr-o conduita pozitiva din partea
vanzatorului. Bunurile mobile se predau de regula prin remitere directa (numita si
traditiune). Atunci cand in locul bunului se preda un dispozitiv fizic care permite
cumparatorului intrarea in posesia lui, ne aflam in ipoteza asa numitei traditiunii
Modalitatile predarii
Obligatia de a preda bunul ce face obiectul contractului 2.
Cursuri Page 22
cumparatorului intrarea in posesia lui, ne aflam in ipoteza asa numitei traditiunii
de mana scurta (cheile apartamentului)
In situatia in care bunul e lasat in sfera de control al cumparatorului, predarea se
face prin traditiune de mana lunga
In alte situatii, predarea se face prin remiterea unui titlu reprezentativ al bunului
sau printr-o alta operatiune juridica, ce ii permite cumparatorului sa ia in posesie
lucrul vandut traditiune simbolica. Ea se aplica mai des nu la predarea de
lucruri mobile, ci la predarea de sume de bani. (exemplu: transferul de bani din
cont ordin de plata; plasamentul )
Potrivit art. 1689, predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in
momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor, ori
in lipsa acesteia din uzante. Aceasta regula nu se poate aplica decat in cazul
bunurilor individual determinate, pentru ca numai in legatura cu asemenea bunuri
se poate stabili locul lor la data incheierii contractului.
Locul predarii
Potrivit art. 1693, daca nu s-a stabilit un alt termen cumparatorul poate cere
predarea bunului de indata ce pretul este platit atunci cand nu a acordat un
termen de plata a pretului, vanzatorul poate sa invoce exceptia de neexecutare
de plata a pretului, refuzand predarea pana cand cumparatorul isi va executa
aceasta obligatie.
Momentul predarii
Predarea trebuie sa fie conforma in sensul ca bunul predat trebuie sa corespunda
tuturor trasaturilor pe care partile au convenit ca el sa le aiba
Cheltuielile predarii :
a obtine rezolutiunea cu daune-interese,
a cere executarea silita in natura si
a cere executarea silita in echivalent
In ceea ce priveste neexecutarea obligatiei de predare, daca aceasta nu este
justificata, cumparatorul are la dispozitie potrivit dreptului comun un drept de
optiune intre:
Valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a
evins.
Cursuri Page 28
garantiei contra evictiunii
Stipulatia prin care obligatia de garantie este inlaturata sau restransa nu il exonereaza pe
vanzator de obligatia de a restitui pretul, decat in cazul in care cumparatorul si-a asumat in
mod neindoielnic riscul producerii evictiunii, caz in care, daca acest risc este motivul
determinant pentru care s-a contractat, vanzarea are caracter aleatoriu.
a.
Vanzatorul cunoaste cauza evictiunii, fara sa o faca cunoscuta si cumparatorului, in aceasta
situatie fiind de rea credinta, vanzatorul nu se poate prevalaza de clauzele contractuale care
inlatura sau limiteaza obligatia sa de garantie.
b.
Exista 2 exceptii de la aceasta regula:
Alte elemente de ordin juridic ale garantiei contra evictiunii
Potrivit art. 1697, obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori in cazul in
care se vinde un bun aflat in coproprietate, cumparatorul poate pretinde oricaruia dintre ei sa
raspunda integral pentru evictiune. La fel, la fel in cazul in care vanzatorul, unic, are mai mult
mostenitori, cumparatorul poate pretinde garantia integrala din partea oricaruia dintre acesti
mostenitori.
Potrivit art. 1706, vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor
subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
regula multiplicarii obligatiei de garantie
Cursuri Page 29
Sub imperiul Codului Civil de la 1864 se considera ca in cazul contractului translativ
riscul pieirii fortuite a bunului se transfera de la instrainator la dobanditor in
momentul transferului proprietatii. In consecinta, se considera ca daca dupa transferul
proprietatii si chiar inainte ca bunul sa fi fost predat dobanditorului, el ar fi pierit
fortuit, intrucat pieirea ar fi fost pe riscul dobanditorului, acesta ramanea obligat fata
de instraintor la contraprestatia pe care o promisese.
In Noul Cod Civil se modifica aceasta regula. Potrivit art. 1274 NCC in lipsa de
stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat riscul contractului ramane in sarcina
debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata deja
dobanditorului.
Asta inseamna ca, daca bunul piere fortuit, dupa transferul proprietatii, dar inainte de
predare, desi bunul piere in patrimoniul dobanditorului, totusi riscul acestei pieiri si
implicit efectul sau prejudiciabil il suporta instrainatorul care a intarziat predarea. Prin
urmare, intr-o asemenea ipoteza, instrainatorul nu va putea pretinde contraprestatia
promisa de dobanditor
In materia vanzarii, daca bunul piere fortuit inainte de predarea sa catre cumparator,
vanzatorul nu mai poate pretinde pretul; iar in cazul in care a primit deja pretul, el este
obligat sa-l restituie.
Intr-o singura situatie cumparatorul suporta riscul pieirii bunului vandut, chiar daca
bunul nu i-a fost predat in situatia in care a fost pus in intarziere pentru preluarea
lucrului. O asemenea punere in intarziere nu este valabila decat daca vanzatorul a facut
tot ce depinde de el in vederea predarii, astfel incat lucrul se afla la dispozitia
cumparatorului pentru preluare . In toate celelalte cazuri se aplica regula conform
careia, riscul pieirii fortuite a lucrului se transfera de la instrainator catre dobanditor prin
predare.
Efectele predarii : -
*Obligatia de predare
Un viciu al lucrului il reprezinta acea deficienta care impiedica functionarea sa normala
potrivit destinatiei.
-
Viciul trebuie sa fie intrinsec bunului viciul e intrinsec bunului atunci cand
disfunctionalitatea isi are cauza in lucrul vandut insusi iar nu in imprejurari exterioare
acestuia.
1.
Viciul trebuie sa existe la data transferului riscurilor conform art. 1707 alin. 3. 2.
Daca viciul apare dupa data predarii bunului, chiar si fara culpa cumparatorului, acesta
are natura unui risc pe care cumparatorul trebuie sa il suporte dupa predare.
Viciul trebuie sa fie ascuns este ascuns acel viciu care nu era cunoscut
cumparatorului la data incheierii contractului si care cu diligente normale nu putea fi
descoperit nici la data predarii bunului. Daca viciul poate fi descoperit cu diligente
normale, atunci el are natura juridica a unei neconformitati, se numeste viciu aparent si
poate fi sanctionat prin mijloacele aplicabile predarii neconforme.
3.
Daca viciul este aparent, raspunderea vanzatorului nu se intemeiaza pe obligatia de
garantare contra viciilor si pe obligatia de predare.
Potrivit art. 2530 prescriptia dreptului la actiuni izvorat din transmiterea unor
bunuri cu vicii aparente, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a
bunului, ori dupa caz, de la data termenului prevazut de lege pentru verificarea lui de
catre cumparator. Acestei dispozitii ii sunt supuse si ipotezele in care bunul nu
corespunde calitatilor convenite, iar aceasta neconformitate putea fi descoperita fara
cunostiinte speciale printr-o verificare normala.
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
Potrivit art. 1707 vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru viciile lucrului vandut
daca sunt intrunite urmatoarele 4 conditii cumulative :
-
Obligatia de a garanta contra viciilor lucrului vandut
Curs 7
Wednesday, November 16, 2011
5:03 PM
Cursuri Page 30
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
acela al unei verificari normale, atente dar care nu presupune cunostiinte de
specialitate.
Viciul sa fie grav potrivit art. 1707 alin. (1), viciul este grav daca face ca bunul
vandut sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau daca ii micsoreaza
intrebuintarea sau valoarea intr-o asemenea masura incat, daca viciul ar fi fost
cunoscut la incheierea contractului, cumparatorul nu ar fi cumparat, sau cel mult ar fi
cumparat pentru un pret mai mic. In principiu, destinatia avuta in vedere pentru a se
stabili caracterul grav al viciilor este destinatia convenita de parti prin contractul de
vanzare.
4.
In lipsa unei clauze care sa stabileasca aceasta destinatie se va avea in vedere destinatia
bunului decurgand din intrebuintarea sa normala potrivit naturii sale.
Inlaturarea viciilor de catre vanzator pe cheltuiala sa (repararea lucrului) -
Inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii(este posibil
doar in cazul in care prin natura lui, bunul este un bun de gen)
-
Reducerea pretului direct proportional cu reducerea intrebuintarii lucrului cauzata
de viciu
-
Rezolutiunea vanzarii -
Momentul in care se manifesta obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor este
reglementat prin art. 1710 --> cumparatorul poate obtine unul dintre urmatoarele 4 remedii :
-
In cazul in care apreciaza ca masura solicitata de cumparator este excesiva in raport cu
gravitatea vicilui si cu scopul incheierii contractului, instanta de judecata poate dispune
inlocuirea masurii solicitate de cumparator cu o alta masura mai potrivita.
-
Cu privire la rezolutiune, trebuie precizat ca aceasta masura poate fi solicitata de catre
cumparator numai daca el a adus viciul descoperit la cunostiinta vanzatorului intr-un termen
scurt de la descoperire.
-
In cazul in care cumparatorul este un profesionist, iar bunul vandut este un mobil corporal,
termenul este de 2 zile.
-
Daca viciul apare in mod gradual, termenul incepe sa curga de la data la care cumparatorul isi
putea da seama de gravitatea si intinderea viciului. Ca regula, acest termen este un termen de
decadere pentru dreptul cumparatorului de a cere rezolutiunea contractului de vanzare in
temeiul garantiei contra viciilor.
-
Prin exceptie, in cazul in care vanzatorul a cunoscut viciul la data incheierii contractului,
cumparatorul nu decade din dreptul de a cere rezolutiunea.
-
Atunci cand cumparatorul are dreptul la rezolutiune pe temeiul garantiei contra viciilor,
rezolutiunea poate fi declarata si unilateral fara a se solicita instantei de juecata constatarea
ei(=pronuntarea ei) potrivit dreptului comun. Totusi, instanta poate controla (de regula la
cererea vanzatorului) caracterul abuziv al declaratiei de rezolutiune, in cazul unui asemenea
control, in cazul in care va aprecia ca rezolutiunea este excesiva, instanta poate dispune
inlocuirea ei cu o alta masura dintre cele prevazute de art. 1710 NCC.
-
In ceea ce priveste daunele-interese, acestea sunt datorate numai daca la data incheierii
contractului, vanzatorul cunostea viciile pentru care se solicita angajarea raspunderii sale. In
acest caz, daunele-interese pot insoti oricare dintre masurile prevazute de art. 1710 si servesc
repararii intregale a prejudiciului cauzat prin manifestarea viciului chiar daca vanzatorul nu
putea prevedea acest prejudiciu si chiar daca el are caracter indirect.
-
A fost abrogat termenul special de prescriptie de 6 luni, in cazul viciilor ascunse fara
viclenie, astfel incat, in prezent, fie ca au fost ascunse in mod doloziv, fie ca au fost
ascunse din culpa, viciile ascunse determina o raspundere prescriptibila, in termenul
general de 3 ani.
-
In cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie,
de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale, in afara cazului in
i.
Momentul de la care curge acest termen : potrivit art. 2531 daca prin lege nu se
prevede altfel, prescriptia dreptului la actiuni pentru viciile ascunse incepe sa curga :
-
In ceea ce priveste prescriptia pentru vicii exista 2 probleme : -
Cursuri Page 31
de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale, in afara cazului in
care viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga
de la data descoperirii
In cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii sau receptiei
finale a constructiei, afara daca viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care
prescriptia incepe sa curga de la data descoperii.
ii.
Termenul de 1 an si repsectiv 3 ani sunt termene de garantie de drept comun si se
aplica de cate ori legile speciale sau contractul nu prevad/prevede alte durate de
ganratie. Din perspectiva acestor durate de garantie, obligatia de a garanta contra
viciilor ascunse este o obligatie cu executare succesiva in virtutea careia vanzatorul se
obliga fata de cumparator ca nicicand pe durata de garantie sa nu se manifeste vicii ale
lucrului vandut care existau sau aveau o cauza existenta la data predarii
-
Daca descoperirea viciului se afla in interiorul perioadei de garantie, termenul de
prescriptie extinctiv va curge de la acea data
-
Atunci cand descoperirea este ulterioara expirarii termenului de garantie, dar
manifestarea viciului se afla in cursul termenului de garantie, termenul de
prescriptie curge de la data expirarii termenului de garantie.
-
Daca viciul se manifesta dupa expirarea temrenului de garantie, nu se pune
problema raspunderii, in consecinta, nici problema prescriptiei extinctive nu se
pune.
-
Raportul dintre termenele de garantie si termenele de prescriptie
Regula este ca si raspunderea contra viciilor ascunse este supusa unor reguli supletive, astfel
incat partile pot stabili prin contractul de vanzare, reguli diferite fata de acelea prevazute de
cod.
-
O singura limitare art. 1708 alin. (2): clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea
pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le
cunoasca la data incheierii contractului.
-
Vanzatorul care este profesionist in raport cu bunurile care fac obiectul vanzarii, este presupus
ca trebuie sa cunoasca viciile lucrurilor vandute, astfel incat el nu isi va putea limita sau
inlatura raspunderea pentru asemenea vicii.
-
Obligatia de garantie pentru buna functionare a lucrului vandut
Spre deosebire de toate celelalte obligatii, garantia pentru buna functionare a bunului vandut
nu este o dispozitie supletiva de drept comun aplicabila oricarui contrac de vanzare, ci
opereaza numai daca a fost expres prevazuta in contract sau in legea speciala aplicabila
acestuia.
-
Ca si garantie contra viciilor ascunse, ea presupune ca bunul sa functioneze conform
intrebuintarii lui normale pentru o anumita durata, ulterioara predarii
-
Deosebirea fata de obligatia de garantie contra viciilor ascunse, este accea ca pentru a opera
garantia pentru buna functionare nu este necesar ca viciul manifestat in perioada de garantie
sa fi existat ori sa aiba o cauza preexistenta fata de predare.
-
Este suficienta manifestarea lui in cursul perioadei de garantie chiar daca s-a nascut ulterior
predarii, pentru ca raspunderea vanzatorului sa fie angajata.
-
Din reglementarea codului civil, rezulta ca in principiu garantia pentru buna functionare a
lucrului nu poate constitui temei pentru rezolutiunea contractului, insa partile pot deroga de
la aceasta regula, permitand rezolutiunea si in temeiul unei asemenea garantii. In orice caz,
daca partile nu au prevazut altfel, masurile care pot fi solicitate in temeiul garantiei de buna
functionare sunt supuse unei ordini de subsidiaritate. Astfel, imediat ce se manifesta o
disfunctionalitate a bunului, cumparatorul trebuie sa o comunice catre vanzator.
-
Cumparatorul este decazut din dreptul de garantie daca nu a comunicat defectiunea inainte
de expirarea termenului de garantie.
-
Prin exceptie fata de regimul decaderii, daca dobanditorul a fost impiedicat din motive
obiective sa efectueze comunicarea in termenul de garantie, el va putea evita decaderea in
cazul in care va comunica defectiunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt cu putina
-
Cursuri Page 32
cazul in care va comunica defectiunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt cu putina
avand in vedere natura impiedicarii de la data expirarii termenului de garantie.
O data ce cumparatorul a comunicat defectiunea, vanzatorul este obligat sa repare bunul pe
cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila, sau daca durata acesteia depaseste un termen
de maximum 15 zile, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut.
-
Daca vanzatorul nu inlocuieste lucrul vandut intr-un termen rezobail potrivit cu imprejurarile,
la cererea cumparatorului, el este obligat sa restituie pretul primit avand insa dreptul ca in
acest caz sa I se restituie lucrul vandut.
-
Actiunile intemeiate pe garantia pentru buna functionare pot fi respinse daca vanzatorul
dovedeste ca disfunctionalitatea este cauzata prin modul in care cumparatorul s-a comportat
fata de bun, inclusiv prin raport cu instructiunile de folosire si pastrare data de vanzator la
incheierea conctractului
-
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
Potrivit art. 1666, in lipsa de stipulatie contrarea, cheltuielile de incheiere a contractului
de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Textul reglementeaza raporturile dintre
vanzator si cumparator si el nu poate fi opus tertilor care sunt implicati in procesul de
incheiere a contractului in virtutea unor raporturi juridice proprii pe care le-au avut
partile.
-
Exemplu: cheltuielile de asistenta juridica datorate avocatilor implicati in redactarea
contractului sunt in sarcina partii care i-a angajat. Cheltuielile cu autentificarea actului
datorate notarului, sunt in sarcina ambelor parti care raspund solidar pentru plata
acestor cheltuieli.
-
Daca in virtutea acestei raspunderi, vanzatorul va suporta cheltuielile de autentitficar,
are totusi dreptul de a recupera aceste cheltuieli de la cumparator in temeiul art. 1666
alin. (1) NCC
-
Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii 1.
Natura acestei obligatii, este aceea a unei obligatii de a da o suma de bani. -
Locul platii pretului :
Potrivit art. 1720 alin. (1), cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul
se afla in momentul incheierii contractului
-
Exista o exceptie de la aceasta regula, prevazuta de art. 1720 alin. (2), care se refera la
ipoteza bunurilor aflate in tranzit, ipoteza in care pretul se plateste la locul ce rezulta
din uzante, iar in lipsa acestora, la locul de destinatie al transportului.
-
In cazul in care contractul are ca obiect bunuri de gen, art. 1720 alin.(1) nu se poate
aplica, astfel incat se aplica dreptul comun al platii obligatiilor de a da o suma de bani
potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a), obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul, sau
dupa caz, sediul creditorului de la data platii. Astfel, daca vanzarea are ca obiect bunuri
de gen, pretul trebuie platit la sediul sau domiciliul vanzatorului de la data incheierii
contractului.
-
Data platii pretului :
Se schimba regula din vechiul cod pretul se plateste de indata ce proprietatea este
transmisa, conform art. 1720 alin. (1) teza finala.
-
Regula este indicata prin intentia legiutorului de a preveni posibilitatea ca vanzatorul sa
piarda atat bunul cat si pretul, posibilitate curenta sub vechea reglementarea cand
pretul se datora dupa predare.
-
Totusi, cumparatorul va putea sa suspende plata pretului atunci cand in mod legitim are
indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea bunului conform conventiei cu
-
Obligatia de a plati pretul 2.
Cursuri Page 33
indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea bunului conform conventiei cu
vanzatorul. Astfel, potirivt lui art. 1722 NCC cumparatorul care afla de existenta unei
cauze de evictiune, este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea
tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare.
Regula nu se aplica daca dobanditorul cunostea pericolul evictiunii inca de la data
incheierii contractului
-
Art. 1728 NCC in cazul in care nu s-a convenit altfel cumparatorul este tinut sa plateasca
dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau
naturale, ori din ziua predarii daca bunul nu produce fructe, insa ii procura cumparatorului
alte foloase.
Ratiunea acestei reglementari este aceea a asigurarii unui echilibru intre dreptul la dobanzi
care este un fruct civil al dreptului de a pretinde plata pretului, pe de o parte, si foloasele
procurate de bunul vandut, pe de alta parte.
Astfel, in ceea ce priveste aceste foloase, cumparatorul se poate bucura de ele de la momente
diferite, dupa cum bunul produce sau nu fructe.
Daca bunul produce fructe, atunci acestea se cuvin proprietarului, deci cumparatorul are
dreptul la ele din ziua transferului proprietatii, astfel incat din aceeasi zi va datora si dobanzi
la pret.
Daca bunul nu produce fructe, ci alte foloase, atunci cumparatorul nu va putea beneficia de
ele decat din ziua in care s-a predat bunul, in consecinta, tot de atunci va datora si dobanzi.
Din perspectiva acestei distinctii, un bun frugifer care nu produce efectiv fructe, va fi
considerat ca aducand alte foloase(un imobil poate fi intotdeauna inchiriat, prin natura lui,
totusi el va fi considerat a produce fructe, numai daca este inchiriat efectiv; daca nu e inchiriat,
el se incadreaza in categoria bunurilor care aduc alte foloase).
Potrivit art. 1666 alin. (3) cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt
in sarcina cumparatorului. In aceasta ipoteza se incadreaza comisioanele bancare, atunci
cand pretul e platit prin transfer bancar.
-
Cheltuielile platii pretului :
In ceea ce priveste garantiile obligatiei de a plati pretul, NCC prevede un drept de
retentie, o ipoteca legala si un privilegiu special :
-
Dreptul de retentie rezulta din art. 1693 NCC in lipsa unui termen, cumparatorul
poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit; per a contrario, cat timp
pretul nu este platit, cumparatorul nu poate cere predarea bunului, iar vanzatorul il
poate retine invocand exceptia de neexecutare a obligatiei de plata a pretului. Din teza a
doua a art. 1693 in principiu, dreptul de retentie nu ar putea fi invocat daca
obligatia de a plati pretul este afectata de un termen. Totusi, art. 1694 alin. (1) prevede
ca si in acest caz, vanzatorul poate refuza predarea in cazul in care cumparatorul a
devenit insolvabil; ori garantiile acordate initial vanzatorului s-au diminuat. Intr-o
asemenea ipoteza, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat
timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul
stabilit.
1.
Ipoteca legala acordata vanzatorului de bunuri imobile. In temeiul art. 1723 coroborat
cu art. 2386 pct. 1 beneficiaza de ipoteca legala vanzatorul asupra bunului imobil
vandut pentru pretul datorat.
2.
Ipoteca este legala prin faptul ca in virtutea legii, ea decurge in mod direct din
incheierea contractului de vanzare fara ca pretul sa fi fost platit imediat dupa
transferul proprietatii. Totusi, pentru a fi perfectata si opozabila dobanditorilor
subsecventi ai unor drepturi asupra imobilului vandut, este necesar ca ipoteca sa fie
inscrisa in Cartea Funciara.
Privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile. Potrivit art. 1723 coroborat cu art.
2339 este privilegiala creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil
vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut; cu exceptia cazului in care
3.
Garantiile si sanctiunea neexecutarii obligatiei de a plati pretul :
Cursuri Page 34
vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut; cu exceptia cazului in care
cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau pentru exploatarea unei
intreprinderi.
Din acest text, rezulta mai intai ca privilegiul vanzatorului de bunuri mobile se refera
numai la bunul ce a facut obiectul vanzarii, astfel incat daca acel bun este vandut in
cadrul unei urmariri silite, creanta vanzatorului cu privire la pret va fi satisfacuta cu
preferinta din pretul bunului obtinut la vanzarea silita, orice alt creditor neputand primi
sume din acel pret decat dupa satisfacerea creantei vanzatorului.
In aceasta materie art. 2340 instituie regula conform careia privilegiul special se stinge
prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Totusi, in temeiul art. 2341,
privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile, deroga de la regula instituita de art.
2340, putand fi exercitat si in cazul in care cumparatorul vinde bunul la randul sau. In
acest caz, privilegiul primului vanzator are preferinta asupra privilegiului primului
cumparator cu privire la pretul dator de al doilea cumparator.
Prin derogare de la alte garantii mobiliare, privilegiul special este opozabil tertilor si fara
a fi inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare in temeiul art. 2334 NCC. De
la aceasta regula exista o exceptie : atunci cand creditorul privilegiat intra in concurs cu
un creditor ipotecar, titular al unei ipoteci mobiliare, cel dintai este preferat celui de-al
doilea, numai daca si-a inscris privilegiul inainte de inscrierea ipotecii mobiliare art.
2342 alin. (2)
Potrivit art. 1724 NCC, vanzatorul este indreptatit sa obtina, fie executarea silita a
obligatiei de a plati pretul, fie rezolutiunea vanzarii, precum si in ambele cazuri, daune
interese daca sunt intrunite conditiile pentru acordarea lor.
-
Potrivit dreptului comun, aceste masuri se pot obtine numai daca au fost precedate de
punerea in intarziere a cumparatorului pentru executarea obligatiei sale. Potrivit. art.
1522 debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa, prin care se
solicita executarea obligatiei, fie prin cerere de chemare in judecata.
-
In cazul in care se solicita executarea silita a obligatiei de a plati pretul, vanzatorul poate
pretinde si daune moratorii pentru intarziere in executarea acestei obligatii, daune care
curg de la scadenta pana in momentul platii, potrivit art. 1535 NCC.
-
Rezolutiunea vanzarii imobiliare, odata ce ea a fost declarata, sau
pronuntata, produce efecte si fata de dobanditorii subsecventi ai unor
drepturi asupra imobilului vandut succesori ai cumparatorului, numai in
conditiile in care impotriva lor poate fi introdusa o actiune in rectificare a
dreptului pe care l-au dobandit.
-
Aceasta inseamna ca, in principiu, vanzatorul ar trebui sa isi noteze in
cartea funciara dreptul de a cere rezolutiunea in cazul neplatii pretului, sau
cel putin ipoteca sa legala privind imobilul vandut pentru a face opozabila
tertilor subdobanditori efectele actiunii sale.
-
Actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu gratuit va
putea fi introdusa in termen de 5 ani de la inscrierea dreptului
subdobanditorului
Cumparatorul este obligat sa preia bunul atunci cand vanzatorul a facut tot ceea ce este
necesar pentru predare
-
Potrivit art. 1666 alin. (2) teza a 2-a cheltuielile de preluare si transport al lucrului
vandut de la locul executarii obligatiei sunt in sarcina cumparatorului daca nu s-a
convenit altfel.
-
Obligatia de a prelua lucrul cumparat 3.
Cursuri Page 36
Aspecte comune ale obligatiei de a plati pretul si de a prelua bunul in vanzarea mobiliara
Pe de-o parte, in cazul in care vanzarea are ca obiect bunuri mobile, iar cumparatorul nu a
platit nici pretul, nici nu a preluat bunul pana la scadenta, el va fi de drept in intarziere, in
legatura cu ambele obligatii, ceeea ce implica ca daca bunurile mobile in speta sunt individual
determinate, ori desi sunt bunuri de gen, ele au fost deja individualizate, riscul se transmite la
scadenta preluarii, de la vanzator la cumparator.
-
Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, este
suficienta neexecutarea de catre cumparator doar a uneia dintre obligatiile sale, fie de a plati
pretul, fie de preluare, pentru ca el sa fie considerat in intarziere in privinta obligatiei de
preluare. Daca nu a platit pretul si cere predarea, va fi considerat in intarziere pentru
preluare, chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie, vanzatorul are dreptul sa retina
bunurile pana la data platii pretului.
-
Ca urmare, cheltuielile de conservare a acestor bunuri vor incumba cumparatorului si tot el va
suporta riscul pieirii bunurilor individualizate in vederea predarii de catre vanzator, risc
aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost cauzata de culpa acestuia.
-
Prin derogare de la dreptul comun, art. 1725 NCC prevede o situatie in care cumparatorul este de
drept in intarziere pentru indeplinirea obligatiilor sale.
1.
Potrivit art. 1726 din Noul Cod Civil, acest tip de executare directa se poate aplica in materia
vanzarii de bunuri mobile.
-
Atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare
sau de plata, vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut intr-un depozit
la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului pe de o parte si pe de alta parte, a
vinde acel bun catre un tert.
Daca opteaza pentru vanzare, vanzarea se va face prin licitatie publica, sau pentru
un pret curent daca exista un asemenea pret.
Se considera pret curent = pret stabilit prin lege; pret stabilit la bursa; pret
general practicat la targ unde se desfasoara vanzarea.
Fie ca e facuta pe calea unei licitiatii publice, fie ca este facuta pentru un pret
curent, vanzarea catre un tert trebuie realizata printr-un intermediar autorizat
( executor judecatoresc, dealer, farmacie, etc. in functie de obiectul vanzarii).
In cazul in care vanzatorul nu obtine din aceasta vanzare un pret egal cu acela
convenit cu cumparatorul initial, atunci el are dreptul de a-I pretinde
cumparatorului diferenta; de asemenea, el are dreptul de a obtine de la
cumparator daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii
vanzarii initiale si prin organizarea vanzarii alternative.
Executarea directa a vanzarii din initiativa vanzatorului
In cazul unei vanzari de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci cand
contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de
a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului prin intermediul unei
persoane autorizate (executor, dealerla fel ca in primul caz)
Orice alt bun intrat in patrimoniul mostenit in schimbul unui bun mostenit va fi inclus
in obiectul vanzarii.
In fine, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de vanzare a mostenirii, vanzatorul nu
garanteaza cumparatorului continutul mostenirii transmise, ci numai calitatea sa de
mostenitor.
Daca insa, partile au enumerat, in tot sau in parte bunurile asupra carora poarta
drepturile din mostenirea transmisa, atunci vanzatorul garanteaza cumparatorului
existenta acestor drepturi in cadrul mostenirii si raspunde in cazul in care cumparatorul
va fi tulburat in exercitarea lor potrivit regulilor garantiei contra evictiunii, din vanzarea
de drept comun.
Despre schimb, se spune ca este o dubla vanzare, astfel incat, potrivt art. 1764 fiecare
dintre parti are pozitia vanzatorului in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza si pozitia
cumparatorului, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste primind drepturile si
obligatiile ce decurg din aceste 2 pozitii.
Este o singura obligatie pentru care nu se aplica regula obligatia in privinta incheierii
contractului; potrivit art. 1765 cheltuielile incheierii contractului vor fi suportate de ambele
parti, daca nu s-a prevazut altfel.
Este posibil ca in in cazul unui contract de schimb, desi una dintre parti a urmarit in principal ca
in schimbul bunului pe care il transfera sa dobandeasca un alt bun, ea sa fi avut in vedere de
asemenea si primirea unei sume de bani pe care cealalta parte s-a obligat sa o plateasca. In
aceasta situatie se incheie un contract de schimb cu sulta , iar obligatia de plata a sultei are
acelasi regim ca si obligatia de a plati pretul din materia vanzarii.
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
Potrivit art. 1777 locatiunea este contractul prin care o parte numita locator, se
obliga sa asigure celeilalte parti numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita
perioada in schimbul unui pret denumit chirie.
-
Intrucat, din acest contract, locatarul primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului,
el are si drepturile accesorii folosinte inclusiv dreptul de a culege fructele lucrului dat
in locatiune.
-
Exemplu: concesionarea unei galerii miniere care ii da dreptul concesionarului sa
isi insuseasca minereul, este supusa atat regulilor contractului de concesiune, cat
si in completare regulilor vanzarii, iar nu cele ale locatiunii, intrucat contractul are
natura juridica a vanzarii minereului ce va fi extras din galeriile in cauza
-
Atunci cand insa, cel care primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului are si
posibilitatea consumarii sale, contractul nu este de locatiune, ci un alt contract posibil
vanzare de bunuri viitoare
-
Noul Cod Civil cuprinde un set de reglementari aplicabile tuturor contractelor de -
Notiunea contractului de locatiune 1.
Cursuri Page 41
Noul Cod Civil cuprinde un set de reglementari aplicabile tuturor contractelor de
locatiune, indiferent de natura bunurilor care constituie obiectul lor (Sectiunea I -
Dispozitii generale din Cap. V Contractul de Locatiune).
-
Exemplu: spatii comerciale, cladiri de birouri, halele industriale, etc.
Daca bunul este o locuinta, locatiunea asupra acestui bun se numeste inchiriere si
este guvernata pe langa dipsozitiile generale ale locatiunii si de sectiunea a II-a.
Unele norme din aceasta sectiune, se aplica de asemenea locatiunii care are ca
obiect spatiile destinate exercitarii activitatii unui profesionist;
-
Sectiunea a 3-a se refera la locatiunea care are ca obiect bunuri cu destinatie
agricola, locatiunea ce poarta numele de arendare.
-
Pe langa aceasta sectiune, in acelasi capitol mai figureaza 2 sectiuni, fiecare destinata
unei varietati de locatiune care se defineste in functie de natura bunului dat in
locatiune, astfel :
-
Sinalagmatic locatorul se obliga prefigurandu-si plata chiriei, iar locatarul se obliga
prefigurandu-si asigurarea folosintei bunului.
a.
Oneros este de esenta locatiunii; daca in schimbul folosintei unui lucru, beneficiarul
nu se obliga la o contraprestatie, contractul nu va fi de locatiune ci de comodat
b.
Consensual legea nu impune in principiu conditii de validitate a contractului; prin
exceptie, locatiunea unor bunuri aflate in domeniul public, precum si locatiunea unor
bunuri aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale
este supusa formei scrise ad validitatem
c.
In principiu comutativ totusi partile, pot ca prin vointa lor sa includa in contract
criterii de determinare a bunului sau a pretului locatiunii, in legatura cu care nu cunosc
rezultatul aplicarii acelor criterii la data incheierii contractului (in aceasta ipoteza, in
masura in care, ca efect acelor criterii motivul determinant al contractului este sansa
fiecarei parti de a castiga, el este un contract aleatoriu).
d.
Cu executare succesiva atat obligatia de plata a chiriei, cat si obligatia de a asigura
folosinta bunului sunt cu executare succesiva, ceea ce imprima acelasi caracter si
contractului pentru care ele sunt obligatii principale. Din acest motiv, neexecutarea
culpabila a unei obligatii esentiale nu va atrage in principiu rezolutiunea, ci rezilierea
contractului (care in principiu produce efecte de la data neexecutarii).
e.
Totusi nici in VCC, nici in NCC nu se admite existenta unor obligatii perpetue, de aceea
orice obligatie succesiva va fi in mod necesar limitata in timp.
Esentialmente temporar incheiat pentru o anumita perioada (din art. 1777). f.
Art. 1783 aceasta durata nu poate fi mai mare de 49 de ani. In cazul in
care partile stipuleaza o perioada mai lunga, ea se reduce de drept al 49 de
ani.
Poate fi locator orice persoana care are un drept de folosinta asupra bunului pe care il
poate transmite, sau al carui exercitiu il poate transmite, de aceea, pe langa proprietar,
poate fi locator si:
Art. 715 acesta are dreptul de a inchiria, sau dupa caz de a arenda
bunul primit in uzufruct;
Uzufructuarul I.
Locatarul II.
In ipoteza in care bunul dat in locatiune face obiectul unei proprietati comune,
contractul de locatiune poate fi incheiat in principiu cu acordul coproprietarilor care
detin majoritatea cotelor parti ( este vorba de cota majoritara din bun).
Prin exceptie, locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3 ani presupun acordul
tuturor coproprietarilor. In cazul in care aceste reguli de majoritate, respectiv
unanimitate, nu sunt respecatate, sanctiunea este inopozabilitatea contractului de
locatiune fata de coproprietarii care nu au consfintit la el. Daca un contract de locatiune
imobiliara pe o durata de 5 ani este incheiat cu acordul majoritatii coproprietarilor, el nu
va fi opozabil acelor coproprietari care nu au consfintit la el decat in limita a 5 ani.
Titularii unor drepturi de folosinta personale cum sunt comodatarul, uzuarul sau
titularul dreptului de abitatie nu pot incheia contracte de locatiune.
In legatura cu aceasta problema, noul art. 1782 prevede ca in cazul unor locatiuni succesive
ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva astfel :
-
In toate cazurile, contractul de locatiune este insa valabil si locatorul va raspunde fata
de locatarul care potrivit criteriilor de mai sus nu este preferat pentru a intra in
folosinta bunului, fiind tinut sa-l despagubeasca cu prejudiciul cauzat din neasigurarea
acestei folosinte.
O problema distincta :
Efectele contractului de locatiune :
Obligatia caracteristica pentru contractul de locatiune, care serveste calificarii sale, este
obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului dat in locatiune.
i.
Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta, in virtutea caruia locatarul ii poate
pretinde locatorului un anumit comportament alcatuit din prestatii pozitive si prestatii
negative, de natura sa ii permita locatarului sa foloseasca bunul sau
-
Prin aceasta, dreptul locatarului se deosebeste de dreptul uzufructuarului : pe cand cel
al uzufructuarului este un drept real, ce se exercita in principal ca o putere nemijlocita a
bunului, iar nu prin intermediul nudului proprietar, dreptul locatarului este un drept de
creanta care se exercita asupra bunului numai prin intermedierea prestatiilor pozitive si
negative ale locatorului, debitor al creantei mentionate. Din acelasi motiv, contractul de
locatiune, ca regula, un contract translativ, nici macar un contract translativ de folosinta
pentru ca el nu dezmembreaza proprietatea ci doar il obliga pe propietar sau pe orice alt
-
Obligatii ale locatorului 1.
Curs 9
Wednesday, November 30, 2011
5:08 PM
Cursuri Page 45
pentru ca el nu dezmembreaza proprietatea ci doar il obliga pe propietar sau pe orice alt
locator sa asigure locatarului folosinta bunului ce face obiectul contractului.
Vizeaza bunul dat in locatiune impreuna cu toate accesoriile sale, mai putin
cele care nu servesc folosintei bunului
-
Obligatia de predare se executa in principiu imediat dupa incheierea
contractului, daca partile nu au prevazut un termen.
-
Potrivit art. 1494 alin (1) lit. b obligatia de predare a unui bun individual
determinat trebuie executata la locul unde bunul se afla la data incheierii
contractului
-
Spre deosebire totusi de vanzare, locatorul nu este dator sa predea bunul in
starea in care se afla la momentul incheierii contractului, ci in stare
corespunzatoare utilizarii bunului. De aceea, daca la momentul incheierii
contractului, bunul se afla intr-o stare sub medie, daca din vointa partilor nu
rezulta contrariul, locatorul va fi considerat obligat ca pana la predare sa
asigure aducerea bunului in stare de utilizare medie.
-
Daca dimpotriva, bunul se afla intr-o stare de utilizare peste medie, pana la
proba contrara, trebuie presupus ca locatarul care a contractat in aceste
imprejurari se astepta sa primeasca, sa i se predea bunul, cel putin in
aceeasi stare, astfel incat, in acest caz, locatorul are o obligatie de
conservare.
-
Predea bunul
In pricipiu, locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt
necesare pentru a mentine bunul in starea necesara de intrebuintare,
conform destinatiei convenita expres sau tacit de ambele parti.
-
Locatarul care dupa incheierea contractului constata necesitatea unor
reparatii, il poate incunostinta pe locator de aceasta necesitate solicitandu-i
sa le efectueze.
-
Atunci cand reparatiile sunt urgente, in sensul ca nu pot fi amanate pana la
sfarsitul locatiunii, ori amanarea lor ar expune bunul pericolului de a fi
distrus, locatarul este chiar obligat sa ii notifice locatorului necesitatea
efectuarii reparatiilor, sub sanctiunea daunelor-interese pentru prejudiciul
rezultand din intarzierea notificarii.
-
Daca in urma notificarii, locatorul efectueaza reparatiile solicitate, locatarul
este, in principiu, obligat sa suporte restrangerea folosintei lucrului pe
perioada efectuarii reparatiilor. Totusi, daca aceasta perioada depaseste 10
zile, locatarul va avea dreptul la o reducere a chiriei proportionala cu durata
reparatiilor si intinderea impiedicarii folosirii bunului.
-
Daca indiferent de durata reparatiilor, ele determina o impiedicare totala a
folosintei lucurului, locatarul poate solicita rezilierea contractului.
-
In cazul in care locatorul notificat in vederea efectuarii reparatiilor nu
procedeaza la efectuarea lor deindata, reparatiile pot fi facute de locatar;
locatorul va fi obligat insa sa plateasca/sa ramburseze locatarului cheltuielile
pentru aceste reparatii cu dobanzi de la data efectuarii cheltuielilor. In caz
de urgenta, locatarul poate efectua reparatiile si fara sa il notifice pe
locator.
-
Si in acest caz locatarul are dreptul la rambursarea cheltuielilor facute, dar
nu poate pretinde dobanzi la aceste cheltuieli, decat din ziua din care l-a
notificat pe locator cu privire la reparatiile deja executate.
-
Reparatiile locative = acelea necesare in urma uzurii si folosintei
normale a bunului. Aceste reparatii sunt integral in sarcina locatarului
-
De aici exista si o exceptie : -
Sa il mentina in stare de folosinta
Sa asigure ca aceasta folosinta va fi utila si pasnica
Sa asigure contra viciilor bunului :
Din acest motiv, toate obligatiile locatorului sunt menite sa realizeze acest obiectiv.
Astfel locatorul este obligat sa :
-
Cursuri Page 46
Spre deosebire de vanzator care raspunde numai pentru viciile existente la
predare, locatorul care trebuie sa asigure folosinta lucrului pe toata durata
locatiunii raspunde pentru orice viciu aparut oricand pe parcursul acestei
durate si chiar si pentru viciile care existau inainte de incheierea
contractului de locatiune, dar care s-au manifestat ulterior impiedicand
sau micsorand folosirea lucrului dat in locatiune
-
Prin exceptie, locatorul nu raspunde pentru acele vicii care erau aparente la
data incheierii contractului de locatiune si pe care locatarul nu le-a
contestat cu ocazia receptiei bunului dat in locatiune
-
Exceptie de la aceasta exceptie : nu trebuie contestate acele vicii aparente
care cauzeaza prejudicii vietii, sanatatii sau integritatii corporale a
locatarului chiar daca erau aparente la data incheierii contractului. Chiar
daca erau aparente la incheierea contractului, chiar daca locatorul nu le-a
remediat pana la predare, chiar daca nu le-a semnalat cu ocazia receptiei,
asemenea vicii antreneaza raspunderea locatorului care va fi obligat la
despagubiri pentru prejudiciile mentionate.
-
Sa asigure contra viciilor bunului :
Efectele garantiei contra viciilor :
Locatarul care descopera un viciu trebuie sa il notifice pe locator in legatura
cu acesta.
-
Daca locatorul nu inlatura viciul in cel mai scurt timp posibil, locatarul are
dreptul la o reducere proportionala a chiriei.
-
In cazul in care viciul este atat de important, incat daca l-ar fi cunoscut,
locatarul nu ar fi incheiat contractul, el are dreptul la rezilierea acestuia.
-
In ceea ce priveste daunele-interese, locatorul le datoreaza in toate
cazurile, cu exceptia aceluia in care dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca
potrivit imprejurarilor nu era dator sa le cunoasca (spre exemplu: daca
locator este chiar constructorul uni imobil dat in locatiune, el este, dupa
imprejurari, dator sa cunoasca toate viciile de constructie ale imobilului.)
-
Vicii = defecte ale bunului care impiedica sau diminueaza folosinta lui. -
Acelasi regim juridic ca si cel aplicabil viciilor se va aplica si in legatura cu
orice alt defect de care bunul dat in locatiune il prezinta in raport cu
trasaturile pe care partile au convenit expres sau tacit ca bunul sa le aiba
-
Locatorul este dator sa se abtina de la orice fapt care ar
impiedica, diminua sau stanjeni folosinta lucrului.
Daca durata este mai mare de o luna, dar mai mica de un an, chiria se datoreaza
lunar, in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
In cazul in care durata locatiunii este mai mare de 1 an de zile, chiria se datoreaza
in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru
Desi poate avea orice obiect patrimonial, chiria este stabilita de regula in bani. Pentru
aceste situatii obisnuite, NCC prevede reguli specifice referitoare la scadenta platii
chiriei. Daca nu exista nici stipulatii contractuale si nici uzante cu privire la acest aspect,
scadenta chiriei depinde de durata contractului de locatiune dupa cum urmeaza:
-
In privinta locului partii, in lipsa prevederilor speciale, se aplica dreptul comun, art. 1494
alin (1) lit. a, care stabileste ca locul platii chiriei in bani se face la domiciliul/sediul
locatorului de la data platii.
-
Proba platii chiriei este supusa dreptului comun referitor la chitanta liberatorie, cu
mentiunea ca se admite in materia locatiunii, chiar si cu absenta unui text, ca plata
chiriei facuta fara rezerva de catre locator pentru o anumita perioada, prezuma
executarea obligatiei de a plati chiria pentru toate perioadele anterioare. NCC a
generalizat aceasta regula si a constatat-o pentru orice plata a unei obligatii succesive in
art. 1502.
-
Potrivit art. 1798 contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura
privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma
autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele stabilite in
contract sau, in lipsa, la termenele stabilite prin prevederile legale mentionate anterior.
Asta inseamna ca si fara a fi necesar un proces si o hotarare judecatoareasca, locatorul
poate, pe baza contractului de locatiune autentic sau inscris la organele fiscale investit
cu formula executorie de catre instanta sa obtina punerea in executare silita a
contractului pentru ratele de chirie scadente si neachitate.
-
Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si dilegenta iii.
Formularea "cu prudenta si diligenta" este succesoara in noul cod din vechiul cod "ca un
bun proprietar". Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca locatarul este obligat sa
foloseasca bunul, ci numai ca modul in care el isi exercita detentia asupra bunului , fie si
prin simpla conservare fara folosire, trebuie sa fie lipsit de orice culpa, inclusiv de culpa
cea mai usoara. Intrucat detentia nu ii confera prerogativa dispozitiei materiale,
locatarul trebuie sa nu modifice forma bunului
-
De asemenea, el nu are dreptul de a schimba destinatia bunului convenita cu locatorul
in mod expres sau tacit
-
Cat priveste conventia tacita asupra destinatiei , art. 1799 prezuma conventia partilor
cu privire la destinatie pe baza unor imprejurari cum sunt : natura bunului, destinatia
sa anterioara, ori destinatia potrivit careia bunul este folosit de catre locatar. Legiuitorul
nu enumera o oridne stricta a acestor criterii, ele trebuind privite concomitent si global
pentru a se stabili care este destinatia acceptata de partile contractului ( exemplu : daca
dupa ce a incheiat contractul un spatiu comerical, a 3a zi chiriasul isi amenajeaza o
camera de locuit, este greu de aratat ca el a respectat destinatia convenita, insa, daca
peste 3 luni proprietarul a trecut pe acolo si nu a zis nimic, s-ar putea aceasta sa
reprezinte o conventie tacita asupra destinatiei bunului)
-
Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului de locatiune iv.
Aceasta obligatie este aplicabila indiferent de modul de incetare a contractului de
locatiune cu exceptia incetarii contractului prin disparitia fizica a bunului, caz in care
restituirea este imposibila. Si in acest caz, daca disparitia fizica a bunului e datorata din
culpa locatarului (in caz de incendiu), obligatia de restituire va trebui executata prin
echivalent.
-
Bunul se restituie la locul la care a fost predat. -
El se restituie in starea in care el a fost predat; cu singura exceptie a deteriorarilor -
Cursuri Page 49
El se restituie in starea in care el a fost predat; cu singura exceptie a deteriorarilor
cauzate de folosinta normala a bunului pe durata locatiunii
-
In lipsa unei probe contrare, se prezuma ca bunul a fost predat in stare
corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite; si in consecinta, el
trebuie restituit in aceeasi stare.
-
Cu exceptia deteriorarilor decurgand din folosirea normala, locatarul raspunde pentru
orice degradare a bunului inchiriat survenita pe parcursul locatiunii, inclusiv cea cauza
prin incendiu, daca nu dovedeste a degradarea s-a produs fortuit.
-
Fapta unui tert care a cauzat degradarea poate fi considerata un caz fortuit numai daca
intruneste conditia ca evenimentul fortuit sa fie extern vointei debitorului. In
consecinta, locatarul va raspunde si pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale
de sublocatarul sau, ori de alte persoane carora le-a ingaduit in orice mod folosirea,
detinerea, ori simplul acces la bun
-
Daca s-au facut cu acordul prealabil al locatorului, locatorul nu poate cere
inaturarea lor la sfarsitul locatiunii si poate fi obligat la despagubiri pentru
pierderile cauzate locatarului cu ocazia efectuarii de catre acesta a
imbunatatirilor. Aceste despagubiri ar putea fi eventual garantate cu un drept de
retentie al locatarului asupra bunului dat in locatiune pana la plata despagubirilor.
Pentru ca bunul trebuie restituit in starea in care a fost preluat in principiu, locatarul
nu este indrituit nici macar sa faca imbunatatiri asupra bunului, intrucat aducerea unor
imbunatatiri reprezinta o modalitate de a exercita prerogativa dispozitiei materiale
asupra bunului. In consecinta, daca locatarul a facut imbunatatiri asupra bunului,
urmeaza ca regimul lor sa fie distinct dupa cum imbunatatirile s-au facut cu sau fara
acordul prealabil al locatorului:
-
Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului stabilit
initial, in cazul locatiunii pe durata determinata
a.
Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului de preaviz,
in cazul locatiunii pe durata nedeterminata
b.
Exista situatii in care contractul de locatiune incheiat in forma autentica sau incheiat
prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organele fiscale, este titlu executoriu
pentru obligatia de restituire :
-
Ca regula, daca partile nu au prevazut altfel, contractul de locatiune poate fi cedat de catre
locatar si acesta paote incheia contracte de sublocatiune.
-
Prin exceptie, daca bunul dat in locatiune este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este
permisa decat cu acordul scris al locatorului, acord care poate fi dat fie la incheierea
contractului initial, fie ulterior si care poate avea ca obiect, fie un anumit contract de cesiune
sau de subrogatiune, fie orice contract din una sau alta aceste categorii
-
Revenind la situatia regula, atunci cand partile interzic sublocatiunea, din aceasta interdictie
rezulta si interdictia cesiunii locatiunii !
-
Atunci cand partile interzic sublocatiunea, interdictia vizeaza atat sublocatiunea totala cat si
sublocatiunea partiala, iar atunci cand partile interzic cesiunea, interdictia vizeaza atat
cesiunea totala cat si cesiunea partiala
-
Sublocatiunea are natura juridica a unui contract de locatiune pe care locatarul initial il
incheie in calitate de locator cu un nou locatar, care fata de contractul initial, reprezinta
un sublocatar. In principiu, fiecare dintre cele 2 contracte(locatiunea si sublocatiunea)
-
Cele 2 figuri juridice (sublocatiunea si cesiunea) au o natura juridica diferita : -
Sublocatiune si cesiunea contractului de locatiune
Cursuri Page 50
un sublocatar. In principiu, fiecare dintre cele 2 contracte(locatiunea si sublocatiunea)
produc efectele relativ. Astfel ca, in principiu nu exista raporturi juridice directe intre
locatorul initial si sublocatar, ci numai intre locatorul initiat si locatarul principal -
sublocator, si intrelocatarul principal- - sublocator si sublocatar;
Prin exceptie, art. 1807 pune la dispozitia locatorului principal o actiune directa
impotriva sublocatarului pentru toate obligatiile asumate de catre acesta din urma
prin contractul de sublocatiune.
-
In special in legatura cu obligatia de a plati chiria, NCC prevede ca locatorul principal
fata de care locatarul principal nu si-a executat obligatia, se poate adresa direct
impotriva sublocatarului pana la concurenta chiriilor datorate de acesta din urma, in
temeiul contractului de sublocatiune. Aceasta actiune directa se pastreaza chiar si in
situatia in care sublocatorul a cedat unui tert creanta corelativa obligatiei sublocatarului
de a plati chiria. Mai mult, platile anticipate facute de sublocatar locatarului principal
nu pot fi opuse locatorului principal si aceasta chiar daca ar fi fost supuse unor
formalitati de opozabilitate.
-
Cu privire la cesiunea contractului de locatiune, aceasta are natura juridica a unei
cesiuni de contract consimtita de catre locatar. In urma contractului de cesiune a
locatiunii, cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului cedent
urmand ca locatorul sa se afle in raporturi juridice directe cu cesionarul.
-
Totusi, potrivit dreptului comun al cesiunii de contract, locatorul (contractant cedat =
locatorul cedat) poate sa declare ca nu il libereaza pe locatarul cedent de obligatiile
sale decurgand din contractul de locatiune. Si in acest caz, locatorul cedat va fi obligat
dupa notificarea sau acceptarea cesiunii numai fata de cesionar, insa daca acesta nu isi
executa propriile obligatii fata de locatorul cedat acesta din urma se poate indrepta nu
numai impotriva cesionarului, ci si impotriva cedentului.
-
Locatorul cedat este decazut din dreptul de a il urmari pe cedent pentru neexecutarea
unei obligatii a cesionarului daca nu i-a notificat cedentului aceasta neexecutare in
termen de 15 zile de la data la care ea a survenit
-
Daca atunci cand i se notifica cesiunea contractului sau el accepta, el nu spune nimic, se
prezuma ca cedentul a fost liberat, astfel incat contractul de locatiunea va continua
dupa aceasta data numai intre locatorul initial si cesionar.
-
Cursuri Page 51
Atunci cand contractul de locatiune este incheiat pe o durata determinata, partile
nu au posibilitatea de a pune capat contractului prn denuntare unilaterala decat
daca aceasta posibilitate le-a fost rezervata prin legea speciala sau prin stipulatiile
contractului
Denuntarea unilaterala a.
In cazul contractului incheiat pe durata determinata, expirarea termenului are ca
efect incetarea contractului si exigibilitatea obligatiei de restituire a locatarului
Noul contract incheiat prin tacita relocatiune are in principiu un continut identic
cu contractul incetat prin expirarea termenului. Spre deosebire de vechiul cod,
chiar si garantiile prevazute in legatura cu vechiul contract vor continua sa se
aplice
Cand contractul initial nu a exclus tacita relocatiune, oricare dintre parti poate
comunica celeilalte ca nu are intentia de a crea un nou contract pe calea tacitei
relocatiuni. Aceasta comunicare poate avea loc oricand inainte de expirarea
termenului contractului initial fara sa fie necesara respectarea vreunui termen de
preaviz, intrucat partile se pot astepta ca incheind un contract pe durata
determinata, locatiunea sa inceteze la expirarea acelei durate. In consecinta,
daca ele au nevoie sa incheie un contract de substitutie, spre exemplu locatorul sa
gaseasca un alt locatar, ori locatarul sa gaseasca un alt bun spre a fi inchiriat, ele
au posibilitatea de a cauta un asemenea contract de substitutie inca din cursul
contractului initial a carui durata o cunosc. Astfel incat nu au nevoie sa fie
avertizate de incetarea contractului cu un anumit termen de preaviz inainte de
aceasta incetare.
Expirarea termenului b.
Rezilierea c.
Este supus modalitatilor de incetare care opereaza si in dreptul comun, spre exemplu
anularea, nulitatea absoluta, rezilierea, dar codul civil cuprinde prevederi speciale dedicate
locatiunii cu privire la urmatoarele modalitati de incetare a contractului:
Formula "cand una din partile contractului, fara justificare, nu isi executa
obligatiile", are in vedere orice neexecutare imputabila uneia dintre parti.
Din sintagma de la art. 1817 daca nu s-a prevazut altfel prin dispozitii speciale
referitoare la anumite obligatiile sau anumite validitati de locatiune, creditorul
obligatiei neexecutate poate obtine rezilierea fie declarand-o intr-un mod
unilateral, fie solicitand instantei de judecata sa o declare. Aceste modalitati sunt
prevazute de art. 1550. Desigur, in cazul in care una din parti declara unilateral
rezilierea contractului, cealalta parte poate solicita instantei sa anuleze declaratia
de reziliere in cazul in care conditiile rezilierii nu sunt indeplinite - spre exemplu
lipseste executarea, ori ea este justificata, ori neinsemnata etc.
Rezilierea c.
Intelegem orice ipoteza in care el nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei
convenite expres sau tacit de parti
Daca imposibilitatea de folosire a lucrului este partiala sau, desi este totala, lucrul
poate fi readus in stare de folosinta, locatarul poate cere rezilierea sau reducerea
proportionala a pieirii. Optiunea sa nu trebuie exercitata abuziv.
Atunci cand bunul poate fi folosit partial, iar lipsa de folosinta poate fi remediata
fara mari prejudicii pentru locatar, nu se aplica regulile pieirii lucrului, ci regulile
deteriorirarii, in principiu locatorul fiind obligat la reparatii
Daca pieirea totala sau partiala este cauzata prin culpa locatorului, ori daca nu
poate justificata de acest printr-un caz fortuit sau exceptia de neexecutare, el
datoreaza locatarului si daune-interese pentru prejudiciul cauzat din aceasta
pieire
Toate aceste reguli se aplica numai cand pieirea a survenit incheierii contractului.
Daca ea s-a produs inainte de incheierea contractului, sunt aplicabile regulile
nulitatii pentru lipsa obiectului
Daca dreptul locatorului de a folosi lucrul inclusiv prin altul este desfiintat pe
parcursul locatiunii, locatiunea inceteaza de drept. Aceasta incetare produce
efecte numai pentru viitor, chiar daca desfiintarea titlului locatorului opereaza
retroactiv. Aceasta pentru ca, pana la desfiintare, titlul locatorului s-a bucurat de
prezumtia de validitate si eficacitate, prezumtie la adapostul careia el a putut
asigura locatarului folosinta lucrului.
Totusi, art. 1811 prevede un mare numar de exceptii de la aceasta regula, ipoteze
in care contractul de locatiune se transfera dobanditorului bunului care este
obligat sa respecte contractul si sa execute obligatiile locatorului initial,
subrogandu-se si in drepturile acestuia
Termenul de preaviz aplicabil in acest caz este de 2 ori mai lung decat termenul
care s-ar aplica potrivit uzantelor in materie de denuntare unilaterala.
Locuintele si spatiile profesionale sunt supuse unui set de reglementari specifice dintre
care unele sunt determinate de natura specifica a acestor bunuri, iar celelalte din
imperativul de a se asigura locatarului o stabilitate suplimentara a dreptului sau de a
folosi bunurile respective
Printre reglementarile care vizeaza natura specifica a bunurilor avem art. 1830 care in
cazul acestor 2 tipuri de spatii prevede un motiv specific de reziliere a contractului de
inchiriere pe langa neexecutarea obligatiilor contractuale. Astfel, potrivit art. 1830 alin.
(2), locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere in cazul in care
chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acestora le-a ingaduit in orice
mod folosirea, detinerea sau accesul in spatiu, au un comportament care face imposibila
convietuirea cu celelalte persoane care folosesc acelasi imobil sau imobile aflate in
vecinatate, ori impiedica folosirea normala a spatiilor incluse celor comune aflate la
dispozitia tertilor. Pentru acest motiv locatorul nu poate declara unilateral rezilierea - in
lipsa de pact comisoriu expres, el trebuie sa solicite instantei de judecata sa pronunte
rezilierea pentru acest motiv, ratiunea reglementarii fiind aceea ca aprecierea
indeplinirii conditiilor inchirierii ar trebui sa fie impartiala si nu influentata de eventualul
subiectivism al locatorului
In cel mult 3 zile daca durata lui a fost mai mica de 1 luna
Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei
hotarari judecatoresti 1831 alin. (1)
Art. 1831
Aceste dispozitii sunt menite sa asigure locatarului o opozitie contractuala mai
puternica decat in dreptul comun, deoarece avand in vedere destinatia de locuinta a
bunului dat in locatiune, protectia drepturilor locatarului este o componenta a dreptului
constitutional la un nivel de trai decent, nivel de trai care implica si conditii de locuire
satisfacatoare.
In acest caz insa, cand locuiesc si alte persoane, ele vor fi tinute solidar cu
chiriasul pentru toate obligatiile izvorate din contract pe durata locuirii lor
impreuna cu chiriasul
Aceasta dispozitie este singura care este mai favorabila locatorului decat dreptul
comun, toate celelalte sunt mai favorabile locatarului
Decesul chiriasului
Incetarea contractului
Cursuri Page 57
servit drept locuinta a familiei (concept juridic nou introdus de NCC si are un
regim derogatoriu de la orice, este o institutie de dreptul familiei, potrivit art.
321) nu orice spatiu cu destinatia de locuire aflat in folosinta sau in
proprietatea sotilor este o locuinta a familiei; locuinta familiei este in mod
necesar unica pentru familie si ea trebuie sa fi fost afectata in concret
folosintei locative fie de catre cei doi soti, fie, daca ei nu au locuinta
comuna, de catre sotul la care se afla copiii sotul care nu a locuit in
locuinta inchiriata nu poate pretinde continuarea contractului de
inchiriere.
CONTRACTUL DE ARENDARE
Varietate a contractului de locatiune care are drept specific faptul ca obiectul locatiunii il
reprezinta un bun cu destinatie agricola
Art. 1836 da o enumerare exemplificativa din care rezulta ca poti sa arendezi un peste, o oaie,
o gaina ... :))
Datorita naturii obiectului sau, contractul de arenda nu poate fi incheiat pe o durata mai
scurta decat durata necesara dezvoltarii fructelor
Potrivit art. 1845 contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele
inregistrate la Consiliul Local constituie in conditiile legii titluri executorii pentru plata arendei
la termenele si in modalitatile stabilite in contract.
Se distinge dupa cum arenda este sau nu direct proportionala cu recolta efectiv
realizata (arenda este chiria platita de arendas arendatorului; pretul acestui contract de
locatiune)
Atunci cand arenda este proportionala cu recolta si recolta piere fortuit, prin aplicarea
modalitatii contractuale de stabilire a arendei se va ajunge in mod necesar ca fiecare
dintre parti, arendasul si arendatorul, sa suporte proportional riscul pieiri fortuite a
recoltei
Numai daca pieirea recoltei a avut loc dupa ce aceasta a fost culeasa, este posibil ca
riscul pieirii sa fie suportat numai de una dintre parti si anume de partea a carei
intarziere in predare, respectiv in preluarea arendei a precedat pieirea
In situatia in care arenda nu este stabilita proportional cu recolta, ci este stabilita intr-o
cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata ori intr-o
suma de bani determinabila in functie de alte criterii decat cantitatea totala de fructe
recoltate, riscul pieirii fortuite a recoltei il suporta in principiu arendasul. El nu va
putea sa se descarce niciodata de acest risc in cazul in care pieirea fortuita survine
recoltarii.
In cazul in care recolta piere in proportie de cel putin 1/2, arendasul poate cere
reducerea arendei proportional cu partea pierita
Cand contractul de arendare are o perioada mai lunga de 1 an, proportia pieirii
recoltei se va stabili in raport cu recolta tuturor anilor inclusi in contract, astfel
incat arendasul va putea cere reducerea arendei numai in ultim an al contractului
In schimb, daca pieirea precede recoltarea, prin exceptie, arendatorul ar putea fi adus
in situatia de a suporta in parte riscul pierii fortuite a recoltei si anume:
De a executa o lucrare
De a presta un serviciu
Din definitie rezulta ca obligatiile antreprenorului sunt de 2 categorii
Distinctia intre aceste 2 categorii se face dupa cum obligatia antreprenorului se executa
uno ictu sau in prestatii succesive
Esentialmente oneros
In principiu comutativ
In principiu consensual
Anume atunci cand obligatiile antreprenorului au caracter repetat, fie periodic, fie
continuu, iar obligatiile beneficiarul rezida in plati periodice situatia antreprizei de
serviciu
Atunci cand contractul este cu executare succesiva, iar una din parti nu-si executa
obligatia esentiala, cea aplicabila este rezilierea, iar nu rezolutiunea, ceea ce presupune
ca prestatile deja executate nu sunt supuse restituirii, incetarea contractului operand
doar pentru viitor
Caracterul personal
Caracterele juridice ale contractului de antrepriza
In toate cazurile, contractul de antrepriza este un act de dispozitie pentru antreprenor
act de conservare, spre exemplu contractul de restaurare a unui imobil istoric sau
contractul cu restaurantul la care luam pranzul
Daca aceasta prestatie este caracteristica unui alt contract special, contractul
astfel incheiat va fi un contract mixt, fiind supus concomitent reglementarilor
contractului de antrepriza si al acelui alt contract special
Obiect
Conditiile de validitate
Curs 11
9 decembrie 2011
12:44
Cursuri Page 60
asumate de cea din urma de a executa lucrarile de consolidare a acelui bun
este si contract de locatiune, datorita obligatiei de a asigura constructia unui
bun si contract de antrepriza, datorita obligatiei de consolidare. Daca pe
langa obligatia de consolidare, creditorul folosintei bunului isi asuma si alte
obligatii, cum ar fi aceea de a plati o suma de bani sau de a transmite un alt
bun, atunci contractul va ramane de antrepriza numai in situatia in care
obligatia de consolidare a reprezentat motivul determinant al vointei de a
contracta a debitorului folosintei bunului. In caz contrar, contractul este
numai de locatiune, daca este mai importanta suma de bani...
Intrucat antreprenorul e un profesionist el poate fi presupus ca lucreaza la pretul pietei,
iar clientul care nu a mentionat altceva poate fi presupus ca accepta acest pret. De
aceea, un contract de antrepriza prin care nu s-au stabilit criterii de determinare a
pretului nu va fi presupus nul, pentru caracterul nedeterminabil al obiectului, ci va fi
considerat incheiat pentru pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii sau, in lipsa
unor asemenea prevederi legale, pentru pretul stabilit in raport cu munca depusa si
cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului avandu-se in
vedere si uzantele existente.
Obligatiile partilor
Relatia dintre contractul de antrepriza si alte contracte
Efecte
Cursuri Page 61
Continuare contract de antrepriza
Obligatiile antreprenorului
Modul in care obligatia este stipulata in contract 1.
Existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului 2.
Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului 3.
Influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiilor 4.
Aceste criterii se aplica in mod cumulativ.
Criterii de diferentiere: potrivit art. 1481 alin. (3 )pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace
sau de rezultat, se va tine seama indeosebi de :
-
In esenta, daca rezultatul urmarit de creditor se afla in mod exclusiv sub controlul debitorului,
excluzand numai cauzele fortuite, deci imprevizibile pentru parti la momentul incheierii
contractului, atunci obligatia este considerata de rezultat.
-
In schimb, daca atingerea rezultatului depinde si de circumstante exterioare conduitei debitorului,
previzibile pentru parti, sau daca depinde de conduita creditorului, in acest caz obligatia este de
diligenta
-
Daca prin natura ei, executarea lucrarii, sau prestarea serviciului presupune o anumita
materie prima, sau punerea in aplicare a anumitor mijloace, atunci in lipsa de
stipulatie contrara, antreprenorul este obligat sa procure acele materii prime si
mijloace.
-
In acest sens, potrivt art.1857 alin. (1) daca prin lege sau prin contract nu rezulta
altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale
-
Raspunderea antreprenorului pentru viciile materialelor pe care le furnizeaza in cadrul
lucrarii, este supusa acelorasi reguli ca si raspunderea vanzatorului, insa pentru a
distinge daca viciile materialelor sunt ascunse sau aparente, se va lua ca moment de
referinta momentul in care beneficiarul ar fi trebuit sa ia cunostinta de viciile
aparente, adica momentul receptiei lucrarii.
-
Atunci cand prin derogare de la dreptul comun, materialele sunt procurate de
beneficiar, antreprenorul este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze potriviti
destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care
materialele au fost intrebuintate si sa ii restituie beneficiarului tot ce a primit de la el
si nu a folosit in realizarea lucrarii.
-
Obligatia de a procura materialele
Intrucat antreprenorul este prezumat specialist in domeniul antreprizei, iar
beneficiarul este prezumat profan in acelasi domeniu, legiutorul a pus in sarcina
antreprenorului o obligatie de informare prevazuta de art. 1858 NCC
-
Viciile materialelor sau celorlalte mijloace puse la dispozitie de beneficiar
Instructiunile necorespunzatoare date de beneficiar
Circumstante externe antreprenorului pentru care el nu este tinut sa raspunda
(Exemplu: panza freatica unde se construieste casa este foarte sus, si nu se stia
acest lucru, proiectul fiind facut fara a lua in calcul acest lucru va fi obligat sa
informeze in legatura cu acest aspect)
Potrivit art. 2386 pct. 6) beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si antreprenorii care au
convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, ipoteca
avand ca obiect acel imobil si garantand sumele datorate arhitectilor, respectiv
antreprenorilor numai in limita in sporului de valoare realizat.
-
Raportul dintre contractul de antrepriza si alte contracte incheiate in legatura cu obiectul sau : III.
Contractul de subantrepriza a.
Potrivit art. 1852 antreprenorul poate incheia in calitate de beneficiar contracte de
subantrepriza prin care incredinteaza unui sau mai multor subantreprenori executarea unor
parti sau elemente ale lucrarii ori serviciilor.
-
Asemenea contracte se pot incheia in principiu in legatura cu orice parte a lucrarii contractate de
antreprenorul principal cu clientul, exceptand acele parti din lucrare care presupun aplicarea
calitatilor personale ale antreprenorului care au fost determinante pentru consimtamantul
clientului.
-
In toate cazurile, in raporturile cu clientul , antreprenorul principal raspunde pentru fapta
subantreprenorilor la fel ca pentru propria sa fapta
-
Raporturile dintre antreprenorul principal si subantreprenori sunt guvernate de reglementarea
raportului de antrepriza in care antreprenorul principal are pozitia beneficiarului, iar
subantreprenorul pe cea a antreprenorului
-
Actiunea directa a subcontractantilor b.
Fata de VCC, sfera persoanala a actiunii directe impotriva beneficiarului a fost extinsa in NCC
la orice persoane care au incheiat contracte cu antreprenorul (nu numai salariatii si micii
mestesugari, ci si subantreprenorii)
-
Aceste persoane trebuie sa isi fi executat propriile lor obligatii; in cazul in care in temeiul
convenitiei lor cu antreprenorul acesta le datora plati in avans, ele nu vor putea pretinde
aceste plati in avans de la beneficiar.
-
Actiunea directa este admisibila doar in limita sumei datorata de beneficiar
antreprenorului la momentul introducerii actiunii; aceasta inseamna ca daca datoria
beneficiarului nu a ajuns la scadenta pentru ca, spre exemplpu, lucrarea nu a fost
receptionata, subcontractantii antreprenorului nu vor putea pretinde plata acestei datorii;
de asemenea, daca beneficiarul a facut plati in avans fata de antreprenor, aceste plati sunt
opozabile subcontractantilor antreprenorului in masura in care pot fi dovedite cu mijloace
de proba ce pot fi opuse acestora (exemplu: pe actuala reglementare, prin inscrisuri cu data
certa)
-
Potrivit art. 1856 in masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care in baza
unui contract incheiat cu acesta au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau
executarea lucrarii contractate, au actiune directa impotriva beneficiarului pana la concurenta
sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii.
-
INCETAREA CONTRACTULUI
Potrivit art. 1870 decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului
decat daca face imposibila sau inutila executarea sa.
Decesul beneficiarului
Sau incapacitatea sa de a executa contractul, determina incetarea contractului atunci
cand executarea lui presupunea faptul personal al antreprenorului.
Decesul antreprenorului
Incetarea contractului prin decesul partilor
Contractul de antreprisa este supus modurilor de incetare de drept comun, cu urmatoarele
particularitati :
Cursuri Page 65
decisive pentru consimtamantul beneficiarului la incheierea contractului
In acest caz, incetarea contractului de antrepriza, prin derogare de la dreptul comun,
beneficiarul este tinut sa receptioneze lucrarea desi este partiala, dar numai daca o
poate folosi. In consecinta, el va fi tinut sa plateasca si pretul convenit cu
antreprenorul in proportie cu partea din lucrare pe care o poate folosi, luandu-se in
considerare valoarea acestei parti si cheltuielile pe care realizarea ei le-a presupus.
In situatia in care lucrarea a fost precedata de anumite pregatiri (cum ar fi: redactarea
anumitor planuri, colectarea anumitor materiale), beneficiarul are dreptul de a cere
predarea acestor planuri sau materiale, platind o indemnizatie adecvata in raport cu
costul pregatirilor in cauza.
In situatii exceptionale cand datorita lucrarii sau serviciului, ori datorita prevederilor
contractului beneficiarul trebuie sa furnizeze anumite prestatii pentru ca antreprenorul
sa poata executa lucrarea, nefurnizarea acestor prestatii da dreptul antreprenorului sa
obtina rezolutiunea/rezilierea contractului si sa pretinda repararea prejudiciului
cauzat lui in urma rezolutiunii sau rezilierii
Toate viciile aparute in acest interval de timp si care pot fi constatate cu ocazia
receptiei finale, sunt considerate vicii aparente, iar prescriptia actiunii prin care se
sanctioneaza aceste vicii incepe sa curga de la data procesului verbal de receptie
finala.
Tot de la aceasta data incepe sa curga si termenul de garantie contra viciilor ascunse
ale lucrarii.
Prin exceptie, viciile care afecteaza structura de rezistenta si care rezulta din
nerespectarea normelor de proiectare si de executie in vigoare la data realizarii
lucrarii, angajeaza raspunderea antreprenorului indiferent de momentul in care se
ivesc pe durata existentei constructiei.
Prin procesul verbal la terminarea lucrarii, trebuie mentionate viciile aparente ale lucrarii
de la data acelei receptii, precum si termenele in care urmeaza a fi remediate.
Conditiile in care ei se pot exonera de raspundere sunt prevazute in art. 1879 NCC :
O receptie finala b.
CONTRACTUL DE MANDAT
Potriviti art. 2009 NCC mandatul este contractul prin care o parte numita mandatar se obligat
sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numita mandant.
Din aceasta definitie rezulta obligatia carateristica este ca si la contractul de antrepriza o obligatie
de a face, insa spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatia asumata nu este un simplu
fapt material sau intelectual, ci el reprezinta incheierea unui act juridic.
Actul juridic este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice ce nu s-
ar putea produce in lipsa manifestarii de vointa.
In cazul contractului de mandat, manifestarea de vointa care face obiectul obligatiei mandatarului
urmeaza sa produca efecte juridice in patrimoniul mandantului. Asa se explica exprimarea
legiutorului "se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parte"
"pe seama" = efectele juridice se produc in patrimoniul mandantului.
Daca actul juridic pentru care s-a dat mandat este un contract ce urmeaza a fi incheiat cu un
tert, contractul va produce efecte de natura raporturilor juridice intre acel tert si mandant, chiar
daca la incheierea lui vointa mandantului a fost exprimata de mandatar.
Intrucat mandatarul se obliga sa incheie actul pe seama mandantului, el este tinut sa urmareasca
ocrotirea intereselor acestuia, iar aceasta obligatie a sa se numeste "obligatie de loialitate"
Contractul de mandat este un contract cu caracter strict personal ( datorita obligatiei de loialitate
si increderea mandantului in mandatar )
Deoarece la incheierea actului juridic ce face obiectul mandatului mandatarul este tinut sa
ocroteasca interesele mandantului, acest act este considerat in toate cazurile facut si in interesul
sau(al mandantului), iar uneori numai in interesul mandantului, atunci cand mandatarul nu
primeste o remuneratie. Din acest motiv, orice risc intampinat de mandatar in executarea
mandatului trebuie suportat de catre mandant (a doua mare diferenta fata de antrepriza)
Notiune si clasificare I.
Cand in schimbul obligatiei asumate de mandatar, mandantul se obliga la o contraprestatie,
contractul de mandat este cu titlu oneros
Atunci cand este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin contract, ea
urmeaza a fi stabilita potrivit legii, uzantelor sau dupa valoarea serviciilor prestate, iar in cazul in
care partile nu cad de acord asupra acestei valori, oricare dintre ele se poate adresa instantei
judecatoresti, actiunea avand ca obiect stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu
dreptul de a pretinde plata remuneratiei.
Mandatul cu reprezentare 1.
Reprezentarea este puterea pe care o are o persoana de a incheia acte juridice in numele unei
alte persoane.
Intrucat reprezentarea este o putere, ea este concomitent atat un drept, cat si o obligatie.
Spre deosebire de dreptul subiectiv obisnuit, puterea trebuie exercitata nu in interesul titularului
sau, ci in interesul altuia.
Atunci cand puterea izvoraste dintr-un act juridic, acel act juridic poarta numele de
imputernicire. Uneori, imputernicirea sau instrumentul de proba care o constata se
numeste procura.
Pentru reglementarea contractului de mandat cu reprezentare, potrivit art. 2012 alin. (3) NCC se
aplica dispozitiile comune ale contractului de mandat, dispozitiile comune ale reprezentarii (din
materia TGO art. 1295 - 1314 ) si dispozitiile specifice mandatului cu reprezentare care alcatuiesc
Sectiunea a 2-a din Capitolul 9, Titlul 11.
Dispozitiile din materia mandatului cu reprezentare reprezinta si drept comun pentru materia
mandatului fara reprezentare, astfel cum rezulta din art. 2039 alin. (2)
Potrivit art. 1299 contractul incheiat pe temeiul reprezentarii este anulabil atunci cand
consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste
elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din
urma a fost viciata.
Potrivit art. 1300 afara de cazul cand sunt relevante pentru elementele stabilite de
reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite
imprejurari se aplica in persoana reprezentantului. Totusi, reprezentantul de rea-credinta
nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentatului.
In consecinta, conditiile de validitate a actului juridic care tin de formarea si exprimarea vointei
juridice la act vor trebui examinate atat in raport cu reprezentantul cat si in raport cu
reprezentatul.
Mandatul cu reprezentare I.
Cursuri Page 69
aceasta situatie nu se aplica regulile mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind un fel de
antreprenor, iar contractul formandu-se intre absenti, intre cel ce trimite pe persoana care sa
comunice si tertul. Acesta este solul - "nuncius".
Atat mandantul cat si mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care
s-a dat mandatul art. 1301 NCC.
Cea mai frecventa metoda de acceptare tacita a ofertei de mandat consemnate prin
procura, este executarea mandatului astfel oferit, prin incheierea de catre mandatar pe
seama mandantului a actului juridic ce facea obiectul procurii. Aceasta incheiere este in
acelasi timp act de formare si act de executare a mandatului.
Un alt caz de acceptare tacita prezumata de lege, este prevazut de art. 2014 NCC in
absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a
caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului, ori pentru care acesta si-a
oferit serviciile in mod public, ori direct mandantului.
Cursuri Page 74
care intarzierea acestei executari ar risca sa prejudicieze interesele mandantului.
Ceea ce face mandatarul pana la data la care a luat la cunostiinta de modul de
incetare aplicabil este valabil si produce efecte intre terti si mandant
-
Atata vreme cat tertii nu au cunoscut si nu puteau cu diligente normale sa
cunoasca incetarea mandatului , ei se pot prevala impotriva mandantului de
efectele contracutlui incheiat cu mandatarul in aplicarea teoriei mandatului
aparent
-
La incetarea contractului de mandat in orice mod, mandatarul este obligat sa
restituie mandantului procura
-
Mandatarul are dreptul sa retina o copie a procurii, certificata de mandant, cu
mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat. Mandatarul nu poate retine
procura ca garantie a executarii obligatiilor mandantului art. 1308 NCC
-
Incetarea contractului de mandat are ca efect accelerarea scadentei obligatiei
mandatarului de a da socoteala mandantului
-
Mandatul dat mai multor mandatari pentru a lucra impreuna inceteaza pentru toti
mandatarii la data cand orice mod de incetare il afecteaza pe oricare dintre ei.
-
Elemente comune :
Cursuri Page 75
Validitatea contractului de mandat
Exceptiile de la caracterul consensual
Forma autentica ad validitatem 1.
Exceptii: contractul de mandat e supus formei autentice ad validitatemcand mandatul s-a
dat pentru incheierea unui act supus formei autentice ad validitatem, insusi contractul de
mandat trebuie sa imbrace aceasta forma
Cand legea prevede o alta conditie de forma, sub sanctiunea nulitatii, conditia respectiva se
aplica si mandatului regula unitatii dintre contractul de mandat si contractul pentru care
s-a dat mandat, regula explicabila prin aceea ca mandatul incorporeaza nu numai
consimtamantul mandantului pentru contractul de mandat, ci si o parte din consimtamantul
sau la actul pentru care se da mandat. De aceea daca legea supune acest ultim consimtamant
unei anumite cerinte de forma, cerinta in cauza este aplicabila si mandatului.
Regula unitatii dintre contactul de mandat si actul pentru care s-a dat mandantul nu se aplica
acelor conditii de forma prevazute de lege doar pentru opozabilitatea fata de terti nu este
necesara inscrierea in cartea funciara a unui mandat dat pentru incheierea unui act supus
formalitatii inscrierii in vederea asigurarii opozabilitatii lui fata de terti.
Controversa cu privire la aplicarea regulii unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat
mandat, cu privire la situatiile in care nu legea, ci partile convin o anumita forma pentru
exprimarea consimtamantului lor la actul pentru care s-a dat mandat.
In sensul neaplicarii regulii putem remarca faptul ca potrivit art. 2013 alin. (2) teza I regula
unitatii vizeaza doar actele pentru care legea impune o anumita forma, per a contrario ea nu s-
ar aplica actelor pe care partile convin sa le incheie intr-o anumita forma. Totusi, Legea
136/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede ca ori de cate ori o parte este
reprezentata la incheierea unui act autentic, reprezentantul trebuie sa prezinte notarului
imputernicirea sa in forma autentica, fara a distinge dupa cum actul pentru care s-a dat
imputernicirea se incheie in forma autentica in virtutea unei cerinte legale de validitate, ori
in virtutea conventiei partilor. In consecinta, cel putin in privinta formei autentice, regula
unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat se aplica indiferent daca forma
autentica a fost aleasa de parti sau a fost impusa prin lege.
Obiectul mandatului 2.
Intotdeauna este un act juridic
Ca regula, orice act juridic poate fi incheiat prin mandatar
Fac exceptie actele juridice strict personale, cum sunt testamentul, contractul de munca s.a.
Atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru orice afacere
dintr-o anumita categorie a mandantului, fara a fi determinat in mod neechivoc
obiectul afacerilor din acea categorie
General
Exemplu: mandatul dat pentru dobandirea unei locuinte de catre mandatar
pe seama mandantului este un mandat special
Atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, iar pentru
aplicarea acestei definitii, ca un act sa fie determinat, este necesar ca mandantul
sa indice in contractul de mandat cel putin natura actului si obiectul uneia dintre
obligatiile principale
Special
Din punctul de vedere al obiectul sau, mandatul poate fi:
Curs 14
21 decembrie 2011
17:07
Cursuri Page 76
doar pentru incheierea contractului ce face obiectul mandatului, eventual in
mod gradual. Astfel, mandatul dat pentru vanzarea unui bun al mandantului ii
permite mandatarului sa incheie si o promisiune de vanzare in legatura cu acel
bun, precumsi un pact de optiune in legatura cu acel bun. In schimb, mandatul
dat pentru incheierea unui contract nu il autorizeaza pe mandatar sa savarseasca
si acte de executare al acelui contract.
Mandatul dat pentru o vanzare nu ii permite mandatarului sa incaseze pretul pe
seama mandantului. Mandatarul nu poate incheia, in principiu, contracte de o
alta natura decat acelea indicate prin contractul de mandat special, chiar daca ele
sunt mai putin grave pentru mandant. Astfel, daca s-a dat mandat pentru
incheierea unui contract de vanzare, mandatarul nu poate incheia un contract de
locatiune cu privire la acelasi bun.
In vechiul cod civil nu se prevedea nicio regula in legatura cu intervalul de timp in care se
poate incheia actul pentru care s-a dat mandatul. Din acest motiv au aparut o serie de
abuzuri si unii mandatari au folosit procuri vechi care nu mai corespundeau vointei
mandantului pentru a incheia contracte pe seama acestuia. Spre a se evita asemenea practici,
NCC in art. 2015 prevede ca daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat
inceteaza in 3 ani de la incheierea lui. Acest termen reprezinta un termen extinctiv pentru
obligatia mandatarului de a incheia actul si pentru puterea lui de reprezentare, precum si un
termen suspensiv pentru obligatia lui de a da socoteala mandantului pentru bunurile primite
in executarea mandatului.
Potrivit art. 2018, daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul trebuie sa
actioneze cu diligenta unui bun proprietar, el raspunzand fata de mandant si
pentru cea mai mica din culpe, culpa levissima.
Daca mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este tinut sa actioneze cu aceeasi
diligenta ca si in propriile sale afaceri. El va raspunde fata de mandant in acest
caz numai daca intr-un caz concret a actionat cu mai putina prudenta si diligenta
decat intr-un alt caz concret similar in care a trebuit sa isi apere propriile
interese, culpa levis in concreto.
La incheierea actului pentru care s-a dat mandat cu reprezentare, mandatarul are
indatorirea de a il reprezenta pe mandant, adica de a incheia actul nu numai pe
seama mandantul, ci si in numele acestuia, comunicand tertului co-contractant ca
efectele contractului se vor produce in patrimoniul mandantului, in virtutea puterii
In toate situatiile la incheierea actului pentru care s-a dat mandat, mandatarul
care exercita puterea de reprezentare trebuie sa actioneze in mod loial fata de
interesele mandantului. De aceea, in principiu, el nu va putea utiliza puterea de
reprezentare pentru a-si satisface un interes propriu, contrar celui al
mandantului. Daca ar proceda in acest fel, mandatarul ar raspunde contractual
fata demandant, atat pentru incalcarea obligatiei de loialitate, cat si pentru ca, in
executarea mandatului nu a incheiat un contract valabil. Intr-adevar, potrivit art.
1303 contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu
reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului atunci cand conflictul era
cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii actului (cel
care incheie si stie este vinovat de cel putin dol prin reticenta). O aplicatie a acestei
reguli este produsa de art. 1304 care se refera la contractul cu sine insusi si la
dubla reprezentare - este contract cu sine insusi contractul incheiat deaceeasi
persoana in nume propriu pentru una dintre parti si in calitate de mandatar pentru
cealalta parte. Dubla reprezentare desemneaza situatia in care doua parti ale
aceluiasi contract cu interese contrare sunt reprezentate la incheierea contractului
prin acelasi reprezentant. Pentru aceste 2 ipoteze art. 1304 pevede ca un
asemenea contract este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia
cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres sa incheie actul
in acest fel, precum si cu exceptia situatiei in care cuprinsul contractului a fost
determinat intr-un asemenea mod in imputernicire incat sa excluda posibilitatea
conflictului de interese.
Prin exceptie, mandatarul poate fi autorizat la substituire, fie in mod expres, fie
in mod tacit
Autorizarea tacita poate avea loc in virtutea legii atunci cand, desi contractul nu a
prevazut posibilitatea substituirii, se ivesc imprejurari care, potrivit legii, permit o
asemenea substituire
Regimul juridic al pluralitatii de mandatari este diferit dupa cum s-a stipulat sau
nu ca mandatarii sa lucreze impreuna in interesul mandantului
Cursuri Page 79
obligati sa lucreze impreuna l-au acceptat
Cand nu s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna, contractul de mandat se
formeaza separat cu fiecare dintre ei prin acceptarea exprimata de el
Toate obligatiile mentionate pana acum sunt garantate prin drept de retentie al
mandatarului asupra bunurilor pe care le-a primit pentru mandant ori de la
mandant
iv.
Mandatarul are un drept de retentie pana la executarea completa a obligatiilor
mandantului
Atunci cand mandatul a fost dat acelasi mandatar de mai multe persoane pentru
o afacere comuna, fiecare din ele raspunde solidar cu celelalte fata de mandatar
pentru toate obligatiile mandantului
v.
Obligatii ale mandantului
Intre partile contractului de mandat si terti 2.
Cursuri Page 80
MANDATUL FARA REPREZENTARE
Supus regulilor de mandat cu reprezentare, cu diferenta esentiala ca, in cazul mandatului fara
reprezentare, mandatarul nu contracteaza in numele si pe seama mandantului, ci doar pe
seama mandantului, dar in nume propriu
Aceasta inseamna ca, din punctul de vedere al tertului contractant, contractul produce efecte
intre el si mandatar, efectele producandu-se fata de mandant doar din punctul de vedere al
mandatului si mandatarului
Totusi, potrivit art. 2040 alin. (2) mandantul care si-a executat obligatiile fata de mandatar,
se poate substitui in drepturile acestuia fata de terti, exercitand impotriva lor drepturile de
creanta nascute din contractul incheiat de mandatar in executarea mandatului
In privinta bunurilor mobile, din momentul in care tertul i-a transferat bunul
mandatarului, acesta intra direct in patrimoniul mandantului, in consecinta el poate
revendica, in primul rand de la mandatar, dar si de la subdobanditorii lui in masura,
pentru acestia din urma, in care ei nu pot opune dobandirea proprietatii prin posesie de
buna-credinta
In ceea ce priveste bunurile imobile, ele vor fi supuse, in principiu, efectului constitutiv
al inscrierii in cartea funciara. De aceea, in momentul in care mandatarul si-a inscris
dreptul provenind de la tert pe numele sau, mandantul ii poate pretinde acordul pentru
ca dreptul sa fie inscris pe numele mandantului. In cazul refuzului din partea
mandatarului, mandantul poate introduce impotriva sa o actiune in prestatie tabulara,
inscrierea urmand sa fie efectuata pe temeiul hotararii judecatoresti.
CONTRACTUL DE IMPRUMUT
Imprumutul este contractul prin care o parte, numita imprumutator, remite celeilalte parti,
numita imprumutat, spre folosinta, unul sau mai multe bunuri, cu obligatia pentru
imprumutat de a le restitui dupa un anumit interval de timp.
Potrivit art. 1279 alin. (3) o asemenea promisiune nu s-ar putea executa silit prin
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, intrucat o hotarare judecatoreasca nu
poate substitui remiterea bunului imprumutat, ci numai manifestarea de vointa a
promitentului. In consecinta, de regula, hotararea judecatoreasca nu poate substitui
consimtamantul la un contract real. Totusi, prin exceptie, potrivit art. 2145 atunci cand bunul
se afla deja in detinerea beneficiarului cu alt titlu, instanta poate pronunta o hotarare
judecatoreasca care sa substituie consimtamantul promitentului la imprumut. Din acest text
rezulta implicit ca atunci cand imprumutatul detine deja bunul, formarea valabila a
contractului de imprumut nu necesita remiterea, ci numai un acord de vointa intre
imprumutator si imprumutat.
Dupa cum rezulta de asemenea din definitie, de esenta contractului de imprumut este ca
imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat folosirea presupune in mod natural o perioada de
timp este de asemenea de esenta contractului de imprumut ca obligatia de restituire a
imprumutatului sa fie afectata de un termen suspensiv, corespunzator acestei perioade de
timp. Chiar daca partile nu au prevazut un astfel de termen, instanta de judecata poate
determina termenul suplinind consimtamantul lor potrivit unor reguli specifice fiecarui tip de
Cursuri Page 81
determina termenul suplinind consimtamantul lor potrivit unor reguli specifice fiecarui tip de
imprumut.
De esenta imprumutului este ca imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat unele bunuri se
consuma prin folosinta, restituirea lor nu se va putea face in mod individual-determinat, in
specie, ci numai prin bunuri de aceeasi natura si calitate.
Imprumut de folosinta
Imprumut de consumatie
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
Sub acest aspect, in functie de natura bunului ce face obiectul contractului de imprumut,
contractele de imprumut se clasifica in:
Potrivit art. 2146, imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte,
numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru
a se folosi de acest bun cu obligatia de a il restitui dupa un timp.
Specific acestui tip de imprumut este ca el are ca obiect un bun individual-determinat care
trebuie restituit in natura sa.
Intrucat obligatia tipica decurgand din contract si anume obligatia de resituire, revine
comodatarului, iar comodantul nu are obligatii interdependente cu acesta, contractul este
unilateral.
Intrucat comodatarul poate folosi bunul in interes propriu cu titlu gratuit fara a se obliga la o
contraprestatie in schimbul acestei folosinte, contractul este cu titlu gratuit si prin aceasta se
diferentiaza de contractul de locatiune, in care cel ce foloseste bunul datoreaza o
contraprestatie.
Ca orice contract gratuit, contractul de imprumu de folosinta (de comodat) este un contract
intuitu personae si, din acest motiv, el inceteaza cu moartea comodatarului, moment la care
obligatia de restituire devine scadenta imediat, se accelereaza (in terminologia NCC) si
trebuie executata fara intarziere de mostenitorii comodatari.
Tot din cauza caracterului personal al contractului, comodatul nu este opozabil dobanditorilor
bunului de la comodant, si, din acelasi motiv, comodatarul nu poate transmite folosinta
bunului pentru nici o alta persoana.
Potrivit art.2147 daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul
de a folosi bunul poate fi comodant. Aceasta este o cerinta de validitate a contractului, care
pare sa deroge de la regula adoptata potrivit art. 1230 conform careia obligatiile avand ca
obiect prestatii asupra unui bun de care debitorul nu poate dispune sunt valabile. Totusi,
derogarea se explica prin faptul ca imprumutul de folosinta se formeaza prin remiterea
bunului ori, daca oblgiatia de a remite un bun al altuia e valabila, remiterea unui bun care nu a
devenit pana la data remiterii al debitorului acestei obligatii, nu constituie o plata valabila. Prin
asemanare rezulta ca remiterea spre folosinta a unui bun de catre o persoana care nu are ea
insasi dreptul de a folosi bunul nu este valabila si, in consecinta, nu poate forma valabil un
contract de imprumut.
Obiectul contractului il pot forma orice bunuri necomsumptibile prin natura lor ori potrivit
vointei partilor, individual determinate.
Daca partile concep bunul remis ca fiind fungibil cu alte bunuri, atunci contractul nu este un
imprumut de folosinta, ci fie un imprumut de consumatie, atunci cand acele alte bunuri au
aceeasi natura si calitate, fie un contract de schimb cu termen in caz contrar.
Intrucat contractul de folosinta se face prin remitere, nu pot face obiectul contractului de
imprumut decat bunurile susceptibile de remitere, adica bunurile corporale. Uneori se
admite in doctrina ca si bunurile incorporale ar putea face obiectul contractului de comodat,
dandu-se exemplul licentelor gratuite de drepturi de proprietate intelectuala. Oricum, si daca
asemenea licente nu ar fi considerate drept contract de comodat, ele ar fi valabile drept
contracte nenumite.
Comodatarul nu are niciun drept si nicio obligatie de a folosi bunul dat in comodat
El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
Obligatia de a mentine destinatia bunului 1.
Obligatiile comodatarului
Efectele contractului de comodat
Cursuri Page 82
El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
ca putere de fapt asupra bunului in urma faptului ca prin remitere, a dobandit
detentia asupra acestui bun
Cea mai importanta dintre aceste obligatii este obligatia de a mentine destinatia
bunului
Potrivit art. 2148 alin. (2), comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat
in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa,
dupa natura bunului
Potrivit art. 2148 alin. (1) comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve
bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar
Standardul aprecierii este mai ridicat chiar decat al depozitarului cu titlu oneros
pentru ca depozitarul cu titlu oneros actioneaza atat in interesul sau, cat si in
interesul deponentului pentru care pastreaza bunul
In schimb, comodatarul detine bunul numai in interesul sau, spre a-si satisface o
folosinta pentru care nu datoreaza nicio contraprestatie
In acelasi sens, imbina si regula de drept comun, conform careia debitorul suporta
cheltuielile platii, asadar de vreme ce este obligat sa conserve bunul, comodatarul
este obligat sa suporte si cheltuielile ocazionate de conservare
Totusi, potrivit alin. (2) al art. 2151, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate
cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute
la incheierea contractului atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a
opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi
instiintat in timp util.
Totusi, coroband acest text, art. 2151 alin (2) cu art. 2150 rezulta ca, si in privinta
cheltuielilor exceptionale, comodatarul nu este liber daca sa avanseze sau nu
aceste cheltuieli, ci el este obligat sa le avanseze - adica sa sacrifice un bun al sau
sau banii - pentru a impiedica deteriorarea bunului comodantului, instiintandu-l pe
comodant daca este posibil anterior, sau ulterior, daca instiintarea prealabila nu a
fost posibila.
Aceste cheltuieli exceptionale - tot comodatarul este obligat sa le faca mai intai,
dar poate sa ceara rambursarea lor de la comodant.
Din acest motiv, potrivit art. 2150 comodatarul raspunde pentru pieirea bunului
imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar
fi putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul
dintre cele 2 bunuri, l-a preferat pe al sau.
Atunci cand partile nu au prevazut un termen, dar bunul a fost dat cu imprumut in
vedere unei folosinte determinate, el trebuie restituit dupa realizarea acelei
folosinte.
Chiar si cand s-a prevazut un termen ori o folosinta determinata a bunului dat cu
imprumut, comodantul il poate cere dinainte de expirarea acelui termen sau de
finalizare a acelei folosinte atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si
neprevazuta, cand comodatarul decedeaza sau cand acesta isi incalca obligatiile
Potrivit art. 2149 alin. (1) comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori
deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost
imprumutat
De aici rezulta si ca, in principiu, riscul pieirii bunului din cauze fortuite inainte de
restituire il suporta comodantul care nu va putea intr-o asemenea situatie sa
pretinda comodatarului despagubiri echivalente cu valoarea bunului
Totusi, exista exceptie de la aceasta regula si anume una pe care o stim deja:
atunci cand cauza fortuita putea fi impiedicata folosindu-se un bun al
comodatarului, acesta suporta riscul producerii ei. De asemenea, in cazul in care
comodatarul intarziere restituirea dupa scadenta, ori in cazul in care foloseste
bunul pentru o alta destinatie decat cea in vederea careia a fost imprumutat, el
suporta riscul pieirii fortuite daca nu demonstreaza ca bunul ar fi pierit si in lipsa
abaterilor sale de la respectarea obligatiilor contractuale.
In acest context, trebuie avut in vedere si alin. (2) al acestui articol, avand valoare, fiind sediul
materiei, aratand ca pe langa dispozitiile din NCC aplicabile imprumutului de consumatie,
acestuia i se aplica, in primul rand, dispozitiile speciale referitoare la institutiile de credit si
institutii financiare nebancare, in ipoteza speciala cand imprumutul este acordat cu titlu
profesional.
Legislatia speciala este OUG 1/2010 (NU Aceasta legislatie stabileste regula ca domeniul
bancar - in concordanta cu reglementarile UE - este denumit acum domeniul institutiilor de
credit, asa cum se exprima si alin. (2), unde includem bancile. Insa, institutiile de credit nu sunt
numai banci, existand si insitutii financiare nebancare, care sunt tot institutii de credit.)
Alin. (2) al art 2158, asadar, se refera la imprumuturi acordate cu titlu profesional de catre
banci si institutiile de credit. Se aplica, ca drept comun, regulile din teoria generala a
obligatiilor.
A treia caracteristica rezulta din art. 2159 imprumutul de consumatie poate fi cu titlu
gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros, fata de cel de folosinta, unde titlul gratuit este de
esenta acelui contract si practic nu se pune problema unui titlu oneros. La cel de
consumatie, caracterul oneroes este admisibil.
Asemanarea cea mai importanta este ca ambele sunt contracte reale, rezulta ca in cazul
ambelor imprumuturi, contractul se formeaza valabil nu numai prin exprimarea
valabila a consimtamantului partilor dar si prin remiterea materiala a lucrului
(predarea lucrului).
Sunt aplicabile regulile generale, referitoare la conditiile de validitate ale oricarui contract de
imprumut.
Capacitatea partilor
Nu sunt prevazute reguli speciale in legislatia in vigoare, privind forma ad validitatema
imprumutului de consumatie.
Forma contractului
Conditile de validitate ale contractului de imprumut de consumatie
Partile incheie contractul pentru a produce ceva nou. Astfel, partile urmaresc un scop la
incheierea contractului.
Tot in legatura cu obligatia de restituire, art. 2165 face trimitere la art. 2157 (titlu
exectoriu articol care vorbeste despre obligatia de restituire), contractul de
consumatie incheiat in forma autentica sau inscris sub semantura privata cu data
certa constitutie titlu executoriu, in cazul incetarii prin decesul imprumutatului
sau prin expirarea termenului.
Judecatorul trebuie sa urmeze cercetarea unor criterii, trebuie sa tina seama de scopul
contractului, de natura obligatiilor (cu titlu oneros, cu titlu gratuit) sa tina seama de natura
bunurilor, de situatia concreta a partilor si de orice alta imprejurare relevanta in aceasta
situatie.
Aceste reguli se aplica inclusiv in ipoteza in care s-a stipulat o clauza conform careia
imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va dori, atunci va dori el. Se poate considera
ca o asemenea clauza ar fi lovita de nulitate (fiind o conditie pur potestativa din partea celui
care se obliga).
Dar daca am aplica o asemenea interpretare, totul s-ar intoarce impotriva imprumutatului.
Daca acea clauza ar fi lovita de nulitate absoluta, ar insemna ca ea nu se aplica si ca
imprumutatul ar trebui sa restituie bunurile de indata, fiindca nu e stabilit niciun fel de
termen, fiindca nu este acceptabil sa considere ca poate sa restituie bunurile atunci cand
doreste el si practic, ar trebui in lipsa unui termen, se restituie bunurile in secunda imediat
urmatoare dupa ce a incheiat imprumutul de consumatie, insa aceasta situatie este impotriva
ipotezei pentru care se incheie contractul. Asadar, restituirea se va face cand va dori
imprumutatul, iar clauza (fie ca presupune o conditie pur potestativa din partea debitorului)
nu ar trebui sa fie lovita de nulitate.
In ipoteza unui contract in care partile nu au stabilit scadenta, se aplica art. 2162 alin. (2),
intervenind astfel instanta care va stabili scadenta.
Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand va
Cursuri Page 87
Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand va
avea resursele necesare, astfel ca este de asemenea necesara interventia instantei, insa nu
potrivit criteriilor de la alin. (1), ci constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine
intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
Art. 2162 alin. (3) contine dispozitii de procedura, astfel ca cererea pentru stabilirea
termenului restituire, fie ca este vorba de alin.1 sau de alin. 2 se solutioneaza potrivit
procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedentiala.
Asadar, art. 2524 alin. (2) stabileste ca in cazul in care dreptul este afectat de un
termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la implinirea termenului, sau
dupa caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului stabilit exclusiv in favoarea
creditorului. Solutia nu este noua, exista si in vechea legislatie.
Prima ipoteza este aceea in care imprumutul este acordat pentru un termen convenit de
parti.
A doua ipoteza este aceea in care, termenul restituirii nu a fost stipulat de catre parti si a fost
stabilit prin hotarare judecatoreasca.
Solutia este in art. 2506 alin. (3) care stabileste ca cel care a executat de buna voie
obligatia, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu are dreptul sa ceara
restituirea prestatie, indiferent daca la data executarii, nu stia ca termenul prescriptiei
era implinit.
Este vorba aici de o obligatie naturala (obligatia care nu mai este sanctionata, in caz de
neexecutare printr-o sanctiune juridica, insa ai oricum obligatia morala, fireasca de a
duce la indeplinire indatoririle, chiar daca ai putea sa opui prescriptia. Prescriptia este o
institutie imorala, dar care este necesara pentru a impune ordine, certitudine in
functionarea societatii. Cei care invoca exceptia prescriptiei, refuza sa se lupte onest
Lucian Mihai :)) )
A treia ipoteza este aceea in care, dupa implinirea termenului de prescriptie, se efectueaza o
plata benevola de catre imprumutat.
Art. 2164, alin. (3) vorbeste ipoteza in care nu este posibil sa se restituie bunuri de
aceeasi calitate, cantitate, insa aceasta situatie de multe ori este psobila, deoarece
genera non pereunt.
Insa, exista situatia in care anumite fructe, mango, de exemplu, din insulele hawaii, nu
pot fi restituite la scadenta, deoarece sunt foarte rare si se gasesc greu.
O alta ipoteza este aceea in care intervine raspunderea imprumutatului, in cazul in care
acesta nu isi executa, la scadenta, obligatia de restituire.
Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate sa
Ipoteza in care nu avem o clauza stabilita de parti cu privire la data restituirii
Cursuri Page 88
Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate sa
obtina alte bunuri de aceeasi natura si calitate, dar nu inainte de pronuntarea hotararii,
ci dupa momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Dar dupa ce judecatorul a
pronuntat hotararea, acesta nu mai poate sa intervina in situatia respectiva.
Pe temei extracontractual, imprumutatorul poate sa aiba o obligatie, care rezulta din art.
2166, in ceea ce priveste raspunderea pentru vicii.
Bunurile de gen, in principiu, nu prea produc vicii. Dar daca s-au cauzat vicii, va exista o
obligatie de a repara prejudiciile nascute. Insa aceasta obligatie nu se naste in temeiul
contractului incheiat intre parti, ci in temeiul raspunderii civile delictuale.
Alin. (2) al art 2166 din NCC, vorbeste de ipoteza in care imprumutul este cu titlu oneros,
imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat din cauza viciilor
bunurilor imprumutate, aplicandu-se in mod corespunzator, regulile referitoare la garantia
vanzatorului. Asadar, sunt incidente aici, reguli de la materia vanzarii.
IMPRUMUTUL CU DOBANDA
Acest imprumut poate sa fie si cu titlu oneros, nu numai cu titlu gratuit, cum este la
imprumutul de folosinta.
Ca natura juridica, aceasta dobanda este fruct civil (nu este product, nu consuma din
continutul bunului).
Aceasta distinctie rezulta implicit din dispozitiile NCC, dar si explicit din dispozitiile OG
13/2011 referitoare la dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii
banesti, precum si reglementarea unor masuri financiar fiscale din domeniul financiar fiscal.
Ne intereseaza aici doar partea legata de dobanda legala remuneratorie si penalizatoare, insa
aceasta nu a intrat inca in vigoare, avand nevoie de modificari. !!!!!!
Rezulta din dispozitiile speciale ale art. 1 alin. 2 din OG 13/2011, ca dobanda datorata de
debitorul obligatiei de a da o suma de bani, la un anumit termen, calculata pentru perioada
anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita dobanda remuneratorie.
Alin. (3) al aceluiasi art 1 din OG 13/2011 stabileste ca dobanda datorata de debitorul
obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita
dobanda penalizatoare.
Art. 4 din OG 13/2011 stabileste ca unde se intaleste doar termenul dobanda, trebuie avuta
in vedere atat dobanda remuneratorie cat cea si dobanda penalizatoare.
Imprumutul cu dobanda este de fapt un imprumut cu titlu oneros. Intra aici nu numai
situatiile cand dobanda este reprezentata de o suma de bani, dar si cand dobanda este
reprezentata de o prestatie referitoare la bunuri de gen, altele decat sumele de bani (banii
sunt tot bunuri de gen). De cele mai multe ori insa, este vorba de sume de bani. Insa dobanda
poate fi formata si din alte bunuri de gen decat banii.
Lucrul imprumutat
Atunci cand este vorba de un imprumut de bani, la scadenta trebuie sa fie restituita suma
imprumutata, indiferent de alte cauze, cu exceptia cazului cand prin lege speciala s-ar
dispune altfel.
De la principiul nominalismului monetar, exista o situatie speciala care numai aparent este o
exceptie: situatia in care schimbarea valorii monedei a avut loc ulterior scadentei, si dupa ce
debitorul a fost pus in intarziere, se admite reevaluarea sumei imprumutate.
Exemplu: o asemenea situatie a fost intalnita intr-o speta solutionata de CSJ in anul
2002 in care s-a decis ca principiul nominalismului monetar, nu este aplicabil atunci
cand:
Dobanda remuneratorie fructe civile
Cursuri Page 90
Dobanda remuneratorie fructe civile
Dobanda remuneratorie ca natura juridica este un fruct civil.
Pentru ca imprumutul sa fie purtator de dobanzi (in bani sau alte bunuri) este nevoie de o
clauza in acest sens. Daca nu exista o astfel de clauza expresa, dobanda nu este datorata de
drept.
Aceasta regula rezulta din definitia art. 2167 care stabileste faptul ca avem imprumut cu
dobanda, cand, in temeiul unui contract sau a unei clauze se naste aceasta obligatie.
Aceasta regula rezulta si din OG 13/2001 art. 6, care spune ca: dobanda trebuie stabilita mai
intai prin act scris, (ea este valabil stabilita printr-o clauza scrisa, inscrisul sub semnatura
privata este suficient).
Textul spune ca in lipsa actului scris, se datoreaza numai dobanda legala. Daca partile
au vrut sa stabileasca o dobanda, si avem o clauza, dar nu este constatata printr-un act
scris, avem o dobanda, insa care nu poate fi mai mare decat dobanda legala. Exista
cazuri in care putem avea o dobanda mai mare decat dobanda legala.
Daca imprumutatul plateste dobanzi fara ca acestea sa fie stipulate, sau plateste dobanzi
mai mari fara sa fie stipulate, fara sa fie depasite limite stabilite prin lege, nu le poate
resolicita, nu poate cere restituirea si nici nu le poate imputa asupra capitalului. La
scadenta, cand restituie bunurile imprumutate, nu poate scadea din ele, dobanda astfel
platita, fapt ce rezulta din OG 13/2011 si din principiile referitoare la obligatiile naturale.
Art. 6 stabileste si sanctiunea pentru ipoteza in care avem clauza contractuala, care nu este
stabilita prin act scris.
Se admite ca se poate cere repetitiunea, daca imprumtatul dovedeste ca a platit din eroare.
Aceasta solutie trebuie sa fie aplicata si in ipoteza in care exista dispozitii legale care
stabilesc ca exista obligatii care sunt purtatoare de dobanzi, dar nu se stipuleaza
cuantumul acestora.
In ipoteza diferita, in care partile au stipulat ca exista dobanzi, dar nu au stabilit cuantumul
acestora, conform art. 2 din OG 13/2011, se va plati dobanda numita legala, prezumandu-se
ca partile la aceasta s-au referit.
Dobanda legala este stabilita prin OG13/2011, care priveste diverse situatii.
Regula este cuprinsa in art. 3 alin. (3) din acest act normativ care spune ca: rata dobanzii
legale se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR, care este rata dobanzii de
politica monetara, stabilita prin hotarare a consililui de administratie a acestei banci, nivel
diminuat cu 20%.
Dobanda legala este asadar 80% din dobanda de referinta stabilita de BNR. Dobanda de
referinta este dobanda de politica monetara.
Regula este ca trebuie sa vedem care este dobanda de referinta, stabilita potrivit
reglementarilor BNR, ea fiind stabilita prin decizia a consiliului de administratie al BNR.
Dobanda legala este asadar doar 80% din dobanda de referinta.
Dobanda de referinta este stabilita de BNR periodic, din timp in timp. Inainte, era aplicabila OG
9/2000, conform careia BNR avea obligatia sa stabileasca dobanda de referinta in fiecare luna.
Dobanda legala era egala 80% din dobanda de referinta, dar numai din dobanda de referinta
care stabilita din luna ianuarie, pentru primul sem al anului, respectiv 80% din luna iulie,
pentru al doilea semestru al anului. Se publica in Monitorul Oficial numai in ianuarie si in iulie.
Acest criteriu a fost inlaturat, era un criteriu formal pentru ca evolutiile economice in 6 luni
pot sa fie dramatice, foarte mari.
Cursuri Page 91
Textul vrea sa spuna ca in raporturile dintre profesionisti, dobanda legala este chiar la nivelul
dobanzii de referinta. Aceasta inseamna ca ar fi vorba de o dobanda legala in raporturi
comerciale. Insa nu mai avem raporturi comerciale, avem doar raporturi dintre profesionisti.
Art 3 alin. (1) stabileste ca noul cod civil se aplica tuturor raporturile dintre particulari, precum
si acestia dintre orice alte subiecte de drept civil.
Art. 3 alin. (3) din OG 3/2011 stabileste ca aceasta dobanda se aplica raporturilor juridice care
nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ.
Aici se reduce domeniul de aplicare definit de art. 3 din OG 3/2011. Textul ne vorbeste de
profesionistii care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Doar atunci dobanda legala
este egala cu dobanda de referinta. Nu exista niciun motiv pentru care intreprinderilor fara
scop lucrativ nu s-ar aplica aceasta regula. Este vorba mai ales de asociatii si fundatii
(intreprinderi fara scop lucrativ). Aceste asociatii si fundatii au dreptul sa desfasoare activitati
economice, pentru a duce la indeplinire scopul nelucrativ. Se face trimitrere la legea privind
asociatiile si fundatiile.
Dobanda legala este asadar, 80% din dobanda de referinta. Exceptia priveste relatiile
dintre profesionisti.
Este ipoteza in care partile nu au stabilit ele, prin clauza lor, nivelul dobanzii legale, astfel incat
se aplica nivelul dobanzii legale prezumate de 6%.
Dobanda legala se aplica atunci cand partile au stipulat ca se aplica dobanda legala, dar nu
au stipulat nivelul ei, Partile pot stabili prin conventii rata dobanzii.
Art. 1 din OG13/2011 stabileste aceste principiu si anume ca partile pot stabili prin conventii,
rata dobanzii, atat pentru un imprumut, cat si pentru o obligatie baneasca.
O alta situatie importanta este regasita in art. 5 alin. (1)din OG 13/2011 care spune ca: in
raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ in sensul
art. 3 alin. (3) din NCC, dobanda convenita nu poate depasi dobanda legala cu mai mult 50%
pe an. Asadar, in raporturile dintre neprofesionisti, partile pot sa convina care este nivelul
dobanzii, dar nu pot sa depaseasca cu mai mult de 50% nivelul dobanzii legale.
Dobanda de referinta avuta in vedere pentru dobanda legala este stabilita potrivit un act de
reglementare (adoptat pe in ianuarie 2012) si stabileste la un nivel anume, procentual pentru
dobanda remuneratorie. Acum este 5.75%, dar se schimba foarte des.
Rezulta ca in raporturile dintre profesionisti nu exista o limita pentru stabilirea prin conventie
a dobanzii remuneratorii.
Ce se intampla daca partile au stabilit o dobanda mai mare decat dobanda maxima?
A doua exceptie este stabilita de art. 4 din OG 13/2011 care stabileste ca in raporturile juridice cu
element de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in
moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an, desigur, daca nu s-a convenit altfel.
Da, se poate.
Cursuri Page 92
Da, se poate.
Potrivit art. 2170 din NCC: plata anticipata a dobanzii se poate efectua, pe cel mult 6 luni.
Aceasta dispozitie rezulta si din art. 7 al OG 13/2011.
Daca rata dobanzii este doar determinabila (adica s-au stabilit doar criterii), eventualele surplusuri
sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata imprumutului, cu exceptia
ultimei rate care ramane intodeauna castigata in intregime de imprumutator. Trebuie retinut ca
exista niste reguli speciale pentru ipoteza platii anticipate a dobanzilor.
Cursuri Page 93
Anatocismul
Imprumutul cu dobanda
Contractul de imprumut de consumatie
Presupune situatia in care se percepe dobanda la dobanda.
Nu se percepe dobanda la capital, asupra capitalului (sumei date cu imprumut), ci
asupra dobanzii. Poate sa conduca la cresterea cuantumului dobanzii si poate sa determine in
acest fel aplicarea unei dobanzi mai mari decat nivelul permis de lege.
In aceasta privinta, art. 8 din OG 13/2011 arata in alin. (1) ca dobanda se va calcula numai
asupra cuantumului sume imprumutate.
Insa alin. (3) introduce urmatoarea exceptie: dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot
produce dobanzi.
De la aceasta data a capitalizarii sale, pentru viitor, este admisibila perceperea de dobanzi si
asupra acestei sume de bani obtinute initial cu titlu de dobanda remuneratorie.
In aceste conditii, este necesar ca mai departe sa analizam regulile speciale privind
raspunderea imprumutatului pentru neindeplinirea obligatiilor sale, in cazul imprumuturilor
banesti.
Exista reguli speciale pentru imprumutul de bani in ipoteza in care imprumutatul nu isi
indeplineste obligatiile nascute in urma unui acest fel de contract (obligatii dintr-un imprumut
care are ca obiect o suma de bani).
Este vorba de raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor banesti, reguli generale din
teoria generala a obligatiilor, ele se aplica atat in ceea ce priveste regulile din Codul Cuza, cat si
in legatura cu NCC.
Asemenea reguli exista in NCC, dar ele au existat si in Codul Cuza si reglementarile din Codul
Cuza continua sa se aplice in situatiile anume prevazute de LPA.
Fata de importanta problemei, se vor face referiri si la reglementari din Codul Cuza.
La obligatiile care au drept obiect o suma oarecare, daunele-interese pt neexecutare nu
pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale.
Ele nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care dupa lege,
dobanda curge de drept.
Ele acopera prejudiciul creat creditorului obligatiei banesti prin mora, prin
neexecutarea la termen a acestei obligatii.
Sub acest aspect, art. 1 in alin. (2) si (3) distinge intre cele doua forme de dobanda
remuneratorie si penalizatoare si le defineste.
se vor plati daune interese moratorii, pentru neexecutarea la scadenta, la termen, a acelei
obligatii banesti, iar aceste daune-interese moratorii sunt in cuantumul dobanzii legale, sunt
echivalente cu dobanda legala.
1.
Daca X are nevoie de bani, dar nu primeste inapoi suma de bani de 100, va trebui
sa se imprumute de la altcineva, dar este posibil sa plateasca la randul lui catre un
tert dobanda legala pentru a obtine imprumutul.
Textul spune ca se poate trimite o notificare, insa nu inseamna ca din momentul in care
a primit scrisoarea din momentul in care o primeste, ci trebuie ca creditorul sa
introduca actiune in justitie, iar de la data introducerii acelei actiuni, incep sa curga
daunele interese moratorii.
Se poate intampla situatia in care creditorul este de rea-credinta, care lasa sa treaca
Punerea in intarziere a debitorului, care este necesara pentru curgerea daunelor interse
moratorii se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, iar nu si prin
notificare.
3.
Cursuri Page 95
Se poate intampla situatia in care creditorul este de rea-credinta, care lasa sa treaca
timpul, fara a depasi termenul de prescriptie pt a acumula dobanzi, dupa momentul
punerii intarziere, pentru a crea o situatie impovorataoare pentru debitor. Astfel,
procesul ar trebui sa inceapa cat mai repede, pentru ca pana nu incepe, nu incep sa
curga dobanzile.
Acestea sunt regulile fundamentate de codul Cuza. Aceste reguli au fost pastrate si in NCC.
Sediul materiei: art. 1535 din NCC, care este indicat si in cuprinsul art. 10 din OG 13/2011 ca
fiind aplicabile impreuna si cu dispozitiile din NCC refeitoare la clauza penala art. 1538-art.
1543.
Art. 1535, care face parte din materia referitoare la prejudiciu, care priveste executoarea silita
a obligatiilor.
Are dreptul la aceste daune de la scadenta si pana in momentul platii capitalurilor (suma
de bani care ar fi trebuit sa fie platita la scadenta)
Art 1535 din NCC alin. (1) daca o suma de bani nu este platita la scandenta, creditorul are
dreptul la daune-interese moratorii.
Alin. (1) din 1535 NCC creditorul poate sa ceara daune intere moratorii, fara a trebui sa
dovedeasca existenta unui prejudiciu, ceea ce este la fel ca in art. 1088 din vechiul Cod Cuza.
Potrivit art. 1088, nici creditorul nu putea sa faca dovada ca prejudiciul sau ar fi mai
mare decat cuantumul dobanzii legale. Practic nici creditorul, nici debitorul nu puteau
face dovada ca prejudiciul ar fi mai mic sau mai mare.
Art. 1535 mai spune ca intr-o astfel de situatie, debitorul care nu si-a indeplinit la scadenta
obligatia de a plati suma de bani, nu are dreptul sa incerce sa faca dovada ca prejudiciul
suferit de creditor, ca urmare a intarzierii plati, ar fi mai mic. Si acest aspect este reluat din
art 1088 din vechiul Cod Cuza.
Alin. (2) din 1535 daca debitorul datora dobanzi mai mari inainte de scadenta, (daca era
vorba de un imprumut cu stabilit cu dobanda conventa de parti, intr-un cuantum mai mare
decat dobanda legala, ceea cee ste admisibil) daunele-moratorii (sanctiunile) sunt datorate,
dupa scadenta, la nivelul aplicabil inainte de scadenta, iar nu la un alt nivel.
Poate creditorul, dupa scadenta, sa faca dovada ca prejudiciul pe care l-a suferit nu
poate fi acoperit doar prin daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale?
Alin. (3) spune ca se poate, conform acestui articol creditorul poate sa faca dovada ca a
suferit un prejudiciu de intarziere, mai mare decat cel care ar putea sa fie acoperit prin
plata de daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale.
Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
Legea speciala OG 13/2011 stabileste care este cuantumul daunelor interese
moratorii
Aceasta prevedere trebuie corobata cu articolul referitor la prejudiciul din NCC, in care
se spune ca prejudiciul trebuie sa fie acoperit integral.
Alin. (3) din 1535 se poate intampla ca imprumutul sa fie cu dobanda, dar cu dobanda
legala.
Regulile din NCC si actele normative referitoare la dobanda penalizatoare (daunele interese
moratorii pentru nerespectarea obligatiilor banesti)
Cursuri Page 96
Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
convenita) se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta (astazi este
5.75%) plus 4 puncte procentuale, astfel ca rata dobanzii legale
penalizatoare este de 5.75% + 4 = 9.75%.
Alin. (1) din art 1535 NCC posibilitatea partilor de a conveni care este cuantumul daunelor
interese moratorii. Trebuie mentionat faptul ca aceasta posibilitate se realizeaza prin clauza
penala.
Clauza penala este reglementata in art. 1538 1543. Pana in prezent, au fost descoperite
reguli care existau si in art. 1088 din VCC. Acest articol spune ca nu se datoreaza daune-intere
moratorii decat din momentul in care se introduce actiunea in judecata, iar creditorul
reclamant a realizat o punere in intarziere printr-o notificare, mai inainte de chemarea in
judecata. Insa trimiterea notifcarii nu determina curgerea inceperii dobanzii, ci introducerea
actiunii.
Art. 1535 introduce o noutate in ceea ce priveste daunele-interese moratorii si anume daca
acestea incep sa curga la scadenta. Eventuala punere in intarziere nu are niciun fel de efect
cu privire la inceperea curgerii dobanzilor.
De asemenea, in mod diferit fata de art. 1088, cererea de chemare in judecata nu are
influenta asupra momemntului din care incept sa curga dobanzile. Asadar, daunele-interese
moratorii incep sa curga de la scandenta.
Profesionistul cand are o obligatie de a plati o suma de bani este de drept pus in
intarziere.
Alin. (2) - stabileste ca debitorul se mai afla de drept in intarziere in cazurile de la acest
articol.
Alin. (5) se ocupa de cererea de chemare in judecata, care este o forma de cerere de
chemare in judecata, fara insa ca anterior ca debitorul sa fi fost pus in intarziere (de
drept, prin notificare) ce confera debitorului parat dreptul de a executa obligatia intr-un
termen de buna voie, fara hotarare judecatoreasca, rezonabil, calculat de la data de la
care cererea i-a fost comunicata.
Art. 1522 punerea in intarziere de catre creditor se face fie printr-o notificare, fie printr-o
cerere de chemare in judecata.
Cursuri Page 97
sarcina creditorului.
Acesta este beneficiul punerii in intarzierii in ceea ce priveste cererea de judecata.
Punerea in intarziere prin notificare nu schimba momentul curgerii daunelor-interese (art.
1523, ele curg de la scadenta) insa ea ramane utila, deoarece creditorul reclamant ar fi in
pericol de a suporta cheltuielile de judecata, prevazute in ultima teza a alin. (5) art. 1522.
Cand este vorba de raporturi de raspundere civila delictuala, exista intotdeauna punerea in
intarziere de drept a debitorului acelei obligatii.
Este posibil sa se fi stabilit ca dobanzile se platesc prin prestatii succesive sau este posibil sa se
fi stabilit ca dobanzile sa se plateasca o singura data, la o singura scadenta.
Cand dobanzile trebuie platite la un singur termen, se aplica regulile generale referitoare la
prescriptie, incepe sa curga de la data scadentei dobanzilor.
Daca dobanzile se platesc prin prestatii succesive, lunar, ne intereseaza Cartea a 6-a, art.
2526 din NCC dreptul la actiunea in executarea prestatilor succesive Prescriptia dreptului
la actiune incepe sa curga de la data in care fiecare prestatie devina exigibila.
Trebuie mentionat si art. 2503 alin. (2) daca nu a platit dobanda in ianuarie, dar a platit-o in
februarie, iar in martie iar a platit-o, faptul ca le-a platit in aceste luni, nu inseamna ca nu
curge prescriptia de la sfarsitul lunii ianuarie pentru acea luna
Cursuri Page 98
Curs 17
22 ianuarie 2012
20:52
Cursuri Page 99