DREPT CIVIL.

CONTRACTELE
SPECIALE. INTRODUCERE. Regulile aplicabile
reglementarii in materia contractelor:
1. Daca o anumita dispozitie expresa cuprinsa in reglementarea speciala vizeaza un anumit aspect
al unui anumit contract special, atunci in cazul acelui contract special, pentru acel aspect, se va
aplica reglementarea speciala, iar reglementare generala va fi inlaturata.
2. Intrucat reglementarea speciala este exceptionala, ea este de strica interpretare
daca exista
indoieli rezonabile cu privire la incadrarea unui anumit contract sau a unui anumit aspect al regimului
sau juridic in reglementarea speciala, atunci acelui contract, respectiv acelui aspect al sau, i se va
aplica reglementarea generala.
3. Tot pentru ca are caracter exceptional, reglementarea speciala este de stricta interpretare
ea
nu se va aplica decat contractelor pentru care a fost prevazuta in mod expres, iar nu si altor contracte
asemanatoare. In acest sens, in temeiul art. 10, legile care deroga de la o dispozitie generala se aplica
numai in cazurile expres si limitativ prevazute.
4. Daca anumite aspecte ale unui contract special numit nu sunt reglementate prin regulile special
destinate acelui contract, atunci aspectele in cauza vor fi guvernate de regimul juridic general al
contractelor.
5. Contractele pentru care nu s-a prevazut o reglementare speciala, care se numesc contracte
nenumite, sunt supuse in principiu numai teoriei generale a obligatiilor si contractelor, si numai
cu totul exceptional, reglementarilor aplicabile contractului special numit cu care se aseamana
cel mai mult.
art. 1168
uneori un anumit contract special numit antreneaz in mod necesar efectele juridice ce nu cunosc o
reglementare nici in materia speciala rezervata acelui contract special si nici in materia teoriei
generale a contractelor si obligatiilor, dar care cunoaste totusi o reglementare in privinta unui alt
contract special, caz in care se va aplica 5.
- Art. 1651 prevede ca dispoziiile privitoare la obligaiile vnztorului se aplica in mod
corespunztor in cadrul obligatiilor instrainatorului avand in vedere ca este un contract de
transmitere a proprietatii
- In cazul in care contractul de agentie confera agentului puterea de reprezentare, ii sunt aplicabile,
pe langa dispozitiile speciale referitoare la agentie si dispozitiile privind mandatul cu
reprezentare, iar atunci cand agentului nu i-a fost oferita puterea de reprezentare, contractului ii
sunt aplicabile, pe langa prevederile exprese referitoare la agentie, si cele referitoare la contractul
de comision (specie de mandat fara reprezentare) - art. 2095
Contracte speciale care comporta varietati:
- Reglementari speciale al unor subdiviziuni ale contractelor speciale:
o Sunt reglementate ca varietati de locatiune:
contractul de inchiriere a locuintei
contractul de inchiriere a spatiilor destinate exercitiului profesional
contractele de arendare
o Sunt reglementate ca varietati ale contractului de imprumut:
imprumutul de consumatie
imprumutul de folosinta
o Sunt reglementate ca varietati ale contractului de comision:
contractul de consignatie
contractul de expeditie
comisionul fiind el insusi o varietate de mandat fara
reprezentare

Stabilirea regimului juridic aplicabil unui contract incheiat in concret

1. Trebuie calificat contractul
2.

Pe baza calificarii, trebuie identificata

reglementarea aplicata 1. Calificarea contractului
- Presupune examinarea vointei partilor in ansamblul sau in scopul identificarii obiectului
intelegerii lor
- Notiunea de obiect al contractului este definitia in Nould Cod Civil si nu trebuie confundata cu
obiectul

Cursuri Page 1

obligatiei -> art. 1225 (art. 1226 - obiectul obligaiei) -> se determina pe baza ansamblului
clauzelor contractuale - trebuie stabilit scopul principal pentru care fiecare parte a contractat
(obiectul contractului)
- Cauza are 2 componente:
o
Scopul
mediat
o
Scopul imediat
- Cauza este o conditie de validitate a contractului si are 2 componente:
o Cauza mediata -> concreta, variabila
o Cauza imediata -> abstracta, invariabila si tipica pentru o anumite categorie de contracte
Reprezinta un instrument de calificare al contractului, in sensul ca grupandu-se
cauzele imediate ale fiecareia dintre partile contractului, se poate determina calificarea
contractului pe care ele l-au incheiat
- Se finalizeaza cu stabilirea naturii juridice a contractului concret. Odata ce s-a stabilit aceasta
natura juridica se poate identifica corpul de reglementari aplicabile diferitelor aspecte ale
contractului (formarea, efectele si incetarea)
2. Identificarea reglementarii aplicate
- In masura in care exista reglementari imperative in reglementarea speciala a contractului, se vor
aplica in mod prioritar acele reglementari, cu inlaturor oricaror alte dispozitii
- Daca nu exista reglementari imperative in materia speciala rezervata contractului, dar exista
reglementari imperative aplicabile in regimul juridic general al contractului si/sau obligatiei,
atunci aceste ultime reglementari vor inlatura orice alta dispozitie
- Pentru aspectele care nu fac obiectul unor reglementari imperative, se aplica in mod prioritar
stipulatiile contractuale.
- Pentru aspectele care nu fac obiectul nici unorr reglementari imperative, nici obiectul unor
stipulatii contractuale, se aplica normele supletive, cuprinse in reglementarea speciala destinata
contractului.
- Pentru acele aspecte care nu sunt reglementate nici in reglementari imperative, nici in stipulatii,
nici in normele supletive speciale, se aplica normele supletive generale, iar in cazul in care
contractul este nenumit si aceste norme generale nu sunt indestulatoare -> se aplica
reglementarea speciala a contractului celui mai asemanator.
CONTRACTUL DE VNZARE
- art. 1650: vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau dupa caz, se obliga sa
transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se
obliga sa -l plateasca.
- Alin (2) art. 1650 = poate fi de asemenea transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de
proprietate sau orice alt drept :
- Dreptul de superficie poate fi transmis fara restrictii
- Dreptul de uzufruct (art. 714) poate fi transmis acum in temeiul NCC
- Dreptul de servitute este intotdeauna un accesoriu fata de dreptul de proprietate a fondului
dominant -> poate face obiectul unei vanzarinumai impreuna cu acest drept, ori cu un
dezmembramant al sau
- Dreptul de uz si abitatie nu pot fi vandute de titularul lor (art. 752) intrucat sunt drepturi strict
personale. In schimb, atunci cand se constituie un drept de uz/abitatie in schimbul unei sume de
bani platite de titularul dreptului contractul are natura juridica a unei vanzari, obiectul obligatiei
vanzatorului fiind tocmai constituirea dreptului de dezmembramant
- Dreptul de folosinta al strainilor asupra terenurilor restituire potrivit legii 10/2001 privind
imobilele preluate abuziv de catre stat in perioada comunista poate fi vandut !

Cursuri Page 2

Curs 2

12 octombrie
2011 17:06
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
1. Notiune
Posibilitatea de a transmite prin vanzare un drept de creanta
o In vechiul cod, cesiunea de creanta e reglementata la vanzare. In NCC e reglementata in teoria
generala a obligatiilor, in titlul VI, iar art. 1567 alin. (3), dispune ca daca cesiunea este cu titlu oneros,
dispozitiile acelui capitol se completeaza in mod corespunzator cu acele din materia contractului de
vanzare-cumparare.
In NCC se reglementeaza in art. 1315-1320 cesiunea de contract; apreciem ca daca aceasta
cesiune este consimtita in schimbul unei sume de bani platita de catre cesionar cedentului, atunci
dispozitiile speciale mentionate (1315-1320) se completeaza cu reglementarea contractului de
vanzare-cumparare (este necesar consimtamantul cocontractantului cedat)
Exista si drepturi care nu se pot transmite
Drepturile personale
Dreptul de uz
Dreptul de abitatie
Dreptul de creanta personal (exemplu: dreptul la pensie)
2. Caractere juridice
1. Contract sinalagmatic
o Fiecare parte isi asuma obligatiile in considerarea executarii obligatiilor celeilalte parti
o Vanzatorul se obliga sa stramute dreptul ce face obiectul vanzarii si sa predea bunul ce face
obiectul acelui drept
in considerarea platii pretului la care se obliga cumparatorul o Cumparatorul isi asuma obligatia
de a plati pretul in considerarea executarii obligatiilor asumate de vanzator o Vor fi in principiu
aplicabile efectele contractelor sinalagmatice, exceptia de neexecutare, rezolutiunea si teoria
riscului
2. Contract oneros
o Fiecare parte contracteaza pentru a obtine o contraprestatie echivalenta celei pe care si-o asuma
3. In principiu comutativ
o De regula, la momentul incheierii contractului, partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor
asumate prin contract
o Prin exceptie, este posibil ca fie existenta ori intinderea lucrului vandut, fie existenta ori intinderea
pretului sa nu fie cunoscute la momentul incheierii contractului, ceea ce ii va imprima acestuia un
caracter aleatoriu.
Exemplu 1: vanzarea pestelui pe care pescarul il va vinde intr-o anumita zi
Exemplu 2: pentru un pret care depinde de un eveniment viitor si nesigur (contract
aleatoriu - art. 1658, mai ales alin. (4). Cumparatorul nu suporta riscul ca bunul sa nu se
realizeze, decat daca si l-a asumat in mod expres.
4. In principiu consensual
o Nu exista o dispozitie derogatorie aplicabila tuturor contractelo de vanzare fata de art. 1240 din
Codul Civil care
consacra principiul consensualismului in materie
contractuala o Vointa de a contracta poate fi exprimata:
Verbal
in scris
printr-un comportament neindoielnic cu privire la intentia autorului de a produce anumite
efecte juridice
o Totusi, de la acest principiu este o exceptie extrem de importanta, care se aplica inclusiv unora
dintre contracte de vanzare, si anume art. 1244 in temeiul caruia trebuie sa fie incheiate prin
inscris autentic, sub sanciunea nulitii absolute, conventiile care stramuta sau constituie
drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara.
o Potrivit art. 888 atunci cand transferul sau constituirea unor drepturi supuse inscrierii in cartea
funciara se realizeaza in temeiul unui contract, contractul trebuie sa imbrace forma autentica
(notariala)
o Vanzarea avand ca obiect transferul sau constituirea unui drept real asupra unui imobil este
supusa formei autentice ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta pentru ca, in
principiu, de cate ori obiectul dreptului este un imobil, transferul ori constiuirea dreptului este
supus/a formalitatii de inscriere in carte funciara
o Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui
autovehicul de a completa un formular administrativ referitor la aceasta vanzare in fata organelor de
politie competente sa inmatriculeze autovehiculul pe numele noului proprietar.

Cursuri Page 3

 Aceasta obligatie prevazuta de OG 78/2000 privind inmatricularea vechiculelor si cartea de

identitate a acestora are un rol de evidenta administrativa reprezentand o operatiune
administrativa prealabila inmatricularii. In schimb completarea formularului nu afecteaza
validitatea contractului de vanzare-cumparare, care se formeaz din momentul acordului dintre
vanzator si cumparator privind autovehicului si pretul sau. In temeiul acelui acord vanzatorul isi
asuma inclusiv obligatia de a efectua formalitatile necesare pentru ca bunul vandut
(autovehiculul) sa ii poata servi cumparatorului potrivit destinatiei sale firesti, care este circulatia
pe drumurile publice.
De asemenea, cumparatorul isi asuma implicit obligatia de a indeplini toate formalitatile necesare
pentru descarcarea vanzatorului de sarcinile ce revin proprietarului unui autovehicul. Fiecare
dintre parti este obligata fata de cealalta sa incheie, sa completeze formularul necesar pentru
inmatricularea autovehiculului pe numele noului proprietar si pentru a se opera modificarile
corespunzatoare in cartea de identitate a autovehiculului.
5. In principiu translativ
o Fie se transmite, fie se naste obligatia ca in viitor sa se transmita un anumit drept
o Cand prin intermediul vanzarii se constituie drepturi reale, care dezmembreaza proprietatea
vanzatorului, contractul de vanzare este constitutiv de drepturi
6. In principiu instantaneu
o Decurge din caracterul translativ, intrucat in principiu transmiterea unui drept nu se poate realiza decat
uno
ictu, iar nu prin prestatii succesive, ceea ce face ca mai in toate cazurile contractul sa fie instantaneu o
Contractul isi pastreaza acest caracter si atunci cand plata pretului se face in rate, si aceasta din 2 motive:
Un contract sinalagmatica este cu executare succesiva numai daca obligatiile ambelor parti sunt
cu executare succesiva
Plata pretului in rate reprezinta doar o modalitate de executare a unei obligatii cu obiect unitar,
care este obligatia de plata a pretului convenit pentru ansamblul bunurilor
7. Conditiile de validitate
a. Capacitate
b. Consimmnt
c. Obiect
a. Capacitate
* Potrivit art. 1652 pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege
* Vanzarea este considerata un act de dispozitie intrucat prin intermediul sau iese un drept, de
regula real, din patrimoniul vanzatorului. In functie de valoarea dreptului poate fi calificat drept
contract de administrare la nivel patrimoniului.
* Exceptiile de la regula capacitatii sunt in numar de 3 in ceea ce priveste capacitatile de a cumpara
si 1 in ceea ce priveste capacitatile de a vinde
Incapacitatea de a cumpara
1. Alin. 44 alin. (2) din Constituie, care a fost modificat in 2003. Constituia din 1992
prevazuse ca cetatenii straini si apatrizii nu puteau dobandi terenuri pe teritoriul Romaniei
Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi terenuri in Romania decat prin
succesiune legala sau cu conditiile rezultand din aderarea Romaniei la UE sau din
alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate in
conditiile stabilite de legea organica.
Printr-o decizie a Curtii Constitutionale s-a decis ca aceasta interdictie se aplica si
la persoanele juridice straine. Legea organica la care face referire este Legea
312/2005 privind dobandirea terenurilor de catre cetanii straini, apatrizi si
persoanele juridice straine, lege care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007.
Aceasta lege opereaza cu 3 distinctii:
a. Cetateni europeni si neeuropeni:
Cetatenii din statele membre ale spatiului economic european
Apatrizii din statele membre ale spatiului economic european
Persoanele juridice inmatriculate in statele membre ale spatiului
economic
european (europenii) si pe de alta parti cetatenii altor state,
apatrizii cu domiciului in alte state si persoanele juridice
inmatriculate in alte state
Cetatenii neeuropeni, apatricizii neeuropeni si persoanele juridice
neeuropene pot dobandi terenuri in Romania numai pe baza de
reciprocitate, pe baza tratatelor internationale la care Romania
este parte (se poate face un SRL cu capital in Romania pentru a
cumpara terenuri etc)
b. Terenuri agricole si forestiere
Cursuri Page 4

 In categoria acestor "europeni" se mai face o distinctie: terenurile

cu destinatie agricola si forestiera nu le pot dobandi decat, in
principiu, dupa implinirea unui termen de 7 ani de la aderarea
Romaniei la UE.
Prin exceptie, ei pot dobandi asemenea terenuri si inainte de
expirarea termenului de 7 ani, daca isi asuma obligatia de a nu
modifica destinatia terenurilor pana la implinirea acestui termen
si, in mod cumulativ, daca se stabilesc in Romania ca fermieri
independenti.
c. In ceea ce priveste celelate terenuri, legea opereaza o a treia distinctie
intre
europenii care isi stabilesc resedinta in Romania si europenii care nu
isi stabilesc
resedinta in Romania.
Cei care isi stabilesc resedinta in Romania pot dobandi alte
terenuri cu destinatie agricola sau forestiera oricand dupa data
aderarii Romaniei la UE
Ceilalti, care nu isi stabilesc resedinta in Romania, pot dobandit
asemenea terenuri numai dupa indeplinirea unui termen de 5 ani
dupa aderarea Romaniei la UE
2. Incapacitatea profesionitilor dreptului de a dobandi drepturi litigioase
Potrivit art. 1653 alin. (1), sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii,
procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si
practicienii in insolventa, nu pot cumpara direct sau prin persoane
interpuse drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti
in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea
Conform art. 10, acesta se va aplica numai in cazurile prevazute de lege,
fiind de stricta interpretare si aplicare
Drept litigios inseamna un proces inceput si neterminat cu privire la
proprietarea unui bun
Instante judecatoresti - instanta care ar judeca ca prima instanta litigiul
privind dreptul cumparat
La judecatori incapacitatea se extinde cu privire la orice drept litigios care in
orice faza procesuala ar putea sa intra in sfera de rezolvare a instantei in
care isi desfasoara activitatea. In consecinta, judecatorii ICCJ si judecatorii
Curtii Constutionale sunt incapabili sa dobandeasca orice drept litigios de
pe teritoriul Romaniei.
Alin. (2) prevede 3 ipoteze de exceptie in raport cu incapacitatea prevazuta
de alin. (1), ipoteze in care se apreciaza ca interesul de a dobandi dreptul
litigios este legitim si nu poate umbri prestigiul profesional al
dobanditorului:
a. Cumpararea drepturilor succesorale, a cotelor-parti din dreptul de
proprietate
de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz. O asemenea dobandire
are
ca
efect, in mod evident, intregirea proprietatii.
b. Cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care
s-a
nascut inainte ca dreptul sa fie litigios. Se intalneste aceasta problema
in cazul
darii in plata.
c. Cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce
stapaneste bunul
in legatura cu care exista dreptul litigios.
Sanctiunea este nulitatea absoluta. Se considera ca scopul instituirii aceste
incapacitati este punerea la adapost a prestigiului profesiilor juridice.
3. Art. 1654 - vizeaza persoanelor care vand bunuri pe seama altora, si care, in
consecinta sunt
incapabile sa cumpere acele lucruri
a. Sunt incapabili de a cumpara direct, sau prin persoane interpuse,
mandatarii pentru bunurile care sunt insarcinati sa le vanda cu aceeasi
exceptie ca aceea prevazuta de art. 1304 ( articol din materia reprezentarii)
Potrivit acelei exceptii, aceasta incapacitate nu se va aplica in cazul in
care mandantul a consimtit expres ca mandatarul sa poata cumpara
bunul, si nici in cazul in care continutul contractului de vanzare ce
urma a fi incheiat in executarea mandatului a fost prevazut cu
suficienta precizie incat sa inlature posibilitatea
prejudicierii mandantului
Sanctiunea nerespectarii este nulitatea relativa a contractului de
vanzare incheiat, la solicitarea mandantului, intrucat interesele lui sunt
cele prejudiciate

Cursuri Page 5

b. Sunt incapabili de a cumparata direct sau prin persoane interpuse,

parintii, tutorele,
curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care
le reprezinta
Se sanctioneaza cu nulitatea relativa intrucat ocroteste interesul
particular al reprezentantilor
c. Sunt incapabili de a cumparat direct sau prin persoane interpuse, chiar si
prin licitatie
publica, functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa,
executorii,
precum si alte asemenea persoane , care ar putea influenta conditiile
vanzarii facute
prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le
administreaza ori a caror
administrare o supravegheaza
a. Prin intermediul lor se face o vanzare pe care o pot influenta
b. Se vand bunuri pe care ei le administreaza
c. Nu administreaza ei bunurile vandute, dar supravegheaza aceasta
administrare
Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, intrucat ocroteste un interes
public.
Ei ajung sa vanda bunurile datorita unui interes public, de aceea nu au
voie sa cumpere. De aceea persoanele care vand sau supravegheaza
vanzarea bunurilor altuia trebuie sa o faca printr-o competenta de drept
public sau pentru ocrotirea unui interes public.
Incapacitatea de a vinde
Art. 1655: "Persoanele prevazute la art. 1654 alin. (1) nu pot sa vanda bunurile
proprii pentru pret care consta intr-o suma de bani ce provine din vanzarea sau
exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza sau a carui
administrare o supravegheaza."
b. Consimtamant
- Este supus regulilor generale ale teoriei generale a contractelor
- In cazul contractelor de vanzare, mai mult decat in cazul altor contracte, se intampla in practica
ipoteze in care consimtamantul este exprimat in mai multe etape, ipoteza numita in doctrine de
formare progresiva a contractului:
I. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
II. Faptul de optiune privind contractul de vanzare
III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare
IV. Dreptul de preemptiune
V. Contractul de arvuna
I. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
Promisiunea unilaterala de vanzare este contractul prin care o parte numita promitent se
obliga fata de cealalta parte, numita beneficiar, sa ii vanda in viitor un anumit bun
Sediul materiei este dat in mod specific pentru materia contractului de vanzare de art.
1669-1670, iar pentru teoria generala a contractului de art. 1279 care reglementeaza
promisiunea de a contracta in general
Dupa cum rezulta din definitie, promisiunea de vanzare difera de oferta de vanzare prin
aceea ca este un contract, act bilateral de vointa, iar nu un act unilateral cum este oferta. Ea
se numeste promisiune unilaterala de vanzare intrucat numai o parte, promitentul, se obliga
catre cealalta sa incheie contractul promis, aceasta din urma ramanand libera sa decida daca
il va incheia sau nu
Promisiunea unilaterala de vanzare este un contract unilateral in cazul in care beneficiarul
nu si-a asumat nicio contraprestatie in favoarea promitentului, dar poate fi si contract
sinalagmatic, atunci cand in schimbul promisiunii, beneficiarul se obliga la o
contraprestatie (Sa plateasca o suma de bani sau sa efectueze o lucrare)
Pentru ca promisiunea unilaterala de vanzare sa aiba un obiect determinat, este necesar ca
ea sa cuprind a toate elemetele necesare pentru formarea valabila a contractului
promis, adica cel putin sa mentioneze bunul ce urmeaza a se vinde si pretul (minim
criteriile de determinare a pretului) ce urmeaza a se plati in cazul in care vanzarea va fi
viabila. Daca nu cuprinde aceste 2 elemente, promisiunea este nula pentru obiect
nedeterminat (1279 alin. (1)).
Tipica pentru promisiunea de a vinde este obligatia promitentului de a incheia in viitor
contractul promis. Acestei obligatii ii corespunde o creanta a beneficiarului, care poate
pretinde incheierea contractului. Este o creanta sub conditie pur potestativa din partea
creditorului.
Din structura acestei obligatii rezulta ca nu se confunda consimtamantul promitentului la
contractul de promisiune unilaterala cu consimtamantul promitentului la contractul
promis. Prin consimtamantul

Cursuri Page 6

promitentului la contractul de promsiune unilaterala se naste obligatia lui de a incheia in

viitor contractul promis. Consimtamantul la contractul promis reprezinta executarea acestei
obligatii. Nu trebuie confundant consimtamantul la vanzare cu consimtamantul la
promisiune. De aici rezulta ca obligatia la contratul promis este o obligatie de a face si
anume obligatia de a consfinti la contractul de vanzare promis.
Atunci cand legea prevede o anumita conditie de forma pentru contractul de vanzare promis,
aceasta conditie de forma nu se aplica promisunii, care este un contract distinct!
Promisiunea de a vinde drepturi supuse inscrierii in cartea funciara nu este supus a formei
ad validitatem.
Atunci cand promitentul nu-si executa obligatia de a incheia contractul promis
Potrivit art. 1279 alin. (2) in cazul in care promitentul refuza incheierea contractului
promis, beneficiarul are ntotdeauna dreptul la daune interese pentru repararea
prejudiciului, atat direct, cat si indirect, decurgand din neexecutarea obligatiei
contractuale asumate prin promisiune.
Conform art. 1279 alin. (3) coroboat cu art. 1669 alin. (1) si (3), in cazul in care toate
celelalte conditii de validitate a contractului promis, cu exceptia consimtamantului
promitentului, sunt intrunite, beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sa
pronunte o hotarare care sa substituie consimtamantul promitentului la incheierea
contractului promis. Aceasta hotarare are natura juridica a unei executari silite in
natura a obligatiei de a incheia contractul, asumata prin promisiune.
Ca efect al hotararii, contractul va fi considerat incheiat in termenii ce fusesera stabiliti
prin promisiune. Vanzatorul va fi obligat sa stramute proprietatea si sa predea bunul,
cumparatorul va fi obligat sa plateasca pretul, iar aceste obligatii vor fi consemnate in
hotararea judecatoreasca, ce este un titlu executoriu, deci poate fi pusa in executare
silita prin intermediul executorului.
Actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa substituie consimtamantul
promitentului la contractul promis este supusa unei prescriptii speciale, care, potrivit
art. 1669 alin. (2) este de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Aceasta
este data la care expira termenul pe care partile ar fi trebuit sa il prevada in contractul
de promisiune unilaterala pana la care beneficiarul putea pretinde promitentului sa
incheie contractul promis. In cazul in care nu au prevazut acest termen se va considera
ca acesta este un element secundar pe care ei au convenit sa il stabileasca ulterior.
In temeiul art. 1182 alin. (2) este suficient ca partile sa se puna de acord asupra
elementelor esentiale ale contractului, pentru ca aceasta sa fie valabil, chiar daca lasa
unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea
acestora unei alte persoane. Conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la
un acord asupra elementelor secundare, instanta va dispune, la cererea oricareia
dintre parti, completarea contractului,tinand seama, dupa imprejurari, de natura
acestuia si de intentia partilor.
c. Obiect

Cursuri Page 7

Curs 3

19 octombrie
2011 17:06
I. Promisiunea unilaterala de vanzare
- Atunci cand are ca obiect vanzarea unui drept real asupra unui imobil, ea este supusa notarii in cartea
funciara pentru opozabilitate fata de terti si anume fata de tertii dobanditori ai bunului sau a altor
drepturi asupra acestuia de la promitent
- Regimul notarii promisiunii in cartea funciara este stabilit de art. 906 NCC. Potrivit acestui text, sub
sanctiunea respingerii cererii de notare, promisiunea supusa inscrierii trebuie sa prevada termenul
in care urmeaza a fi incheiat contractul. De la expirarea acestui termen curge termenul de prescriptie
a actiuniipentru o hotarare judecatoreasca care tine cont de consimtamantul promitentului.
o Natura juridica a acestui termen - este un termen extinctiv in care beneficiarul poate pretinde
promitentului sa incheie contractul promis (conditie pur potestativa din partea creditorului). Pana
la expirarea acestui termen beneficiarul trebuie sa isi exprime dorinta de a incheia contractul, sub
sanctiunea decaderii.
o Daca partile nu au prevazut care este termenul pana la care se poate incheia contractul
promis; art. 1415 alin. (2) potrivit caruia "atunci cand, prin natura sa, obligatia presupune un
termen si nu exista nicio conventie prin care acesta sa poata fi determinat, instanta de judecata
poate sa fixeze termenul. Cererea pentru stabilirea termenului este supusa prescriptiei care
incepe sa curga de la data incheierii contractului". Ar trebui sa intelegem ca se refera la
termenul general de prescriptie de 3 ani, intrucat nu se spune expres ca se refera la creanta
izvorata din contract.
o Cererea privind stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantelor
presedintiale . Ordonanta presedintiala se solutioneaza de urgenta si cu precadere, in consecinta
termenele de judecata se stabilesc la intervale scurte, inclusiv in cursul vacantei judiciare;
instanta nu poate amana pronuntarea decat cu cel mult 24 ore si trebuie sa motiveze hotararea sa
in termen de 48 ore. Hotararea data in prima instanta este susceptibila numai de recurs, nu si de
apel. In cazuri de urgenta, ea poate fi pronuntata chiar si fara citarea partilor.
- Notarea in cartea funciara se poate efectua oricand, in termenul stipulat in antecontract (contractul
de promisiune), ori in lipsa, in termenul stabilit prin hotararea judecatoreasca, precum si intr-un
interval de cel 6 luni dupa expirarea acestui termen (in acele 6 luni se poate introduce actiunea de
eliberare a unei hotarari care sa tina loc de contract).
o Daca beneficiarul nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, ori
daca intre timp imobilul a fost adjudecat in cadrul unei vanzari silite de catre un tert care nu este
tinut sa raspunda de obligatiile promitentului, promisiunea se radiaza din oficiu de catre cartea
funciara la expirarea termenului de 6 luni.
o Pentru a se impiedica radierea, beneficiarul trebuie sa ceara anterior expirarii termenului sa fie
notata in cartea funciara actiunea pe care a introdus-o pentru pronuntarea unei hotarari care sa
tina loc de contract, caz in care radierea este amanata pana la data la care partea interesata
solicita efectuarea operatiunii care va deveni necesara in urma solutionarii definitive a litigiului
privind pronuntarea hotararii care tine loc de contract (daca acel litigiu este castigat de
reclamant, atunci va deveni proprietar si isi va inscrie dreptul in cartea funciara si viceversa).
II. Pactul de optiune
- Pactul de optiune este contractul prin care o parte, numita promitent, se angajeaza fata de cealalta
parte, numita beneficiar, sa mentina la dispozitia sa o oferta irevocabila pentru o anumita perioada
de timp. Daca oferta ca obiect un contract de vanzare, atunci vom discuta despre un pact de optiune de
vanzare.
- Consimtamantul pe care promitentul il da cu privire la pactul de optiune priveste si oferta pe
care promitentul se angajeaza sa o mentina. In consecinta, spre deosebire de promisiunea
unilaterala pentru care consimtamantul promitentului la promisiune este diferit de
consimtamantul la contractul promis, in cazul pactului de optiune consimtamantul promitentului
la pact este dat si pentru contractul care face obiectul pactului, astfel incat incheierea acelui contract
nu presupune o noua manifestare de vointa din partea promitentului. In schimb, beneficiarul isi
rezerva dreptul de a accepta sau nu oferta irevocabila mentinuta de promitent in favoarea sa, iar aceste
drept se numeste drept de optiune.
- Spre deosebire de dreptul beneficiarului unei promisiuni de contracta, care este un drept de creanta
(sub conditie pur potestativa), dreptul beneficiarului intr-un pact de optiune este un drept potestativ; in
sensul ca prin manifestarea unilaterala de vointa, beneficiarul poate modifica o situatie juridica
ce il afecteaza pe promitent.
o Daca el isi exercita optiunea in sensul acceptarii ofertei, prin aceasta promitentul devine vanzator,
iar beneficiarul cumparator.
o Daca el isi exercita optiunea in sensul respingerii ofertei sau daca lasa sa expire termenul pactului
de optiune fara sa accepte oferta, atunci contractul de vanzare nu se incheie si bunul ramane in
patrimoniul

Cursuri Page 8

promitentului.
- Pactul de opiune nu se confunda nici cu simpla oferta, intrucat, pentru ca oferta este un act juridic
unilateral, chiar si irevocabil, pactul de optiune este unicontract, beneficiarul fiind de acord ca la
dispozitia sa se fie mentinuta oferta irevocabila facuta de promitent si uneori obligandu-se in schimb la
o contraprestatiei.
- Pactul de optiune poate fi chiar si contract sinalagmatic ( +/- oneros).
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune trebuie sa cuprind toate elementele contractului care
fac obiectul pactului (spre exemplu la vanzare, lucrul si pretul) art. 1278 alin. (3).
- Spre deosebire de promisiunea unilaterala insa, atunci cand legea impune o anumita conditie de forma
pentru contractul ce urmeaza sa fie incheiat prin acceptarea pactului de catre beneficiar, aceasta conditie
de forma se aplica si pactului de optiune insusi. O promisiune de a vinde un imobil nu trebuie sa
imbraca forma autentic a, un pact de optiune trebuie. Mai mult, actul de exercitare a optiunii de catre
beneficiar prin acceptarea ofertei mentinute de promitent, este si el supus conditiilor de forma impuse
de lege pentru validitatea contractului ce a facut obiectul pactului. Acceptarea este deci, supusa formei
autentice atunci care are ca obiect cumpararea unui imobil.
- Potrivit art. 1668 alin. (1) in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun
individual -determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a
expirarii termenului de optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului, intrucat,
desi vanzarea lucrului altuia este valabila, in aprecierea noastra acest articol reprezinta o norma
supletiva de vointa, respectiv partile pot deroga de la acest articol, dar trebuie sa o faca in mod expres.
In cazul in care partile nu au derogat de la acest text, pactul de optiune antreneaza, fie si implicit, o
clauza de inalienabilitate in legatura cu bunul ce face obiectul contractului pentru care s-a facut pactul,
ceea ce antreneaza aplicarea art. 627-629 NCC referitoare la clauza de inalienabilitate.
- Spre deosebire de promisiunea unilaterala, pactul de optiune nu poate fi in principiu sanctionat prin
pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul promitentului, intrucat,
indiferent de conduita promitentului dupa incheierea pactului, beneficiarul poate forma contractul ce
face obiectul pactului prin actul sau unilateral, de vreme ce nu este necesar un nou consimtamant al
promitentului, rezult ca nu este necesara nici substituirea lui.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune presupune cu necesitate existenta unui termen ; si
anume termenul in care oferta facuta de promitent ramane irevocabila si in care contractul se poate
forma prin ridicarea optiunii de catre beneficiar. Acest termen este un termen de decadere pentru
dreptul potestativ al beneficiarului, astfel incat daca oferta nu a fost acceptata pana la expirarea lui,
contractul care face obiectul pactului nu se poate forma.
- Daca partile nu au stabilit termenul, ca si in cazul promisiunii unilaterale, oricare dintre ele se poate
adresa instantei de judecata pentru ca aceasta sa il stabileasca in functie de imprejurarile relevante.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune privind contracte care au ca obiect transferul ori
constiuirea unor drepturi reale imobiliare, este supus notarii in cartea funciara pentru opozabilitate fata
de terti. In temeiul art. 906 alin. (1), daca termenul pactului nu a fost determinat, biroul de cartea
funciara respinge cererea de notare.
- Si in cazul pactului de optiune, biroul de carte funciara are o obligatie de radiere din oficiu a pactului
astfel notat. Aceasta obligatie se aplica insa daca pana la expirarea termenului de optiune, beneficiarul
nu solicita, pe baza declaratiei de optiune, si a dovezii comunicarii sale catre promitent, intabularea
dreptului care urmeaza a fi dobandit prin contractul pentru care s-a facut pact. La promisiunea
unilaterala cartea funciara nu radiaza din oficiu oferta cand expira termenul, ci la 6 luni de la expirare,
pentru se poate cere hotararea care substituie consimtamantul promitentului. In cazul pactului de
optiune, cum expira termenul, cum cartea funciara este obligata sa radieze, pentru ca nu se mai poate
cere hotarare care sa tina locul consimtamantului promitentului.
III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare si de cumparare
- Este contractul prin care fiecare dintre parti se obliga catre cealalta sa incheie un contract de
vanzare
- Prin contract se naste, pentru fiecare dintre parti, obligatia de a incheia in viitor contractul promis.
Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta obisnuit, iar natura obligatiei este aceea de obligatie
de a face.
- Este necesar ca obligatiile partilor sa fie afectate de un termen extinctiv pana la care oricare dintre ele ii
poate pretinde celeilalte sa incheie contractul promis. Mai mult, in situatia in care contractul are ca
obiect drepturi tabulare (drepturi reale imobiliare), stabilirea termenului este necesara si pentru notarea
in cartea funciara a dreptului de creanta al promitentului cumparator.
- De aceea, daca partile nu au stabilit prin contractul de promisiune termenul in care va fi incheiat
contractul promis, oricare dintre ele va putea cere instantei de judecata sa fixeze acest termen in functie
de imprejurarile de fapt relevante la data incheierii promisiunii. In cazul in care obligatia de a incheia
contractul promis a devenit exigibila si unul dintre promitenti refuza sa isi execute aceasta obligatie,
celalalt promitent poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa substiuie contractul
promis.
- Dreptul la actiune cu privire la obtinerea unei asemenea hotarari se prescrie in termen de 6 luni de la
data la care contractul trebuia incheiat.
- Promisiunea unilaterala, pactul de optiune si promisiunea sinalagmatica se mai numeste si
antecontracte, intrucat pregatesc contractul de vanzare.
- Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit
anumite sume, aceste sume se considera, in lipsa de stipulatie contrara, ca avans din pretul vanzarii
care face obiectul antecontractului.
IV. Dreptul de preemptiune
- Confera titularului sau posibilitatea de a cumpara un bun cu prioritate fata de alte persoane

Cursuri Page 9

Curs 3

- Din punctul de vedere al principiul libertatii contractuale, dreptul de preemptiune are un caracter
exceptional, intrucat presupune o limitare a libertatii vanzatorului de a isi alege co-contractantul.
- Din punctul de vedere al prerogativei proprietarului de a dispune juridic de bunurile sale, dreptul de
preemptiune constituie o exceptie, intrucat el nu poate stabili liber in favoarea cui sa dispuna de aceste
bunuri.
- Intrucat este exceptional sub aceste doua aspecte, dispozitiile legale si stipulatiile contractuale prin care
se stabilesc drepturi de preemptiune sunt supuse unei stricte interpretari si aplicari.
- Noul Cod Civil cuprinde o reglementare generala a dreptului de preemptiune in art. 1730 pana la art.
1740. Aceste texte nu se refera la un drept de preemptiune anume, ele nu instituie un drept de
preemptiune, ci stabilesc numai regimul juridic general al oricarui drept de preemptiune in legatura cu
care legea sau stipulatiile contractuale prin care a fost instituit nu prevad alte reguli.
- Pe langa dispozitiile art. 1730-1740, codul civil instituie el insusi doua drepturi de preemptiune si
anume:
o Potrivit art. 1746, terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu
respectarea in
ordine a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor. o Potrivit art. 1849,
arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate [...] care se
exercita potrivit art. 1730-1739. (art. 1740 nu se refera la drepturile legale) - nu vizeaza
terenurile agricole, ci
numai bunurile agricole.
- De principiu, dreptul de preemptiune prevazut de noul cod civil se exercita dupa incheierea unui
contract de vanzare in legatura cu bunul cu privire la care a fost instituit.
- Pentru respectarea dreptului de preemptiune, un asemenea contract trebuie incheiat sub conditia
suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre titularul sau. Odata ce contractul a
fost incheiat, elementele esentiale ale acestuia trebuie comunicate preemptorului care are la dispozitie
un termen in care sa decida daca isi va exercita sau nu dreptul de preemptiune in legatura cu contractul
ce i-a fost comunicat.
- In lipsa unor prevederi ori stipulatii speciale acest termen este de 10 zile daca bunul ce face obiectul
contractului este un mobil si de 30 de zile daca bunul ce face obiectul contractului este un imobil. In
cazul in care preemptorul decide sa isi exercite preemptiunea in legatura cu contractul ce i-a fost
comunicat, el trebuie ca in termenele mentionate sa comunice vanzatorului decizia sa, precum si dovada
consemnarii pretului contractului. Aceasta a doua cerinta, referitoare la dovada consemnarii, se aplica si
atunci cand prin contractul incheiat cu tertul vanzatorul i-a acordat acestuia unul sau mai multe termene
de plata. Aceste termene nu vor profita preemptorului, care este obligat ca la exercitarea preemptiunii sa
plateasca pretul integral. Datorita acestei cerinte, se poate considera ca exercitarea unui drept de
preemptiune conferit prin lege este un act juridic real intrucat nu este valabila decat insotita de
remiterea efectiva a sumei ce constituie pretul.
- In cazul in care dreptul de preemptiune se exercita, contractul incheiat intre vanzator si tert nu produce
niciun efect cu o singura exceptie, si anume vanzatorul este obligat sa il despagubeasca pe tertul de
buna-credinta pentru evictiunea cauzata lui prin exercitarea dreptului preemptorului.
- In cazul in care dreptul de preemptiune s-a nascut prin conventie, el este supus notarii in cartea
funciara pentru opozabilitate fata de terti. In cazul in care s-a facut o asemenea notare, cumparatorul
bunului isi poate inscrie dreptul in cartea funciara, insa numai sub conditia suspensiva ca in termen de
30 zile de la comunicarea catre preemptor a incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu
notifice biroului de cartea funciara dovada consemnarii pretului la dispozitia vanzatorului.
- In cazul in care preemptorul face o asemenea notificare in termen, atunci dreptul cumparatorului se
radiaza, preemptorul fiind in schimb inscris ca titular al dreptului ce a facut obiectul contractului. Daca
preemptorul nu face notificarea in termen, inscrierea dreptului cumparatorului se consolideaza, iar
notarea dreptului de preemptiune se radiaza.
- Caracterele juridice al dreptului de preemptiune:
1. Drept patrimonial
Intrucat este evaluat in bani, limitand dreptul de proprietate asupra bunului in legatura cu
care a fost instituit
2. Dreptpotestativ
Intrucat in exercitarea sa preemptorul poate ca prin manifestarea sa de vointa exprimata in
formele cerute de lege sau de contract, inclusiv in forma reala, sa schimbe o situatie
juridica care ii afecteaza pe vanzator si pe cumparator in sensul desfintarii contractului
incheiat intre acestia si incheierii unui nou contract, in care el preia pozitia cumparatorului,
pozitie ce ii confera raporturi juridice cu vanzatorul
Practic se subroga in drepturile cumparatorului (metaforic vorbind, pentru ca drepturile
cumparatorului
se desfiineaz ca urmarea a neindeplinirii condiiei)
* Daca a fost instituit prin convenie, dreptul de preemptiune este necesialmente
3. Drept temporar
* prin conventie nu se pot institui limitari perpetue ale dreptului de proprietate.
* In consecinta, potrivit art. 1740, ca regula, dreptul conventional de preemptiune este
viager si se stinge la moartea preemptorului. Partile pot deroga de la regula, prevazand un
alt termen decat durata vietii preemptorului. Daca acest alt termen este mai lung de 5 ani,
durata lui se reduce de drept la 5 ani.
4. Drept incesibil
* Dreptul conventional de preemptiune este considerat intuitupersonae si, in principiu, el nu
poate fi cedat prin acte intre vii, iar pentru cauza de moarte poate fi transmis mostenitorilor
daca partile au derogat de la caracterul viager.

Cursuri Page 10

* Dreptul de preemptiune legal este instituit de lege in considerarea unei anumite calitati ->
dreptul legal de preemptiune nu poate fi transmis decat impreuna cu aceasta calitate si
numai in masura in care aceasta calitate poate fi transmisa
5. Drept indivizibil
* In sensul ca el nu poate fi exercitat decat in legatura cu intreg bunul care a facut obiectul
contractului pentru care se doreste a fi exercitat
- Dreptul de preemptiune in anumite situatii speciale:
o Vanzarea silita a bunului in legatura cu care se exercita dreptul
* In cazul unei asemenea vanzari, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile codului de
procedura civila, ceea ce inseamna ca in principiu preemptorul trebuie sa participe la
licitatia publica si sa ofere un pret cel putin egal cu cel mai mare pret oferit in cadrul acestei
licitatii.
o Pe langa bunul in legatura cu care s-a instituit preemptiunea, prin acelasi contract se mai
vand si alte bunuri ale vanzatorului pentru un singur pret
* In aceasta situatie, de regula, dreptul de preemptiune se poate exercita valabil daca
preemptorul ofera o parte din pretul vanzarii direct proportionala cu valoarea bunului ce
face obiectul dreptului de preemptiune
o Mai multi titulari ai dreptului de preemptiune cu privire la acelasi bun, doresc sa -si exercite
dreptul de preemptiune cu privire la acelasi contract
* Pentru prima oara au fost introduse reguli privind concursul intre preemptori - art. 1734
* Potrivit acestui text, in situatia mentionata, vanzatorul va incheia contractul cu:
a) Titularul dreptului legal de preemptiune, daca acesta se afla in concurs cu titulari ai
unor drepturi convenionale de preemptiune
b) Titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, daca acesta se afla in
concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune
c) Daca bunul este imobil, cu titularul dreptului convenitonal de preemptiune, care a fost
mai intai inscris in cartea funciara atunci cand el se afla in concurs cu titulari ai unor
dreptul conventionale de preemptiune
d) Daca bunul este mobil, cut titular dreptului conventional de preemptiune, avand data
certa cea mai veche, daca acesta se afla in concrs cu alti titulari ai unor drepturi
conventionale de preemptiune
V. Contractul de arvuna
- Este contractul accesoriu prin care o parte la un contract principal da celeilalte parti la acest
contract principal, unul sau mai multe bunuri fungibile in scopul executarii contractului principal
sau al posibilitatii de a -l denunta
- Caracterele juridice
1. Contract accesoriu
* Se incheie fie in vedere executarii, fie pentru a se permite denuntarea unui alt contract
principal
2. Contract real
* Se incheie valabil numai prin remiterea bunurilor fungibile care formeaza obiectul sau
3. Contract unilateral
* Genereaza obligatii numai in sarcina partii care a primit bunurile fungibile la data incheierii
contractului
- Are doua functii:
a. Sa asigure executarea contractului principal -> se numeste arvuna confirmatorie
b. Sa permita denuntarea contractului principal -> se numeste arvuna penalizatoare
- Arvuna confirmatorie este reglementata prin art. 1544.
o Ea reprezinta functia de drept comun a arvunei.
o Potrivit art. 1544, in cazul in care contractul principal a fost executat, daca el a fost executat de
partea care a primit arvuna, ea trebuie imputata asupra prestatiilor sale.

Cursuri Page 11

 Daca a fost executata de partea care a dat arvuna, aceasta are dreptul ca arvuna sa ii fie
restituita.
Cand cel care a dat arvuna nu isi executa obligatiile asumate prin contractul principal si nu
are o justificare pentru aceasta neexecutare, cealalta parte poate declara rezolutiunea
contractului, retinand arvuna.
Cand cel care a primit arvuna nu isi executa fara justificare obligatiile asumate prin
contractul principal, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, solicitand
dublul arvunei daca partile nu au prevazut un alt multiplu.
o In toate cazurile, creditorul obligatiei neexecutate poate opta si pentru a cere executarea silita
in natura a obligatiei respective, si pentru a cere aplicarea regimului de drept comun al
rezolutiunii cu daune -interese pentru prejudiciul cauzat efectiv prin desfiintarea contractului
ca efect al neexecutarii nejustificate de catre cealalta parte.
o Cand avem arvuna, nu se mai poate cere executarea silita prin echivalent.

Cursuri Page 12

Curs 4

26 octombrie
2011 17:14
1. Arvuna confirmatorie
Ce se intampla atunci cand contractul principal este executat?
- Cel care a primit arvuna este obligat sa o restituie.
- Obligatia sa de restituire , intrucat are ca obiect bunul ce a constituit arvuna, adica un bun fungibil, se
poate compensa cu una din obligatiile izvorate din contractul principal, cu efectul reducerii intinderii
acestuia din urma
- Spre exemplu, in cazul in care cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contractului de
vanzare, obligatia vanzatorului de a o restitui se compenseaza cu obligatia cumparatorului de a plati
pretul atunci cand arvuna a avut ca obiect o suma si in consecinta cumparatorul va fi considerat a-si
fi executat obligatia de a plati pretul, daca el plateste numai diferenta dintre suma care constituie
pretul si suma care a constituit arvuna.
- Potrivit art. 1546, arvuna se restituie de asemenea si atunci cand contractul principal nu se executa
din cauze neimputabile vreuneia dintre parti.
2. Arvuna penalizatoare (functia de a permite uneia din partile contractului principal sau ambelor sa
denunte
unilateral acest contract)
- In literatura i s-a mai spus acestei functii, functia de dezicere sau de razgandire sau functia
poenitantiala.
- NCC o numeste impropriu arvuna penalizatoare, impropriu pentru ca practic ea nu penalizeaza pe
nimeni.
- Potrivit art. 1545, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor
parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie
sa restituie dublul celei primite.
- In aceasta situatie, bunurile fungibile care alcatuiesc arvuna constituie un pret al exercitarii dreptului
de denuntare unilaterala a contractului principal.
- Intrucat dreptul de razgandire (denuntare unilaterala) a unui contract este exceptional, atunci cand
arvuna are rolul de a conferi un asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa
partilor. Daca exista indoiala asupra rolului arvunei, se va considera ca ea are functia de a garanta
executarea contractului principal, iar nu functia de a se permite razgandirea.
- Daca in legatura cu o suma de bani platita la incheierea unui contract, exista o indoiala cu privire la
titlul cu care a fost predata, acea suma nu va fi considerata arvuna, ci, pana la inlaturarea indoielii, va
fi considerata un avans din pret.
Obiectul contractului de vanzare
- NCC introduce o problema de interpretare cam complicata in legatura cu obiectul contractului.
- Potrivit art. 1225, obiectul contractului il reprezinta "operatiunea juridica, precum vanzarea [...]
convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale".
Din acest text obtinem informatia ca obiectul contractului de vanzare este ... vanzarea.
- Alin. (2) spune ca obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii
absolute.
- Cerinta de validitatea a obiectului vanzarii se analizeaza prin raportare la lucrul vandut, care face
obiectul prestatiei ce reprezinta obligatia de a transfera proprietatea si la pret, care face obiectul
prestatiei care constituie obiectul obligatiei de a plati pretul.
1. Lucrul vandut
- Trebuie sa fie in comert, trebuie sa existe, trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si sa fie
licit si posibil.
a. Lucrul vandut sa fie in comert
* In legatura cu fiecare contract, aceasta conditie este indeplinita in masura in care legea nu
exclude bunul ce face obiectul contractului, de la aplicarea prevederilor care guverneaza
respectivul contract
* In principiu, drepturile patrimoniale sunt alienabile si de aceea ele pot face obiectul oricarui
contract de instrainare, inclusiv vanzarea. Prin exceptie, legea poate sa prevada interdictia
de a instraina anumite bunuri, in considerarea naturii sau calitatii acelor bunuri.
* Aceste interdictii se numescu inalienabilitati.
o Inalienabilitatile legale pot fi:
absolute, atunci cand bunul nu poate fi transferat
relative, atunci cand bunul poate fi transferat numai cu respectarea anumitor conditii
suplimentare fata de dreptul comun
* Inalienabilitatile absolute sunt:

Cursuri Page 13

 Permanente
Inalienabilitatea bunurilor proprietate publice. Potrivit art. 861 alin. (1),
bunurile proprietate publica sunt inalienabile
Temporare
Atunci cand legiuitorul le-a instituit in considerarea unor ratiuni sociale care nu
erau aplicate decat intr-un moment istoric determinat
Exemplu: inalienabilitatea locuintelor dobandite de fostii chiriasi in temeiul
Legii 112/1995, inalienabilitate prevazuta de art.9 alin. (8), abrogat la intrarea
in vigoare a NCC.
Exemplu: inalienabilitatea terenurilor asupra carora s-a constituit dreptul de
proprietate al tinerilor si intelectualilor care isi desfasurau activitatea in mediul
rural, in temeiul art. 32 din Legea 18/1991, in prezenta abrogata prin intrarea in
vigoare a NCC.
Inalienabilitatile relative
Bunuri care sunt monopol de stat
Produse toxice
Substante stupefiante
Arme, munitii
Si alte bunuri a caror vanzare este supuse unor conditii si autorizatii administrative
specifice, prevazute de legil speciale
o Inalienabilitatea conventionala
Potrivit art. 627-629, inalienabilitatea convetionala reprezinta o limita a dreptului de
proprietate, mai precis a prerogativei dispozitie juridice din continutul dreptului de
proprietate instituita prin conventie
Intrucat aceasta limita contravine principiului libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea
este admisa numai cu titlu exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de art.
627, conditii care sunt de stricta interpretare si aplicare
Potrivit textului respectiv, o clauza de inalienabilitate este valabila numai daca este
justificata printr-un interes serios si legitim si daca are o durata de cel mult 49 de ani de
la data dobandirii bunului de catre cel tinut sa o respecte. Din modul in care se calculeaza
acest termen se poate deduce ca o clauza de inalienabilitate poate fi in principiu introdusa
numai in contractele translative de proprietate, intrucat numai pentru acelea se poate stabili
data dobandirii bunului de la care trebuie calculat termenul
Interesul serios si legitim, care justifica introducerea clauzei, poate inceta si inainte de
durata prevazuta in clauza. El poate fi depasit de un interes superior. Daca dobanditorul
dovedeste una din acestea imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie depasirea lui
printr-un interes legitim, atunci el poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de
bun, chiar inainte de expirarea duratei pentru care s-a prevazut initial
inalienabilitatea.
Exemplu: A ii doneaza lui B un bun cu sarcina lui B de a nu il instraina timp de 4 ani si de
a-l pune la dispozitia lui C, nepotul lui A, pe perioada studiilor acestuia.
In cazul in care nu este justificata printr-un interes serios si legitim, clauza de
inalienabilitate este lovita de nulitate. In principiu aceasta nulitate afecteaza numai clauza,
iar nu si contractul in care a fost introdusa. Totusi, daca se dovedeste ca inalienabilitate a
fost determinanta pentru consimtamantul la acelor contract, nulitatea va fi totala.
Inalienabilitatea sa prezuma determinabila daca a fost stipulata intr-un contract cu
titlu oneros.
Si in cazurile in care e o nulitate partiala, sau o nulitate partiala, nulitatea clauzei de
inalienabilitate este absoluta, intrucat ocroteste interesul public al liberei circulatii a
bunurilor.
Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza de inalienabilitate este subinteleasa in
conventiile care au ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun.
In cazul in care vizeaza bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor
prin notare in cartea funciara.
In schimb, daca are ca obiect bunuri mobile, clauza de inalienabilitate nu poate fi opusa
decat tertilor subdobanditori care au cunoscut-o in concret, la data incheierii actului
de subdobandire. In cazul in care nu au cunoscut clauza, tertii subdobanditori pot
considera ca ea le este inopozabila, in aceleasi conditii in care ei ar putea dobandi
proprietatea bunului imobil respectiv, prin posesia de buna-credinta. Fostul art. 1909 este
reluat cu modificari de nuanta in actualul art. 937.
o Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate valabile
i. Rezolutiunea contractului in care a fost introdusa clauza de inalienabilitate atunci cand
clauza a fost
incalcata prin instrainarea bunului.
ii. Atunci cand clauza de inalienabilitate ii este opozabila si tertulu subdobanditor,
beneficiarul sau poate
pretinde de asemenea anularea contractului de subdobandire.
b. Lucrul vandut sa existe
Nu ridica nicio problema in cazul lucrului actual
Ridica probleme in ceea ce priveste lucrul pierit si lucrul viitor
Lucrul este pierit la momentul incheierii contractului

Cursuri Page 14

Curs 4

Potrivit art. 1659, daca in momentul vanzarii bunului individual determinat,

acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. In acest caz,
contractul este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa obiectului uneia dintre
obligatiile esentiale.
Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu stia acest fapt in
momentul vanzarii poate cere, fie anularea vanzarii, fie reducerea
corespunzatoare a pretului.
Referitor la anularea pentru eroare esentiala asupra obiectului conventiei, in acest
caz anularea nu va putea fi ceruta decat daca dobanditorul demonstreaza ca
nu ar fi cumparat bunul daca ar fi cunoscut dimensiunea pieirii lui.
In cazul in care vanzatorulcunoscuse ca bunul este pierit partial si nu i-a
comunicat cumparatorului acest aspect, vanzatorul datoreaza despagubiri
pentru dol prin reticenta.
Daca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au cunoscut ca exista doar riscul
pieirii bunului si au incheiat contractul in acest conditii, atunci contractul are
caracter aleatoriu, cumparatorulavand sansa de a castiga in cazul in care
bunul nu a pierit, iar vanzatorul avand sansa de a castiga in caz contrar.
Din toate aceste reguli, trebuie sa se inteleaga si lipsirea de folosinta normala a
bunului.
Lucrul este viitor la momentul incheierii contractului
Lucrurile viitoare pot face obiectul vanzarii, cumparatorul urmand sa
dobandeasca proprietatea bunului la data la care acesta se realizeaza.
Bunul este considerat ca se realizeaza la data la care el devine apt de a fi
folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul, ori
daca o asemenea destinatie nu a fost convenita, potrivit destinatiei decurgand
din natura bunului.
In cazul in care bunul viitor nu se realizeaza, vanzarea nu produce niciun
efect. Totusi, daca nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, atunci
acesta este tinut sa plateasca cumparatorului daune-interese pentru prejudiciul
pe care i l-a cauzat nerealizarea bunului.
Daca bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a
cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a
pretului. Aceasta alegere nu trebuie sa fie exercitata abuziv si, in consecinta, in
cazul in care partea nerealizata din bun este minora, cumparatorul nu ar putea sa
opteze pentru desfiintarea vanzarii daca nu dovedeste ca scopul pentru care a
contractat ar putea fi atins numai daca acea parte ar fi fost realizata.
Si in cazul realizarii partiale a bunului, daca ea este imputabila vanzatorului,
acesta datoreaza daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzata
cumparatorului.
Prin exceptie de la toate aceste reguli, cumparatorul isi poate asuma expres
riscul nerealizarii bunului. In acest caz, daca bunul nu se realizeaza din cauze
neimputabile vanzatorului, cumparatorul ramane tinut sa plateasca pretul. Daca
asumarea riscului nerealizarii bunului de catre cumparator este motivul
principal pentru care partile au contractat, vanzarea este, in aceasta ipoteza,
aleatorie.
Chiar si in cazul vanzarii aleatorii insa, vanzatorul este tinut sa faca tot ce
depinde de el pentru ca bunul sa se realizeze, urmand ca in caz contrar sa
raspunda cu daune-interese sau chiar cu rezolutiunea vanzarii.
c. Lucrul sa fie determinat sau cel putin determinabil
Lucrul vandut se considera determinabil, atunci cand, desi partile nu l-au indicat in
individualitatea sa, ele au prevazut totusi suficiente criterii incat pe baza lor, sa se
poata stabili obiectul obligatiei de a transmite proprietatea, la data la care aceasta va
deveni scadenta.
d. Lucrul vandut sa fie posibil si licit
Aceste 2 cerinte se examineaza impreuna, intrucat liceitatea lucrului vandut presupune
posibilitatea, din punct de vedere juridic, ca el sa faca obiectul unei vanzari. Din acest
motiv, aceasta cerinta este foarte apropiata si uneori se suprapune cu cerinta ca lucrul
sa fie in comert.
Totusi, in jurisprudenta, s-a considerat ca vanzarea este nula pentru obiect ilicit daca
are ca obiect bunuri contrafacute.
2. Pretul
- Trebuie sa intruneasca 4
conditii: a. Sa fie in
bani
b. Sa fie determinat sau cel putin determinabil
c. sa fie sincer
d. Sa fie serios
a. Pretul sa fie in bani
Este definitoriu pentru vanzare ca acela care isi asuma obligatia de a tranfera proprietatea
sau alt drept sa se angajeze in considerarea obligatiei celeilalte parti de a da o suma de bani

Cursuri Page 15

 Daca obligatia este asumata in schimbul unei alte contraprestatii decat de a da o suma de
bani, contractul nu este de vanzare, ci este un alt contract special, astfel:
Daca cealalta parte promite un alt bun -> contract de schimb
Daca cealalta parte promite punerea la dispozitie a unui bun in scopul folosirii
acestuia contract de locatiune
Daca cealalta parte promite o lucrare contract de antrepriza
Daca cealalta parte promite servii de intretinere contract de intretinere samd
Pretul vanzarii consta mereu intr-o suma de bani
b. Pretul sa fie determinat sau cel putin determinabil
Pretul este determinat atunci cand cuantumul sau a fost prevazut expres in contractul de
vanzare
Pretul este determinabil atunci cand cuantumul nu a fost prevazut expres in contract, insa
partile au stabilit criterii prin aplicarea carora cuantumul pretului sa poata fi determinat
in mod univoc la data cand pretul trebuie platit fara a fi nevoie de un nou acord de vointa
al partilor in acest sens.
Clauza ofertei concurente reprezinta modalitatea de a determina pretul ca fiind egal
cu cel mai bun pret oferit de un alt client al vanzatorului decat cumparatorului
Clauza clientului cel mai favorizat reprezinta modalitatea de determina a pretul ca
fiind egal cu cel mai mic pret practica de vanzator fata de un client al sau, altul decat
cumparatorul
O modalitate mai este si pretul pe care trebuie sa il stabileasca un tert desemnat prin
acordul vanzatorului si al cumparatorului. Aceasta modalitate este reglementate
pentru vanzare de art. 1662, iar pentru orice contract in general de art. 1322. Atunci
cand partile unui contract lasa determinarea pretului la latitudinea unui tert determinat
de ele, acesta este obligat sa actioneze in mod corect, diligent si echidistant. Daca
persoana astfel desemnata nu determina pretul in termenul stabilit de parti, ori, in lipsa
unei astfel de conventii, in termen de 6 luni de la incheierea contractului de vanzare,
oricare dintre parti poate cere judecatoriei de la locul inchierii contractului sa
desemneze de urgenta in Camera de Consiliu (adica nu in sedinta publica), printr-o
hotarare care este denumita incheiere si care are caracter definitiv, un expert pentru
determinarea pretului. Onorariul expertului este egal suportat de catre parti. Daca
pentru orice motiv, pretul nu a fost determinat in termen de 1 an de la incheierea
contractului si partile nu au stabilit un criteriu subsidiar de determinare a pretului,
atunci contractul este nul (nulitatea absoluta pentru lipsa obiectului).
In anumite imprejurari, pretul este considerat determinabil chiar si atunci cand partile
nu au prevazut niciun criteriu pentru stabilirea lui. Potrivit art. 1664 alin. (2), cand
contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se
prezuma ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de catre
vanzator.
De asemenea alin. (1) precizeaza o situatie indirecta de determinare, in cazul in care
bunul vandut este de natura celor pentru care exista un pret stabilit pe o piata
organizata (exemplu: bursa de peste, bursa de pericol), se considera, in absenta unei
alte conventii, ca pretul vanzarii este pretul mediu practicat in ziua incheierii
contractului pe piata cea mai apropiat de locul inchierii contractului.
c. Pretul trebuie sa fie sincer
Pretul este sincer daca la incheierea contractului, partile au intentia reala ca el sa fie
platit, in caz contrar pretul este simulat sau fictiv
Atunci cand in schimbul transmiterii unui drept dobanditorul se obliga in mod fictiv sa
plateasca un pret, contractul este nul ca vanzare, dar poate fi valabil ca donatie deghizata in
cazul in care transmitatorul a avut intentia de a-l gratifica pe dobanditor. Aceasta nulitate
este relativa, intrucat ea se intemeiaza pe lipsa cauzei specifice vanzarii, pentru obligatia de
a transfera proprietatea.
In NCC, lipsa cauzei se sanctioneaza cu nulitatea relativa (spre deosebire de vechiul cod)
potrivit art. 1238.
d. Pretul sa fie serios
Pretul este serios atunci cand el este suficient de mare pentru ca in mod rezonabil sa constituie
o cauza

Cursuri Page 16

pentru obligatia vanzatorului de a transfera dreptul vandut.

Cand pretul nu este serios, el este derizoriu. In aceasta situaie, contractul este nul ca
vnzare si nulitatea este relativa, intrucat pretul nu poate constitui in mod rezonabil cauza
obligatiei de a transfera proprietatea sau alt drept vandut.
Pretul derizoriu nu se confunda cu pretul lezionar. Pretul lezionar a servit drept cauza
pentru obligatia de a transfera dreptul vandut, dar valoarea sa a fost disproportionat de mica
in raport cu valoarea bunului transmis in schimb, ceea ce poate justifica un consimmnt
viciat.
EFECTELE VANZARII
1. Interpretarea contractului de vanzare
2. Obligatiile vanzatorului
3. Obligatiile cumparatorului
1. Interpretarea clauzelor
- Vanzarea este supusa principiilor de interpretare a contractelor prevazuta de dreptul comun, cu o
singura exceptie, care priveste regula conform careia clauzel e indoielnice se interpreteaza in favoarea
debitorului.
- Prin derogare de a aceasta regula, potrivit art. 1671, clauzele indoielnice in contractul de vanzare se
interpreteaza in favoarea cumparatorului.
o Aceasta inseamna ca si atunci cand cumparatorul este debitor, dar si atunci cand cumparatorul este
creditor, clauza se interpreteaza in toate cazurile in favoarea lui.
o Se considera ca in principiu vanzatorul este cel care decide conditiile vanzarii, intrucat de regula el
este proprietarul lucrului vandut si el decide modul in care isi exercita dispozitia juridica asupra
lui -> vanzatorul este dator sa stabileasca niste conditii clare si toate neclaritiatile referitoare la
conditiile vanzarii ii sunt, in principiu, imputabile de aceea, daca nu sunt incidente ale norme
care inlatura raspunderea, se decide ca aceste conditii vor fi transferate in defavoarea
vanzatorului si in favoarea celeilalti parte.
- Art. 1661 prevede si 2 exceptii:
o Contractele incheiate cu
consumatorii o Contractele de
adeziune
In asemenea contracte, chiar daca consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor
interpreta tot in favoarea consumatorului.
De asemenea, in cazul in care contractul de vanzare este un contract de adeziune pentru
vanzator si clauzele sale au fost integral stabilite de cumparator, fara posibilitatea
vanzatorului de a le negocia, atunci clauzele indoielnice se vor interpreta in favoarea
vanzatorului, iar nu in favoarea cumparatorului.

Cursuri Page 17

Curs 5

Wednesday, November 02,

2011 5:03 PM
Obligatiile care se nasc din contractul de vanzare
Obligatiile vanzatorului
1. Obligatia de a transmite dreptul vandut
o Potrivit art. 1673 alin.(1), vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului
proprietatea bunului vandut
o Alin. (3) art. 1673
in lipsa unei alte dispoziii legale, prevederile legale
privitoare la transmiterea propiretatii se aplica in mod corespunzator si atunci
cand prin vanzare se transmite un al drept decat dreptul de proprietate
o Obligatia de a transmite proprietatea sau un alt drept real, mai este numita in
doctrina si obligatie de a da
o Ceea ce constitutie particularitatea acestei obligatii este faptul ca prestatia
debitorului se executa asupra unui drept, iar dreptul reprezinta o realitate
intelectuala, intotdeauna un bun incorporal, iar nu o realitate materiala. De
aceea executarea obligatiei de a transmite un drept nu poate fi realizata de catre
debitor in sine, ci numai prin intermediul unui fapt material care o simbolizeaza
si care uneori are si o alta semnificatie juridica decat aceea de executare a
obligatiei de a transmite proprietatea.
o Exemplu: Atunci cand proprietatea se transmite prin incheierea contractului, faptul
generator al obligatiei are ca efect si executarea ei. Cand obligatia e afectata de
un termen, implinirea termenului are ca efect indeplinirea obligatiei. Cand
transferul dreptului se realizeaza printr-o formalitate, efectuarea acelei formalitati
care in sine noatura unei prestatii de a face, iar nu de a da, are totusi ca efect
executarea obligatiei de stramutare a proprietatii. Astfel, de cate ori se
indeplineste aceasta obligatie are ca fapt material distinct de numai aceasta.
Momentul transferului de proprietate :
a. Regula este ca atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un bun individual
determinat, proprietatea asupra acelui bun se transfera prin simpla incheiere a
contractului. In acest sens art. 1674 din NCC prevede : cu exceptia cazurilor
prevazute
de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se
stramuta de
drept cumparatorului din momentul incheierii contractului chiar dac bunul nu a
fost
predat ori pretul nu a fost platit inca.
Articolul citat reprezinta o aplicatie a unui principiu general privitor la
efectele contractelor translative, principiul reglementat prin art. 1273 alin.
(1) din NCC : drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de
vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predaca, daca acest acord
poarta asupra unor bunuri determinate [... ]
b. Exceptiile de la acest principiu :
i. Situatia in care partile au convenit ca transferul dreptului de
proprietate sa fie
afectat de un termen.
In materie de vanzare, atunci cand este indoielnic daca partile au
prevazut termenul in legatura cu obligatia de a transfera
proprietatea, ori in legatura cu obligatia de predare, indoiala va fi
transata in sensul ca termenul afecteaza numai executarea obligatiei
de predare, intrucat ca regula termenul amana numai exigibilitatea
obligatiilor, iar nu insasi existenta drepturilor.
ii. Ipoteza in care partile au prevazut o conditie suspensiva care afecteaza

Cursuri Page 18

transferul bunului vandut.

Aceasta este o exceptie temporara de la caracterul imediat al
transferului proprietatii in cazul vanzarii, pentru ca in ipoteza in
care conditia se indeplineste efectul sa va opera retroactiv
considerandu-se ca transferul proprietatii a operat la momentul
incheierii contractului.
Ca o exceptie de la aceasta retroactivitate, vanzatorul va pastra
totusi dreptul de proprietate asupra fructelor culese intre
momentul incheierii contractului si momentul indeplinirii
conditiei in temeiul art. 1410.
In cazul in care conditia nu se indeplineste transferul proprietatii nu
este numai amanat, ci, cu desavarsire inlaturat, el urmand sa nu se
mai produca.
iii. Priveste tot o modalitate a obligatiei, ce tine de pluralitatea de obiecte.
Situaia vanzarii alternative, atunci cand pentru acelasi pret
vanzatorul se angajeaza sa transmita fie proprietatea unui lucru, fie
proprietatea altui lucru.
Daca partile nu au convenit altfel, alegerea prestaiei liberatorii
revine vanzatorului, in temeiul art. 1462 alin. (1) din NCC.
De aceea, de regula pana la momentul alegerii proprietatea ambelor
bunuri ramane in patrimoniul vanzatorului, urmand ca la momentul
alegerii, prin faptul alegerii, bunul ales spre a stinge obligatia se
transfera automat in patrimoniul cumparatorului.
Si atunci cand partile au derogat de la regula si au lasat alegerea
prestatiei liberatorii in seama creditorului-cumparator, proprietatea se
transfera in patrimoniul lui in momentul in care ii comunica
vanzatorului optiunea sa.
Prin exceptie, daca unul dintre bunurile care formau obiectul
alternativ al vanzarii piere fortuit inainte de alegere, atunci
proprietatea asupra celuilalt bun se transfera automat in
patrimoniul cumparatorului chiar in momentul pierii fortuite al
primului bun.
iv. Vanzarea unui bun viitor reprezinta o alta exceptie.
In cazul unei asemenea vanzari, proprietatea asupra lucrului
vandut nu se poate transfera in momentul incheierii contractului,
intrucat prin ipoteza nu exista la acel moment in lipsa obiectului sau.
De aceea transferul proprietatii este amanat pana la realizarea
bunului, adica pana la momentul la care el este gata spre a fi folosit
potrivit destinatiei sale stabilite prin conventiei, ori decurgand din
natura lucrului.
v. Vizeaza vanzarea bunurilor de gen care urmeaza a fi determinate prin
cantarire,
numarare sau masurare.
Exceptia nu vizeaza orice vanzare de bunuri de gen, ci doar cele
care sunt determinate prin cantarire, numarare sau masurare; daca
bunurile de gen sunt individualizate dupa alt criteriu, proprietatea
asupra lor se transmite la data la care acel criteriu poate fi aplicat in
concret.
Exemplu: Art 1679 din NCC vorbeste de vanzarea in bloc : daca
mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pret unic si
global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce
contractul s-a incheiat, chiar daca bunurile nu au fost
individualizate. In acest caz, proprietatea transmitandu-se in
momentul incheierii contractului.
In celelalte cazuri insa, in care individualizarea se face dupa alte
criterii, transferul se face la momentul individualizarii.
individualizarii poate fi efectuata de catre vanzator, la libera sa alegere
potrivit art. 1486 NCC : daca obligatia are ca obiect bunuri de gen,
debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi predate.
vi. Probabil cea mai importanta exceptie. Bunurile supuse inscrierii in
Cartea
Funciara(de regula imobile).
Potrivit art. 885 NCC, sub rezerva unor reglementari contrare,
drepturile

Cursuri Page 19

Curs 5

reale asupra imobilelor inscrise in Cartea Funciara se dobandesc

atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in
cartea funciara, pe baza actului/faptului ce a justificat nscrierea.
Aceasta dispoziie prevedere asa numitul efect constitutiv al
inscrierilor in Cartea Funciara.
Din aceasta dispoziie rezulta ca atunci cand contractul de vanzare
are ca obiect un imobil inscris in Cartea Funciara, simpla incheiere a
contractului nu transfera dreptul asupra imobilului din
patrimoniul vanzatorului in patrimoniul cumparatorului, ci
antreneaz numai obligatia reciproca a prtilor de a efectua
formalitatile necesare pentru inscrierea transferului in Cartea
Funciara.
In aceste situatii, potrivit art. 1677, vanzatorul este obligat ca in
vederea nscrierii dobandirii dreptului vandut de catre cumparator
sa radieze din cartea funciara inscrierile privind drepturile care s-au
stins inaintea acestei dobandiri.
In ipoteza in care vanzatorul nu isi executa obligatia de a efectua
toate formalitatile care depind de el in vederea inscrierii in cartea
funciara si de a procura toate inscrisurile necesare in acest scop,
cumparatorul poate introduce inpotriva lui actiunea in prestatie
tabulara intemeiata pe art. 896 NCC, urmand ca hotararea ce se va
pronunta sa serveasca drept baza pentru inscrierea dreptului
cumparatorului.

Art. 56 din legea de punerea in aplicare a NCC a dispus amnarea

aplicarea dispozitiilor NCC referitoare la efectul constitutiv al inscrierilor
in cartea funciara pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala pana la
finalizarea lucrarilor de cadastru si deschiderea cartilor funciare pentru
toate terenurile din acea U-A-T.
vii. Art. 1684 - are in vedere ipoteza in care prin contractul de vanzare,
vanzatorul isi
rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului (vanzare
cu
rezerva proprietatii).
Printr-un asemenea mecanism, vanzatorul doreste sa se asigure ca
nu va suporta riscul insolvabilitatii cumparatorului, astfel incat
obtine o garantie indirecta a creantei corelative obligatiei de
plata a pretului.
Din perspectiva momentului la care se transfera proprietatea,
vanzarea cu rezerva proprietatii reprezinta o varianta a vanzarii cu
termen care afecteaza obligatia de a transfera proprietatea,
intrucat transferul proprietatii este amanat pana la data la care
cumparatorul plateste integral pretul vanzarii, eveniment care este
considerat sigur din punct de vedere contractual intrucat plata
pretului vanzarii face obiectul unei obligatii asumate prin contract.
Potrivit art. 1684 alin. (2) - stipulatia privind rezerva proprietatii nu
poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de
publicitate cerute de lege dupa natura bunului.
Daca bunul vandut este un bun mobil, atunci vanzatorul ar trebui sa
completeze in calitate de creditor garantat un aviz de garantie la
Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare, in temeiul art. 2347 alin.
(2).
Daca bunul este un imobil, cumparatorul este cel chemat sa noteze
vanzarea cu rezerva proprietatii in temeiul art. 902 alin. (2) pct. 9
NCC
viii. Vanzarea lucrului altuia
Potrivit NCC, vanzarea lucrului altuia este valabila
Art. 1683 alin. (1) prevede ca daca la data incheierii contractului
asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in
proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este
obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietatea de la
titularul sau catre cumparator.
Atata vreme cat tertul proprietar al bunului nu a consimtit la
incheierea acestui contract, lui nu ii este opozabil si in consecinta nu
produce niciun fel
de efect cu privire la proprietatea lucrului avut in vedere de parti; de aceea
in ipoteza unui astfel de contract, proprietatea se va transmite catre

Cursuri Page 20

cumparator numai dupa ce proprietarul bunului a permis prin

consimtamantul sau o asemenea transmitere.
Modalitatile prin care se exprima acest consmitamant sunt prevazute
nelimitativ de art. 1683 alin. (2) si (3) astfel daca tertul consimte sa ii
transfere proprietatea vanzatorului, la momentul acestui consimtamant se
considera ca proprietatea a fost transferata si catre cumparator care va fi
considerat succes al vanzatorului, la randul sau, succesor al adevaratului
proprietar.
O alta posibilitate este ca tertul proprietar sa ratifice vanzarea lucrului
sau, ipoteza in care cumparatorul va fi succesorul sau direct,
proprietatea transferandu-se in patrimoniul sau la momentul
ratificarii.
In cazul in care consimtamantul adevaratului proprietar se exprima in
considerarea unei contraprestatii, contractul prin care s-a dat acest
consimtamant are natura juridica impusa de natura acelei contraprestatii.
Atunci cand consimtamantul adevaratului proprietar se exprima fara ca
acestea sa urmareasca o prestatie echivalenta, acest consimtamant are
natura juridica a unei donatii indirecte facute vanzatorului, intrucat ea
permite acestuia sa stinga un element de pasiv din patrimoniul sau,
respectiv sa isi execute obligatia de a transmite proprietatea asumata fata
de cumparator.
In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de
proprietate catre cumparator, acesta poate cere rezolutiunea
contractului, restituirea pretului daca l-a platit si daune interese
stabilite potrivit acelorasi reguli ca si in cazul raspunderii pentru
evictiune.

O ipoteza similara vanzarii lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat
in proprietate comuna de catre unul dintre coproprietari.
Daca in urma partajului acesta nu reuseste sa asigure transferul catre
cumparator al proprietatii exclusive a bunului, cumparatorul poate cere
pe langa daune-interese, fie mentinerea contractului cu reducerea
pretului proportional cu cota care nu i-a fost furnizata de catre
vanzator, fie rezolutiunea contractului in cazul in care cumparatorul
demostreaza ca nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi
proprietatea exclusiva a bunului.
Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii bunului
aflat in coproprietate, prin derogare de la dreptul comun, rezolutiunea nu
poate fi declarata unilateral de catre cumparator, ci in lipsa unui pact
comisoriu expres, ea trebuie ceruta instantei judecatoresti (stim asta din
formularea "cere rezolutiunea").
Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii de catre
un coproprietar a bunului aflat in coproprietate, in cadrul daunelor-interese la
care are dreptul, cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea
ca bunul nu apartinea in intregime vanzatorului, nu poate sa solicite
rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau
voluptoare( notiunea de lucrare autonoma nu exista in VCC, iar caracterul
voluptor nu era atribuit lucrrilor art. 578
Lucrari autonome : constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu
caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Acestea sunt de 3
feluri:
Necesare : atunci cand in lipsa lucrarilor imobilul ar pieri, ori s-ar
deteriora
Utile : atunci cand fara a fi necesare sporesc valoarea
economica a bunului
Voluptoare : atunci cand sunt facute pentru simpla
placere a celui care le-a realizat fara a spori valoarea
economica a bunului
ix. Vnzarea in regim de autoservire.
In aceasta situatie, transferul proprietatii lucrului vandut se
amana implicit, dar neindoielnic datorita regimului specific,
pana la executarea obligatiei de plata a pretului, astfel incat
vanzarea in regim de autoservire este o varianta a vanzarii
cu rezerva proprietatii.
Cursuri Page 21

Curs 5

Indiferent la ce moment se executa obligatia de a transfera

proprietatea, aceasta excutare antreneaza 2 consecinte :
1) In primul rand potrivit art. 1773 alin .(2), odata cu
proprietatea, cumprtorul dobandeste toate drepturile si
aciunile accesorii dreptului vandut ce au apartinut
vanzatorului. Spre exemplu, el ar putea introduce actiunea
in revendicare, precum si creantele strans legate de dreptul
vandut
2) Art. 1692
daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului
vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii
proprietatii. Aceasta inseamna ca si daca vanzatorul culege
aceste fructe pana la predare, dar dupa transferul
proprietatii, el este obligat sa le transfere cumparatorului.
Regula vizeaza toate felurile de fructe, inclusiv fructele
civile.
In consecinta, daca bunul vandut face obiectul unui contract
de locatiune opozabil cumparatorului, de la data dobandirii
proprietatii, cumparatorul are si dreptul de a pretinde
locatarului sa plateasca chiria.
De la aceasta regula exceptie art. 1410 NCC; in cazul in
care transferul proprietatii a fost afectat de o conditie
suspensiva, chiar daca efectul indeplinirii conditiei este in
principiu retroactiv, vanzatorul va pastra fructele pe care
le-a cules intre data incheierii contractului si data
implinirii conditiilor.
2. Obligatia de a preda bunul ce face obiectul contractului
o In principiu obligatia de a preda lucrul exista in orice contract
translativ, fiind inclusa
sau implicata de obligatia de a transfera proprietatea conform art.
1483 NCC o Predarea este potrivit art. 1685, punerea bunului vandut la
dispoziia cumparatorului
impreuna cu tot ceea ce este necesar dupa imprejurari pentru
exercitarea libera si
neingradita a posesiei.
o Aceste 2 norme enunta faptul ca predarea este actiunea prin care
vanzatorul ii permite cumparatorul sa ia in posesie bunul.
Obiectul obligatiei de predare
Potrivit art. 1686 -> pe langa lucrul vandut, predarearea ca
obiect si accesoriile sale precum si titlurile sau documentele
care dovedesc existenta dreptului ce a facut obiectul vanzarii.
Dintre accesorii, atunci cand vanzarea are ca obiect un imobil, se
vor regasi si imobilele prin destinatie (acele bunuri mobile care
sunt destinate in permetuu exploatarii imobilului predat).
Modalitatile predarii
Uneori predarea se executa in modalitate pasiva, bunul fiind pur
si simplu parasit de catre vanzator, astfel incat cumparatorul
sa il poata prelua (cel mai des in practica - terenurile)
In alte situatii predarea are loc in mod activ printr-o conduita
pozitiva din partea vanzatorului. Bunurile mobile se predau de
regula prin remitere directa (numita si traditiune). Atunci cand in
locul bunului se preda un dispozitiv fizic care permite
cumparatorului intrarea in posesia lui, ne aflam in ipoteza asa numitei
traditiunii de mana scurta (cheile apartamentului)
In situatia in care bunul e lasat in sfera de control al cumparatorului,
predarea se face prin traditiune de mana lunga
In alte situatii, predarea se face prin remiterea unui titlu reprezentativ al
bunului sau printr-o alta operatiune juridica, ce ii permite cumparatorului
sa ia in posesie lucrul vandut
traditiune simbolica. Ea se aplica mai
des nu la predarea de lucruri mobile, ci la predarea de sume de bani.
(exemplu: transferul de bani din cont ordin de plata; plasamentul )
Locul predarii

Cursuri Page 22

 Potrivit art. 1689, predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in
momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din convenia
prtilor, ori in lipsa acesteia din uzane. Aceasta regula nu se poate aplica
decat in cazul bunurilor individual determinate, pentru ca numai in
legatura cu asemenea bunuri se poate stabili locul lor la data incheierii
contractului.
In cazul bunurilor de gen, care nu au fost individualizate prin contract,
predarea se executa la domiciliul, sau dupa caz, la sediul vanzatorului,
de la data incheierii contractului potrivit art. 1494 alin (1) lit. c
Momentul predarii
Potrivit art. 1693, daca nu s-a stabilit un alt termen cumparatorul poate
cere predarea bunului de indata ce pretul este platit
atunci cand nu a
acordat un termen de plata a pretului, vanzatorul poate sa invoce
exceptia de neexecutare de plata a pretului, refuzand predarea pana
cand cumparatorul isi va executa aceasta obligatie.
Se considera totusi ca exista si imprejurari care, desi nu au convenit
expres un termen pentru predare partile au acceptat implicit un asemenea
termen atunci cand (potrivit art. 1693, teza finala) ca urmare a unor
imprejurari cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii, predarea
bunului nu se putea face decat dupa trecerea unui termen de la acest
moment .
Conformitatea predarii
Predarea trebuie sa fie conforma in sensul ca bunul predat trebuie sa
corespunda tuturor trasaturilor pe care partile au convenit ca el sa le
aiba
Conformitatea se apreciaza sub aspectul identitatii, cantitatii si calitatii.
Conformitatea sub aspectul identitatii este incidenta doar in cazul
vanzarii de bunuri individual determinate si presupune ca bunul
predat sa fie acela care a fcut obiectul conveniei si nu un altul
IU Conformitatea sub aspectul cantitatii presupune predarea cantitatii
convenite din bun. In cazul bunurilor individual determinat este
necesar ca bunul predat sa aiba intinderea care a fost declarata cu
prilejul incheierii conventiei. Pentru ipoteza in care aceste bunuri
sunt imobile, art. 1741 -1745 prevad reguli speciale de sancionare
a neconformitatii
Conformitatea sub aspectul calitatii, regulile conformitatii sunt
diferite dupa cum vanzarea a avut ca obiect bunuri de gen, sau
bunuri individual determinate.
Bunuri de gen -> vanzatorul este liberat de obligatia de
predare numai prin predarea unor bunuri de calitate cel
putin medie, potrivit art 1486 NCC
Bunuri individual determinate art. 1690 alin. (1) el
trebuie predat in starea in care se afla la momentul
incheierii contractului =
vanzatorul trebuie sa impiedice deteriorarea bunului intre
momentul incheierii contractului si momentul executarii
obligatiei de predare. Din acest motiv, potrivit art. 1485
NCC, obligatia de a preda un bun individual determinat o
cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare. De
vreme ce lipsesc alte precizari cu
privire la obligatia de conservare, se accepta ca vanzatorul
rspunde pentru executarea acestei obligaii ca un depozitar,
in principiu ca un depozitar cu titlu oneros, fiind obligat sa
pastreze bunul cu prudenta si diligenta si raspunzand chiar si
pentru culpa cea mai neinsemnata. Numai daca termenul
de predare a fost instituit exclusiv in favoarea
cumparatorului, vanzatorul va raspunde de pastrarea
bunului, ca un depozitar cu titlu gratuit, culpa sa
apreciindu-se in concret prin comparatie cu diligenta pe care
o manifesta in conservarea propriilor sale bunuri.
Cheltuielile predarii :
Potrivit art. 1666 alin. (2) masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare
a bunului sunt in sarcina vanzatorului; sub acest aspect se reiau in materia
predarii dipsozitiile art. 1498, conform caruia cheltuielile platii sunt in
sarcina debitorului.

Cursuri Page 23

Curs 5

Sanciunea neexecutarii/executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a

obligatiei de predare:
In ceea ce priveste neexecutarea obligatiei de predare, daca aceasta nu
este justificata, cumparatorul are la dispoziie potrivit dreptului comun un
drept de opiune intre:
a obtine rezolutiunea cu daune-interese,
a cere executarea silita in natura si
a cere executarea silita in echivalent
In cazul executarii cu intarziere a obligatiei de predare, ea se sanctioneaza
potrivit dreptului comun prin daune moratorii
In ceea ce priveste executarea neconforma/necorespunzatoare a obligatiei
de predare, se aplica art. 1690, art. 1691
Conform art. 1690 -> cumparatorul caruia I se face predarea
trebuie ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului predat.
Daca in urma aceste verificari se constata ca bunul este predat
neconform, fie sub aspectul identitatii, fie sub aspectul cantitatii, fie
sub aspectul calitatii, cumparatorul este dator sa il informeze pe
vanzator fara intarziere despre aceasta neconformitate.
In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzator, privitor
la viciile aparente constatate cu ocazia preluarii bunului, se
considera ca bunul a fost predat conform si in consecinta ca
vanzatorul este liberat de obligatia sa; astfel ca ulterior,
cumparatorul nu se mai poate plange de starea bunului primit decat
in legatura cu vicii ascunse pe care nu le-a putut constata cu ocazia
verificarii la preluare.
In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea
bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, oricare dintre
parti poate cere judecatoriei in cirscumscriptia careia se afla locul la
care trebuie executata predarea ca instanta sa desemneze un expert,
pentru a constata starea, respectiv pentru a verifica daca el
conrespunde sau nu cerintelor contractuale. Uneori, efectuarea
expertizei presupune sechestrarea sau depozitarea bunului, astfel
incat instanta poate dispune si asemenea masuri. Mai mult, daca
sechestrarea, ori depozitarea bunului ar necesita cheltuieli
insemnate, ori ar ocaziona pagube, instanta poate dispune vanzarea
bunului pe cheltuiala proprietarului . Hotararea de vanzare va trebui
comunicata inainte de punerea sa in executare celeilalte parti sau
reprezentantului sau daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate
situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea, iar
in caz contrar, in termen de 3 zile de la executare celeilalte parti.

Cursuri Page 24

Curs 6

9 noiembrie
2011 17:10
Cheltuielile predarii
- Potrivit art. 1666 alin. (2), masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului
sunt in sarcina vanzatorului. Sub acest aspect, se reiau in materia predarii dispoziiile
generale ale art. 1498,conform caruia cheltuielile piatii sunt in sarcina debitorului.
Sanciunea neeexecutarii/executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiei de
predare
a. Neexecutarea
- Daca aceasta nu este justificata, cumparatorul are la dispozitie potrivit dreptului
comun, un drept de optiune intre:
A obtine rezolutiunea cu daune-interese
A cere executarea silita in natura
A cere executarea silita in echivalent
b. Executarea cu intarziere a obligatiei de predare
- Se sanctioneaza potrivit dreptului comun prin daune moratorii
c. Executarea neconforma sau necorespunzatoare a obligatiei de predare
- Se aplica art. 1690 si art. 1691
- Conform art. 1690, cumparatorul caruia i se face predarea trebuie ca imediat
dupa preluare sa verifice starea bunului predat. Daca in urma acestei verificari
se constata ca bunul este predat neconform, fie sub aspectul identitatii, fie sub
aspectul cantitatii, fie sub aspectul calitatii, cumparatorul este dator sa il
informeze pe vanzator fara intarziere despre aceasta neconformitate.
- In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzatorul cu privire la viciile
aparente constatate cu ocazia preluarii bunului, se considera ca bunul a fost
predat conform si in consecinta vanzatorul este liberat de obligatia sa
cumparatorul nu se mai poate plange ulterior de starea bunului primit decat in
legatura cu vicii ascunse, pe care nu le-a putut constata cu ocazia verificarii la
preluare.
- In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care
vanzatorul i la pus la dispozitie, oricare dintre parti poate cere judecatoriei in
circumscriptia careia se afla locul la care trebuie executata predarea, ca instanta sa
desemneze un expert pentru a constata starea bunului, respectiv pentru a verifica
daca el corespunde sau nu cerintelor contractuale. Uneori, efectuarea expertizei
presupune sechestrarea sau depozitarea bunului, astfel incat instanta poate dispune
si asemenea masuri. Mai mult, daca sechestrarea ori depozitarea bunului ar
necesita cheltuieli insemnate, ori ar ocaziona pagube, instanta poate dispune
vanzarea bunului, pe cheltuiala proprietarului.
- Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea sa in executare
celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o
localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea, iar in
caz contrar, in termen de 3 zile de la executare celeilalte parti.
Obligatia de a garanta impotriva evictiunii
- Evictiune orice tulburare a cumparatorului in linistita exercitare a dreptului
cumparat
a. Evictiunea provenita din fapta vanzatorului
- Obligatia vanzatorului de a garanta impotriva evictiunii provenind din fapta proprie este
absoluta
priveste atat fapte ale sale anterioare incheierii contractului, cat si
fapte ale sale ulterioare incheierii contractului, atat tulburari de fapt, cat si tulburari
de drept
- Caracterul absolut semnifica si ca vanzatorul nu poate sa isi limiteze raspunderea
pentru asemenea evictiunii prin clauzele contractului incheiat cu cumparatorul,
intrucat este o consecinta necesara a oricarui contract translativ, obligatia de garantie
contra evictiunii provenind din fapta instrainatorului se aplica tuturor acestor contracte,
fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, dispozitiile de la vanzare fiind aplicabile in mod
corespunzator.
Tulburri de fapt
- Ca efect al contractului de vnzare, vanzatorul nu poate savarsi nicio fapta de natura sa
il tulbure pe cumparator in exercitiul dreptului vandut.
- In acest context, in cazul instrainarii unor fonduri profesionale (fonduri de comert),
jurisprudenta a retinut ca este contrara obligatiei vanzatorului de a garanta pe cumparator

Cursuri Page 25

impotriva evictiunii provenind din fapta proprie, actiunea vanzatorului de a ii face

concurenta cumparatorului prin deschiderea unui fond de comert similar care isi disputa
aceeasi clienta cu fondul vandut.
Tulburari de drept
- Vanzatorul este de asemenea obligat sa nu invoce impotriva cumparatorului vreun
drept de natura sa limiteze sau sa incomodeze exercitarea dreptului transmis.
- In cazul in care ar invoca un asemenea drept, vanzatorul ar trebui sa introduca o actiune
impotriva cumparatorului prin care sa tinda sa isi valorifice dreptul.
- In temeiul obligatiei sale de a garanta pe cumparator impotriva evictiunii provenind din
propria sa fapta, vanzatorului ii va putea fi opusa intr-o asemenea actiune o aparare
specifica numita exceptie de garantie, conform careia acela care este chemat sa garanteze
contra evictiunii nu poate sa evinga.
- S-a pus problema daca cand avem un bun vandut de stat, statul poate ulterior sa dispuna
prin organele competente exproprierea pentru utilitate publica a acelui bun. Unii autori au
sustinut ca obligatia statului vanzator de a garanta contra evictiunii provenind din fapta
proprie il va impiedica sa dispuna exproprierea intrucat aceasta il va tulbura pe cumparator
in exercitiul dreptului dobandit. Opinia majoritara este in sensul ca, atunci cand actioneaza
ca vanzator, statul isi exercita capacitatea sa de drept privat, capacitate care nu poate fi
exercitata in sensul limitarii atributiilor statale de drept public. Dimpotriva, cand
actioneaza ca expropriator, statul exercita o capacitate de drept public, dispunand pentru
protectia interesului public fara nicio inraurire posibila a intereselor pe care le-ar putea
avea ca subiect de drept privat
exceptia de garantie nu ar putea impiedica o procedura
de expropriere.
b. Evictiunea provenind din fapta unui tert
- Potrivit art. 1695 alin. (2), vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru tulburarile
cauzate de terti in exercitarea dreptului cumparat numai daca sunt intrunite cumulativ
urmatoarele 3 conditii:
1. Tulburarea sa fie o tulburare de drept, in sensul ca, in sprijinul pretentiilor
tertului care
tind sa impiedice sau sa limiteze exercitiul drepturilor cumparatorului, tertul invoca
un
drept subiectiv propriu, spre exemplu, un drept de preemptiune sau un drept de
creanta corelativ obligatiei de folosinta sau un drept real care ar dezmembra dreptul
vandut samd.
Se asimileaz tulburrilor de drept situaiile in care, fara a invoca un drept
propriu, terul tulburator se prevaleaza de limite ale dreptului transmis, care
sunt exceptionale, care nu au fost declarate de vanzator la incheierea
contractului si care nici nu rezultau din starea lucrului vandut la momentul
incheierii contractului.
2. Dreptul pe care se intemeiaza tertul sa aiba o cauza anterioara incheierii
contractului
de vanzare. Faptul juridic lato sensu, care a generat aest drept, trebuie sa fie
anterior
incheierii contractului de vanzare (includem aici si contractul).
i. Vanzatorul este obligat sa garanteze numai atunci cand implinirea
termenului
uzucapiunii este iminenta. In NCC, uzucapiunea este de 5 si 10 ani
iminenta ar
fi cand mai sunt cel mult 2 ani pana la implinirea termenului.
ii. Procedurile de expropriere au inceput inainte de incheierea contractului
de
vanzare si s-au finalizat dupa incheierea acestui contract. Tertul tulburator
este
statul expropriator.
Vanzatorul va raspunde numai daca i-a fost comunicat
anterior incheierii contractului de vanzare vreun act legat de proedura
exproprierii
si nu l-a facut cunoscut cumparatorului.
3. Aceasta cauza sa nu fi fost cunoscuta cumparatorului la data incheierii
vanzarii.
Pentru a inlatura aceasta conditie a angajarii raspunderii sale, vanzatorul ar
trebui sa ii comunice el insusi cumparatorului posibilele cauze de evictiune la
data incheierii actului. Chiar si in absenta unei asemenea comunicri,
cumparatorul va fi presupus ca a cunoscut cauze evictiunii atunci cand, cu
diligente minine, o putea afla la momentul contractului de vanzare.

Cursuri Page 26

Curs 6

- In principiu, atunci cand tertul manifesta pretenii care il tulbura pe cumprtor in

exercitarea dreptului cumparat, este posibil ca aceste pretentii sa fie avansate in
cadrul unui proces sau sa fie avansate in afara vreunui proces.
- Atunci cand tertul nu a introdus o actiune, cumparatorul ar trebui sa solicite sprijinul
vanzatorului pentru a respinge pretentiile tertului. In cazul in care accepta
pretentiile tertului fara a avea in acest sens si acordul vanzatorului, el risca sa fie
decazut din dreptul de garantie,intrucat, potrivit art. 1705 alin. (2), cumparatorul care,
fara a exista o hotarare judectoreasca, a recunoscut dreptul tertului, pierde dreptul de
garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a
impiedica evictiunea.
- In cazul in care cumparatorul a fost chemat in judecata de catre tert, el are
posibilitatea de a il chema in proces pe vanzator, printr-un mijloc procedural care se
numeste cerere de chemare in garantie. Aceasta cerere de chemare in garantie
reprezinta o cerere de chemare in judecata in subsidiar pe care o formuleaza
cumparatorul-parat in cererea principala introdusa de catre tert. Prin aceasta cerere,
cumparatorul solicita ca, in cazul in care pretentiile tertului sunt admise, instanta sa
il condamne pe vanzator sa raspunda pentru evictiunea astfel produsa. Tot astfel este
posibil ca vanzator, din proprie initiativa, sa intervina in procesul dintre tertul evingator
si cumparator pe calea unei cereri de interventie, care ii va permite sa introduca in
proces mijloace de aparare si dovezi de natura sa inlatura pretentiile tertului si sa
conduca la respingerea actiunii formulate de acesta.
- Situatiile in care, pe temeiul garantiei contra evictiunii, se formuleaza o cerere de
chemare in garantie ori o cerere de interventie, pot fi reunite sub denumirea de garantie
incidentala. In cazul in care vanzatorul nu a participat la procesul cu tertul si pretentiile
acestuia din urma sunt admise, cumparatorul poate introduce o cerere de chemare in
judecata separata impotriva vanzatorului, solicitand ca acesta sa raspunda pentru
evictiunea suferita - in aceasta situatie garantia nu mai incidentala, ci principala.
Totusi, in aceasta situatie a garantiei principale, vanzatorul, chemat in judecata, are
posibilitatea sa se apere printr-o aparare specifica de fond numita exceptia procesului
rau condus. In temeiul acestei aparari, actiunea cumparatorului va fi respinsa, daca
vanzatorul dovedeste ca ar fi putut produce in procesul cu tertul mijloace de aparare si
dovezi suficiente pentru ca pretentiile lui sa fie respinse.
Modul de operare al obligatiei de a garanta contra evictiunii
- Atata vreme cat nicio persoana nu a emis pretentii in legatura cu dreptul cumparat
de natura sa impiedice sau sa limiteze exercitarea acestui drept, vanzatorul are o
obligatie de a nu face. In sensul de a nu savarsi nicio fapta care sa il tulbure pe
cumparator in exercitiul dreptului.
- Daca un tert formuleaza o pretentie, care limiteaza sau impiedica exercitarea dreptului
dobandit, vanzatorul are o obligatie de a face, respectiv de a administra toate mijloacele
de aparare de care dispune pentru a fi respinse pretentiile tertului.
- Daca pretentiile tertului au fost admise, atunci vanzatorul are o obligatie de a da, de
regula a da o suma de bani in temeiul raspunderii sale pentru evictiunea consumata.
Efectele evictiunii consumate
- Atunci cand, prin exceptie, evictiunea consumata nu are impact asupra bunului
vandut, ci asupra unui alt bun din patrimoniul cumparatorului, raspunderea
vanzatorului pentru o asemenea evictiune va fi supusa art. 1704. Potrivit acestui text,
atunci cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma
de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este eliberat de urmarile garantiei in
primul caz fiind rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda legala
calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum si in
ambele cazuri plata tuturor cheltuielilor aferente.
- In situatia-regula insa, evictiunea consumata are ca efect pierderea in tot sau in parte de
catre cumparator a posibilitatii faptice de a exercita dreptul cumparat. In aceste cazuri,
el poate solicita rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si daune-interese. Toate
aceste remedii sunt supuse unor dispozitii speciale, derogarii de la dreptul comun,
cuprinse in art. 1700-1703.
Rezolutiunea vanzarii
- Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii in situaiile in care fie a fost evins de
intregul bun, fie a fost evins de o parte a bunului indeajuns de insemnata incat,
daca ar fi cunoscut evictiunea la data incheierii contractului, el nu l-ar mai fi incheiat.
- Din text rezulta ca, in acest caz, daca nu s-a prevazut un pact comisoriu expres
rezolutiunea nu poate opera decat pe baza hotararii instantei de judecata, o
declaratie unilaterala de rezolutiune fiind lovita de nulitate.

Cursuri Page 27

- Daca se dispune rezolutiunea, cumparatorul poate pretinde restituirea pretului si

despagubiri pentru prejudiciul suferit prin pierderea bunului cumparat.
Restituirea pretului
- Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime, atat in situatia in care
valorea bunului a scazut pana la data producerii evictiunii, cat si in cele in care
valoarea bunului a crescut pana la aceasta data.
- Prin exceptie, daca dobanditorul a profitat de scaderea valorii bunului sau,
vanzatorul are dreptul sa scada din pretul supus restituirii valoarea beneficiilor
obtinute de cumparator.
- In cazul in care, pana la data producerii evictiunii, valoarea bunului a crescut,
vanzatorul datoreaza cumparatorului, pe langa pret si sporul de valoare astfel
dobandit.
Daunele-interese
- Potrivit art. 1703, ele cuprind:
o Valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care
l-a evins.
Intrucat si in NCC, fructele culese de posesorul de buna-credinta se
cuvin acestuia, rezulta ca in principiu, cumparatorul va fi obligat sa
transmita evingatorului numai fructele pe care le-a cules in perioada cand
nu a mai fost de buna-credinta, adica, in principiu, dupa data
introducerii cererii de chemare in judecata de catre tertul evingator.
o Cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a
evins, precum
si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului. o
Cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre
cumparator.
De regula, cumparatorului ii revin, pe langa cheltuielile incheierii
contractului, cheltuielile cu plata pretului si cheltuilele cu ridicarea si
transportul bunului vandut.
Tot lui ii revin si cheltuielile pentru asigurarea opozabilitatii dreptului
dobandit.
Toate acestea sunt supuse restituirii de catre vanzatori in caz de restituire
contra evictiunii
o Pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza
evictiunii.
Aceste pierderi si castiguri vor trebui suportate de catre vanzator chiar
daca rezulta numai indirect din evictiune si chiar daca nu puteau fi
prevazute de vanzator la data incheierii contractului (textul deroga).
De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului, in
masura in care nu i-au fost rambursate de catre evingator, toate
cheltuielile pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul vandut.
exceptie: vanzatorul nu va trebui sa ramburseze cheltuielile cu lucrari
adaugate, voluptoare. Totusi, daca el a cunoscut cauza evictiunii la data
incheierii contractului, atunci el este de rea-credinta si va trebui sa
ramburseze si aceasta ultima categorie de cheltuieli.
- In cazul in care evictiunea a fost partiala si cumparatorul fie nu a vrut, fie nu a
putut sa obtina rezolutiunea contractului, vanzatorul va trebui sa ii restituie o
parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins, precumsi
daune-interese, stabilite conform acelorasi reguli ca si acelea aplicabile in caz de
rezolutiune, insa, tinand cont de faptul ca, in cazul evictiunii partiale, cumparatorul
pastreaza o parte din beneficiul exercitarii dreptului cumparat.
Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei Regula este ca, prin contract,
vanzatorul si cumparatorul pot modifica in orice mod regimul legal al

Cursuri Page 28

garantiei contra evictiunii

Exista 2 exceptii de la aceasta regula:
a. Stipulatia prin care obligatia de garantie este inlaturata sau restransa nu il
exonereaza pe
vanzator de obligatia de a restitui pretul, decat in cazul in care cumparatorul si-a
asumat in
mod neindoielnic riscul producerii evictiunii, caz in care, daca acest risc este motivul
determinant pentru care s-a contractat, vanzarea are caracter aleatoriu.
b. Vanzatorul cunoaste cauza evictiunii, fara sa o faca cunoscuta si cumparatorului, in
aceasta
situatie fiind de rea credinta, vanzatorul nu se poate prevalaza de clauzele
contractuale care
inlatura sau limiteaza obligatia sa de garantie.
Alte elemente de ordin juridic ale garantiei contra evictiunii
Potrivit art. 1697, obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori
in cazul in care se vinde un bun aflat in coproprietate, cumparatorul poate pretinde oricaruia
dintre ei sa raspunda integral pentru evictiune. La fel, la fel in cazul in care vanzatorul, unic,
are mai mult mostenitori, cumparatorul poate pretinde garantia integrala din partea oricaruia
dintre acesti mostenitori.
Potrivit art. 1706, vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice
dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit
regula multiplicarii obligatiei de garantie

Cursuri Page 29

Curs 7

Wednesday, November 16,

2011 5:03 PM
*Obligatia de predare
- Efectele predarii :
Sub imperiul Codului Civil de la 1864 se considera ca in cazul contractului
translativ riscul pieirii fortuite a bunului se transfera de la instrainator la
dobanditor in momentul transferului proprietatii. In consecina, se considera
ca daca dupa transferul proprietatii si chiar inainte ca bunul sa fi fost predat
dobanditorului, el ar fi pierit fortuit, intrucat pieirea ar fi fost pe riscul
dobanditorului, acesta ramanea obligat fata de instraintor la contraprestatia
pe care o promisese.
In Noul Cod Civil se modifica aceasta regula. Potrivit art. 1274 NCC -> in lipsa
de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat riscul contractului
ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea
a fost transferata deja dobanditorului.
Asta inseamna ca, daca bunul piere fortuit, dupa transferul proprietatii, dar
inainte de predare, desi bunul piere in patrimoniul dobanditorului, totusi riscul
acestei pieiri si implicit efectul sau prejudiciabil il suporta instrainatorul care
a intarziat predarea. Prin urmare, intr-o asemenea ipoteza, instrainatorul nu va
putea pretinde contraprestatia promisa de dobanditor
In materia vanzarii, daca bunul piere fortuit inainte de predarea sa catre
cumparator, vanzatorul nu mai poate pretinde pretul; iar in cazul in care a
primit deja pretul, el este obligat sa-l restituie.
Intr-o singura situatie cumparatorul suporta riscul pieirii bunului vandut, chiar
daca bunul nu i-a fost predat in situatia in care a fost pus in intarziere pentru
preluarea lucrului. O asemenea punere in intarziere nu este valabila decat daca
vanzatorul a facut tot ce depinde de el in vederea predarii, astfel incat lucrul se
afla la dispozitia cumparatorului pentru preluare . In toate celelalte cazuri se
aplica regula conform careia, riscul pieirii fortuite a lucrului se transfera de la
instrainator catre dobanditor prin predare.
Obligatia de a garanta contra viciilor lucrului vandut
- Un viciu al lucrului il reprezinta acea deficienta care impiedica functionarea sa
normala potrivit destinatiei.
- Potrivit art. 1707 vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru viciile
lucrului vandut daca sunt intrunite urmatoarele 4 conditii cumulative :
1. Viciul trebuie sa fie intrinsec bunului viciul e intrinsec bunului atunci cand
disfunctionalitatea isi are cauza in lucrul vandut insusi iar nu in imprejurari
exterioare
acestuia.
2.
Viciul trebuie sa existe la data transferului riscurilor conform art. 1707 alin. 3.
Daca viciul apare dupa data predarii bunului, chiar si fara culpa cumparatorului,
acesta are natura unui risc pe care cumparatorul trebuie sa il suporte dupa predare.
3. Viciul trebuie sa fie ascuns este ascuns acel viciu care nu era cunoscut
cumparatorului la data incheierii contractului si care cu diligente normale nu
putea fi
descoperit nici la data predarii bunului. Daca viciul poate fi descoperit cu
diligente
normale, atunci el are natura juridica a unei neconformitati, se numeste viciu
aparent si
poate fi sanctionat prin mijloacele aplicabile predarii neconforme.
Daca viciul este aparent, raspunderea vanzatorului nu se intemeiaza pe obligatia
de garantare contra viciilor si pe obligatia de predare.
Potrivit art. 2530 prescriptia dreptului la actiuni izvorat din transmiterea
unor bunuri cu vicii aparente, incepe sa curga de la data predarli sau recepiei
finale a bunului, ori dupa caz, de la data termenului prevazut de lege pentru
verificarea lui de catre cumparator. Acestei dispozitii ii sunt supuse si ipotezele
in care bunul nu corespunde calitatilor convenite, iar aceasta neconformitate putea
fi descoperita fara cunostiinte speciale printr-o verificare normala.
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil
este acela al unei verificari normale, atente dar care nu presupune cunostiinte
de specialitate.

Cursuri Page 30

4. Viciul sa fie grav potrivit art. 1707 alin. (1), viciul este grav daca face ca bunul
vandut sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau daca ii
micsoreaza intrebuintarea sau valoarea intr-o asemenea masura incat, daca
viciul ar fi fost cunoscut la incheierea contractului, cumprtorul nu ar fi cumprat,
sau cel mult ar fi cumparat pentru un pret mai mic. In principiu, destinatia avuta in
vedere pentru a se stabili caracterul grav al viciilor este destinatia convenita de
parti prin contractul de vanzare.
In lipsa unei clauze care sa stabileasca aceasta destinatie se va avea in vedere
destinatia bunului decurgand din intrebuintarea sa normala potrivit naturii
sale.
- Momentul in care se manifesta obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor este
reglementat prin art. 1710 --> cumprtorul poate obtine unul dintre urmtoarele 4
remedii:
- nlturarea viciilor de catre vanzator pe cheltuiala sa (repararea lucrului)
- nlocuirea bunului vandut cu un bun de acelai fel, insa lipsit de vicii(este
posibil doar in cazul in care prin natura lui, bunul este un bun de gen)
- Reducerea pretului direct proportional cu reducerea intrebuintarii lucrului
cauzata de viciu
- Rezolutiunea vanzarii
- In cazul in care apreciaza ca masura solicitata de cumparator este excesiva in raport cu
gravitatea vicilui si cu scopul incheierii contractului, instanta de judecata poate dispune
inlocuirea masurii solicitate de cumparator cu o alta masura mai potrivita.
- Cu privire la rezolutiune, trebuie precizat ca aceasta masura poate fi solicitata de catre
cumparator numai daca el a adus viciul descoperit la cunostiinta vanzatorului intr-un
termen scurt de la descoperire.
- In cazul in care cumparatorul este un profesionist, iar bunul vandut este un mobil corporal,
termenul este de 2 zile.
- Daca viciul apare in mod gradual, termenul incepe sa curga de la data la care
cumparatorul isi putea da seama de gravitatea si intinderea viciului. Ca regula, acest
termen este un termen de decadere pentru dreptul cumparatorului de a cere rezolutiunea
contractului de vanzare in temeiul garantiei contra viciilor.
- Prin exceptie, in cazul in care vanzatorul a cunoscut viciul la data incheierii
contractului, cumparatorul nu decade din dreptul de a cere rezolutiunea.
- Atunci cand cumparatorul are dreptul la rezolutiune pe temeiul garantiei contra
viciilor, rezolutiunea poate fi declarata si unilateral fara a se solicita instantei de
juecata constatarea
ei(=pronuntarea ei) potrivit dreptului comun. Totusi, instanta poate controla (de regula la
cererea vanzatorului) caracterul abuziv al declaratiei de rezolutiune, in cazul unui
asemenea control, in cazul in care va aprecia ca rezolutiunea este excesiva, instanta poate
dispune inlocuirea ei cu o alta masura dintre cele prevazute de art. 1710 NCC.
- In ceea ce priveste daunele-interese, acestea sunt datorate numai daca la data incheierii
contractului, vanzatorul cunostea viciile pentru care se solicita angajarea raspunderii
sale. In
acest caz, daunele-interese pot insoti oricare dintre masurile prevazute de art. 1710 si
servesc repararii intregale a prejudiciului cauzat prin manifestarea viciului chiar daca
vanzatorul nu putea prevedea acest prejudiciu si chiar daca el are caracter indirect.
- In ceea ce priveste prescripia pentru vicii exista 2 probleme :
- A fost abrogat termenul special de prescriptie de 6 luni, in cazul viciilor ascunse
fara viclenie, astfel incat, in prezent, fie ca au fost ascunse in mod doloziv, fie ca au
fost ascunse din culpa, viciile ascunse determina o raspundere prescriptibila, in
termenul general de 3 ani.
- Momentul de la care curge acest termen : potrivit art. 2531 daca prin lege nu se
prevede altfel, prescriptia dreptului la actiuni pentru viciile ascunse incepe sa curga :
i. In cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o
constructie,
de la mplinirea unui an de la data predarii ori recepiei finale, in afara
cazului in
care viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care prescripia va incepe sa
curga

Cursuri Page 31

Curs 7

de la data descoperirii ii. In cazul unei construcii, de la implinirea a 3 ani

de la data predarii sau receptiei
finale a constructiei, afara daca viciul a fost descoperit mai inainte, caz in
care
prescriptia incepe sa curga de la data descoperii. - Termenul de 1 an si
repsectiv 3 ani sunt termene de garantie de drept comun si se aplica de cate ori
legile speciale sau contractul nu prevad/prevede alte durate de ganratie. Din
perspectiva acestor durate de garantie, obligatia de a garanta contra viciilor ascunse
este o obligatie cu executare succesiva in virtutea careia vanzatorul se obliga fata
de cumparator ca nicicand pe durata de garantie sa nu se manifeste vicii ale
lucrului vandut care existau sau aveau o cauza existenta la data predarii
Raportul dintre termenele de garantie si termenele de prescriptie
- Daca descoperirea viciului se afla in interiorul perioadei de garantie,
termenul de prescriptie extinctiv va curge de la acea data
- Atunci cand descoperirea este ulterioara expirarii termenului de
garantie, dar manifestarea viciului se afla in cursul termenului de garantie,
termenul de prescriptie curge de la data expirarii termenului de garantie.
- Daca viciul se manifesta dupa expirarea temrenului de garantie, nu se pune
problema raspunderii, in consecinta, nici problema prescriptiei
extinctive nu se pune.
- Regula este ca si raspunderea contra viciilor ascunse este supusa unor reguli
supletive, astfel incat partile pot stabili prin contractul de vanzare, reguli diferite fata de
acelea prevazute de cod.
- O singura limitare
art. 1708 alin. (2): clauza care inlatura sau limiteaz
raspunderea pentru vicii este nula in privina viciilor pe care vanzatorul le-a
cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii contractului.
- Vanzatorul care este profesionist in raport cu bunurile care fac obiectul vanzarii, este
presupus ca trebuie sa cunoasca viciile lucrurilor vndute, astfel incat el nu isi va putea
limita sau inlatura raspunderea pentru asemenea vicii.
Obligatia de garantie pentru buna functionare a lucrului vandut
- Spre deosebire de toate celelalte obligatii, garantia pentru buna functionare a bunului
vandut nu este o dispozitie supletiva de drept comun aplicabila oricarui contrac de
vanzare, ci opereaza numai daca a fost expres prevazuta in contract sau in legea
speciala aplicabila acestuia.
- Ca si garantie contra viciilor ascunse, ea presupune ca bunul sa functioneze conform
intrebuintarii lui normale pentru o anumita durata, ulterioara predarii
- Deosebirea fata de obligatia de garantie contra viciilor ascunse, este accea ca pentru a
opera garantia pentru buna functionare nu este necesar ca viciul manifestat in perioada
de garantie sa fi existat ori sa aiba o cauza preexistenta fata de predare.
- Este suficienta manifestarea lui in cursul perioadei de garantie chiar daca s-a nascut
ulterior predarii, pentru ca raspunderea vanzatorului sa fie angajata.
- Din reglementarea codului civil, rezulta ca in principiu garantia pentru buna
functionare a lucrului nu poate constitui temei pentru rezolutiunea contractului,
insa partile pot deroga de la aceasta regula, permitand rezolutiunea si in temeiul unei
asemenea garantii. In orice caz, daca partile nu au prevazut altfel, masurile care pot fi
solicitate in temeiul garantiei de buna functionare sunt supuse unei ordini de
subsidiaritate. Astfel, imediat ce se manifesta o disfunctionalitate a bunului,
cumparatorul trebuie sa o comunice catre vanzator.
- Cumparatorul este decazut din dreptul de garantie daca nu a comunicat defectiunea
inainte de expirarea termenului de garantie.
- Prin exceptie fata de regimul decaderii, daca dobanditorul a fost impiedicat din
motive obiective sa efectueze comunicarea in termenul de garantie, el va putea
evita decaderea in
cazul in care va comunica defeciunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt
cu putina avand in vedere natura impiedicarii de la data expirrii termenului de
garanie.
- O data ce cumparatorul a comunicat defectiunea, vanzatorul este obligat sa repare
bunul pe cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila, sau daca durata acesteia

Cursuri Page 32

depaseste un termen de maximum 15 zile, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca

bunul vandut.
- Daca vanzatorul nu inlocuieste lucrul vandut intr-un termen rezobail potrivit cu
imprejurarile, la cererea cumparatorului, el este obligat sa restituie pretul primit avand
insa dreptul ca in acest caz sa I se restituie lucrul vandut.
- Actiunile intemeiate pe garantia pentru buna functionare pot fi respinse daca
vanzatorul dovedeste ca disfunctionalitatea este cauzata prin modul in care
cumparatorul s-a comportat fata de bun, inclusiv prin raport cu instructiunile de folosire
si pastrare data de vanzator la incheierea conctractului
OBLIGAIILE CUMPARATORULUI
1. Obligaia de a suporta cheltuielile vanzarii
- Potrivit art. 1666, in lipsa de stipulaie contrarea, cheltuielile de incheiere a
contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Textul reglementeaza
raporturile dintre vanzator si cumparator si el nu poate fi opus tertilor care sunt
implicati in procesul de incheiere a contractului in virtutea unor raporturi juridice
proprii pe care le-au avut partile.
- Exemplu: cheltuielile de asistenta juridica datorate avocatilor implicati in
redactarea contractului sunt in sarcina partii care i-a angajat. Cheltuielile cu
autentificarea actului datorate notarului, sunt in sarcina ambelor parti care raspund
solidar pentru plata acestor cheltuieli.
- Daca in virtutea acestei raspunderi, vanzatorul va suporta cheltuielile de
autentitficar, are totusi dreptul de a recupera aceste cheltuieli de la cumparator in
temeiul art. 1666 alin. (1) NCC
2. Obligatia de a plati pretul
- Natura acestei obligatii, este aceea a unei obligatii de a da o suma de bani.
Locul platii pretului :
- Potrivit art. 1720 alin. (1), cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in
care bunul se afla in momentul incheierii contractului
- Exista o exceptie de la aceasta regula, prevazuta de art. 1720 alin. (2), care se
refera la ipoteza bunurilor aflate in tranzit, ipoteza in care pretul se plateste la
locul ce rezulta din uzante, iar in lipsa acestora, la locul de destinatie al
transportului.
- In cazul in care contractul are ca obiect bunuri de gen, art. 1720 alin.(1) nu se
poate aplica, astfel incat se aplica dreptul comun al piatii obligaiilor de a da o
suma de bani potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a), obligatiile banesti trebuie
executate la domiciliul, sau dupa caz, sediul creditorului de la data platii. Astfel,
daca vanzarea are ca obiect bunuri de gen, pretul trebuie platit la sediul sau
domiciliul vanzatorului de la data incheierii contractului.
Data platii pretului :
- Se schimba regula din vechiul cod pretul se plateste de indata ce
proprietatea este transmisa, conform art. 1720 alin. (1) teza finala.
- Regula este indicata prin intentia legiutorului de a preveni posibilitatea ca
vanzatorul sa piarda atat bunul cat si pretul, posibilitate curenta sub vechea
reglementarea cand pretul se datora dupa predare.
- Totusi, cumparatorul va putea sa suspende plata pretului atunci cand in mod legitim are
indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea bunului conform conventiei
cu vanzatorul. Astfel, potirivt lui art. 1722 NCC -> cumparatorul care afla de
existenta unei cauze de evictiune, este indreptatit sa suspende plata pretului
pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie
corespunzatoare.
- Regula nu se aplica daca dobanditorul cunotea pericolul evictiunii inca de la data
ncheierii contractului

Cursuri Page 33

Curs 7

Art. 1728 NCC in cazul in care nu s-a convenit altfel cumparatorul este tinut sa
plateasca dobnzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce
fructe civile sau naturale, ori din ziua predarii daca bunul nu produce fructe, insa ii
procura cumparatorului alte foloase.
Ratiunea acestei reglementari este aceea a asigurrii unui echilibru intre dreptul la dobnzi
care este un fruct civil al dreptului de a pretinde plata pretului, pe de o parte, si foloasele
procurate de bunul vandut, pe de alta parte.
Astfel, in ceea ce priveste aceste foloase, cumparatorul se poate bucura de ele de la
momente diferite, dupa cum bunul produce sau nu fructe.
Daca bunul produce fructe, atunci acestea se cuvin proprietarului, deci cumparatorul
are dreptul la ele din ziua transferului proprietatii, astfel incat din aceeasi zi va
datora si dobanzi la pret.
Daca bunul nu produce fructe, ci alte foloase, atunci cumparatorul nu va putea
beneficia de ele decat din ziua in care s-a predat bunul, in consecinta, tot de atunci va
datora si dobanzi.
Din perspectiva acestei distinctii, un bun frugifer care nu produce efectiv fructe, va fi
considerat ca aducand alte foloase(un imobil poate fi intotdeauna inchiriat, prin natura lui,
totusi el va fi considerat a produce fructe, numai daca este inchiriat efectiv; daca nu e
inchiriat, el se incadreaza in categoria bunurilor care aduc alte foloase).
Cheltuielile platii pretului :
- Potrivit art. 1666 alin. (3) cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului
sunt in sarcina cumparatorului. In aceasta ipoteza se incadreaza comisioanele
bancare, atunci cand pretul e platit prin transfer bancar.
Garantiile si sanctiunea neexecutarii obligatiei de a plati pretul :
- In ceea ce priveste garantiile obligatiei de a plati pretul, NCC prevede un drept de
retentie, o ipoteca legala si un privilegiu special :
1. Dreptul de retentie rezulta din art. 1693 NCC in lipsa unui termen,
cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit; per a
contrario, cat timp pretul nu este platit, cumparatorul nu poate cere predarea bunului,
iar vanzatorul il poate retine invocand exceptia de neexecutare a obligatiei de plata a
pretului. Din teza a doua a art. 1693 in principiu, dreptul de retentie nu ar
putea fi invocat daca obligatia de a plati pretul este afectata de un termen.
Totusi, art. 1694 alin. (1) prevede ca si in acest caz, vanzatorul poate refuza
predarea in cazul in care cumparatorul a devenit insolvabil; ori garantiile acordate
initial vanzatorului s-au diminuat. Intr-o asemenea ipoteza, vanzatorul poate
suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda
garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.
2. Ipoteca legala acordata vanzatorului de bunuri imobile. In temeiul art. 1723
coroborat cu art. 2386 pct. 1 beneficiaza de ipoteca legala vanzatorul asupra
bunului imobil vandut pentru pretul datorat.
Ipoteca este legala prin faptul ca in virtutea legii, ea decurge in mod direct din
incheierea contractului de vanzare fara ca pretul sa fi fost platit imediat dupa
transferul proprietatii. Totusi, pentru a fi perfectata si opozabila dobanditorilor
subsecventi ai unor drepturi asupra imobilului vandut, este necesar ca ipoteca sa fie
inscrisa in Cartea Funciara.
3. Privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile. Potrivit art. 1723 coroborat cu
art.
2339 este privilegiala creanta vanzatorului neplatitpentru pretul bunului mobil
vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut; cu exceptia cazului in care
cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau pentru exploatarea unei
intreprinderi.
Din acest text, rezulta mai intai ca privilegiul vanzatorului de bunuri mobile se refera
numai la bunul ce a facut obiectul vanzarii, astfel incat daca acel bun este vandut in
cadrul unei urmariri silite, creanta vanzatorului cu privire la pret va fi satisfacuta cu
preferinta din pretul bunului obtinut la vanzarea silita, orice alt creditor neputand primi
sume din acel pret decat dupa satisfacerea creantei vanzatorului. In aceasta materie art.
2340 instituie regula conform careia privilegiul special se stinge prin instrainarea,
transformarea sau pieirea bunului. Totusi, in temeiul art. 2341, privilegiul special al
vanzatorului de bunuri mobile, deroga de la regula instituita de art. 2340, putand fi
exercitat si in cazul in care cumparatorul vinde bunul la randul sau. In acest caz,
privilegiul primului vanzator are preferinta asupra privilegiului primului cumparator
cu privire la pretul dator de al doilea cumparator.

Cursuri Page 34

Prin derogare de la alte garantii mobiliare, privilegiul special este opozabil tertilor si
fara a fi inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare in temeiul art. 2334
NCC. De la aceasta regula exista o exceptie : atunci cand creditorul privilegiat intra
in concurs cu un creditor ipotecar, titular al unei ipoteci mobiliare, cel dintai este
preferat celui de-al doilea, numai daca si-a inscris privilegiul inainte de inscrierea
ipotecii mobiliare art. 2342 alin. (2)
Sanctiunea neexecutarii obligatiei de plata a pretului :
- Potrivit art. 1724 NCC, vanzatorul este indreptatit sa obtina, fie executarea silita a
obligatiei de a plati pretul, fie rezolutiunea vanzarii, precum si in ambele cazuri,
daune interese daca sunt intrunite conditiile pentru acordarea lor.
- Potrivit dreptului comun, aceste masuri se pot obtine numai daca au fost precedate de
punerea in intarziere a cumparatorului pentru executarea obligatiei sale. Potrivit. art.
1522 debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa, prin care
se solicita executarea obligatiei, fie prin cerere de chemare in judecata.
- In cazul in care se solicita executarea silita a obligatiei de a plati pretul, vanzatorul
poate pretinde si daune moratorii pentru intarziere in executarea acestei obligatii,
daune care curg de la scadenta pana in momentul platii, potrivit art. 1535 NCC.
- In ceea ce priveste rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de a plati pretul, NCC
prevede dispozitii speciale distincte dupa cum lucrul vandut este un imobil, sau un
mobil.
0 Bunuri imobile: s-a stipulat ca daca nu se plateste pretul la termenul convenit,
cumparatorul este de drept in intarziere, acesta va putea plati pretul si dupa
expirarea termenului cat timp vanzatorul nu i-a comunicat o declaratie de
rezolutiune pentru neplata.
- Rezolutiunea vanzarii imobiliare, odata ce ea a fost declarata, sau
pronuntata, produce efecte si fata de dobanditorii subsecventi ai unor
drepturi asupra imobilului vandut succesori ai cumparatorului, numai
in conditiile in care impotriva lor poate fi introdusa o actiune in
rectificare a dreptului pe care l-au dobandit.
- Aceasta inseamna ca, in principiu, vanzatorul ar trebui sa isi noteze in
cartea funciara dreptul de a cere rezolutiunea in cazul neplatii pretului,
sau cel putin ipoteca sa legala privind imobilul vandut pentru a face
opozabila tertilor subdobanditori efectele actiunii sale.
- In cazul in care nu a procedat la aceasta notare si totusi el obtine
rezolutiunea pentru neplata pretului, efectele rezolutiunii pot fi suportate
de tertii dobanditori de buna credinta in conditii diferite, dupa cum
actul de dobandire este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, astfel:
Actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu gratuit va
putea fi introdusa in termen de 5 ani de la inscrierea dreptului
subdobanditorului
Actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu oneros va

Cursuri Page 35

putea fi introdusa numai in termen de 3 ani de la data inscrierii

dreptului cumparatorului
0 Bunurile mobile potrivit art. 1727 NCC, atunci cand vanzarea s-a facut
fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul
poate ca in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea
fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut cat
timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit
transformari.
- In acest caz, daca actiunea nu a fost introdusa in conditiile mentionate
( in 15 zile fara ca dobanditorul sa fi cedat posesia si fara ca bunul sa
fi suferit transformari), vanzatorul nu mai poate opune celorlalti
creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a
contractului pentru neplata pretului.
- Ca urmare, in cazul in care cererea de rezolutiune a fost introdusa
dupa expirarea termenului de 15 zile, ori dupa transformarea bunului
sau transferul posesiei sale, creditori cumparatorului vor putea
considera ca bunul se afla in patrimoniul debitorului lor si vor
putea sa il urmareasca silit chiar daca vanzatorul obtine
rezolutiunea contractului.
- Daca bunul a fost instrainat de cumparator, subdobanditorulva putea
sa se apere impotriva efectelor rezolutiunii, invocand art. 937 NCC (
fostul art.1909 ).
3. Obligatia de a prelua lucrul cumparat
- Cumparatorul este obligat sa preia bunul atunci cand vanzatorul a facut tot ceea
ce este necesar pentru predare
- Potrivit art. 1666 alin. (2) teza a 2-a cheltuielile de preluare si transport al
lucrului vandut de la locul executarii obligatiei sunt in sarcina cumparatorului
daca nu s-a convenit altfel.

Cursuri Page 36

Curs 8

Wednesday, November 23,

2011 5:10 PM
Aspecte comune ale obligatiei de a plati pretul si de a prelua bunul in vanzarea
mobiliara
1. Prin derogare de la dreptul comun, art. 1725 NCC prevede o situatie in care cumparatorul
este
de
drept in intarziere pentru indeplinirea obligatiilor sale.
- Pe de-o parte, in cazul in care vanzarea are ca obiect bunuri mobile, iar cumparatorul
nu a platit nici pretul, nici nu a preluat bunul pana la scadenta, el va fi de drept in
intarziere, in legatura cu ambele obligatii, ceeea ce implica ca daca bunurile mobile in
speta sunt individual determinate, ori desi sunt bunuri de gen, ele au fost deja
individualizate, riscul se transmite la scadenta preluarii, de la vanzator la cumparator.
- Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare,
este suficienta neexecutarea de catre cumparator doar a uneia dintre obligatiile
sale, fie de a plati pretul, fie de preluare, pentru ca el sa fie considerat in intarziere in
privinta obligatiei de preluare. Daca nu a platit pretul si cere predarea, va fi
considerat in intarziere pentru preluare, chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie,
vanzatorul are dreptul sa retina bunurile pana la data platii pretului.
- Ca urmare, cheltuielile de conservare a acestor bunuri vor incumba cumparatorului
si tot el va suporta riscul pieirii bunurilor individualizate in vederea predarii de catre
vanzator, risc aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost cauzata de culpa acestuia.
2. Vizeaza de fapt toate efectele contractelor de vanzare de bunuri mobile. El poarta
denumirea
de
executare directa (sau in trecut : executare coactiva), care este o forma ce permite ca una
dintre
partile contractului de vanzare sa isi atinga interesul urmarit prin incheierea contractului,
chiar
daca cealalta parte nu si-a executat la timp sau in mod corespunzator obligatiile asumate.
- Potrivit art. 1726 din Noul Cod Civil, acest tip de executare directa se poate aplica in
materia vanzarii de bunuri mobile.
- Vom distinge intre:
Executarea directa a vanzarii din initiativa vanzatorului
Atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de
preluare sau de plata, vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut
intr-un depozit la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului pe de o parte si
pe de alta parte, a_ vinde acel bun catre un tert.
Daca opteaza pentru vanzare, vanzarea se va face prin licitatie publica, sau
pentru un pret curent daca exista un asemenea pret.
Se considera pret curent = pret stabilit prin lege; pret stabilit la bursa;
pret general practicat la targ unde se desfasoara vanzarea.
Fie ca e facuta pe calea unei licitiatii publice, fie ca este facuta pentru un
pret curent, vanzarea catre un tert trebuie realizata printr-un intermediar
autorizat ( executor judecatoresc, dealer, farmacie, etc. in functie de obiectul
vanzarii).
In cazul in care vanzatorul nu obtine din aceasta vanzare un pret egal cu
acela convenit cu cumparatorul initial, atunci el are dreptul de a-I pretinde
cumparatorului diferenta; de asemenea, el are dreptul de a obtine de la
cumparator daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea
executarii vanzarii initiale si prin organizarea vanzarii alternative.
Executarea directa a vanzarii din initiativa cumparatorului
In cazul unei vanzari de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci
cand contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul
are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului
prin intermediul unei persoane autorizate (executor, dealer...la fel ca in
primul caz)
In cazul in care pretul pe care cumparatorul a trebuit sa-l plateasca in
cazul executarii vanzarii astfel organizate la care se adauga cheltuielile de
organizare, depaseste pretul vanzarii contractate initial, vanzatorul initial
poate fi obligat sa

Cursuri Page 37

suporte diferena.
- In oricare dintre modalitatile executarii vanzarii directe, cel care are initiativa
executarii directe trebuie sa o comunice deindata celeilalte parti. Cum legea nu
prevede nicio sanctiune pentru obligatia de comunicare in cazul necomunicarii,
cel care a avut initiativa vanzarii directe trebuie sa despagubeasca cealalta parte pentru
prejudiciile care aceasta demonstreaza ca le-a suferit, ca urmare a necomunicarii
executarii directe.
VARIETI DE VNZARE
1. Vanzarea pe incercate
- Art. 1681 alin. (1) NCC defineste vanzarea pe incercate = vanzarea incheiata sub
condiia suspensiva ca in urma incercarii bunul sa corespunda criteriilor stabilite la
incheierea contractului, ori in lipsa acestora, destinaiei bunului potrivit naturii sale.
- Art. 1681 alin. (3) rezuma ca : ori de cate ori, prin contractul de vanzare se prevede ca
bunul urmeaza sa fie incercat, s-a incheiat o vanzare pe incercate.
- Din conditia suspensiva rezulta ca :
pana la implinirea conditieisuspensive, vanzarea nu produce niciun efect;
si daca in urma incercarii bunul nu corespunde criteriilor obiective,
neindeplinirea conditiei suspensive se definitiveaza astfel incat contractul se
desfiinteaza retroactiv.
- In cazul in care durata incercarii nu este prevazuta in contract si nu rezulta din
uzante, conditia suspensiva este considerata indeplinita daca pana la expirarea unui
termen de 30 de zile de la predarea bunului, cumparatorul nu a declarat ca bunul nu
satisface criteriile verificate.
- In cazul in care criteriile nu sunt obiective si sunt subiective, avem de a face cu o
vanzare pe gustate
2. Vanzarea pe gustate
- Vanzare incheiata sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului.
- Spre deosebire de vanzare pe incercate, vanzarea pe gustate se considera a nu fi fost
incheiata decat in momentul in care, dupa gustare, cumparatorul a declarat ca
bunul satisface cerintele sale. Pana la acel moment, cumparatorul este doar
destinatarul unei oferte, inca neacceptate, astfel incat, contractul de vanzare se
incheie la data declaratiei cumparatorului conform careia bunul il satisface.
- Daca partile nu au prevazut un termen pentru exprimarea acestei declaratii si el nu
rezulta nici din uzante, se vor aplica in mod corespunzator prevederile referitoare la
termenul incercarii din vanzarea pe incercate vanzarea va fi considerata incheiata
la expirarea termenului de 30 de zile de la data la care partile au convenit ca
lucrul sa fie supus gustarii si cumulativ lucrul a fost predat in acest scop.
3. Vanzarea unei mosteniri
- Vanzarea unei mosteniri este contractul de vanzare in care bunul vandut este dreptul
de a culege o mostenire sau o cota dintr-o mostenire.
- Exista 2 conditii de validitate specifice acestei vanzari :
1. Obiectul
- Vanzarea unei mosteniri poate avea ca obiect, numai o mostenire
deschisa, nu si o mostenire viitoare. Se considera ca orice intelegere asupra
unei mosteniri viitoare este nula absolut pentru lipsa obiectului (pentru ca
nu exista drepturi asupra unei mosteniri viitoare).
2. Forma
- Este prevazuta de art. 1747 alin. (2) vanzarea unei mosteniri se incheie
sub forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute
- Efectele vanzarii unei mosteniri :
Cu privire la bunurile mostenirii, in lipsa de stipulatie contrara, se va considera
ca dobanditorul are dreptul la toate bunurile la care avea dreptul vanzatorul
la data deschiderii mostenirii, precum si la bunurile care le-au luat locul in
masa patrimoniala mostenita. De la aceasta exista o exceptie in cazul
bunurilor de familie mentionate in art. 1752, sunt de 2 feluri:
- Cele care nu au o valoare patrimoniala insemnata sunt prezumate a nu
face parte din mostenirea vanduta, astfel incat, in lipsa de cauza contrara,
ele vor fi pastrate de vanzator.

Cursuri Page 38

Curs 8

- Cele care au o valoare patrimoniala insemnata nu vor fi vandute in natura

in cadrul vanzarii mostenirii, insa in lipsa unei stipulata contrare, vanzatorul
datoreaza cumparatorului pretul lor de la data vanzarii.
In ceea ce priveste bunurile care au intrat in masa patrimoniala mostenita dupa
deschiderea mostenirii, vanzatorul trebuie sa transmita cumparatorului:
- fructele bunurilor mostenite pe care le-a cules dupa deschiderea mostenirii,
- platile primite dupa deschiderea mostenirii pe care le-a primit pentru
creantele din cuprinsul acesteia,
- pretul bunurilor mostenite pe care le-a vandut intre data deschiderii mostenirii
si data vanzarii acelei mosteniri.
Orice alt bun intrat in patrimoniul mostenit in schimbul unui bun mostenit va
fi inclus in obiectul vanzarii.
Datoriile mostenirii vandute
- Intre partile vanzarii, cumparatorul este obligat sa suporte intregul pasiv al
mostenirii achizitionate.
- Asta inseamna ca daca vanzatorul a platit datorii ale mostenirii, el are
dreptul sa ceara cumparatorului rambursarea platilor efectuate.
- Cu toate acestea, creditorii nu pot fi prejudiciati prin transferul prin intre vii al
mostenirii fata de care ei au drepturi de creanta. De aceea, fata de creditori,
vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.
In cazul in care transferul bunurilor incluse in mostenire este supus unor
formalitati de publicitate, vanzarea mostenirii trebuie la randul sau sa faca
obiectul acestor formalitati, in vederea opozabilitatii transferului bunurilor in
cauza.
In fine, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de vanzare a mostenirii,
vanzatorul nu garanteaza cumparatorului continutul mostenirii transmise, ci
numai calitatea sa de mostenitor.
Daca insa, partile au enumerat, in tot sau in parte bunurile asupra carora
poarta drepturile din mostenirea transmisa, atunci vanzatorul garanteaza
cumparatorului existenta acestor drepturi in cadrul mostenirii si raspunde in cazul
in care cumparatorul va fi tulburat in exercitarea lor potrivit regulilor garantiei
contra evictiunii, din vanzarea de drept comun.
4. Vanzarea cu optiune de rascumparare
- Reprezinta o vanzare prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara
bunul, intr-un termen determinat.
- Structura acestei operatiuni nu este a unei duble vanzari, ci este a unei singure
vanzari afectate de conditia rezolutorie a rascumpararii bunului de catre
vanzatorul initial.
- Atunci cand vanzatorul isi exercita dreptul de rascumparare, nu se va incheia
un nou contract de vanzare, ci va avea efect desfiintarea rotroactiva vanzarii initiale
(ca o conditie rezolutorie).
- De regula, pretul rascumpararii este egal cu pretul vanzarii; astfel, atunci cand
exercita rascumpararea, vanzatorul va trebui sa plateasca aceeasi suma pe care a
primit-o ca pret in temeiul vanzarii. Totusi, aceasta regula este supletiva de vointa
partile se pot intelege ca pretul rascumpararii sa fie mai mare, sau mai mic
decat pretul vanzarii.
- Cand pretul rscumprrii este mai mic decat pretul vanzarii, partile au de
regula in vedere faptul ca dobanditorul/cumparatorul poate folosi bunul intre
data incheierii contractului si data exercitarii optiunii de rascumparare.
- Cand pretul rascumpararii este mai mare decat pretul vanzarii, aceasta
diferenta este determinata indeobste prin faptul ca vanzatorul poate folosi
pretul intre momentul la care l-a primit si momentul la care isi exercita dreptul
de rascumparare.
- In cazul in care obiectul contractului a fost o suma de bani, diferenta este o
dobnda, iar aceasta nu poate depasi in raporturile civile dobanda maxima
permisa de lege, adica de o data si jumatate dobanda legala.
- Cand diferenta este mai mare decat dobanda maxima admisa de lege,
sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta a dobnzii in intregul sau,
astfel incat pretul de rascumparare va fi egal cu pretul de vanzare.

Cursuri Page 39

- Optiunea de rascumparare se exercita valabil numai prin plata in mod real de

catre vanzator cumparatorului a pretului primit de vanzator si a cheltuielilor
efectuate de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare si
realizarea formalitatilor de publicitate.
- Daca nu se plateste aceasta suma
se considera ca vanzatorul nu si-a exercitat
optiunea de rascumparare, astfel incat la expirarea termenului de optiune, sau a unui
termen de 1 luna de la declaratia de rascumparare, socotindu-se termenul care
expira primul, vanzatorul este decazut din dreptul de rascumparare, iar contractul
de vanzare incheiat initial se consolideaza definitiv prin neindeplinirea conditiei
rezolutorii.
- Ca efect al exercitarii optiunii, vanzatorul este obligat si la restituirea catre
cumparator a cheltuielilor facute de acesta pentru ridicarea si transportul bunului, a
cheltuielilor necesare facute cu bunul precum si, in limita scorului de valoare, a
cheltuielilor utile.
- Tot ca efect al exercitarii optiunii, contractul de vanzare initial se desfinteaza,
astfel incat se considera ca dobanditorul din contractul initial nu a fost niciodata
proprietar al bunului. Totusi, potrivit art. 1410 NCC, cumparatorul va putea
pastra fructele culese ori incasate inainte de exercitarea optiunii.
- De asemenea, in conformitate cu art. 1760 alin. (1) teza a 2-a, vanzatorul este tinut
de toate locatiunile incheiate de cumparator inainte exercitarii optiunii, sub conditia
ca acestea sa fi fost supuse formalitatilor de publicitate si in limita a 3 ani de la
data exercitarii optiunii.
- In cazul in care cumparatorul a instrainat bunul unui tert caruia dreptul de optiune
ii este opozabil, atunci vanzatorul trebuie sa isi exercite optiunea fata de acest tert
si sa ii faca acestuia platile pentru efectuarea valabila a optiunii.
- In acest scop dreptul tertului trebuie sa fie la randul sau opozabil vanzatorului
initial, astfel incat este necesar ca tertul sa fi indeplinit formalitatile de opozabilitate
privind dobandirea drepturilor de la cumparator anterior exercitarii optiunii.
5. Vanzarea cu rezerva proprietatii
- Potrivit art. 1684, stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului
pana la plata integrala a pretului, este valabila chiara daca bunul a fost predat.
- Aceasta stipulatie nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formatatilor
de publicitate cerute de lege dupa natura bunului.
- Astfel, daca bunul este imobil, cumparatorul trebuie sa isi noteze dreptul de a
dobandi proprietatea in cazul platii pretului pentru ca acesta sa fie opozabil
succesorilor vanzatorului.
- Daca bunul este mobil, vanzatorul trebuie sa isi noteze la arhiva electronica de
garantii mobiliare dreptul de proprietate asupra bunului aflat in posesia
cumparatorului pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor cumparatorului intrati
cu buna credinta in posesia bunului
- Un caz special al acestei vanzari, este reglementat in art. 1755-1757 NCC.
- In aceasta ipoteza partile amana transferul proprietatii pana la plata
integrala a pretului, dar aceasta plata se face in mai multe rate succesive.
- Codul da un regim special rezolutiunii unui asemenea contract. Potrivit art.
1756, neplata unei singure rate care nu este mai mare decat 1/8 din pret nu
da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul pastreaza
beneficiul termenului pentru ratele ramase. Textul nu se aplica in ipoteza
neplatii mai multor rate, chiar daca suma lor nu este mai mare decat 1/8 din
totalul pretului.
- Din punctul de vedere al efectelor rezolutiunii unui asemenea contract, in
principiu, cumparatorul are dreptul la restituirea ratelor pe care a apucat sa
le plateascapana la rezolutiune. Totusi, din suma acestor rate va fi scazuta
contravaloarea folosintei bunului pe care cumparatorul a exercitat-o de la
predare si pana la restituirea consecutiva rezolutiunii.
- In cazul in care s-a convenit ca in urma rezolutiunii vanzatorul sa pastreze
ratele de pret deja incasate, o asemenea conventie are natura unei clauze
penale pentru evaluarea conventionala a prejudiciului suferit de vanzator ca
urmare a rezolutiunii contractulu din vina cumparatorului si in consecinta,
suma retinuta de vanzator va putea fi redusa de catre instanta judecatoreasca
dupa aceleasi reguli dupa care se deduce cuantumul clauzei penale.

CONTRACTUL DE SCHIMB

Cursuri Page 40

Curs 8

Art. 1763 - schimbul e contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti,
transmite sau dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.
Despre schimb, se spune ca este o dubla vanzare, astfel incat, potrivt art. 1764 fiecare
dintre parti are pozitia vanzatorului in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza si
pozitia cumparatorului, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste primind drepturile
si obligatiile ce decurg din aceste 2 pozitii.
Este o singura obligatie pentru care nu se aplica regula obligatia in privinta
incheierii contractului; potrivit art. 1765 cheltuielile incheierii contractului vor fi
suportate de ambele parti, daca nu s-a prevazut altfel.
Este posibil ca in in cazul unui contract de schimb, desi una dintre parti a urmarit in
principal ca in schimbul bunului pe care il transfera sa dobandeasca un alt bun, ea sa fi
avut in vedere de asemenea si primirea unei sume de bani pe care cealalta parte s-a obligat
sa o plateasca. In aceasta situatie se incheie un contract de schimb cu sulta , iar obligatia
de plata a sultei are acelasi regim ca si obligatia de a plati pretul din materia vanzarii.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE
1. Notiunea contractului de locatiune
- Potrivit art. 1777 locatiunea este contractul prin care o parte numita locator,
se obliga sa asigure celeilalte parti numite locatar, folosinta unui bun pentru o
anumita perioada in schimbul unui pret denumit chirie.
- Intrucat, din acest contract, locatarul primeste dreptul de a i se asigura folosinta
lucrului, el are si drepturile accesorii folosinte inclusiv dreptul de a culege
fructele lucrului dat in locatiune.
- Atunci cand insa, cel care primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului are si
posibilitatea consumarii sale, contractul nu este de locatiune, ci un alt contract
posibil vanzare de bunuri viitoare
- Exemplu: concesionarea unei galerii miniere care ii da dreptul concesionarului
sa isi insuseasca minereul, este supusa atat regulilor contractului de
concesiune, cat si in completare regulilor vanzarii, iar nu cele ale locatiunii,
intrucat contractul are natura juridica a vanzarii minereului ce va fi extras din
galeriile in cauza
- Noul Cod Civil cuprinde un set de reglementari aplicabile tuturor contractelor de
locatiune, indiferent de natura bunurilor care constituie obiectul lor (Seciunea I
-Dispoziii generale din Cap. V Contractul de Locatiune).
- Pe langa aceasta sectiune, in acelasi capitol mai figureaza 2 sectiuni, fiecare
destinata unei varietati de locatiune care se defineste in functie de natura bunului
dat in locatiune, astfel :
- Daca bunul este o locuina, locatiunea asupra acestui bun se numeste
inchiriere si este guvernata pe langa dipsozitiile generale ale locatiunii si de
seciunea a Il-a. Unele norme din aceasta sectiune, se aplica de asemenea
locatiunii care are ca obiect spatiile destinate exercitarii activitatii unui
profesionist;
Exemplu: spatii comerciale, cladiri de birouri, halele industriale, etc.
- Sectiunea a 3-a se refera la locatiunea care are ca obiect bunuri cu destinaie
agricola, locatiunea ce poarta numele de arendare.
2. Caracterele juridice :
a. Sinalagmatic -> locatorul se obliga prefigurandu-si plata chiriei, iar locatarul se
obliga
prefigurandu-si asigurarea folosintei bunului.
b. Oneros este de esenta locatiunii; daca in schimbul folosintei unui lucru,
beneficiarul
nu se obliga la o contraprestatie, contractul nu va fi de locatiune ci de comodat
c. Consensual legea nu impune in principiu conditii de validitate a contractului;
prin
exceptie, locatiunea unor bunuri aflate in domeniul public, precum si locatiunea
unor
bunuri aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale
este supusa formei scrise ad validitatem
d. In principiu comutativ totusi partile, pot ca prin vointa lor sa includa in contract
criterii de determinare a bunului sau a pretului locatiunii, in legatura cu care nu
cunosc
rezultatul aplicarii acelor criterii la data incheierii contractului (in aceasta ipoteza,
in
masura in care, ca efect acelor criterii motivul determinant al contractului este sansa
fiecarei parti de a castiga, el este un contract aleatoriu).

Cursuri Page 41

e. Cu executare succesiva atat obligatia de plata a chiriei, cat si obligatia de a

asigura
folosinta bunului sunt cu executare succesiva, ceea ce imprima acelasi caracter si
contractului pentru care ele sunt obligatii principale. Din acest motiv, neexecutarea
culpabila a unei obligatii esentiale nu va atrage in principiu rezolutiunea, ci
rezilierea
contractului (care in principiu produce efecte de la data neexecutarii).
Totusi nici in VCC, nici in NCC nu se admite existenta unor obligatii perpetue,
de aceea orice obligatie succesiva va fi in mod necesar limitata in timp.
f. Esentialmente temporar incheiat pentru o anumita perioada (din art. 1777).
Durata contractului poate fi
- determinata - se prevad 2 dispozitii speciale :
Art. 1783 aceasta durata nu poate fi mai mare de 49 de ani. In
cazul in care partile stipuleaza o perioada mai lunga, ea se reduce de
drept al 49 de ani.
Art. 1785 se prevad o serie de durate subintelese aplicabile atunci
cand partile, desi nu au dorit sa incheie un contract pe perioada
nedeterminata, totusi nu au prevazut termenul locatiunii. Intr-o
asemenea situatie, se aplica in primul rand uzantele; in absenta
uzantelor, durata va fi determinata in functie de natura bunului astfel :
1 an - i n cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor destinate
exercitarii activitatii unui profesionist
Durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat
chiria; in cazul bunurilor mobile ori in acela al camerelor ori al
apartamentelor mobilate.
Pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la
dispozitia locatarului pentru folosinta unui imobil,
- nedeterminata - acesta inceteaza la cererea oricareia dintre parti, prin
denuntare unilaterala
3. Conditiile de validitate ale contractului
Cerinte
specifice :
a.
Capacitate
o In cazul in care persoane cu capacitate de exercitiu restransa au incheiat
contracte de locatiune pe o durata mai mare de 5 ani, durata lor se reduce de
drept la 5 ani.
o Poate fi locator orice persoana care are un drept de folosinta asupra bunului
pe care il poate transmite, sau al carui exercitiu il poate transmite, de aceea,
pe langa proprietar, poate fi locator si:
I. Uzufructuarul
Art. 715 acesta are dreptul de a inchiria, sau dupa caz de a
arenda bunul primit in uzufruct;
In cazul uzufructului constituit pe un anumit termen, locatiunea
consimtita de uzufructuar inceteaza la expirarea termenului
uzufructului;
Daca uzufructul inceteaza prin decesul uzufructuarului sau
incetarea existentei sale juridice, locatiunea incheiata de
uzufructuar in legatura cu care s-au incheiat formalitatile de
publicitate, este opozabila nudului proprietar, in principiu pentru
tot termenul pentru care a fost consfintita, totusi, in aceasta situatie,
daca uzufructul si locatiunea au purtat asupra unui imobil si
locatiunea a fost inscrisa in Cartea Funciara, ea va fi opozabila
nudului proprietar pentru o perioada de maximum 3 ani de la
incetarea uzufructului.
In cazul in care uzufructuarul a innoit cu anticipatie un contract
de locatiune imobiliare aflat in curs si a inscris in Cartea
Funciara contractul astfel reinnoit, reinnoirea este opozabila
proprietarului pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data
stingerii uzufructului, sub conditia ca contractul reinnoit sa nu fi
fost pus in executare la data stingerii uzufructului
In cazul in care proprietarul a decedat la randul sau, mostenitorii
vor prelua pozitia lui juridica.
Daca locatiunea reinnoita cu anticipatie de uzufructuar avea
natura unei arendari si ea nu a fost pusa in executare pana la
stingerea uzufructului, ea va fi opozabila proprietarului sau
mostenitorilor sai pentru cel mult 1 an de la data stingeri
uzufructului
Cursuri Page 42

Curs 8

II. Locatarul
o In ipoteza in care bunul dat in locatiune face obiectul unei proprieti
comune, contractul de locatiune poate fi incheiat in principiu cu acordul
coproprietarilor care detin majoritatea cotelor parti ( este vorba de cota
majoritara din bun).
o Prin exceptie, locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3 ani presupun
acordul tuturor coproprietarilor. In cazul in care aceste reguli de majoritate,
respectiv unanimitate, nu sunt respecatate, sanctiunea este inopozabilitatea
contractului de locatiune fata de coproprietarii care nu au consfintit la el. Daca
un contract de locatiune imobiliara pe o durata de 5 ani este incheiat cu
acordul majoritatii coproprietarilor, el nu va fi opozabil acelor coproprietari
care nu au consfintit la el decat in limita a 5 ani.
o Titularii unor drepturi de folosinta personale cum sunt comodatarul, uzuarulsau
titularul dreptului de abitatie nu pot incheia contracte de locatiune.
o Contractul de locatiune este supus mutatis mutandis (schimband ceea ce trebuie
schimbat) acelor incapacitati speciale pe care NCC le prevede in legatura cu
vanzarea :
Incapacitatea juristilor de a incheia locatiuni asupra unui bun litigios
Incapacitatile mandatarilor in sens larg de a incheia contracte de
locatiune in legatura cu bunurile cu care sunt chemati sa le administreze,
sau a caror administrare o supravegheaza

Cursuri Page 43

o Art. 1653-1655 se aplica in mod

corespunztor b. Obiect

Cursuri Page 44

Curs 9

Wednesday, November 30,

2011 5:08 PM
Potrivit art. 1779 toate bunurile
- Un bun necorporal poate fi folosit prin intermediul altuia, astfel incat poate fi dat in
locatiune
- Nu pot face obiectul locatiunii bunurile de folosinta strict personala, cum ar fi acelea
instituite de lege in considerarea titularului lor (drept incorporat :un drept la pensie, un
drept de uz)
- De asemenea, nu pot face obiectul locatiunii in virtutea naturii lor, acele bunuri
pentru care potrivit acestei naturi, folosirea presupune diminuarea substantei
bunului; -> consumarea lor. De aceea, numai un bun neconsumptibil poate face
obiectul unui contract de locatiune pentru ca numai el poate fi folosit fara a fi
consumat, astfel incat dispozitia materiala poate ramane asupra locatorului, desi
folosinta bunului a fost conferita locatarului.
- Chiar daca un bun este consumptibil prin natura sa, partile contractului de locatiune
pot conveni o folosinta atipica acelui bun, in raport cu care bunul este neconsumptibil
si in acest caz ar putea face obiectul contractului de locatiune ( ex: fructele care sunt in
principiu consumptibile, dar daca sunt folosite nu pentru a fi mncate, dar pentru a fi
expuse in standul unui comerciant, in aceasta modalitate de folosire, atipica, ele nu se
consuma)
O problema distincta :
- Daca un bun care face deja obiectul unei locatiuni in curs, poate sa faca si obiectul
unui al doilea contract de locatiune pentru o perioada care se suprapune partial sau
total cu aceea a primului contract?
- In legatura cu aceasta problema, noul art. 1782 prevede ca in cazul unor locatiuni
succesive ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se
rezolva astfel :
In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care si-a
inscris/notat dreptul
In cazul imobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea
locatarului care a indeplinit cel dintai aceste formalitati
In cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai cu
buna-credinta in stapanirea bunului(detentiunea bunului).
*Este de buna-credinta locatarul care la data intrarii efective in folosinta
bunului nu cunostea existenta celuilalt contract de locatiune cu privire la
bun.
Daca niciunul dintre locatari nu a intrat in folosinta efectiva a bunului mobil,
va fi preferat locatarul care a sesizat mai intai instanta de judecata
In toate cazurile, contractul de locatiune este insa valabil si locatorul va
raspunde fata de locatarul care potrivit criteriilor de mai sus nu este preferat
pentru a intra in folosinta bunului, fiind tinut sa-l despagubeasca cu prejudiciul
cauzat din neasigurarea acestei folosinte.
Efectele contractului de locatiune :
1. Obligatii ale locatorului
i. Obligatia caracteristica pentru contractul de locatiune, care serveste calificarii sale,
este obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului dat in
locatiune.
- Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta, in virtutea caruia locatarul ii
poate pretinde locatorului un anumit comportament alcatuit din prestatii pozitive
si prestatii negative, de natura sa ii permita locatarului sa foloseasca bunul sau
- Prin aceasta, dreptul locatarului se deosebeste de dreptul uzufructuarului : pe cand
cel al uzufructuarului este un drept real, ce se exercita in principal ca o putere
nemijlocita a bunului, iar nu prin intermediul nudului proprietar, dreptul
locatarului este un drept de creanta care se exercita asupra bunului numai prin
intermedierea prestatiilor pozitive si negative ale locatorului, debitor al creantei
mentionate. Din acelasi motiv, contractul de locatiune, ca regula, un contract
translativ, nici macar un contract translativ de folosinta pentru ca el nu

Cursuri Page 45

dezmembreaza proprietatea ci doar il obliga pe propietar sau pe orice alt locator

sa asigure locatarului folosinta bunului ce face obiectul contractului. - Din acest
motiv, toate obligatiile locatorului sunt menite sa realizeze acest obiectiv. Astfel
locatorul este obligat sa :
Predea bunul
- Vizeaza bunul dat in locatiune impreuna cu toate accesoriile sale, mai putin
cele care nu servesc folosintei bunului
- Obligatia de predare se executa in principiu imediat dupa incheierea
contractului, daca partile nu au prevazut un termen.
- Potrivit art. 1494 alin (1) lit. b obligatia de predare a unui bun individual
determinat trebuie executata la locul unde bunul se afla la data incheierii
contractului
- Spre deosebire totusi de vanzare, locatorul nu este dator sa predea bunul in
starea in care se afla la momentul incheierii contractului, ci in stare
corespunzatoare utilizarii bunului. De aceea, daca la momentul incheierii
contractului, bunul se afla intr-o stare sub medie, daca din vointa partilor nu
rezulta contrariul, locatorul va fi considerat obligat ca pana la predare sa
asigure aducerea bunului in stare de utilizare medie.
- Daca dimpotriva, bunul se afla intr-o stare de utilizare peste medie, pana la
proba contrara, trebuie presupus ca locatarul care a contractat in aceste
imprejurari se astepta sa primeasca, sa i se predea bunul, cel putin in aceeasi
stare, astfel incat, in acest caz, locatorul are o obligatie de conservare.
Sa il mentina in stare de folosinta
- In pricipiu, locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt
necesare pentru a mentine bunul in starea necesara de intrebuintare,
conform destinatiei convenita expres sau tacit de ambele parti.
- Locatarul care dupa incheierea contractului constata necesitatea unor reparatii,
il poate incunostinta pe locator de aceasta necesitate solicitandu-i sa le
efectueze.
- Atunci cand reparatiile sunt urgente, in sensul ca nu pot fi amanate pana la
sfarsitul locatiunii, ori amanarea lor ar expune bunul pericolului de a fi distrus,
locatarul este chiar obligat sa ii notifice locatorului necesitatea efectuarii
reparatiilor, sub sanctiunea daunelor-interese pentru prejudiciul rezultand din
intarzierea notificarii.
- Daca in urma notificarii, locatorul efectueaza reparatiile solicitate, locatarul
este, in principiu, obligat sa suporte restrangerea folosintei lucrului pe
perioada efectuarii reparatiilor. Totusi, daca aceasta perioada depaseste 10
zile, locatarul va avea dreptul la o reducere a chiriei proportionala cu durata
reparatiilor si intinderea impiedicarii folosirii bunului.
- Daca indiferent de durata reparatiilor, ele determina o impiedicare totala a
folosintei lucurului, locatarul poate solicita rezilierea contractului.
- In cazul in care locatorul notificat in vederea efectuarii reparatiilor nu
procedeaza la efectuarea lor deindata, reparatiile pot fi facute de locatar;
locatorul va fi obligat insa sa plateasca/sa ramburseze locatarului cheltuielile
pentru aceste reparatii cu dobanzi de la data efectuarii cheltuielilor. In caz de
urgenta, locatarul poate efectua reparatiile si fara sa il notifice pe locator.
- Si in acest caz locatarul are dreptul la rambursarea cheltuielilor facute, dar nu
poate pretinde dobanzi la aceste cheltuieli, decat din ziua din care l-a
notificat pe locator cu privire la reparatiile deja executate.
- De aici exista si o exceptie :
- Reparatiile locative = acelea necesare in urma uzurii si folosintei
normale a bunului. Aceste reparatii sunt integral in sarcina locatarului
Sa asigure ca aceasta folosinta va fi utila si pasnica
Sa asigure contra viciilor bunului :
- Spre deosebire de vanzator care rspunde numai pentru viciile existente la predare,
locatorul care trebuie sa asigure folosinta lucrului pe toata durata locatiunii rspunde
pentru orice viciu aparut oricnd pe parcursul acestei durate si chiar si pentru
viciile care existau inainte de incheierea contractului de locatiune, dar care s-au
manifestat ulterior impiedicand sau micsorand folosirea lucrului dat in locatiune
- Prin exceptie, locatorul nu rspunde pentru acele vicii care erau aparente la data
incheierii contractului de locatiune si pe care locatarul nu le-a contestat cu
ocazia receptiei bunului dat in locatiune

Cursuri Page 46

Curs 9

- Exceptie de la aceasta exceptie : nu trebuie contestate acele vicii aparente care

cauzeaza prejudicii vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului chiar daca
erau aparente la data incheierii contractului. Chiar daca erau aparente la incheierea
contractului, chiar daca locatorul nu le-a remediat pana la predare, chiar daca nu le-a
semnalat cu ocazia receptiei, asemenea vicii antreneaza raspunderea locatorului care
va fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile mentionate.
Efectele garantiei contra viciilor :
- Locatarul care descopera un viciu trebuie sa il notifice pe locator in legatura cu
acesta.
- Daca locatorul nu inlatura viciul in cel mai scurt timp posibil, locatarul are
dreptul la o reducere proportionala a chiriei.
- In cazul in care viciul este atat de important, incat daca l-ar fi cunoscut, locatarul
nu ar fi incheiat contractul, el are dreptul la rezilierea acestuia.
- In ceea ce priveste daunele-interese, locatorul le datoreaza in toate cazurile, cu
excepia aceluia in care dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca potrivit imprejurarilor
nu era dator sa le cunoasca (spre exemplu: daca locator este chiar constructorul
uni imobil dat in locatiune, el este, dupa imprejurari, dator sa cunoasca toate viciile
de constructie ale imobilului.)
- Vicii = defecte ale bunului care impiedica sau diminueaza folosinta lui.
- Acelasi regim juridic ca si cel aplicabil viciilor se va aplica si in legatura cu orice
alt defect de care bunul dat in locatiune il prezinta in raport cu trasaturile pe care
partile au convenit expres sau tacit ca bunul sa le aiba
Obligatia de a garanta contra evictiunii :
- Trebuie sa distingem intre :
- Tulburari din fapta proprie
Locatorul este dator sa se abtina de la orice fapt care ar impiedica,
diminua sau stanjeni folosinta lucrului.
Exista 2 exceptii de la aceasta regula :
1. Reparatiile urgente ( regim prezentat mai sus)
2. Examinarea bunului de catre locator la intervale de timp
rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de
cei care doresc sa il cumpere sau care la incetarea contractului
doresc sa il ia in locatiune.
Art. 1804
permite aceasta examinare numai sub conditia
de a nu i se cauza locatarului o stanjenire nejustificata a
folosintei bunului.
- Tuburarile provenind din fapta tertilor
a. Tuburari de fapt
- Atunci cand un tert il tulbura pe locatar de folosinta bunului fara a
invoca un drept in sprijinul tulburarii sale, locatorul nu este, in
principiu, chemat sa raspunda pentru o asemenea tulburare.
- Aceasta pentru ca locatarul se poate apara si singur
impotriva tertilor tulburatori fie pe calea actiunii
posesorii, fie pe calea actiunii raspunderii civile
delictuale.
- Prin exceptie, locatorul raspunde pentru tulburarile
de fapt incepute inaintea predarii bunului si care il
impiedica pe locatar sa il preia, in aceleasi conditii ca
si pentru tulburarile de drept.
b. Tulburari de drept
- Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat
in locatiune, locatarul trebuie sa il informeze pe
locator despre aceasta pentru ca locatorul sa il poata
apara impotriva dreptului pretins de tert.
- In cazul in care tulburarea din partea tertului s-a
manifestat pe calea unei actiuni intentate impotriva
locatarului, acesta are la dispozitie posibilitatea de a il
introduce in proces pe locator.
- In cazul in care locatorul nu va fi introdus in proces si
locatarul va fi evins in urma respectivului proces,
Cursuri Page 47

locatorul ar putea sa se exonereze de obligatia de

despagubiri provenind din aceasta evictiune daca
demonsteaza ca ar fi avut mijloacele ca odata introdus
in proces sa inlature pretentiile tertului. Mai mult,
daca in urma procesului locatorul insusi suporta o
limitare a drepturilor sale cu privire la bunul dat in
locatiune, el poate angaja raspunderea locatarului
pentru omisiunea de a-l informa in legatura cu
procesul.
- In schimb, in situatia regula in care locatarul este evins
si in consecinta este lipsit in tot sau in parte de folosinta
bunului ca urma a actiunii tertului, locatorul trebuie sa
il despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din
aceasta cauza, cu exceptia cazului in care ea era
cunoscuta locatarului inca de la incheierea
contractului.
- Oricum, indiferent de gravitatea tulburarii, daca ea i-a
fost comunicata locatorului fara ca acesta sa o
inlature deindata, locatarul, ca si in cazul viciilor,
poate cere o reducere a chiriei proportionala cu
durata si intinderea impiedicarii folosinte decurgand
din evictiune.
- In cazul in care tulburarea este atat de grava incat,
cunoscand-o, locatarul nu ar mai fi incheiat contractul,
el poate obtine rezilierea potrivit dreptului comun

2. Obligatii ale locatarului

i. Obligatia de a lua in primire bunul dat in locatiune
- Vezi viciile aparente
ii. Obligatia de a plati chiria
- Spre deosebire de pretul vanzarii, pretul locatiunii nu este in toate cazurile, o
suma de bani.
- Chiria poate consta in orice alt bun, precum si intr-o prestatie, chiar si una
negativa (exemplu: este contract de locatiune prin care una dintre parti se obliga sa
ii aisugre celeilalte folosinta unui lucru in schimbul obligatiei asuma de cea din
urma de a executa o anumita lucrare).
- In afara de acest aspect, chiria este supusa acelorasi conditii de validitate ca si
pretul vanzarii.
- Desi poate avea orice obiect patrimonial, chiria este stabilita de regula in bani. Pentru
aceste situatii obisnuite, NCC prevede reguli specifice referitoare la scadenta platii
chiriei. Daca nu exista nici stipulatii contractuale si nici uzante cu privire la acest
aspect, scadenta chiriei depinde de durata contractului de locatiune dupa cum urmeaza:
Chiria este scadenta la data incheierii contractului inainte de predare pentru toata
durata contractului, in cazul in care aceasta durata este mai mica de o luna.
Daca durata este mai mare de o luna, dar mai mica de un an, chiria se datoreaza
lunar, in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
In cazul in care durata locatiunii este mai mare de 1 an de zile, chiria se datoreaza
in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru
- In privinta locului partii, in lipsa prevederilor speciale, se aplica dreptul comun, art. 1494
alin (1) lit. a, care stabileste ca locul platii chiriei in bani se face la domiciliul/sediul
locatorului de la data platii.
- Proba platii chiriei este supusa dreptului comun referitor la chitanta liberatorie, cu
mentiunea ca se admite in materia locatiunii, chiar si cu absenta unui text, ca plata
chiriei facuta fara rezerva de catre locator pentru o anumita perioada, prezuma
executarea obligatiei de a plati chiria pentru toate perioadele anterioare. NCC a
generalizat aceasta regula si a constatat-o pentru orice plata a unei obligatii succesive in
art. 1502.

Cursuri Page 48

Curs 9

- Potrivit art. 1798 contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura
privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma
autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele stabilite in
contract sau, in lipsa, la termenele stabilite prin prevederile legale mentionate anterior.
Asta inseamna ca si fara a fi necesar un proces si o hotarare judecatoareasca, locatorul
poate, pe baza contractului de locatiune autentic sau inscris la organele fiscale investit cu
formula executorie de catre instanta sa obtina punerea in executare silita a contractului
pentru ratele de chirie scadente si neachitate.
iii. Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si dilegenta
- Formularea "cu prudenta si diligenta" este succesoara in noul cod din vechiul cod "ca un
bun proprietar". Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca locatarul este obligat sa
foloseasca bunul, ci numai ca modul in care el isi exercita detentia asupra bunului , fie si
prin simpla conservare fara folosire, trebuie sa fie lipsit de orice culpa, inclusiv de culpa
cea mai usoara. Intrucat detentia nu ii confera prerogativa dispozitiei materiale, locatarul
trebuie sa nu modifice forma bunului
- De asemenea, el nu are dreptul de a schimba destinatia bunului convenita cu locatorul
in mod expres sau tacit
- Cat priveste conventia tacita asupra destinatiei, art. 1799 prezuma conventiapartilor cu
privire la destinatie pe baza unor imprejurari cum sunt : natura bunului, destinatia sa
anterioara, ori destinatia potrivit careia bunul este folosit de catre locatar. Legiuitorul nu
enumera o oridne stricta a acestor criterii, ele trebuind privite concomitent si global pentru
a se stabili care este destinatia acceptata de partile contractului ( exemplu : daca dupa ce a
incheiat contractul un spatiu comerical, a 3a zi chiriasul isi amenajeaza o camera de
locuit, este greu de aratat ca el a respectat destinatia convenita, insa, daca peste 3 luni
proprietarul a trecut pe acolo si nu a zis nimic, s-ar putea aceasta sa reprezinte o
conventie tacita asupra destinatiei bunului)
iv. Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului de locatiune
- Aceasta obligatie este aplicabila indiferent de modul de incetare a contractului de
locatiune cu exceptia incetarii contractului prin disparitia fizica a bunului, caz in care
restituirea este imposibila. Si in acest caz, daca disparitia fizica a bunului e datorata din
culpa locatarului (in caz de incendiu), obligatia de restituire va trebui executata prin
echivalent.
- Bunul se restituie la locul la care a fost predat.
- El se restituie in starea in care el a fost predat; cu singura excepie a
deteriorrilor cauzate de folosinta normala a bunului pe durata locatiunii
- In lipsa unei probe contrare, se prezuma ca bunul a fost predat in stare
corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite; si in
consecinta, el trebuie restituit in aceeasi stare.
- Cu excepia deteriorrilor decurgnd din folosirea normala, locatarul raspunde
pentru orice degradare a bunului inchiriat survenita pe parcursul locatiunii,
inclusiv cea cauza prin incendiu, daca nu dovedeste a degradarea s-a produs
fortuit.
- Fapta unui tert care a cauzat degradarea poate fi considerata un caz fortuit numai
daca intruneste conditia ca evenimentul fortuit sa fie extern vointei
debitorului. In
consecinta, locatarul va raspunde si pentru degradarea cauzata de membrii
familiei sale de sublocatarul sau, ori de alte persoane carora le-a ingaduit in
orice mod folosirea, detinerea, ori simplul acces la bun
- Pentru ca bunul trebuie restituit in starea in care a fost preluat
in principiu,
locatarul nu este indrituit nici macar sa faca imbunatatiri asupra bunului,
intrucat aducerea unor imbunatatiri reprezinta o modalitate de a exercita
prerogativa dispozitiei materiale asupra bunului. In consecinta, daca locatarul a
facut imbunatatiri asupra bunului, urmeaza ca regimul lor sa fie distinct dupa
cum imbunatatirile s-au facut cu sau fara acordul prealabil al locatorului:
Daca s-au facut cu acordul prealabil al locatorului, locatorul nu poate cere
inaturarea lor la sfarsitul locatiunii si poate fi obligat la despagubiri
pentru pierderile cauzate locatarului cu ocazia efectuarii de catre acesta
a imbunatatirilor. Aceste despagubiri ar putea fi eventual garantate cu un
drept de retentie al locatarului asupra bunului dat in locatiune pana la plata
despagubirilor.
Daca imbunatatirile s-au facut fara acordul prealabil al locatorului, acesta
poate opta ca la sfarsitul locatiunii fie sa le pastreze, fie sa solicite

Cursuri Page 49

inlaturarea lor, cerand in plus despagubiri pentru orice prejudiciu i-ar fi

fost cauzat prin modificarile aduse de locatar.
- Chiar daca locatorul decide sa pastreze imbunatatirile, in acest caz el nu
datoreaza locatarului nici o despagubire, iar acesta din urma nu ii
poate opune nici un drept de retentie.
- Exista situatii in care contractul de locatiune incheiat in forma autentica sau
incheiat prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organele fiscale,
este titlu executoriu pentru obligatia de restituire :
a. Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului
stabilit
initial, in cazul locatiunii pe durata determinata
b. Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului de
preaviz,
in cazul locatiunii pe durata nedeterminata

Sublocatiune si cesiunea contractului de locatiune

- Ca regula, daca partile nu au prevzut altfel, contractul de locatiune poate fi cedat de
catre locatar si acesta paote incheia contracte de sublocatiune.
- Prin exceptie, daca bunul dat in locatiune este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu
este permisa decat cu acordul scris al locatorului, acord care poate fi dat fie la
incheierea contractului initial, fie ulterior si care poate avea ca obiect, fie un anumit
contract de cesiune sau de subrogatiune, fie orice contract din una sau alta aceste
categorii
- Revenind la situatia regula, atunci cand partile interzic sublocatiunea, din aceasta
interdictie rezulta si interdictia cesiunii locatiunii!
- Atunci cand partile interzic sublocatiunea, interdictia vizeaza atat sublocatiunea
totala cat si sublocatiunea partiala, iar atunci cand partile interzic cesiunea,
interdictia vizeaza atat cesiunea totala cat si cesiunea partiala
- Cele 2 figuri juridice (sublocatiunea si cesiunea) au o natura juridica diferita :
- Sublocatiunea are natura juridica a unui contract de locatiune pe care locatarul
initial il incheie in calitate de locator cu un nou locatar, care fata de contractul initial,
reprezinta

Cursuri Page 50

un sublocatar. In principiu, fiecare dintre cele 2 contracte(locatiunea si

sublocatiunea) produc efectele relativ. Astfel ca, in principiu nu exista raporturi
juridice directe intre locatorul initial si sublocatar, ci numai intre locatorul
initiat si locatarul principal -sublocator, si intrelocatarul principal- - sublocator si
sublocatar;
- Prin exceptie, art. 1807 pune la dispozitia locatorului principal o actiune directa
impotriva sublocatarului pentru toate obligatiile asumate de catre acesta din
urma prin contractul de sublocatiune.
- In special in legatura cu obligatia de a plati chiria, NCC prevede ca locatorul
principal fata de care locatarul principal nu si-a executat obligatia, se poate
adresa direct impotriva sublocatarului pana la concurenta chiriilor datorate de
acesta din urma, in temeiul contractului de sublocatiune. Aceasta actiune directa
se pastreaza chiar si in situatia in care sublocatorul a cedat unui tert creanta
corelativa obligatiei sublocatarului de a plati chiria. Mai mult, platile anticipate
facute de sublocatar locatarului principal nu pot fi opuse locatorului
principal si aceasta chiar daca ar fi fost supuse unor formalitati de
opozabilitate.
- Cu privire la cesiunea contractului de locatiune, aceasta are natura juridica a
unei cesiuni de contract consimtita de catre locatar. In urma contractului de
cesiune a locatiunii, cesionarul dobndete drepturile si este tinut de obligaiile
locatarului cedent urmand ca locatorul sa se afle in raporturi juridice directe cu
cesionarul.
- Totusi, potrivit dreptului comun al cesiunii de contract, locatorul (contractant
cedat = locatorul cedat) poate sa declare ca nu il libereaza pe locatarul cedent
de obligatiile sale decurgand din contractul de locatiune. Si in acest caz,
locatorul cedat va fi obligat dupa notificarea sau acceptarea cesiunii numai
fata de cesionar, insa daca acesta nu isi executa propriile obligatii fata de
locatorul cedat acesta din urma se poate indrepta nu numai impotriva
cesionarului, ci si impotriva cedentului.
- Locatorul cedat este decazut din dreptul de a il urmari pe cedent pentru
neexecutarea unei obligatii a cesionarului daca nu i-a notificat cedentului
aceasta neexecutare in termen de 15 zile de la data la care ea a survenit
- Daca atunci cand i se notifica cesiunea contractului sau el accepta, el nu spune
nimic, se prezuma ca cedentul a fost liberat, astfel incat contractul de
locatiunea va continua dupa aceasta data numai intre locatorul initial si
cesionar.

Cursuri Page 51

Curs 10

7 decembrie
2011 16:57
Incetarea contractului de locatiune
Este supus modalitatilor de incetare care opereaza si in dreptul comun, spre exemplu
anularea, nulitatea absoluta, rezilierea, dar codul civil cuprinde prevederi speciale
dedicate locatiunii cu privire la urmatoarele modalitati de incetare a contractului:
a. Denuntarea unilaterala
Atunci cand contractul de locatiune este incheiat pe o durata determinata,
partile nu au posibilitatea de a pune capat contractului prn denuntare
unilaterala decat daca aceasta posibilitate le-a fost rezervata prin legea
speciala sau prin stipulaiile contractului
Dimpotriva, in cazul in care contractul de locatiune este incheiat pe durata
nedeterminata, chiar in absenta unei prevederi speciale, el poate inceta
prin denuntare unilaterala, la cererea oricareia dintre parti
Partea care intentioneaza sa denunte contractul notifica celeilalte parti
intentia sa, cu respectarea unui termen de preaviz
Termenul de preaviz are o durata ce decurge din uzante, el incepe sa
curga la data notificarii, iar incetarea contractului se produce la data
expirarii termenului, data la care obligatia de restituire devine exigilbila si,
in anumite cazuri, executorie.
b. Expirarea termenului
In cazul contractului incheiat pe durata determinata, expirarea
termenului are ca efect incetarea contractului si exigibilitatea obligatiei
de restituire a locatarului
Daca locatarul continua detentia bunului, executandu-si obligatiile ce decurg
din contract si dupa expirarea termenului, iar locatorul nu se impotriveste
acestei atitudini, legiuitorul interpreteaza conduita partilor ca fiind un
acord tacit, dar neindoielnic, pentru incheierea unui nou contract de
locatiune
tacita relocatiune
Noul contract incheiat prin tacita relocatiune are in principiu un continut
identic cu contractul incetat prin expirarea termenului. Spre deosebire
de vechiul cod, chiar si garantiile prevazute in legatura cu vechiul contract
vor continua sa se aplice
Exista o singura diferenta pe cand, prin ipoteza, contractul incetat prin
expirarea termenului era incheiat pe durata determinata, noul contract,
incheiat prin tacita relocatiune, este pe durata nedeterminata, astfel
incat el va putea inceta prin denuntarea unilaterala cu respectarea
termenului de preaviz la initiativa oricareia dintre parti
Tacita relocatiune opereaza numai daca partile nu au impiedicat
producerea ei printr-o manifestare de vointa neindoielnica, de regula
expresa.
Cand contractul initial nu a exclus tacita relocatiune, oricare dintre parti
poate comunica celeilalte ca nu are intenia de a crea un nou contract pe
calea tacitei relocatiuni. Aceasta comunicare poate avea loc oricand inainte
de expirarea termenului contractului initial fara sa fie necesara respectarea
vreunui termen de preaviz, intrucat partile se pot astepta ca incheind un
contract pe durata determinata, locatiunea sa inceteze la expirarea
acelei durate. In consecinta, daca ele au nevoie sa incheie un contract de
substitutie, spre exemplu locatorul sa gaseasca un alt locatar, ori locatarul
sa gaseasca un alt bun spre a fi inchiriat, ele au posibilitatea de a cauta un
asemenea contract de substitutie inca din cursul contractului initial a
carui durata o cunosc. Astfel incat nu au nevoie sa fie avertizate de
incetarea contractului cu un anumit termen de preaviz inainte de aceasta
incetare.
c. Rezilierea
Potrivit art. 1817, atunci cand, fara justificare una dintre partile contractului de
locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are
dreptul de a rezilia locatiunea cu daune-interese daca este cazul, potrivit legii
Acest text se completeaz cu dispoziiile privitoare la rezolutiune si reziliere din
materia teoriei generale a obligatiilor si anume art. 1549 - art. 1554
Formula "cand una din partile contractului, fara justificare, nu isi executa
obligatiile", are in vedere orice neexecutare imputabila uneia dintre parti.
Sunt considerate justificate acele neexecutari cauzate de un caz fortuit sau de o
forta majora, precum si acelea in sustinerea carora se invoca, in mod intemeiat,
exceptia de neexecutare a obligatiilor celeilalte parti
Cursuri Page 52

 In schimb, sunt nejustificate, acele neexecutari provenind din culpa debitorului.

Potrivit art. 1551 alin. (1), pentru a putea antrena rezilierea contractului,
neexecutarea trebuie sa fie insemnata in raport cu scopul urmarit de parti la
incheierea contractului. In materie de locatiune anumite dispozitii speciale, cum
sunt cele din materia garantiei contra viciilor, a garantiei contra evictiunii sau a
pieirii bunului dat in locatiune, legiuitorul nu permite rezilierea decat atunci
cand neexecutarea este atat de importanta incat, daca ar fi cunoscut-o la data
la care contractul s-a incheiat, creditorul nu si-ar fi dat consimtamantul la
locatiune.
Din sintagma de la art. 1817
daca nu s-a prevazut altfel prin dispozitii speciale
referitoare la anumite obligatiile sau anumite validitati de locatiune, creditorul
obligatiei neexecutate poate obtine rezilierea fie declarand-o intr-un mod
unilateral, fie solicitand instantei de judecata sa o declare. Aceste modalitati sunt
prevazute de art. 1550. Desigur, in cazul in care una din parti declara unilateral
rezilierea contractului, cealalta parte poate solicita instantei sa anuleze declaratia de
reziliere in cazul in care conditiile rezilierii nu sunt indeplinite - spre exemplu
lipseste executarea, ori ea este justificata, ori neinsemnata etc.
In principiu, in situatia in care neexecutarea provine din culpa debitorului, iar
creditorul sufera un prejudiciu prin incetarea contractului, el poate solicita pe
langa reziliere si daune-interese prin care acest prejudiciu sa fie reparat.
d. Pierirea lucrului dat in locatiune
Intelegem orice ipoteza in care el nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei
convenite expres sau tacit de parti
Pieirea nu se rezuma la distrugerea fizica a bunului, ci include orice
imposibilitate de a-l folosi in scopul executarii contractului
In cazul in care imposibilitatea folosirii lucrului este totala, contractul de
locatiune inceteaza de drept
Daca imposibilitatea de folosire a lucrului este partiala sau, desi este totala, lucrul
poate fi readus in stare de folosinta, locatarul poate cere rezilierea sau reducerea
proportionala a pieirii. Optiunea sa nu trebuie exercitata abuziv.
Atunci cand bunul poate fi folosit partial, iar lipsa de folosinta poate fi
remediata fara mari prejudicii pentru locatar, nu se aplica regulile pieirii
lucrului, ci regulile deteriorirarii, in principiu locatorul fiind obligat la reparatii
Daca pieirea totala sau partiala este cauzata prin culpa locatorului, ori daca nu
poate justificata de acest printr-un caz fortuit sau exceptia de neexecutare, el
datoreaza locatarului si daune-interese pentru prejudiciul cauzat din aceasta pieire
Toate aceste reguli se aplica numai cand pieirea a survenit incheierii
contractului. Daca ea s-a produs inainte de incheierea contractului, sunt
aplicabile regulile nulitatii pentru lipsa obiectului
Daca pieirea s-a produs dupa incetarea contractului de locatiune, ea nu mai
poate avea ca efect incetarea, dar poate produce efecte in ceea ce priveste
suportarea riscului, atunci cand a survenit fortuit. Astfel, dupa incetarea
locatiunii, locatarul datoreaza restituirea lucrului luat in locatiune, care este o
aplicatie a obligatiei de predare. De aceea, daca el nu demonstreaza ca lucrul ar fi
pierit si daca era restituit la timp, locatarul ar urma sa suporte riscul pieirii lucrului
e. Desfiintarea titlului locatorului
Pentru a putea incheia un contract de locatiune, locatorul trebuie sa aiba el insusi
dreptul de a folosi lucrul, inclusiv prin intermediul unei alte persoane, fie ca e
proprietar, uzufructuar sau locatar.
Aceasta conditie nu este o conditie de validitate a contractului, ci o conditie de
eficacitate, intrucat daca el nu va avea dreptul de a folosi lucrul inclusiv prin altul,
nu isi va putea executa in mod valabil obligatia de a ii asigura locatarului folosinta
lucrului
Daca dreptul locatorului de a folosi lucrul inclusiv prin altul este desfiintat pe
parcursul locatiunii, locatiunea inceteaza de drept. Aceasta incetare produce
efecte numai pentru viitor, chiar daca desfiintarea titlului locatorului opereaza
retroactiv. Aceasta pentru ca, pana la desfiintare, titlul locatorului s-a bucurat
de prezumtia de validitate si eficacitate, prezumtie la adapostul careia el a
putut asigura locatarului folosinta lucrului.
Prin exceptie de la regula, daca locatarul este de buna-credinta, in sensul ca la
data incheierii contractului nu a cunoscut cauza de ineficacitate a titlului
locatorului, atunci locatiunea inceteaza si dupa desfacerea titlului locatorului,
pe toata durata sa, dar totusi, nu mai mult de 1 an de la data desfiintarii
Pe durata continuarii locatiunii, ea va fi opozabila aceluia care are dreptul de a
folosit lucrul, inclusiv prin altul, ca urmare a desfiintarii titlului locatorului
initial, iar acesta, adevaratul titural al dreptului de a folosi lucrul, are dreptul de a

Cursuri Page 53

Curs 10

pretinde chiria si de a pretinde executarea tuturor celorlalte obligatii ale

locatarului, fiind tinut la randul sau de obligatiile locatorului, pe toata durata
consumarii locatiunii
f. Instrainarea bunului dat in locatiune
Ca regula juridica se poate spune ca un contract de locatiune inceteaza la data
instrainarii bunului de catre locator, intrucat dupa instrainare, locatorul initial
nu mai poate asigura locatarului folosinta bunului dat in locatiune
Totusi, art. 1811 prevede un mare numar de exceptii de la aceasta regula, ipoteze in
care contractul de locatiune se transfera dobanditorului bunului care este obligat
sa respecte contractul si sa execute obligatiile locatorului initial, subrogandu-se si
in drepturile acestuia
Ipotezele prevazute de art. 1811 sunt:
In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in
cartea funciara
In cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii
este anterioara datei certe a instrainarii
In cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a
indeplinit aceste formalitati in legatura cu contractul sau
In cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii, bunul se afla in
folosinta locatarului
Chiar daca ar fi intrunite aceste conditii de opozabilitate, contractul de
locatiune va inceta totusi in caz de instrainare a bunului dat in locatiune, daca
acest efect al instrainarii este prevazut in stipulatiile contractului de locatiune.
In acest caz insa, incetarea nu opereaza de drept si numai de la data expirarii
unui termen de preaviz, care curge de la momentul la care dobanditorul i-a
notificat locatarului instrainarea
Termenul de preaviz aplicabil in acest caz este de 2 ori mai lung decat termenul
care s-ar aplica potrivit uzantelor in materie de denuntare unilaterala.
Spre deosebire de vechiul cod, atunci cand :
Contractul de locatiune a prevazut incetarea in caz de instrainare
Instrainarea i-a fost notificata locatarului
De la notfificare a trecut termenul de preaviz
locatarul nu are dreptul la despagubiri din partea locatorului
initial pentru incetarea anticipata a locatiunii
In ipotezele in care contractul de Icoatiune este opozabil dobanditorului,
locatarul nu ii poate opune acestuia plata anticipata a chiriei catre locatorul
initial ori cesiunea creantei la chirie de catre locatorul initial unui tert, decat
daca, in legtura cu aceste operaiuni s-au efectuat de asemenea formalitile
de opozabilitate prevzute de lege
In cazul locatiunii imobiliare, aceste formalitati rezida in notarea operatiunii
in cartea funciara, iar in cazul locatiunii mobiliare, formalitatile constau in
inscrierea la arhiva electronica de garantii mobiliare a operatiunii mentionate
CONTRACTUL DE NCHIRIERE A LOCUINEI
1. Reguli comune aplicabile inchirierii locuinei si inchirierii spatiilor cu destinaie
profesionala
o Sfera de aplicare a acestor reguli este data de obiectul locatiunii, care trebuie sa fie o
locuina sau un spatiu avand ca destinatie exercitarea activitatii unui profesionist
o Codul civil nu defineste nici locuinta, nici spatiul cu o asemenea destinatie
o Locuina
art. 2 lit. a) Legea 114/1996: o constructie alcatuita din una sau mai
multe camere de locuit cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare care
satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii
o Spatiile
includ spatiile comerciale, halele industriale, birourile, cladirile
spitalelor, cladiri administrative etc
o Locuintele si spatiile profesionale sunt supuse unui set de reglementari specifice
dintre care unele sunt determinate de natura specifica a acestor bunuri, iar
celelalte din imperativul de a se asigura locatarului o stabilitate suplimentara a
dreptului sau de a folosi bunurile respective
o Printre reglementarile care vizeaza natura specifica a bunurilor avem art. 1830 care
in cazul acestor 2 tipuri de spatii prevede un motiv specific de reziliere a
contractului de inchiriere pe langa neexecutarea obligatiilor contractuale. Astfel,

Cursuri Page 54

potrivit art. 1830 alin. (2), locatorul poate cere instanei rezilierea contractului de
nchiriere in cazul in care chiriaul, membrii familiei sale sau alte persoane carora
acestora le-a ingaduit in orice mod folosirea, detinerea sau accesul in spatiu, au un
comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care folosesc
acelasi imobil sau imobile aflate in vecinatate, ori impiedica folosirea normala a
spatiilor incluse celor comune aflate la dispozitia tertilor. Pentru acest motiv
locatorul nu poate declara unilateral rezilierea - in lipsa de pact comisoriu
expres, el trebuie sa solicite instantei de judecata sa pronunte rezilierea pentru
acest motiv, ratiunea reglementarii fiind aceea ca aprecierea indeplinirii conditiilor
inchirierii ar trebui sa fie impartiala si nu influentata de eventualul subiectivism al
locatorului
o Incetarea inchirierii locuintelor si spatiilor profesionale
Art. 1824 prevede ca atunci cand inchirierea este pe durata nedeterminata,
locatarul poate denunta contractul cu respectarea unui termen de preaviz
care este de cel putin sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit
plata chiriei
Locatorul in schimb este detinut sa respecte un termen de preaviz de regula
mai lung si anume cel putin 60 de zile daca intervalul de timp pentru care s-a
stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare si cel putin 15 zile daca acel
interval e mai mic de o luna
o Dreptul de preferinta a chiriasului pentru incheierea unui nou contract de
inchiriere a locuintei
Art. 1828
Se exercita dupa aceleasi reguli ca si dreptul de preemptiune, numai daca
chiriasul ofera conditii egale cu tertul care doreste sa incheie noul
contract de inchiriere privind acelasi spatiu
Potrivit art. 132 din LPA dreptul de preferinta al chiriasului se aplica pentru
orice contract de inchiriere incheiat in legatura cu acelasi spatiu
profesional ori cu o parte din aceasta locuinta sau acest spatiu, in
urmatoarele intervale de timp:
In cel mult 3 luni de la incetarea contractului de inchiriere daca durata
lui a fost mai mare de 1 an
In cel mult 1 luna de la incetarea contractului de inchiriere daca durata
lui a fost mai mare sau egala cu 1 luna
In cel mult 3 zile daca durata lui a fost mai mica de 1
luna o Art. 1831
Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei
hotarari judecatoresti 1831 alin. (1)
2. Regulile specifice inchirierii locuintei
o Aceste dispozitii sunt menite sa asigure locatarului o opozitie contractuala mai
puternica decat in dreptul comun, deoarece avand in vedere destinatia de locuinta a
bunului dat in locatiune, protectia drepturilor locatarului este o componenta a
dreptului constitutional la un nivel de trai decent, nivel de trai care implica si
conditii de locuire satisfacatoare.
o Pe de alta parte, dispozitiile specifice inchirierii locuintei dau acestui contract de
inchiriere un caracter personal mai pronuntat decat al locatiunii de drept comun
o Continutul contractului
Art. 1826 prevede sanctiunea considerarii ca nescrise a anumitor clauze
considerate de legiuitor excesiv de defavorabile chiriasului
Sanctiunea considerarii unei clauze ca nescrise presupune nulitatea partiala
a contractului cu privire la acea clauza si inlocuirea ei cu sistemul de drept
comun
O clauza considerata nescrisa nu antreneaza niciodata nulitatea absoluta a
contractului pentru consimtamantul partilor
Sunt considerate nescrise clauzele prin care:
1) Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de
locator. Nu intra sub incidenta acestei norme o clauza prin care i se
impune chiriasului sa incheie un contract de asigurare privind anumite
riscuri ce afecteaza sau ce pot afecta locuinta fara a se impune si
asiguratorul.
2) Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din
apartamente diferite situate in acelasi imobil in cazul degradarii

Cursuri Page 55

Curs 10

elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor

aferente partilor comune ale imobilului
3 ) Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans cu titlu de
reparatii locative sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de
locator. Totusi, daca estimarea este inclusa in contractul de inchiriere,
cel putin pana la proba contrarie se va considera ca ea nu a fost facuta
exclusiv de locator, ci convenita de partile contractului.
4) Locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime fara
contraprestatie echivalenta prestatiile la care s-au obligat prin
contract. Nu intra sub incidenta acestei reguli clauzele care redefinesc
continutul obligatiilor locatorului asumate prin contractul initial,
prevazand in sarcina acestuia prestatii mai putin intinse decat in dreptul
comun. De asemenea, nu intra sub incidenta regulii acele clauze care
permit locatorului sa denunte unilateral contractul de locatiune incheiat
pe durata determinata cu plata de catre acesta a unei indemnizatii pentru
incetarea anticipata a locatiunii.
o Garantia locatorului contra viciilor locuintei inchiriate
Potrvit art. 1827 daca structura sau starea acestei locuinte prezinta vicii de
determina o primejdie grava pentru sanatatea celor care locuiesc in ea,
chiriasul are dreptul sa rezilieze contractul chiar si daca a renuntat la el,
adica la drept. Renuntarea la acest drept este nula.
El nu are dreptul la daune-interese decat daca nu a cunoscut viciile la data
incheierii contractului.
o Art. 1832
In lipsa unei interdicii stipulate in acest sens, impreuna cu chiriaul pot locui si
alte persoane
In acest caz insa, cand locuiesc si alte persoane, ele vor fi tinute solidar cu
chiriaul pentru toate obligatiile izvorate din contract pe durata locuirii lor
impreuna cu chiriasul
Incetarea contractului de inchiriere, precum si hotararea judecatoreasca de evacuare
a chiriasului, le sunt opozabile acestor alte persoane prin derogare de la efectul
relativ al contractului, respectiv al hotararii
o Subinchirierea si cesiunea contractului de inchiriere
Aceasta dispozitie este singura care este mai favorabila locatorului decat dreptul
comun, toate celelalte sunt mai favorabile locatarului
Spre deosebire de dreptul comun, subinchirierea si cesiunea contractului de
inchiriere sunt interzise locatarului daca nu au fost permise de catre locator in
mod expres si in forma scrisa
Chiar si in situatia in care locatorul a acceptat cesiunea, respectiv sublocatiunea,
locatarul initial ramane raspunzator solidar cu cesionarul, respectiv
sublocatarul pentru obligatiile decurgand din contractul de locatiune
o Incetarea contractului
Denuntarea inchirierii incheiata pe durata determinata
Chiar daca nu si-a rezervat expres facultatea de denuntare, prin derogare de la
dreptul comun, chiriasul are aceasta facultate, fiind tinut ca in cazul
exercitarii ei sa ii acorde locatorului un termen de preaviz de cel putin 60 de
zile
O clauza prin care locatarul ar renunta la dreptul de denuntare
unilaterala sau prin care s-ar stabili un termen de preaviz mai scurt de 60
de zile, ar fi
considerata nescrisa
In ceea ce priveste locatorul, in aplicarea art. 1826 s-ar putea considera ca
prin clauza prin care i se confera facultatea de denuntare unilaterala a unui
contract pe durata determinata fara a il indemniza pe locatar pentru
incetarea anticipata a locatiunii, ar fi considerata nescrisa. Prin exceptie, o
asemenea clauza ar fi valabila in masura in care denuntarea unilaterala ar
fi justificata pentru satisfacerea nevoilor locativeale locatorului sau
familiei sale. In acest caz, denuntarea unilaterala trebuie sa respecte acelasi
termen de preaviz ca si in cazul locatiunii pe durata nedeterminata.
Decesul chiriasului
Prin derogare de la dreptul comun, decesul chiriasului antreneaza, in
principiu, incetarea contractului de locatiune
Cursuri Page 56

 In dreptul comun, contractul de locatiune se transmite in principiu

mostenitorilor si numai prin exceptie mostenitorii locatarului pot denunta
contractul in termen de 60 de zile de la data cand au luat cunostinta de
deces si de existenta locatiunii
In cazul contractului de inchiriere a locuintei in schimb, ca regula contractul
inceteaza ca urmare a decesului chiriasului in termen de 30 de zile de la
data acestui deces. Pana la expirarea acelor 30 de zile, ca regula, contractul
produce efecte in patrimoniul mostenitorilor; insa intervalul de 30 de zile
este menit sa permit anumitor persoane indiferent daca au sau nu calitatea de
mostenitori sa isi exercite un drept potestativ de a continua sau nu
inchirierea.
Astfel, in termenul mentionat descendentii si ascendentii chiriasului care au
locuit impreuna cu acesta si sunt mentionati in contract, pot opta pentru
continuarea contractului de inchirierea pana la expirarea duratei
convenite cu chiriasul initial.
Sotul chiriasului are si el acest drept, chiar daca nu a fost mentionat in
contractul de inchiriere, dar numai sub conditia ca locuinta inchiriata sa fi
servit drept locuinta a familiei (concept juridic nou introdus de NCCsi
are un regim derogatoriu de la orice, este o institutie de dreptul familiei,
potrivit art. 321)
nu orice spatiu cu destinatia de locuire aflat in
folosinta sau in proprietatea sotilor este o locuinta a familiei; locuinta
familiei este in mod necesar unica pentru familie si ea trebuie sa fi fost
afectata in concret folosintei locative fie de catre cei doi soti, fie, daca ei
nu au locuinta comuna, de catre sotul la care se afla copiii
sotul care
nu a locuit in locuinta inchiriata nu poate pretinde continuarea
contractului de inchiriere.

CONTRACTUL DE ARENDARE
Varietate a contractului de locatiune care are drept specific faptul ca obiectul locatiunii il
reprezinta un bun cu destinatie agricola
Art. 1836 da o enumerare exemplificativa din care rezulta ca poti sa arendezi un peste, o
oaie, o gaina ... :))
Datorita naturii obiectului sau, contractul de arenda nu poate fi incheiat pe o durata
mai scurta decat durata necesara dezvoltarii fructelor
De aceea, in cazul contractului de arendare pe durata nedeterminata, legiuitorul
prezuma ca arendarea s-a facut pentru perioada necesarii recoltarii fructelor pe care
bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul
Contractul de arendare este un contract solemn; el se incheie in forma scrisa ad
validitatem. Spre deosebire de reglementare Legii 16/1994 care a fost abrogata prin NCC,
acest cod prevede obligatia inregistratii contractului la Consiliul Local in raza careia
se situeaza bunurile agricole arendate, nu sub sanctiunea nulitatii sau a inpozabilitatii, ci
sub sanctiunea amenzii civile stabilite de instanta de judecata.
Potrivit art. 1845 contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele
inregistrate la Consiliul Local constituie in conditiile legii titluri executorii pentru plata
arendei la termenele si in modalitatile stabilite in contract.
Pentru contractul de arendare, cea mai importanta specificitate o reprezinta suportarea
riscului pieirii fortuite a recoltei
o Se distinge dupa cum arenda este sau nu direct proportionala cu recolta efectiv
realizata (arenda este chiria platita de arendas arendatorului; pretul acestui contract
de locatiune)
o Atunci cand arenda este proportionala cu recolta si recolta piere fortuit, prin
aplicarea modalitatii contractuale de stabilire a arendei se va ajunge in mod necesar
ca fiecare dintre parti, arendasul si arendatorul, sa suporte proportional riscul
pieiri fortuite a recoltei
o Numai daca pieirea recoltei a avut loc dupa ce aceasta a fost culeasa, este posibil
ca riscul pieirii sa fie suportat numai de una dintre parti si anume de partea a
carei intarziere in predare, respectiv in preluarea arendei a precedat pieirea
o In situatia in care arenda nu este stabilita proportional cu recolta, ci este stabilita
intr-o cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata
ori intr-o suma de bani determinabila in functie de alte criterii decat cantitatea
totala de fructe recoltate, riscul pieirii fortuite a recoltei il suporta in principiu
arendasul. El nu va putea sa se descarce niciodata de acest risc in cazul in care
pieirea fortuita survine recoltarii.

Cursuri Page 57

Curs 10

o In schimb, daca pieirea precede recoltarea, prin exceptie, arendatorul ar putea fi

adus in situatia de a suporta in parte riscul pierii fortuite a recoltei si anume:
In cazul in care recolta piere in proportie de cel putin 1/2, arendasul poate
cere reducerea arendei proportional cu partea pierita
Cand contractul de arendare are o perioada mai lunga de 1 an, proportia
pieirii recoltei se va stabili in raport cu recolta tuturor anilor inclusi in
contract, astfel incat arendasul va putea cere reducerea arendei numai in ultim
an al contractului
Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
Notiune si delimitare
o Potrivit art. 1851, contractul de antrepriza este contractul prin care o parte denumita
antreprenor se obliga fata de cealalta parte denumita beneficiar sa execute pe
riscul sau o anumita lucrare materiala ori intelectuala sau sa presteze un anumit
serviciu in schimbul unui pret
o Din aceasta definitia rezulta ca obligatia caracteristica a contractului de antrepriza
este
obligatia antreprenorului de a executa o lucrare sau de a presta un serviciu o In
principiu, acesta obligatie este o obligatia de a face
o Prin exceptie, chiar instituirea obligatiei de a nu face in schimbul unui pret poate
avea
natura juridica a unui contract de antrepriza o Din definitie rezulta ca
obligatiile antreprenorului sunt de 2 categorii
De a executa o lucrare
De a presta un serviciu
o Distinctia intre aceste 2 categorii se face dupa cum obligatia antreprenorului se
executa
uno ictu sau in prestatii succesive o Tot in functie de acest criteriu, contractul de
antrepriza va fi supus rezolutiunii daca
antrepriza are ca obiect o lucrare, respectiv rezilierii daca are ca obiect un serviciu
o Este definitoriu pentru contractul de antrepriza ca lucrarea, respectiv serviciul sa se
execute pe riscul antreprenorului astfel incat daca el nu isi va putea executa
obligatia
din cauze fortuite, nu va avea dreptul sa pretinda remuneratia o Prin faptul ca
antreprenorul actioneaza pe riscul sau, rezulta si o independenta
decizionala a antreprenorului in executarea lucrarii sau in prestarea serviciuluui. o
Antreprenorul este de regula un profesionist si el este indreptatit sa ia deciziile
tehnice
necesare pentru a executa obiectul contractului convenit cu beneficiarul o
Antreprenorul nu are o pozitie de subordonare juridica fata de beneficiar, astfel incat,
respectand contractul, el are toata libertatea de a actiona pentru aducerea la
indeplinire a obiectivelor convenite o In ceea ce priveste delimitarea contractului
de antrepriza fata de alte contracte:
Delimitare fata de contractul de locatiune
Delimitare fata de contractul de contractul de munca
Salariatul e subordonat angajatorului si lucreaza pe riscul acestui din
urma
Delimitare fata de contractul de contractul de mandat
Antreprenorul trebuie sa furnizeze si mijloacele necesare pentru
furnizarea lucrarii si prestatia serviciului
Mandatarul lucreaza in numele si pe seama mandantului, astfel incat
mandantul, iar nu mandatarul suporta riscul aferent activitatii
mandatarului
Antrepriza are ca obiect fapte materiale, servicii sau lucrari pe cand
mandatul are ca obiect acte juridice
Delimitare fata de contractul de contractul de vanzare
Potrivit art. 1855 contractul de vanzare, iar nu de antrepriza atunci cand
potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal
al contractului, avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate
Delimitare fata de contractul de contractul de depozit
Exista unele contact in care, in schimbul unei remuneratii o parte are atat
obligatia de a pastra un bun si de a efectua o lucrare
Calificarea intre contract de antrepriza si contract de depozit se va face in
functie de care dintre cele 2 obligatii va fi principala si care accesorie

Cursuri Page 58

9 decembrie
2011 12:44
Caracterele juridice ale contractului de antrepriza
Sinalagmatic
Esentialmente oneros
o Lucrarea sau serviciul sunt in mod necesar executate sau prestate cu titlu oneros
in schimbul unei contraprestatii, in lipsa contraprestatiei contractul fiind un act
dezinteresat, iar nu un contract de antrepriza
In principiu comutativ
In principiu consensual
Uneori care caracter succesiv si
o Anume atunci cand obligatiile antreprenorului au caracter repetat, fie periodic, fie
continuu, iar obligatiile beneficiarul rezida in plati periodice
situatia
antreprizei de serviciu
o Atunci cand contractul este cu executare succesiva, iar una din parti nu-si executa
obligatia eseniala, cea aplicabila este rezilierea, iar nu rezolutiunea, ceea ce
presupune ca prestatile deja executate nu sunt supuse restituirii, incetarea
contractului operand doar pentru viitor
Caracterul personal
o Executarea obligatiilor antrepreonorului presupune cel putin intr-o anumita
masura faptul sau personal
o Este posibil ca faptul personal al antreprenorului sa se limiteze la organizarea
activitatii necesare executarii contractului - are rolul de a lua deciziile
o In alte situatii faptul personal al antreprenorului implica si alte activitati
alegerea antreprenorului este dictata de calitatile lui personale care sunt
determinante pentru consimtamantul beneficiarul si care in masura in care au fost
determinante trebuie sa se repercuteze asupra executatii obligatiilor si implicit
asupra calitatii rezultatului acestei executari
Conditiile de validitate
In toate cazurile, contractul de antrepriza este un act de dispozitie pentru antreprenor
In schimb, pentru beneficiar, el poate fi:
o act de conservare, spre exemplu contractul de restaurare a unui imobil istoric sau
contractul cu restaurantul la care luam pranzul o act de adminstrare, spre exemplu
contractul cu croitorul unui costum o act de dispozitie, spre exemplu contractul de
antrepriza de constructii pentru casa sau
pentru bloc
Incapacitatile speciale
o Art. 1853 dispune ca in materia contractului de antrepriza cel care administreaza
un bun al altuia ori patrimoniul altuia sau supravegheaza o asemenea
administrare nu poate incheia ca antreprenor un contract de antrepriza al carui
pret sa fie platit din sume provenind din instrainarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului administrat
o E vorba de art. 1655 alin. (1) din materia vanzarii
Obiect
o Obiectul obligatiei antreprenorului si contraprestatia asumata de beneficiar o
Obiectul obligatiei antreprenorului este o lucrare sau un serviciu de natura
materiala sau intelectuala
o Obiectul obligatiei beneficiarului il reprezinta pretul antreprizei care poate consta
in sume de bani, orice alt bun si orice alta prestatie
Daca aceasta prestatie este caracteristica unui alt contract special,
contractul astfel incheiat va fi un contract mixt, fiind supus concomitent
reglementarilor contractului de antrepriza si al acelui alt contract special
Exemplu: O parte asigura celeilalte un bun al sau in schimbul obligatiei

Cursuri Page 59

Curs 11

asumate de cea din urma de a executa lucrrile de consolidare a acelui bun este si
contract de locatiune, datorita obligaiei de a asigura construcia unui bun si contract
de antrepriza, datorita obligatiei de consolidare. Daca pe langa obligatia de
consolidare, creditorul folosintei bunului isi asuma si alte obligatii, cum ar fi aceea
de a plati o suma de bani sau de a transmite un alt bun, atunci contractul va ramane
de antrepriza numai in situatia in care obligatia de consolidare a reprezentat motivul
determinant al vointei de a contracta a debitorului folosintei bunului. In caz contrar,
contractul este numai de locatiune, daca este mai importanta suma de bani... o
Intrucat antreprenorul e un profesionist el poate fi presupus ca lucreaza la pretul
pietei, iar clientul care nu a mentionat altceva poate fi presupus ca accepta acest pret.
De aceea, un contract de antrepriza prin care nu s-au stabilit criterii de
determinare a pretului nu va fi presupus nul, pentru caracterul nedeterminabil al
obiectului, ci va fi considerat incheiat pentru pretul prevazut de lege ori calculat
potrivit legii sau, in lipsa unor asemenea prevederi legale, pentru pretul stabilit in
raport cu munca depusa si cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori
prestarea serviciului avandu-se in vedere si uzantele existente.
Efecte
Obligatiile partilor
o Antreprenorul are ca obligatii principale obligatia de a executa lucrarea si obligatia
de a garanta contra viciilor
Obligatia de a executa lucrarea
In functie de natura concreta a lucrarii sau a serviciului poate fi de
rezultat sau de diligenta
Exemplu: obligatia unui antreprenor de constructii de a ridica
respectiva constructie este o obligatie de rezultat.
Exemplu: Obligatia pedagogului de a explica materia sa, a
medicului de a il trata pe pacient este obligatie de diligenta
Exista situatii in care executarea contractului de antrepriza implica
pentru antreprenor atat obligatii de rezultat, cat si obligatii de
diligenta
Clasificarea obligatiilor in obligatiile de mijloace si cele de rezultat
este prevazuta de art. 1481. Din acest text rezulta in mod evident ca
distinctia intre cele 2 categorii de obligatii nu vizeaza proba culpei, ci
proba neexecutarii obligatiei.
Potrivit alin. (1) in cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa
procure debitorului rezultatul promis.
Asta inseamna ca intr-un litigiu clientul trebuie sa demonstreze
incheierea contractului, iar antreprenorul trebuie sa demonstreze
atingerea rezultatului. In cazul in care antreprenorul nu
demonstreaza atingerea rezultatului, se prezuma ca el nu si-a
executat obligatia si ca aceasta neexecutare nu este justificata.
Potrivit alin. (2) in cazul obligatiilor de mijloace debitorul este tinut
sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea
rezultatului promis.
Aceasta inseamna ca beneficiarul trebuie sa demonstreze
nasterea obligatiei, precum si necesitatea utilizarii unui mijloc
pentru atingerea rezultatului urmarit, precum si neintrebuintarea
acelui mijloc de catre antrepenor.
o Beneficiarul are ca obligatii principale obligatia de a receptiona lucrarea si
obligatia de a plati pretul
Relatia dintre contractul de antrepriza si alte contracte

Cursuri Page 60

Curs 12

Wednesday, December 14,

2011 5:04 PM
Continuare contract de
antrepriza Obligatiile
antreprenorului
Natura obligatiilor antreprenorului :
- Criterii de diferentiere: potrivit art. 1481 alin. (3 )pentru a stabili daca o obligatie este
de mijloace sau de rezultat, se va tine seama indeosebi de :
1. Modul in care obligatia este stipulata in contract
2. Existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului
3. Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului
4. Influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii
obligatiilor Aceste criterii se aplica in mod cumulativ.
- In esenta, daca rezultatul urmarit de creditor se afla in mod exclusiv sub controlul
debitorului, excluzand numai cauzele fortuite, deci imprevizibile pentru parti la momentul
incheierii contractului, atunci obligatia este considerata de rezultat.
- In schimb, daca atingerea rezultatului depinde si de circumstante exterioare conduitei
debitorului, previzibile pentru parti, sau daca depinde de conduita creditorului, in acest caz
obligatia este de diligenta
- In raport cu obligatia antreprenorului de a executa lucrarea sau de a presta serviciul, NCC
prevede o serie de obligatii accesorii, printre care:
Obligatia de a procura materialele
- Daca prin natura ei, executarea lucrarii, sau prestarea serviciului presupune o
anumita materie prima, sau punerea in aplicare a anumitor mijloace, atunci in
lipsa de stipulatie contrara, antreprenorul este obligat sa procure acele materii
prime si mijloace.
- In acest sens, potrivt art.1857 alin. (1)
daca prin lege sau prin contract nu
rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele
sale
- Rspunderea antreprenorului pentru viciile materialelor pe care le furnizeaz in
cadrul lucrrii, este supusa acelorasi reguli ca si raspunderea vanzatorului,
insa pentru a distinge daca viciile materialelor sunt ascunse sau aparente, se va
lua ca moment de referinta momentul in care beneficiarul ar fi trebuit sa ia
cunostinta de viciile aparente, adica momentul receptiei lucrarii.
- Atunci cand prin derogare de la dreptul comun, materialele sunt procurate de
beneficiar, antreprenorul este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze
potriviti destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul
in care materialele au fost intrebuintate si sa ii restituie beneficiarului tot ce a
primit de la el si nu a folosit in realizarea lucrarii.
Obligatia de informare in legatura cu aspectele de specialitate a lucrarii
- Intrucat antreprenorul este prezumat specialist in domeniul antreprizei, iar
beneficiarul este prezumat profan in acelasi domeniu, legiutorul a pus in sarcina
antreprenorului o obligatie de informare prevazuta de art. 1858 NCC
- Potrivit art. 1858 antreprenorul trebuie sa informeze neintarziat pe
beneficiar in cazul in care normala executare a lucrarii, trainicia ei, ori
folosirea potrivita a destinatiei ar fi pusa in pericol din una dintre cele 3
categorii de cauze :
Viciile materialelor sau celorlalte mijloace puse la dispozitie de beneficiar
Instructiunile necorespunzatoare date de beneficiar
Circumstante externe antreprenorului pentru care el nu este tinut sa
raspunda (Exemplu: panza freatica unde se construieste casa este foarte
sus, si nu se stia acest lucru, proiectul fiind facut fara a lua in calcul acest
lucru va fi obligat sa informeze in legatura cu acest aspect)
- In cazul in care clientul nu remediaza deficientele semnalate de
antreprenor, acesta
din urma are in principiu alegerea :

Cursuri Page 61

Curs 12

- Fie de a continua lucrare, riscul deficientei semnalate cazand in

acest caz in sarcina clientului
- Fie de a rezilia sau rezolvi contractul
- Desi in principiu optinea antreprenorului intre aceste 2 variante este libera,
prin exceptie, atunci cand deficientele semnalate sunt de natura sa
ameninte sanatatea, ori integritatea corporala a persoanelor,
antreprenorul are o stranie obligatie, aceea de a rezilia contractul. Sub
sanctiunea ca in cazul continuarii executarii contractului sa preia in sarcina
sa riscul pe care l-a semnalat si sa raspunda pentru toate prejudiciile cauzate
de producerea acelui acelui risc, nu numai beneficiarului, ci si tertilor
- Cine suporta riscul pieirii fortuite a lucrarii inainte de receptie ?
De regula, daca lucrarea a pierit fortuit inainte de receptie, antreprenorul
care a procurat materialul este obligat sa o refaca pe cheltuiala sa, cu
respectarea termenelor de executie initiale, aplicand daca este cazul, numai
efectul de suspendare a executarii obligatiei pe care o are forta majora
temporara.
In cazul exceptional in care materialul e procurat de client, ca regula,
beneficiarul va suporta doar riscul pieirii fortuite a materialelor sale. In
pricipiu el va trebui sa furnizeze antreprenorului alte materiale, antreprenorul
suportand insa cheltuielile de refacere a lucrarii.
In ipoteza cu totul exceptionala in care beneficiarul a procurat materialele si
lucrarea a pierit din cauza viciilor acelor materiale, beneficiarul este dator sa
suporte integral costul refacerii lucrarii.
- Controlul executarii obligatiei de executare a lucrari pe parcursul contractului :
- Potrivit art. 1861, beneficiarul are dreptul ca pe propria sa cheltuiala sa
controleze lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat
pe antreprenor, precum si sa-I comunice acestuia observatiile sale.
- Acesta este un drept al beneficiarului, iar nu o obligatie.
- Antreprenorul nu se va putea exonera de raspundere pe temeiul ca
beneficiarul putea controla lucrarea si nu a controla, si nici pe temeiul faptului ca
beneficiarul a controlat-o si putea observa anumite deficiente, iar el nu a semnalat
acele deficiente.
Obligatia de a raspunde pentru contra viciilor lucrarii
- Obligatie care este supusa in principiu acelorasi reguli ca si in cazul contractului de
vanzare
- In ceea ce priveste neconformitatea aparenta a lucrarii , ea urmeaza a fi semnalata
potrivit unui regim juridic specific antreprizei prevazut in legatura cu receptia lucrarii.
II. Obligatiile beneficiarului
a. Obligatia de a recepiona lucrarea
- Potrivit art. 1862
de indata ce a finalizat lucrarea, antreprenorul are obligatia de
a ii comunica beneficiarului acest aspect si de a-l convoca la receptie
- Prin aceasta comunicare, antreprenorul trebuie sa ii lase beneficiarului un termen
rezonabil in care sa se prezinte pentru receptie.
- Odata ce a primit aceasta comunicare, beneficiarul trebuie sa se prezinte la locul unde
se afla lucrarea, care in principiu este locul sediului antreprenorului, de la data
incheierii contractului potrivit art. 1494 NCC, la locul unde se afla lucrarea, pentru a o
verifica si pentru a o receptiona
- Beneficiarul nu poate angaja ulterior raspunderea antreprenorului pentru
neconformitatea aparenta a lucrarii decat daca a formulat rezerve in legatura cu
aceasta neconformitate la data receptiei
- In cazul in care beneficiarul nu s-a prezentat pentru verificare in termenul rezonabil ce
i-a fost acordat, ori a refuzat fara justificare sa efectueze receptia in acel termen,
receptia se considera facuta fara rezerve la data expirarii termenului.
- In ipoteza in care antreprenorul era obligat sa execute lucrarea cu materialul
beneficiarului, sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul I
l-a predat in acest scop, iar acesta (beneficiarul) nu ridica bunul in termen de 6 luni de
la data la care trebuia efectuata receptia,
antreprenorul are dreptul ca dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar sa vanda bunul, cu
diligenta unui mandatar gratuit al beneficiarului.

Cursuri Page 62

Curs 12

- Potrivit art. 1868

dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare,
antreprenorul va consemna diferenta la dispozitia beneficiarului. Dispozitiile privind
vanzarea bunului de catre antreprenor nu sunt aplicabile in cazul in care inainte de incheierea
contractului de vanzare beneficiarul a introdus impotriva antreprenorului o actiune intemeiata
pe neexecutrarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii.
- Aceste dispozitii nu se aplica in cazul in care receptia nu trebuie urmata de ridicarea bunului .
b. Obligatia de a plati pretul
- Daca partile nu au prevazut altfel, aceasta obligatie este exigibila la data receptiei
- Se executa la locul receptiei
Modurile de stabilire a pretului :
- Exista in cazul contractului de antrepriza 3 tipuri de pret care angajeaza efecte juridice
distincte :
1. Pretul estimat
- Priveste ipoteza in care la incheierea contractului antreprenorul a estimat
costul lucrarilor sau serviciilor pe care urma sa le procure, iar beneficiarul a
incheiat contractul in functie de aceasta estimare
- In situatia in care cu ocazia exigibilitatii pretului, antreprenorul cere un
pret mai mare decat cel estimat, clientul nu este tinut sa plateasca diferenta
fata de pretul estimat decat daca ea rezulta din lucrari sau servicii care erau
necesare pentru executarea obligatiilor antreprenorului si care nu putea fi
prevazute de catre acesta la data incheierii contractului
2. Pretul de deviz
- Pretul este calificat ca fiind de deviz daca este stabilit in functie de valoarea
lucrarilor sau a serviciilor, la randul sau apreciata in functie de costul
materialelor si pretul muncii pentru lucrare.
- In aceasta situatie, beneficiarul suporta sau beneficiaza de variatiile de
cost, astfel incat el poate pretinde antreprenorului sa il informeze in
legatura cu stadiul lucrarilor si cheltuielile efectuate pentru acestea,
precum si in caz de contestare sa dovedeasca aceste cheltuieli.
3. Pretul forfetar
- In aceasta situatie, pretul este stabilit global
- In consecinta, antreprenorul nu poate pretinde un pret mai mare motivand
ca lucrarea a necesitat mai multa munca, ori cheltuieli mai ample, dar nici
beneficiarul nu poate solicita sa plateasca un pret mai mic pe motiv ca
antreprenorul ar fi prestat mai putina munca, ori costurile suportate ar fi
fost inferioare celor previzibile la momentul incheierii contractului.
- Pretul forfetar ramane neschimbat daca partile nu au convenit altfel,
chiar si daca pe parcursul executarii lucrarii acestuia I s-au adus
modicari fata de proiectul initial. Intr-o asemenea situatie, antreprenorul
caruia clientul ii cere o modificare ar trebui sa nu accepte aceasta modificare
decat dupa ce il informeaza pe client in legatura cu costul ei, si dupa ce
obtine acceptarea beneficiarului privind acest cost.
- In caz contrar, se considera ca antreprenorul care a acceptat modificarea a
acceptat si suportarea costului ei in cadrul pretului initial convenit, astfel
incat el nu va putea pretinde ulterior un pret mai mare
- Potrivit art. 1869 pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare,
antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii constituita si
conservata in conditiile legii.
Trimiterea finala la "constituita si conservata" in conditiile legii se refera la sectiunea
rezervata ipotecilor legale din titlul 11 din cartea a 5-a. Potrivit acestei sectiuni,
ipotecile legale sunt esentialmente imobiliare art. 1869 se aplica doar atunci cand
lucrarea sau serviciul se efectueaza asupra unui imobil
- Potrivit art. 2386 pct. 6) beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si
antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau
sa repare un imobil, ipoteca avand ca obiect acel imobil si garantand sumele
datorate arhitectilor, respectiv antreprenorilor numai in limita in sporului de
valoare realizat.
Exemplu : A are o casa de 100.000 euro si incheie un contract de antrepriza
cu
valoarea de 100.000 euro -> creanta lui B va fi de 100.000 de euro, dar va fi
garantata cu o ipoteca legala doar in limita sporului de valoare a imobilului,
Cursuri Page 63

Curs 12

spre ex 50.000 euro, daca in urma executarii lucrarii imobilul va valora

150.000 euro
III. Raportul dintre contractul de antrepriza si alte contracte incheiate in legatura cu
obiectul sau :
a. Contractul de subantrepriza
- Potrivit art. 1852 antreprenorul poate incheia in calitate de beneficiar contracte
de subantrepriza prin care incredinteaza unui sau mai multor subantreprenori
executarea unor parti sau elemente ale lucrarii ori serviciilor.
- Asemenea contracte se pot incheia in principiu in legatura cu orice parte a lucrarii
contractate de antreprenorul principal cu clientul, exceptand acele parti din lucrare care
presupun aplicarea calitatilor personale ale antreprenorului care au fost determinante
pentru consimtamantul clientului.
- In toate cazurile, in raporturile cu clientul , antreprenorul principal raspunde pentru
fapta subantreprenorilor la fel ca pentru propria sa fapta
- Raporturile dintre antreprenorul principal si subantreprenori sunt guvernate de
reglementarea raportului de antrepriza in care antreprenorul principal are
pozitia beneficiarului, iar subantreprenorul pe cea a antreprenorului
b. Actiunea directa a subcontractantilor
- Potrivit art. 1856 in masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele
care in baza unui contract incheiat cu acesta au desfasurat o activitate pentru
prestarea serviciilor sau executarea lucrarii contractate, au actiune directa impotriva
beneficiarului pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza
antreprenorului la momentul introducerii actiunii.
- Fata de VCC, sfera persoanala a actiunii directe impotriva beneficiarului a fost
extinsa in NCC la orice persoane care au incheiat contracte cu antreprenorul (nu
numai salariatii si micii mestesugari, ci si subantreprenorii)
- Aceste persoane trebuie sa isi fi executat propriile lor obligatii; in cazul in care in
temeiul convenitiei lor cu antreprenorul acesta le datora plati in avans, ele nu vor
putea pretinde aceste plati in avans de la beneficiar.
- Actiunea directa este admisibila doar in limita sumei datorata de beneficiar
antreprenorului la momentul introducerii actiunii; aceasta inseamna ca daca
datoria beneficiarului nu a ajuns la scadenta pentru ca, spre exemplpu, lucrarea
nu a fost receptionata, subcontractantii antreprenorului nu vor putea pretinde
plata acestei datorii; de asemenea, daca beneficiarul a facut plati in avans fata de
antreprenor, aceste plati sunt opozabile subcontractantilor antreprenorului in
masura in care pot fi dovedite cu mijloace de proba ce pot fi opuse acestora
(exemplu: pe actuala reglementare, prin inscrisuri cu data certa)
INCETAREA CONTRACTULUI Contractul de antreprisa este supus modurilor de
incetare de drept comun, cu urmatoarele particularitati :
Incetarea contractului prin decesul
partilor o Decesul beneficiarului
Potrivit art. 1870 decesul beneficiarului nu determina incetarea
contractului decat daca face imposibila sau inutila executarea sa.
o Decesul antreprenorului
Sau incapacitatea sa de a executa contractul, determina incetarea
contractului atunci cand executarea lui presupunea faptul personal al
antreprenorului.
Aptitudinile persoanale ale acestuia care influenteaza calitatea executarii au
fost
decisive pentru consimtamantul beneficiarului la incheierea contractului In acest caz,
incetarea contractului de antrepriza, prin derogare de la dreptul comun, beneficiarul
este tinut sa receptioneze lucrarea desi este partiala, dar numai daca o poate folosi.
In consecinta, el va fi tinut sa plateasca si pretul convenit cu antreprenorul in
proportie cu partea din lucrare pe care o poate folosi, luandu-se in considerare
valoarea acestei parti si cheltuielile pe care realizarea ei le-a presupus. In situatia in
care lucrarea a fost precedata de anumite pregatiri (cum ar fi: redactarea anumitor
planuri, colectarea anumitor materiale), beneficiarul are dreptul de a cere predarea
acestor planuri sau materiale, platind o indemnizatie adecvata in raport cu costul
pregatirilor in cauza. Incetarea contractului prin rezolutiune/reziliere

Cursuri Page 64

Curs 12

o Dupa cum rezolutiunea/rezilierea e imputabila beneficiarului

In situatii exceptionale cand datorita lucrarii sau serviciului, ori datorita
prevederilor contractului beneficiarul trebuie sa furnizeze anumite prestatii
pentru ca antreprenorul sa poata executa lucrarea, nefurnizarea acestor
prestatii da dreptul antreprenorului sa obtina rezolutiunea/rezilierea
contractului si sa pretinda repararea prejudiciului cauzat lui in urma
rezolutiunii sau rezilierii
o Dupa cum rezolutiunea/rezilierea e imputabila antreprenorului
Poate fi imputabila si antreprenorului, cu aplicarea dreptului comun, cu
singura rezerva a faptului ca beneficiarul poate pretinde rezilierea sau
rezolutiunea in urma neexecutarii contractului de catre antreprenor chiar si in
2 situatii in care obligatiile antreprenorului nu au devenit inca scadente :
Beneficiarul poate obtine rezolutiune/rezilierea daca in urma ritmului
de executare a lucrarii de catre antreprenor, fara justificare,
respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit
vadit imposibila
De asemenea, beneficiarul poate obtine rezolutiunea sau rezilierea in
cazul in care lucrarea sau serviciul nu se executa, respectiv nu se
presteaza in modul convenit, iar antreprenorul fie nu remediaza
lipsurile constatate in ceea ce priveste partea deja executata, fie nu
schimba modul de executare pentru viitor. Acest caz ne ajuta sa
intelegem de ce este important acel control al lucrarii !!!

Aspecte specifice antreprizei de

constructii I. Obligatia obtinerii autorizatiei
de constructiei
1. Datorita faptului ca constructie este un act de dispozitie materiala a imobilului,
obligatia de a
obtine autorizatia necesara pentru aceasta forma de exercitare revine titularului
dreptului de
dispozitie materiala, care este de regula proprietarul imobilului
- Fata de contractul de antrepriza, proprietarul are pozitia de beneficiar
- Obligatia de obtinere a autorizatiei de constructie ii revine beneficiarului, insa
antreprenorul in calitate de profesionist este obligat sa coopereze cu beneficiarul si sa ii
furnizeze toate informatiile de specialitate necesare in vederea intocmirii documentatiei
si parcurgerii procedurii de autorizare
- In aceasta materie, daca nu se prevede altfel, prin notiunea de antreprenor, intelegem
atat arhitectul cat si antreprenorul de constructii propriu-zis (constructorul)
2. Atunci cand antrepriza de constructii presupune accesul la anumite utilitati sau la anumite
cai de
comunicatie, beneficiarul este obligat sa ii asigure antreprenorului de constructii un
asemenea acces
3. In ceea ce priveste controlul executarii lucrarii, art. 1876 alin. (1) face o aplicatie a
principiului
general conform caruia beneficiarul are dreptul sa efectueze un asemenea control; dar in
art.
1876 alin. (3) deroga de la dreptul comun prin instituirea unei obligatii in sarcina
ambelor parti
atunci cand la finalizarea unei portiuni din lucrare, aceasta urmeaza a fi acoperita de
lucrari
ulterioare. In aceasta situatie antreprenorul este obligat sa il convoace pe beneficiar
la locul
exercitarii lucrarii intr-un termen rezonabil, a carui termen se stabileste in raport
cu natura
lucrarii si locul acesteia in raport cu uzantele (1 sapt - 1 luna)
In cazul in care beneficiarul nu se prezint la termenul comunicat in scris de catre
antreprenor, acesta din urma va intocmi singur actul de constatare a lucrarli ce urmeaz a fi
acoperita, prezumandu-se irefragabil ca ea este lipsita de vicii aparente care nu au fost
mentionate in acel act.
4. Obligatia de informare a antreprenorului de construcii.

Cursuri Page 65

Curs 12

o Daca pe parcursul executarii contractului acesta constata deficiente ale proiectului de

arhitectura, sau altor proiecte care stau la baza lucrarilor, antreprenorul este obligat
sa comunice deindata beneficiarului si proiectantului constatarile sale, precum si
in masura in care intra in domeniul sau de specialitate, propuneri de remediere a
acestor deficiente.
o In cazul in carebeneficiarul nu dispune cu privire la aceste masuri de remediere,
antreprenorul poate suspenda executarea lucrarilor. o De asemenea, potrivit dreptului
comun, el poate sa continue executarea lucrarii pe riscul
beneficiarului, sau sa obtina rezilierea, iar in cazul in care deficientele de proiectare
determina un pericol pentru integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este
chiar
obligat la reziliere.
5. Receptia lucrarii presupune 2 faze
a. O recepie provizorie la finalizarea lucrarii
o Are ca efect trecerea de la antreprenor la beneficiar a riscului pieirii fortuite a lucrarii o
Prin procesul verbal la terminarea lucrarii, trebuie mentionate viciile aparente ale
lucrarii de la data acelei receptii, precum si termenele in care urmeaza a fi
remediate.
Contractul sau in lipsa, procesul verbal la terminarea lucrarii ar trebui sa
stabileasca si intervalul de timp dintre receptia la terminarea lucrarii si receptia
finala.
Toate viciile aparute in acest interval de timp si care pot fi constatate cu
ocazia receptiei finale, sunt considerate vicii aparente, iar prescriptia actiunii
prin care se sanctioneaza aceste vicii incepe sa curga de la data procesului verbal
de receptie finala.
Tot de la aceasta data incepe sa curga si termenul de garantie contra viciilor
ascunse ale lucrarii.
Prin derogare de la dreptul comun, acest termen este de regula de 10 ani de la
receptia finala, potrivit art. 29 din Legea 10/1995 privind calitatea in constructii
coroborat cu art. 1878 NCC.
Prin exceptie, viciile care afecteaza structura de rezistenta si care rezulta din
nerespectarea normelor de proiectare si de executie in vigoare la data
realizarii lucrarii, angajeaza raspunderea antreprenorului indiferent de
momentul in care se ivesc pe durata existentei constructiei.
Caracterul unei anumite deficiente a structurii de a fi sau nu viciu se apreciaza in
raport cu normele in vigoare la data realizarii constructiei, astfel incat o anumita
trasatura a structurii de rezistenta nu va antrena raspunderea antreprenorului in
cazul in care ea era conforma standardelor de proiectare si executie in vigoare la
data realizarii structurii si numai progresul tehnic ulterior avea sa demonstreze ca
in realitate aceasta trasatura prezenta anumite deficiente ( exemplu: nu se gasesc
cladiri de pe la 1900 cu structura de rezistenta).
In ceea ce priveste raspunderea pentru vicii, NCC instituie o prezumtie de
raspundere in sarcina arhitectului sau inginerului proiectant, a antreprenorului si a
subantreprenorului. Fiecare dintre acestia are anumite obligatii prevazute de
Legea 10/1995 pentru realizarea si mentinerea sedintelor esentiale de calitate in
domeniul constructiilor.
Cerintele esentiale de calitate in constructii (art. 15 din legea 10/1995) :
Rezistenta mecanica si stabilitate
Securitate la incendiu
Igiena, sanatate si mediu
Siguranta in exploatare
Protectie impotriva zgomotului
Economie de energie si izolare termica
In principiu, toti antreprenorii implicati in realizarea unei constructii raspund
pentru
orice deficienta in privinta oricareia dintre aceste cerinte esentiale.
Conditiile in care ei se pot exonera de raspundere sunt prevazute in art. 1879
NCC :
Alin. (2) arhitectul sau inginerul este exonera pentru viciile lucrarii
numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale
expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat, si daca este cazul din
vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau supravegherea lucrarilor.

Cursuri Page 66

Curs 12

Alin. (3) antreprenorul e exonerat de raspundere numai daca

doveste ca viciile rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor
arhitectului, ori ale inginerului ales de catre beneficiar.
Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile
rezulta din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile
arhitectului sau ale inginerului.
Alin. (4) fiecare dintre partile de la alin. 2 si 3, poate fi exonerata de
raspundere daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse
de beneficiar in alegerea solului, sau a materialelor, ori in alegerea
subantreprenorilor, a expertilor, sau a metodelor de construire.
Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand aceste vicii, desi
puteau sa fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate
beneficiarului.
b. O receptie finala
CONTRACTUL DE MANDAT
I. Notiune si clasificare
Potriviti art. 2009 NCC mandatul este contractul prin care o parte numita
mandatar se obligat sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte
parti numita mandant.
Din aceasta definitie rezulta obligatia carateristica este ca si la contractul de antrepriza
o obligatie de a face, insa spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatia asumata
nu este un simplu fapt material sau intelectual, ci el reprezinta incheierea unui act
juridic.
Actul juridic este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice ce nu sar putea produce in lipsa manifestarii de vointa.
In cazul contractului de mandat, manifestarea de vointa care face obiectul obligatiei
mandatarului urmeaza sa produca efecte juridice in patrimoniul mandantului. Asa se
explica exprimarea legiutorului "se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe
seama celeilalte parte" "pe seama" = efectele juridice se produc in patrimoniul
mandantului.
Daca actul juridic pentru care s-a dat mandat este un contract ce urmeaza a fi
incheiat cu un tert, contractul va produce efecte de natura raporturilor juridice
intre acel tert si mandant, chiar daca la incheierea lui vointa mandantului a fost
exprimata de mandatar.
Intrucat mandatarul se obliga sa incheie actul pe seama mandantului, el este tinut sa
urmareasca ocrotirea intereselor acestuia, iar aceasta obligatie a sa se numeste
"obligatie de loialitate"
Intrucat la incheierea actului manifestarea de vointa este a altei persoane, a
mandatarului, va produce efecte in patrimoniul sau, contractul de mandat presupune o
incredere cu totul particulara a mandantului in mandatar
Contractul de mandat este un contract cu caracter strict personal ( datorita obligatiei
de loialitate si increderea mandantului in mandatar )
Deoarece la incheierea actului juridic ce face obiectul mandatului mandatarul este
tinut sa ocroteasca interesele mandantului, acest act este considerat in toate cazurile
facut si in interesul sau(al mandantului), iar uneori numai in interesul mandantului,
atunci cand mandatarul nu primeste o remuneratie. Din acest motiv, orice risc
intampinat de mandatar in executarea mandatului trebuie suportat de catre mandant (a
doua mare diferenta fata de antrepriza)
Clasificarile contractului de mandat:
1. Mandat cu titlu oneros
o Cand in schimbul obligatiei asumate de mandatar, mandantul se obliga la o
contraprestatie, contractul de mandat este cu titlu oneros
2. Mandat cu titlu gratuit
o Cand contraprestatia lipseste, contractul de mandat este cu titlu gratuit
Mandatul dintre 2 persoane fizice este prezumat gratuit pana la proba contrara.
Indiferent daca este incheiat intre 2 persoane fizice, 2 persoane juridice sau o persoana
fizica si o persoana juridica, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati
profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros pana la proba contrara (exemplu : mandatul
dat avocatului pentru reprezentarea in instante sau altundeva)
Atunci cand este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin
contract, ea urmeaza a fi stabilita potrivit legii, uzantelor sau dupa valoarea
Cursuri Page 67

Curs 12

serviciilor prestate, iar in cazul in care partile nu cad de acord asupra acestei valori,
oricare dintre ele se poate adresa instantei judecatoresti, actiunea avand ca obiect
stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu dreptul de a pretinde plata
remuneratiei.
Aceasta clasificare este prevazute de art. 2011
NCC : 1. Mandatul cu reprezentare
Reprezentarea este puterea pe care o are o persoana de a incheia acte juridice in
numele unei alte persoane.
Intrucat reprezentarea este o putere, ea este concomitent atat un drept, cat si o
obligatie.
Spre deosebire de dreptul subiectiv obisnuit, puterea trebuie exercitata nu in interesul
titularului sau, ci in interesul altuia.
Pe baza puterii de reprezentare, reprezentantul contribuie la exprimarea si uneori si la
formarea vointei juridice a reprezentatului pentru incheierea unui act juridic.
Potrivit art. 2925 puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act
juridic, fie dintr-o hotarare judecatoreasca.
o Atunci cand puterea izvoraste dintr-un act juridic, acel act juridic poarta numele de
imputernicire. Uneori, imputernicirea sau instrumentul de proba care o constata se
numeste procura.
o Cand imputernicirea rezulta din contractul de mandat, mandatul este cu reprezentare.
Putem defini mandatul cu reprezentare : contractul prin care mandantul il
imputerniceste pe mandatar sa incheie acte juridice nu numai pe seama sa, ci si in
numele sau.
De regula contractul de mandat este cu reprezentare. Contrariul trebuind sa rezulte din
imprejurari, intrucat reprezentarea este de natura contractului de mandat.
Pentru reglementarea contractului de mandat cu reprezentare, potrivit art. 2012 alin. (3)
NCC se aplica dispoziiile comune ale contractului de mandat, dispoziiile comune
ale reprezentarii (din materia TGO art. 1295 - 1314) si dispozitiile specifice
mandatului cu reprezentare care alcatuiesc Sectiunea a 2-a din Capitolul 9, Titlul 11.
Dispozitiile din materia mandatului cu reprezentare reprezinta si drept comun pentru
materia mandatului fara reprezentare, astfel cum rezulta din art. 2039 alin. (2)
I. Mandatul cu reprezentare
Reprezentarea permite unei persoane sa incheie acte juridice in numele altei persoane.
In acest fel, reprezentantul contribuie la reprezentarea si uneori la formarea voinitei
juridice a reprezentatului
In consecinta, conditiile de validitate a actului juridic care tin de formarea si exprimarea
vointei juridice la act vor trebui examinate atat in raport cu reprezentantul cat si in
raport cu reprezentatul.
o Potrivit art. 1299 contractul incheiat pe temeiul reprezentarii este anulabil
atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de
consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil
numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.
o Potrivit art. 1300 afara de cazul cand sunt relevante pentru elementele
stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau
necunoasterea unei anumite imprejurari se aplica in persoana reprezentantului.
Totusi, reprezentantul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta
a reprezentatului.
Exista o situatie care nu trebuie confundata cu un mandat cu reprezentare persoana
care trebuie sa comunice manifestarea de vointa a unei persoana catre un tert
cocontractant. In

Cursuri Page 68

Curs 13
aceasta situatie nu se aplica regulile mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind
un fel de antreprenor, iar contractul formandu-se intre absenti, intre cel ce trimite pe
persoana care sa comunice si tertul. Acesta este solul - "nuncius".
Conditiile de validitate: 1.
Sub aspectul capacitatii
o Atat mandantul cat si mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul
pentru care s-a dat mandatul art. 1301 NCC.
2. Sub aspectul formei
o Contractul de mandat este in principiu un contract consensual.
o Potrivit art. 2013 alin. (1)
el poate fi incheiat in forma scrisa sau verbal.
Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
o Cu privire la acceptarea mandatului, este de observat ca in practica se foloseste ca
instrumentum probationis a puterii conferite mandatarului un inscris denumit
procura care provine numai de la mandant (semnat numai de catre acesta) si care
constata un act unilateral al mandantului.
o Acest inscris nu dovedeste incheierea contractului de mandat !!!! El dovedete numai
emiterea unei oferte de mandat de catre mandant. Cata vreme oferta nu a fost
acceptata expres sau tacit, contractul de mandat nu este format.
o Cea mai frecventa metoda de acceptare tacita a ofertei de mandat consemnate prin
procura, este executarea mandatului astfel oferit, prin incheierea de catre
mandatar pe seama mandantului a actului juridic ce facea obiectul procurii.
Aceasta incheiere este in acelasi timp act de formare si act de executare a
mandatului.
o Un alt caz de acceptare tacita prezumata de lege, este prevazut de art. 2014 NCC
in absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste
actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului, ori pentru
care acesta si-a oferit serviciile in mod public, ori direct mandantului.

II. Mandatul fara reprezentare

Cursuri Page 69

Friday, December 16,

2011 12:06 PM
Efectele mandatului fata de terti
- trebuie sa mentionam ca avem in vedere in primul rand persoana cu care s-a incheiat
contractul pentru care s-a dat mandat
a. Raporturile din mandant si tert
- Regula aplicabila este cea prevazuta in art. 1296 din materia reprezentarii potrivit
acestui text contractul incheiat de reprezentant in limitele imputernicirii in numele
reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte. Din text
rezulta deci ca daca in exercitarea contractului de mandat, mandatar ul a incheiat in
numele si pe seama mandantului actul pentru care era imputernicit, acest act produce
intre mandant si tert aceleasi efecte pe care le-ar fi produs si daca ar fi fost
incheiat de mandant personal.
- Prin exceptie, atunci cand mandatarul a garantat in mod expres fata de mandant
sau fata de tert executarea contractului incheiat in exercitarea mandatului, el va
raspunde ca fidejusor pentru aceasta executare
- In cazul in care mandatarul a depasit limitele imputernicirii (avea mandat sa vanda
un bun pentru un pret minim de 100 de lei si l-a vandut pentru 80), contractul incheiat
de mandatar nu produce de regula efecte in patrimoniul mandantu lui. Potrivit art.
1309 alin. (1) contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de
reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite,
nu produce efecte intre reprezentat si tert.
- Cu toate acestea, cel in numele caruia s-a incheiat contractul are dreptul de a-l
ratifica, iar in urma ratificarii va intra in raporturi juridice directe cu tertul de la
data incheierii contractului initial ca si cum mandatarul ar fi actionat in limitele
imputernicirii.
- De aici rezulta ca, in principiu, ratificarea are efect retroactiv, exceptie facand numai
eventualele consecinte prejudiciabile pentru terti ale acestui efect retroactiv,
consecinte care nu le sunt opozabile acestuia. Prin tert se intelege orice alta persoana
decat partile contractului incheiat in exercitarea mandatului, dar cu depasirea intiala
a limitelor imputernicirii.
- Intrucat ratificarea semnifica un consimtamant valabil la incheierea unui contract care
se incheiase initial in absenta acestui consimtamant, ea trebuie sa imbrace forma
ceruta de lege pentru acest contract (ratificarea unui act supus formei autentice va
trebui sa imbrace ea insasi forma autentica)
- Dreptul de a ratifica este un drept potestativ care se transmite mostenitorilor. Acest
drept potestativ are totusi particularitatea ca el poate fi desfiintat fara acordul
titularului sau;
astfel, inainte de ratificare, mandatarul care a actionat in afara limitelor imputernicirii
si tertul cu care el a contractat astfel, pot conveni sa desfiinteze acest contract fara ca
mandantul sa se poata opune.
- De asemenea, intrucat dreptul potestativ al mandantului genereaza o situatie de
incertitudine juridica fata de tert, care nu stie inca daca se afla in raporturi juridice
directe cu mandantul, tertul ii poate da mandantului un termen rezonabil pentru
ratificare, iar daca termenul este rezonabil si a fost comunicat mandantului prin
notificare, la expirarea termenului dreptul de ratificare se stinge, intre tert si
mandant neformandu-se nici un alt raport juridic.
- Chiar si in cazul in care contractul nu a fost ratificat de mandant, desi mandatarul a
depasit limitele imputernicirii, poate produce efecte in patrimoniul mandantului in
cazul in care sunt intrunite conditiile mandatului aparent.
- Astfel, potrivit art. 1309 alin. (2) daca prin comportamentul sau reprezentatul l-a
determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are
puterea de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul
nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
- Din modul in care e formulat acest text, rezulta mai intai ca aplicarea mecanismului
mandatului aparent este un beneficiu al tertului.
o Numai tertul care indeplineste conditiile, iar nu si mandantul sau mandatarul
poate sa se prevaleze de aceste conditii pentru a sustine ca actul juridic pe care l-a
incheiat cu mandatarul produce efecte intre terti si mandant. o In al doilea rand,
conditiile de aplicare a textului sunt urmatoarele :

Cursuri Page 70

Curs 13

1. Tertul trebuiesa fi crezut la data incheierii contractului cu mandatarul ca

acesta era imputernicit sa incheie acel contract in numeel si pe seama
mandantului
2. Aceasta credinta a tertului, desi intemeiata pe o reprezentare falsa, trebuie sa fi
fost rezonabila, in sensul ca prin dilegente normale el nu putea sa inlature
eroare in care se afla.
1J 3. Aceasta credinta a tertului sa fi fost cauzata de comportamentul mandantului.
Aceasta conditie este diferita, noua in raport cu teoria mandatului aparent admisa
fara reglementare expresa in VCC. !!!!!
- Daca nu sunt intrunite conditiile mandatului aparent, contractul incheiat cu depasirea
limitelor mputernicirii de catre mandatar poate produce efecte intre mandant si tert
numai daca sunt intrunite conditiile gestiunii de afaceri (art. 1330 NCC
exista
gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana numita gerant gestioneaza
in mod volutar si oportun afacerile altei persoane numite gerat care nu cunoaste existe
gestiunii sau cunoscand gestiunea nu este in masura sa desemneze un mandatar, ori sa se
ingrijeasca in alt fel de afacerile sale).
- Daca nu sunt intrunite conditiile nici ale acestui act, raporturile juridice intre
mandantul reprezentat dincolo de limitele imputernicirii si tert, vor fi guvernate de
regulile imbogatirii fara justa cauza.
- Daca din jocul acestor regului, rezulta ca una dintre parti (mandant ori tert) suporta un
prejudiciu, atunci acest prejudiciu trebuie recuperat de la cel care l-a cauzat si anume de
la mandatar care e obligat sa cunoasca si sa respecte limitele imputernicirii.
b. Raporturile dintre mandatar si tert
- In principiu, mandatarul care actioneaza in limitele imputernicirii nu suporta
efectele contractului astfel incheiat.
- Pentru ca tertul sa poata verifica daca mandatarul actioneaza in limitele
imputernicirii, el are dreptul sa ii pretinda acestuia sa faca dovada puterilor
incredintate, iar daca puterea de reprezentare s-a conferit printr-un act constatat in
scris, tertul poate pretinde mandatarului sa ii prezinte o copie a inscrisului certificata
pentru conformitate, in temeiul art. 1302 NCC.
- Daca a actionat in limitele imputernicirii, dar nu si-a declinat fata de tert calitatea de
reprezentant al mandantului, atunci in principiu mandatarul se angajeaza in
nume propriu fata de tert, potrivit art. 1297 contractul incheiat de
reprezentant in limita puterilor conferite atunci cand tertul contractant nu
cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul actiona in
aceasta calitate, ii obliga numai pe reprezentant si pe tert daca prin lege nu se
prevede altfel.
- Prin lege se prevede astfel in alin. (2) al art. 1297 daca
reprezentantulcontracteaza cu tertul in limita puterilor conferite pe seama unei
intreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia, tertul care descopera ulterior
identitatea adevaratului titular, poate sa exercite impotriva acestuia din urma
drepturile pe care le are impotriva reprezentantului
- Potrivit art. 1310 cel care incheie in calitate de reprezentant neavand
imputernicire, ori depasind limitele puterilor ce i-au fost incredintate, rapsunde
pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut cu buna credinta
in incheierea valabila a contractului.
- Sub imperiuL VCC doctrina a apreciat ca aceasta raspundere este
extracontractuala (de natura delictuala), intrucat reprezentantul nu a dorit sa
isi asume o obligatie in nume propriu, el prin ipoteza a dorit ca obligatiile sa se
produca in patrimoniu celui pe care il reprezenta fara imputernicire; astfel ca
raspunderea nu e intemeiata pe actul sau de vointa, ci pe incalcarea indatoririi
de a respecta limitele imputernicirii; indatorire care este contractuala fata de
mandant, cu care mandatarul a incheiat in prealabil un contract, dar care este
delictuala in raport cu tertul cocontractant cu care a incheiat mandatul, cu
care mandatarul nu a incheiat nici un contract.

ncetarea contractului de mandat cu reprezentare

- Potrivit art. 2030 pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul
inceteaza prin oricare din urmatoarele moduri : 1. Revocarea de catre mandant

Cursuri Page 71

- Contractul de mandat este un contract care are un puternic caracter intuitu

personae, care se manifesta atat la formarea contractului, cat si pe parcursul
executarii sale si care presupune increderea mandantului in mandatar, intr-o
masura suficienta pentru ca mandantului sa permita mandatarului sa formeze
vointa sa juridica si sa asume efecte juridice ce se vor produce in
patrimoniul mandantului
- Intrucat aceasta incredere este esentiala si pentru executarea contractului
de mandat, disparitia din orice cauza a acestei increderi, pierderea acestei
increderi, trebuie sa poata conduce la incetarea mandatului
- De aceea, prin derogare de la dreptul comun, contractul inceteaza prin
recovarea sa de catre mandant, revocare care reflecta pierderea increderii.
- Aceasta derogare este totusi destul de limitata, intrucat revocarea pune capat
automat doar puterii de reprezentare, respectiv puterii de a incheiat acte pe
seama mandantului (in cazul mandatului fara reprezentare); toate celelalte
efecte ale contractului producandu-se, uneori in mod accelerat inaintea
scadentei convenite initial.
- In ceea ce priveste forma revocarii, art. 2031 revocarea poate fi
expresa sau tacita, ea nu trebuie sa respecte principiul simetriei
formelor. Un mandat autentic poate fi revocat fie tacit, fie prin inscris sub
semnatura privata, fie orice alta forma neindoielnica.
- Revocarea se poate face oricand pe durata contractului de mandat
- Revocarea se poate face atat in legatura cu mandatul gratuit, cat si in
legatura cu mandatul remunerat si chiar in legatura cu mandatul pe care
partile l-au declarat irevocabil. Declaratia aceasta a partilor de
irevocabilitate a mandatatului nu este considerata o clauza nescrisa, fiind
considerata o clauza eficienta are ca efect obligarea mandantului sa nu
revoce mandatul; daca mandantul revoca mandatul el isi incalca aceasta
obligatie contractuala si va raspunde pentru prejudiciul cauzat
mandatarului. Totusi revocarea facute cu incalcarea obligatiei de a nu
revoca, este eficace in sensul ca ea are ca efect incetarea contractului de
mandat, in special incetarea dreptului si obligatiei mandatarului de a incheia
acte pe seama mandatului.
- Potrivit art. 2031 alin.(2) imputernicirea data unui nou mandatar
pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial. Asadar, potirivt legii,
prezumtia legiutorului este ca daca pentru un act pentru care a fost deja
numit un mandatar, se numeste un nou mandatar, daca nu rezulta altfel din
vointa partilor, noul mandatar il va inlocui pe cel vechi, cei doi mandatari
nefiind tinuti sa lucreze impreuna.
Acest alineat este un caz de revocare tacita a contractului de mandat
- Exista o singura limita a dreptului de revocare potrivit NCC in
ipoteza in care mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de catre mai multe
persoane pentru o afacere comuna, numirea mandatarului se considera a
face obiectul fortei obligatorii a contractului incheiat de mandanti intre ei
pentru numirea acelui mandatar si in consecinta, mandatarul va putea fi
revocat prin mutuus disensus (acordul tuturor mandantilor care l-au numit).
- Potrivit art. 2032 mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi
execute obligatiile fata de mandatar. De aceea, daca mandatul este remunerat,
aceasta
remuneratie va trebui platita. Mai mult, daca revocarea este nejustificata, ori este
intempestiva, mandatarul are dreptul de a obtine din partea mandantului reparatia
prejudiciului cauzat de revocare.
- Caracterul nejustificat al revocarii, in art. 2032 alin. (2) atunci cand partile au
declarat mandatul nerevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este
determinata de culpa mandatarului, ori de vreun caz fortuit sau forta majora.
- Caracterul intempestiv al revocarii, se are in vedere ipoteza in care, datorita momentului si
modului surprinzator in care a fost comunicata, mandatarul nu a putut evita anumite
prejudicii care nu s-ar fi produs daca el ar fi fost informat din timp.
- In ceea ce priveste efectele revocarii intre parti, acestea se produc la data la care
mandatarului i-a fost adusa la cunostinta decizia de revocare a mandatului de catre
mandant. Sub acest aspect, revocarea este un act juridic unilateral supus comunicarii.

Cursuri Page 72

Curs 13

- In ceea ce priveste efectele fata de terti ale revocarii, ele se vor produce numai daca
acestia au cunoscut, ori putea cu diligente normale sa cunoasca declaratia de
revocare.
In caz contrar, efectele actului incheiat de mandatar dupa revocarea in limitele puterii
revocate cu un tert care nu putea cunoaste revocarea, produce efectele intre acel tert si
mandant potrivit regulilor mandatului aparent. Prin urmare, ca revocarea sa fie eficienta
este necesar ca actul de revocare sa fie adus la cunostinta tertului cu care urma sa se
incheie contractul pentru care s-a dat mandatul.
- Potrivit art. 2033 daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea
informarli tertilor, notarul public caruia I se solicita sa autentifice revocarea unei
asemenea procuri este obligat sa transmita de indata revocarea catre registrul national
notarial, tinut in format electronit potrivit legii.
In alin.2 -> notarul public care autentifica actul pentru incheiera caruia a fost data procura
are obligatia sa verifice in registrul national notarial daca acea procura a fost revocata.

2. Renunarea de catre mandatar

- Potrivit art. 2034
mandatarul poate renuna oricnd la mandat, renunarea fiind ca
si revocarea un act supus comunicarii, astfel incat ea trebuie notificata mandantului.
- Renunarea nu il lipsete pe mandatar de dreptul de a primi remuneratie pentru actele
facute pe seama mandantului pana la data renuntarii.
- In schimb, daca renuntarea cauzeaza prejudicii mandantului, mandatarul este obligat sa
repare aceste prejudicii cu exceptia cazului in care demonstreaza ca in cazul continuarii
mandatului ar fi suportat el insusi o paguba insemnata care nu putea fi prevazuta la data
incheierii contractului de mandat.
Nu se aplica in cazul forei majore !
3. Moartea/incapacitatea/falimentul mandantului ori mandatarului
de regula este aceasta varinata, pentru ca prin exceptie atunci cand mandatul are
ca obiect acte juridice succesive ce se incheie in cazul unei activitati cu caracter
de continuitate, mandatul nu inceteaza prin moarte, incapacitate sau faliment,
ci
continua, eventual transmitandu-se mostenitorilor, cu repsectarea drepturilor partilor
privind renuntarea si revocarea.
Intr-un asemenea caz se aplica un alt mod special de incetare :
Incetarea activitatii succesive care face necesara incheierea actelor ce constituie
obiectul mandatului, va conduce si la incetarea mandatului.
In caz de deces, incapacitate sau faliment al mandantului ori mandatarului,
mostenitorii, ori dupa caz reprezentantii partii afectate au obligatia de a
informa cealalta parte
In cazul in care cauzele mentionate il afecteaza pe mandatar, mostenitorii ori
reprezentantii lui sunt obligati sa continue executarea mandatului, in cazul in

Cursuri Page 73

Curs 14
care intarzierea acestei executri ar risca sa prejudicieze interesele
mandantului. Elemente comune :
- Ceea ce face mandatarul pana la data la care a luat la cunostiinta de modul
de incetare aplicabil este valabil si produce efecte intre terti si mandant
- Atata vreme cat tertii nu au cunoscut si nu puteau cu diligente normale sa
cunoasca incetarea mandatului, ei se pot prevala impotriva mandantului
de efectele contracutlui incheiat cu mandatarul in aplicarea teoriei
mandatului aparent
- La incetarea contractului de mandat in orice mod, mandatarul este obligat sa
restituie mandantului procura
- Mandatarul are dreptul sa retina o copie a procurii, certificata de
mandant, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat. Mandatarul
nu poate retine procura ca garanie a executrii obligatiilor mandantului
art. 1308 NCC
- Incetarea contractului de mandat are ca efect accelerarea scadentei
obligatiei mandatarului de a da socoteala mandantului
- Mandatul dat mai multor mandatari pentru a lucra impreuna inceteaza
pentru toti mandatarii la data cand orice mod de incetare il afecteaza pe
oricare dintre ei.

Cursuri Page 74

21 decembrie
2011 17:07
Validitatea contractului de
mandat Exceptiile de la
caracterul consensual
1. Forma autentica ad validitatem
Exceptii: contractul de mandat e supus formei autentice ad validitatem
cand
mandatul s-a dat pentru incheierea unui act supus formei autentice ad
validitatem, insusi contractul de mandat trebuie sa imbrace aceasta forma
Cand legea prevede o alta conditie de forma, sub sanctiunea nulitatii, conditia
respectiva se aplica si mandatului
regula unitatii dintre contractul de mandat
si contractul pentru care s-a dat mandat, regula explicabila prin aceea ca mandatul
incorporeaza nu numai consimtamantul mandantului pentru contractul de mandat, ci si
o parte din consimtamantul sau la actul pentru care se da mandat. De aceea daca legea
supune acest ultim consimtamant unei anumite cerinte de forma, cerinta in cauza este
aplicabila si mandatului.
Regula unitatii dintre contactul de mandat si actul pentru care s-a dat mandantul nu se
aplica acelor conditii de forma prevazute de lege doar pentru opozabilitatea fata de
terti
nu este necesara inscrierea in cartea funciara a unui mandat dat pentru
incheierea unui act supus formalitatii inscrierii in vederea asigurarii opozabilitatii lui
fata de terti.
Controversa cu privire la aplicarea regulii unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a
dat mandat, cu privire la situatiile in care nu legea, ci partile convin o anumita
forma pentru exprimarea consimtamantului lor la actul pentru care s-a dat
mandat.
In sensul neaplicarii regulii putem remarca faptul ca potrivit art. 2013 alin. (2) teza I
regula unitatii vizeaza doar actele pentru care legea impune o anumita forma, per a
contrario ea nu sar aplica actelor pe care partile convin sa le incheie intr-o anumita
forma. Totusi, Legea 136/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede ca
ori de cate ori o parte este reprezentata la incheierea unui act autentic,
reprezentantul trebuie sa prezinte notarului imputernicirea sa in forma autentica,
fara a distinge dupa cum actul pentru care s-a dat imputernicirea se incheie in
forma autentica in virtutea unei cerinte legale de validitate, ori in virtutea
conventiei partilor. In consecinta, cel putin in privinta formei autentice, regula
unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat se aplica indiferent
daca forma autentica a fost aleasa de parti sau a fost impusa prin lege.
2. Obiectul mandatului
Intotdeauna este un act juridic
Ca regula, orice act juridic poate fi incheiat prin mandatar
Fac exceptie actele juridice strict personale, cum sunt testamentul, contractul de
munca s.a.
Din punctul de vedere al obiectul sau, mandatul poate fi:
o General
Atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru orice
afacere dintr-o anumita categorie a mandantului, fara a fi determinat in mod
neechivoc obiectul afacerilor din acea categorie
o Special
Atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, iar pentru
aplicarea acestei definitii, ca un act sa fie determinat, este necesar ca
mandantul sa indice in contractul de mandat cel putin natura actului si
obiectul uneia dintre obligatiile principale
Exemplu: mandatul dat pentru dobandirea unei locuinte de catre
mandatar pe seama mandantului este un mandat special
!

Clasificare foarte importanta pentru ca mandatul special este de stricta

interpretare si aplicare. El ii permite mandatarului sa il reprezinte pe
mandant doar pentru incheierea contractului ce face obiectul
mandatului, eventual in mod gradual. Astfel, mandatul dat pentru
vanzarea unui bun al mandantului ii permite mandatarului sa incheie si o

Cursuri Page 75

Curs 14

promisiune de vanzare in legatura cu acel bun, precum si un pact de

optiune in legatura cu acel bun. In schimb, mandatul dat pentru incheierea
unui contract nu il autorizeaza pe mandatar sa savarseasca si acte de
executare al acelui contract. # ; Mandatul dat pentru o vanzare nu ii
permite mandatarului sa incaseze pretul pe seama mandantului.
Mandatarul nu poate incheia, in principiu, contracte de o alta natura decat
acelea indicate prin contractul de mandat special, chiar daca ele sunt mai
putin grave pentru mandant. Astfel, daca s-a dat mandat pentru incheierea
unui contract de vanzare, mandatarul nu poate incheia un contract de
locatiune cu privire la acelasi bun.
Actele de dispozitie nu pot fi incheiate pe baza unui mandat general, ci
numai pe baza unui mandat special. Potrivi art. 2016 alin. (2) pentru a
incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a
se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin, ori pentru a intenta actiuni in
justitie, precum si pentru a incheia si orice alte acte de dispozitie,
mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
Dimpotriva, mandatul general nu permite mandatarului sa incheie acte
de dispozitie, ci numai acte de administrare si de conservare din categoria
celor pentru care s-a dat mandat.
Mandatul special este necesarmente expres, astfel incat procura ca oferta
de mandat special este la randul sau necesarmente expresa. Acceptarea
mputernicirii se poate face insa si tacit, inclusiv in cazul mandatului
special.
In vechiul cod civil nu se prevedea nicio regula in legtura cu intervalul de timp in
care se poate incheia actul pentru care s-a dat mandatul. Din acest motiv au aparut
o serie de abuzuri si unii mandatari au folosit procuri vechi care nu mai corespundeau
vointei mandantului pentru a incheia contracte pe seama acestuia. Spre a se evita
asemenea practici, NCC in art. 2015 prevede ca daca partile nu au prevazut un
termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ani de la incheierea lui. Acest termen
reprezinta un termen extinctiv pentru obligatia mandatarului de a incheia actul si
pentru puterea lui de reprezentare, precum si un termen suspensiv pentru obligatia lui
de a da socoteala mandantului pentru bunurile primite in executarea mandatului.

Efectele contractului de mandat cu reprezentare

1. Intre partile contractului de
mandat Sunt de 2 categorii:
o Obligatii ale mandatarului
i. Obligatia de a incheia actul pentru care s-a dat mandat
In principiu, obligatia mandatarului de a incheia actul pentru care s-a dat
mandat este o obligatie de diligenta. El trebuie sa utilizeze toate mijloacele
necesare pentru incheierea actului in cauza. Standardul in raport cu care se
aprecieaza aceasa diligenta, este diferit dupa cum mandatul este cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit.
Potrivit art. 2018, daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul trebuie sa
actioneze cu diligenta unui bun proprietar, el raspunzand fata de
mandant si pentru cea mai mica din culpe, culpa levissima.
Daca mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este tinut sa actioneze cu
aceeasi diligenta ca si in propriile sale afaceri. El va raspunde fata de
mandant in acest caz numai daca intr-un caz concret a actionat cu mai
putina prudenta si diligenta decat intr-un alt caz concret similar in care
a trebuit sa isi apere propriile interese, culpa levis in concreto.
La incheierea actului pentru care s-a dat mandat cu reprezentare, mandatarul
are indatorirea de a il reprezenta pe mandant, adica de a incheia actul nu
numai pe seama mandantul, ci si in numele acestuia, comunicand tertului
co-contractant ca
efectele contractului se vor produce in patrimoniul mandantului, in virtutea puterii de
reprezentare pe care acesta a acordat-o mandatarului.
Ca regula, mandatarul este obligat fata de mandant sa nu depaseasca limitele acestei
puteri. Cu toate acestea, potrivit art. 2017 alin. (2) mandatarul se poate abate de la
instructiunile primite de la mandant, daca abaterea este justificata prin imprejurari
ce nu au fost cunoscute mandantului despre care mandatarului ii este imposibil sa il
instiinteze in prealabil pe mandant, si in legatura cu care se poate prezuma ca
mandantul ar fi aprobat abatere. Chiar si daca sunt indeplinite aceste conditii,

Cursuri Page 76

mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant in legatura cu schimbarile aduse

executarii mandatului de indata ce o asemenea instiintare este posibila.
In toate situatiile la incheierea actului pentru care s-a dat mandat, mandatarul care exercita
puterea de reprezentare trebuie sa actioneze in mod loial fata de interesele mandantului.
De aceea, in principiu, el nu va putea utiliza puterea de reprezentare pentru a-si
satisface un interes propriu, contrar celui al mandantului. Daca ar proceda in acest fel,
mandatarul ar raspunde contractual fata demandant, atat pentru incalcarea obligatiei de
loialitate, cat si pentru ca, in executarea mandatului nu a incheiat un contract valabil.
Intr-adevar, potrivit art. 1303 contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict
de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului atunci cand
conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii
actului (cel care incheie si stie este vinovat de cel putin dol prin reticenta). O aplicatie a
acestei reguli este produsa de art. 1304 care se refera la contractul cu sine insusi si la
dubla reprezentare - este contract cu sine insusi contractul incheiat deaceeasi persoana in
nume propriu pentru una dintre parti si in calitate de mandatar pentru cealalta parte. Dubla
reprezentare desemneaza situatia in care doua parti ale aceluiasi contract cu interese
contrare sunt reprezentate la incheierea contractului prin acelasi reprezentant. Pentru
aceste 2 ipoteze art. 1304 pevede ca un asemenea contract este anulabil numai la
cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in
mod expres sa incheie actul in acest fel, precum si cu exceptia situatiei in care cuprinsul
contractului a fost determinat intr-un asemenea mod in imputernicire incat sa excluda
posibilitatea conflictului de interese.
ii. Obligatia de a da socoteala pentru bunurile primite in executarea mandatului
Potrivit art. 2019 alin. (1), orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea
sa si sa remita mandantului tot ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca
ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandatului
Asadar, in masura in care mandatarul a primit bunuri de la mandat pentru a-si executa
mandatul, el este obligat sa le restituie in masura in care nu au fost consumate cu prilejul
acestei executari. Daca a primit bunuri de la terti, pe seama mandantului, el este
obligat sa le remita acestuia fara a putea refuza remiterea pe motiv ca tertii nu ar fi trebuit
sa ii transmita mandantului acele bunului. Pentru toate bunurile detinute pentru mandant,
mandatarul datoreaza conservarea lor. Atunci cand conservarea nu este posibila
datorita naturii bunurilor si nici remiterea lor imediata catre mandant nu poate fi
executata, mandatarul poate chiar proceda la vanzarea bunurilor pe seama mandatului,
instiintandu-l in acest sens pe mandant de indata ce este cu putinta. Potrivit art. 2024
alin. (2) vanzarea aceasta exceptionala, se executa intotdeauna cu diligenta unui bun
proprietar, indiferent daca mandatul este gratuit sau cu titlu oneros. !!!!
Tot in vederea conservarii drepturilor mandantului, mandatarul poate exercita aceste
drepturi impotriva tertilor, atunci cand bunurile primite pentru mandant prezinta
semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere. Spre exemplu daca mandatarul este
imputernicit sa preia pentru mandantul cumparator lucrul vandut, atunci, cu ocazia
preluarii, mandatarul trebuie sa procedeze la verificare si la semnalarea viciilor aparente
fata de vanzator , intrucat, in caz contrar, potrivit art. 1690 mandantul nu s-ar mai putea
prevala de acele vicii.
Mandantul are dreptul sa pretinda mandatarului plata oricaror sume detinute sau
primite de acesta in contul mandantului. Ca regula, mandatarul datoreaza dobanzi la
aceste sume de la data la care a fost pus in intarziere pentru plata lor de catre
mandant. Prin excepie, daca mandatarul a intrebuintat sumele in propriul sau folos,
el datoreaza dobanzi din ziua intrebuintarii.
iii. Obligatiile izvorand din substituirea mandatarului
In principiu, contractul de mandat este puternic personal, fiind incheiat in considerarea
increderii pe care mandantul o are in mandatar tinand cont de calitatile lui personale
De aceea, in principiu, mandatarul nu isi poate substitui o alta persoana in executarea
obligatiilor sale fata de mandant
Prin exceptie, mandatarul poate fi autorizat la substituire, fie in mod expres, fie in mod
tacit
Autorizarea tacita poate avea loc in virtutea legii atunci cand, desi contractul nu a
prevazut posibilitatea substituirii, se ivesc imprejurari care, potrivit legii, permit o
asemenea substituire
Potrivit art. 2023 alin. (2) imprejurarile mentionate trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte:
1) Trebuie sa fi fost neprevazute in raport cu momentul incheierii contractului de
mandat

Cursuri Page 77

Curs 14

2) Trebuie sa fi impiedicat pe mandatar sa aduca la indeplinire mandatul in mod

personal
3) Trebuie ca mandatarului sa ii fost imposibil sa il instiinteze in prealabil pe
mandant in legatura cu aceste imprejurari
4) Se poate prezuma ca, daca ar fi cunoscut imprejurarile ce justifica substituirea,
mandantul ar fi autorizat
Acest text reprezinta o aplicare a conditiilor in care mandatarul se poate abate de la
instructiunile mandantului. Din acest punct de vedere art. 2023 alin. (2) este norma
speciala fata de art. 2017 alin. (2).
In toate cazurile de substituirea autorizata, fie expres, fie tacit, mandatarul nu raspunde
fata de mandant decat pentru alegerea substituitului si pentru instructiunil pe care i le-a dat
acesta. Atunci cand substituitul a fost desemnat cu acordul mandantului, mandatarul
nu raspunde nici macar pentru alegerea substituitului. Dimpotriva, daca substituirea nu
a fost autorizata, mandatarul raspunde fata de mandant pentru faptele substituitului
ca si pentru propriile sale fapte.
In ceea ce priveste raporturile dintre mandant si substituit, mandantul are intotdeauna
impotriva substituitului o actiune directa. Dimpotriva, substituitul nu are o actiune
directa impotriva mandantului, insa, atunci cand substituirea a fost autorizata, se poate
considera ca mandatarul initial a fost imputernicit sa incheie, pe seama mandantului si in
numele acestuia, un contract cu substituitul, care are tot natura juridica a unui contract de
mandat. Intr-o asemenea situatie, contractul astfel incheiat intre mandatarul initial si
substituit produce efecte direct in patrimoniul mandantului, astfel incat si substituitul
se poate indreptat se poate indrepta impotriva mandantului pe temeiul raporturilor juridice
directe cu acesta.
iv. Pluritatea de mandatari
Prin pluralitate de mandatari intelegem situatia incare cel putin 2 mandatari au primit
imputernicire din partea aceluiasi mandant pentru incheierea acelorasi acte juridice
Regimul juridic al pluralitatii de mandatari este diferit dupa cum s-a stipulat sau nu ca
mandatarii sa lucreze impreuna in interesul mandantului
Sub aspectul formarii contractului de mandat, daca s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze
impreuna, acceptarea mandatului doar de catre unul dintre ei nu formeaza contract,
acesta fiind considerat incheiat doar cand toti mandatarii
obligati sa lucreze impreuna l-au acceptat
Cand nu s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna, contractul de
mandat se formeaza separat cu fiecare dintre ei prin acceptarea
exprimata de el
Sub aspectul executarii contractului de mandat, atunci cand s-a stipulat ca
mandatarii sa lucreze impreuna, contractul cu tertul nu se incheie decat
daca toti mandatarii sunt de acord astfel incat niciunul dintre ei nu poate
sa isi execute mandatul fara concursul celorlalti.
Cand nu s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna, fiecare dintre ei va
putea sa il angajeze valabil pe mandant, fara a fi nevoie de concursul
celorlalti mandatari
Sub aspectul raspunderii pentru executarea obligatiilor, mandatarii
obligati sa lucreze impreuna raspund solidar. In caz contrar, raspunderea
este divizibila, fiecare raspunde pentru propriile sale actiuni si omisiuni.
Sub aspectul incetarii contractului de mandat, cand mandatarii sunt obligati
sa lucreze impreuna, incetarea mandatului pentru unul dintre ei, din orice
cauza, conduce la incetarea mandatului tuturor. In caz contrar, incetarea
unui contract de mandat nu influenteaza contractele celorlalti mandatari.

o Obligatii ale mandantului

i. Mandantul este obligat sa avanseze mijloacele necesare executarii
contractului
de mandat
Afacerea este pe riscul sau, in consecinta mandatarul nu este tinut, de
regula, sa avanseze sume de bani sau mijloace proprii pentru executarea
mandatului si poate sa amane justificat executarea pana cand mandantul
ii pune la dispozitie mijloacele necesare
In cazul in care mandatarul a avansat cheltuieli pentru executarea mandatului,
el are dreptul la rambursarea lor cu dobanzi din ziua cand au fost
efectuate.

Cursuri Page 78

Cheltuielile nu se includ in remuneratia mandatarului si sunt distincte de

aceasta. Acestea sunt reguli supletive, partile pot deroga.
ii. Daca in executarea mandatului, mandatarul sufera prejudicii, din orice
cauza,
mandantul este dator sa il despagubeasca pentru acele prejudicii
Chiar si pentru forta majora, mandantul este de acord sa repare prejudiciul
Forta majora nu e exoneratoare de raspunderere
iii. In cazul mandatului cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca
remuneratia
Prin derogare de la dreptul comun, mandatarul nu suporta riscul
imposibilitatii fortuite de executare a obligatiei sale
Chiar si in cazul in care mandatul nu a putut fi executat din orice motiv
neimputabil mandatarului, inclusiv cazul fortuit sau forta majora, mandatarul
pastreaza dreptul de a primi remuneratia, ceea ce inseamna ca riscul
imposibilitatii fortuite de executare il suporta creditorului mandatului, iar nu
debitorul ca in dreptul comun
iv. Toate obligatiile mentionate pana acum sunt garantate prin drept de
retentie al
mandatarului asupra bunurilor pe care le-a primit pentru mandant ori de
la
mandant
Mandatarul are un drept de retentie pana la executarea completa a obligatiilor
mandantului
v. Atunci cand mandatul a fost dat acelasi mandatar de mai multe persoane
pentru
o afacere comuna, fiecare din ele raspunde solidar cu celelalte fata de
mandatar
pentru toate obligatiile mandantului
2. Intre partile contractului de mandat si terti
MANDATUL FARA REPREZENTARE
Supus regulilor de mandat cu reprezentare, cu diferena eseniala ca, in cazul
mandatului fara reprezentare, mandatarul nu contracteaza in numele si pe seama
mandantului, ci doar pe seama mandantului, dar in nume propriu
Aceasta inseamna ca, din punctul de vedere al terului contractant, contractul produce
efecte intre el si mandatar, efectele producandu-se fata de mandant doar din
punctul de vedere al mandatului si mandatarului
Ca urmare, tertul nu il va putea urmari, in principiu, pe mandant, ci numai pe
mandatar, intrucat acesta a contractat in nume propriu
De asemenea, in principiu, tertii nu pot fi urmariti decat de mandatar, iar nu si de
catre mandant
! Totui, potrivit art. 2040 alin. (2) mandantul care si-a executat obligaiile fata de
mandatar, se poate substitui in drepturile acestuia fata de terti, exercitand impotriva
lor drepturile de creanta nascute din contractul incheiat de mandatar in executarea
mandatului
In legatura cu bunurile dobandite de mandatari de la terti, trebuie distins intre bunurile
mobile si bunurile imobile
o In privinta bunurilor mobile, din momentul in care tertul i-a transferat bunul
mandatarului, acesta intra direct in patrimoniul mandantului, in consecinta el
poate revendica, in primul rand de la mandatar, dar si de la subdobanditorii lui in
masura, pentru acestia din urma, in care ei nu pot opune dobandirea proprietatii
prin posesie de buna-credinta
o In ceea ce priveste bunurile imobile, ele vor fi supuse, in principiu, efectului
constitutiv al inscrierii in cartea funciara. De aceea, in momentul in care
mandatarul si-a inscris dreptul provenind de la tert pe numele sau, mandantul ii
poate pretinde acordul pentru ca dreptul sa fie inscris pe numele mandantului. In
cazul refuzului din partea mandatarului, mandantul poate introduce impotriva sa o
actiune in prestatie tabulara, inscrierea urmand sa fie efectuata pe temeiul hotararii
judecatoresti.
Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite pe seama mandantului,
in situatia in care contractul de mandat are data certa anterioara masurilor de

Cursuri Page 79

Curs 14

urmarire luate de creditori. Dimpotriva, daca mandatul nu are data certa sau data
certa este ulterioara oricarei masuri asiguratoriisau de executare, creditorii
mandatarului pot urmari bunurile dobandite de acesta prin actele de executare a
mandatului.

CONTRACTUL DE MPRUMUT
mprumutul este contractul prin care o parte, numita imprumutator, remite celeilalte
parti, numita imprumutat, spre folosinta, unul sau mai multe bunuri, cu obligatia
pentru imprumutat de a le restitui dupa un anumit interval de timp.
Imprumut se formeaza prin remiterea bunului, deci el este un contract real.
Intrucat este un contract real, in principiu, promisiunea de imprumut se poate executa
silit numai prin echivalent, adica prin condamnarea promitentului la daune-interese
pentru neexecutare.
Potrivit art. 1279 alin. (3) o asemenea promisiune nu s-ar putea executa silit prin
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, intrucat o hotarare
judecatoreasca nu poate substitui remiterea bunului imprumutat, ci numai
manifestarea de vointa a promitentului. In consecinta, de regula, hotararea
judecatoreasca nu poate substitui consimtamantul la un contract real. Totusi, prin
exceptie, potrivit art. 2145 atunci cand bunul se afla deja in detinerea beneficiarului
cu alt titlu, instanta poate pronunta o hotarare judecatoreasca care sa substituie
consimtamantul promitentului la imprumut. Din acest text rezulta implicit ca atunci
cand imprumutatul detine deja bunul, formarea valabila a contractului de imprumut nu
necesita remiterea, ci numai un acord de vointa intre imprumutator si imprumutat.
Dupa cum rezulta de asemenea din definitie, de esenta contractului de imprumut este
ca imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat folosirea presupune in mod natural o
perioada de timp este de asemenea de esenta contractului de imprumut ca obligatia
de restituire a imprumutatului sa fie afectata de un termen suspensiv, corespunzator
acestei perioade de timp. Chiar daca partile nu au prevazut un astfel de termen,
instanta de judecata poate
determina termenul suplinind consimmntul lor potrivit unor reguli specifice fiecrui
tip de imprumut.
De esenta mprumutului este ca mprumutatul sa foloseasc bunul; intrucat unele bunuri
se consuma prin folosinta, restituirea lor nu se va putea face in mod
individual-determinat, in specie, ci numai prin bunuri de aceeasi natura si calitate.
Sub acest aspect, in functie de natura bunului ce face obiectul contractului de
imprumut, contractele de imprumut se clasifica in:
o Imprumut de folosinta o
Imprumut de consumatie

IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
Potrivit art. 2146, imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o
parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite
comodatar, pentru a se folosi de acest bun cu obligatia de a il restitui dupa un timp.
Specific acestui tip de imprumut este ca el are ca obiect un bun individual-determinat
care trebuie restituit in natura sa.
Intrucat obligatia tipica decurgand din contract si anume obligatia de resituire, revine
comodatarului, iar comodantul nu are obligatii interdependente cu acesta, contractul
este unilateral.
Intrucat comodatarul poate folosi bunul in interes propriu cu titlu gratuit fara a se
obliga la o contraprestatie in schimbul acestei folosine, contractul este cu titlu gratuit
si prin aceasta se diferentiaza de contractul de locatiune, in care cel ce foloseste bunul
datoreaza o contraprestatie.
Ca orice contract gratuit, contractul de imprumu de folosinta (de comodat) este un
contract intuitu personae si, din acest motiv, el inceteaza cu moartea comodatarului,
moment la care obligatia de restituire devine scadenta imediat, se accelereaza (in
terminologia NCC) si trebuie executata fara intarziere de mostenitorii comodatari.
Tot din cauza caracterului personal al contractului, comodatul nu este opozabil
dobanditorilor bunului de la comodant, si, din acelasi motiv, comodatarul nu poate
transmite folosinta bunului pentru nici o alta persoana.
Potrivit art.2147 daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are
dreptul de a folosi bunul poate fi comodant. Aceasta este o cerinta de validitate a
contractului, care pare sa deroge de la regula adoptata potrivit art. 1230 conform
careia obligatiile avand ca obiect prestatii asupra unui bun de care debitorul nu poate
dispune sunt valabile. Totusi, derogarea se explica prin faptul ca imprumutul de
folosinta se formeaza prin remiterea bunului ori, daca oblgiatia de a remite un bun al

Cursuri Page 80

altuia e valabila, remiterea unui bun care nu a devenit pana la data remiterii al
debitorului acestei obligatii, nu constituie o plata valabila. Prin asemanare rezulta ca
remiterea spre folosinta a unui bun de catre o persoana care nu are ea insasi dreptul de a
folosi bunul nu este valabila si, in consecinta, nu poate forma valabil un contract de
imprumut.
Obiectul contractului il pot forma orice bunuri necomsumptibile prin natura lor ori
potrivit vointei partilor, individual determinate.
Daca partile concep bunul remis ca fiind fungibil cu alte bunuri, atunci contractul nu
este un imprumut de folosinta, ci fie un imprumut de consumatie, atunci cand acele
alte bunuri au aceeasi natura si calitate, fie un contract de schimb cu termen in caz
contrar.
Intrucat contractul de folosinta se face prin remitere, nu pot face obiectul contractului
de imprumut decat bunurile susceptibile de remitere, adica bunurile corporale.
Uneori se admite in doctrina ca si bunurile incorporale ar putea face obiectul
contractului de comodat, dandu-se exemplul licentelor gratuite de drepturi de
proprietate intelectuala. Oricum, si daca asemenea licente nu ar fi considerate drept
contract de comodat, ele ar fi valabile drept contracte nenumite.
Efectele contractului de
comodat Obligatiile
comodatarului
1. Obligatia de a mentine destinatia bunului
Comodatarul nu are niciun drept si nicio obligaie de a folosi bunul dat in comodat
El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
ca putere de fapt asupra bunului in urma faptului ca prin remitere, a dobndit
detenia asupra acestui bun
Aceasta libertate de folosire a bunului este marginita de obligatiile pe care le are
comodatarul in legatura cu bunul
Cea mai importanta dintre aceste obligatii este obligatia de a mentine destinatia
bunului
Potrivit art. 2148 alin. (2), comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat
in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa
natura bunului
2. Obligatia de conservare a bunului
Potrivit art. 2148 alin. (1) comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul
imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar
Rezulta ca obligatia de conservare se apreciaza dupa standardul abstract al
omului prudent si diligent, el fiind sanctionat si pentru culpa cea mai marunta
Standardul aprecierii este mai ridicat chiar decat al depozitarului cu titlu oneros
pentru ca depozitarul cu titlu oneros actioneaza atat in interesul sau, cat si in
interesul deponentului pentru care pastreaza bunul
In schimb, comodatarul detine bunul numai in interesul sau, spre a-si satisface o
folosinta pentru care nu datoreaza nicio contraprestatie

Cheltuielile ocazionate de conservarea bunului

Regula consacrata de art. 2151 alin. (1) este cea potrivit careia comodatarul este
cel care suporta cheltuiulile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, deci inclusiv
pe acelea necesare conservarii lui
In acelasi sens, imbina si regula de drept comun, conform careia debitorul suporta
cheltuielile platii, asadar de vreme ce este obligat sa conserve bunul, comodatarul
este obligat sa suporte si cheltuielile ocazionate de conservare
Totusi, potrivit alin. (2) al art. 2151, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate
cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute
la incheierea contractului atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a
opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi
instiintat in timp util.
Obligatia comodantului de a suporta in final cheltuielile excepionale pentru
conservarea bunului se explica prin aceea ca aceste cheltuieli ii profita in calitate de
titular al dreptului de a folosi bunul (proprietar, locatar etc), iar pe de alta parte prin
caracterul neprevazut al cheltuielilor in raport cu care comodatarul nu poate fi
presupus ca si-a asumat o obligatie.
Totusi, coroband acest text, art. 2151 alin (2) cu art. 2150 rezulta ca, si in privinta
cheltuielilor exceptionale, comodatarul nu este liber daca sa avanseze sau nu
aceste cheltuieli, ci el este obligat sa le avanseze - adica sa sacrifice un bun al sau
sau banii - pentru a impiedica deteriorarea bunului comodantului, instiintandu-l pe
Cursuri Page 81

Curs 14

comodant daca este posibil anterior, sau ulterior, daca instiintarea prealabila nu a
fost posibila.
Aceste cheltuieli exceptionale - tot comodatarul este obligat sa le faca mai intai, dar
poate sa ceara rambursarea lor de la comodant.
Din acest motiv, potrivit art. 2150 comodatarul raspunde pentru pieirea bunului
imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi
putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul
dintre cele 2 bunuri, l-a preferat pe al sau.
3. Obligatia de a restitui bunul
In privinta termenului restituirii, pentru ca e de esenta imprumutului, ar trebui
prevazut in contract
Atunci cand partile nu au prevazut un termen, dar bunul a fost dat cu imprumut in
vedere unei folosinte determinate, el trebuie restituit dupa realizarea acelei

Cursuri Page 82

folosinte.
Daca partile nu au prevazut nici termenul si nici intrebuintarea pentru care
s-a acordat imprumutul, ori daca aceasta intrebuintarea este permanenta prin
natura bunului, in acest caz bunul trebuie restituit la cererea
comodantului
Chiar si cand s-a prevazut un termen ori o folosinta determinata a bunului
dat cu imprumut, comodantul il poate cere dinainte de expirarea acelui
termen sau de finalizare a acelei folosinte atunci cand are el insusi o
nevoie urgenta si neprevazuta, cand comodatarul decedeaza sau cand
acesta isi incalca obligatiile
In ceea ce priveste eventualele obligatii ale comodantului de a rambursa
cheltuieli neprevazute, neexecutarea unei asemenea obligatii nu poate
servi drept temei pentru amanarea restituirii bunului de catre comodatar,
intrucat potrivit art. 2153 acesta nu poate invoca in niciun caz un drept de
retentie asupra bunului luat in comodat
In anumite cazuri, obligatia de restituire a bunului luat in comodat, este
executorie la implinirea termenului. Astfel, potrivit art. 2157, in ceea ce
priveste aceasta obligatie, contractul de comodat incheiat in forma
autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa,
constituie titlu executoriu in urmatoarele cazuri:
Expirarea termenului convenit de parti
Decesul comodatarului
Nu s-a prevazut un termen de restituire, iar intrebuintarea pentru
care s-a imprumutat bunul este permanenta
In toate aceste 3 cazuri, verificarea scadentei datei obligatiei de
restituire nu presupune nicio dificultate pentru executor.
Starea in care trebuie restituit bunul
In principiu, bunul trebuie restituit in aceeasi stare in care a fost primit,
acceptandu-se in plus si deteriorarle care decurg din folosinta normala
neculpabila a bunului
Potrivit art. 2149 alin. (1) comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori
deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul
i-a fost imprumutat
De aici rezulta si ca, in principiu, riscul pieirii bunului din cauze fortuite
inainte de restituire il suporta comodantul care nu va putea intr-o
asemenea situatie sa pretinda comodatarului despagubiri echivalente cu
valoarea bunului
Totusi, exista exceptie de la aceasta regula si anume una pe care o stim deja:
atunci cand cauza fortuita putea fi impiedicata folosindu-se un bun al
comodatarului, acesta suporta riscul producerii ei. De asemenea, in
cazul in care comodatarul intarziere restituirea dupa scadenta, ori in
cazul in care foloseste bunul pentru o alta destinatie decat cea in
vederea careia a fost imprumutat, el suporta riscul pieirii fortuite daca
nu demonstreaza ca bunul ar fi pierit si in lipsa abaterilor sale de la
respectarea obligatiilor contractuale.
Obligatiile comodantului
1. Obligatia de a rambursa comodatarului cheltuielile neprevazute de
conservare a bunului
2. Comodantul raspunde fata de comodatar pentru viciile ascunse ale bunului
imprumutat despre care avea cunostinta la incheierea contractului de
comodat

Cursuri Page 83

Curs 15 - Lucian Mihai

22 ianuarie
2012 20:52

IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE
mprumutul de consumaie mai este denumit contractul de imprumut propriu-zis sau mutuum.
Aceste probleme sunt aplicabile si in dreptul bancar, cu titlu de drept comun.
Definitia. Notiunea contractului de imprumut de consumatie
Textul de baza este art. 2158 din NCC.
Acest articol stabileste ca mprumutul de consumatie este un contract prin care una
dintre parti, denumita imprumutator remite mprumutatului o suma de bani sau alte
asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se
obliga sa restituie, dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau
aceeasi cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.
In acest context, trebuie avut in vedere si alin. (2) al acestui articol, avand valoare, fiind
sediul materiei, aratand ca pe langa dispozitiile din NCC aplicabile imprumutului de
consumatie, acestuia i se aplica, in primul rand, dispozitiile speciale referitoare la
institutiile de credit si institutii financiare nebancare, in ipoteza speciala cand
imprumutul este acordat cu titlu profesional.
Legislatia speciala este OUG 1/2010 (NU Aceasta legislatie stabileste regula ca
domeniul bancar - in concordanta cu reglementarile UE - este denumit acum domeniul
institutiilor de credit, asa cum se exprima si alin. (2), unde includem bancile. Insa,
institutiile de credit nu sunt numai banci, existand si insitutii financiare nebancare, care
sunt tot institutii de credit.)
Alin. (2) al art 2158, asadar, se refera la imprumuturi acordate cu titlu profesional de
catre banci si institutiile de credit. Se aplica, ca drept comun, regulile din teoria
generala a obligatiilor.
Comparatie intre imprumul de consumatie cu imprumutul de folosinta
Deosebiri intre aceste doua categorii de contracte de imprumut
o In primul rand, in cazul imprumutului de consumatie, obiectului contractului este
format intotdeauna din bunuri care sunt deopotriva fungibile si
consumptibile, prin natura lor. Aceste bunuri nu pot fi consumptibile prin
conventia partilor. Cele mai consumptibile bunuri sunt banii (sunt bunuri
fungibile si consumptibile). Asadar, aici includem ca o aplicatie foarte importanta,
imprumutul de bani.
o A doua caracterisitica a acestui contract este aceea ca prin imprumutul de
consumatie se transfera dreptul de proprietate asupra acelor bunuri, si in
general data remiterii lor (data predarii) coincide cu data transferului riscurilor
(de cele mai bune ori este vorba de bunuri de gen)
o A treia caracteristica rezulta din art. 2159 - imprumutul de consumatie poate fi
cu titlu gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros, fata de cel de folosinta, unde
titlul gratuit este de esenta acelui contract si practic nu se pune problema unui titlu
oneros. La cel de consumatie, caracterul oneroes este admisibil.
Alin. (2) stabileste o prezumtie relativa - imprumutul care are ca obiect o
suma de bani, se prezuma a fi cu titlu oneros. Este doar o prezumtie insa,
care poate fi rasturnata.
Asemanari intre aceste doua categorii de contracte de imprumut
o Asemanarea cea mai importanta este ca ambele sunt contracte reale, rezulta ca in
cazul ambelor imprumuturi, contractul se formeaza valabil nu numai prin
exprimarea valabila a consimtamantului partilor dar si prin remiterea
materiala a lucrului
(predarea lucrului).
o Rezulta ca la fel ca si la imprumutul de folosina, predarea lucrului nu constituie
executarea unei obligatii a imprumutatorului. Imprumutatorul nu este obligat
sa imprumute, decat daca intre parti exista un antecontract de imprumut prin care
se naste o obligatie de a face (acordarea unui imprumut in viitor in formele
prevazute de lege).
o In anumite conditii, imprumutatorul poate sa aiba obligatia de a imprumuta, ceea ce
inseamna implicit prin remiterea bunului, in cazul contractelor de creditare
(contracte de drept bancare, fiind reglementate de NCC).

Cursuri Page 84

o Imprumutatorul asadar nu se obliga sa imprumute si nici nu se obliga sa

remita lucrul dat in imprumut. Aceasta rezulta din definitia contractului, art.
158 alin. (1), ca imprumutatorul remite o suma de bani, iar imprumutatul se
obliga sa restituie acea suma de bani sau cantitatea de bunuri etc.
Conditile de validitate ale contractului de imprumut de consumatie
Sunt aplicabile regulile generale, referitoare la condiiile de validitate ale oricrui
contract de imprumut.
Capacitatea partilor
o Aceste reguli deriva din caracteristica de a fi un contract translativ de proprietate.
Este necesar ca imprumutatorul sa aiba capacitatea de a efectua acte de
dispozitie si sa fie proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului.
Nemo dat quod non habet
o Si imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de dispozitie,
desi el procura un folos temporar. La scadenta, el va trebui sa restituie bunuri
de aceeasi natura, in aceeasi cantitate cu acelea pe care le-a primit in proprietate.
Aceste bunuri trebuie sa provina din patrimoniul sau, sau cel putin sa treaca prin
acest patrimoniu, mai inainte sa ajunga la imprumutator.
Forma contractului
o Nu sunt prevazute reguli speciale in legislatia in vigoare, privind forma ad
validitatem a
imprumutului de consumatie. o Exista reguli
referitoare la proba acestui imprumut.
Este vorba de aplicarea speciala a regulilor generale, referitoare la
contractele unilaterale, contractele care au o anumita valoare si neaplicarea
regulilor referitoare la contractele sinalagmatice (trebuie parcurse aceste
probleme din tratat, volumul 3 - imprumutul de consmuatie paragraful 3 dovada contractului. Problemele de acolo au ramas valabile si dupa
intrarea NCC) !!! Completat cu DEAK!!
o Acele probleme au ramas supuse Codului Civil Cuza pana la intrarea in vigoare
noului cod de procedura civila, cum rezulta din LPA. In Codul Cuza, mai sunt
cateva articole in vigoare, printre care si articolele referitoare la probe. Noul cod
de procedura va prelua toate probleme referitoare la probe, iar articolele inca in
vigoare din Codul Cuza privitoare la proba vor fi abrogate.
Efectele imprumutul de consumatie
Trebuie sa vorbim despre drepturile si obligatiile care se nasc dintr-un contract.
o Partile incheie contractul pentru a produce ceva nou. Astfel, partile urmresc un
scop la
incheierea contractului. o In sectiunea privind efectele contractelor in general,
se vorbeste mai mult despre
obligatii deoarece se atrage atentia asupra a ceea ce este agravant, cand o parte nu
isi
executa una din obligatii. o Deoarece imprumutul de consumatie este un
contract unilateral (este act juridic
bilateral, dar este contract unilateral), naste obligatii doar in sarcina uneia
dintre
parti, in sarcina imprumutatului. Imprumutatorul, fiindca remite bunul, naste
obligatii in
sarcina imprumutatului. Si imprumutatorul are totusi o obligatie, insa este una
extracontractuala.
1. Obligatiile imprumutatului
a. Obligatia de restituire a bunului luat in imprumut (de consumatie)
Art. 2164 alin. (1) si (2), rezulta ca daca nu s-a stipulat altfel, imprumutatul
trebuie sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o,
exprimata de eventuala crestere sau scadere a valorii exprimata prin pret a
acestor bunuri. Aceasta idee se regaseste si in alin. (2) - ideea nominalismului
monetar.
Atunci cand imprumutul are ca obiect o suma de bani, imprumutatul nu este
tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, suma care rezulta prin
cifre, care a fost numita prin cifre, oricare ar fi variatia cursului, insa numai
daca partile nu au convenit altfel. Dar daca au convenit altfel, nu se incalca acest
articol.
De exemplu: Daca a primit imprumul 100 ron in 2007 cu scadenta in 2011,
trebuie sa restitui 100ron, desi valoarea leului a scazut, sau a crescut in
acesti ani. Nu trebuie sa restitui o suma de bani raportata la criterii
exterioare contractului. Asadar, trebuie sa se restituie exact suma nominala.

Cursuri Page 85

 Tot in legatura cu obligatia de restituire, art. 2165 face trimitere la art. 2157
(titlu exectoriu - articol care vorbeste despre obligatia de restituire), contractul
de consumatie incheiat in forma autentica sau inscris sub semantura privata
cu data certa constitutie titlu executoriu, in cazul incetarii prin decesul
imprumutatului sau prin expirarea termenului.
Daca s-a ajuns la scadenta sau imprumutatul a decedat, si nu se executa de buna
voie aceasta obligatie, nu este nevoie sa mergi la judecator sa pornesti la proces,
ci
poti sa mergi direct la executor cu acest contract, care devine titlu
executoriu, pentru a-ti satisface creanta.
In legatura cu aceasta obligatie, trebuie avuta in vedere scadenta obligatiei de
restituire. In aceasta privinta, este important art. 2161, referitor la termenul de
restituire stabilit de catre parti. Acest termen trebuie stabilit prin conventia
partilor. Daca l-au stabilit, se considera ca acest termen a fost stipulat in
favoarea ambelor parti. Acest lucru are importanta pentru diverse interpretari.
Cand imprumutul este cu titlu gratuit, (fara dobanda) se considera ca ne aflam
in prezenta unui serviciu furnizat imprumutatului. Se prezuma ca termenului a
fost stipulat in favoarea imprumutatului
poteza in care partile nu au stabilit termenul in contract.
Este necesara interventia instantei in acest caz, situatia reglementatata in art. 2162 alin.(1)
stabileste ca intr-o asemenea ipoteza, instanta poate fi sesizata de catre cel interesat, iar
instanta va stabili prin hotarare judecatoresasca daca este cazul, pe baza administrarii de
probe, care este termenul pentru restituire.
Judecatorul trebuie sa urmeze cercetarea unor criterii, trebuie sa tina seama de scopul
contractului, de natura obligatiilor (cu titlu oneros, cu titlu gratuit) sa tina seama de natura
bunurilor, de situatia concreta a partilor si de orice alta imprejurare relevanta in aceasta
situatie.
Aceste reguli se aplica inclusiv in ipoteza in care s-a stipulat o clauza conform careia
imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va dori, atunci va dori el. Se poate
considera ca o asemenea clauza ar fi lovita de nulitate (fiind o conditie pur potestativa din
partea celui care se obliga).
Dar daca am aplica o asemenea interpretare, totul s-ar intoarce impotriva imprumutatului.
Daca acea clauza ar fi lovita de nulitate absoluta, ar insemna ca ea nu se aplica si ca
imprumutatul ar trebui sa restituie bunurile de indata, fiindca nu e stabilit niciun fel de
termen, fiindca nu este acceptabil sa considere ca poate sa restituie bunurile atunci cand
doreste el si practic, ar trebui in lipsa unui termen, se restituie bunurile in secunda imediat
urmatoare dupa ce a incheiat imprumutul de consumatie, insa aceasta situatie este impotriva
ipotezei pentru care se incheie contractul. Asadar, restituirea se va face cand va dori
imprumutatul, iar clauza (fie ca presupune o conditie pur potestativa din partea debitorului)
nu ar trebui sa fie lovita de nulitate.
In ipoteza unui contract in care partile nu au stabilit scadenta, se aplica art. 2162 alin. (2),
intervenind astfel instanta care va stabili scadenta.
Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand
va avea resursele necesare, astfel ca este de asemenea necesara interventia instantei, insa nu
potrivit criteriilor de la alin. (1), ci constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine
intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
Art. 2162 alin. (3) contine dispozitii de procedura, astfel ca cererea pentru stabilirea
termenului restituire, fie ca este vorba de alin.1 sau de alin. 2 se solutioneaza potrivit
procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedentiala.
Problema prescriptiei actiunii in restituire
Prima ipoteza este aceea in care imprumutul este acordat pentru un termen convenit de
parti.
o Trebuie sa analizam art. 2524 alin. (2) care vorbeste despre dreptul la actiune in
executarea obligatiilor de a da sau de a face. In cazul nostru este vorba despre o
obligatie de a da.
o Asadar, art. 2524 alin. (2) stabileste ca in cazul in care dreptul este afectat de un
termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la implinirea termenului, sau dupa
caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului stabilit exclusiv in favoarea
creditorului. Solutia nu este noua, exista si in vechea legislatie.
A doua ipoteza este aceea in care, termenul restituirii nu a fost stipulat de catre parti si a
fost stabilit prin hotarare judecatoreasca.
o S-a ajuns la concluzia ca in aceasta ipoteza, prescriptia incepe sa curga de la data
incheierii contractului. (este vorba ipotezele de la art. 2161 cand instanta stabileste
termenul)
A treia ipoteza este aceea in care, dupa implinirea termenului de prescriptie, se
efectueaza o plata benevola de catre imprumutat.

Cursuri Page 86

o Exista si in acest caz o solutie, la fel ca si in vechiul cod Cuza. o Imprumutatul ar fi

putut sa opuna prescriptia, dar desi aceasta a operat, totusi ei restituie imprumutul.
o Solutia este in art. 2506 alin. (3) care stabileste ca cel care a executat de buna voie
obligatia, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu are dreptul sa ceara
restituirea prestatie, indiferent daca la data executarii, nu stia ca termenul
prescriptiei era implinit.
o Este vorba aici de o obligatie naturala (obligatia care nu mai este sanctionata, in caz de
neexecutare printr-o sanctiune juridica, insa ai oricum obligatia morala, fireasca de a
duce la indeplinire indatoririle, chiar daca ai putea sa opui prescriptia. Prescriptia este o
institutie imorala, dar care este necesara pentru a impune ordine, certitudine in
functionarea societatii. "Cei care invoca exceptia prescriptiei, refuza sa se lupte onest"
-Lucian Mihai :)) )
O alta ipoteza este aceea in care intervine raspunderea imprumutatului, in cazul in care
acesta nu isi executa, la scadenta, obligatia de restituire.
o Art. 2164, alin. (3) vorbeste ipoteza in care nu este posibil sa se restituie bunuri de
aceeasi calitate, cantitate, insa aceasta situatie de multe ori este psobila, deoarece
genera non pereunt.
o Insa, exista situatia in care anumite fructe, mango, de exemplu, din insulele hawaii, nu
pot fi restituite la scadenta, deoarece sunt foarte rare si se gasesc greu.
o In acest caz, imprumutatul trebuie sa plateasca contravaloarea bunurilor respective. Ea
se stabileste prin raportare la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta. In
functie de data si de loc, aceasta valoarea poate sa fie mai mare sau mai mica.
Ipoteza in care nu avem o clauza stabilita de parti cu privire la data restituirii
o In asemenea situatii, in lipsa de norme speciale, trebuie sa se revina la dreptul comun
-valoarea se stabileste prin raportare la momentul pronuntarii hotararii
judecatoresti.
o Este evident ca bunurile vor fi restituite dupa momentul pronuntarii hotararii, nu se
poate stabili un moment anterior pronuntarii hotararii.
o Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate
sa obtina alte bunuri de aceeasi natura si calitate, dar nu inainte de pronuntarea
hotararii, ci dupa momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Dar dupa ce
judecatorul a pronuntat hotararea, acesta nu mai poate sa intervina in situatia
respectiva.

Obligatia extracontractuala a imprumutatorului

Situatia imprumutatorului, in cazul in care avem un contract unilitaral, iar din
contract nu se naste nicio obligatie pentru imprumutator.
Pe temei extracontractual, imprumutatorul poate sa aiba o obligatie, care rezulta din art.
2166, in ceea ce priveste raspunderea pentru vicii.
Astfel, imprumutatorul este tinut, ca si la comodat, sa repare prejudiciul cauzat de viciile
bunului imprumutat.
Bunurile de gen, in principiu, nu prea produc vicii. Dar daca s-au cauzat vicii, va exista
o obligatie de a repara prejudiciile nascute. Insa aceasta obligatie nu se naste in temeiul
contractului incheiat intre parti, ci in temeiul raspunderii civile delictuale.
Alin. (2) al art 2166 din NCC, vorbeste de ipoteza in care imprumutul este cu titlu
oneros,
imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat din cauza viciilor
bunurilor imprumutate, aplicandu-se in mod corespunzator, regulile referitoare la garantia
vanzatorului. Asadar, sunt incidente aici, reguli de la materia vanzarii.

MPRUMUTUL CU DOBNDA
Acest imprumut poate sa fie si cu titlu oneros, nu numai cu titlu gratuit, cum este la
imprumutul de folosinta.
Este ipoteza reglementata de art. 2167 din NCC.

In cazul mprumutului cu dobnda, avem un contract prin care se naste si o obligatie de

plata, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen.
mprumutatul are, pe langa obligatia sa principala de restituire a bunului, si inca o alta
obligatie, anume aceea de a plati si o dobnda, care este o contraprestatie fata de
serviciul ce a fost acordat. Practic, este vorba de o contravaloare a prestatiei savarsite de

Cursuri Page 87

catre imprumutator, este un echivalent al utilizarii capitalului, ce i-a fost pus la dispozitie
de catre imprumutat.
Aceasta contraprestatie se numeste dobanda.
Aceasta dobanda este remuneratorie, deoarece remunereaza serviciul ce a fost primit de
catre imprumutat.
Ca natura juridica, aceasta dobanda este fruct civil (nu este product, nu consuma din
continutul bunului).
Aceasta forma de dobanda (remuneratorie) trebuie sa fie distinsa de dobanda penalizatoare.
Aceasta distinctie rezulta implicit din dispozitiile NCC, dar si explicit din dispozitiile OG
13/2011 referitoare la dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii
banesti, precum si reglementarea unor masuri financiar fiscale din domeniul financiar
fiscal.
Ne intereseaza aici doar partea legata de dobanda legala remuneratorie si penalizatoare,
insa aceasta nu a intrat inca in vigoare, avand nevoie de modificari.!!!!!!
Rezulta din dispozitiile speciale ale art. 1 alin. 2 din OG 13/2011, ca dobanda datorata de
debitorul obligatiei de a da o suma de bani, la un anumit termen, calculata pentru perioada
anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita dobanda
remuneratorie.
Alin. (3) al aceluiasi art 1 din OG 13/2011 stabileste ca dobanda datorata de debitorul
obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita
dobanda penalizatoare.
Art. 1
(1) Prile sunt libere s stabileasc, n convenii, rata dobnzii att pentru restituirea unui
mprumut al unei sume de bani, ct i pentru ntrzierea la plata unei obligaii bneti.
(2) Dobnda datorat de debitorul obligaiei de a da o sum de bani la un anumit termen,
calculat pentru perioada anterioar mplinirii termenului scadenei obligaiei, este denumit
dobnd remuneratorie.
(3) Dobnda datorat de debitorul obligaiei bneti pentru nendeplinirea obligaiei
respective la scaden este denumit dobnd penalizatoare.
(4) Dac nu se precizeaz altfel, termenul dobnd din prezenta ordonan privete att
dobnda remuneratorie, ct i dobnda penalizatoare.
(5) Prin dobnd se nelege nu numai sumele socotite n bani cu acest titlu, ci i alte
prestaii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se oblig drept echivalent al folosinei
capitalului.

Dobanda penalizatoare intra in conceptul de daune-interese moratorii.

Mai este denumita si dobanda moratorie, fiind vorba despre o sancionare a indeplinrii cu
intarziere a obligaiei existente.
Art. 4 din OG 13/2011 stabileste ca unde se intaleste doar termenul "dobanda", trebuie avuta
in vedere atat dobanda remuneratorie cat cea si dobanda penalizatoare.
Imprumutul cu dobanda are in vedere dobanda remuneratorie. Se va analiza atat
dobanda remuneratorie cat si dobanda penalizatoare. Dobanda penalizatoare se va analiza
dupa epuizarea acestui contract.
Imprumutul cu dobanda este de fapt un imprumut cu titlu oneros. Intra aici nu numai
situatiile cand dobanda este reprezentata de o suma de bani, dar si cand dobanda este
reprezentata de o prestatie referitoare la bunuri de gen, altele decat sumele de bani (banii sunt
tot bunuri de gen). De cele mai multe ori insa, este vorba de sume de bani. Insa dobanda
poate fi formata si din alte bunuri de gen decat banii.
In cazul imprumutului cu dobanda, contractul de consumatie are un obiect dublu:
o lucrul care se da cu imprumut (este un capital) o
dobanda
Imprutumul cu dobanda ramane un contract unilitaral, fiindca si in acest caz, numai o
parte se obliga, astfel ca imprumutatul trebuie sa restituie lucrul si sa plateasca si dobanda.

Lucrul imprumutat
Atunci cand este vorba de un imprumut de bani, la scadenta trebuie sa fie restituita suma
imprumutata, indiferent de alte cauze, cu exceptia cazului cand prin lege speciala s-ar
dispune altfel.

Cursuri Page 88

 De la principiul nominalismului monetar, exista o situatie speciala care numai aparent este o
exceptie: situatia in care schimbarea valorii monedei a avut loc ulterior scadentei, si dupa ce
debitorul a fost pus in intarziere, se admite reevaluarea sumei imprumutate.
Exemplu: o asemenea situatie a fost intalnita intr-o speta solutionata de CSJ in anul
2002 in care s-a decis ca principiul nominalismului monetar, nu este aplicabil
atunci cand:
Intarzierea nu a fost stabilita conventional (pentru intarzierea bunului), iar
debitorul imprumutului, intr-o perioada previzibil inflationsta, profitand de
nestipularea termenului de restituire, nu a a achitat voit suma pe care o primise cu
imprumut, pentru o perioada indelungata, tocmai pentru a determina, prin
neexecutarea obligatiei sale, scaderea valorii banilor imprumutati. Aceasta situatie
a fost data in lumina Codului Cuza, insa este aplicabila si astazi, in sistemul NCC.
Dobanda remuneratorie - fructe civile
Dobanda remuneratorie ca natura juridica este un fruct civil.
Pentru ca imprumutul sa fie purtator de dobanzi (in bani sau alte bunuri) este nevoie de
o clauza in acest sens. Daca nu exista o astfel de clauza expresa, dobanda nu este
datorata de drept.
Aceasta regula rezulta din definitia art. 2167 care stabileste faptul ca avem imprumut
cu dobanda, cand, in temeiul unui contract sau a unei clauze se naste aceasta
obligatie.
Aceasta regula rezulta si din OG 13/2001 art. 6, care spune ca: dobanda trebuie
stabilita mai
intai prin act scris, (ea este valabil stabilita printr-o clauza scrisa, inscrisul sub
semnatura privata este suficient).
Art. 6 stabileste si sanctiunea pentru ipoteza in care avem clauza contractuala, care nu
este stabilita prin act scris.
o Textul spune ca in lipsa actului scris, se datoreaza numai dobanda legala. Daca
partile au vrut sa stabileasca o dobanda, si avem o clauza, dar nu este constatata
printr-un act scris, avem o dobanda, insa care nu poate fi mai mare decat dobanda
legala. Exista cazuri in care putem avea o dobanda mai mare decat dobanda
legala.
o Daca imprumutatul plateste dobanzi fara ca acestea sa fie stipulate, sau plateste
dobanzi mai mari fara sa fie stipulate, fara sa fie depasite limite stabilite prin lege,
nu le poate resolicita, nu poate cere restituirea si nici nu le poate imputa asupra
capitalului. La scadenta, cand restituie bunurile imprumutate, nu poate scadea din
ele, dobanda astfel platita, fapt ce rezulta din OG 13/2011 si din principiile
referitoare la obligatiile naturale.
Se admite ca se poate cere repetitiunea, daca imprumtatul dovedeste ca a platit
din eroare.
In ipoteza diferita, in care partile au stipulat ca exista dobanzi, dar nu au stabilit
cuantumul acestora, conform art. 2 din OG 13/2011, se va plati dobanda numita
legala, prezumandu-se ca partile la aceasta s-au referit.
o Aceasta solutie trebuie sa fie aplicata si in ipoteza in care exista dispozitii legale
care stabilesc ca exista obligatii care sunt purtatoare de dobanzi, dar nu se
stipuleaza cuantumul acestora.
Dobanda legala este stabilita prin OG13/2011, care priveste diverse situatii.
Regula este cuprinsa in art. 3 alin. (3) din acest act normativ care spune ca: rata
dobanzii legale se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR, care este
rata dobanzii de politica monetara, stabilita prin hotarare a consililui de administratie a
acestei banci, nivel diminuat cu 20%.
Dobanda legala este asadar 80% din dobanda de referinta stabilita de BNR.
Dobanda de referinta este dobanda de politica monetara.

Regula este ca trebuie sa vedem care este dobanda de referinta, stabilita potrivit
reglementarilor BNR, ea fiind stabilita prin decizia a consiliului de administratie al
BNR. Dobanda legala este asadar doar 80% din dobanda de referinta.
Dobanda de referinta este stabilita de BNR periodic, din timp in timp. nainte, era
aplicabila OG 9/2000, conform careia BNR avea obligatia sa stabileasca dobanda de
referinta in fiecare luna. Dobanda legala era egala 80% din dobanda de referinta, dar
numai din dobanda de referinta care stabilita din luna ianuarie, pentru primul sem al
anului, respectiv 80% din luna iulie, pentru al doilea semestru al anului. Se publica in
Monitorul Oficial numai in ianuarie si in iulie. Acest criteriu a fost inlaturat, era un
criteriu formal pentru ca evolutiile economice in 6 luni pot sa fie dramatice, foarte mari.

Cursuri Page 89

Avem exceptii de natura juridica de la aceasta regula: Prima exceptie o regasim in art. 3
alin. (1) - stabileste ca dobanda remuneratorie este egala cu nivelul ratei dobanzii de referinta,
nemodificat, in ipotezele in care, potrivit alin. (3) al art 3, este vorba despre raporturi juridice
care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ, in sensul art 3. alin. (3) din
NCC.
O Textul vrea sa spuna ca in raporturile dintre profesionisti, dobanda legala este chiar
la nivelul dobanzii de referinta. Aceasta inseamna ca ar fi vorba de o dobanda legala
in raporturi comerciale. Insa nu mai avem raporturi comerciale, avem doar raporturi
dintre profesionisti.
O Art 3 alin. (1) stabileste ca noul cod civil se aplica tuturor raporturile dintre particulari,
precum si acestia dintre orice alte subiecte de drept civil.
O Activitatea de exploatare a unei intreprinderi (profesionistul este intreprinzatorul) in
sensul de activitate presupune exercitarea sistematica de catre una sau mai multe
persoane a unei activitati organizate, indiferent daca are scop lucrativ (indiferent
daca are scop de profit sau non-profit).
O Art. 3 alin. (3) din OG 3/2011 stabileste ca aceasta dobanda se aplica raporturilor juridice
care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ.
O Aici se reduce domeniul de aplicare definit de art. 3 din OG 3/2011. Textul ne vorbeste
de profesionistii care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Doar atunci dobanda
legala este egala cu dobanda de referinta. Nu exista niciun motiv pentru care
intreprinderilor fara scop lucrativ nu s-ar aplica aceasta regula. Este vorba mai ales de
asociatii si fundatii (intreprinderi fara scop lucrativ). Aceste asociatii si fundatii au
dreptul sa desfasoare activitati economice, pentru a duce la indeplinire scopul
nelucrativ. Se face trimitrere la legea privind asociatiile si fundatiile.
o In cazul asociatilor si fundatii, care desfasoara activitati economice,trebuie
mentionat ca fundatiile nu au membrii, ci doar asociatiile au membrii.
o Dobanda legala este asadar, 80% din dobanda de referinta. Exceptia priveste
relatiile dintre profesionisti.
A doua exceptie este stabilita de art. 4 din OG 13/2011 care stabileste ca in raporturile
juridice cu element de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a
stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an, desigur, daca nu s-a
convenit altfel.
O Este ipoteza in care partile nu au stabilit ele, prin clauza lor, nivelul dobanzii legale,
astfel incat
se aplica nivelul dobanzii legale prezumate de 6%. O Dobanda legala se aplica atunci
cand partile au stipulat ca se aplica dobanda legala, dar nu
au stipulat nivelul ei, Partile pot stabili prin conventii rata dobanzii. O Art. 1 din
OG13/2011 stabileste aceste principiu si anume ca partile pot stabili prin conventii,
rata dobanzii, atat pentru un imprumut, cat si pentru o obligatie baneasca.
O O alta situatie importanta este regasita in art. 5 alin. (1)din OG 13/2011 care spune
ca: in raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop
lucrativ in sensul art. 3 alin. (3) din NCC, dobanda convenita nu poate depasi dobanda
legala cu mai mult 50% pe an. Asadar, in raporturile dintre neprofesionisti, partile
pot sa convina care este nivelul dobanzii, dar nu pot sa depaseasca cu mai mult de
50% nivelul dobanzii legale.
O Dobanda de referinta avuta in vedere pentru dobanda legala este stabilita potrivit un act
de reglementare (adoptat pe in ianuarie 2012) si stabileste la un nivel anume, procentual
pentru dobanda remuneratorie. Acum este 5.75%, dar se schimba foarte des.
O Rezulta ca in raporturile dintre profesionisti nu exista o limita pentru stabilirea prin
conventie a dobanzii remuneratorii.
Ce se intampla daca partile au stabilit o dobanda mai mare decat dobanda maxima ?
Art. 5 alin. (2) din OG 13/2011 raspunde la aceasta ntrebare si stabileste ca orice clauza care
incalca aceasta regula este nula de drept si in acest caz, creditorul este decazut din dreptul de a
predinte dobanda legala.

Se poate piati anticipat dobanda?

Cursuri Page 90

 Da, se poate.
Potrivit art. 2170 din NCC: plata anticipata a dobanzii se poate efectua, pe cel mult 6
luni.
Aceasta dispozitie rezulta si din art. 7 al OG 13/2011.
Daca rata dobanzii este doar determinabila (adica s-au stabilit doar criterii), eventualele
surplusuri sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata
imprumutului, cu exceptia ultimei rate care ramane intodeauna castigata in intregime de
imprumutator. Trebuie retinut ca exista niste reguli speciale pentru ipoteza platii anticipate
a dobanzilor.

Cursuri Page 91

Curs 16 - Lucian Mihai

22 ianuarie 2012

Contractul de imprumut de
consumatie mprumutul cu
dobanda Anatocismul
Presupune situatia in care se percepe dobanda la dobanda.
Nu se percepe dobanda la capital, asupra capitalului (sumei date cu imprumut), ci
asupra dobnzii. Poate sa conduca la cresterea cuantumului dobanzii si poate sa
determine in acest fel aplicarea unei dobanzi mai mari decat nivelul permis de lege.
In aceasta privinta, art. 8 din OG 13/2011 arata in alin. (1) ca dobanda se va calcula
numai asupra cuantumului sume imprumutate.
Insa alin. (3) introduce urmatoarea exceptie: dobnzile remuneratorii se pot capitaliza
si pot produce dobanzi.
Este admisibil ca suma de bani obtinuta cu titlu de dobanda remuneratorie, la scadenta
dobanzii sa fie introdusa capital (suma imprumutata), devenind astfel capital.
De la aceasta data a capitalizarii sale, pentru viitor, este admisibila perceperea de
dobanzi si asupra acestei sume de bani obtinute initial cu titlu de dobanda
remuneratorie.
mprumutul cu dobanda, dobanda care constituie o contraprestatie pentru serviciul
primit de catre imprumutat, poate sa constea intr-o suma de bani, dar poate sa constea si
in alte bunuri de gen (si sumele de bani sunt bunuri de gen).
mprumutul de consumatie poarta intodeauna asupra unor bunuri fungibile si
consumptibile, iar imprumutul de bani constituie numai o specie a imprumutului
de consumatie.
In aceste conditii, este necesar ca mai departe sa analizam regulile speciale privind
raspunderea imprumutatului pentru neindeplinirea obligatiilor sale, in cazul
imprumuturilor banesti.
Exista reguli speciale pentru imprumutul de bani in ipoteza in care imprumutatul nu isi
indeplineste obligatiile nscute in urma unui acest fel de contract (obligatii dintr-un
imprumut care are ca obiect o suma de bani).
Este vorba de raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor banesti, reguli
generale din teoria generala a obligatiilor, ele se aplica atat in ceea ce priveste regulile
din Codul Cuza, cat si in legatura cu NCC.
Asemenea reguli exista in NCC, dar ele au existat si in Codul Cuza si reglementarile
din Codul Cuza continua sa se aplice in situatiile anume prevazute de LPA.
Fata de importanta problemei, se vor face referiri si la reglementari din Codul Cuza.
Textul din Codul Cuza este art. 1088.
o La obligatiile care au drept obiect o suma oarecare, daunele-interese pt
neexecutare nu
pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale. o Aceste
daune-interese sunt in cuantumul dobanzii legale, se cuvin fara ca creditorul sa
fie tinut a justifica despre vreo paguba pe care o are. o Ele nu sunt debite
decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care dupa lege,
dobanda curge de drept.
Din acest acest text, prima disputa a desprins urmatoarele reguli fundamentale, care se
pot aplica si astazi, nu numai in cazul nerespectarii obligatiilor de catre o persoana a
primit un imprumut, ci se aplica ori de cate ori o persoana are o obligatie de natura
baneasca catre o alta persoana, dar nu si-o indeplineste.
Reguli in ceea ce priveste vechiul 1088 din Codul Cuza:
1. se vor plati daune interese moratorii, pentru neexecutarea la scadenta, la termen, a
acelei
obligatii banesti, iar aceste daune-interese moratorii sunt in cuantumul dobanzii legale,
sunt
echivalente cu dobanda legala.
o Aceasta nu inseamna ca aceste sume de bani platite cu titlu de daune-interese
moratorii ar fi dobanda remuneratorie, intrucat ele nu sunt fructe civile,
produse de catre capital.
o Daunele-interese moratorii sunt o forma de sanciune in cadrul rspunderii
contractuale (in cazul de fata).

Cursuri Page 92

o Ele acopera prejudiciul creat creditorului obligatiei banesti prin "mora", prin
neexecutarea la termen a acestei obligatii. o Rezulta ca ne aflam in situatia dobanzii
penalizatoare, iar nu a dobanzii remuneratorii,
in sensul OG 13/2011. o Cuantumul se indentifica prin trimitere la cuantumul
dobanzii legale, aplicabile in
situatia respectiva.
o Sub acest aspect, art. 1 in alin. (2) si (3) distinge intre cele doua forme de dobanda
remuneratorie si penalizatoare si le defineste.
Potrivit alin. (3), dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru
neindeplinirea obligatiei respective la scadenta, este denumita dobanda
penalizatoare (sau sanctionatorie).
Dobanda remuneratorie, conform alin. (2) este dobanda datorata de
debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata
pentru perioada anterioara implinirii scadentei obligatiei.
Daca nu este indeplinita la termen o asemenea obligatie ce are ca obiect
o suma de bani, debitorul trebuie sa plateasca dobanzi legale , dar
cuantumul este configurat de la dobanda legala.
2. Creditorul unei asemenea obligatii banesti neexecutate la termen nu este obligat sa
dovedeasca nici existenta pagubei suferite prin aceasta intarziere si nici cuantumul
concret
al acesteia in situatia respectiva, dupa cum nici debitorul nu are dreptul sa incerce
sa
dovedeasca faptul ca, eventual, creditorul sau ar fi suferit o paguba mai mica decat
cuantumul dobanzii legale.
o Exemplu: daca x a imprumutat pe y cu 100 lei pana pe 1 februarie, x se asteapta ca
pana la data de 1 februarie sa primeasca inapoi suma de bani pentru a folosi acel
capital. X ar fi putut sa imprumute pe altcineva daca ar fi avut 100 lei si ar fi avut
dreptul sa obtina, daca dorea si cealalta parte era de acord, cel putin dobanda legala.
Practic, X ar fi privat de dreptul de a primi dobanda legala de 6% pe an.
Daca X are nevoie de bani, dar nu primeste inapoi suma de bani de 100, va
trebui sa se imprumute de la altcineva, dar este posibil sa plateasca la randul
lui catre un tert dobanda legala pentru a obtine imprumutul.
3. Punerea in intarziere a debitorului, care este necesara pentru curgerea daunelor
interse
moratorii se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, iar nu si prin
notificare.
o Daca nu s-a respectat obligatia de restituire a imprumutului banesc la termen, exista
posibilitatea de a solcita:
obligarea celeilalte parti la restituirea sumei
obligarea partii respective la daune-interese moratorii, adica la plata de
dobanzi legale.
o Dobanzile moratorii (dobanda penalizatoare) pot sa curga de la data de la data
punerii intarziere. Trebuie efectuata punerea in intarziere, care se face
printr-o notificare, scrisoare.
o Textul spune ca se poate trimite o notificare, insa nu inseamna ca din momentul in
care a primit scrisoarea din momentul in care o primeste, ci trebuie ca
creditorul sa introduca actiune in justitie, iar de la data introducerii acelei
actiuni, incep sa curga daunele interese moratorii.
o Se poate intampla situatia in care creditorul este de rea-credinta, care lasa sa treaca
timpul, fara a depasi termenul de prescriptie pt a acumula dobanzi, dupa
momentul punerii intarziere, pentru a crea o situatie impovorataoare pentru
debitor. Astfel, procesul ar trebui sa inceapa cat mai repede, pentru ca pana nu
incepe, nu incep sa curga dobanzile.
Acestea sunt regulile fundamentate de codul Cuza. Aceste reguli au fost pastrate si in
NCC.
Regulile din NCC si actele normative referitoare la dobanda penalizatoare (daunele
interese moratorii pentru nerespectarea obligatiilor banesti)
Sediul materiei: art. 1535 din NCC, care este indicat si in cuprinsul art. 10 din OG
13/2011 ca fiind aplicabile impreuna si cu dispozitiile din NCC refeitoare la clauza
penala - art. 1538-art. 1543.
Mai sunt aplicabile dispozitiile art. 3 alin. (2) din OG 13/2011.
Art. 1535, care face parte din materia referitoare la prejudiciu, care priveste
executoarea silita a obligatiilor.
o Acest articol vorbeste despre prejudiciul cauzat prin intarziere executarii unei
obligatii banesti. Arata cum poate fi acoperit cauzat de mora, in ipoteza in care

Cursuri Page 93

nu a fost indeplinita la scadenta obligatia baneasca. Practic, domeniul este

indentic cu sfera art. 1088 din vechiul Cod Cuza.
Art 1535 din NCC alin. (1) - daca o suma de bani nu este platita la scandenta,
creditorul are dreptul la daune-interese moratorii.
o Are dreptul la aceste daune de la scadenta si pana in momentul platii capitalurilor
(suma
de bani care ar fi trebuit sa fie platita la scadenta) o Aceste daune-interese
moratorii vor fi in cuantumul convenit de parti, ceea ce face
trimitere indirecta la institutia clauzei penale, cand cuantumul prejudiciului este
stabilit
in mod conventionale (art. 1538-1543 NCC).
Art. 1535 mai spune ca in ipoteza in care nu exista o clauza penala, nu exista o
conventie a partilor cu privire la cuantumul daunelor moratorii, atunci cuantumul
daunelor moratorii pentru neindeplinirea obligatiei banesti este cel prevazut de lege.
o Textul trimite la reglementarile speciale privind cuantumul daunelor interese
moratorii
pentru neindeplinirea unei obligatii banesti. o
Legislatia speciala in acest domeniu este OG 13/2011.
Alin. (1) din 1535 NCC - creditorul poate sa ceara daune -intere moratorii, fara a
trebui sa dovedeasca existenta unui prejudiciu, ceea ce este la fel ca in art. 1088 din
vechiul Cod Cuza.
Art. 1535 mai spune ca intr-o astfel de situatie, debitorul care nu si-a indeplinit la
scadenta obligatia de a plati suma de bani, nu are dreptul sa incerce sa faca dovada
ca prejudiciul suferit de creditor, ca urmare a intarzierii plati, ar fi mai mic. Si acest
aspect este reluat din art 1088 din vechiul Cod Cuza.
o Potrivit art. 1088, nici creditorul nu putea sa faca dovada ca prejudiciul sau ar fi
mai mare decat cuantumul dobanzii legale. Practic nici creditorul, nici debitorul
nu puteau face dovada ca prejudiciul ar fi mai mic sau mai mare.
Alin. (2) din 1535 - daca debitorul datora dobanzi mai mari inainte de scadenta,
(daca era vorba de un imprumut cu stabilit cu dobanda conventa de parti, intr-un
cuantum mai mare decat dobanda legala, ceea cee ste admisibil) daunele-moratorii
(sanctiunile) sunt datorate, dupa scadenta, la nivelul aplicabil inainte de scadenta,
iar nu la un alt nivel.
Alin. (3) din 1535 - se poate intampla ca imprumutul sa fie cu dobanda, dar cu
dobanda legala.
o Poate creditorul, dupa scadenta, sa faca dovada ca prejudiciul pe care l-a suferit nu
poate fi acoperit doar prin daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale? o
Alin. (3) spune ca se poate, conform acestui articol creditorul poate sa faca
dovada ca a suferit un prejudiciu de intarziere, mai mare decat cel care ar putea
sa fie acoperit prin plata de daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale. o
Aceasta prevedere trebuie corobata cu articolul referitor la prejudiciul din NCC, in
care se spune ca prejudiciul trebuie sa fie acoperit integral.
Legea speciala OG 13/2011 - stabileste care este cuantumul daunelor
interese moratorii
Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
convenita) se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta (astazi este
5.75%) plus 4 puncte procentuale, astfel ca rata dobanzii legale
penalizatoare este de 5.75% + 4 = 9.75%.
Acest aspect este o noutate fata de OG 9/2000, unde dobanda
penalizatoare era stabilita in acelasi cuantum ca si cea remuneratorie. OG
13/2011 face aplicarea in Romania, a prevederilor art 2 pct. 6 din
directiva 2011/7 a UE din 16 februarie 2011, privind combaterea
intarzierii in efectuatrea platilor in tranzactilor comerciale. Se stabileste
faptul ca statele urmeaza sa reglementeze dobanda penalizatoare prin
aplicarea unor procente de pana la 8%. BNR a adaugat doar 4% la 5.75%.

Alin. (1) din art 1535 NCC - posibilitatea partilor de a conveni care este cuantumul
daunelor interese moratorii. Trebuie mentionat faptul ca aceasta posibilitate se
realizeaza prin clauza penala.
o Este o clauza de drept civil.
o Ea stabileste care sunt sanctiunile pentru neexecutarea unei obligatii contractuale si
stabileste cuantumul daunelor interese, fie ca este vorba de daune-intere
compensatorii, sau moratorii.
Clauza penala este reglementata in art. 1538 - 1543. Pana in prezent, au fost descoperite
reguli care existau si in art. 1088 din VCC. Acest articol spune ca nu se datoreaza
daune-intere moratorii decat din momentul in care se introduce actiunea in judecata,
iar creditorul reclamant a realizat o punere in intarziere printr-o notificare, mai inainte
de chemarea in judecata. Insa trimiterea notifcarii nu determina curgerea inceperii
dobanzii, ci introducerea actiunii.
Cursuri Page 94

 Art. 1535 introduce o noutate in ceea ce priveste daunele-interese moratorii si anume

daca acestea incep sa curga la scadenta. Eventuala punere in intarziere nu are niciun fel
de efect cu privire la inceperea curgerii dobanzilor.
De asemenea, in mod diferit fata de art. 1088, cererea de chemare in judecata nu are
influenta asupra momemntului din care incept sa curga dobanzile. Asadar,
daunele-interese moratorii incep sa curga de la scandenta.
Mai este necesara punerea in intarziere intr-o asemenea ipoteza?
o Punerea in intarziere a debitorului este reglementata in art. 1521-1522.
o Punerea in intarziere poate sa opereze fie de drept, fie la cererea creditorului.
Art. 1523 se ocupa de intarzierea de drept in intarzierea obligatilor.
o Alin. (1) - debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat in
conventie. o Alin. (2) - stabileste ca debitorul se mai afla de drept in intarziere in
cazurile de la acest articol.
Litera d) stabileste ca avem punere in intarziere de drept atunci cand nu a
fost executata obligatia de a plati o suma de bani asumate in exercitiul
activitatii unei interprinderi, unui profesionist.
Profesionistul cand are o obligatie de a plati o suma de bani este de drept pus in
intarziere.
Art. 1522 - punerea in intarziere de catre creditor - se face fie printr-o notificare, fie
printr-o cerere de chemare in judecata.
o Alin. (2) spune ca ea se poate comunica debitorului prin executor judecatoresc
sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
o Alin. (5) se ocupa de cererea de chemare in judecata, care este o forma de cerere de
chemare in judecata, fara insa ca anterior ca debitorul sa fi fost pus in intarziere
(de drept, prin notificare) ce confera debitorului parat dreptul de a executa obligatia
intr-un termen de buna voie, fara hotarare judecatoreasca, rezonabil, calculat de la
data de la care cererea i-a fost comunicata.
Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman
in

Cursuri Page 95

sarcina creditorului.
o Acesta este beneficiul punerii in intarzierii in ceea ce privete cererea de judecata.
Punerea in intarziere prin notificare nu schimba momentul curgerii daunelor-interese
(art. 1523, ele curg de la scadenta) insa ea ramane utila, deoarece creditorul reclamant
ar fi in pericol de a suporta cheltuielile de judecata, prevazute in ultima teza a alin. (5)
art. 1522.
Aceste reguli sunt aplicabile numai pentru raporturi contractuale.
Cand este vorba de raporturi de raspundere civila delictuala, exista intotdeauna
punerea in intarziere de drept a debitorului acelei obligatii.
o Art. 1523 spune la litera e) - obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite
extracontractuale.
Prescripia dreptului la aciune pentru plata dobnzilor.
Este posibil sa se fi stabilit ca dobnzile se pltesc prin prestaii succesive sau este
posibil sa se fi stabilit ca dobanzile sa se plateasca o singura data, la o singura scadenta.
(Procentul de 5.75% este pe an)
Cand dobanzile trebuie pltite la un singur termen, se aplica regulile generale
referitoare la prescriptie, incepe sa curga de la data scadentei dobnzilor.
o Aceasta data poate sa fie diferita fata de data stabilita la scadenta pentru restituirea
capitalului. Termenul de prescriptie curge pentru aceste doua momente diferite.
Daca dobanzile se platesc prin prestatii succesive, lunar, ne intereseaza Cartea a 6-a,
art. 2526 din NCC - dreptul la aciunea in executarea prestailor succesive
Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data in care fiecare prestatie devina
exigibila.
Trebuie mentionat si art. 2503 alin. (2) - daca nu a platit dobanda in ianuarie, dar a
platit-o in februarie, iar in martie iar a platit-o, faptul ca le-a platit in aceste luni, nu
inseamna ca nu curge prescriptia de la sfarsitul lunii ianuarie pentru acea luna
Momentul inceperii cursului prescriptiei nu este legat de inceputul prescriptiei
dreptului la actiune privind pretentia principala. Stingerea obligatiei principale, prin
plata (restituirea imprumutului) dar fara plata dobanzilor, nu atrage dupa sine
stingerea creantei cu privire la dobanzi.
Art. 2503 alin. (1) - odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal
(dreptul la restituire) se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesori, iar
dobanzile sunt pretenii accesorii.
o Daca creanta principala de restituire a sumei imprumutate se stinge prin
prescriptie, deoarece actiunea in restituire nu a fost exercitata in 3 ani, pe cale
accesorie se stinge si dreptul la dobanzile conventionale datorate pana la
stingerea perioadei principale, chiar daca pentru aceste dobanzi nu s-a indeplinit
insa termenul de prescriptie. Insa acest lucru este valabil doar pentru dobanzile
conventionale.
o Acest lucru nu este valabil pentru daunele-interese moratorii.
22 ianuarie
2012 20:52

Cursuri Page 96