Curs 1

5 octombrie 2011
17:00

DREPT CIVIL. CONTRACTELE SPECIALE. INTRODUCERE.

Regulile aplicabile reglementarii in materia contractelor:

1. Daca o anumita dispozitie expresa cuprinsa in reglementarea speciala vizeaza un anumit aspect al unui anumit
contract special, atunci in cazul acelui contract special, pentru acel aspect, se va aplica reglementarea speciala,
iar reglementare generala va fi inlaturata.
2. Intrucat reglementarea speciala este exceptionala, ea este de strica interpretare  daca exista indoieli rezonabile
cu privire la incadrarea unui anumit contract sau a unui anumit aspect al regimului sau juridic in reglementarea
speciala, atunci acelui contract, respectiv acelui aspect al sau, i se va aplica reglementarea generala.
3. Tot pentru ca are caracter exceptional, reglementarea speciala este de stricta interpretare  ea nu se va aplica
decat contractelor pentru care a fost prevazuta in mod expres, iar nu si altor contracte asemanatoare. In acest sens,
in temeiul art. 10, legile care deroga de la o dispozitie generala se aplica numai in cazurile expres si limitativ
prevazute.
4. Daca anumite aspecte ale unui contract special numit nu sunt reglementate prin regulile special destinate acelui
contract, atunci aspectele in cauza vor fi guvernate de regimul juridic general al contractelor.
5. Contractele pentru care nu s-a prevazut o reglementare speciala, care se numesc contracte nenumite, sunt
supuse in principiu numai teoriei generale a obligatiilor si contractelor, si numai cu totul exceptional,
reglementarilor aplicabile contractului special numit cu care se aseamana cel mai mult.  art. 1168

uneori un anumit contract special numit antreneaza in mod necesar efectele juridice ce nu cunosc o reglementare
nici in materia speciala rezervata acelui contract special si nici in materia teoriei generale a contractelor si
obligatiilor , dar care cunoaste totusi o reglementare in privinta unui alt contract special, caz in care se va aplica 5.

- Art. 1651 prevede ca dispozitiile privitoare la obligatiile vanzatorului se aplica in mod corespunzator in cadrul
obligatiilor instrainatorului avand in vedere ca este un contract de transmitere a proprietatii
- In cazul in care contractul de agentie confera agentului puterea de reprezentare, ii sunt aplicabile, pe langa
dispozitiile speciale referitoare la agentie si dispozitiile privind mandatul cu reprezentare, iar atunci cand
agentului nu i-a fost oferita puterea de reprezentare, contractului ii sunt aplicabile, pe langa prevederile
exprese referitoare la agentie, si cele referitoare la contractul de comision (specie de mandat fara
reprezentare) – art. 2095

Contracte speciale care comporta varietati:

- Reglementari speciale al unor subdiviziuni ale contractelor speciale:

o Sunt reglementate ca varietati de locatiune:
 contractul de inchiriere a locuintei
 contractul de inchiriere a spatiilor destinate exercitiului profesional
 contractele de arendare o Sunt reglementate ca varietati ale contractului de imprumut:
 imprumutul de consumatie
 imprumutul de folosinta o Sunt reglementate ca varietati ale contractului de comision:
 contractul de consignatie
 contractul de expeditie  comisionul fiind el insusi o varietate de mandat fara reprezentare

Stabilirea regimului juridic aplicabil unui contract incheiat in concret

1. Trebuie calificat contractul

2. Pe baza calificarii, trebuie identificata reglementarea aplicata

1. Calificarea contractului
- Presupune examinarea vointei partilor in ansamblul sau in scopul identificarii obiectului intelegerii lor

Cursuri Page 1
 - Notiunea de obiect al contractului este definitia in Nould Cod Civil si nu trebuie confundata cu obiectul
obligatiei  art. 1225 (art. 1226 – obiectul obligatiei)  se determina pe baza ansamblului clauzelor
contractuale – trebuie stabilit scopul principal pentru care fiecare parte a contractat (obiectul contractului)
- Cauza are 2 componente: o Scopul mediat o Scopul imediat
- Cauza este o conditie de validitate a contractului si are 2 componente:
o Cauza mediata  concreta, variabila
o Cauza imediata  abstracta, invariabila si tipica pentru o anumite categorie de contracte
 Reprezinta un instrument de calificare al contractului, in sensul ca grupandu-se cauzele imediate
ale fiecareia dintre partile contractului, se poate determina calificarea contractului pe care ele l-
au incheiat
- Se finalizeaza cu stabilirea naturii juridice a contractului concret. Odata ce s-a stabilit aceasta natura juridica
se poate identifica corpul de reglementari aplicabile diferitelor aspecte ale contractului (formarea, efectele si
incetarea)

2. Identificarea reglementarii aplicate

- In masura in care exista reglementari imperative in reglementarea speciala a contractului, se vor aplica in
mod prioritar acele reglementari, cu inlaturor oricaror alte dispozitii
- Daca nu exista reglementari imperative in materia speciala rezervata contractului, dar exista reglementari
imperative aplicabile in regimul juridic general al contractului si/sau obligatiei, atunci aceste ultime
reglementari vor inlatura orice alta dispozitie
- Pentru aspectele care nu fac obiectul unor reglementari imperative, se aplica in mod prioritar stipulatiile
contractuale.
- Pentru aspectele care nu fac obiectul nici unorr reglementari imperative, nici obiectul unor stipulatii
contractuale, se aplica normele supletive, cuprinse in reglementarea speciala destinata contractului.
- Pentru acele aspecte care nu sunt reglementate nici in reglementari imperative, nici in stipulatii, nici in
normele supletive speciale, se aplica normele supletive generale, iar in cazul in care contractul este nenumit si
aceste norme generale nu sunt indestulatoare  se aplica reglementarea speciala a contractului celui mai
asemanator.

CONTRACTUL DE VANZARE

- art. 1650: vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau dupa caz, se obliga sa transmita
cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca.
- Alin (2) art. 1650 = poate fi de asemenea transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de
proprietate sau orice alt drept :
- Dreptul de superficie poate fi transmis fara restrictii
- Dreptul de uzufruct (art. 714) poate fi transmis acum in temeiul NCC
- Dreptul de servitute este intotdeauna un accesoriu fata de dreptul de proprietate a fondului dominant 
poate face obiectul unei vanzarinumai impreuna cu acest drept, ori cu un dezmembramant al sau
- Dreptul de uz si abitatie nu pot fi vandute de titularul lor (art. 752) intrucat sunt drepturi strict personale. In
schimb, atunci cand se constituie un drept de uz/abitatie in schimbul unei sume de bani platite de titularul
dreptului contractul are natura juridica a unei vanzari, obiectul obligatiei vanzatorului fiind tocmai
constituirea dreptului de dezmembramant
- Dreptul de folosinta al strainilor asupra terenurilor restituire potrivit legii 10/2001 privind imobilele preluate
abuziv de catre stat in perioada comunista poate fi vandut !
Curs 2
12 octombrie 2011
17:06

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE

1. Notiune
Posibilitatea de a transmite prin vanzare un drept de creanta
○ In vechiul cod, cesiunea de creanta e reglementata la vanzare. In NCC e reglementata in teoria generala a
obligatiilor, in titlul VI, iar art. 1567 alin. (3), dispune ca daca cesiunea este cu titlu oneros, dispozitiile acelui capitol
se completeaza in mod corespunzator cu acele din materia contractului de vanzare-cumparare.

Cursuri Page 2
  In NCC se reglementeaza in art. 1315-1320 cesiunea de contract; apreciem ca daca aceasta cesiune este
consimtita in schimbul unei sume de bani platita de catre cesionar cedentului, atunci dispozitiile speciale
mentionate (1315-1320) se completeaza cu reglementarea contractului de vanzare-cumparare (este necesar
consimtamantul cocontractantului cedat)
Exista si drepturi care nu se pot transmite
 Drepturile personale
□ Dreptul de uz
□ Dreptul de abitatie
□ Dreptul de creanta personal (exemplu: dreptul la pensie)
2. Caractere juridice
1. Contract sinalagmatic
○ Fiecare parte isi asuma obligatiile in considerarea executarii obligatiilor celeilalte parti
○ Vanzatorul se obliga sa stramute dreptul ce face obiectul vanzarii si sa predea bunul ce face obiectul acelui
drept in considerarea platii pretului la care se obliga cumparatorul
○ Cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul in considerarea executarii obligatiilor asumate de vanzator
○ Vor fi in principiu aplicabile efectele contractelor sinalagmatice, exceptia de neexecutare, rezolutiunea si
teoria riscului

2. Contract oneros
○ Fiecare parte contracteaza pentru a obtine o contraprestatie echivalenta celei pe care si-o asuma

3. In principiu comutativ
○ De regula, la momentul incheierii contractului, partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor asumate prin
contract
○ Prin exceptie, este posibil ca fie existenta ori intinderea lucrului vandut, fie existenta ori intinderea pretului
sa nu fie cunoscute la momentul incheierii contractului, ceea ce ii va imprima acestuia un caracter aleatoriu.
 Exemplu 1: vanzarea pestelui pe care pescarul il va vinde intr-o anumita zi
 Exemplu 2: pentru un pret care depinde de un eveniment viitor si nesigur (contract aleatoriu - art.
1658, mai ales alin. (4). Cumparatorul nu suporta riscul ca bunul sa nu se realizeze, decat daca si l-a
asumat in mod expres.

4. In principiu consensual
○ Nu exista o dispozitie derogatorie aplicabila tuturor contractelo de vanzare fata de art. 1240 din Codul Civil
care consacra principiul consensualismului in materie contractuala ○ Vointa de a contracta poate fi exprimata:
 Verbal
 in scris
 printr-un comportament neindoielnic cu privire la intentia autorului de a produce anumite efecte juridice
○ Totusi, de la acest principiu este o exceptie extrem de importanta, care se aplica inclusiv unora dintre
contracte de vanzare, si anume art. 1244 in temeiul caruia trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub
sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi
inscrise in cartea funciara.
○ Potrivit art. 888 atunci cand transferul sau constituirea unor drepturi supuse inscrierii in cartea funciara se
realizeaza in temeiul unui contract, contractul trebuie sa imbrace forma autentica (notariala)
○ Vanzarea avand ca obiect transferul sau constituirea unui drept real asupra unui imobil este supusa formei
autentice ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta pentru ca, in principiu, de cate ori
obiectul dreptului este un imobil, transferul ori constiuirea dreptului este supus/a formalitatii de inscriere in
carte funciara
○ Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui autovehicul
de a completa un formular administrativ referitor la aceasta vanzare in fata organelor de politie competente
sa inmatriculeze autovehiculul pe numele noului proprietar.
 Aceasta obligatie prevazuta de OG 78/2000 privind inmatricularea vechiculelor si cartea de identitate a
acestora are un rol de evidenta administrativa reprezentand o operatiune administrativa prealabila
inmatricularii. In schimb completarea formularului nu afecteaza validitatea contractului de
vanzarecumparare, care se formeaz din momentul acordului dintre vanzator si cumparator privind
autovehicului si pretul sau. In temeiul acelui acord vanzatorul isi asuma inclusiv obligatia de a efectua
formalitatile necesare pentru ca bunul vandut (autovehiculul) sa ii poata servi cumparatorului potrivit
destinatiei sale firesti, care este circulatia pe drumurile publice.

Cursuri Page 3
  De asemenea, cumparatorul isi asuma implicit obligatia de a indeplini toate formalitatile necesare
pentru descarcarea vanzatorului de sarcinile ce revin proprietarului unui autovehicul. Fiecare dintre
parti este obligata fata de cealalta sa incheie, sa completeze formularul necesar pentru inmatricularea
autovehiculului pe numele noului proprietar si pentru a se opera modificarile corespunzatoare in cartea
de identitate a autovehiculului.

5. In principiu translativ
○ Fie se transmite, fie se naste obligatia ca in viitor sa se transmita un anumit drept
○ Cand prin intermediul vanzarii se constituie drepturi reale, care dezmembreaza proprietatea vanzatorului,
contractul de vanzare este constitutiv de drepturi

6. In principiu instantaneu
○ Decurge din caracterul translativ, intrucat in principiu transmiterea unui drept nu se poate realiza decat uno
ictu, iar nu prin prestatii succesive, ceea ce face ca mai in toate cazurile contractul sa fie instantaneu
○ Contractul isi pastreaza acest caracter si atunci cand plata pretului se face in rate, si aceasta din 2 motive:
 Un contract sinalagmatica este cu executare succesiva numai daca obligatiile ambelor parti sunt cu
executare succesiva
 Plata pretului in rate reprezinta doar o modalitate de executare a unei obligatii cu obiect unitar, care
este obligatia de plata a pretului convenit pentru ansamblul bunurilor

7. Conditiile de validitate
a. Capacitate
b. Consimtamant
c. Obiect

a. Capacitate
 Potrivit art. 1652 pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege
 Vanzarea este considerata un act de dispozitie intrucat prin intermediul sau iese un drept, de regula
real, din patrimoniul vanzatorului. In functie de valoarea dreptului poate fi calificat drept contract de
administrare la nivel patrimoniului.
 Exceptiile de la regula capacitatii sunt in numar de 3 in ceea ce priveste capacitatile de a cumpara si 1 in
ceea ce priveste capacitatile de a vinde

□ Incapacitatea de a cumpara

1. Alin. 44 alin. (2) din Constitutie, care a fost modificat in 2003. Constitutia din 1992
prevazuse ca cetatenii straini si apatrizii nu puteau dobandi terenuri pe teritoriul
Romaniei
◊ Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi terenuri in Romania decat prin succesiune
legala sau cu conditiile rezultand din aderarea Romaniei la UE sau din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate in conditiile
stabilite de legea organica.
◊ Printr-o decizie a Curtii Constitutionale s-a decis ca aceasta interdictie se aplica si la
persoanele juridice straine. Legea organica la care face referire este Legea 312/2005
privind dobandirea terenurilor de catre cetanii straini, apatrizi si persoanele juridice
straine, lege care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. Aceasta lege opereaza cu 3
distinctii:
a. Cetateni europeni si neeuropeni:
– Cetatenii din statele membre ale spatiului economic european
– Apatrizii din statele membre ale spatiului economic european
– Persoanele juridice inmatriculate in statele membre ale spatiului
economic
european (europenii) si pe de alta parti cetatenii altor state, apatrizii cu
domiciului in alte state si persoanele juridice inmatriculate in alte state

Cursuri Page 4
 – Cetatenii neeuropeni, apatricizii neeuropeni si persoanele juridice
neeuropene pot dobandi terenuri in Romania numai pe baza de
reciprocitate, pe baza tratatelor internationale la care Romania este parte
(se poate face un SRL cu capital in Romania pentru a cumpara terenuri etc)
b. Terenuri agricole si forestiere
– In categoria acestor "europeni" se mai face o distinctie: terenurile cu
destinatie agricola si forestiera nu le pot dobandi decat, in principiu, dupa
implinirea unui termen de 7 ani de la aderarea Romaniei la UE.
– Prin exceptie, ei pot dobandi asemenea terenuri si inainte de expirarea
termenului de 7 ani, daca isi asuma obligatia de a nu modifica destinatia
terenurilor pana la implinirea acestui termen si, in mod cumulativ, daca se
stabilesc in Romania ca fermieri independenti.
c. In ceea ce priveste celelate terenuri, legea opereaza o a treia distinctie intre
europenii care isi stabilesc resedinta in Romania si europenii care nu isi
stabilesc resedinta in Romania.
– Cei care isi stabilesc resedinta in Romania pot dobandi alte terenuri cu
destinatie agricola sau forestiera oricand dupa data aderarii Romaniei la
UE
– Ceilalti, care nu isi stabilesc resedinta in Romania, pot dobandit asemenea
terenuri numai dupa indeplinirea unui termen de 5 ani dupa aderarea
Romaniei la UE

2. Incapacitatea profesionistilor dreptului de a dobandi drepturi litigioase

◊ Potrivit art. 1653 alin. (1), sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii,
grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in
insolventa, nu pot cumpara direct sau prin persoane interpuse drepturi litigioase care
sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara
activitatea
◊ Conform art. 10, acesta se va aplica numai in cazurile prevazute de lege, fiind de
stricta interpretare si aplicare
◊ Drept litigios inseamna un proces inceput si neterminat cu privire la proprietarea unui
bun
◊ Instante judecatoresti - instanta care ar judeca ca prima instanta litigiul privind
dreptul cumparat
◊ La judecatori incapacitatea se extinde cu privire la orice drept litigios care in orice faza
procesuala ar putea sa intra in sfera de rezolvare a instantei in care isi desfasoara
activitatea. In consecinta, judecatorii ICCJ si judecatorii Curtii Constutionale sunt
incapabili sa dobandeasca orice drept litigios de pe teritoriul Romaniei.
◊ Alin. (2) prevede 3 ipoteze de exceptie in raport cu incapacitatea prevazuta de alin.
(1), ipoteze in care se apreciaza ca interesul de a dobandi dreptul litigios este legitim si
nu poate umbri prestigiul profesional al dobanditorului:
a. Cumpararea drepturilor succesorale, a cotelor-parti din dreptul de proprietate
de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz. O asemenea dobandire are ca
efect, in mod evident, intregirea proprietatii.
b. Cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a
nascut inainte ca dreptul sa fie litigios. Se intalneste aceasta problema in cazul
darii in plata.
c. Cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste
bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.
◊ Sanctiunea este nulitatea absoluta. Se considera ca scopul instituirii aceste incapacitati
este punerea la adapost a prestigiului profesiilor juridice.

3. Art. 1654 - vizeaza persoanelor care vand bunuri pe seama altora, si care, in consecinta
sunt incapabile sa cumpere acele lucruri
a. Sunt incapabili de a cumpara direct, sau prin persoane interpuse, mandatarii
pentru bunurile care sunt insarcinati sa le vanda cu aceeasi exceptie ca aceea
prevazuta de art. 1304 ( articol din materia reprezentarii)

Cursuri Page 5
  Potrivit acelei exceptii, aceasta incapacitate nu se va aplica in cazul in care
mandantul a consimtit expres ca mandatarul sa poata cumpara bunul, si nici in
cazul in care continutul contractului de vanzare ce urma a fi incheiat in
executarea mandatului a fost prevazut cu suficienta precizie incat sa inlature
posibilitatea
prejudicierii mandantului
 Sanctiunea nerespectarii este nulitatea relativa a contractului de vanzare
incheiat, la solicitarea mandantului, intrucat interesele lui sunt cele prejudiciate
b. Sunt incapabili de a cumparata direct sau prin persoane interpuse, parintii, tutorele,
curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le
reprezinta
 Se sanctioneaza cu nulitatea relativa intrucat ocroteste interesul particular al
reprezentantilor
c. Sunt incapabili de a cumparat direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin
licitatie publica, functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa,
executorii, precum si alte asemenea persoane , care ar putea influenta conditiile
vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le
administreaza ori a caror administrare o supravegheaza
a. Prin intermediul lor se face o vanzare pe care o pot influenta
b. Se vand bunuri pe care ei le administreaza
c. Nu administreaza ei bunurile vandute, dar supravegheaza aceasta administrare
 Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, intrucat ocroteste un interes public.
 Ei ajung sa vanda bunurile datorita unui interes public, de aceea nu au voie sa
cumpere. De aceea persoanele care vand sau supravegheaza vanzarea bunurilor
altuia trebuie sa o faca printr-o competenta de drept public sau pentru ocrotirea
unui interes public.

□ Incapacitatea de a vinde
 Art. 1655: "Persoanele prevazute la art. 1654 alin. (1) nu pot sa vanda bunurile proprii
pentru pret care consta intr-o suma de bani ce provine din vanzarea sau exploatarea bunului sau patrimoniului
pe care il administreaza sau a carui administrare o supravegheaza." b. Consimtamant
- Este supus regulilor generale ale teoriei generale a contractelor
- In cazul contractelor de vanzare, mai mult decat in cazul altor contracte, se intampla in practica ipoteze in
care consimtamantul este exprimat in mai multe etape, ipoteza numita in doctrine de formare progresiva a
contractului:
I. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
II. Faptul de optiune privind contractul de vanzare
III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare
IV. Dreptul de preemptiune
V. Contractul de arvuna

I. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare

 Promisiunea unilaterala de vanzare este contractul prin care o parte numita promitent se obliga fata
de cealalta parte, numita beneficiar, sa ii vanda in viitor un anumit bun
 Sediul materiei este dat in mod specific pentru materia contractului de vanzare de art. 1669-1670, iar
pentru teoria generala a contractului de art. 1279 care reglementeaza promisiunea de a contracta in
general
 Dupa cum rezulta din definitie, promisiunea de vanzare difera de oferta de vanzare prin aceea ca este
un contract, act bilateral de vointa, iar nu un act unilateral cum este oferta. Ea se numeste promisiune
unilaterala de vanzare intrucat numai o parte, promitentul, se obliga catre cealalta sa incheie contractul
promis, aceasta din urma ramanand libera sa decida daca il va incheia sau nu
 Promisiunea unilaterala de vanzare este un contract unilateral in cazul in care beneficiarul nu si-a
asumat nicio contraprestatie in favoarea promitentului, dar poate fi si contract sinalagmatic, atunci
cand in schimbul promisiunii, beneficiarul se obliga la o contraprestatie (Sa plateasca o suma de bani
sau sa efectueze o lucrare)
 Pentru ca promisiunea unilaterala de vanzare sa aiba un obiect determinat, este necesar ca ea sa
cuprinda toate elemetele necesare pentru formarea valabila a contractului promis, adica cel putin sa

Cursuri Page 6
 mentioneze bunul ce urmeaza a se vinde si pretul (minim criteriile de determinare a pretului) ce
urmeaza a se plati in cazul in care vanzarea va fi viabila. Daca nu cuprinde aceste 2 elemente,
promisiunea este nula pentru obiect nedeterminat (1279 alin. (1)).
 Tipica pentru promisiunea de a vinde este obligatia promitentului de a incheia in viitor contractul
promis. Acestei obligatii ii corespunde o creanta a beneficiarului, care poate pretinde incheierea
contractului. Este o creanta sub conditie pur potestativa din partea creditorului.
 Din structura acestei obligatii rezulta ca nu se confunda consimtamantul promitentului la contractul de
promisiune unilaterala cu consimtamantul promitentului la contractul promis. Prin consimtamantul
promitentului la contractul de promsiune unilaterala se naste obligatia lui de a incheia in viitor
contractul promis. Consimtamantul la contractul promis reprezinta executarea acestei obligatii. Nu
trebuie confundant consimtamantul la vanzare cu consimtamantul la promisiune. De aici rezulta ca
obligatia la contratul promis este o obligatie de a face si anume obligatia de a consfinti la contractul de
vanzare promis.
 Atunci cand legea prevede o anumita conditie de forma pentru contractul de vanzare promis, aceasta
conditie de forma nu se aplica promisunii, care este un contract distinct! Promisiunea de a vinde
drepturi supuse inscrierii in cartea funciara nu este supusa formei ad validitatem.

 Atunci cand promitentul nu-si executa obligatia de a incheia contractul promis

□ Potrivit art. 1279 alin. (2) in cazul in care promitentul refuza incheierea contractului promis,
beneficiarul are intotdeauna dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului, atat direct,
cat si indirect, decurgand din neexecutarea obligatiei contractuale asumate prin promisiune.
□ Conform art. 1279 alin. (3) coroboat cu art. 1669 alin. (1) si (3), in cazul in care toate celelalte
conditii de validitate a contractului promis, cu exceptia consimtamantului promitentului, sunt
intrunite, beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sa pronunte o hotarare care sa
substituie consimtamantul promitentului la incheierea contractului promis. Aceasta hotarare are
natura juridica a unei executari silite in natura a obligatiei de a incheia contractul, asumata prin
promisiune.
□ Ca efect al hotararii, contractul va fi considerat incheiat in termenii ce fusesera stabiliti prin
promisiune. Vanzatorul va fi obligat sa stramute proprietatea si sa predea bunul, cumparatorul va
fi obligat sa plateasca pretul, iar aceste obligatii vor fi consemnate in hotararea judecatoreasca,
ce este un titlu executoriu, deci poate fi pusa in executare silita prin intermediul executorului.
□ Actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa substituie consimtamantul
promitentului la contractul promis este supusa unei prescriptii speciale, care, potrivit art. 1669
alin. (2) este de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Aceasta este data la care
expira termenul pe care partile ar fi trebuit sa il prevada in contractul de promisiune unilaterala
pana la care beneficiarul putea pretinde promitentului sa incheie contractul promis. In cazul in
care nu au prevazut acest termen se va considera ca acesta este un element secundar pe care ei
au convenit sa il stabileasca ulterior.
□ In temeiul art. 1182 alin. (2) este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor
esentiale ale contractului, pentru ca aceasta sa fie valabil, chiar daca lasa unele elemente
secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane.
Conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare,
instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului,tinand seama,
dupa imprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor.

c. Obiect
Curs 3
19 octombrie 2011
17:06

I. Promisiunea unilaterala de vanzare

- Atunci cand are ca obiect vanzarea unui drept real asupra unui imobil, ea este supusa notarii in cartea funciara
pentru opozabilitate fata de terti si anume fata de tertii dobanditori ai bunului sau a altor drepturi asupra acestuia
de la promitent
- Regimul notarii promisiunii in cartea funciara este stabilit de art. 906 NCC. Potrivit acestui text, sub sanctiunea
respingerii cererii de notare, promisiunea supusa inscrierii trebuie sa prevada termenul in care urmeaza a fi

Cursuri Page 7
 incheiat contractul. De la expirarea acestui termen curge termenul de prescriptie a actiunii pentru o hotarare
judecatoreasca care tine cont de consimtamantul promitentului.
一 Natura juridica a acestui termen - este un termen extinctiv in care beneficiarul poate pretinde promitentului
sa incheie contractul promis (conditie pur potestativa din partea creditorului). Pana la expirarea acestui
termen beneficiarul trebuie sa isi exprime dorinta de a incheia contractul, sub sanctiunea decaderii.
○ Daca partile nu au prevazut care este termenul pana la care se poate incheia contractul promis ; art. 1415
alin. (2) potrivit caruia "atunci cand, prin natura sa, obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie
prin care acesta sa poata fi determinat, instanta de judecata poate sa fixeze termenul. Cererea pentru
stabilirea termenului este supusa prescriptiei care incepe sa curga de la data incheierii contractului". Ar trebui
sa intelegem ca se refera la termenul general de prescriptie de 3 ani, intrucat nu se spune expres ca se refera
la creanta izvorata din contract.
○ Cererea privind stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantelor presedintiale
. Ordonanta presedintiala se solutioneaza de urgenta si cu precadere, in consecinta termenele de judecata se
stabilesc la intervale scurte, inclusiv in cursul vacantei judiciare; instanta nu poate amana pronuntarea decat
cu cel mult 24 ore si trebuie sa motiveze hotararea sa in termen de 48 ore. Hotararea data in prima instanta
este susceptibila numai de recurs, nu si de apel. In cazuri de urgenta, ea poate fi pronuntata chiar si fara
citarea partilor.
- Notarea in cartea funciara se poate efectua oricand, in termenul stipulat in antecontract (contractul de
promisiune), ori in lipsa, in termenul stabilit prin hotararea judecatoreasca, precum si intr-un interval de cel 6 luni
dupa expirarea acestui termen (in acele 6 luni se poate introduce actiunea de eliberare a unei hotarari care sa tina
loc de contract).
一 Daca beneficiarul nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, ori daca intre
timp imobilul a fost adjudecat in cadrul unei vanzari silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de
obligatiile promitentului, promisiunea se radiaza din oficiu de catre cartea funciara la expirarea termenului de
6 luni.
○ Pentru a se impiedica radierea, beneficiarul trebuie sa ceara anterior expirarii termenului sa fie notata in
cartea funciara actiunea pe care a introdus-o pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract,
caz in care radierea este amanata pana la data la care partea interesata solicita efectuarea operatiunii care va
deveni necesara in urma solutionarii definitive a litigiului privind pronuntarea hotararii care tine loc de
contract (daca acel litigiu este castigat de reclamant, atunci va deveni proprietar si isi va inscrie dreptul in
cartea funciara si viceversa).

II. Pactul de optiune

- Pactul de optiune este contractul prin care o parte, numita promitent, se angajeaza fata de cealalta parte,
numita beneficiar, sa mentina la dispozitia sa o oferta irevocabila pentru o anumita perioada de timp. Daca
oferta ca obiect un contract de vanzare, atunci vom discuta despre un pact de optiune de vanzare.
- Consimtamantul pe care promitentul il da cu privire la pactul de optiune priveste si oferta pe care promitentul se
angajeaza sa o mentina. In consecinta, spre deosebire de promisiunea unilaterala pentru care consimtamantul
promitentului la promisiune este diferit de consimtamantul la contractul promis, in cazul pactului de optiune
consimtamantul promitentului la pact este dat si pentru contractul care face obiectul pactului, astfel incat
incheierea acelui contract nu presupune o noua manifestare de vointa din partea promitentului. In schimb,
beneficiarul isi rezerva dreptul de a accepta sau nu oferta irevocabila mentinuta de promitent in favoarea sa, iar
aceste drept se numeste drept de optiune.
- Spre deosebire de dreptul beneficiarului unei promisiuni de contracta, care este un drept de creanta (sub conditie
pur potestativa), dreptul beneficiarului intr-un pact de optiune este un drept potestativ; in sensul ca prin
manifestarea unilaterala de vointa, beneficiarul poate modifica o situatie juridica ce il afecteaza pe promitent .
○ Daca el isi exercita optiunea in sensul acceptarii ofertei, prin aceasta promitentul devine vanzator, iar
beneficiarul cumparator.
○ Daca el isi exercita optiunea in sensul respingerii ofertei sau daca lasa sa expire termenul pactului de optiune
fara sa accepte oferta, atunci contractul de vanzare nu se incheie si bunul ramane in patrimoniul
promitentului.
- Pactul de optiune nu se confunda nici cu simpla oferta, intrucat, pentru ca oferta este un act juridic unilateral, chiar
si irevocabil, pactul de optiune este unicontract, beneficiarul fiind de acord ca la dispozitia sa se fie mentinuta
oferta irevocabila facuta de promitent si uneori obligandu-se in schimb la o contraprestatiei.
- Pactul de optiune poate fi chiar si contract sinalagmatic ( +/- oneros).
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune trebuie sa cuprinda toate elementele contractului care fac
obiectul pactului (spre exemplu la vanzare, lucrul si pretul) art. 1278 alin. (3).

Cursuri Page 8
 - Spre deosebire de promisiunea unilaterala insa, atunci cand legea impune o anumita conditie de forma pentru
contractul ce urmeaza sa fie incheiat prin acceptarea pactului de catre beneficiar, aceasta conditie de forma se
aplica si pactului de optiune insusi. O promisiune de a vinde un imobil nu trebuie sa imbraca forma autentica, un
pact de optiune trebuie. Mai mult, actul de exercitare a optiunii de catre beneficiar prin acceptarea ofertei
mentinute de promitent, este si el supus conditiilor de forma impuse de lege pentru validitatea contractului ce a
facut obiectul pactului. Acceptarea este deci, supusa formei autentice atunci care are ca obiect cumpararea unui
imobil.
- Potrivit art. 1668 alin. (1) in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun
individualdeterminat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii
termenului de optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului, intrucat, desi vanzarea
lucrului altuia este valabila, in aprecierea noastra acest articol reprezinta o norma supletiva de vointa, respectiv
partile pot deroga de la acest articol, dar trebuie sa o faca in mod expres. In cazul in care partile nu au derogat de la
acest text, pactul de optiune antreneaza, fie si implicit, o clauza de inalienabilitate in legatura cu bunul ce face
obiectul contractului pentru care s-a facut pactul, ceea ce antreneaza aplicarea art. 627-629 NCC referitoare la
clauza de inalienabilitate.
- Spre deosebire de promisiunea unilaterala, pactul de optiune nu poate fi in principiu sanctionat prin pronuntarea
unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul promitentului, intrucat, indiferent de conduita
promitentului dupa incheierea pactului, beneficiarul poate forma contractul ce face obiectul pactului prin actul sau
unilateral, de vreme ce nu este necesar un nou consimtamant al promitentului, rezult ca nu este necesara nici
substituirea lui.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune presupune cu necesitate existenta unui termen; si anume
termenul in care oferta facuta de promitent ramane irevocabila si in care contractul se poate forma prin ridicarea
optiunii de catre beneficiar. Acest termen este un termen de decadere pentru dreptul potestativ al beneficiarului,
astfel incat daca oferta nu a fost acceptata pana la expirarea lui, contractul care face obiectul pactului nu se poate
forma.
- Daca partile nu au stabilit termenul, ca si in cazul promisiunii unilaterale, oricare dintre ele se poate adresa instantei
de judecata pentru ca aceasta sa il stabileasca in functie de imprejurarile relevante.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune privind contracte care au ca obiect transferul ori constiuirea unor
drepturi reale imobiliare, este supus notarii in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti. In temeiul art.
906 alin. (1), daca termenul pactului nu a fost determinat, biroul de cartea funciara respinge cererea de notare.
- Si in cazul pactului de optiune, biroul de carte funciara are o obligatie de radiere din oficiu a pactului astfel notat.
Aceasta obligatie se aplica insa daca pana la expirarea termenului de optiune, beneficiarul nu solicita, pe baza
declaratiei de optiune, si a dovezii comunicarii sale catre promitent, intabularea dreptului care urmeaza a fi
dobandit prin contractul pentru care s-a facut pact. La promisiunea unilaterala cartea funciara nu radiaza din oficiu
oferta cand expira termenul, ci la 6 luni de la expirare, pentru se poate cere hotararea care substituie
consimtamantul promitentului. In cazul pactului de optiune, cum expira termenul, cum cartea funciara este obligata
sa radieze, pentru ca nu se mai poate cere hotarare care sa tina locul consimtamantului promitentului.

III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare si de cumparare

- Este contractul prin care fiecare dintre parti se obliga catre cealalta sa incheie un contract de vanzare
- Prin contract se naste, pentru fiecare dintre parti, obligatia de a incheia in viitor contractul promis. Acestei obligatii
ii corespunde un drept de creanta obisnuit, iar natura obligatiei este aceea de obligatie de a face.
- Este necesar ca obligatiile partilor sa fie afectate de un termen extinctiv pana la care oricare dintre ele ii poate
pretinde celeilalte sa incheie contractul promis. Mai mult, in situatia in care contractul are ca obiect drepturi
tabulare (drepturi reale imobiliare), stabilirea termenului este necesara si pentru notarea in cartea funciara a
dreptului de creanta al promitentului cumparator.
- De aceea, daca partile nu au stabilit prin contractul de promisiune termenul in care va fi incheiat contractul promis,
oricare dintre ele va putea cere instantei de judecata sa fixeze acest termen in functie de imprejurarile de fapt
relevante la data incheierii promisiunii. In cazul in care obligatia de a incheia contractul promis a devenit exigibila si
unul dintre promitenti refuza sa isi execute aceasta obligatie, celalalt promitent poate solicita instantei de
judecata sa pronunte o hotarare care sa substiuie contractul promis.
- Dreptul la actiune cu privire la obtinerea unei asemenea hotarari se prescrie in termen de 6 luni de la data la care
contractul trebuia incheiat.
- Promisiunea unilaterala, pactul de optiune si promisiunea sinalagmatica se mai numeste si antecontracte, intrucat
pregatesc contractul de vanzare.
-

Cursuri Page 9
 - Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit anumite
sume, aceste sume se considera, in lipsa de stipulatie contrara, ca avans din pretul vanzarii care face obiectul
antecontractului.

IV. Dreptul de preemptiune

- Confera titularului sau posibilitatea de a cumpara un bun cu prioritate fata de alte persoane
- Din punctul de vedere al principiul libertatii contractuale, dreptul de preemptiune are un caracter exceptional,
intrucat presupune o limitare a libertatii vanzatorului de a isi alege co-contractantul.
- Din punctul de vedere al prerogativei proprietarului de a dispune juridic de bunurile sale, dreptul de preemptiune
constituie o exceptie, intrucat el nu poate stabili liber in favoarea cui sa dispuna de aceste bunuri.
- Intrucat este exceptional sub aceste doua aspecte, dispozitiile legale si stipulatiile contractuale prin care se stabilesc
drepturi de preemptiune sunt supuse unei stricte interpretari si aplicari.
- Noul Cod Civil cuprinde o reglementare generala a dreptului de preemptiune in art. 1730 pana la art. 1740. Aceste
texte nu se refera la un drept de preemptiune anume, ele nu instituie un drept de preemptiune, ci stabilesc numai
regimul juridic general al oricarui drept de preemptiune in legatura cu care legea sau stipulatiile contractuale prin
care a fost instituit nu prevad alte reguli.
- Pe langa dispozitiile art. 1730-1740, codul civil instituie el insusi doua drepturi de preemptiune si anume:
○ Potrivit art. 1746, terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea in
ordine a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.
○ Potrivit art. 1849, arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate [...] care se
exercita potrivit art. 1730-1739. (art. 1740 nu se refera la drepturile legale) - nu vizeaza terenurile agricole,
ci numai bunurile agricole.
- De principiu, dreptul de preemptiune prevazut de noul cod civil se exercita dupa incheierea unui contract de
vanzare in legatura cu bunul cu privire la care a fost instituit.
- Pentru respectarea dreptului de preemptiune, un asemenea contract trebuie incheiat sub conditia suspensiva a
neexercitarii dreptului de preemptiune de catre titularul sau. Odata ce contractul a fost incheiat, elementele
esentiale ale acestuia trebuie comunicate preemptorului care are la dispozitie un termen in care sa decida daca isi
va exercita sau nu dreptul de preemptiune in legatura cu contractul ce i-a fost comunicat.
- In lipsa unor prevederi ori stipulatii speciale acest termen este de 10 zile daca bunul ce face obiectul contractului
este un mobil si de 30 de zile daca bunul ce face obiectul contractului este un imobil. In cazul in care preemptorul
decide sa isi exercite preemptiunea in legatura cu contractul ce i-a fost comunicat, el trebuie ca in termenele
mentionate sa comunice vanzatorului decizia sa, precum si dovada consemnarii pretului contractului. Aceasta a
doua cerinta, referitoare la dovada consemnarii, se aplica si atunci cand prin contractul incheiat cu tertul vanzatorul
i-a acordat acestuia unul sau mai multe termene de plata. Aceste termene nu vor profita preemptorului, care este
obligat ca la exercitarea preemptiunii sa plateasca pretul integral. Datorita acestei cerinte, se poate considera ca
exercitarea unui drept de preemptiune conferit prin lege este un act juridic real intrucat nu este valabila decat
insotita de remiterea efectiva a sumei ce constituie pretul.
- In cazul in care dreptul de preemptiune se exercita, contractul incheiat intre vanzator si tert nu produce niciun efect
cu o singura exceptie, si anume vanzatorul este obligat sa il despagubeasca pe tertul de buna-credinta pentru
evictiunea cauzata lui prin exercitarea dreptului preemptorului.
- In cazul in care dreptul de preemptiune s-a nascut prin conventie, el este supus notarii in cartea funciara pentru
opozabilitate fata de terti. In cazul in care s-a facut o asemenea notare, cumparatorul bunului isi poate inscrie
dreptul in cartea funciara, insa numai sub conditia suspensiva ca in termen de 30 zile de la comunicarea catre
preemptor a incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de cartea funciara dovada
consemnarii pretului la dispozitia vanzatorului.
- In cazul in care preemptorul face o asemenea notificare in termen, atunci dreptul cumparatorului se radiaza,
preemptorul fiind in schimb inscris ca titular al dreptului ce a facut obiectul contractului. Daca preemptorul nu face
notificarea in termen, inscrierea dreptului cumparatorului se consolideaza, iar notarea dreptului de preemptiune se
radiaza.

- Caracterele juridice al dreptului de preemptiune:

1. Drept patrimonial
 Intrucat este evaluat in bani, limitand dreptul de proprietate asupra bunului in legatura cu care a fost
instituit
2. Drept potestativ
 Intrucat in exercitarea sa preemptorul poate ca prin manifestarea sa de vointa exprimata in formele
cerute de lege sau de contract, inclusiv in forma reala, sa schimbe o situatie juridica care ii afecteaza pe

Cursuri Page 10
 vanzator si pe cumparator in sensul desfintarii contractului incheiat intre acestia si incheierii unui nou
contract, in care el preia pozitia cumparatorului, pozitie ce ii confera raporturi juridice cu vanzatorul
 Practic se subroga in drepturile cumparatorului (metaforic vorbind, pentru ca drepturile cumparatorului
se desfiinteaza ca urmarea a neindeplinirii conditiei)
 Daca a fost instituit prin conventie, dreptul de preemptiune este necesialmente 3. Drept temporar
 prin conventie nu se pot institui limitari perpetue ale dreptului de proprietate.
 In consecinta, potrivit art. 1740, ca regula, dreptul conventional de preemptiune este viager si se stinge
la moartea preemptorului. Partile pot deroga de la regula, prevazand un alt termen decat durata vietii
preemptorului. Daca acest alt termen este mai lung de 5 ani, durata lui se reduce de drept la 5 ani.
4. Drept incesibil
 Dreptul conventional de preemptiune este considerat intuitu personae si, in principiu, el nu poate fi
cedat prin acte intre vii, iar pentru cauza de moarte poate fi transmis mostenitorilor daca partile au
derogat de la caracterul viager.
 Dreptul de preemptiune legal este instituit de lege in considerarea unei anumite calitati  dreptul legal
de preemptiune nu poate fi transmis decat impreuna cu aceasta calitate si numai in masura in care
aceasta calitate poate fi transmisa
5. Drept indivizibil
 In sensul ca el nu poate fi exercitat decat in legatura cu intreg bunul care a facut obiectul contractului
pentru care se doreste a fi exercitat

- Dreptul de preemptiune in anumite situatii speciale:

○ Vanzarea silita a bunului in legatura cu care se exercita dreptul
 In cazul unei asemenea vanzari, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile codului de procedura
civila, ceea ce inseamna ca in principiu preemptorul trebuie sa participe la licitatia publica si sa ofere un
pret cel putin egal cu cel mai mare pret oferit in cadrul acestei licitatii.
○ Pe langa bunul in legatura cu care s-a instituit preemptiunea, prin acelasi contract se mai vand si alte bunuri
ale vanzatorului pentru un singur pret
 In aceasta situatie, de regula, dreptul de preemptiune se poate exercita valabil daca preemptorul ofera
o parte din pretul vanzarii direct proportionala cu valoarea bunului ce face obiectul dreptului de
preemptiune
○ Mai multi titulari ai dreptului de preemptiune cu privire la acelasi bun, doresc sa-si exercite dreptul de
preemptiune cu privire la acelasi contract
 Pentru prima oara au fost introduse reguli privind concursul intre preemptori - art. 1734  Potrivit
acestui text, in situatia mentionata, vanzatorul va incheia contractul cu:
a) Titularul dreptului legal de preemptiune, daca acesta se afla in concurs cu titulari ai unor drepturi
conventionale de preemptiune
b) Titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, daca acesta se afla in concurs cu alti
titulari ai unor drepturi legale de preemptiune
c) Daca bunul este imobil, cu titularul dreptului convenitonal de preemptiune, care a fost mai intai
inscris in cartea funciara atunci cand el se afla in concurs cu titulari ai unor dreptul conventionale
de preemptiune
d) Daca bunul este mobil, cut titular dreptului conventional de preemptiune, avand data certa cea
mai veche, daca acesta se afla in concrs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de
preemptiune

V. Contractul de arvuna
- Este contractul accesoriu prin care o parte la un contract principal da celeilalte parti la acest contract principal,
unul sau mai multe bunuri fungibile in scopul executarii contractului principal sau al posibilitatii de a -l denunta
- Caracterele juridice
1. Contract accesoriu
 Se incheie fie in vedere executarii, fie pentru a se permite denuntarea unui alt contract principal
2. Contract real
 Se incheie valabil numai prin remiterea bunurilor fungibile care formeaza obiectul sau
3. Contract unilateral
 Genereaza obligatii numai in sarcina partii care a primit bunurile fungibile la data incheierii contractului
- Are doua functii:
a. Sa asigure executarea contractului principal  se numeste arvuna confirmatorie

Cursuri Page 11
 b. Sa permita denuntarea contractului principal  se numeste arvuna penalizatoare

- Arvuna confirmatorie este reglementata prin art. 1544.

○ Ea reprezinta functia de drept comun a arvunei.
○ Potrivit art. 1544, in cazul in care contractul principal a fost executat, daca el a fost executat de partea care a
primit arvuna, ea trebuie imputata asupra prestatiilor sale.
 Daca a fost executata de partea care a dat arvuna, aceasta are dreptul ca arvuna sa ii fie restituita.
 Cand cel care a dat arvuna nu isi executa obligatiile asumate prin contractul principal si nu are o
justificare pentru aceasta neexecutare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului,
retinand arvuna.
 Cand cel care a primit arvuna nu isi executa fara justificare obligatiile asumate prin contractul principal,
cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, solicitand dublul arvunei daca partile nu au
prevazut un alt multiplu.
○ In toate cazurile, creditorul obligatiei neexecutate poate opta si pentru a cere executarea silita in natura a
obligatiei respective, si pentru a cere aplicarea regimului de drept comun al rezolutiunii cu daune -interese
pentru prejudiciul cauzat efectiv prin desfiintarea contractului ca efect al neexecutarii nejustificate de catre
cealalta parte.
○ Cand avem arvuna, nu se mai poate cere executarea silita prin echivalent.

Cursuri Page 12
Curs 4
26 octombrie 2011
17:14

1. Arvuna confirmatorie
Ce se intampla atunci cand contractul principal este executat?
- Cel care a primit arvuna este obligat sa o restituie.
- Obligatia sa de restituire , intrucat are ca obiect bunul ce a constituit arvuna, adica un bun fungibil, se poate
compensa cu una din obligatiile izvorate din contractul principal, cu efectul reducerii intinderii acestuia din urma
- Spre exemplu, in cazul in care cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contractului de vanzare,
obligatia vanzatorului de a o restitui se compenseaza cu obligatia cumparatorului de a plati pretul atunci cand
arvuna a avut ca obiect o suma si in consecinta cumparatorul va fi considerat a-si fi executat obligatia de a plati
pretul, daca el plateste numai diferenta dintre suma care constituie pretul si suma care a constituit arvuna.
- Potrivit art. 1546, arvuna se restituie de asemenea si atunci cand contractul principal nu se executa din cauze
neimputabile vreuneia dintre parti.

2. Arvuna penalizatoare (functia de a permite uneia din partile contractului principal sau ambelor sa denunte
unilateral acest contract)
- In literatura i s-a mai spus acestei functii, functia de dezicere sau de razgandire sau functia poenitantiala.
- NCC o numeste impropriu arvuna penalizatoare, impropriu pentru ca practic ea nu penalizeaza pe nimeni.
- Potrivit art. 1545, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se
dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei
primite.
- In aceasta situatie, bunurile fungibile care alcatuiesc arvuna constituie un pret al exercitarii dreptului de denuntare
unilaterala a contractului principal.
- Intrucat dreptul de razgandire (denuntare unilaterala) a unui contract este exceptional, atunci cand arvuna are rolul
de a conferi un asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa partilor. Daca exista indoiala
asupra rolului arvunei, se va considera ca ea are functia de a garanta executarea contractului principal, iar nu
functia de a se permite razgandirea.
- Daca in legatura cu o suma de bani platita la incheierea unui contract, exista o indoiala cu privire la titlul cu care a
fost predata, acea suma nu va fi considerata arvuna, ci, pana la inlaturarea indoielii, va fi considerata un avans din
pret.

Obiectul contractului de vanzare

- NCC introduce o problema de interpretare cam complicata in legatura cu obiectul contractului.
- Potrivit art. 1225, obiectul contractului il reprezinta "operatiunea juridica, precum vanzarea [...] convenita de
parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale". Din acest text obtinem
informatia ca obiectul contractului de vanzare este ... vanzarea.
- Alin. (2) spune ca obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
- Cerinta de validitatea a obiectului vanzarii se analizeaza prin raportare la lucrul vandut, care face obiectul prestatiei
ce reprezinta obligatia de a transfera proprietatea si la pret, care face obiectul prestatiei care constituie obiectul
obligatiei de a plati pretul.

1. Lucrul vandut
- Trebuie sa fie in comert, trebuie sa existe, trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si sa fie licit si posibil.

a. Lucrul vandut sa fie in comert

 In legatura cu fiecare contract, aceasta conditie este indeplinita in masura in care legea nu exclude
bunul ce face obiectul contractului, de la aplicarea prevederilor care guverneaza respectivul contract
 In principiu, drepturile patrimoniale sunt alienabile si de aceea ele pot face obiectul oricarui contract
de instrainare, inclusiv vanzarea. Prin exceptie, legea poate sa prevada interdictia de a instraina
anumite bunuri, in considerarea naturii sau calitatii acelor bunuri.  Aceste interdictii se numescu
inalienabilitati.

Cursuri Page 13
○ Inalienabilitatile legale pot fi:
□ absolute, atunci cand bunul nu poate fi transferat
□ relative, atunci cand bunul poate fi transferat numai cu respectarea anumitor conditii
suplimentare fata de dreptul comun
 Inalienabilitatile absolute sunt:
□ Permanente
 Inalienabilitatea bunurilor proprietate publice. Potrivit art. 861 alin. (1), bunurile
proprietate publica sunt inalienabile
□ Temporare
 Atunci cand legiuitorul le-a instituit in considerarea unor ratiuni sociale care nu erau
aplicate decat intr-un moment istoric determinat
 Exemplu: inalienabilitatea locuintelor dobandite de fostii chiriasi in temeiul Legii 112/1995,
inalienabilitate prevazuta de art.9 alin. (8), abrogat la intrarea in vigoare a NCC.
 Exemplu: inalienabilitatea terenurilor asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate al
tinerilor si intelectualilor care isi desfasurau activitatea in mediul rural, in temeiul art. 32 din
Legea 18/1991, in prezenta abrogata prin intrarea in vigoare a NCC.
 Inalienabilitatile relative
□ Bunuri care sunt monopol de stat
□ Produse toxice
□ Substante stupefiante
□ Arme, munitii
□ Si alte bunuri a caror vanzare este supuse unor conditii si autorizatii administrative
specifice, prevazute de legil speciale ○ Inalienabilitatea conventionala
 Potrivit art. 627-629, inalienabilitatea convetionala reprezinta o limita a dreptului de proprietate, mai
precis a prerogativei dispozitie juridice din continutul dreptului de proprietate instituita prin conventie
 Intrucat aceasta limita contravine principiului libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea este admisa
numai cu titlu exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de art. 627, conditii care sunt de
stricta interpretare si aplicare
 Potrivit textului respectiv, o clauza de inalienabilitate este valabila numai daca este justificata printr-un
interes serios si legitim si daca are o durata de cel mult 49 de ani de la data dobandirii bunului de catre
cel tinut sa o respecte. Din modul in care se calculeaza acest termen se poate deduce ca o clauza de
inalienabilitate poate fi in principiu introdusa numai in contractele translative de proprietate, intrucat
numai pentru acelea se poate stabili data dobandirii bunului de la care trebuie calculat termenul
 Interesul serios si legitim, care justifica introducerea clauzei, poate inceta si inainte de durata prevazuta
in clauza. El poate fi depasit de un interes superior. Daca dobanditorul dovedeste una din acestea
imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie depasirea lui printr-un interes legitim, atunci el poate fi
autorizat de catre instanta sa dispuna de bun, chiar inainte de expirarea duratei pentru care s-a
prevazut initial inalienabilitatea.
 Exemplu: A ii doneaza lui B un bun cu sarcina lui B de a nu il instraina timp de 4 ani si de a-l pune la
dispozitia lui C, nepotul lui A, pe perioada studiilor acestuia.
 In cazul in care nu este justificata printr-un interes serios si legitim, clauza de inalienabilitate este lovita
de nulitate. In principiu aceasta nulitate afecteaza numai clauza, iar nu si contractul in care a fost
introdusa. Totusi, daca se dovedeste ca inalienabilitate a fost determinanta pentru consimtamantul la
acelor contract, nulitatea va fi totala.
 Inalienabilitatea sa prezuma determinabila daca a fost stipulata intr-un contract cu titlu oneros.
 Si in cazurile in care e o nulitate partiala, sau o nulitate partiala, nulitatea clauzei de inalienabilitate
este absoluta, intrucat ocroteste interesul public al liberei circulatii a bunurilor.
 Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile care
au ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun.
 In cazul in care vizeaza bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor prin notare in
cartea funciara.
 In schimb, daca are ca obiect bunuri mobile, clauza de inalienabilitate nu poate fi opusa decat tertilor
subdobanditori care au cunoscut-o in concret, la data incheierii actului de subdobandire. In cazul in
care nu au cunoscut clauza, tertii subdobanditori pot considera ca ea le este inopozabila, in aceleasi
conditii in care ei ar putea dobandi proprietatea bunului imobil respectiv, prin posesia de buna-
credinta. Fostul art. 1909 este reluat cu modificari de nuanta in actualul art. 937.

Cursuri Page 14
○ Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate valabile
i. Rezolutiunea contractului in care a fost introdusa clauza de inalienabilitate atunci cand clauza a fost
incalcata prin instrainarea bunului.
ii. Atunci cand clauza de inalienabilitate ii este opozabila si tertulu subdobanditor, beneficiarul sau poate
pretinde de asemenea anularea contractului de subdobandire.

b. Lucrul vandut sa existe

 Nu ridica nicio problema in cazul lucrului actual
 Ridica probleme in ceea ce priveste lucrul pierit si lucrul viitor

▪ Lucrul este pierit la momentul incheierii contractului

□ Potrivit art. 1659, daca in momentul vanzarii bunului individual determinat, acesta pierise
in intregime, contractul nu produce niciun efect. In acest caz, contractul este lovit de
nulitate absoluta pentru lipsa obiectului uneia dintre obligatiile esentiale.
□ Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu stia acest fapt in momentul vanzarii
poate cere, fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
□ Referitor la anularea pentru eroare esentiala asupra obiectului conventiei, in acest caz anularea
nu va putea fi ceruta decat daca dobanditorul demonstreaza ca nu ar fi cumparat bunul daca ar
fi cunoscut dimensiunea pieirii lui.
□ In cazul in care vanzatorul cunoscuse ca bunul este pierit partial si nu i-a comunicat
cumparatorului acest aspect, vanzatorul datoreaza despagubiri pentru dol prin reticenta.
□ Daca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au cunoscut ca exista doar riscul pieirii bunului si au
incheiat contractul in acest conditii, atunci contractul are caracter aleatoriu, cumparatorul avand
sansa de a castiga in cazul in care bunul nu a pierit, iar vanzatorul avand sansa de a castiga in caz
contrar.
□ Din toate aceste reguli, trebuie sa se inteleaga si lipsirea de folosinta normala a bunului.

▪ Lucrul este viitor la momentul incheierii contractului

□ Lucrurile viitoare pot face obiectul vanzarii, cumparatorul urmand sa dobandeasca proprietatea
bunului la data la care acesta se realizeaza.
□ Bunul este considerat ca se realizeaza la data la care el devine apt de a fi folosit potrivit
destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul, ori daca o asemenea destinatie nu a fost
convenita, potrivit destinatiei decurgand din natura bunului.
□ In cazul in care bunul viitor nu se realizeaza, vanzarea nu produce niciun efect. Totusi,
daca nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, atunci acesta este tinut sa
plateasca cumparatorului daune-interese pentru prejudiciul pe care i l-a cauzat
nerealizarea bunului.
□ Daca bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea
vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Aceasta alegere nu trebuie sa
fie
exercitata abuziv si, in consecinta, in cazul in care partea nerealizata din bun este minora,
cumparatorul nu ar putea sa opteze pentru desfiintarea vanzarii daca nu dovedeste ca scopul
pentru care a contractat ar putea fi atins numai daca acea parte ar fi fost realizata.
□ Si in cazul realizarii partiale a bunului, daca ea este imputabila vanzatorului, acesta datoreaza
daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzata cumparatorului.
□ Prin exceptie de la toate aceste reguli, cumparatorul isi poate asuma expres riscul nerealizarii
bunului. In acest caz, daca bunul nu se realizeaza din cauze neimputabile vanzatorului,
cumparatorul ramane tinut sa plateasca pretul. Daca asumarea riscului nerealizarii bunului de
catre cumparator este motivul principal pentru care partile au contractat, vanzarea este, in
aceasta ipoteza, aleatorie.
□ Chiar si in cazul vanzarii aleatorii insa, vanzatorul este tinut sa faca tot ce depinde de el pentru ca
bunul sa se realizeze, urmand ca in caz contrar sa raspunda cu daune-interese sau chiar cu
rezolutiunea vanzarii.

c. Lucrul sa fie determinat sau cel putin determinabil

▪ Lucrul vandut se considera determinabil, atunci cand, desi partile nu l-au indicat in individualitatea sa, ele
au prevazut totusi suficiente criterii incat pe baza lor, sa se poata stabili obiectul obligatiei de a
transmite proprietatea, la data la care aceasta va deveni scadenta.

Cursuri Page 15
 d. Lucrul vandut sa fie posibil si licit
▪ Aceste 2 cerinte se examineaza impreuna, intrucat liceitatea lucrului vandut presupune posibilitatea,
din punct de vedere juridic, ca el sa faca obiectul unei vanzari. Din acest motiv, aceasta cerinta este
foarte apropiata si uneori se suprapune cu cerinta ca lucrul sa fie in comert.
▪ Totusi, in jurisprudenta, s-a considerat ca vanzarea este nula pentru obiect ilicit daca are ca obiect
bunuri contrafacute.

2. Pretul
- Trebuie sa intruneasca 4 conditii:
a. Sa fie in bani
b. Sa fie determinat sau cel putin determinabil
c. sa fie sincer
d. Sa fie serios

a. Pretul sa fie in bani

▪ Este definitoriu pentru vanzare ca acela care isi asuma obligatia de a tranfera proprietatea sau alt drept
sa se angajeze in considerarea obligatiei celeilalte parti de a da o suma de bani
▪ Daca obligatia este asumata in schimbul unei alte contraprestatii decat de a da o suma de bani,
contractul nu este de vanzare, ci este un alt contract special, astfel:
□ Daca cealalta parte promite un alt bun  contract de schimb
□ Daca cealalta parte promite punerea la dispozitie a unui bun in scopul folosirii acestuia  contract
de locatiune
□ Daca cealalta parte promite o lucrare  contract de antrepriza
□ Daca cealalta parte promite servii de intretinere  contract de intretinere samd
▪ Pretul vanzarii consta mereu intr-o suma de bani

b. Pretul sa fie determinat sau cel putin determinabil

▪ Pretul este determinat atunci cand cuantumul sau a fost prevazut expres in contractul de vanzare
▪ Pretul este determinabil atunci cand cuantumul nu a fost prevazut expres in contract, insa partile au
stabilit criterii prin aplicarea carora cuantumul pretului sa poata fi determinat in mod univoc la data
cand pretul trebuie platit fara a fi nevoie de un nou acord de vointa al partilor in acest sens.
□ Clauza ofertei concurente reprezinta modalitatea de a determina pretul ca fiind egal cu cel mai
bun pret oferit de un alt client al vanzatorului decat cumparatorului
□ Clauza clientului cel mai favorizat reprezinta modalitatea de determina a pretul ca fiind egal cu cel
mai mic pret practica de vanzator fata de un client al sau, altul decat cumparatorul
□ O modalitate mai este si pretul pe care trebuie sa il stabileasca un tert desemnat prin acordul
vanzatorului si al cumparatorului. Aceasta modalitate este reglementate pentru vanzare de art.
1662, iar pentru orice contract in general de art. 1322. Atunci cand partile unui contract lasa
determinarea pretului la latitudinea unui tert determinat de ele, acesta este obligat sa actioneze
in mod corect, diligent si echidistant. Daca persoana astfel desemnata nu determina pretul in
termenul stabilit de parti, ori, in lipsa unei astfel de conventii, in termen de 6 luni de la incheierea
contractului de vanzare, oricare dintre parti poate cere judecatoriei de la locul inchierii
contractului sa desemneze de urgenta in Camera de Consiliu (adica nu in sedinta publica), printr-o
hotarare care este denumita incheiere si care are caracter definitiv, un expert pentru
determinarea pretului. Onorariul expertului este egal suportat de catre parti. Daca pentru orice
motiv, pretul nu a fost determinat in termen de 1 an de la incheierea contractului si partile nu
au stabilit un criteriu subsidiar de determinare a pretului, atunci contractul este nul (nulitatea
absoluta pentru lipsa obiectului).
□ In anumite imprejurari, pretul este considerat determinabil chiar si atunci cand partile nu au
prevazut niciun criteriu pentru stabilirea lui. Potrivit art. 1664 alin. (2), cand contractul are ca
obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere
pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator.
□ De asemenea alin. (1) precizeaza o situatie indirecta de determinare, in cazul in care bunul vandut
este de natura celor pentru care exista un pret stabilit pe o piata organizata (exemplu: bursa de
peste, bursa de pericol), se considera, in absenta unei alte conventii, ca pretul vanzarii este pretul
mediu practicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiat de locul inchierii
contractului.

Cursuri Page 16
 c. Pretul trebuie sa fie sincer
▪ Pretul este sincer daca la incheierea contractului, partile au intentia reala ca el sa fie platit, in caz
contrar pretul este simulat sau fictiv
▪ Atunci cand in schimbul transmiterii unui drept dobanditorul se obliga in mod fictiv sa plateasca un pret,
contractul este nul ca vanzare, dar poate fi valabil ca donatie deghizata in cazul in care transmitatorul a
avut intentia de a-l gratifica pe dobanditor. Aceasta nulitate este relativa, intrucat ea se intemeiaza pe
lipsa cauzei specifice vanzarii, pentru obligatia de a transfera proprietatea.
▪ In NCC, lipsa cauzei se sanctioneaza cu nulitatea relativa (spre deosebire de vechiul cod) potrivit art.
1238.

d. Pretul sa fie serios

▪ Pretul este serios atunci cand el este suficient de mare pentru ca in mod rezonabil sa constituie o cauza
pentru obligatia vanzatorului de a transfera dreptul vandut.
▪ Cand pretul nu este serios, el este derizoriu. In aceasta situatie, contractul este nul ca vanzare si
nulitatea este relativa, intrucat pretul nu poate constitui in mod rezonabil cauza obligatiei de a
transfera proprietatea sau alt drept vandut.
▪ Pretul derizoriu nu se confunda cu pretul lezionar. Pretul lezionar a servit drept cauza pentru obligatia
de a transfera dreptul vandut, dar valoarea sa a fost disproportionat de mica in raport cu valoarea
bunului transmis in schimb, ceea ce poate justifica un consimtamant viciat.

EFECTELE VANZARII

1. Interpretarea contractului de vanzare

2. Obligatiile vanzatorului
3. Obligatiile cumparatorului

1. Interpretarea clauzelor
- Vanzarea este supusa principiilor de interpretare a contractelor prevazuta de dreptul comun, cu o singura
exceptie, care priveste regula conform careia clauzel e indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului.
- Prin derogare de a aceasta regula, potrivit art. 1671, clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza
in favoarea cumparatorului.
一 Aceasta inseamna ca si atunci cand cumparatorul este debitor, dar si atunci cand cumparatorul este creditor,
clauza se interpreteaza in toate cazurile in favoarea lui.
○ Se considera ca in principiu vanzatorul este cel care decide conditiile vanzarii, intrucat de regula el este
proprietarul lucrului vandut si el decide modul in care isi exercita dispozitia juridica asupra lui  vanzatorul
este dator sa stabileasca niste conditii clare si toate neclaritiatile referitoare la conditiile vanzarii ii sunt, in
principiu, imputabile  de aceea, daca nu sunt incidente ale norme care inlatura raspunderea, se decide ca
aceste conditii vor fi transferate in defavoarea vanzatorului si in favoarea celeilalti parte.
- Art. 1661 prevede si 2 exceptii:
一 Contractele incheiate cu consumatorii
○ Contractele de adeziune

▪ In asemenea contracte, chiar daca consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor interpreta
tot in favoarea consumatorului.
▪ De asemenea, in cazul in care contractul de vanzare este un contract de adeziune pentru vanzator si
clauzele sale au fost integral stabilite de cumparator, fara posibilitatea vanzatorului de a le negocia,
atunci clauzele indoielnice se vor interpreta in favoarea vanzatorului, iar nu in favoarea
cumparatorului.

Cursuri Page 17
Curs 5
Wednesday, November 02, 2011
5:03 PM

Obligatiile care se nasc din contractul de vanzare

Obligatiile vanzatorului

1. Obligatia de a transmite dreptul vandut

○ Potrivit art. 1673 alin.(1), vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului
proprietatea bunului vandut
○ Alin. (3) art. 1673 → in lipsa unei alte dispozitii legale, prevederile legale privitoare la
transmiterea propiretatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se
transmite un al drept decat dreptul de proprietate

○ Obligatia de a transmite proprietatea sau un alt drept real, mai este numita in doctrina
si obligatie de a da

○ Ceea ce constitutie particularitatea acestei obligatii este faptul ca prestatia debitorului

se executa asupra unui drept, iar dreptul reprezinta o realitate intelectuala, intotdeauna
un bun incorporal, iar nu o realitate materiala. De aceea executarea obligatiei de a
transmite un drept nu poate fi realizata de catre debitor in sine, ci numai prin
intermediul unui fapt material care o simbolizeaza si care uneori are si o alta
semnificatie juridica decat aceea de executare a obligatiei de a transmite proprietatea.
○ Exemplu: Atunci cand proprietatea se transmite prin incheierea contractului, faptul
generator al obligatiei are ca efect si executarea ei. Cand obligatia e afectata de un
termen, implinirea termenului are ca efect indeplinirea obligatiei. Cand transferul
dreptului se realizeaza printr-o formalitate, efectuarea acelei formalitati care in sine
noatura unei prestatii de a face, iar nu de a da, are totusi ca efect executarea obligatiei
de stramutare a proprietatii. Astfel, de cate ori se indeplineste aceasta obligatie are ca
fapt material distinct de numai aceasta.

Momentul transferului de proprietate :

a. Regula este ca atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un bun individual
determinat, proprietatea asupra acelui bun se transfera prin simpla incheiere a
contractului. In acest sens art. 1674 din NCC prevede : cu exceptia cazurilor prevazute
de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de
drept cumparatorului din momentul incheierii contractului chiar dac bunul nu a fost
predat ori pretul nu a fost platit inca.
Articolul citat reprezinta o aplicatie a unui principiu general privitor la efectele
contractelor translative, principiul reglementat prin art. 1273 alin. (1) din NCC :
drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar
daca bunurile nu au fost predaca, daca acest acord poarta asupra unor bunuri
determinate [...]

b. Exceptiile de la acest principiu :

i. Situatia in care partile au convenit ca transferul dreptului de proprietate sa fie
afectat de un termen.
□ In materie de vanzare, atunci cand este indoielnic daca partile au prevazut
termenul in legatura cu obligatia de a transfera proprietatea, ori in
legatura cu obligatia de predare, indoiala va fi transata in sensul ca
termenul afecteaza numai executarea obligatiei de predare, intrucat ca

Cursuri Page 18
 regula termenul amana numai exigibilitatea obligatiilor, iar nu insasi
existenta drepturilor.

ii. Ipoteza in care partile au prevazut o conditie suspensiva care afecteaza

transferul bunului vandut.
□ Aceasta este o exceptie temporara de la caracterul imediat al transferului
proprietatii in cazul vanzarii, pentru ca in ipoteza in care conditia se
indeplineste efectul sa va opera retroactiv considerandu-se ca transferul
proprietatii a operat la momentul incheierii contractului.
□ Ca o exceptie de la aceasta retroactivitate, vanzatorul va pastra totusi
dreptul de proprietate asupra fructelor culese intre momentul incheierii
contractului si momentul indeplinirii conditiei in temeiul art. 1410.
□ In cazul in care conditia nu se indeplineste transferul proprietatii nu este
numai amanat, ci, cu desavarsire inlaturat, el urmand sa nu se mai produca.

iii. Priveste tot o modalitate a obligatiei, ce tine de pluralitatea de obiecte.

□ Situatia vanzarii alternative, atunci cand pentru acelasi pret vanzatorul se
angajeaza sa transmita fie proprietatea unui lucru, fie proprietatea altui
lucru.
□ Daca partile nu au convenit altfel, alegerea prestatiei liberatorii revine
vanzatorului, in temeiul art. 1462 alin. (1) din NCC.
□ De aceea, de regula pana la momentul alegerii proprietatea ambelor bunuri
ramane in patrimoniul vanzatorului, urmand ca la momentul alegerii, prin
faptul alegerii, bunul ales spre a stinge obligatia se transfera automat in
patrimoniul cumparatorului.
□ Si atunci cand partile au derogat de la regula si au lasat alegerea prestatiei
liberatorii in seama creditorului-cumparator, proprietatea se transfera in
patrimoniul lui in momentul in care ii comunica vanzatorului optiunea sa.
□ Prin exceptie, daca unul dintre bunurile care formau obiectul alternativ al
vanzarii piere fortuit inainte de alegere, atunci proprietatea asupra celuilalt
bun se transfera automat in patrimoniul cumparatorului chiar in
momentul pierii fortuite al primului bun.

iv. Vanzarea unui bun viitor reprezinta o alta exceptie.

□ In cazul unei asemenea vanzari, proprietatea asupra lucrului vandut nu se
poate transfera in momentul incheierii contractului, intrucat prin ipoteza
nu exista la acel moment in lipsa obiectului sau.
□ De aceea transferul proprietatii este amanat pana la realizarea bunului,
adica pana la momentul la care el este gata spre a fi folosit potrivit
destinatiei sale stabilite prin conventiei, ori decurgand din natura lucrului.

v. Vizeaza vanzarea bunurilor de gen care urmeaza a fi determinate prin cantarire,

numarare sau masurare.
□ Exceptia nu vizeaza orice vanzare de bunuri de gen, ci doar cele care sunt
determinate prin cantarire, numarare sau masurare; daca bunurile de gen
sunt individualizate dupa alt criteriu, proprietatea asupra lor se transmite la
data la care acel criteriu poate fi aplicat in concret.
 Exemplu: Art 1679 din NCC vorbeste de vanzarea in bloc : daca mai
multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pret unic si global,
proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a
incheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate. In acest caz,
proprietatea transmitandu-se in momentul incheierii contractului.
□ In celelalte cazuri insa, in care individualizarea se face dupa alte criterii,
transferul se face la momentul individualizarii. individualizarii poate fi
Cursuri Page 19
 efectuata de catre vanzator, la libera sa alegere potrivit art. 1486 NCC : daca
obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga
bunurile ce vor fi predate.

vi. Probabil cea mai importanta exceptie. Bunurile supuse inscrierii in Cartea
Funciara(de regula imobile).
□ Potrivit art. 885 NCC, sub rezerva unor reglementari contrare, drepturile
reale asupra imobilelor inscrise in Cartea Funciara se dobandesc atat intre
parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe
baza actului/faptului ce a justificat inscrierea.
□ Aceasta dispozitie prevedere asa numitul efect constitutiv al inscrierilor in
Cartea Funciara.
□ Din aceasta dispozitie rezulta ca atunci cand contractul de vanzare are ca
obiect un imobil inscris in Cartea Funciara, simpla incheiere a contractului
nu transfera dreptul asupra imobilului din patrimoniul vanzatorului in
patrimoniul cumparatorului, ci antreneaza numai obligatia reciproca a
partilor de a efectua formalitatile necesare pentru inscrierea transferului
in Cartea Funciara.
□ In aceste situatii, potrivit art. 1677, vanzatorul este obligat ca in vederea
inscrierii dobandirii dreptului vandut de catre cumparator sa radieze din
cartea funciara inscrierile privind drepturile care s-au stins inaintea acestei
dobandiri.
□ In ipoteza in care vanzatorul nu isi executa obligatia de a efectua toate
formalitatile care depind de el in vederea inscrierii in cartea funciara si de
a procura toate inscrisurile necesare in acest scop, cumparatorul poate
introduce inpotriva lui actiunea in prestatie tabulara intemeiata pe art. 896
NCC, urmand ca hotararea ce se va pronunta sa serveasca drept baza pentru
inscrierea dreptului cumparatorului.

Art. 56 din legea de punerea in aplicare a NCC a dispus amanarea aplicarea

dispozitiilor NCC referitoare la efectul constitutiv al inscrierilor in cartea funciara
pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala pana la finalizarea lucrarilor de
cadastru si deschiderea cartilor funciare pentru toate terenurile din acea U-A-T.

vii. Art. 1684 - are in vedere ipoteza in care prin contractul de vanzare, vanzatorul isi
rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului (vanzare cu
rezerva proprietatii).
□ Printr-un asemenea mecanism, vanzatorul doreste sa se asigure ca nu va
suporta riscul insolvabilitatii cumparatorului, astfel incat obtine o garantie
indirecta a creantei corelative obligatiei de plata a pretului.
□ Din perspectiva momentului la care se transfera proprietatea, vanzarea cu
rezerva proprietatii reprezinta o varianta a vanzarii cu termen care
afecteaza obligatia de a transfera proprietatea, intrucat transferul
proprietatii este amanat pana la data la care cumparatorul plateste integral
pretul vanzarii, eveniment care este considerat sigur din punct de vedere
contractual intrucat plata pretului vanzarii face obiectul unei obligatii
asumate prin contract.
□ Potrivit art. 1684 alin. (2) - stipulatia privind rezerva proprietatii nu poate fi
opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute
de lege dupa natura bunului.
□ Daca bunul vandut este un bun mobil, atunci vanzatorul ar trebui sa
completeze in calitate de creditor garantat un aviz de garantie la Arhiva
Electronica de Garantii Mobiliare, in temeiul art. 2347 alin. (2).

Cursuri Page 20
 □ Daca bunul este un imobil, cumparatorul este cel chemat sa noteze vanzarea
cu rezerva proprietatii in temeiul art. 902 alin. (2) pct. 9 NCC

viii. Vanzarea lucrului altuia

□ Potrivit NCC, vanzarea lucrului altuia este valabila
□ Art. 1683 alin. (1) prevede ca daca la data incheierii contractului asupra
unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert,
contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea
dreptului de proprietatea de la titularul sau catre cumparator.
□ Atata vreme cat tertul proprietar al bunului nu a consimtit la incheierea
acestui contract, lui nu ii este opozabil si in consecinta nu produce niciun fel
de efect cu privire la proprietatea lucrului avut in vedere de parti; de aceea
in ipoteza unui astfel de contract, proprietatea se va transmite catre
cumparator numai dupa ce proprietarul bunului a permis prin
consimtamantul sau o asemenea transmitere.
□ Modalitatile prin care se exprima acest consmitamant sunt prevazute
nelimitativ de art. 1683 alin. (2) si (3) astfel daca tertul consimte sa ii
transfere proprietatea vanzatorului, la momentul acestui consimtamant se
considera ca proprietatea a fost transferata si catre cumparator care va fi
considerat succes al vanzatorului, la randul sau, succesor al adevaratului
proprietar.
□ O alta posibilitate este ca tertul proprietar sa ratifice vanzarea lucrului sau,
ipoteza in care cumparatorul va fi succesorul sau direct, proprietatea
transferandu-se in patrimoniul sau la momentul ratificarii.
□ In cazul in care consimtamantul adevaratului proprietar se exprima in
considerarea unei contraprestatii, contractul prin care s-a dat acest
consimtamant are natura juridica impusa de natura acelei contraprestatii.
□ Atunci cand consimtamantul adevaratului proprietar se exprima fara ca
acestea sa urmareasca o prestatie echivalenta, acest consimtamant are
natura juridica a unei donatii indirecte facute vanzatorului, intrucat ea
permite acestuia sa stinga un element de pasiv din patrimoniul sau,
respectiv sa isi execute obligatia de a transmite proprietatea asumata fata
de cumparator.
□ In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate
catre cumparator, acesta poate cere rezolutiunea contractului, restituirea
pretului daca l-a platit si daune interese stabilite potrivit acelorasi reguli ca
si in cazul raspunderii pentru evictiune.

□ O ipoteza similara vanzarii lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat in
proprietate comuna de catre unul dintre coproprietari.
□ Daca in urma partajului acesta nu reuseste sa asigure transferul catre
cumparator al proprietatii exclusive a bunului, cumparatorul poate cere pe
langa daune-interese, fie mentinerea contractului cu reducerea pretului
proportional cu cota care nu i-a fost furnizata de catre vanzator, fie
rezolutiunea contractului in cazul in care cumparatorul demostreaza ca nu
ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea exclusiva a
bunului.

Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii bunului aflat in
coproprietate, prin derogare de la dreptul comun, rezolutiunea nu poate fi
declarata unilateral de catre cumparator, ci in lipsa unui pact comisoriu expres,
ea trebuie ceruta instantei judecatoresti (stim asta din formularea "cere
rezolutiunea").
Cursuri Page 21
 Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii de catre un
coproprietar a bunului aflat in coproprietate, in cadrul daunelor-interese la care
are dreptul, cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul
nu apartinea in intregime vanzatorului, nu poate sa solicite rambursarea
cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptoare( notiunea de
lucrare autonoma nu exista in VCC, iar caracterul voluptor nu era atribuit lucrarilor
→ art. 578
→ Lucrari autonome : constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu
caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
→ Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Acestea sunt de 3
feluri:
 Necesare : atunci cand in lipsa lucrarilor imobilul ar pieri, ori s-ar
deteriora
 Utile : atunci cand fara a fi necesare sporesc valoarea economica a
bunului
 Voluptoare : atunci cand sunt facute pentru simpla placere a celui
care le-a realizat fara a spori valoarea economica a bunului

ix. Vanzarea in regim de autoservire.

□ In aceasta situatie, transferul proprietatii lucrului vandut se amana implicit,
dar neindoielnic datorita regimului specific, pana la executarea obligatiei de
plata a pretului, astfel incat vanzarea in regim de autoservire este o varianta
a vanzarii cu rezerva proprietatii.

 Indiferent la ce moment se executa obligatia de a transfera proprietatea, aceasta

excutare antreneaza 2 consecinte :
1) In primul rand potrivit art. 1773 alin .(2), odata cu proprietatea,
cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii dreptului
vandut ce au apartinut vanzatorului. Spre exemplu, el ar putea introduce
actiunea in revendicare, precum si creantele strans legate de dreptul vandut
2) Art. 1692 → daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin
cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii. Aceasta inseamna ca si
daca vanzatorul culege aceste fructe pana la predare, dar dupa transferul
proprietatii, el este obligat sa le transfere cumparatorului. Regula vizeaza
toate felurile de fructe, inclusiv fructele civile.
□ In consecinta, daca bunul vandut face obiectul unui contract de locatiune
opozabil cumparatorului, de la data dobandirii proprietatii, cumparatorul
are si dreptul de a pretinde locatarului sa plateasca chiria.
□ De la aceasta regula → exceptie art. 1410 NCC: in cazul in care transferul
proprietatii a fost afectat de o conditie suspensiva, chiar daca efectul
indeplinirii conditiei este in principiu retroactiv, vanzatorul va pastra
fructele pe care le-a cules intre data incheierii contractului si data implinirii
conditiilor.

2. Obligatia de a preda bunul ce face obiectul contractului

○ In principiu obligatia de a preda lucrul exista in orice contract translativ, fiind inclusa
sau implicata de obligatia de a transfera proprietatea conform art. 1483 NCC
○ Predarea este potrivit art. 1685, punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului
impreuna cu tot ceea ce este necesar dupa imprejurari pentru exercitarea libera si
neingradita a posesiei.

○ Aceste 2 norme enunta faptul ca predarea este actiunea prin care vanzatorul ii permite
cumparatorul sa ia in posesie bunul.
Cursuri Page 22
Obiectul obligatiei de predare
 Potrivit art. 1686 -> pe langa lucrul vandut, predarearea ca obiect si accesoriile
sale precum si titlurile sau documentele care dovedesc existenta dreptului ce a
facut obiectul vanzarii.
 Dintre accesorii, atunci cand vanzarea are ca obiect un imobil, se vor regasi si
imobilele prin destinatie (acele bunuri mobile care sunt destinate in permetuu
exploatarii imobilului predat).

Modalitatile predarii
 Uneori predarea se executa in modalitate pasiva, bunul fiind pur si simplu parasit
de catre vanzator, astfel incat cumparatorul sa il poata prelua (cel mai des in
practica → terenurile)
 In alte situatii predarea are loc in mod activ printr-o conduita pozitiva din partea
vanzatorului. Bunurile mobile se predau de regula prin remitere directa (numita si
traditiune). Atunci cand in locul bunului se preda un dispozitiv fizic care permite
cumparatorului intrarea in posesia lui, ne aflam in ipoteza asa numitei traditiunii
de mana scurta (cheile apartamentului)
 In situatia in care bunul e lasat in sfera de control al cumparatorului, predarea se
face prin traditiune de mana lunga
 In alte situatii, predarea se face prin remiterea unui titlu reprezentativ al bunului
sau printr-o alta operatiune juridica, ce ii permite cumparatorului sa ia in posesie
lucrul vandut → traditiune simbolica. Ea se aplica mai des nu la predarea de
lucruri mobile, ci la predarea de sume de bani. (exemplu: transferul de bani din
cont → ordin de plata; plasamentul )

Locul predarii
 Potrivit art. 1689, predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in
momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor, ori
in lipsa acesteia din uzante. Aceasta regula nu se poate aplica decat in cazul
bunurilor individual determinate, pentru ca numai in legatura cu asemenea bunuri
se poate stabili locul lor la data incheierii contractului.
 In cazul bunurilor de gen, care nu au fost individualizate prin contract, predarea se
executa la domiciliul, sau dupa caz, la sediul vanzatorului, de la data incheierii
contractului potrivit art. 1494 alin (1) lit. c

Momentul predarii
 Potrivit art. 1693, daca nu s-a stabilit un alt termen cumparatorul poate cere
predarea bunului de indata ce pretul este platit → atunci cand nu a acordat un
termen de plata a pretului, vanzatorul poate sa invoce exceptia de neexecutare
de plata a pretului, refuzand predarea pana cand cumparatorul isi va executa
aceasta obligatie.
 Se considera totusi ca exista si imprejurari care, desi nu au convenit expres un
termen pentru predare partile au acceptat implicit un asemenea termen atunci
cand (potrivit art. 1693, teza finala) ca urmare a unor imprejurari cunoscute
cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se putea face decat
dupa trecerea unui termen de la acest moment .

Conformitatea predarii
 Predarea trebuie sa fie conforma in sensul ca bunul predat trebuie sa corespunda
tuturor trasaturilor pe care partile au convenit ca el sa le aiba
 Conformitatea se apreciaza sub aspectul identitatii, cantitatii si calitatii.
□ Conformitatea sub aspectul identitatii este incidenta doar in cazul vanzarii
de bunuri individual determinate si presupune ca bunul predat sa fie acela
care a facut obiectul conventiei si nu un altul

Cursuri Page 23
 □ Conformitatea sub aspectul cantitatii presupune predarea cantitatii
convenite din bun. In cazul bunurilor individual determinat este necesar ca
bunul predat sa aiba intinderea care a fost declarata cu prilejul incheierii
conventiei. Pentru ipoteza in care aceste bunuri sunt imobile, art. 1741 -
1745 prevad reguli speciale de sanctionare a neconformitatii
□ Conformitatea sub aspectul calitatii, regulile conformitatii sunt diferite dupa
cum vanzarea a avut ca obiect bunuri de gen, sau bunuri individual
determinate.
 Bunuri de gen → vanzatorul este liberat de obligatia de predare
numai prin predarea unor bunuri de calitate cel putin medie, potrivit
art 1486 NCC
 Bunuri individual determinate art. 1690 alin. (1) → el trebuie predat
in starea in care se afla la momentul incheierii contractului =
vanzatorul trebuie sa impiedice deteriorarea bunului intre momentul
incheierii contractului si momentul executarii obligatiei de predare.
◊ Din acest motiv, potrivit art. 1485 NCC, obligatia de a preda un
bun individual determinat o cuprinde si pe aceea de a-l
conserva pana la predare. De vreme ce lipsesc alte precizari cu
privire la obligatia de conservare, se accepta ca vanzatorul
raspunde pentru executarea acestei obligatii ca un depozitar, in
principiu ca un depozitar cu titlu oneros, fiind obligat sa
pastreze bunul cu prudenta si diligenta si raspunzand chiar si
pentru culpa cea mai neinsemnata.
◊ Numai daca termenul de predare a fost instituit exclusiv in
favoarea cumparatorului, vanzatorul va raspunde de pastrarea
bunului, ca un depozitar cu titlu gratuit, culpa sa apreciindu-se
in concret prin comparatie cu diligenta pe care o manifesta in
conservarea propriilor sale bunuri.

Cheltuielile predarii :
 Potrivit art. 1666 alin. (2) masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a
bunului sunt in sarcina vanzatorului; sub acest aspect se reiau in materia predarii
dipsozitiile art. 1498, conform caruia cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului.

Sanctiunea neexecutarii/executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiei de

predare:
 In ceea ce priveste neexecutarea obligatiei de predare, daca aceasta nu este
justificata, cumparatorul are la dispozitie potrivit dreptului comun un drept de
optiune intre:
 a obtine rezolutiunea cu daune-interese,
 a cere executarea silita in natura si
 a cere executarea silita in echivalent
 In cazul executarii cu intarziere a obligatiei de predare, ea se sanctioneaza potrivit
dreptului comun prin daune moratorii
 In ceea ce priveste executarea neconforma/necorespunzatoare a obligatiei de
predare, se aplica art. 1690, art. 1691
□ Conform art. 1690 → cumparatorul caruia I se face predarea trebuie ca
imediat dupa preluare sa verifice starea bunului predat.
□ Daca in urma aceste verificari se constata ca bunul este predat neconform, fie
sub aspectul identitatii, fie sub aspectul cantitatii, fie sub aspectul calitatii,
cumparatorul este dator sa il informeze pe vanzator fara intarziere despre
aceasta neconformitate.

Cursuri Page 24
 □ In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzator, privitor la viciile
aparente constatate cu ocazia preluarii bunului, se considera ca bunul a fost
predat conform si in consecinta ca vanzatorul este liberat de obligatia sa;
astfel ca ulterior, cumparatorul nu se mai poate plange de starea bunului
primit decat in legatura cu vicii ascunse pe care nu le-a putut constata cu
ocazia verificarii la preluare.
□ In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care
vanzatorul i l-a pus la dispozitie, oricare dintre parti poate cere judecatoriei
in cirscumscriptia careia se afla locul la care trebuie executata predarea ca
instanta sa desemneze un expert, pentru a constata starea, respectiv pentru
a verifica daca el conrespunde sau nu cerintelor contractuale. Uneori,
efectuarea expertizei presupune sechestrarea sau depozitarea bunului,
astfel incat instanta poate dispune si asemenea masuri. Mai mult, daca
sechestrarea, ori depozitarea bunului ar necesita cheltuieli insemnate, ori ar
ocaziona pagube, instanta poate dispune vanzarea bunului pe cheltuiala
proprietarului . Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de
punerea sa in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau daca unul
dintre acestia se afla intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei
care a pronuntat hotararea, iar in caz contrar, in termen de 3 zile de la
executare celeilalte parti.
Curs 6
9 noiembrie 2011
17:10

Cheltuielile predarii
- Potrivit art. 1666 alin. (2), masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt
in sarcina vanzatorului. Sub acest aspect, se reiau in materia predarii dispozitiile generale
ale art. 1498,conform caruia cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului.

Sanctiunea neeexecutarii/executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiei de predare a.

Neexecutarea
- Daca aceasta nu este justificata, cumparatorul are la dispozitie potrivit dreptului comun, un
drept de optiune intre:
 A obtine rezolutiunea cu daune-interese
 A cere executarea silita in natura  A cere executarea silita
in echivalent
b. Executarea cu intarziere a obligatiei de predare
- Se sanctioneaza potrivit dreptului comun prin daune moratorii
c. Executarea neconforma sau necorespunzatoare a obligatiei de predare
- Se aplica art. 1690 si art. 1691
- Conform art. 1690, cumparatorul caruia i se face predarea trebuie ca imediat dupa
preluare sa verifice starea bunului predat. Daca in urma acestei verificari  se constata
ca bunul este predat neconform, fie sub aspectul identitatii, fie sub aspectul cantitatii,
fie sub aspectul calitatii, cumparatorul este dator sa il informeze pe vanzator fara
intarziere despre aceasta neconformitate.
- In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzatorul cu privire la viciile aparente
constatate cu ocazia preluarii bunului, se considera ca bunul a fost predat conform si in
consecinta vanzatorul este liberat de obligatia sa  cumparatorul nu se mai poate
plange ulterior de starea bunului primit decat in legatura cu vicii ascunse, pe care nu le-a
putut constata cu ocazia verificarii la preluare.
- In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i la
pus la dispozitie, oricare dintre parti poate cere judecatoriei in circumscriptia careia se
afla locul la care trebuie executata predarea, ca instanta sa desemneze un expert pentru
Cursuri Page 25
 a constata starea bunului, respectiv pentru a verifica daca el corespunde sau nu
cerintelor contractuale. Uneori, efectuarea expertizei presupune sechestrarea sau
depozitarea bunului, astfel incat instanta poate dispune si asemenea masuri. Mai mult,
daca sechestrarea ori depozitarea bunului ar necesita cheltuieli insemnate, ori ar
ocaziona pagube, instanta poate dispune vanzarea bunului, pe cheltuiala proprietarului.
- Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea sa in executare celeilalte
parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate situata in
circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea, iar in caz contrar, in termen de 3
zile de la executare celeilalte parti.

Obligatia de a garanta impotriva evictiunii

- Evictiuneorice tulburare a cumparatorului in linistita exercitare a dreptului cumparat

a. Evictiunea provenita din fapta vanzatorului

- Obligatia vanzatorului de a garanta impotriva evictiunii provenind din fapta proprie este
absoluta  priveste atat fapte ale sale anterioare incheierii contractului, cat si fapte ale sale
ulterioare incheierii contractului, atat tulburari de fapt, cat si tulburari de drept
- Caracterul absolut semnifica si ca vanzatorul nu poate sa isi limiteze raspunderea pentru
asemenea evictiunii prin clauzele contractului incheiat cu cumparatorul, intrucat este o
consecinta necesara a oricarui contract translativ, obligatia de garantie contra evictiunii
provenind din fapta instrainatorului se aplica tuturor acestor contracte, fie cu titlu oneros, fie
cu titlu gratuit, dispozitiile de la vanzare fiind aplicabile in mod corespunzator.
Tulburari de fapt
- Ca efect al contractului de vanzare, vanzatorul nu poate savarsi nicio fapta de natura sa il
tulbure pe cumparator in exercitiul dreptului vandut.
- In acest context, in cazul instrainarii unor fonduri profesionale (fonduri de comert),
jurisprudenta a retinut ca este contrara obligatiei vanzatorului de a garanta pe cumparator
impotriva evictiunii provenind din fapta proprie, actiunea vanzatorului de a ii face concurenta
cumparatorului prin deschiderea unui fond de comert similar care isi disputa aceeasi clienta cu
fondul vandut.

Tulburari de drept
- Vanzatorul este de asemenea obligat sa nu invoce impotriva cumparatorului vreun drept de
natura sa limiteze sau sa incomodeze exercitarea dreptului transmis.
- In cazul in care ar invoca un asemenea drept, vanzatorul ar trebui sa introduca o actiune
impotriva cumparatorului prin care sa tinda sa isi valorifice dreptul.
- In temeiul obligatiei sale de a garanta pe cumparator impotriva evictiunii provenind din
propria sa fapta, vanzatorului ii va putea fi opusa intr-o asemenea actiune o aparare specifica
numita exceptie de garantie, conform careia acela care este chemat sa garanteze contra
evictiunii nu poate sa evinga.
- S-a pus problema daca cand avem un bun vandut de stat, statul poate ulterior sa dispuna prin
organele competente exproprierea pentru utilitate publica a acelui bun. Unii autori au sustinut
ca obligatia statului vanzator de a garanta contra evictiunii provenind din fapta proprie il va
impiedica sa dispuna exproprierea intrucat aceasta il va tulbura pe cumparator in exercitiul
dreptului dobandit. Opinia majoritara este in sensul ca, atunci cand actioneaza ca vanzator,
statul isi exercita capacitatea sa de drept privat, capacitate care nu poate fi exercitata in sensul
limitarii atributiilor statale de drept public. Dimpotriva, cand actioneaza ca expropriator, statul
exercita o capacitate de drept public, dispunand pentru protectia interesului public fara nicio
inraurire posibila a intereselor pe care le-ar putea avea ca subiect de drept privat  exceptia
de garantie nu ar putea impiedica o procedura de expropriere.

b. Evictiunea provenind din fapta unui tert

Cursuri Page 26
- Potrivit art. 1695 alin. (2), vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru tulburarile cauzate
de terti in exercitarea dreptului cumparat numai daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele 3
conditii:
1. Tulburarea sa fie o tulburare de drept, in sensul ca, in sprijinul pretentiilor tertului care
tind sa impiedice sau sa limiteze exercitiul drepturilor cumparatorului, tertul invoca un
drept subiectiv propriu, spre exemplu, un drept de preemptiune sau un drept de
creanta corelativ obligatiei de folosinta sau un drept real care ar dezmembra dreptul
vandut samd.
Se asimileaza tulburarilor de drept situatiile in care, fara a invoca un drept propriu,
tertul tulburator se prevaleaza de limite ale dreptului transmis, care sunt
exceptionale, care nu au fost declarate de vanzator la incheierea contractului si
care nici nu rezultau din starea lucrului vandut la momentul incheierii contractului.
2. Dreptul pe care se intemeiaza tertul sa aiba o cauza anterioara incheierii contractului
de vanzare. Faptul juridic lato sensu, care a generat aest drept, trebuie sa fie anterior
incheierii contractului de vanzare (includem aici si contractul).
i. Vanzatorul este obligat sa garanteze numai atunci cand implinirea termenului
uzucapiunii este iminenta. In NCC, uzucapiunea este de 5 si 10 ani  iminenta ar
fi cand mai sunt cel mult 2 ani pana la implinirea termenului.
ii. Procedurile de expropriere au inceput inainte de incheierea contractului de
vanzare si s-au finalizat dupa incheierea acestui contract. Tertul tulburator este
statul expropriator.  Vanzatorul va raspunde numai daca i-a fost comunicat
anterior incheierii contractului de vanzare vreun act legat de proedura
exproprierii si nu l-a facut cunoscut cumparatorului.
3. Aceasta cauza sa nu fi fost cunoscuta cumparatorului la data incheierii vanzarii. Pentru
a inlatura aceasta conditie a angajarii raspunderii sale, vanzatorul ar trebui sa ii
comunice el insusi cumparatorului posibilele cauze de evictiune la data
incheierii actului. Chiar si in absenta unei asemenea comunicari, cumparatorul va
fi presupus ca a cunoscut cauze evictiunii atunci cand, cu diligente minine, o putea
afla la momentul contractului de vanzare.

- In principiu, atunci cand tertul manifesta pretentii care il tulbura pe cumparator in

exercitarea dreptului cumparat, este posibil ca aceste pretentii sa fie avansate in cadrul unui
proces sau sa fie avansate in afara vreunui proces.
- Atunci cand tertul nu a introdus o actiune, cumparatorul ar trebui sa solicite sprijinul
vanzatorului pentru a respinge pretentiile tertului. In cazul in care accepta pretentiile tertului
fara a avea in acest sens si acordul vanzatorului, el risca sa fie decazut din dreptul de
garantie,intrucat, potrivit art. 1705 alin. (2), cumparatorul care, fara a exista o hotarare
judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului, pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care
dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.
- In cazul in care cumparatorul a fost chemat in judecata de catre tert, el are posibilitatea de a
il chema in proces pe vanzator, printr-un mijloc procedural care se numeste cerere de
chemare in garantie. Aceasta cerere de chemare in garantie reprezinta o cerere de chemare in
judecata in subsidiar pe care o formuleaza cumparatorul-parat in cererea principala introdusa
de catre tert. Prin aceasta cerere, cumparatorul solicita ca, in cazul in care pretentiile tertului
sunt admise, instanta sa il condamne pe vanzator sa raspunda pentru evictiunea astfel
produsa. Tot astfel este posibil ca vanzator, din proprie initiativa, sa intervina in procesul
dintre tertul evingator si cumparator pe calea unei cereri de interventie, care ii va permite sa
introduca in proces mijloace de aparare si dovezi de natura sa inlatura pretentiile tertului si sa
conduca la respingerea actiunii formulate de acesta.
- Situatiile in care, pe temeiul garantiei contra evictiunii, se formuleaza o cerere de chemare in
garantie ori o cerere de interventie, pot fi reunite sub denumirea de garantie incidentala. In
cazul in care vanzatorul nu a participat la procesul cu tertul si pretentiile acestuia din urma
sunt admise, cumparatorul poate introduce o cerere de chemare in judecata separata
impotriva vanzatorului, solicitand ca acesta sa raspunda pentru evictiunea suferita - in aceasta
Cursuri Page 27
 situatie garantia nu mai incidentala, ci principala. Totusi, in aceasta situatie a garantiei
principale, vanzatorul, chemat in judecata, are posibilitatea sa se apere printr-o aparare
specifica de fond numita exceptia procesului rau condus. In temeiul acestei aparari, actiunea
cumparatorului va fi respinsa, daca vanzatorul dovedeste ca ar fi putut produce in procesul cu
tertul mijloace de aparare si dovezi suficiente pentru ca pretentiile lui sa fie respinse.

Modul de operare al obligatiei de a garanta contra evictiunii

- Atata vreme cat nicio persoana nu a emis pretentii in legatura cu dreptul cumparat de natura
sa impiedice sau sa limiteze exercitarea acestui drept, vanzatorul are o obligatie de a nu face.
In sensul de a nu savarsi nicio fapta care sa il tulbure pe cumparator in exercitiul dreptului.
- Daca un tert formuleaza o pretentie, care limiteaza sau impiedica exercitarea dreptului
dobandit, vanzatorul are o obligatie de a face, respectiv de a administra toate mijloacele de
aparare de care dispune pentru a fi respinse pretentiile tertului.
- Daca pretentiile tertului au fost admise, atunci vanzatorul are o obligatie de a da, de regula a
da o suma de bani in temeiul raspunderii sale pentru evictiunea consumata.

Efectele evictiunii consumate

- Atunci cand, prin exceptie, evictiunea consumata nu are impact asupra bunului vandut, ci
asupra unui alt bun din patrimoniul cumparatorului, raspunderea vanzatorului pentru o
asemenea evictiune va fi supusa art. 1704. Potrivit acestui text, atunci cand cumparatorul a
pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun,
vanzatorul este eliberat de urmarile garantiei in primul caz fiind rambursarea catre
cumparator a sumei platite cu dobanda legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin
plata valorii bunului dat, precum si in ambele cazuri plata tuturor cheltuielilor aferente.
- In situatia-regula insa, evictiunea consumata are ca efect pierderea in tot sau in parte de catre
cumparator a posibilitatii faptice de a exercita dreptul cumparat. In aceste cazuri, el poate
solicita rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si daune-interese. Toate aceste remedii sunt
supuse unor dispozitii speciale, derogarii de la dreptul comun, cuprinse in art. 1700-1703.
Rezolutiunea vanzarii
- Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii in situatiile in care fie a fost evins de intregul
bun, fie a fost evins de o parte a bunului indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut
evictiunea la data incheierii contractului, el nu l-ar mai fi incheiat.
- Din text rezulta ca, in acest caz, daca nu s-a prevazut un pact comisoriu expres rezolutiunea
nu poate opera decat pe baza hotararii instantei de judecata, o declaratie unilaterala de
rezolutiune fiind lovita de nulitate.
- Daca se dispune rezolutiunea, cumparatorul poate pretinde restituirea pretului si despagubiri
pentru prejudiciul suferit prin pierderea bunului cumparat.

Restituirea pretului
- Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime, atat in situatia in care valorea bunului
a scazut pana la data producerii evictiunii, cat si in cele in care valoarea bunului a crescut pana
la aceasta data.
- Prin exceptie, daca dobanditorul a profitat de scaderea valorii bunului sau, vanzatorul are
dreptul sa scada din pretul supus restituirii valoarea beneficiilor obtinute de cumparator.
- In cazul in care, pana la data producerii evictiunii, valoarea bunului a crescut, vanzatorul
datoreaza cumparatorului, pe langa pret si sporul de valoare astfel dobandit.

Daunele-interese
- Potrivit art. 1703, ele cuprind:
○ Valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a
evins.
 Intrucat si in NCC, fructele culese de posesorul de buna-credinta se cuvin acestuia,
rezulta ca in principiu, cumparatorul va fi obligat sa transmita evingatorului numai
fructele pe care le-a cules in perioada cand nu a mai fost de buna-credinta, adica,
Cursuri Page 28
 in principiu, dupa data introducerii cererii de chemare in judecata de catre tertul
evingator.
○ Cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum
si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului.
○ Cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator.
 De regula, cumparatorului ii revin, pe langa cheltuielile incheierii contractului,
cheltuielile cu plata pretului si cheltuilele cu ridicarea si transportul bunului
vandut.
 Tot lui ii revin si cheltuielile pentru asigurarea opozabilitatii dreptului dobandit.
 Toate acestea sunt supuse restituirii de catre vanzatori in caz de restituire contra
evictiunii
○ Pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.
 Aceste pierderi si castiguri vor trebui suportate de catre vanzator chiar daca
rezulta numai indirect din evictiune si chiar daca nu puteau fi prevazute de
vanzator la data incheierii contractului (textul deroga).
 De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului, in masura in
care nu i-au fost rambursate de catre evingator, toate cheltuielile pentru lucrarile
efectuate in legatura cu bunul vandut.  exceptie: vanzatorul nu va trebui sa
ramburseze cheltuielile cu lucrari adaugate, voluptoare. Totusi, daca el a cunoscut
cauza evictiunii la data incheierii contractului, atunci el este de rea-credinta si va
trebui sa ramburseze si aceasta ultima categorie de cheltuieli.

- In cazul in care evictiunea a fost partiala si cumparatorul fie nu a vrut, fie nu a putut sa obtina
rezolutiunea contractului, vanzatorul va trebui sa ii restituie o parte din pret proportionala
cu valoarea partii de care a fost evins, precumsi daune-interese, stabilite conform acelorasi
reguli ca si acelea aplicabile in caz de rezolutiune, insa, tinand cont de faptul ca, in cazul
evictiunii partiale, cumparatorul pastreaza o parte din beneficiul exercitarii dreptului
cumparat.

Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei

• Regula este ca, prin contract, vanzatorul si cumparatorul pot modifica in orice mod regimul legal al
garantiei contra evictiunii
• Exista 2 exceptii de la aceasta regula:
a. Stipulatia prin care obligatia de garantie este inlaturata sau restransa nu il exonereaza pe
vanzator de obligatia de a restitui pretul, decat in cazul in care cumparatorul si-a asumat in
mod neindoielnic riscul producerii evictiunii, caz in care, daca acest risc este motivul
determinant pentru care s-a contractat, vanzarea are caracter aleatoriu.
b. Vanzatorul cunoaste cauza evictiunii, fara sa o faca cunoscuta si cumparatorului, in aceasta
situatie fiind de rea credinta, vanzatorul nu se poate prevalaza de clauzele contractuale care
inlatura sau limiteaza obligatia sa de garantie.

Alte elemente de ordin juridic ale garantiei contra evictiunii

• Potrivit art. 1697, obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori in cazul in
care se vinde un bun aflat in coproprietate, cumparatorul poate pretinde oricaruia dintre ei sa
raspunda integral pentru evictiune. La fel, la fel in cazul in care vanzatorul, unic, are mai mult
mostenitori, cumparatorul poate pretinde garantia integrala din partea oricaruia dintre acesti
mostenitori.
• Potrivit art. 1706, vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor
subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
 regula multiplicarii obligatiei de garantie

Cursuri Page 29
Curs 7
Wednesday, November 16, 2011
5:03 PM

*Obligatia de predare -
Efectele predarii :
 Sub imperiul Codului Civil de la 1864 se considera ca in cazul contractului translativ
riscul pieirii fortuite a bunului se transfera de la instrainator la dobanditor in
momentul transferului proprietatii. In consecinta, se considera ca daca dupa transferul
proprietatii si chiar inainte ca bunul sa fi fost predat dobanditorului, el ar fi pierit
fortuit, intrucat pieirea ar fi fost pe riscul dobanditorului, acesta ramanea obligat fata
de instraintor la contraprestatia pe care o promisese.
 In Noul Cod Civil se modifica aceasta regula. Potrivit art. 1274 NCC → in lipsa de
stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat riscul contractului ramane in sarcina
debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata deja
dobanditorului.
 Asta inseamna ca, daca bunul piere fortuit, dupa transferul proprietatii, dar inainte de
predare, desi bunul piere in patrimoniul dobanditorului, totusi riscul acestei pieiri si
implicit efectul sau prejudiciabil il suporta instrainatorul care a intarziat predarea. Prin
urmare, intr-o asemenea ipoteza, instrainatorul nu va putea pretinde contraprestatia
promisa de dobanditor
 In materia vanzarii, daca bunul piere fortuit inainte de predarea sa catre cumparator,
vanzatorul nu mai poate pretinde pretul; iar in cazul in care a primit deja pretul, el este
obligat sa-l restituie.
 Intr-o singura situatie cumparatorul suporta riscul pieirii bunului vandut, chiar daca
bunul nu i-a fost predat → in situatia in care a fost pus in intarziere pentru preluarea
lucrului. O asemenea punere in intarziere nu este valabila decat daca vanzatorul a facut
tot ce depinde de el in vederea predarii, astfel incat lucrul se afla la dispozitia
cumparatorului pentru preluare . In toate celelalte cazuri se aplica regula conform
careia, riscul pieirii fortuite a lucrului se transfera de la instrainator catre dobanditor prin
predare.

Obligatia de a garanta contra viciilor lucrului vandut

- Un viciu al lucrului il reprezinta acea deficienta care impiedica functionarea sa normala
potrivit destinatiei.
- Potrivit art. 1707 → vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru viciile lucrului vandut
daca sunt intrunite urmatoarele 4 conditii cumulative :
1. Viciul trebuie sa fie intrinsec bunului → viciul e intrinsec bunului atunci cand
disfunctionalitatea isi are cauza in lucrul vandut insusi iar nu in imprejurari exterioare
acestuia.
2. Viciul trebuie sa existe la data transferului riscurilor → conform art. 1707 alin. 3. Daca
viciul apare dupa data predarii bunului, chiar si fara culpa cumparatorului, acesta are
natura unui risc pe care cumparatorul trebuie sa il suporte dupa predare.
3. Viciul trebuie sa fie ascuns → este ascuns acel viciu care nu era cunoscut
cumparatorului la data incheierii contractului si care cu diligente normale nu putea fi
descoperit nici la data predarii bunului. Daca viciul poate fi descoperit cu diligente
normale, atunci el are natura juridica a unei neconformitati, se numeste viciu aparent si
poate fi sanctionat prin mijloacele aplicabile predarii neconforme.
Daca viciul este aparent, raspunderea vanzatorului nu se intemeiaza pe obligatia de
garantare contra viciilor si pe obligatia de predare.
Potrivit art. 2530 → prescriptia dreptului la actiuni izvorat din transmiterea unor
bunuri cu vicii aparente, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a
bunului, ori dupa caz, de la data termenului prevazut de lege pentru verificarea lui de
Cursuri Page 30
 catre cumparator. Acestei dispozitii ii sunt supuse si ipotezele in care bunul nu
corespunde calitatilor convenite, iar aceasta neconformitate putea fi descoperita fara
cunostiinte speciale printr-o verificare normala.
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
acela al unei verificari normale, atente dar care nu presupune cunostiinte de
specialitate.
4. Viciul sa fie grav → potrivit art. 1707 alin. (1), viciul este grav daca face ca bunul
vandut sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau daca ii micsoreaza
intrebuintarea sau valoarea intr-o asemenea masura incat, daca viciul ar fi fost
cunoscut la incheierea contractului, cumparatorul nu ar fi cumparat, sau cel mult ar fi
cumparat pentru un pret mai mic. In principiu, destinatia avuta in vedere pentru a se
stabili caracterul grav al viciilor este destinatia convenita de parti prin contractul de
vanzare.
In lipsa unei clauze care sa stabileasca aceasta destinatie se va avea in vedere destinatia
bunului decurgand din intrebuintarea sa normala potrivit naturii sale.

- Momentul in care se manifesta obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor este

reglementat prin art. 1710 --> cumparatorul poate obtine unul dintre urmatoarele 4 remedii :
- Inlaturarea viciilor de catre vanzator pe cheltuiala sa (repararea lucrului)
- Inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii(este posibil doar in cazul in
care prin natura lui, bunul este un bun de gen)
- Reducerea pretului direct proportional cu reducerea intrebuintarii lucrului cauzata de viciu
- Rezolutiunea vanzarii
- In cazul in care apreciaza ca masura solicitata de cumparator este excesiva in raport cu
gravitatea vicilui si cu scopul incheierii contractului, instanta de judecata poate dispune
inlocuirea masurii solicitate de cumparator cu o alta masura mai potrivita.
- Cu privire la rezolutiune, trebuie precizat ca aceasta masura poate fi solicitata de catre
cumparator numai daca el a adus viciul descoperit la cunostiinta vanzatorului intr-un termen
scurt de la descoperire.
- In cazul in care cumparatorul este un profesionist, iar bunul vandut este un mobil corporal,
termenul este de 2 zile.
- Daca viciul apare in mod gradual, termenul incepe sa curga de la data la care cumparatorul isi
putea da seama de gravitatea si intinderea viciului. Ca regula, acest termen este un termen de
decadere pentru dreptul cumparatorului de a cere rezolutiunea contractului de vanzare in
temeiul garantiei contra viciilor.
- Prin exceptie, in cazul in care vanzatorul a cunoscut viciul la data incheierii contractului,
cumparatorul nu decade din dreptul de a cere rezolutiunea.

- Atunci cand cumparatorul are dreptul la rezolutiune pe temeiul garantiei contra viciilor,
rezolutiunea poate fi declarata si unilateral fara a se solicita instantei de juecata constatarea
ei(=pronuntarea ei) potrivit dreptului comun. Totusi, instanta poate controla (de regula la
cererea vanzatorului) caracterul abuziv al declaratiei de rezolutiune, in cazul unui asemenea
control, in cazul in care va aprecia ca rezolutiunea este excesiva, instanta poate dispune
inlocuirea ei cu o alta masura dintre cele prevazute de art. 1710 NCC.

- In ceea ce priveste daunele-interese, acestea sunt datorate numai daca la data incheierii
contractului, vanzatorul cunostea viciile pentru care se solicita angajarea raspunderii sale. In
acest caz, daunele-interese pot insoti oricare dintre masurile prevazute de art. 1710 si servesc
repararii intregale a prejudiciului cauzat prin manifestarea viciului chiar daca vanzatorul nu
putea prevedea acest prejudiciu si chiar daca el are caracter indirect.

- In ceea ce priveste prescriptia pentru vicii exista 2 probleme :

Cursuri Page 31
 - A fost abrogat termenul special de prescriptie de 6 luni, in cazul viciilor ascunse fara viclenie,
astfel incat, in prezent, fie ca au fost ascunse in mod doloziv, fie ca au fost ascunse din culpa,
viciile ascunse determina o raspundere prescriptibila, in termenul general de 3 ani.
- Momentul de la care curge acest termen : potrivit art. 2531 → daca prin lege nu se prevede
altfel, prescriptia dreptului la actiuni pentru viciile ascunse incepe sa curga :
i. In cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie,
de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale, in afara cazului in
care viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga
de la data descoperirii
ii. In cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii sau receptiei
finale a constructiei, afara daca viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care
prescriptia incepe sa curga de la data descoperii.
- Termenul de 1 an si repsectiv 3 ani sunt termene de garantie de drept comun si se aplica de
cate ori legile speciale sau contractul nu prevad/prevede alte durate de ganratie. Din
perspectiva acestor durate de garantie, obligatia de a garanta contra viciilor ascunse este o
obligatie cu executare succesiva in virtutea careia vanzatorul se obliga fata de cumparator ca
nicicand pe durata de garantie sa nu se manifeste vicii ale lucrului vandut care existau sau
aveau o cauza existenta la data predarii

Raportul dintre termenele de garantie si termenele de prescriptie

- Daca descoperirea viciului se afla in interiorul perioadei de garantie, termenul de prescriptie
extinctiv va curge de la acea data
- Atunci cand descoperirea este ulterioara expirarii termenului de garantie, dar manifestarea
viciului se afla in cursul termenului de garantie, termenul de prescriptie curge de la data
expirarii termenului de garantie.
- Daca viciul se manifesta dupa expirarea temrenului de garantie, nu se pune problema
raspunderii, in consecinta, nici problema prescriptiei extinctive nu se pune.

- Regula este ca si raspunderea contra viciilor ascunse este supusa unor reguli supletive, astfel
incat partile pot stabili prin contractul de vanzare, reguli diferite fata de acelea prevazute de
cod.
- O singura limitare → art. 1708 alin. (2): clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea
pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le
cunoasca la data incheierii contractului.
- Vanzatorul care este profesionist in raport cu bunurile care fac obiectul vanzarii, este presupus
ca trebuie sa cunoasca viciile lucrurilor vandute, astfel incat el nu isi va putea limita sau
inlatura raspunderea pentru asemenea vicii.

Obligatia de garantie pentru buna functionare a lucrului vandut

- Spre deosebire de toate celelalte obligatii, garantia pentru buna functionare a bunului vandut
nu este o dispozitie supletiva de drept comun aplicabila oricarui contrac de vanzare, ci
opereaza numai daca a fost expres prevazuta in contract sau in legea speciala aplicabila
acestuia.
- Ca si garantie contra viciilor ascunse, ea presupune ca bunul sa functioneze conform
intrebuintarii lui normale pentru o anumita durata, ulterioara predarii
- Deosebirea fata de obligatia de garantie contra viciilor ascunse, este accea ca pentru a opera
garantia pentru buna functionare nu este necesar ca viciul manifestat in perioada de garantie
sa fi existat ori sa aiba o cauza preexistenta fata de predare.
- Este suficienta manifestarea lui in cursul perioadei de garantie chiar daca s-a nascut ulterior
predarii, pentru ca raspunderea vanzatorului sa fie angajata.

- Din reglementarea codului civil, rezulta ca in principiu garantia pentru buna functionare a
lucrului nu poate constitui temei pentru rezolutiunea contractului, insa partile pot deroga de
Cursuri Page 32
 la aceasta regula, permitand rezolutiunea si in temeiul unei asemenea garantii. In orice caz,
daca partile nu au prevazut altfel, masurile care pot fi solicitate in temeiul garantiei de buna
functionare sunt supuse unei ordini de subsidiaritate. Astfel, imediat ce se manifesta o
disfunctionalitate a bunului, cumparatorul trebuie sa o comunice catre vanzator.
- Cumparatorul este decazut din dreptul de garantie daca nu a comunicat defectiunea inainte
de expirarea termenului de garantie.
- Prin exceptie fata de regimul decaderii, daca dobanditorul a fost impiedicat din motive
obiective sa efectueze comunicarea in termenul de garantie, el va putea evita decaderea in
cazul in care va comunica defectiunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt cu putina
avand in vedere natura impiedicarii de la data expirarii termenului de garantie.
- O data ce cumparatorul a comunicat defectiunea, vanzatorul este obligat sa repare bunul pe
cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila, sau daca durata acesteia depaseste un termen de
maximum 15 zile, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut.
- Daca vanzatorul nu inlocuieste lucrul vandut intr-un termen rezobail potrivit cu imprejurarile,
la cererea cumparatorului, el este obligat sa restituie pretul primit avand insa dreptul ca in
acest caz sa I se restituie lucrul vandut.

- Actiunile intemeiate pe garantia pentru buna functionare pot fi respinse daca vanzatorul
dovedeste ca disfunctionalitatea este cauzata prin modul in care cumparatorul s-a comportat
fata de bun, inclusiv prin raport cu instructiunile de folosire si pastrare data de vanzator la
incheierea conctractului

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

1. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii

- Potrivit art. 1666, in lipsa de stipulatie contrarea, cheltuielile de incheiere a contractului
de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Textul reglementeaza raporturile dintre
vanzator si cumparator si el nu poate fi opus tertilor care sunt implicati in procesul de
incheiere a contractului in virtutea unor raporturi juridice proprii pe care le-au avut
partile.
- Exemplu: cheltuielile de asistenta juridica datorate avocatilor implicati in redactarea
contractului sunt in sarcina partii care i-a angajat. Cheltuielile cu autentificarea actului
datorate notarului, sunt in sarcina ambelor parti care raspund solidar pentru plata
acestor cheltuieli.
- Daca in virtutea acestei raspunderi, vanzatorul va suporta cheltuielile de autentitficar,
are totusi dreptul de a recupera aceste cheltuieli de la cumparator in temeiul art. 1666
alin. (1) NCC

2. Obligatia de a plati pretul

- Natura acestei obligatii, este aceea a unei obligatii de a da o suma de bani.

Locul platii pretului :

- Potrivit art. 1720 alin. (1), cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul
se afla in momentul incheierii contractului

- Exista o exceptie de la aceasta regula, prevazuta de art. 1720 alin. (2), care se refera la
ipoteza bunurilor aflate in tranzit, ipoteza in care pretul se plateste la locul ce rezulta din
uzante, iar in lipsa acestora, la locul de destinatie al transportului.

- In cazul in care contractul are ca obiect bunuri de gen, art. 1720 alin.(1) nu se poate
aplica, astfel incat se aplica dreptul comun al platii obligatiilor de a da o suma de bani →
potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a), obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul, sau
dupa caz, sediul creditorului de la data platii. Astfel, daca vanzarea are ca obiect bunuri
Cursuri Page 33
 de gen, pretul trebuie platit la sediul sau domiciliul vanzatorului de la data incheierii
contractului.

Data platii pretului :

- Se schimba regula din vechiul cod → pretul se plateste de indata ce proprietatea este
transmisa, conform art. 1720 alin. (1) teza finala.
- Regula este indicata prin intentia legiutorului de a preveni posibilitatea ca vanzatorul sa
piarda atat bunul cat si pretul, posibilitate curenta sub vechea reglementarea cand pretul
se datora dupa predare.

- Totusi, cumparatorul va putea sa suspende plata pretului atunci cand in mod legitim are
indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea bunului conform conventiei cu
vanzatorul. Astfel, potirivt lui art. 1722 NCC → cumparatorul care afla de existenta unei
cauze de evictiune, este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea
tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare.

- Regula nu se aplica daca dobanditorul cunostea pericolul evictiunii inca de la data

incheierii contractului

• Art. 1728 NCC → in cazul in care nu s-a convenit altfel cumparatorul este tinut sa plateasca
dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau
naturale, ori din ziua predarii daca bunul nu produce fructe, insa ii procura cumparatorului
alte foloase.
• Ratiunea acestei reglementari este aceea a asigurarii unui echilibru intre dreptul la dobanzi
care este un fruct civil al dreptului de a pretinde plata pretului, pe de o parte, si foloasele
procurate de bunul vandut, pe de alta parte.
• Astfel, in ceea ce priveste aceste foloase, cumparatorul se poate bucura de ele de la momente
diferite, dupa cum bunul produce sau nu fructe.
• Daca bunul produce fructe, atunci acestea se cuvin proprietarului, deci cumparatorul are
dreptul la ele din ziua transferului proprietatii, astfel incat din aceeasi zi va datora si dobanzi
la pret.
• Daca bunul nu produce fructe, ci alte foloase, atunci cumparatorul nu va putea beneficia de
ele decat din ziua in care s-a predat bunul, in consecinta, tot de atunci va datora si dobanzi.

• Din perspectiva acestei distinctii, un bun frugifer care nu produce efectiv fructe, va fi
considerat ca aducand alte foloase(un imobil poate fi intotdeauna inchiriat, prin natura lui,
totusi el va fi considerat a produce fructe, numai daca este inchiriat efectiv; daca nu e inchiriat,
el se incadreaza in categoria bunurilor care aduc alte foloase).

Cheltuielile platii pretului :

- Potrivit art. 1666 alin. (3) → cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt
in sarcina cumparatorului. In aceasta ipoteza se incadreaza comisioanele bancare, atunci
cand pretul e platit prin transfer bancar.

Garantiile si sanctiunea neexecutarii obligatiei de a plati pretul :

- In ceea ce priveste garantiile obligatiei de a plati pretul, NCC prevede un drept de
retentie, o ipoteca legala si un privilegiu special :
1. Dreptul de retentie rezulta din art. 1693 NCC → in lipsa unui termen, cumparatorul
poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit; per a contrario, cat timp
pretul nu este platit, cumparatorul nu poate cere predarea bunului, iar vanzatorul il
poate retine invocand exceptia de neexecutare a obligatiei de plata a pretului. Din teza a
doua a art. 1693 → in principiu, dreptul de retentie nu ar putea fi invocat daca
obligatia de a plati pretul este afectata de un termen. Totusi, art. 1694 alin. (1) prevede
ca si in acest caz, vanzatorul poate refuza predarea in cazul in care cumparatorul a
Cursuri Page 34
 devenit insolvabil; ori garantiile acordate initial vanzatorului s-au diminuat. Intr-o
asemenea ipoteza, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat
timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul
stabilit.
2. Ipoteca legala acordata vanzatorului de bunuri imobile. In temeiul art. 1723 coroborat
cu art. 2386 pct. 1 → beneficiaza de ipoteca legala vanzatorul asupra bunului imobil
vandut pentru pretul datorat.
Ipoteca este legala prin faptul ca in virtutea legii, ea decurge in mod direct din
incheierea contractului de vanzare fara ca pretul sa fi fost platit imediat dupa
transferul proprietatii. Totusi, pentru a fi perfectata si opozabila dobanditorilor
subsecventi ai unor drepturi asupra imobilului vandut, este necesar ca ipoteca sa fie
inscrisa in Cartea Funciara.
3. Privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile. Potrivit art. 1723 coroborat cu art.
2339 → este privilegiala creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil
vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut; cu exceptia cazului in care
cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau pentru exploatarea unei
intreprinderi.
Din acest text, rezulta mai intai ca privilegiul vanzatorului de bunuri mobile se refera
numai la bunul ce a facut obiectul vanzarii, astfel incat daca acel bun este vandut in
cadrul unei urmariri silite, creanta vanzatorului cu privire la pret va fi satisfacuta cu
preferinta din pretul bunului obtinut la vanzarea silita, orice alt creditor neputand primi
sume din acel pret decat dupa satisfacerea creantei vanzatorului.
In aceasta materie art. 2340 instituie regula conform careia privilegiul special se stinge
prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Totusi, in temeiul art. 2341,
privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile, deroga de la regula instituita de art.
2340, putand fi exercitat si in cazul in care cumparatorul vinde bunul la randul sau. In
acest caz, privilegiul primului vanzator are preferinta asupra privilegiului primului
cumparator cu privire la pretul dator de al doilea cumparator.
Prin derogare de la alte garantii mobiliare, privilegiul special este opozabil tertilor si fara
a fi inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare in temeiul art. 2334 NCC. De
la aceasta regula exista o exceptie : atunci cand creditorul privilegiat intra in concurs cu
un creditor ipotecar, titular al unei ipoteci mobiliare, cel dintai este preferat celui de-al
doilea, numai daca si-a inscris privilegiul inainte de inscrierea ipotecii mobiliare → art.
2342 alin. (2)

Sanctiunea neexecutarii obligatiei de plata a pretului :

- Potrivit art. 1724 NCC, vanzatorul este indreptatit sa obtina, fie executarea
silita a obligatiei de a plati pretul, fie rezolutiunea vanzarii, precum si in
ambele cazuri, daune interese daca sunt intrunite conditiile pentru
acordarea lor.
- Potrivit dreptului comun, aceste masuri se pot obtine numai daca au fost
precedate de punerea in intarziere a cumparatorului pentru executarea
obligatiei sale. Potrivit. art. 1522 → debitorul poate fi pus in intarziere fie
printr-o notificare scrisa, prin care se solicita executarea obligatiei, fie prin
cerere de chemare in judecata.
- In cazul in care se solicita executarea silita a obligatiei de a plati pretul,
vanzatorul poate pretinde si daune moratorii pentru intarziere in
executarea acestei obligatii, daune care curg de la scadenta pana in
momentul platii, potrivit art. 1535 NCC.

- In ceea ce priveste rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de a plati

pretul, NCC prevede dispozitii speciale distincte dupa cum lucrul vandut este
un imobil, sau un mobil.

Cursuri Page 35
  Bunuri imobile: s-a stipulat ca daca nu se plateste pretul la termenul convenit,
cumparatorul este de drept in intarziere, acesta va putea plati pretul si dupa
expirarea termenului cat timp vanzatorul nu i-a comunicat o declaratie de
rezolutiune pentru neplata.
- Rezolutiunea vanzarii imobiliare, odata ce ea a fost declarata, sau
pronuntata, produce efecte si fata de dobanditorii subsecventi ai unor
drepturi asupra imobilului vandut succesori ai cumparatorului, numai in
conditiile in care impotriva lor poate fi introdusa o actiune in rectificare a
dreptului pe care l-au dobandit.
- Aceasta inseamna ca, in principiu, vanzatorul ar trebui sa isi noteze in
cartea funciara dreptul de a cere rezolutiunea in cazul neplatii pretului, sau
cel putin ipoteca sa legala privind imobilul vandut pentru a face opozabila
tertilor subdobanditori efectele actiunii sale.
- In cazul in care nu a procedat la aceasta notare si totusi el obtine
rezolutiunea pentru neplata pretului, efectele rezolutiunii pot fi suportate
de tertii dobanditori de buna credinta in conditii diferite, dupa cum actul
de dobandire este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, astfel:
 Actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu gratuit → va putea
fi introdusa in termen de 5 ani de la inscrierea dreptului
subdobanditorului
 Actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu oneros → va
putea fi introdusa numai in termen de 3 ani de la data inscrierii
dreptului cumparatorului

 Bunurile mobile → potrivit art. 1727 NCC, atunci cand vanzarea s-a facut fara
termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca in cel
mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere
si sa ceara restituirea bunului mobil vandut cat timp bunul este inca in posesia
cumparatorului si nu a suferit transformari.
- In acest caz, daca actiunea nu a fost introdusa in conditiile mentionate ( in
15 zile fara ca dobanditorul sa fi cedat posesia si fara ca bunul sa fi suferit
transformari), vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai
cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru
neplata pretului.
- Ca urmare, in cazul in care cererea de rezolutiune a fost introdusa dupa
expirarea termenului de 15 zile, ori dupa transformarea bunului sau
transferul posesiei sale, creditori cumparatorului vor putea considera ca
bunul se afla in patrimoniul debitorului lor si vor putea sa il urmareasca
silit chiar daca vanzatorul obtine rezolutiunea contractului.
- Daca bunul a fost instrainat de cumparator, subdobanditorul va putea sa se
apere impotriva efectelor rezolutiunii, invocand art. 937 NCC ( fostul
art.1909 ).

3. Obligatia de a prelua lucrul cumparat

- Cumparatorul este obligat sa preia bunul atunci cand vanzatorul a facut tot ceea ce
este necesar pentru predare
- Potrivit art. 1666 alin. (2) teza a 2-a → cheltuielile de preluare si transport al lucrului
vandut de la locul executarii obligatiei sunt in sarcina cumparatorului daca nu s-a
convenit altfel.

Cursuri Page 36
Curs 8
Wednesday, November 23, 2011
5:10 PM

Aspecte comune ale obligatiei de a plati pretul si de a prelua bunul in vanzarea mobiliara

1. Prin derogare de la dreptul comun, art. 1725 NCC prevede o situatie in care cumparatorul este
de drept in intarziere pentru indeplinirea obligatiilor sale.
- Pe de-o parte, in cazul in care vanzarea are ca obiect bunuri mobile, iar cumparatorul nu a
platit nici pretul, nici nu a preluat bunul pana la scadenta, el va fi de drept in intarziere, in
legatura cu ambele obligatii, ceeea ce implica ca daca bunurile mobile in speta sunt individual
determinate, ori desi sunt bunuri de gen, ele au fost deja individualizate, riscul se transmite la
scadenta preluarii, de la vanzator la cumparator.
- Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, este
suficienta neexecutarea de catre cumparator doar a uneia dintre obligatiile sale, fie de a plati
pretul, fie de preluare, pentru ca el sa fie considerat in intarziere in privinta obligatiei de
preluare. Daca nu a platit pretul si cere predarea, va fi considerat in intarziere pentru
preluare, chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie, vanzatorul are dreptul sa retina
bunurile pana la data platii pretului.
- Ca urmare, cheltuielile de conservare a acestor bunuri vor incumba cumparatorului si tot el
va suporta riscul pieirii bunurilor individualizate in vederea predarii de catre vanzator, risc
aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost cauzata de culpa acestuia.

2. Vizeaza de fapt toate efectele contractelor de vanzare de bunuri mobile. El poarta denumirea
de executare directa (sau in trecut : executare coactiva), care este o forma ce permite ca una
dintre partile contractului de vanzare sa isi atinga interesul urmarit prin incheierea
contractului, chiar daca cealalta parte nu si-a executat la timp sau in mod corespunzator
obligatiile asumate.
- Potrivit art. 1726 din Noul Cod Civil, acest tip de executare directa se poate aplica in materia
vanzarii de bunuri mobile.
- Vom distinge intre:
 Executarea directa a vanzarii din initiativa vanzatorului
 Atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare
sau de plata, vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut intr-un depozit
la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului pe de o parte si pe de alta parte, a
vinde acel bun catre un tert.
 Daca opteaza pentru vanzare, vanzarea se va face prin licitatie publica, sau pentru
un pret curent daca exista un asemenea pret.
 Se considera pret curent = pret stabilit prin lege; pret stabilit la bursa; pret
general practicat la targ unde se desfasoara vanzarea.
 Fie ca e facuta pe calea unei licitiatii publice, fie ca este facuta pentru un pret
curent, vanzarea catre un tert trebuie realizata printr-un intermediar autorizat
( executor judecatoresc, dealer, farmacie, etc. in functie de obiectul vanzarii).
 In cazul in care vanzatorul nu obtine din aceasta vanzare un pret egal cu acela
convenit cu cumparatorul initial, atunci el are dreptul de a-I pretinde
cumparatorului diferenta; de asemenea, el are dreptul de a obtine de la
cumparator daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii
vanzarii initiale si prin organizarea vanzarii alternative.

 Executarea directa a vanzarii din initiativa cumparatorului

 In cazul unei vanzari de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci cand
contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de

Cursuri Page 37
 a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului prin intermediul unei
persoane autorizate (executor, dealer…la fel ca in primul caz)
 In cazul in care pretul pe care cumparatorul a trebuit sa-l plateasca in cazul
executarii vanzarii astfel organizate la care se adauga cheltuielile de organizare,
depaseste pretul vanzarii contractate initial, vanzatorul initial poate fi obligat sa
suporte diferenta.

- In oricare dintre modalitatile executarii vanzarii directe, cel care are initiativa executarii
directe trebuie sa o comunice deindata celeilalte parti. Cum legea nu prevede nicio sanctiune
pentru obligatia de comunicare → in cazul necomunicarii, cel care a avut initiativa vanzarii
directe trebuie sa despagubeasca cealalta parte pentru prejudiciile care aceasta demonstreaza
ca le-a suferit, ca urmare a necomunicarii executarii directe.

VARIETATI DE VANZARE

1. Vanzarea pe incercate
- Art. 1681 alin. (1) NCC defineste vanzarea pe incercate = vanzarea incheiata sub conditia
suspensiva ca in urma incercarii bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea
contractului, ori in lipsa acestora, destinatiei bunului potrivit naturii sale.
- Art. 1681 alin. (3) rezuma ca : ori de cate ori, prin contractul de vanzare se prevede ca bunul
urmeaza sa fie incercat, s-a incheiat o vanzare pe incercate.

- Din conditia suspensiva rezulta ca :

 pana la implinirea conditiei suspensive, vanzarea nu produce niciun efect;
 si daca in urma incercarii bunul nu corespunde criteriilor obiective, neindeplinirea
conditiei suspensive se definitiveaza astfel incat contractul se desfiinteaza retroactiv.
- In cazul in care durata incercarii nu este prevazuta in contract si nu rezulta din uzante,
conditia suspensiva este considerata indeplinita daca pana la expirarea unui termen de 30
de zile de la predarea bunului, cumparatorul nu a declarat ca bunul nu satisface criteriile
verificate.

- In cazul in care criteriile nu sunt obiective si sunt subiective, avem de a face cu o vanzare pe
gustate

2. Vanzarea pe gustate
- Vanzare incheiata sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului.
- Spre deosebire de vanzare pe incercate, vanzarea pe gustate se considera a nu fi fost
incheiata decat in momentul in care, dupa gustare, cumparatorul a declarat ca bunul
satisface cerintele sale. Pana la acel moment, cumparatorul este doar destinatarul unei
oferte, inca neacceptate, astfel incat, contractul de vanzare se incheie la data declaratiei
cumparatorului conform careia bunul il satisface.
- Daca partile nu au prevazut un termen pentru exprimarea acestei declaratii si el nu rezulta
nici din uzante, se vor aplica in mod corespunzator prevederile referitoare la termenul
incercarii din vanzarea pe incercate → vanzarea va fi considerata incheiata la expirarea
termenului de 30 de zile de la data la care partile au convenit ca lucrul sa fie supus gustarii si
cumulativ lucrul a fost predat in acest scop.

3. Vanzarea unei mosteniri

- Vanzarea unei mosteniri este contractul de vanzare in care bunul vandut este dreptul de a
culege o mostenire sau o cota dintr-o mostenire.
- Exista 2 conditii de validitate specifice acestei vanzari :
1. Obiectul

Cursuri Page 38
 - Vanzarea unei mosteniri poate avea ca obiect, numai o mostenire deschisa, nu si o
mostenire viitoare. Se considera ca orice intelegere asupra unei mosteniri viitoare
este nula absolut pentru lipsa obiectului (pentru ca nu exista drepturi asupra
unei mosteniri viitoare).

2. Forma
- Este prevazuta de art. 1747 alin. (2) → vanzarea unei mosteniri se incheie sub forma
autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute

-
- Efectele vanzarii unei mosteniri :
 Cu privire la bunurile mostenirii, in lipsa de stipulatie contrara, se va considera ca
dobanditorul are dreptul la toate bunurile la care avea dreptul vanzatorul la data
deschiderii mostenirii, precum si la bunurile care le-au luat locul in masa patrimoniala
mostenita. De la aceasta exista o exceptie → in cazul bunurilor de familie mentionate in
art. 1752, sunt de 2 feluri:
- Cele care nu au o valoare patrimoniala insemnata → sunt prezumate a nu face
parte din mostenirea vanduta, astfel incat, in lipsa de cauza contrara, ele vor fi
pastrate de vanzator.
- Cele care au o valoare patrimoniala insemnata → nu vor fi vandute in natura in
cadrul vanzarii mostenirii, insa in lipsa unei stipulatii contrare, vanzatorul
datoreaza cumparatorului pretul lor de la data vanzarii.
 In ceea ce priveste bunurile care au intrat in masa patrimoniala mostenita dupa
deschiderea mostenirii, vanzatorul trebuie sa transmita cumparatorului:
- fructele bunurilor mostenite pe care le-a cules dupa deschiderea mostenirii,
- platile primite dupa deschiderea mostenirii pe care le-a primit pentru creantele din
cuprinsul acesteia,
- pretul bunurilor mostenite pe care le-a vandut intre data deschiderii mostenirii si
data vanzarii acelei mosteniri.
 Orice alt bun intrat in patrimoniul mostenit in schimbul unui bun mostenit va fi inclus
in obiectul vanzarii.

 Datoriile mostenirii vandute

- Intre partile vanzarii, cumparatorul este obligat sa suporte intregul pasiv al
mostenirii achizitionate.
- Asta inseamna ca daca vanzatorul a platit datorii ale mostenirii, el are dreptul sa
ceara cumparatorului rambursarea platilor efectuate.
- Cu toate acestea, creditorii nu pot fi prejudiciati prin transferul prin intre vii al
mostenirii fata de care ei au drepturi de creanta. De aceea, fata de creditori,
vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.

 In cazul in care transferul bunurilor incluse in mostenire este supus unor formalitati de
publicitate, vanzarea mostenirii trebuie la randul sau sa faca obiectul acestor
formalitati, in vederea opozabilitatii transferului bunurilor in cauza.

 In fine, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de vanzare a mostenirii, vanzatorul nu
garanteaza cumparatorului continutul mostenirii transmise, ci numai calitatea sa de
mostenitor.
 Daca insa, partile au enumerat, in tot sau in parte bunurile asupra carora poarta
drepturile din mostenirea transmisa, atunci vanzatorul garanteaza cumparatorului
existenta acestor drepturi in cadrul mostenirii si raspunde in cazul in care cumparatorul
va fi tulburat in exercitarea lor potrivit regulilor garantiei contra evictiunii, din vanzarea
de drept comun.

Cursuri Page 39
4. Vanzarea cu optiune de rascumparare
- Reprezinta o vanzare prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul,
intr-un termen determinat.
- Structura acestei operatiuni nu este a unei duble vanzari, ci este a unei singure vanzari
afectate de conditia rezolutorie a rascumpararii bunului de catre vanzatorul initial.
- Atunci cand vanzatorul isi exercita dreptul de rascumparare, nu se va incheia un nou
contract de vanzare, ci va avea efect desfiintarea rotroactiva vanzarii initiale (ca o
conditie rezolutorie).

- De regula, pretul rascumpararii este egal cu pretul vanzarii; astfel, atunci cand exercita
rascumpararea, vanzatorul va trebui sa plateasca aceeasi suma pe care a primit-o ca pret
in temeiul vanzarii. Totusi, aceasta regula este supletiva de vointa → partile se pot
intelege ca pretul rascumpararii sa fie mai mare, sau mai mic decat pretul vanzarii.
-
- Cand pretul rascumpararii este mai mic decat pretul vanzarii, partile au de regula in
vedere faptul ca dobanditorul/cumparatorul poate folosi bunul intre data incheierii
contractului si data exercitarii optiunii de rascumparare.
- Cand pretul rascumpararii este mai mare decat pretul vanzarii, aceasta diferenta este
determinata indeobste prin faptul ca vanzatorul poate folosi pretul intre momentul la
care l-a primit si momentul la care isi exercita dreptul de rascumparare.
- In cazul in care obiectul contractului a fost o suma de bani, diferenta este o dobanda, iar
aceasta nu poate depasi in raporturile civile dobanda maxima permisa de lege, adica
de o data si jumatate dobanda legala.
- Cand diferenta este mai mare decat dobanda maxima admisa de lege, sanctiunea
aplicabila este nulitatea absoluta a dobanzii in intregul sau, astfel incat pretul de
rascumparare va fi egal cu pretul de vanzare.

- Optiunea de rascumparare se exercita valabil numai prin plata in mod real de catre
vanzator cumparatorului a pretului primit de vanzator si a cheltuielilor efectuate de
cumparator pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de
publicitate.
- Daca nu se plateste aceasta suma → se considera ca vanzatorul nu si-a exercitat
optiunea de rascumparare, astfel incat la expirarea termenului de optiune, sau a unui
termen de 1 luna de la declaratia de rascumparare, socotindu-se termenul care expira
primul, vanzatorul este decazut din dreptul de rascumparare, iar contractul de vanzare
incheiat initial se consolideaza definitiv prin neindeplinirea conditiei rezolutorii.

- Ca efect al exercitarii optiunii, vanzatorul este obligat si la restituirea catre cumparator

a cheltuielilor facute de acesta pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor
necesare facute cu bunul precum si, in limita scorului de valoare, a cheltuielilor utile.
- Tot ca efect al exercitarii optiunii, contractul de vanzare initial se desfinteaza, astfel
incat se considera ca dobanditorul din contractul initial nu a fost niciodata proprietar al
bunului. Totusi, potrivit art. 1410 NCC, cumparatorul va putea pastra fructele culese ori
incasate inainte de exercitarea optiunii.
- De asemenea, in conformitate cu art. 1760 alin. (1) teza a 2-a, vanzatorul este tinut de
toate locatiunile incheiate de cumparator inainte exercitarii optiunii, sub conditia ca
acestea sa fi fost supuse formalitatilor de publicitate si in limita a 3 ani de la data
exercitarii optiunii.

- In cazul in care cumparatorul a instrainat bunul unui tert caruia dreptul de optiune ii
este opozabil, atunci vanzatorul trebuie sa isi exercite optiunea fata de acest tert si sa ii
faca acestuia platile pentru efectuarea valabila a optiunii.

Cursuri Page 40
 - In acest scop dreptul tertului trebuie sa fie la randul sau opozabil vanzatorului initial,
astfel incat este necesar ca tertul sa fi indeplinit formalitatile de opozabilitate privind
dobandirea drepturilor de la cumparator anterior exercitarii optiunii.

5. Vanzarea cu rezerva proprietatii

- Potrivit art. 1684, stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana
la plata integrala a pretului, este valabila chiara daca bunul a fost predat.
- Aceasta stipulatie nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formatatilor de
publicitate cerute de lege dupa natura bunului.
- Astfel, daca bunul este imobil, cumparatorul trebuie sa isi noteze dreptul de a dobandi
proprietatea in cazul platii pretului pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor
vanzatorului.
- Daca bunul este mobil, vanzatorul trebuie sa isi noteze la arhiva electronica de garantii
mobiliare dreptul de proprietate asupra bunului aflat in posesia cumparatorului pentru
ca acesta sa fie opozabil succesorilor cumparatorului intrati cu buna credinta in posesia
bunului

- Un caz special al acestei vanzari, este reglementat in art. 1755-1757 NCC.

-
- In aceasta ipoteza partile amana transferul proprietatii pana la plata integrala a
pretului, dar aceasta plata se face in mai multe rate succesive.
- Codul da un regim special rezolutiunii unui asemenea contract. Potrivit art. 1756,
neplata unei singure rate care nu este mai mare decat 1/8 din pret nu da dreptul la
rezolutiunea contractului, iar cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru
ratele ramase. Textul nu se aplica in ipoteza neplatii mai multor rate, chiar daca suma
lor nu este mai mare decat 1/8 din totalul pretului.
- Din punctul de vedere al efectelor rezolutiunii unui asemënea contract, in principiu,
cumparatorul are dreptul la restituirea ratelor pe care a apucat sa le plateasca pana la
rezolutiune. Totusi, din suma acestor rate va fi scazuta contravaloarea folosintei bunului
pe care cumparatorul a exercitat-o de la predare si pana la restituirea consecutiva
rezolutiunii.
- In cazul in care s-a convenit ca in urma rezolutiunii vanzatorul sa pastreze ratele de pret
deja incasate, o asemenea conventie are natura unei clauze penale pentru evaluarea
conventionala a prejudiciului suferit de vanzator ca urmare a rezolutiunii contractulu din
vina cumparatorului si in consecinta, suma retinuta de vanzator va putea fi redusa de
catre instanta judecatoreasca dupa aceleasi reguli dupa care se deduce cuantumul
clauzei penale.

CONTRACTUL DE SCHIMB

• Art. 1763 - schimbul e contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti,
transmite sau dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.
• Despre schimb, se spune ca este o dubla vanzare, astfel incat, potrivt art. 1764 → fiecare
dintre parti are pozitia vanzatorului in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza si pozitia
cumparatorului, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste primind drepturile si
obligatiile ce decurg din aceste 2 pozitii.
• Este o singura obligatie pentru care nu se aplica regula → obligatia in privinta incheierii
contractului; potrivit art. 1765 cheltuielile incheierii contractului vor fi suportate de ambele
parti, daca nu s-a prevazut altfel.
• Este posibil ca in in cazul unui contract de schimb, desi una dintre parti a urmarit in principal
ca in schimbul bunului pe care il transfera sa dobandeasca un alt bun, ea sa fi avut in vedere

Cursuri Page 41
 de asemenea si primirea unei sume de bani pe care cealalta parte s-a obligat sa o plateasca. In
aceasta situatie se incheie un contract de schimb cu sulta , iar obligatia de plata a sultei are
acelasi regim ca si obligatia de a plati pretul din materia vanzarii.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE

1. Notiunea contractului de locatiune

- Potrivit art. 1777 → locatiunea este contractul prin care o parte numita locator, se
obliga sa asigure celeilalte parti numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita
perioada in schimbul unui pret denumit chirie.
- Intrucat, din acest contract, locatarul primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului,
el are si drepturile accesorii folosinte inclusiv dreptul de a culege fructele lucrului dat
in locatiune.

- Atunci cand insa, cel care primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului are si
posibilitatea consumarii sale, contractul nu este de locatiune, ci un alt contract posibil
vanzare de bunuri viitoare
- Exemplu: concesionarea unei galerii miniere care ii da dreptul concesionarului sa isi
insuseasca minereul, este supusa atat regulilor contractului de concesiune, cat si in
completare regulilor vanzarii, iar nu cele ale locatiunii, intrucat contractul are natura
juridica a vanzarii minereului ce va fi extras din galeriile in cauza

-
- Noul Cod Civil cuprinde un set de reglementari aplicabile tuturor contractelor de
locatiune, indiferent de natura bunurilor care constituie obiectul lor (Sectiunea I
Dispozitii generale din Cap. V Contractul de Locatiune).
- Pe langa aceasta sectiune, in acelasi capitol mai figureaza 2 sectiuni, fiecare destinata
unei varietati de locatiune care se defineste in functie de natura bunului dat in
locatiune, astfel :
- Daca bunul este o locuinta, locatiunea asupra acestui bun se numeste inchiriere si este
guvernata pe langa dipsozitiile generale ale locatiunii si de sectiunea a II-a. Unele norme
din aceasta sectiune, se aplica de asemenea locatiunii care are ca
obiect spatiile destinate exercitarii activitatii unui profesionist;
 Exemplu: spatii comerciale, cladiri de birouri, halele industriale, etc.
- Sectiunea a 3-a se refera la locatiunea care are ca obiect bunuri cu destinatie
agricola, locatiunea ce poarta numele de arendare.

2. Caracterele juridice :
a. Sinalagmatic → locatorul se obliga prefigurandu-si plata chiriei, iar locatarul se obliga
prefigurandu-si asigurarea folosintei bunului.
b. Oneros → este de esenta locatiunii; daca in schimbul folosintei unui lucru, beneficiarul
nu se obliga la o contraprestatie, contractul nu va fi de locatiune ci de comodat
c. Consensual → legea nu impune in principiu conditii de validitate a contractului; prin
exceptie, locatiunea unor bunuri aflate in domeniul public, precum si locatiunea unor
bunuri aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale
este supusa formei scrise ad validitatem
d. In principiu comutativ → totusi partile, pot ca prin vointa lor sa includa in contract
criterii de determinare a bunului sau a pretului locatiunii, in legatura cu care nu cunosc
rezultatul aplicarii acelor criterii la data incheierii contractului (in aceasta ipoteza, in
masura in care, ca efect acelor criterii motivul determinant al contractului este sansa
fiecarei parti de a castiga, el este un contract aleatoriu).
e. Cu executare succesiva → atat obligatia de plata a chiriei, cat si obligatia de a asigura
folosinta bunului sunt cu executare succesiva, ceea ce imprima acelasi caracter si
Cursuri Page 42
 contractului pentru care ele sunt obligatii principale. Din acest motiv, neexecutarea
culpabila a unei obligatii esentiale nu va atrage in principiu rezolutiunea, ci rezilierea
contractului (care in principiu produce efecte de la data neexecutarii).
Totusi nici in VCC, nici in NCC nu se admite existenta unor obligatii perpetue, de aceea
orice obligatie succesiva va fi in mod necesar limitata in timp.
f. Esentialmente temporar → incheiat pentru o anumita perioada (din art. 1777).

Durata contractului poate fi

- determinata - se prevad 2 dispozitii speciale :
 Art. 1783 → aceasta durata nu poate fi mai mare de 49 de ani. In cazul in
care partile stipuleaza o perioada mai lunga, ea se reduce de drept al 49 de
ani.
 Art. 1785 → se prevad o serie de durate subintelese aplicabile atunci cand
partile, desi nu au dorit sa incheie un contract pe perioada nedeterminata,
totusi nu au prevazut termenul locatiunii. Intr-o asemenea situatie, se aplica
in primul rand uzantele; in absenta uzantelor, durata va fi determinata in
functie de natura bunului astfel :
◊ 1 an - in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor destinate exercitarii
activitatii unui profesionist
◊ Durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat
chiria; in cazul bunurilor mobile ori in acela al camerelor ori al
apartamentelor mobilate.
◊ Pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la
dispozitia locatarului pentru folosinta unui imobil,
- nedeterminata - acesta inceteaza la cererea oricareia dintre parti, prin denuntare
unilaterala
3. Conditiile de validitate ale contractului • Cerinte specifice :
a. Capacitate
○ In cazul in care persoane cu capacitate de exercitiu restransa au incheiat contracte de
locatiune pe o durata mai mare de 5 ani, durata lor se reduce de drept la 5 ani.
○ Poate fi locator orice persoana care are un drept de folosinta asupra bunului pe care il
poate transmite, sau al carui exercitiu il poate transmite, de aceea, pe langa proprietar,
poate fi locator si:

I. Uzufructuarul
 Art. 715 → acesta are dreptul de a inchiria, sau dupa caz de a arenda bunul
primit in uzufruct;
 In cazul uzufructului constituit pe un anumit termen, locatiunea consimtita
de uzufructuar inceteaza la expirarea termenului uzufructului;
 Daca uzufructul inceteaza prin decesul uzufructuarului sau incetarea
existentei sale juridice, locatiunea incheiata de uzufructuar in legatura cu
care s-au incheiat formalitatile de publicitate, este opozabila nudului
proprietar, in principiu pentru tot termenul pentru care a fost consfintita,
totusi, in aceasta situatie, daca uzufructul si locatiunea au purtat asupra
unui imobil si locatiunea a fost inscrisa in Cartea Funciara, ea va fi
opozabila nudului proprietar pentru o perioada de maximum 3 ani de la
incetarea uzufructului.
 In cazul in care uzufructuarul a innoit cu anticipatie un contract de
locatiune imobiliare aflat in curs si a inscris in Cartea Funciara contractul
astfel reinnoit, reinnoirea este opozabila proprietarului pentru o perioada de
cel mult 6 luni de la data stingerii uzufructului, sub conditia ca contractul
reinnoit sa nu fi fost pus in executare la data stingerii uzufructului
 In cazul in care proprietarul a decedat la randul sau, mostenitorii vor prelua
pozitia lui juridica.
Cursuri Page 43
  Daca locatiunea reinnoita cu anticipatie de uzufructuar avea natura unei
arendari si ea nu a fost pusa in executare pana la stingerea uzufructului, ea
va fi opozabila proprietarului sau mostenitorilor sai pentru cel mult 1 an de
la data stingeri uzufructului

II. Locatarul

○ In ipoteza in care bunul dat in locatiune face obiectul unei proprietati comune,
contractul de locatiune poate fi incheiat in principiu cu acordul coproprietarilor care
detin majoritatea cotelor parti ( este vorba de cota majoritara din bun).
○ Prin exceptie, locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3 ani presupun acordul
tuturor coproprietarilor. In cazul in care aceste reguli de majoritate, respectiv
unanimitate, nu sunt respecatate, sanctiunea este inopozabilitatea contractului de
locatiune fata de coproprietarii care nu au consfintit la el. Daca un contract de locatiune
imobiliara pe o durata de 5 ani este incheiat cu acordul majoritatii coproprietarilor, el nu
va fi opozabil acelor coproprietari care nu au consfintit la el decat in limita a 5 ani.

○ Titularii unor drepturi de folosinta personale cum sunt comodatarul, uzuarul sau titularul
dreptului de abitatie nu pot incheia contracte de locatiune.

○ Contractul de locatiune este supus mutatis mutandis (schimband ceea ce trebuie

schimbat) acelor incapacitati speciale pe care NCC le prevede in legatura cu vanzarea :
 Incapacitatea juristilor de a incheia locatiuni asupra unui bun litigios
 Incapacitatile mandatarilor in sens larg de a incheia contracte de locatiune in
legatura cu bunurile cu care sunt chemati sa le administreze, sau a caror
administrare o supravegheaza
○ Art. 1653-1655 se aplica in mod corespunzator

b. Obiect

Cursuri Page 44
Curs 9
Wednesday, November 30, 2011
5:08 PM

Potrivit art. 1779 → toate bunurile

- Un bun necorporal poate fi folosit prin intermediul altuia, astfel incat poate fi dat in locatiune
- Nu pot face obiectul locatiunii bunurile de folosinta strict personala, cum ar fi acelea instituite
de lege in considerarea titularului lor (drept incorporat :un drept la pensie, un drept de uz)
- De asemenea, nu pot face obiectul locatiunii in virtutea naturii lor, acele bunuri pentru care
potrivit acestei naturi, folosirea presupune diminuarea substantei bunului; → consumarea
lor. De aceea, numai un bun neconsumptibil poate face obiectul unui contract de locatiune
pentru ca numai el poate fi folosit fara a fi consumat, astfel incat dispozitia materiala poate
ramane asupra locatorului, desi folosinta bunului a fost conferita locatarului.
- Chiar daca un bun este consumptibil prin natura sa, partile contractului de locatiune pot
conveni o folosinta atipica acelui bun, in raport cu care bunul este neconsumptibil si in acest
caz ar putea face obiectul contractului de locatiune ( ex: fructele care sunt in principiu
consumptibile, dar daca sunt folosite nu pentru a fi mancate, dar pentru a fi expuse in standul
unui comerciant, in aceasta modalitate de folosire, atipica, ele nu se consuma)

O problema distincta :
- Daca un bun care face deja obiectul unei locatiuni in curs, poate sa faca si obiectul unui al
doilea contract de locatiune pentru o perioada care se suprapune partial sau total cu aceea a
primului contract?
- In legatura cu aceasta problema, noul art. 1782 prevede ca in cazul unor locatiuni succesive
ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva astfel :
 In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care si-a
inscris/notat dreptul
 In cazul imobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care
a indeplinit cel dintai aceste formalitati
 In cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai cu
bunacredinta in stapanirea bunului(detentiunea bunului).
*Este de buna-credinta locatarul care la data intrarii efective in folosinta bunului
nu cunostea existenta celuilalt contract de locatiune cu privire la bun.
 Daca niciunul dintre locatari nu a intrat in folosinta efectiva a bunului mobil, va fi
preferat locatarul care a sesizat mai intai instanta de judecata

 In toate cazurile, contractul de locatiune este insa valabil si locatorul va raspunde fata
de locatarul care potrivit criteriilor de mai sus nu este preferat pentru a intra in
folosinta bunului, fiind tinut sa-l despagubeasca cu prejudiciul cauzat din neasigurarea
acestei folosinte.

Efectele contractului de locatiune :

1. Obligatii ale locatorului

i. Obligatia caracteristica pentru contractul de locatiune, care serveste calificarii sale, este
obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului dat in locatiune.
- Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta, in virtutea caruia
locatarul ii poate pretinde locatorului un anumit comportament alcatuit din
prestatii pozitive si prestatii negative, de natura sa ii permita locatarului sa
foloseasca bunul sau
- Prin aceasta, dreptul locatarului se deosebeste de dreptul uzufructuarului :
pe cand cel al uzufructuarului este un drept real, ce se exercita in principal
Cursuri Page 45
 ca o putere nemijlocita a bunului, iar nu prin intermediul nudului proprietar,
dreptul locatarului este un drept de creanta care se exercita asupra bunului
numai prin intermedierea prestatiilor pozitive si negative ale locatorului,
debitor al creantei mentionate. Din acelasi motiv, contractul de locatiune,
ca regula, un contract translativ, nici macar un contract translativ de
folosinta pentru ca el nu dezmembreaza proprietatea ci doar il obliga pe
propietar sau pe orice alt locator sa asigure locatarului folosinta bunului ce
face obiectul contractului.
- Din acest motiv, toate obligatiile locatorului sunt menite sa realizeze acest
obiectiv. Astfel locatorul este obligat sa :
□ Predea bunul
- Vizeaza bunul dat in locatiune impreuna cu toate accesoriile sale, mai putin
cele care nu servesc folosintei bunului
- Obligatia de predare se executa in principiu imediat dupa incheierea
contractului, daca partile nu au prevazut un termen.
- Potrivit art. 1494 alin (1) lit. b → obligatia de predare a unui bun
individual determinat trebuie executata la locul unde bunul se afla la data
incheierii contractului
- Spre deosebire totusi de vanzare, locatorul nu este dator sa predea bunul in
starea in care se afla la momentul incheierii contractului, ci in stare
corespunzatoare utilizarii bunului. De aceea, daca la momentul incheierii
contractului, bunul se afla intr-o stare sub medie, daca din vointa partilor nu
rezulta contrariul, locatorul va fi considerat obligat ca pana la predare sa
asigure aducerea bunului in stare de utilizare medie.
- Daca dimpotriva, bunul se afla intr-o stare de utilizare peste medie, pana la
proba contrara, trebuie presupus ca locatarul care a contractat in aceste
imprejurari se astepta sa primeasca, sa i se predea bunul, cel putin in
aceeasi stare, astfel incat, in acest caz, locatorul are o obligatie de
conservare.

□ Sa il mentina in stare de folosinta

- In pricipiu, locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt
necesare pentru a mentine bunul in starea necesara de intrebuintare,
conform destinatiei convenita expres sau tacit de ambele parti.
- Locatarul care dupa incheierea contractului constata necesitatea unor
reparatii, il poate incunostinta pe locator de aceasta necesitate solicitandu-i
sa le efectueze.
- Atunci cand reparatiile sunt urgente, in sensul ca nu pot fi amanate pana la
sfarsitul locatiunii, ori amanarea lor ar expune bunul pericolului de a fi
distrus, locatarul este chiar obligat sa ii notifice locatorului necesitatea
efectuarii reparatiilor, sub sanctiunea daunelor-interese pentru prejudiciul
rezultand din intarzierea notificarii.
- Daca in urma notificarii, locatorul efectueaza reparatiile solicitate, locatarul
este, in principiu, obligat sa suporte restrangerea folosintei lucrului pe
perioada efectuarii reparatiilor. Totusi, daca aceasta perioada depaseste 10
zile, locatarul va avea dreptul la o reducere a chiriei proportionala cu durata
reparatiilor si intinderea impiedicarii folosirii bunului.
- Daca indiferent de durata reparatiilor, ele determina o impiedicare totala a
folosintei lucurului, locatarul poate solicita rezilierea contractului.
- In cazul in care locatorul notificat in vederea efectuarii reparatiilor nu
procedeaza la efectuarea lor deindata, reparatiile pot fi facute de locatar;
locatorul va fi obligat insa sa plateasca/sa ramburseze locatarului
cheltuielile pentru aceste reparatii cu dobanzi de la data efectuarii

Cursuri Page 46
 cheltuielilor. In caz de urgenta, locatarul poate efectua reparatiile si fara sa
il notifice pe locator.
- Si in acest caz locatarul are dreptul la rambursarea cheltuielilor facute, dar
nu poate pretinde dobanzi la aceste cheltuieli, decat din ziua din care l-a
notificat pe locator cu privire la reparatiile deja executate.
- De aici exista si o exceptie :
- Reparatiile locative = acelea necesare in urma uzurii si folosintei normale a
bunului. Aceste reparatii sunt integral in sarcina locatarului

□ Sa asigure ca aceasta folosinta va fi utila si pasnica

□ Sa asigure contra viciilor bunului :
- Spre deosebire de vanzator care raspunde numai pentru viciile existente la
predare, locatorul care trebuie sa asigure folosinta lucrului pe toata durata
locatiunii raspunde pentru orice viciu aparut oricand pe parcursul acestei
durate si chiar si pentru viciile care existau inainte de incheierea
contractului de locatiune, dar care s-au manifestat ulterior impiedicand
sau micsorand folosirea lucrului dat in locatiune
- Prin exceptie, locatorul nu raspunde pentru acele vicii care erau aparente
la data incheierii contractului de locatiune si pe care locatarul nu le-a
contestat cu ocazia receptiei bunului dat in locatiune
- Exceptie de la aceasta exceptie : nu trebuie contestate acele vicii aparente
care cauzeaza prejudicii vietii, sanatatii sau integritatii corporale a
locatarului chiar daca erau aparente la data incheierii contractului. Chiar
daca erau aparente la incheierea contractului, chiar daca locatorul nu le-a
remediat pana la predare, chiar daca nu le-a semnalat cu ocazia receptiei,
asemenea vicii antreneaza raspunderea locatorului care va fi obligat la
despagubiri pentru prejudiciile mentionate.

Efectele garantiei contra viciilor :

- Locatarul care descopera un viciu trebuie sa il notifice pe locator in
legatura cu acesta.
- Daca locatorul nu inlatura viciul in cel mai scurt timp posibil, locatarul are
dreptul la o reducere proportionala a chiriei.
- In cazul in care viciul este atat de important, incat daca l-ar fi cunoscut,
locatarul nu ar fi incheiat contractul, el are dreptul la rezilierea acestuia.
- In ceea ce priveste daunele-interese, locatorul le datoreaza in toate
cazurile, cu exceptia aceluia in care dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca
potrivit imprejurarilor nu era dator sa le cunoasca (spre exemplu: daca
locator este chiar constructorul uni imobil dat in locatiune, el este, dupa
imprejurari, dator sa cunoasca toate viciile de constructie ale imobilului.) -
Vicii = defecte ale bunului care impiedica sau diminueaza folosinta lui.
- Acelasi regim juridic ca si cel aplicabil viciilor se va aplica si in legatura cu
orice alt defect de care bunul dat in locatiune il prezinta in raport cu
trasaturile pe care partile au convenit expres sau tacit ca bunul sa le aiba

□ Obligatia de a garanta contra evictiunii :

- Trebuie sa distingem intre :
- Tulburari din fapta proprie
► Locatorul este dator sa se abtina de la orice fapt care ar
impiedica, diminua sau stanjeni folosinta lucrului.
► Exista 2 exceptii de la aceasta regula :
1. Reparatiile urgente ( regim prezentat mai sus)
2. Examinarea bunului de catre locator la intervale de timp
rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului,
Cursuri Page 47
 precum si de cei care doresc sa il cumpere sau care la
incetarea contractului doresc sa il ia in locatiune. Art.
1804 → permite aceasta examinare numai sub conditia
de a nu i se cauza locatarului o stanjenire nejustificata a
folosintei bunului.

- Tuburarile provenind din fapta tertilor

a. Tuburari de fapt
- Atunci cand un tert il tulbura pe locatar de folosinta
bunului fara a invoca un drept in sprijinul tulburarii sale,
locatorul nu este, in principiu, chemat sa raspunda
pentru o asemenea tulburare.
- Aceasta pentru ca locatarul se poate apara si singur
impotriva tertilor tulburatori fie pe calea actiunii
posesorii, fie pe calea actiunii raspunderii civile
delictuale.
- Prin exceptie, locatorul raspunde pentru tulburarile de
fapt incepute inaintea predarii bunului si care il
impiedica pe locatar sa il preia, in aceleasi conditii ca si
pentru tulburarile de drept.

b. Tulburari de drept
- Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in
locatiune, locatarul trebuie sa il informeze pe locator
despre aceasta pentru ca locatorul sa il poata apara
impotriva dreptului pretins de tert.
- In cazul in care tulburarea din partea tertului s-a
manifestat pe calea unei actiuni intentate impotriva
locatarului, acesta are la dispozitie posibilitatea de a il
introduce in proces pe locator.
- In cazul in care locatorul nu va fi introdus in proces si
locatarul va fi evins in urma respectivului proces,
locatorul ar putea sa se exonereze de obligatia de
despagubiri provenind din aceasta evictiune daca
demonsteaza ca ar fi avut mijloacele ca odata introdus
in proces sa inlature pretentiile tertului. Mai mult, daca in
urma procesului locatorul insusi suporta o limitare a
drepturilor sale cu privire la bunul dat in locatiune, el
poate angaja raspunderea locatarului pentru omisiunea
de a-l informa in legatura cu procesul.
- In schimb, in situatia regula in care locatarul este evins si
in consecinta este lipsit in tot sau in parte de folosinta
bunului ca urma a actiunii tertului, locatorul trebuie sa il
despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din
aceasta cauza, cu exceptia cazului in care ea era
cunoscuta locatarului inca de la incheierea contractului.
- Oricum, indiferent de gravitatea tulburarii, daca ea i-a
fost comunicata locatorului fara ca acesta sa o inlature
deindata, locatarul, ca si in cazul viciilor, poate cere o
reducere a chiriei proportionala cu durata si intinderea
impiedicarii folosinte decurgand din evictiune.
- In cazul in care tulburarea este atat de grava incat,
cunoscand-o, locatarul nu ar mai fi incheiat contractul, el
poate obtine rezilierea potrivit dreptului comun
Cursuri Page 48
2. Obligatii ale locatarului

i. Obligatia de a lua in primire bunul dat in locatiune - Vezi viciile

aparente

ii. Obligatia de a plati chiria

- Spre deosebire de pretul vanzarii, pretul locatiunii nu este in toate cazurile, o suma de
bani.
- Chiria poate consta in orice alt bun, precum si intr-o prestatie, chiar si una negativa
(exemplu: este contract de locatiune prin care una dintre parti se obliga sa ii aisugre
celeilalte folosinta unui lucru in schimbul obligatiei asuma de cea din urma de a executa
o anumita lucrare).
- In afara de acest aspect, chiria este supusa acelorasi conditii de validitate ca si pretul
vanzarii.
-
- Desi poate avea orice obiect patrimonial, chiria este stabilita de regula in bani. Pentru
aceste situatii obisnuite, NCC prevede reguli specifice referitoare la scadenta platii
chiriei. Daca nu exista nici stipulatii contractuale si nici uzante cu privire la acest aspect,
scadenta chiriei depinde de durata contractului de locatiune dupa cum urmeaza:
□ Chiria este scadenta la data incheierii contractului inainte de predare pentru toata
durata contractului, in cazul in care aceasta durata este mai mica de o luna.
□ Daca durata este mai mare de o luna, dar mai mica de un an, chiria se datoreaza
lunar, in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
□ In cazul in care durata locatiunii este mai mare de 1 an de zile, chiria se datoreaza
in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru

- In privinta locului partii, in lipsa prevederilor speciale, se aplica dreptul comun, art. 1494
alin (1) lit. a, care stabileste ca locul platii chiriei in bani se face la domiciliul/sediul
locatorului de la data platii.

- Proba platii chiriei este supusa dreptului comun referitor la chitanta liberatorie, cu
mentiunea ca se admite in materia locatiunii, chiar si cu absenta unui text, ca plata
chiriei facuta fara rezerva de catre locator pentru o anumita perioada, prezuma
executarea obligatiei de a plati chiria pentru toate perioadele anterioare. NCC a
generalizat aceasta regula si a constatat-o pentru orice plata a unei obligatii succesive in
art. 1502.

- Potrivit art. 1798 → contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura
privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma
autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele stabilite in
contract sau, in lipsa, la termenele stabilite prin prevederile legale mentionate anterior.
Asta inseamna ca si fara a fi necesar un proces si o hotarare judecatoareasca, locatorul
poate, pe baza contractului de locatiune autentic sau inscris la organele fiscale investit
cu formula executorie de catre instanta sa obtina punerea in executare silita a
contractului pentru ratele de chirie scadente si neachitate.

iii. Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si dilegenta

- Formularea "cu prudenta si diligenta" este succesoara in noul cod din vechiul cod "ca un
bun proprietar". Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca locatarul este obligat sa
foloseasca bunul, ci numai ca modul in care el isi exercita detentia asupra bunului , fie si
prin simpla conservare fara folosire, trebuie sa fie lipsit de orice culpa, inclusiv de culpa
cea mai usoara. Intrucat detentia nu ii confera prerogativa dispozitiei materiale,
locatarul trebuie sa nu modifice forma bunului

Cursuri Page 49
 - De asemenea, el nu are dreptul de a schimba destinatia bunului convenita cu locatorul
in mod expres sau tacit
- Cat priveste conventia tacita asupra destinatiei , art. 1799 prezuma conventia partilor
cu privire la destinatie pe baza unor imprejurari cum sunt : natura bunului, destinatia sa
anterioara, ori destinatia potrivit careia bunul este folosit de catre locatar. Legiuitorul nu
enumera o oridne stricta a acestor criterii, ele trebuind privite concomitent si global
pentru a se stabili care este destinatia acceptata de partile contractului ( exemplu : daca
dupa ce a incheiat contractul un spatiu comerical, a 3a zi chiriasul isi amenajeaza o
camera de locuit, este greu de aratat ca el a respectat destinatia convenita, insa, daca
peste 3 luni proprietarul a trecut pe acolo si nu a zis nimic, s-ar putea aceasta sa
reprezinte o conventie tacita asupra destinatiei bunului)

iv. Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului de locatiune

- Aceasta obligatie este aplicabila indiferent de modul de incetare a contractului de
locatiune cu exceptia incetarii contractului prin disparitia fizica a bunului, caz in care
restituirea este imposibila. Si in acest caz, daca disparitia fizica a bunului e datorata din
culpa locatarului (in caz de incendiu), obligatia de restituire va trebui executata prin
echivalent.
- Bunul se restituie la locul la care a fost predat.
-
- El se restituie in starea in care el a fost predat; cu singura exceptie a deteriorarilor
cauzate de folosinta normala a bunului pe durata locatiunii
- In lipsa unei probe contrare, se prezuma ca bunul a fost predat in stare
corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite; si in consecinta, el
trebuie restituit in aceeasi stare.
- Cu exceptia deteriorarilor decurgand din folosirea normala, locatarul raspunde pentru
orice degradare a bunului inchiriat survenita pe parcursul locatiunii, inclusiv cea cauza
prin incendiu, daca nu dovedeste a degradarea s-a produs fortuit.
- Fapta unui tert care a cauzat degradarea poate fi considerata un caz fortuit numai daca
intruneste conditia ca evenimentul fortuit sa fie extern vointei debitorului. In
consecinta, locatarul va raspunde si pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale
de sublocatarul sau, ori de alte persoane carora le-a ingaduit in orice mod folosirea,
detinerea, ori simplul acces la bun
- Pentru ca bunul trebuie restituit in starea in care a fost preluat → in principiu, locatarul
nu este indrituit nici macar sa faca imbunatatiri asupra bunului, intrucat aducerea unor
imbunatatiri reprezinta o modalitate de a exercita prerogativa dispozitiei materiale
asupra bunului. In consecinta, daca locatarul a facut imbunatatiri asupra bunului,
urmeaza ca regimul lor sa fie distinct dupa cum imbunatatirile s-au facut cu sau fara
acordul prealabil al locatorului:
□ Daca s-au facut cu acordul prealabil al locatorului, locatorul nu poate cere
inaturarea lor la sfarsitul locatiunii si poate fi obligat la despagubiri pentru
pierderile cauzate locatarului cu ocazia efectuarii de catre acesta a
imbunatatirilor. Aceste despagubiri ar putea fi eventual garantate cu un drept de
retentie al locatarului asupra bunului dat in locatiune pana la plata despagubirilor.
□ Daca imbunatatirile s-au facut fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate
opta ca la sfarsitul locatiunii fie sa le pastreze, fie sa solicite inlaturarea lor,
cerand in plus despagubiri pentru orice prejudiciu i-ar fi fost cauzat prin
modificarile aduse de locatar.
- Chiar daca locatorul decide sa pastreze imbunatatirile, in acest caz el nu datoreaza
locatarului nici o despagubire, iar acesta din urma nu ii poate opune nici un drept de
retentie.

Cursuri Page 50
 - Exista situatii in care contractul de locatiune incheiat in forma autentica sau incheiat
prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organele fiscale, este titlu executoriu
pentru obligatia de restituire :
a. Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului stabilit
initial, in cazul locatiunii pe durata determinata
b. Atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin expirarea termenului de
preaviz, in cazul locatiunii pe durata nedeterminata

Sublocatiune si cesiunea contractului de locatiune

- Ca regula, daca partile nu au prevazut altfel, contractul de locatiune poate fi cedat de
catre locatar si acesta paote incheia contracte de sublocatiune.
- Prin exceptie, daca bunul dat in locatiune este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este
permisa decat cu acordul scris al locatorului, acord care poate fi dat fie la incheierea
contractului initial, fie ulterior si care poate avea ca obiect, fie un anumit contract de
cesiune sau de subrogatiune, fie orice contract din una sau alta aceste categorii

- Revenind la situatia regula, atunci cand partile interzic sublocatiunea, din aceasta
interdictie rezulta si interdictia cesiunii locatiunii !
- Atunci cand partile interzic sublocatiunea, interdictia vizeaza atat sublocatiunea totala
cat si sublocatiunea partiala, iar atunci cand partile interzic cesiunea, interdictia vizeaza
atat cesiunea totala cat si cesiunea partiala

- Cele 2 figuri juridice (sublocatiunea si cesiunea) au o natura juridica diferita :

- Sublocatiunea are natura juridica a unui contract de locatiune pe care locatarul initial il
incheie in calitate de locator cu un nou locatar, care fata de contractul initial, reprezinta
un sublocatar. In principiu, fiecare dintre cele 2 contracte(locatiunea si sublocatiunea)
produc efectele relativ. Astfel ca, in principiu nu exista raporturi juridice directe intre
locatorul initial si sublocatar, ci numai intre locatorul initiat si locatarul principal -
sublocator, si intrelocatarul principal- - sublocator si sublocatar;
- Prin exceptie, art. 1807 pune la dispozitia locatorului principal o actiune directa
impotriva sublocatarului pentru toate obligatiile asumate de catre acesta din urma
prin contractul de sublocatiune.
- In special in legatura cu obligatia de a plati chiria, NCC prevede ca locatorul principal
fata de care locatarul principal nu si-a executat obligatia, se poate adresa direct
impotriva sublocatarului pana la concurenta chiriilor datorate de acesta din urma, in
temeiul contractului de sublocatiune. Aceasta actiune directa se pastreaza chiar si in
situatia in care sublocatorul a cedat unui tert creanta corelativa obligatiei sublocatarului
de a plati chiria. Mai mult, platile anticipate facute de sublocatar locatarului principal
nu pot fi opuse locatorului principal si aceasta chiar daca ar fi fost supuse unor
formalitati de opozabilitate.

- Cu privire la cesiunea contractului de locatiune, aceasta are natura juridica a unei

cesiuni de contract consimtita de catre locatar. In urma contractului de cesiune a
locatiunii, cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului cedent
urmand ca locatorul sa se afle in raporturi juridice directe cu cesionarul.
- Totusi, potrivit dreptului comun al cesiunii de contract, locatorul (contractant cedat =
locatorul cedat) poate sa declare ca nu il libereaza pe locatarul cedent de obligatiile
sale decurgand din contractul de locatiune. Si in acest caz, locatorul cedat va fi obligat
dupa notificarea sau acceptarea cesiunii numai fata de cesionar, insa daca acesta nu isi
executa propriile obligatii fata de locatorul cedat acesta din urma se poate indrepta
nu numai impotriva cesionarului, ci si impotriva cedentului.

Cursuri Page 51
 - Locatorul cedat este decazut din dreptul de a il urmari pe cedent pentru neexecutarea
unei obligatii a cesionarului daca nu i-a notificat cedentului aceasta neexecutare in
termen de 15 zile de la data la care ea a survenit
- Daca atunci cand i se notifica cesiunea contractului sau el accepta, el nu spune nimic, se
prezuma ca cedentul a fost liberat, astfel incat contractul de locatiunea va continua
dupa aceasta data numai intre locatorul initial si cesionar.
Curs 10
7 decembrie 2011
16:57

Incetarea contractului de locatiune

• Este supus modalitatilor de incetare care opereaza si in dreptul comun, spre exemplu
anularea, nulitatea absoluta, rezilierea, dar codul civil cuprinde prevederi speciale dedicate
locatiunii cu privire la urmatoarele modalitati de incetare a contractului:
a. Denuntarea unilaterala
 Atunci cand contractul de locatiune este incheiat pe o durata determinata, partile
nu au posibilitatea de a pune capat contractului prn denuntare unilaterala decat
daca aceasta posibilitate le-a fost rezervata prin legea speciala sau prin stipulatiile
contractului
 Dimpotriva, in cazul in care contractul de locatiune este incheiat pe durata
nedeterminata, chiar in absenta unei prevederi speciale, el poate inceta prin
denuntare unilaterala, la cererea oricareia dintre parti
 Partea care intentioneaza sa denunte contractul notifica celeilalte parti intentia sa,
cu respectarea unui termen de preaviz
 Termenul de preaviz are o durata ce decurge din uzante, el incepe sa curga la
data notificarii, iar incetarea contractului se produce la data expirarii termenului,
data la care obligatia de restituire devine exigilbila si, in anumite cazuri,
executorie.

b. Expirarea termenului
 In cazul contractului incheiat pe durata determinata, expirarea termenului are ca
efect incetarea contractului si exigibilitatea obligatiei de restituire a locatarului
 Daca locatarul continua detentia bunului, executandu-si obligatiile ce decurg din
contract si dupa expirarea termenului, iar locatorul nu se impotriveste acestei
atitudini, legiuitorul interpreteaza conduita partilor ca fiind un acord tacit, dar
neindoielnic, pentru incheierea unui nou contract de locatiune  tacita
relocatiune
 Noul contract incheiat prin tacita relocatiune are in principiu un continut identic
cu contractul incetat prin expirarea termenului. Spre deosebire de vechiul cod,
chiar si garantiile prevazute in legatura cu vechiul contract vor continua sa se
aplice
 Exista o singura diferenta  pe cand, prin ipoteza, contractul incetat prin
expirarea termenului era incheiat pe durata determinata, noul contract, incheiat
prin tacita relocatiune, este pe durata nedeterminata, astfel incat el va putea
inceta prin denuntarea unilaterala cu respectarea termenului de preaviz la
initiativa oricareia dintre parti
 Tacita relocatiune opereaza numai daca partile nu au impiedicat producerea ei
printr-o manifestare de vointa neindoielnica, de regula expresa.
 Cand contractul initial nu a exclus tacita relocatiune, oricare dintre parti poate
comunica celeilalte ca nu are intentia de a crea un nou contract pe calea tacitei
relocatiuni. Aceasta comunicare poate avea loc oricand inainte de expirarea
termenului contractului initial fara sa fie necesara respectarea vreunui termen de
preaviz, intrucat partile se pot astepta ca incheind un contract pe durata
Cursuri Page 52
 determinata, locatiunea sa inceteze la expirarea acelei durate. In consecinta,
daca ele au nevoie sa incheie un contract de substitutie, spre exemplu locatorul sa
gaseasca un alt locatar, ori locatarul sa gaseasca un alt bun spre a fi inchiriat, ele
au posibilitatea de a cauta un asemenea contract de substitutie inca din cursul
contractului initial a carui durata o cunosc. Astfel incat nu au nevoie sa fie
avertizate de incetarea contractului cu un anumit termen de preaviz inainte de
aceasta incetare.
c. Rezilierea
 Potrivit art. 1817, atunci cand, fara justificare una dintre partile contractului de
locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are
dreptul de a rezilia locatiunea cu daune-interese daca este cazul, potrivit legii
 Acest text se completeaza cu dispozitiile privitoare la rezolutiune si reziliere din
materia teoriei generale a obligatiilor si anume art. 1549 - art. 1554
 Formula "cand una din partile contractului, fara justificare, nu isi executa
obligatiile", are in vedere orice neexecutare imputabila uneia dintre parti.
 Sunt considerate justificate acele neexecutari cauzate de un caz fortuit sau de o
forta majora, precum si acelea in sustinerea carora se invoca, in mod intemeiat,
exceptia de neexecutare a obligatiilor celeilalte parti
 In schimb, sunt nejustificate, acele neexecutari provenind din culpa debitorului.
 Potrivit art. 1551 alin. (1), pentru a putea antrena rezilierea contractului,
neexecutarea trebuie sa fie insemnata in raport cu scopul urmarit de parti la
incheierea contractului. In materie de locatiune anumite dispozitii speciale, cum
sunt cele din materia garantiei contra viciilor, a garantiei contra evictiunii sau a
pieirii bunului dat in locatiune, legiuitorul nu permite rezilierea decat atunci cand
neexecutarea este atat de importanta incat, daca ar fi cunoscut-o la data la care
contractul s-a incheiat, creditorul nu si-ar fi dat consimtamantul la locatiune.
 Din sintagma de la art. 1817  daca nu s-a prevazut altfel prin dispozitii speciale
referitoare la anumite obligatiile sau anumite validitati de locatiune, creditorul
obligatiei neexecutate poate obtine rezilierea fie declarand-o intr-un mod
unilateral, fie solicitand instantei de judecata sa o declare. Aceste modalitati sunt
prevazute de art. 1550. Desigur, in cazul in care una din parti declara unilateral
rezilierea contractului, cealalta parte poate solicita instantei sa anuleze declaratia
de reziliere in cazul in care conditiile rezilierii nu sunt indeplinite - spre exemplu
lipseste executarea, ori ea este justificata, ori neinsemnata etc.
 In principiu, in situatia in care neexecutarea provine din culpa debitorului, iar
creditorul sufera un prejudiciu prin incetarea contractului, el poate solicita pe
langa reziliere si daune-interese prin care acest prejudiciu sa fie reparat.

d. Pierirea lucrului dat in locatiune

 Intelegem orice ipoteza in care el nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei
convenite expres sau tacit de parti
 Pieirea nu se rezuma la distrugerea fizica a bunului, ci include orice imposibilitate
de a-l folosi in scopul executarii contractului
 In cazul in care imposibilitatea folosirii lucrului este totala, contractul de
locatiune inceteaza de drept
 Daca imposibilitatea de folosire a lucrului este partiala sau, desi este totala, lucrul
poate fi readus in stare de folosinta, locatarul poate cere rezilierea sau reducerea
proportionala a pieirii. Optiunea sa nu trebuie exercitata abuziv.
 Atunci cand bunul poate fi folosit partial, iar lipsa de folosinta poate fi remediata
fara mari prejudicii pentru locatar, nu se aplica regulile pieirii lucrului, ci regulile
deteriorirarii, in principiu locatorul fiind obligat la reparatii
 Daca pieirea totala sau partiala este cauzata prin culpa locatorului, ori daca nu
poate justificata de acest printr-un caz fortuit sau exceptia de neexecutare, el

Cursuri Page 53
 datoreaza locatarului si daune-interese pentru prejudiciul cauzat din aceasta
pieire
 Toate aceste reguli se aplica numai cand pieirea a survenit incheierii contractului.
Daca ea s-a produs inainte de incheierea contractului, sunt aplicabile regulile
nulitatii pentru lipsa obiectului
 Daca pieirea s-a produs dupa incetarea contractului de locatiune, ea nu mai
poate avea ca efect incetarea, dar poate produce efecte in ceea ce priveste
suportarea riscului, atunci cand a survenit fortuit. Astfel, dupa incetarea locatiunii,
locatarul datoreaza restituirea lucrului luat in locatiune, care este o aplicatie a
obligatiei de predare. De aceea, daca el nu demonstreaza ca lucrul ar fi pierit si
daca era restituit la timp, locatarul ar urma sa suporte riscul pieirii lucrului
e. Desfiintarea titlului locatorului
 Pentru a putea incheia un contract de locatiune, locatorul trebuie sa aiba el insusi
dreptul de a folosi lucrul, inclusiv prin intermediul unei alte persoane, fie ca e
proprietar, uzufructuar sau locatar.
 Aceasta conditie nu este o conditie de validitate a contractului, ci o conditie de
eficacitate, intrucat daca el nu va avea dreptul de a folosi lucrul inclusiv prin altul,
nu isi va putea executa in mod valabil obligatia de a ii asigura locatarului folosinta
lucrului
 Daca dreptul locatorului de a folosi lucrul inclusiv prin altul este desfiintat pe
parcursul locatiunii, locatiunea inceteaza de drept. Aceasta incetare produce
efecte numai pentru viitor, chiar daca desfiintarea titlului locatorului opereaza
retroactiv. Aceasta pentru ca, pana la desfiintare, titlul locatorului s-a bucurat de
prezumtia de validitate si eficacitate, prezumtie la adapostul careia el a putut
asigura locatarului folosinta lucrului.
 Prin exceptie de la regula, daca locatarul este de buna-credinta, in sensul ca la
data incheierii contractului nu a cunoscut cauza de ineficacitate a titlului
locatorului, atunci locatiunea inceteaza si dupa desfacerea titlului locatorului, pe
toata durata sa, dar totusi, nu mai mult de 1 an de la data desfiintarii
 Pe durata continuarii locatiunii, ea va fi opozabila aceluia care are dreptul de a
folosit lucrul, inclusiv prin altul, ca urmare a desfiintarii titlului locatorului initial,
iar acesta, adevaratul titural al dreptului de a folosi lucrul, are dreptul de a
pretinde chiria si de a pretinde executarea tuturor celorlalte obligatii ale
locatarului, fiind tinut la randul sau de obligatiile locatorului, pe toata durata
consumarii locatiunii

f. Instrainarea bunului dat in locatiune

 Ca regula juridica se poate spune ca un contract de locatiune inceteaza la data
instrainarii bunului de catre locator, intrucat dupa instrainare, locatorul initial
nu mai poate asigura locatarului folosinta bunului dat in locatiune
 Totusi, art. 1811 prevede un mare numar de exceptii de la aceasta regula, ipoteze
in care contractul de locatiune se transfera dobanditorului bunului care este
obligat sa respecte contractul si sa execute obligatiile locatorului initial,
subrogandu-se si in drepturile acestuia  Ipotezele prevazute de art. 1811 sunt:
□ In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in
cartea funciara
□ In cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii
este anterioara datei certe a instrainarii
□ In cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a
indeplinit aceste formalitati in legatura cu contractul sau
□ In cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii, bunul se afla in
folosinta locatarului
 Chiar daca ar fi intrunite aceste conditii de opozabilitate , contractul de locatiune
va inceta totusi in caz de instrainare a bunului dat in locatiune, daca acest efect
Cursuri Page 54
 al instrainarii este prevazut in stipulatiile contractului de locatiune. In acest caz
insa, incetarea nu opereaza de drept si numai de la data expirarii unui termen de
preaviz, care curge de la momentul la care dobanditorul i-a notificat locatarului
instrainarea
 Termenul de preaviz aplicabil in acest caz este de 2 ori mai lung decat termenul
care s-ar aplica potrivit uzantelor in materie de denuntare unilaterala.  Spre
deosebire de vechiul cod, atunci cand :
□ Contractul de locatiune a prevazut incetarea in caz de instrainare
□ Instrainarea i-a fost notificata locatarului
□ De la notfificare a trecut termenul de preaviz
 locatarul nu are dreptul la despagubiri din partea locatorului
initial pentru incetarea anticipata a locatiunii
 In ipotezele in care contractul de lcoatiune este opozabil dobanditorului,
locatarul nu ii poate opune acestuia plata anticipata a chiriei catre
locatorul initial ori cesiunea creantei la chirie de catre locatorul initial
unui tert, decat daca, in legatura cu aceste operatiuni s-au efectuat de
asemenea formalitatile de opozabilitate prevazute de lege
 In cazul locatiunii imobiliare, aceste formalitati rezida in notarea
operatiunii in cartea funciara, iar in cazul locatiunii mobiliare, formalitatile
constau in inscrierea la arhiva electronica de garantii mobiliare a
operatiunii mentionate

CONTRACTUL DE INCHIRIERE A LOCUINTEI

1. Reguli comune aplicabile inchirierii locuintei si inchirierii spatiilor cu destinatie profesionala

一 Sfera de aplicare a acestor reguli este data de obiectul locatiunii, care trebuie sa fie o
locuinta sau un spatiu avand ca destinatie exercitarea activitatii unui profesionist
○ Codul civil nu defineste nici locuinta, nici spatiul cu o asemenea destinatie
○ Locuinta  art. 2 lit. a) Legea 114/1996: o constructie alcatuita din una sau mai multe
camere de locuit cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare care satisface cerintele
de locuit ale unei persoane sau familii
○ Spatiile  includ spatiile comerciale, halele industriale, birourile, cladirile spitalelor,
cladiri administrative etc
○ Locuintele si spatiile profesionale sunt supuse unui set de reglementari specifice dintre
care unele sunt determinate de natura specifica a acestor bunuri, iar celelalte din
imperativul de a se asigura locatarului o stabilitate suplimentara a dreptului sau de a
folosi bunurile respective
○ Printre reglementarile care vizeaza natura specifica a bunurilor avem art. 1830 care in
cazul acestor 2 tipuri de spatii prevede un motiv specific de reziliere a contractului de
inchiriere pe langa neexecutarea obligatiilor contractuale. Astfel, potrivit art. 1830 alin.
(2), locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere in cazul in care
chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acestora le-a ingaduit in orice
mod folosirea, detinerea sau accesul in spatiu, au un comportament care face imposibila
convietuirea cu celelalte persoane care folosesc acelasi imobil sau imobile aflate in
vecinatate, ori impiedica folosirea normala a spatiilor incluse celor comune aflate la
dispozitia tertilor. Pentru acest motiv locatorul nu poate declara unilateral rezilierea - in
lipsa de pact comisoriu expres, el trebuie sa solicite instantei de judecata sa pronunte
rezilierea pentru acest motiv, ratiunea reglementarii fiind aceea ca aprecierea
indeplinirii conditiilor inchirierii ar trebui sa fie impartiala si nu influentata de eventualul
subiectivism al locatorului

○ Incetarea inchirierii locuintelor si spatiilor profesionale

Cursuri Page 55
  Art. 1824 prevede ca atunci cand inchirierea este pe durata nedeterminata,
locatarul poate denunta contractul cu respectarea unui termen de preaviz care
este de cel putin sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei
 Locatorul in schimb este detinut sa respecte un termen de preaviz de regula mai
lung si anume cel putin 60 de zile daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit
plata chiriei este de o luna sau mai mare si cel putin 15 zile daca acel interval e
mai mic de o luna

○ Dreptul de preferinta a chiriasului pentru incheierea unui nou contract de inchiriere a

locuintei
 Art. 1828
 Se exercita dupa aceleasi reguli ca si dreptul de preemptiune, numai daca
chiriasul ofera conditii egale cu tertul care doreste sa incheie noul contract de
inchiriere privind acelasi spatiu
 Potrivit art. 132 din LPA dreptul de preferinta al chiriasului se aplica pentru orice
contract de inchiriere incheiat in legatura cu acelasi spatiu profesional ori cu o
parte din aceasta locuinta sau acest spatiu, in urmatoarele intervale de timp:
□ In cel mult 3 luni de la incetarea contractului de inchiriere daca durata lui a
fost mai mare de 1 an
□ In cel mult 1 luna de la incetarea contractului de inchiriere daca durata lui a
fost mai mare sau egala cu 1 luna
□ In cel mult 3 zile daca durata lui a fost mai mica de 1 luna
○ Art. 1831
 Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei
hotarari judecatoresti  1831 alin. (1)

2. Regulile specifice inchirierii locuintei

一 Aceste dispozitii sunt menite sa asigure locatarului o opozitie contractuala mai puternica
decat in dreptul comun, deoarece avand in vedere destinatia de locuinta a bunului dat in
locatiune, protectia drepturilor locatarului este o componenta a dreptului constitutional la
un nivel de trai decent, nivel de trai care implica si conditii de locuire satisfacatoare.
○ Pe de alta parte, dispozitiile specifice inchirierii locuintei dau acestui contract de
inchiriere un caracter personal mai pronuntat decat al locatiunii de drept comun

○ Continutul contractului
 Art. 1826 prevede sanctiunea considerarii ca nescrise a anumitor clauze
considerate de legiuitor excesiv de defavorabile chiriasului
 Sanctiunea considerarii unei clauze ca nescrise presupune nulitatea partiala a
contractului cu privire la acea clauza si inlocuirea ei cu sistemul de drept comun
 O clauza considerata nescrisa nu antreneaza niciodata nulitatea absoluta a
contractului pentru consimtamantul partilor  Sunt considerate nescrise clauzele
prin care:
1) Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de
locator. Nu intra sub incidenta acestei norme o clauza prin care i se impune
chiriasului sa incheie un contract de asigurare privind anumite riscuri ce
afecteaza sau ce pot afecta locuinta fara a se impune si asiguratorul.
2) Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din
apartamente diferite situate in acelasi imobil in cazul degradarii
elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente
partilor comune ale imobilului
3) Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans cu titlu de
reparatii locative sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de
locator. Totusi, daca estimarea este inclusa in contractul de inchiriere, cel

Cursuri Page 56
 putin pana la proba contrarie se va considera ca ea nu a fost facuta exclusiv
de locator, ci convenita de partile contractului.
4) Locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime fara
contraprestatie echivalenta prestatiile la care s-au obligat prin contract.
Nu intra sub incidenta acestei reguli clauzele care redefinesc continutul
obligatiilor locatorului asumate prin contractul initial, prevazand in sarcina
acestuia prestatii mai putin intinse decat in dreptul comun. De asemenea,
nu intra sub incidenta regulii acele clauze care permit locatorului sa denunte
unilateral contractul de locatiune incheiat pe durata determinata cu plata de
catre acesta a unei indemnizatii pentru incetarea anticipata a locatiunii.

○ Garantia locatorului contra viciilor locuintei inchiriate

 Potrvit art. 1827 daca structura sau starea acestei locuinte prezinta vicii de
determina o primejdie grava pentru sanatatea celor care locuiesc in ea, chiriasul
are dreptul sa rezilieze contractul chiar si daca a renuntat la el, adica la drept.
Renuntarea la acest drept este nula.
 El nu are dreptul la daune-interese decat daca nu a cunoscut viciile la data
incheierii contractului.

○ Art. 1832
 In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, impreuna cu chiriasul pot locui si
alte persoane
 In acest caz insa, cand locuiesc si alte persoane, ele vor fi tinute solidar cu
chiriasul pentru toate obligatiile izvorate din contract pe durata locuirii lor
impreuna cu chiriasul
 Incetarea contractului de inchiriere , precum si hotararea judecatoreasca de
evacuare a chiriasului, le sunt opozabile acestor alte persoane prin derogare de la
efectul relativ al contractului, respectiv al hotararii

○ Subinchirierea si cesiunea contractului de inchiriere

 Aceasta dispozitie este singura care este mai favorabila locatorului decat dreptul
comun, toate celelalte sunt mai favorabile locatarului
 Spre deosebire de dreptul comun, subinchirierea si cesiunea contractului de
inchiriere sunt interzise locatarului daca nu au fost permise de catre locator in
mod expres si in forma scrisa
 Chiar si in situatia in care locatorul a acceptat cesiunea, respectiv sublocatiunea,
locatarul initial ramane raspunzator solidar cu cesionarul, respectiv sublocatarul
pentru obligatiile decurgand din contractul de locatiune

○ Incetarea contractului
 Denuntarea inchirierii incheiata pe durata determinata
□ Chiar daca nu si-a rezervat expres facultatea de denuntare, prin derogare de
la dreptul comun, chiriasul are aceasta facultate, fiind tinut ca in cazul
exercitarii ei sa ii acorde locatorului un termen de preaviz de cel putin 60
de zile
□ O clauza prin care locatarul ar renunta la dreptul de denuntare unilaterala
sau prin care s-ar stabili un termen de preaviz mai scurt de 60 de zile, ar fi
considerata nescrisa
□ In ceea ce priveste locatorul, in aplicarea art. 1826 s-ar putea considera ca
prin clauza prin care i se confera facultatea de denuntare unilaterala a
unui contract pe durata determinata fara a il indemniza pe locatar pentru
incetarea anticipata a locatiunii, ar fi considerata nescrisa. Prin exceptie, o
asemenea clauza ar fi valabila in masura in care denuntarea unilaterala ar
fi justificata pentru satisfacerea nevoilor locativeale locatorului sau
Cursuri Page 57
 familiei sale. In acest caz, denuntarea unilaterala trebuie sa respecte acelasi
termen de preaviz ca si in cazul locatiunii pe durata nedeterminata.

 Decesul chiriasului
□ Prin derogare de la dreptul comun, decesul chiriasului antreneaza, in
principiu, incetarea contractului de locatiune
□ In dreptul comun, contractul de locatiune se transmite in principiu
mostenitorilor si numai prin exceptie mostenitorii locatarului pot denunta
contractul in termen de 60 de zile de la data cand au luat cunostinta de
deces si de existenta locatiunii
□ In cazul contractului de inchiriere a locuintei in schimb, ca regula contractul
inceteaza ca urmare a decesului chiriasului in termen de 30 de zile de la
data acestui deces. Pana la expirarea acelor 30 de zile, ca regula, contractul
produce efecte in patrimoniul mostenitorilor; insa intervalul de 30 de zile
este menit sa permita anumitor persoane indiferent daca au sau nu calitatea
de mostenitori sa isi exercite un drept potestativ de a continua sau nu
inchirierea.
□ Astfel, in termenul mentionat descendentii si ascendentii chiriasului care au
locuit impreuna cu acesta si sunt mentionati in contract, pot opta pentru
continuarea contractului de inchirierea pana la expirarea duratei convenite
cu chiriasul initial.
□ Sotul chiriasului are si el acest drept, chiar daca nu a fost mentionat in
contractul de inchiriere, dar numai sub conditia ca locuinta inchiriata sa fi
servit drept locuinta a familiei (concept juridic nou introdus de NCC si are un
regim derogatoriu de la orice, este o institutie de dreptul familiei, potrivit art.
321)  nu orice spatiu cu destinatia de locuire aflat in folosinta sau in
proprietatea sotilor este o locuinta a familiei; locuinta familiei este in mod
necesar unica pentru familie si ea trebuie sa fi fost afectata in concret
folosintei locative fie de catre cei doi soti, fie, daca ei nu au locuinta comuna,
de catre sotul la care se afla copiii  sotul care nu a locuit in locuinta
inchiriata nu poate pretinde continuarea contractului de inchiriere.

CONTRACTUL DE ARENDARE

• Varietate a contractului de locatiune care are drept specific faptul ca obiectul locatiunii il
reprezinta un bun cu destinatie agricola
• Art. 1836 da o enumerare exemplificativa din care rezulta ca poti sa arendezi un peste, o oaie,
o gaina ... :))
• Datorita naturii obiectului sau, contractul de arenda nu poate fi incheiat pe o durata mai
scurta decat durata necesara dezvoltarii fructelor
• De aceea, in cazul contractului de arendare pe durata nedeterminata, legiuitorul prezuma ca
arendarea s-a facut pentru perioada necesarii recoltarii fructelor pe care bunul agricol
urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul
• Contractul de arendare este un contract solemn; el se incheie in forma scrisa ad validitatem.
Spre deosebire de reglementare Legii 16/1994 care a fost abrogata prin NCC, acest cod
prevede obligatia inregistratii contractului la Consiliul Local in raza careia se situeaza
bunurile agricole arendate, nu sub sanctiunea nulitatii sau a inpozabilitatii, ci sub sanctiunea
amenzii civile stabilite de instanta de judecata.
• Potrivit art. 1845 contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele
inregistrate la Consiliul Local constituie in conditiile legii titluri executorii pentru plata arendei
la termenele si in modalitatile stabilite in contract.

Cursuri Page 58
• Pentru contractul de arendare, cea mai importanta specificitate o reprezinta suportarea
riscului pieirii fortuite a recoltei
一 Se distinge dupa cum arenda este sau nu direct proportionala cu recolta efectiv
realizata (arenda este chiria platita de arendas arendatorului; pretul acestui contract de
locatiune)
○ Atunci cand arenda este proportionala cu recolta si recolta piere fortuit, prin aplicarea
modalitatii contractuale de stabilire a arendei se va ajunge in mod necesar ca fiecare
dintre parti, arendasul si arendatorul, sa suporte proportional riscul pieiri fortuite a
recoltei
○ Numai daca pieirea recoltei a avut loc dupa ce aceasta a fost culeasa, este posibil ca
riscul pieirii sa fie suportat numai de una dintre parti si anume de partea a carei
intarziere in predare, respectiv in preluarea arendei a precedat pieirea
○ In situatia in care arenda nu este stabilita proportional cu recolta, ci este stabilita intr-o
cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata ori intr-o
suma de bani determinabila in functie de alte criterii decat cantitatea totala de fructe
recoltate, riscul pieirii fortuite a recoltei il suporta in principiu arendasul. El nu va putea
sa se descarce niciodata de acest risc in cazul in care pieirea fortuita survine recoltarii.
○ In schimb, daca pieirea precede recoltarea, prin exceptie, arendatorul ar putea fi adus
in situatia de a suporta in parte riscul pierii fortuite a recoltei si anume:
 In cazul in care recolta piere in proportie de cel putin 1/2, arendasul poate cere
reducerea arendei proportional cu partea pierita
 Cand contractul de arendare are o perioada mai lunga de 1 an, proportia pieirii
recoltei se va stabili in raport cu recolta tuturor anilor inclusi in contract, astfel
incat arendasul va putea cere reducerea arendei numai in ultim an al contractului
• Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
• Notiune si delimitare
一 Potrivit art. 1851, contractul de antrepriza este contractul prin care o parte denumita
antreprenor se obliga fata de cealalta parte denumita beneficiar sa execute pe riscul
sau o anumita lucrare materiala ori intelectuala sau sa presteze un anumit serviciu in
schimbul unui pret
○ Din aceasta definitia rezulta ca obligatia caracteristica a contractului de antrepriza este
obligatia antreprenorului de a executa o lucrare sau de a presta un serviciu
○ In principiu, acesta obligatie este o obligatia de a face
○ Prin exceptie, chiar instituirea obligatiei de a nu face in schimbul unui pret poate avea
natura juridica a unui contract de antrepriza
○ Din definitie rezulta ca obligatiile antreprenorului sunt de 2 categorii
 De a executa o lucrare
 De a presta un serviciu
○ Distinctia intre aceste 2 categorii se face dupa cum obligatia antreprenorului se executa
uno ictu sau in prestatii succesive
○ Tot in functie de acest criteriu, contractul de antrepriza va fi supus rezolutiunii daca
antrepriza are ca obiect o lucrare, respectiv rezilierii daca are ca obiect un serviciu
○ Este definitoriu pentru contractul de antrepriza ca lucrarea, respectiv serviciul sa se
execute pe riscul antreprenorului astfel incat daca el nu isi va putea executa obligatia
din cauze fortuite, nu va avea dreptul sa pretinda remuneratia
○ Prin faptul ca antreprenorul actioneaza pe riscul sau, rezulta si o independenta
decizionala a antreprenorului in executarea lucrarii sau in prestarea serviciuluui.
○ Antreprenorul este de regula un profesionist si el este indreptatit sa ia deciziile tehnice
necesare pentru a executa obiectul contractului convenit cu beneficiarul
○ Antreprenorul nu are o pozitie de subordonare juridica fata de beneficiar, astfel incat,
respectand contractul, el are toata libertatea de a actiona pentru aducerea la
indeplinire a obiectivelor convenite
Cursuri Page 59
 ○ In ceea ce priveste delimitarea contractului de antrepriza fata de alte contracte:
 Delimitare fata de contractul de locatiune
 Delimitare fata de contractul de contractul de munca
□ Salariatul e subordonat angajatorului si lucreaza pe riscul acestui din urma
 Delimitare fata de contractul de contractul de mandat
□ Antreprenorul trebuie sa furnizeze si mijloacele necesare pentru furnizarea
lucrarii si prestatia serviciului
□ Mandatarul lucreaza in numele si pe seama mandantului, astfel incat
mandantul, iar nu mandatarul suporta riscul aferent activitatii mandatarului
□ Antrepriza are ca obiect fapte materiale, servicii sau lucrari pe cand mandatul
are ca obiect acte juridice
 Delimitare fata de contractul de contractul de vanzare
□ Potrivit art. 1855 contractul de vanzare, iar nu de antrepriza atunci cand
potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al
contractului, avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate
 Delimitare fata de contractul de contractul de depozit
□ Exista unele contact in care, in schimbul unei remuneratii o parte are atat
obligatia de a pastra un bun si de a efectua o lucrare
□ Calificarea intre contract de antrepriza si contract de depozit se va face in
functie de care dintre cele 2 obligatii va fi principala si care accesorie
Curs 11
9 decembrie 2011
12:44

Caracterele juridice ale contractului de antrepriza

• Sinalagmatic
• Esentialmente oneros
一 Lucrarea sau serviciul sunt in mod necesar executate sau prestate cu titlu oneros in
schimbul unei contraprestatii, in lipsa contraprestatiei contractul fiind un act
dezinteresat, iar nu un contract de antrepriza
• In principiu comutativ
• In principiu consensual
• Uneori care caracter succesiv si
一 Anume atunci cand obligatiile antreprenorului au caracter repetat, fie periodic, fie
continuu, iar obligatiile beneficiarul rezida in plati periodice  situatia antreprizei de
serviciu
○ Atunci cand contractul este cu executare succesiva, iar una din parti nu-si executa
obligatia esentiala, cea aplicabila este rezilierea, iar nu rezolutiunea, ceea ce presupune
ca prestatile deja executate nu sunt supuse restituirii, incetarea contractului operand
doar pentru viitor
• Caracterul personal
一 Executarea obligatiilor antrepreonorului presupune cel putin intr-o anumita masura
faptul sau personal
○ Este posibil ca faptul personal al antreprenorului sa se limiteze la organizarea activitatii
necesare executarii contractului  are rolul de a lua deciziile
○ In alte situatii faptul personal al antreprenorului implica si alte activitati  alegerea
antreprenorului este dictata de calitatile lui personale care sunt determinante pentru
consimtamantul beneficiarul si care in masura in care au fost determinante trebuie sa se
repercuteze asupra executatii obligatiilor si implicit asupra calitatii rezultatului acestei
executari

Conditiile de validitate

Cursuri Page 60
 • In toate cazurile, contractul de antrepriza este un act de dispozitie pentru antreprenor
• In schimb, pentru beneficiar, el poate fi:
一 act de conservare, spre exemplu contractul de restaurare a unui imobil istoric sau
contractul cu restaurantul la care luam pranzul
○ act de adminstrare, spre exemplu contractul cu croitorul unui costum
○ act de dispozitie, spre exemplu contractul de antrepriza de constructii pentru casa sau
pentru bloc
• Incapacitatile speciale
一 Art. 1853 dispune ca in materia contractului de antrepriza cel care administreaza un bun
al altuia ori patrimoniul altuia sau supravegheaza o asemenea administrare nu poate
incheia ca antreprenor un contract de antrepriza al carui pret sa fie platit din sume
provenind din instrainarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului administrat ○ E
vorba de art. 1655 alin. (1) din materia vanzarii
• Obiect
一 Obiectul obligatiei antreprenorului si contraprestatia asumata de beneficiar
○ Obiectul obligatiei antreprenorului este o lucrare sau un serviciu de natura materiala
sau intelectuala
○ Obiectul obligatiei beneficiarului il reprezinta pretul antreprizei care poate consta in
sume de bani, orice alt bun si orice alta prestatie
 Daca aceasta prestatie este caracteristica unui alt contract special, contractul
astfel incheiat va fi un contract mixt, fiind supus concomitent reglementarilor
contractului de antrepriza si al acelui alt contract special
□ Exemplu: O parte asigura celeilalte un bun al sau in schimbul obligatiei
asumate de cea din urma de a executa lucrarile de consolidare a acelui bun
este si contract de locatiune, datorita obligatiei de a asigura constructia unui
bun si contract de antrepriza, datorita obligatiei de consolidare. Daca pe
langa obligatia de consolidare, creditorul folosintei bunului isi asuma si alte
obligatii, cum ar fi aceea de a plati o suma de bani sau de a transmite un alt
bun, atunci contractul va ramane de antrepriza numai in situatia in care
obligatia de consolidare a reprezentat motivul determinant al vointei de a
contracta a debitorului folosintei bunului. In caz contrar, contractul este
numai de locatiune, daca este mai importanta suma de bani...
○ Intrucat antreprenorul e un profesionist el poate fi presupus ca lucreaza la pretul pietei,
iar clientul care nu a mentionat altceva poate fi presupus ca accepta acest pret. De
aceea, un contract de antrepriza prin care nu s-au stabilit criterii de determinare a
pretului nu va fi presupus nul, pentru caracterul nedeterminabil al obiectului, ci va fi
considerat incheiat pentru pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii sau, in lipsa
unor asemenea prevederi legale, pentru pretul stabilit in raport cu munca depusa si
cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului avandu-se in
vedere si uzantele existente.

Efecte
• Obligatiile partilor
一 Antreprenorul are ca obligatii principale obligatia de a executa lucrarea si obligatia de a
garanta contra viciilor
 Obligatia de a executa lucrarea
□ In functie de natura concreta a lucrarii sau a serviciului poate fi de rezultat
sau de diligenta
 Exemplu: obligatia unui antreprenor de constructii de a ridica
respectiva constructie este o obligatie de rezultat.
 Exemplu: Obligatia pedagogului de a explica materia sa, a medicului de
a il trata pe pacient este obligatie de diligenta

Cursuri Page 61
 □ Exista situatii in care executarea contractului de antrepriza implica pentru
antreprenor atat obligatii de rezultat, cat si obligatii de diligenta
□ Clasificarea obligatiilor in obligatiile de mijloace si cele de rezultat este
prevazuta de art. 1481. Din acest text rezulta in mod evident ca distinctia
intre cele 2 categorii de obligatii nu vizeaza proba culpei, ci proba
neexecutarii obligatiei.
□ Potrivit alin. (1) in cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure
debitorului rezultatul promis.
 Asta inseamna ca intr-un litigiu clientul trebuie sa demonstreze
incheierea contractului, iar antreprenorul trebuie sa demonstreze
atingerea rezultatului. In cazul in care antreprenorul nu demonstreaza
atingerea rezultatului, se prezuma ca el nu si-a executat obligatia si ca
aceasta neexecutare nu este justificata.
□ Potrivit alin. (2) in cazul obligatiilor de mijloace debitorul este tinut sa
foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
 Aceasta inseamna ca beneficiarul trebuie sa demonstreze nasterea
obligatiei, precum si necesitatea utilizarii unui mijloc pentru atingerea
rezultatului urmarit, precum si neintrebuintarea acelui mijloc de catre
antrepenor.
○ Beneficiarul are ca obligatii principale obligatia de a receptiona lucrarea si obligatia de a
plati pretul
• Relatia dintre contractul de antrepriza si alte contracte
Curs 12
Wednesday, December 14, 2011
5:04 PM
Continuare contract de antrepriza

Obligatiile antreprenorului

Natura obligatiilor antreprenorului :

- Criterii de diferentiere: potrivit art. 1481 alin. (3 )pentru a stabili daca o obligatie este de
mijloace sau de rezultat, se va tine seama indeosebi de :
1. Modul in care obligatia este stipulata in contract
2. Existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului
3. Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului
4. Influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiilor Aceste criterii se aplica in mod
cumulativ.
- In esenta, daca rezultatul urmarit de creditor se afla in mod exclusiv sub controlul debitorului,
excluzand numai cauzele fortuite, deci imprevizibile pentru parti la momentul incheierii
contractului, atunci obligatia este considerata de rezultat.
- In schimb, daca atingerea rezultatului depinde si de circumstante exterioare conduitei
debitorului, previzibile pentru parti, sau daca depinde de conduita creditorului, in acest caz
obligatia este de diligenta

- In raport cu obligatia antreprenorului de a executa lucrarea sau de a presta serviciul, NCC

prevede o serie de obligatii accesorii, printre care:
 Obligatia de a procura materialele
- Daca prin natura ei, executarea lucrarii, sau prestarea serviciului presupune o anumita
materie prima, sau punerea in aplicare a anumitor mijloace, atunci in lipsa de stipulatie
contrara, antreprenorul este obligat sa procure acele materii prime si mijloace.
- In acest sens, potrivt art.1857 alin. (1) → daca prin lege sau prin contract nu rezulta altfel,
antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale

Cursuri Page 62
 - Raspunderea antreprenorului pentru viciile materialelor pe care le furnizeaza in cadrul
lucrarii, este supusa acelorasi reguli ca si raspunderea vanzatorului, insa pentru a distinge
daca viciile materialelor sunt ascunse sau aparente, se va lua ca moment de referinta
momentul in care beneficiarul ar fi trebuit sa ia cunostinta de viciile aparente, adica
momentul receptiei lucrarii.
- Atunci cand prin derogare de la dreptul comun, materialele sunt procurate de beneficiar,
antreprenorul este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze potriviti destinatiei lor, conform
regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care materialele au fost intrebuintate si sa ii
restituie beneficiarului tot ce a primit de la el si nu a folosit in realizarea lucrarii.

 Obligatia de informare in legatura cu aspectele de specialitate a lucrarii

- Intrucat antreprenorul este prezumat specialist in domeniul antreprizei, iar beneficiarul
este prezumat profan in acelasi domeniu, legiutorul a pus in sarcina antreprenorului o
obligatie de informare prevazuta de art. 1858 NCC
- Potrivit art. 1858 → antreprenorul trebuie sa informeze neintarziat pe beneficiar in
cazul in care normala executare a lucrarii, trainicia ei, ori folosirea potrivita a
destinatiei ar fi pusa in pericol din una dintre cele 3 categorii de cauze :
 Viciile materialelor sau celorlalte mijloace puse la dispozitie de beneficiar
 Instructiunile necorespunzatoare date de beneficiar
 Circumstante externe antreprenorului pentru care el nu este tinut sa raspunda
(Exemplu: panza freatica unde se construieste casa este foarte sus, si nu se stia acest
lucru, proiectul fiind facut fara a lua in calcul acest lucru → va fi obligat sa informeze
in legatura cu acest aspect)
- In cazul in care clientul nu remediaza deficientele semnalate de antreprenor, acesta
din urma are in principiu alegerea :
- Fie de a continua lucrare, riscul deficientei semnalate cazand in acest caz in sarcina
clientului
- Fie de a rezilia sau rezolvi contractul
- Desi in principiu optinea antreprenorului intre aceste 2 variante este libera, prin exceptie ,
atunci cand deficientele semnalate sunt de natura sa ameninte sanatatea, ori integritatea
corporala a persoanelor, antreprenorul are o stranie obligatie, aceea de a rezilia
contractul. Sub sanctiunea ca in cazul continuarii executarii contractului sa preia in sarcina
sa riscul pe care l-a semnalat si sa raspunda pentru toate prejudiciile cauzate de
producerea acelui acelui risc, nu numai beneficiarului, ci si tertilor

- Cine suporta riscul pieirii fortuite a lucrarii inainte de receptie ?

 De regula, daca lucrarea a pierit fortuit inainte de receptie, antreprenorul care a procurat
materialul este obligat sa o refaca pe cheltuiala sa, cu respectarea termenelor de executie
initiale, aplicand daca este cazul, numai efectul de suspendare a executarii obligatiei pe care
o are forta majora temporara.
 In cazul exceptional in care materialul e procurat de client, ca regula, beneficiarul va suporta
doar riscul pieirii fortuite a materialelor sale. In pricipiu el va trebui sa furnizeze
antreprenorului alte materiale, antreprenorul suportand insa cheltuielile de refacere a
lucrarii.
 In ipoteza cu totul exceptionala in care beneficiarul a procurat materialele si lucrarea a
pierit din cauza viciilor acelor materiale, beneficiarul este dator sa suporte integral costul
refacerii lucrarii.

- Controlul executarii obligatiei de executare a lucrari pe parcursul contractului :

- Potrivit art. 1861, beneficiarul are dreptul ca pe propria sa cheltuiala sa controleze lucrarea in
cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa-I comunice
acestuia observatiile sale.
- Acesta este un drept al beneficiarului, iar nu o obligatie.

Cursuri Page 63
 - Antreprenorul nu se va putea exonera de raspundere pe temeiul ca beneficiarul putea controla
lucrarea si nu a controla, si nici pe temeiul faptului ca beneficiarul a controlat-o si putea observa
anumite deficiente, iar el nu a semnalat acele deficiente.

Obligatia de a raspunde pentru contra viciilor lucrarii

- Obligatie care este supusa in principiu acelorasi reguli ca si in cazul contractului de vanzare
- In ceea ce priveste neconformitatea aparenta a lucrarii , ea urmeaza a fi semnalata potrivit unui
regim juridic specific antreprizei prevazut in legatura cu receptia lucrarii.

II. Obligatiile beneficiarului

a. Obligatia de a receptiona lucrarea
- Potrivit art. 1862 → de indata ce a finalizat lucrarea, antreprenorul are obligatia de a ii comunica
beneficiarului acest aspect si de a-l convoca la receptie
- Prin aceasta comunicare, antreprenorul trebuie sa ii lase beneficiarului un termen rezonabil in care
sa se prezinte pentru receptie.
- Odata ce a primit aceasta comunicare, beneficiarul trebuie sa se prezinte la locul unde se afla
lucrarea, care in principiu este locul sediului antreprenorului, de la data incheierii contractului
potrivit art. 1494 NCC, la locul unde se afla lucrarea, pentru a o verifica si pentru a o receptiona
- Beneficiarul nu poate angaja ulterior raspunderea antreprenorului pentru neconformitatea
aparenta a lucrarii decat daca a formulat rezerve in legatura cu aceasta neconformitate la data
receptiei
- In cazul in care beneficiarul nu s-a prezentat pentru verificare in termenul rezonabil ce i-a fost
acordat, ori a refuzat fara justificare sa efectueze receptia in acel termen, receptia se considera
facuta fara rezerve la data expirarii termenului.
- In ipoteza in care antreprenorul era obligat sa execute lucrarea cu materialul beneficiarului, sau sa
presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul I l-a predat in acest scop, iar acesta
(beneficiarul) nu ridica bunul in termen de 6 luni de la data la care trebuia efectuata receptia,
antreprenorul are dreptul ca dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar sa vanda bunul, cu diligenta
unui mandatar gratuit al beneficiarului.
- Potrivit art. 1868 → dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul va
consemna diferenta la dispozitia beneficiarului . Dispozitiile privind vanzarea bunului de catre
antreprenor nu sunt aplicabile in cazul in care inainte de incheierea contractului de vanzare
beneficiarul a introdus impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutrarea sau
executarea necorespunzatoare a lucrarii.
- Aceste dispozitii nu se aplica in cazul in care receptia nu trebuie urmata de ridicarea bunului . b.

Obligatia de a plati pretul

- Daca partile nu au prevazut altfel, aceasta obligatie este exigibila la data receptiei
- Se executa la locul receptiei

Modurile de stabilire a pretului :

- Exista in cazul contractului de antrepriza 3 tipuri de pret care angajeaza efecte juridice distincte :
1. Pretul estimat
- Priveste ipoteza in care la incheierea contractului antreprenorul a estimat costul
lucrarilor sau serviciilor pe care urma sa le procure, iar beneficiarul a incheiat
contractul in functie de aceasta estimare
- In situatia in care cu ocazia exigibilitatii pretului, antreprenorul cere un pret mai
mare decat cel estimat, clientul nu este tinut sa plateasca diferenta fata de pretul
estimat decat daca ea rezulta din lucrari sau servicii care erau necesare pentru
executarea obligatiilor antreprenorului si care nu putea fi prevazute de catre acesta
la data incheierii contractului
2. Pretul de deviz
Cursuri Page 64
 - Pretul este calificat ca fiind de deviz daca este stabilit in functie de valoarea
lucrarilor sau a serviciilor, la randul sau apreciata in functie de costul materialelor
si pretul muncii pentru lucrare.
- In aceasta situatie, beneficiarul suporta sau beneficiaza de variatiile de cost,
astfel incat el poate pretinde antreprenorului sa il informeze in legatura cu
stadiul lucrarilor si cheltuielile efectuate pentru acestea, precum si in caz de
contestare sa dovedeasca aceste cheltuieli.
3. Pretul forfetar
- In aceasta situatie, pretul este stabilit global
- In consecinta, antreprenorul nu poate pretinde un pret mai mare motivand ca
lucrarea a necesitat mai multa munca, ori cheltuieli mai ample, dar nici
beneficiarul nu poate solicita sa plateasca un pret mai mic pe motiv ca
antreprenorul ar fi prestat mai putina munca, ori costurile suportate ar fi fost
inferioare celor previzibile la momentul incheierii contractului.
- Pretul forfetar ramane neschimbat daca partile nu au convenit altfel, chiar si
daca pe parcursul executarii lucrarii acestuia I s-au adus modicari fata de
proiectul initial. Intr-o asemenea situatie, antreprenorul caruia clientul ii cere o
modificare ar trebui sa nu accepte aceasta modificare decat dupa ce il informeaza
pe client in legatura cu costul ei, si dupa ce obtine acceptarea beneficiarului
privind acest cost.
- In caz contrar, se considera ca antreprenorul care a acceptat modificarea a
acceptat si suportarea costului ei in cadrul pretului initial convenit, astfel incat el
nu va putea pretinde ulterior un pret mai mare

- Potrivit art. 1869 pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare,
antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii constituita si
conservata in conditiile legii. Trimiterea finala la "constituita si conservata" in
conditiile legii se refera la sectiunea rezervata ipotecilor legale din titlul 11 din
cartea a 5-a. Potrivit acestei sectiuni, ipotecile legale sunt esentialmente
imobiliare → art. 1869 se aplica doar atunci cand lucrarea sau serviciul se
efectueaza asupra unui imobil -
- Potrivit art. 2386 pct. 6) → beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si
antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau
sa repare un imobil, ipoteca avand ca obiect acel imobil si garantand sumele
datorate arhitectilor, respectiv antreprenorilor numai in limita in sporului de
valoare realizat.
□ Exemplu : A are o casa de 100.000 euro si incheie un contract de antrepriza cu valoarea
de 100.000 euro -> creanta lui B va fi de 100.000 de euro, dar va fi garantata cu o
ipoteca legala doar in limita sporului de valoare a imobilului, spre ex 50.000 euro, daca
in urma executarii lucrarii imobilul va valora 150.000 euro

III. Raportul dintre contractul de antrepriza si alte contracte incheiate in legatura cu obiectul sau : a.

Contractul de subantrepriza

- Potrivit art. 1852 → antreprenorul poate incheia in calitate de beneficiar contracte de subantrepriza
prin care incredinteaza unui sau mai multor subantreprenori executarea unor parti sau elemente ale
lucrarii ori serviciilor.
- Asemenea contracte se pot incheia in principiu in legatura cu orice parte a lucrarii contractate de
antreprenorul principal cu clientul, exceptand acele parti din lucrare care presupun aplicarea
calitatilor personale ale antreprenorului care au fost determinante pentru consimtamantul clientului.
- In toate cazurile, in raporturile cu clientul , antreprenorul principal raspunde pentru fapta
subantreprenorilor la fel ca pentru propria sa fapta
Cursuri Page 65
 - Raporturile dintre antreprenorul principal si subantreprenor i sunt guvernate de reglementarea
raportului de antrepriza in care antreprenorul principal are pozitia beneficiarului, iar
subantreprenorul pe cea a antreprenorului

a. Actiunea directa a subcontractantilor

- Potrivit art. 1856 → in masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care in
baza unui contract incheiat cu acesta au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor
sau executarea lucrarii contractate, au actiune directa impotriva beneficiarului pana la
concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul
introducerii actiunii.
- Fata de VCC, sfera persoanala a actiunii directe impotriva beneficiarului a fost extinsa in NCC la
orice persoane care au incheiat contracte cu antreprenorul (nu numai salariatii si micii
mestesugari, ci si subantreprenorii)
- Aceste persoane trebuie sa isi fi executat propriile lor obligatii; in cazul in care in temeiul
convenitiei lor cu antreprenorul acesta le datora plati in avans, ele nu vor putea pretinde
aceste plati in avans de la beneficiar.
- Actiunea directa este admisibila doar in limita sumei datorata de beneficiar antreprenorului
la momentul introducerii actiunii; aceasta inseamna ca daca datoria beneficiarului nu a ajuns
la scadenta pentru ca, spre exemplpu, lucrarea nu a fost receptionata, subcontractantii
antreprenorului nu vor putea pretinde plata acestei datorii; de asemenea, daca beneficiarul a
facut plati in avans fata de antreprenor, aceste plati sunt opozabile subcontractantilor
antreprenorului in masura in care pot fi dovedite cu mijloace de proba ce pot fi opuse acestora
(exemplu: pe actuala reglementare, prin inscrisuri cu data certa)

INCETAREA CONTRACTULUI
• Contractul de antreprisa este supus modurilor de incetare de drept comun, cu urmatoarele
particularitati :
• Incetarea contractului prin decesul partilor
一 Decesul beneficiarului
 Potrivit art. 1870 → decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului decat
daca face imposibila sau inutila executarea sa.
○ Decesul antreprenorului
 Sau incapacitatea sa de a executa contractul, determina incetarea contractului atunci
cand executarea lui presupunea faptul personal al antreprenorului.
 Aptitudinile persoanale ale acestuia care influenteaza calitatea executarii au fost
decisive pentru consimtamantul beneficiarului la incheierea contractului
In acest caz, incetarea contractului de antrepriza, prin derogare de la dreptul comun,
beneficiarul este tinut sa receptioneze lucrarea desi este partiala, dar numai daca o
poate folosi. In consecinta, el va fi tinut sa plateasca si pretul convenit cu
antreprenorul in proportie cu partea din lucrare pe care o poate folosi, luandu-se in
considerare valoarea acestei parti si cheltuielile pe care realizarea ei le-a presupus.
In situatia in care lucrarea a fost precedata de anumite pregatiri (cum ar fi: redactarea
anumitor planuri, colectarea anumitor materiale), beneficiarul are dreptul de a cere
predarea acestor planuri sau materiale, platind o indemnizatie adecvata in raport cu
costul pregatirilor in cauza.
• Incetarea contractului prin rezolutiune/reziliere
一 Dupa cum rezolutiunea/rezilierea e imputabila beneficiarului
 In situatii exceptionale cand datorita lucrarii sau serviciului, ori datorita prevederilor
contractului beneficiarul trebuie sa furnizeze anumite prestatii pentru ca antreprenorul
sa poata executa lucrarea, nefurnizarea acestor prestatii da dreptul antreprenorului sa
obtina rezolutiunea/rezilierea contractului si sa pretinda repararea prejudiciului cauzat
lui in urma rezolutiunii sau rezilierii
○ Dupa cum rezolutiunea/rezilierea e imputabila antreprenorului
Cursuri Page 66
  Poate fi imputabila si antreprenorului, cu aplicarea dreptului comun, cu singura rezerva
a faptului ca beneficiarul poate pretinde rezilierea sau rezolutiunea in urma
neexecutarii contractului de catre antreprenor chiar si in 2 situatii in care obligatiile
antreprenorului nu au devenit inca scadente :
□ Beneficiarul poate obtine rezolutiune/rezilierea daca in urma ritmului de
executare a lucrarii de catre antreprenor, fara justificare, respectarea
termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila
□ De asemenea, beneficiarul poate obtine rezolutiunea sau rezilierea in cazul in
care lucrarea sau serviciul nu se executa, respectiv nu se presteaza in modul
convenit, iar antreprenorul fie nu remediaza lipsurile constatate in ceea ce
priveste partea deja executata, fie nu schimba modul de executare pentru
viitor. Acest caz ne ajuta sa intelegem de ce este important acel control al lucrarii
!!!

Aspecte specifice antreprizei de constructii

I. Obligatia obtinerii autorizatiei de constructiei
1. Datorita faptului ca constructie este un act de dispozitie materiala a imobilului, obligatia de a
obtine autorizatia necesara pentru aceasta forma de exercitare revine titularului dreptului de
dispozitie materiala, care este de regula proprietarul imobilului
- Fata de contractul de antrepriza, proprietarul are pozitia de beneficiar
- Obligatia de obtinere a autorizatiei de constructie ii revine beneficiarului, insa antreprenorul in
calitate de profesionist este obligat sa coopereze cu beneficiarul si sa ii furnizeze toate informatiile
de specialitate necesare in vederea intocmirii documentatiei si parcurgerii procedurii de autorizare
- In aceasta materie, daca nu se prevede altfel, prin notiunea de antreprenor, intelegem atat arhitectul
cat si antreprenorul de constructii propriu-zis (constructorul)

2. Atunci cand antrepriza de constructii presupune accesul la anumite utilitati sau la anumite cai de
comunicatie, beneficiarul este obligat sa ii asigure antreprenorului de constructii un asemenea
acces

3. In ceea ce priveste controlul executarii lucrarii, art. 1876 alin. (1) face o aplicatie a principiului
general conform caruia beneficiarul are dreptul sa efectueze un asemenea control; dar in art. 1876
alin. (3) deroga de la dreptul comun prin instituirea unei obligatii in sarcina ambelor parti atunci
cand la finalizarea unei portiuni din lucrare, aceasta urmeaza a fi acoperita de lucrari ulterioare. In
aceasta situatie antreprenorul este obligat sa il convoace pe beneficiar la locul exercitarii lucrarii
intr-un termen rezonabil, a carui termen se stabileste in raport cu natura lucrarii si locul acesteia
in raport cu uzantele (1 sapt - 1 luna)
In cazul in care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat in scris de catre antreprenor,
acesta din urma va intocmi singur actul de constatare a lucrarii ce urmeaza a fi acoperita,
prezumandu-se irefragabil ca ea este lipsita de vicii aparente care nu au fost mentionate in acel
act.

4. Obligatia de informare a antreprenorului de constructii.

○ Daca pe parcursul executarii contractului acesta constata deficiente ale proiectului de
arhitectura, sau altor proiecte care stau la baza lucrarilor , antreprenorul este obligat sa
comunice deindata beneficiarului si proiectantului constatarile sale, precum si in masura in
care intra in domeniul sau de specialitate, propuneri de remediere a acestor deficiente.
○ In cazul in carebeneficiarul nu dispune cu privire la aceste masuri de remediere, antreprenorul
poate suspenda executarea lucrarilor.
○ De asemenea, potrivit dreptului comun, el poate sa continue executarea lucrarii pe riscul
beneficiarului, sau sa obtina rezilierea, iar in cazul in care deficientele de proiectare determina
un pericol pentru integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este chiar obligat la
reziliere.
Cursuri Page 67
5. Receptia lucrarii presupune 2 faze
a. O receptie provizorie la finalizarea lucrarii
○ Are ca efect trecerea de la antreprenor la beneficiar a riscului pieirii fortuite a lucrarii
○ Prin procesul verbal la terminarea lucrarii, trebuie mentionate viciile aparente ale lucrarii de
la data acelei receptii, precum si termenele in care urmeaza a fi remediate.
 Contractul sau in lipsa, procesul verbal la terminarea lucrarii ar trebui sa stabileasca si
intervalul de timp dintre receptia la terminarea lucrarii si receptia finala.
 Toate viciile aparute in acest interval de timp si care pot fi constatate cu ocazia
receptiei finale, sunt considerate vicii aparente, iar prescriptia actiunii prin care se
sanctioneaza aceste vicii incepe sa curga de la data procesului verbal de receptie finala.
 Tot de la aceasta data incepe sa curga si termenul de garantie contra viciilor ascunse ale
lucrarii.
 Prin derogare de la dreptul comun, acest termen este de regula de 10 ani de la receptia
finala, potrivit art. 29 din Legea 10/1995 privind calitatea in constructii coroborat cu
art. 1878 NCC.
 Prin exceptie, viciile care afecteaza structura de rezistenta si care rezulta din
nerespectarea normelor de proiectare si de executie in vigoare la data realizarii
lucrarii, angajeaza raspunderea antreprenorului indiferent de momentul in care se
ivesc pe durata existentei constructiei.
 Caracterul unei anumite deficiente a structurii de a fi sau nu viciu se apreciaza in raport
cu normele in vigoare la data realizarii constructiei, astfel incat o anumita trasatura a
structurii de rezistenta nu va antrena raspunderea antreprenorului in cazul in care ea
era conforma standardelor de proiectare si executie in vigoare la data realizarii
structurii si numai progresul tehnic ulterior avea sa demonstreze ca in realitate aceasta
trasatura prezenta anumite deficiente ( exemplu: nu se gasesc cladiri de pe la 1900 cu
structura de rezistenta).
 In ceea ce priveste raspunderea pentru vicii, NCC instituie o prezumtie de raspundere
in sarcina arhitectului sau inginerului proiectant, a antreprenorului si a
subantreprenorului. Fiecare dintre acestia are anumite obligatii prevazute de Legea
10/1995 pentru realizarea si mentinerea sedintelor esentiale de calitate in domeniul
constructiilor.
 Cerintele esentiale de calitate in constructii (art. 15 din legea 10/1995) :
□ Rezistenta mecanica si stabilitate
□ Securitate la incendiu
□ Igiena, sanatate si mediu
□ Siguranta in exploatare
□ Protectie impotriva zgomotului
□ Economie de energie si izolare termica
 In principiu, toti antreprenorii implicati in realizarea unei constructii raspund pentru
orice deficienta in privinta oricareia dintre aceste cerinte esentiale.
 Conditiile in care ei se pot exonera de raspundere sunt prevazute in art. 1879 NCC :
□ Alin. (2) → arhitectul sau inginerul este exonera pentru viciile lucrarii numai daca
dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor pe
care le-a furnizat, si daca este cazul din vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau
supravegherea lucrarilor.
□ Alin. (3) → antreprenorul e exonerat de raspundere numai daca doveste ca viciile
rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor arhitectului, ori ale
inginerului ales de catre beneficiar.
Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile rezulta din
deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale
inginerului.
□ Alin. (4) → fiecare dintre partile de la alin. 2 si 3, poate fi exonerata de raspundere
daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar in alegerea

Cursuri Page 68
 solului, sau a materialelor, ori in alegerea subantreprenorilor, a expertilor, sau a
metodelor de construire.
□ Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand aceste vicii, desi puteau sa
fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate beneficiarului. b. O receptie
finala

CONTRACTUL DE MANDAT

I. Notiune si clasificare
• Potriviti art. 2009 NCC → mandatul este contractul prin care o parte numita mandatar se obligat sa
incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numita mandant.
• Din aceasta definitie rezulta obligatia carateristica este ca si la contractul de antrepriza o obligatie de
a face, insa spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatia asumata nu este un simplu fapt
material sau intelectual, ci el reprezinta incheierea unui act juridic.
• Actul juridic este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice ce nu sar
putea produce in lipsa manifestarii de vointa.
• In cazul contractului de mandat, manifestarea de vointa care face obiectul obligatiei mandatarului
urmeaza sa produca efecte juridice in patrimoniul mandantului. Asa se explica exprimarea
legiutorului "se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parte" → "pe
seama" = efectele juridice se produc in patrimoniul mandantului.
• Daca actul juridic pentru care s-a dat mandat este un contract ce urmeaza a fi incheiat cu un tert,
contractul va produce efecte de natura raporturilor juridice intre acel tert si mandant, chiar daca la
incheierea lui vointa mandantului a fost exprimata de mandatar.
• Intrucat mandatarul se obliga sa incheie actul pe seama mandantului, el este tinut sa urmareasca
ocrotirea intereselor acestuia, iar aceasta obligatie a sa se numeste "obligatie de loialitate"
• Intrucat la incheierea actului manifestarea de vointa este a altei persoane, a mandatarului, va
produce efecte in patrimoniul sau, contractul de mandat presupune o incredere cu totul particulara a
mandantului in mandatar
• Contractul de mandat este un contract cu caracter strict personal ( datorita obligatiei de loialitate si
increderea mandantului in mandatar )
• Deoarece la incheierea actului juridic ce face obiectul mandatului mandatarul este tinut sa
ocroteasca interesele mandantului, acest act este considerat in toate cazurile facut si in interesul
sau(al mandantului), iar uneori numai in interesul mandantului, atunci cand mandatarul nu primeste
o remuneratie. Din acest motiv, orice risc intampinat de mandatar in executarea mandatului trebuie
suportat de catre mandant (a doua mare diferenta fata de antrepriza)

Clasificarile contractului de mandat:

1. Mandat cu titlu oneros
一 Cand in schimbul obligatiei asumate de mandatar, mandantul se obliga la o contraprestatie,
contractul de mandat este cu titlu oneros
2. Mandat cu titlu gratuit
○ Cand contraprestatia lipseste, contractul de mandat este cu titlu gratuit
• Mandatul dintre 2 persoane fizice este prezumat gratuit pana la proba contrara.
• Indiferent daca este incheiat intre 2 persoane fizice, 2 persoane juridice sau o persoana fizica si o
persoana juridica, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a
fi cu titlu oneros pana la proba contrara (exemplu : mandatul dat avocatului pentru reprezentarea in
instante sau altundeva)
• Atunci cand este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin contract, ea
urmeaza a fi stabilita potrivit legii, uzantelor sau dupa valoarea serviciilor prestate, iar in cazul in
care partile nu cad de acord asupra acestei valori, oricare dintre ele se poate adresa instantei
judecatoresti, actiunea avand ca obiect stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu
dreptul de a pretinde plata remuneratiei.

Cursuri Page 69
 Aceasta clasificare este prevazute de art. 2011 NCC :
1. Mandatul cu reprezentare
• Reprezentarea este puterea pe care o are o persoana de a incheia acte juridice in numele unei alte
persoane.
• Intrucat reprezentarea este o putere, ea este concomitent atat un drept, cat si o obligatie.
• Spre deosebire de dreptul subiectiv obisnuit, puterea trebuie exercitata nu in interesul titularului sau,
ci in interesul altuia.
• Pe baza puterii de reprezentare, reprezentantul contribuie la exprimarea si uneori si la formarea
vointei juridice a reprezentatului pentru incheierea unui act juridic.
• Potrivit art. 2925 → puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic, fie
dintr-o hotarare judecatoreasca.
一 Atunci cand puterea izvoraste dintr-un act juridic, acel act juridic poarta numele de
imputernicire. Uneori, imputernicirea sau instrumentul de proba care o constata se numeste
procura.
○ Cand imputernicirea rezulta din contractul de mandat, mandatul este cu reprezentare.
• Putem defini mandatul cu reprezentare : contractul prin care mandantul il imputerniceste pe
mandatar sa incheie acte juridice nu numai pe seama sa, ci si in numele sau.
• De regula contractul de mandat este cu reprezentare. Contrariul trebuind sa rezulte din imprejurari,
intrucat reprezentarea este de natura contractului de mandat.
• Pentru reglementarea contractului de mandat cu reprezentare, potrivit art. 2012 alin. (3) NCC se
aplica dispozitiile comune ale contractului de mandat, dispozitiile comune ale reprezentarii (din
materia TGO art. 1295 - 1314 ) si dispozitiile specifice mandatului cu reprezentare care alcatuiesc
Sectiunea a 2-a din Capitolul 9, Titlul 11.
• Dispozitiile din materia mandatului cu reprezentare reprezinta si drept comun pentru materia
mandatului fara reprezentare, astfel cum rezulta din art. 2039 alin. (2)

I. Mandatul cu reprezentare
• Reprezentarea permite unei persoane sa incheie acte juridice in numele altei persoane. In acest fel,
reprezentantul contribuie la reprezentarea si uneori la formarea voinitei juridice a reprezentatului
• In consecinta, conditiile de validitate a actului juridic care tin de formarea si exprimarea vointei
juridice la act vor trebui examinate atat in raport cu reprezentantul cat si in raport cu reprezentatul.
一 Potrivit art. 1299 → contractul incheiat pe temeiul reprezentarii este anulabil atunci cand
consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste
elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din
urma a fost viciata.
○ Potrivit art. 1300 → afara de cazul cand sunt relevante pentru elementele stabilite de
reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite
imprejurari se aplica in persoana reprezentantului. Totusi, reprezentantul de rea-credinta
nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentatului.
• Exista o situatie care nu trebuie confundata cu un mandat cu reprezentare → persoana care
trebuie sa comunice manifestarea de vointa a unei persoana catre un tert cocontractant. In
aceasta situatie nu se aplica regulile mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind un fel de
antreprenor, iar contractul formandu-se intre absenti, intre cel ce trimite pe persoana care sa
comunice si tertul. Acesta este solul - "nuncius".

Conditiile de validitate :
1. Sub aspectul capacitatii
一 Atat mandantul cat si mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care s-a
dat mandatul → art. 1301 NCC.

2. Sub aspectul formei

○ Contractul de mandat este in principiu un contract consensual.

Cursuri Page 70
 ○ Potrivit art. 2013 alin. (1) → el poate fi incheiat in forma scrisa sau verbal. Acceptarea
mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
○ Cu privire la acceptarea mandatului, este de observat ca in practica se foloseste ca
instrumentum probationis a puterii conferite mandatarului un inscris denumit procura care
provine numai de la mandant (semnat numai de catre acesta) si care constata un act unilateral
al mandantului.
○ Acest inscris nu dovedeste incheierea contractului de mandat !!!! El dovedeste numai emiterea
unei oferte de mandat de catre mandant. Cata vreme oferta nu a fost acceptata expres sau
tacit, contractul de mandat nu este format.
○ Cea mai frecventa metoda de acceptare tacita a ofertei de mandat consemnate prin procura,
este executarea mandatului astfel oferit, prin incheierea de catre mandatar pe seama
mandantului a actului juridic ce facea obiectul procurii. Aceasta incheiere este in acelasi timp
act de formare si act de executare a mandatului.
○ Un alt caz de acceptare tacita prezumata de lege, este prevazut de art. 2014 NCC → in
absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a
caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului, ori pentru care acesta si-a
oferit serviciile in mod public, ori direct mandantului.

II. Mandatul fara reprezentare

Curs 13
Friday, December 16, 2011
12:06 PM

Efectele mandatului fata de terti

- trebuie sa mentionam ca avem in vedere in primul rand persoana cu care s-a incheiat
contractul pentru care s-a dat mandat

a. Raporturile din mandant si tert

- Regula aplicabila este cea prevazuta in art. 1296 din materia reprezentarii → potrivit acestui
text contractul incheiat de reprezentant in limitele imputernicirii in numele reprezentatului
produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte. Din text rezulta deci ca daca in
exercitarea contractului de mandat, mandatar ul a incheiat in numele si pe seama
mandantului actul pentru care era imputernicit, acest act produce intre mandant si tert
aceleasi efecte pe care le-ar fi produs si daca ar fi fost incheiat de mandant personal.
- Prin exceptie, atunci cand mandatarul a garantat in mod expres fata de mandant sau fata de
tert executarea contractului incheiat in exercitarea mandatului, el va raspunde ca fidejusor
pentru aceasta executare
- In cazul in care mandatarul a depasit limitele imputernicirii (avea mandat sa vanda un bun
pentru un pret minim de 100 de lei si l-a vandut pentru 80), contractul incheiat de mandatar
nu produce de regula efecte in patrimoniul mandantu lui. Potrivit art. 1309 alin. (1) →
contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea
imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si
tert.
- Cu toate acestea, cel in numele caruia s-a incheiat contractul are dreptul de a-l ratifica, iar in
urma ratificarii va intra in raporturi juridice directe cu tertul de la data incheierii contractului
initial ca si cum mandatarul ar fi actionat in limitele imputernicirii.
- De aici rezulta ca, in principiu, ratificarea are efect retroactiv, exceptie facand numai
eventualele consecinte prejudiciabile pentru terti ale acestui efect retroactiv, consecinte
care nu le sunt opozabile acestuia. Prin tert se intelege orice alta persoana decat partile

Cursuri Page 71
 contractului incheiat in exercitarea mandatului, dar cu depasirea intiala a limitelor
imputernicirii.
- Intrucat ratificarea semnifica un consimtamant valabil la incheierea unui contract care se
incheiase initial in absenta acestui consimtamant, ea trebuie sa imbrace forma ceruta de lege
pentru acest contract (ratificarea unui act supus formei autentice va trebui sa imbrace ea
insasi forma autentica)
- Dreptul de a ratifica este un drept potestativ care se transmite mostenitorilor . Acest drept
potestativ are totusi particularitatea ca el poate fi desfiintat fara acordul titularului sau;
astfel, inainte de ratificare, mandatarul care a actionat in afara limitelor imputernicirii si tertul
cu care el a contractat astfel, pot conveni sa desfiinteze acest contract fara ca mandantul sa se
poata opune.
- De asemenea, intrucat dreptul potestativ al mandantului genereaza o situatie de incertitudine
juridica fata de tert, care nu stie inca daca se afla in raporturi juridice directe cu mandantul,
tertul ii poate da mandantului un termen rezonabil pentru ratificare, iar daca termenul este
rezonabil si a fost comunicat mandantului prin notificare, la expirarea termenului dreptul de
ratificare se stinge, intre tert si mandant neformandu-se nici un alt raport juridic.
- Chiar si in cazul in care contractul nu a fost ratificat de mandant, desi mandatarul a depasit
limitele imputernicirii, poate produce efecte in patrimoniul mandantului in cazul in care sunt
intrunite conditiile mandatului aparent.
- Astfel, potrivit art. 1309 alin. (2) → daca prin comportamentul sau reprezentatul l-a
determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea
de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate
prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
- Din modul in care e formulat acest text, rezulta mai intai ca aplicarea mecanismului
mandatului aparent este un beneficiu al tertului.
○ Numai tertul care indeplineste conditiile, iar nu si mandantul sau mandatarul poate sa
se prevaleze de aceste conditii pentru a sustine ca actul juridic pe care l-a incheiat cu
mandatarul produce efecte intre terti si mandant.
○ In al doilea rand, conditiile de aplicare a textului sunt urmatoarele :
1. Tertul trebuiesa fi crezut la data incheierii contractului cu mandatarul ca acesta era
imputernicit sa incheie acel contract in numeel si pe seama mandantului
2. Aceasta credinta a tertului, desi intemeiata pe o reprezentare falsa, trebuie sa fi fost
rezonabila, in sensul ca prin dilegente normale el nu putea sa inlature eroare in care se
afla.
3. Aceasta credinta a tertului sa fi fost cauzata de comportamentul mandantului .
Aceasta conditie este diferita, noua in raport cu teoria mandatului aparent admisa fara
reglementare expresa in VCC. !!!!!

- Daca nu sunt intrunite conditiile mandatului aparent, contractul incheiat cu depasirea

limitelor imputernicirii de catre mandatar poate produce efecte intre mandant si tert numai
daca sunt intrunite conditiile gestiunii de afaceri (art. 1330 NCC → exista gestiune de afaceri
atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana numita gerant gestioneaza in mod volutar si
oportun afacerile altei persoane numite gerat care nu cunoaste existe gestiunii sau cunoscand
gestiunea nu este in masura sa desemneze un mandatar, ori sa se ingrijeasca in alt fel de
afacerile sale).
- Daca nu sunt intrunite conditiile nici ale acestui act, raporturile juridice intre mandantul
reprezentat dincolo de limitele imputernicirii si tert, vor fi guvernate de regulile imbogatirii
fara justa cauza.
- Daca din jocul acestor regului, rezulta ca una dintre parti (mandant ori tert) suporta un
prejudiciu, atunci acest prejudiciu trebuie recuperat de la cel care l-a cauzat si anume de la
mandatar care e obligat sa cunoasca si sa respecte limitele imputernicirii.

b. Raporturile dintre mandatar si tert

Cursuri Page 72
 - In principiu, mandatarul care actioneaza in limitele imputernicirii nu suporta efectele
contractului astfel incheiat.
- Pentru ca tertul sa poata verifica daca mandatarul actioneaza in limitele imputernicirii, el
are dreptul sa ii pretinda acestuia sa faca dovada puterilor incredintate, iar daca
puterea de reprezentare s-a conferit printr-un act constatat in scris, tertul poate
pretinde mandatarului sa ii prezinte o copie a inscrisului certificata pentru conformitate,
in temeiul art. 1302 NCC.
- Daca a actionat in limitele imputernicirii, dar nu si-a declinat fata de tert calitatea de
reprezentant al mandantului, atunci in principiu mandatarul se angajeaza in nume
propriu fata de tert, potrivit art. 1297 → contractul incheiat de reprezentant in limita
puterilor conferite atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa
cunoasca faptul ca reprezentantul actiona in aceasta calitate, ii obliga numai pe
reprezentant si pe tert daca prin lege nu se prevede altfel .
- Prin lege se prevede astfel in alin. (2) al art. 1297→ daca reprezentantul contracteaza
cu tertul in limita puterilor conferite pe seama unei intreprinderi, pretinde ca este
titularul acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular, poate
sa exercite impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva
reprezentantului
- Potrivit art. 1310 → cel care incheie in calitate de reprezentant neavand imputernicire,
ori depasind limitele puterilor ce i-au fost incredintate, rapsunde pentru prejudiciile
cauzate tertului contractant care s-a increzut cu buna credinta in incheierea valabila a
contractului.
- Sub imperiuL VCC doctrina a apreciat ca aceasta raspundere este extracontractuala (de
natura delictuala), intrucat reprezentantul nu a dorit sa isi asume o obligatie in nume
propriu, el prin ipoteza a dorit ca obligatiile sa se produca in patrimoniu celui pe care il
reprezenta fara imputernicire; astfel ca raspunderea nu e intemeiata pe actul sau de
vointa, ci pe incalcarea indatoririi de a respecta limitele imputernicirii; indatorire care
este contractuala fata de mandant, cu care mandatarul a incheiat in prealabil un
contract, dar care este delictuala in raport cu tertul cocontractant cu care a incheiat
mandatul, cu care mandatarul nu a incheiat nici un contract.

Incetarea contractului de mandat cu reprezentare

- Potrivit art. 2030 → pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul

inceteaza prin oricare din urmatoarele moduri :
1. Revocarea de catre mandant
- Contractul de mandat este un contract care are un puternic caracter intuitu
personae, care se manifesta atat la formarea contractului, cat si pe parcursul
executarii sale si care presupune increderea mandantului in mandatar, intr-o
masura suficienta pentru ca mandantului sa permita mandatarului sa formeze
vointa sa juridica si sa asume efecte juridice ce se vor produce in patrimoniul
mandantului
- Intrucat aceasta incredere este esentiala si pentru executarea contractului de
mandat, disparitia din orice cauza a acestei increderi, pierderea acestei increderi,
trebuie sa poata conduce la incetarea mandatului
- De aceea, prin derogare de la dreptul comun, contractul inceteaza prin recovarea
sa de catre mandant, revocare care reflecta pierderea increderii.
- Aceasta derogare este totusi destul de limitata, intrucat revocarea pune capat
automat doar puterii de reprezentare, respectiv puterii de a incheiat acte pe
seama mandantului (in cazul mandatului fara reprezentare); toate celelalte efecte
ale contractului producandu-se, uneori in mod accelerat inaintea scadentei
convenite initial.

Cursuri Page 73
- In ceea ce priveste forma revocarii, art. 2031 → revocarea poate fi expresa sau
tacita, ea nu trebuie sa respecte principiul simetriei formelor. Un mandat
autentic poate fi revocat fie tacit, fie prin inscris sub semnatura privata, fie orice
alta forma neindoielnica.
- Revocarea se poate face oricand pe durata contractului de mandat
- Revocarea se poate face atat in legatura cu mandatul gratuit, cat si in legatura cu
mandatul remunerat si chiar in legatura cu mandatul pe care partile l-au declarat
irevocabil. Declaratia aceasta a partilor de irevocabilitate a mandatatului nu este
considerata o clauza nescrisa, fiind considerata o clauza eficienta → are ca efect
obligarea mandantului sa nu revoce mandatul; daca mandantul revoca mandatul
el isi incalca aceasta obligatie contractuala si va raspunde pentru prejudiciul
cauzat mandatarului. Totusi revocarea facute cu incalcarea obligatiei de a nu
revoca, este eficace in sensul ca ea are ca efect incetarea contractului de mandat,
in special incetarea dreptului si obligatiei mandatarului de a incheia acte pe seama
mandatului.
- Potrivit art. 2031 alin.(2)→ imputernicirea data unui nou mandatar pentru
aceeasi afacere revoca mandatul initial. Asadar, potirivt legii, prezumtia
legiutorului este ca daca pentru un act pentru care a fost deja numit un mandatar,
se numeste un nou mandatar, daca nu rezulta altfel din vointa partilor, noul
mandatar il va inlocui pe cel vechi, cei doi mandatari nefiind tinuti sa lucreze
impreuna.
Acest alineat este un caz de revocare tacita a contractului de mandat
- Exista o singura limita a dreptului de revocare potrivit NCC → in ipoteza in care
mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de catre mai multe persoane pentru o
afacere comuna, numirea mandatarului se considera a face obiectul fortei
obligatorii a contractului incheiat de mandanti intre ei pentru numirea acelui
mandatar si in consecinta, mandatarul va putea fi revocat prin mutuus disensus
(acordul tuturor mandantilor care l-au numit).

- Potrivit art. 2032 → mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute
obligatiile fata de mandatar. De aceea, daca mandatul este remunerat, aceasta
remuneratie va trebui platita. Mai mult, daca revocarea este nejustificata, ori este
intempestiva, mandatarul are dreptul de a obtine din partea mandantului
reparatia prejudiciului cauzat de revocare.
- Caracterul nejustificat al revocarii, in art. 2032 alin. (2) → atunci cand partile au
declarat mandatul nerevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu
este determinata de culpa mandatarului, ori de vreun caz fortuit sau forta
majora.
- Caracterul intempestiv al revocarii, se are in vedere ipoteza in care, datorita
momentului si modului surprinzator in care a fost comunicata, mandatarul nu a
putut evita anumite prejudicii care nu s-ar fi produs daca el ar fi fost informat
din timp.

- In ceea ce priveste efectele revocarii intre parti, acestea se produc la data la care
mandatarului i-a fost adusa la cunostinta decizia de revocare a mandatului de
catre mandant. Sub acest aspect, revocarea este un act juridic unilateral supus
comunicarii.

- In ceea ce priveste efectele fata de terti ale revocarii, ele se vor produce numai
daca acestia au cunoscut, ori putea cu diligente normale sa cunoasca declaratia
de revocare. In caz contrar, efectele actului incheiat de mandatar dupa revocarea
in limitele puterii revocate cu un tert care nu putea cunoaste revocarea, produce
efectele intre acel tert si mandant potrivit regulilor mandatului aparent. Prin
urmare, ca revocarea sa fie eficienta este necesar ca actul de revocare sa fie adus
Cursuri Page 74
 la cunostinta tertului cu care urma sa se incheie contractul pentru care s-a dat
mandatul.
- Potrivit art. 2033 → daca procura a fost data in forma autentica notariala, in
vederea informarii tertilor, notarul public caruia I se solicita sa autentifice
revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita de indata revocarea
catre registrul national notarial, tinut in format electronit potrivit legii.
In alin.2 -> notarul public care autentifica actul pentru incheiera caruia a fost data
procura are obligatia sa verifice in registrul national notarial daca acea procura a fost
revocata.

2. Renuntarea de catre mandatar

- Potrivit art. 2034 → mandatarul poate renunta oricand la mandat, renuntarea fiind ca
si revocarea un act supus comunicarii, astfel incat ea trebuie notificata mandantului.
- Renuntarea nu il lipseste pe mandatar de dreptul de a primi remuneratie pentru actele
facute pe seama mandantului pana la data renuntarii.
- In schimb, daca renuntarea cauzeaza prejudicii mandantului, mandatarul este obligat sa
repare aceste prejudicii cu exceptia cazului in care demonstreaza ca in cazul continuarii
mandatului ar fi suportat el insusi o paguba insemnata care nu putea fi prevazuta la data
incheierii contractului de mandat.
◊ Nu se aplica in cazul fortei majore !

3. Moartea/incapacitatea/falimentul mandantului ori mandatarului

◊ de regula este aceasta varinata, pentru ca prin exceptie atunci cand mandatul are
ca obiect acte juridice succesive ce se incheie in cazul unei activitati cu caracter
de continuitate, mandatul nu inceteaza prin moarte, incapacitate sau faliment, ci
continua, eventual transmitandu-se mostenitorilor, cu repsectarea drepturilor
partilor privind renuntarea si revocarea.
◊ Intr-un asemenea caz se aplica un alt mod special de incetare :
□ Incetarea activitatii succesive care face necesara incheierea actelor ce
constituie obiectul mandatului, va conduce si la incetarea mandatului.

◊ In caz de deces, incapacitate sau faliment al mandantului ori mandatarului,

mostenitorii, ori dupa caz reprezentantii partii afectate au obligatia de a informa
cealalta parte
◊ In cazul in care cauzele mentionate il afecteaza pe mandatar, mostenitorii ori
reprezentantii lui sunt obligati sa continue executarea mandatului, in cazul in
care intarzierea acestei executari ar risca sa prejudicieze interesele mandantului.

Elemente comune :
- Ceea ce face mandatarul pana la data la care a luat la cunostiinta de modul de
incetare aplicabil este valabil si produce efecte intre terti si mandant
- Atata vreme cat tertii nu au cunoscut si nu puteau cu diligente normale sa
cunoasca incetarea mandatului , ei se pot prevala impotriva mandantului de
efectele contracutlui incheiat cu mandatarul in aplicarea teoriei mandatului
aparent
- La incetarea contractului de mandat in orice mod, mandatarul este obligat sa
restituie mandantului procura
- Mandatarul are dreptul sa retina o copie a procurii, certificata de mandant, cu
mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat. Mandatarul nu poate retine
procura ca garantie a executarii obligatiilor mandantului → art. 1308 NCC
- Incetarea contractului de mandat are ca efect accelerarea scadentei obligatiei
mandatarului de a da socoteala mandantului
Cursuri Page 75
- Mandatul dat mai multor mandatari pentru a lucra impreuna inceteaza pentru toti
mandatarii la data cand orice mod de incetare il afecteaza pe oricare dintre ei.

Cursuri Page 76
Curs 14
21 decembrie 2011
17:07

Validitatea contractului de mandat

Exceptiile de la caracterul consensual

1. Forma autentica ad validitatem

• Exceptii: contractul de mandat e supus formei autentice ad validitatem  cand mandatul s-a
dat pentru incheierea unui act supus formei autentice ad validitatem, insusi contractul de
mandat trebuie sa imbrace aceasta forma
• Cand legea prevede o alta conditie de forma, sub sanctiunea nulitatii, conditia respectiva se
aplica si mandatului  regula unitatii dintre contractul de mandat si contractul pentru care
s-a dat mandat, regula explicabila prin aceea ca mandatul incorporeaza nu numai
consimtamantul mandantului pentru contractul de mandat, ci si o parte din consimtamantul
sau la actul pentru care se da mandat. De aceea daca legea supune acest ultim consimtamant
unei anumite cerinte de forma, cerinta in cauza este aplicabila si mandatului.
• Regula unitatii dintre contactul de mandat si actul pentru care s-a dat mandantul nu se aplica
acelor conditii de forma prevazute de lege doar pentru opozabilitatea fata de terti  nu este
necesara inscrierea in cartea funciara a unui mandat dat pentru incheierea unui act supus
formalitatii inscrierii in vederea asigurarii opozabilitatii lui fata de terti.
• Controversa cu privire la aplicarea regulii unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat
mandat, cu privire la situatiile in care nu legea, ci partile convin o anumita forma pentru
exprimarea consimtamantului lor la actul pentru care s-a dat mandat.
• In sensul neaplicarii regulii putem remarca faptul ca potrivit art. 2013 alin. (2) teza I regula
unitatii vizeaza doar actele pentru care legea impune o anumita forma, per a contrario ea nu
sar aplica actelor pe care partile convin sa le incheie intr-o anumita forma. Totusi, Legea
136/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede ca ori de cate ori o parte este
reprezentata la incheierea unui act autentic, reprezentantul trebuie sa prezinte notarului
imputernicirea sa in forma autentica, fara a distinge dupa cum actul pentru care s-a dat
imputernicirea se incheie in forma autentica in virtutea unei cerinte legale de validitate, ori
in virtutea conventiei partilor. In consecinta, cel putin in privinta formei autentice, regula
unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat se aplica indiferent daca forma
autentica a fost aleasa de parti sau a fost impusa prin lege.

2. Obiectul mandatului
• Intotdeauna este un act juridic
• Ca regula, orice act juridic poate fi incheiat prin mandatar
• Fac exceptie actele juridice strict personale, cum sunt testamentul, contractul de munca s.a.
• Din punctul de vedere al obiectul sau, mandatul poate fi:
○ General
 Atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru orice afacere
dintr-o anumita categorie a mandantului, fara a fi determinat in mod neechivoc
obiectul afacerilor din acea categorie
○ Special
 Atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, iar pentru
aplicarea acestei definitii, ca un act sa fie determinat, este necesar ca mandantul
sa indice in contractul de mandat cel putin natura actului si obiectul uneia dintre
obligatiile principale
□ Exemplu: mandatul dat pentru dobandirea unei locuinte de catre mandatar
pe seama mandantului este un mandat special

Cursuri Page 77
  Clasificare foarte importanta pentru ca mandatul special este de stricta interpretare
si aplicare. El ii permite mandatarului sa il reprezinte pe mandant
doar pentru incheierea contractului ce face obiectul mandatului, eventual in
mod gradual. Astfel, mandatul dat pentru vanzarea unui bun al mandantului ii
permite mandatarului sa incheie si o promisiune de vanzare in legatura cu acel
bun, precum si un pact de optiune in legatura cu acel bun. In schimb, mandatul
dat pentru incheierea unui contract nu il autorizeaza pe mandatar sa savarseasca
si acte de executare al acelui contract.
 Mandatul dat pentru o vanzare nu ii permite mandatarului sa incaseze pretul pe
seama . Mandatarul nu poate incheia, in principiu, contracte de o
mandantului

alta natura decat acelea indicate prin contractul de mandat special, chiar daca ele
sunt mai putin grave pentru mandant. Astfel, daca s-a dat mandat pentru
incheierea unui contract de vanzare, mandatarul nu poate incheia un contract de
locatiune cu privire la acelasi bun.
 Actele de dispozitie nu pot fi incheiate pe baza unui mandat general, ci numai pe
baza unui mandat special. Potrivi art. 2016 alin. (2) pentru a incheia acte de
instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin
cambii sau bilete la ordin, ori pentru a intenta actiuni in justitie, precum si pentru
a incheia si orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in
mod expres.
 Dimpotriva, mandatul general nu permite mandatarului sa incheie acte de
dispozitie, ci numai acte de administrare si de conservare din categoria celor
pentru care s-a dat mandat.
 Mandatul special este necesarmente expres, astfel incat procura ca oferta de
mandat special este la randul sau necesarmente expresa. Acceptarea
imputernicirii se poate face insa si tacit, inclusiv in cazul mandatului special. •
In vechiul cod civil nu se prevedea nicio regula in legatura cu intervalul de timp
in care se poate incheia actul pentru care s-a dat mandatul. Din acest motiv au
aparut o serie de abuzuri si unii mandatari au folosit procuri vechi care nu mai
corespundeau vointei mandantului pentru a incheia contracte pe seama acestuia.
Spre a se evita asemenea practici, NCC in art. 2015 prevede ca daca partile nu au
prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ani de la incheierea lui.
Acest termen reprezinta un termen extinctiv pentru obligatia mandatarului de a
incheia actul si pentru puterea lui de reprezentare, precum si un termen
suspensiv pentru obligatia lui de a da socoteala mandantului pentru bunurile
primite in executarea mandatului.

Efectele contractului de mandat cu reprezentare

1. Intre partile contractului de mandat •

Sunt de 2 categorii:
○ Obligatii ale mandatarului
i. Obligatia de a incheia actul pentru care s-a dat mandat
 In principiu, obligatia mandatarului de a incheia actul pentru care s-a dat mandat
este o obligatie de diligenta. El trebuie sa utilizeze toate mijloacele necesare
pentru incheierea actului in cauza. Standardul in raport cu care se aprecieaza
aceasa diligenta, este diferit dupa cum mandatul este cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit.
 Potrivit art. 2018, daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul trebuie sa
actioneze cu diligenta unui bun proprietar, el raspunzand fata de mandant si
pentru cea mai mica din culpe, culpa levissima.
Cursuri Page 78
 Daca mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este tinut sa actioneze cu aceeasi
diligenta ca si in propriile sale afaceri. El va raspunde fata de mandant in acest
caz numai daca intr-un caz concret a actionat cu mai putina prudenta si diligenta
decat intr-un alt caz concret similar in care a trebuit sa isi apere propriile
interese, culpa levis in concreto.
 La incheierea actului pentru care s-a dat mandat cu reprezentare, mandatarul are
indatorirea de a il reprezenta pe mandant, adica de a incheia actul nu numai pe
seama mandantul, ci si in numele acestuia, comunicand tertului co-contractant ca
efectele contractului se vor produce in patrimoniul mandantului, in virtutea puterii
de reprezentare pe care acesta a acordat-o mandatarului.
 Ca regula, mandatarul este obligat fata de mandant sa nu depaseasca limitele
acestei puteri. Cu toate acestea, potrivit art. 2017 alin. (2) mandatarul se poate
abate de la instructiunile primite de la mandant, daca abaterea este justificata
prin imprejurari ce nu au fost cunoscute mandantului despre care mandatarului
ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant, si in legatura cu care se
poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat abatere. Chiar si daca sunt indeplinite
aceste conditii, mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant in legatura
cu schimbarile aduse executarii mandatului de indata ce o asemenea instiintare
este posibila.
 In toate situatiile la incheierea actului pentru care s-a dat mandat, mandatarul
care exercita puterea de reprezentare trebuie sa actioneze in mod loial fata de
interesele mandantului. De aceea, in principiu, el nu va putea utiliza puterea de
reprezentare pentru a-si satisface un interes propriu, contrar celui al
mandantului. Daca ar proceda in acest fel, mandatarul ar raspunde contractual
fata demandant, atat pentru incalcarea obligatiei de loialitate, cat si pentru ca, in
executarea mandatului nu a incheiat un contract valabil. Intr-adevar, potrivit art.
1303 contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu
reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului atunci cand conflictul era
cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii actului (cel
care incheie si stie este vinovat de cel putin dol prin reticenta). O aplicatie a acestei
reguli este produsa de art. 1304 care se refera la contractul cu sine insusi si la
dubla reprezentare - este contract cu sine insusi contractul incheiat deaceeasi
persoana in nume propriu pentru una dintre parti si in calitate de mandatar
pentru cealalta parte. Dubla reprezentare desemneaza situatia in care doua parti
ale aceluiasi contract cu interese contrare sunt reprezentate la incheierea
contractului prin acelasi reprezentant. Pentru aceste 2 ipoteze art. 1304 pevede ca
un asemenea contract este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu
exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres sa
incheie actul in acest fel, precum si cu exceptia situatiei in care cuprinsul
contractului a fost determinat intr-un asemenea mod in imputernicire incat sa
excluda posibilitatea conflictului de interese.

ii. Obligatia de a da socoteala pentru bunurile primite in executarea mandatului

 Potrivit art. 2019 alin. (1), orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre
gestiunea sa si sa remita mandantului tot ce a primit in temeiul imputernicirii
sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandatului
 Asadar, in masura in care mandatarul a primit bunuri de la mandat pentru a-si
executa mandatul, el este obligat sa le restituie in masura in care nu au fost
consumate cu prilejul acestei executari. Daca a primit bunuri de la terti, pe seama
mandantului, el este obligat sa le remita acestuia fara a putea refuza remiterea pe
motiv ca tertii nu ar fi trebuit sa ii transmita mandantului acele bunului. Pentru
toate bunurile detinute pentru mandant, mandatarul datoreaza conservarea lor.
Atunci cand conservarea nu este posibila datorita naturii bunurilor si nici
remiterea lor imediata catre mandant nu poate fi executata, mandatarul poate
Cursuri Page 79
 chiar proceda la vanzarea bunurilor pe seama mandatului, instiintandu-l in acest
sens pe mandant de indata ce este cu putinta. Potrivit art. 2024 alin. (2) vanzarea
aceasta exceptionala, se executa intotdeauna cu diligenta unui bun proprietar,
indiferent daca mandatul este gratuit sau cu titlu oneros. !!!!
 Tot in vederea conservarii drepturilor mandantului, mandatarul poate exercita
aceste drepturi impotriva tertilor, atunci cand bunurile primite pentru mandant
prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere. Spre exemplu daca
mandatarul este imputernicit sa preia pentru mandantul cumparator lucrul
vandut, atunci, cu ocazia preluarii, mandatarul trebuie sa procedeze la verificare si
la semnalarea viciilor aparente fata de vanzator , intrucat, in caz contrar, potrivit
art. 1690 mandantul nu s-ar mai putea prevala de acele vicii.
 Mandantul are dreptul sa pretinda mandatarului plata oricaror sume detinute
sau primite de acesta in contul mandantului. Ca regula, mandatarul datoreaza
dobanzi la aceste sume de la data la care a fost pus in intarziere pentru plata lor
de catre mandant. Prin exceptie, daca mandatarul a intrebuintat sumele in
propriul sau folos, el datoreaza dobanzi din ziua intrebuintarii.

iii. Obligatiile izvorand din substituirea mandatarului

 In principiu, contractul de mandat este puternic personal, fiind incheiat in
considerarea increderii pe care mandantul o are in mandatar tinand cont de
calitatile lui personale
 De aceea, in principiu, mandatarul nu isi poate substitui o alta persoana in
executarea obligatiilor sale fata de mandant
 Prin exceptie, mandatarul poate fi autorizat la substituire, fie in mod expres, fie
in mod tacit
 Autorizarea tacita poate avea loc in virtutea legii atunci cand, desi contractul nu a
prevazut posibilitatea substituirii, se ivesc imprejurari care, potrivit legii, permit o
asemenea substituire
 Potrivit art. 2023 alin. (2) imprejurarile mentionate trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
1) Trebuie sa fi fost neprevazute in raport cu momentul incheierii contractului
de mandat
2) Trebuie sa fi impiedicat pe mandatar sa aduca la indeplinire mandatul in
mod personal
3) Trebuie ca mandatarului sa ii fost imposibil sa il instiinteze in prealabil pe
mandant in legatura cu aceste imprejurari
4) Se poate prezuma ca, daca ar fi cunoscut imprejurarile ce justifica
substituirea, mandantul ar fi autorizat
 Acest text reprezinta o aplicare a conditiilor in care mandatarul se poate abate
de la instructiunile mandantului. Din acest punct de vedere art. 2023 alin. (2) este
norma speciala fata de art. 2017 alin. (2).
 In toate cazurile de substituirea autorizata, fie expres, fie tacit, mandatarul nu
raspunde fata de mandant decat pentru alegerea substituitului si pentru
instructiunil pe care i le-a dat acesta. Atunci cand substituitul a fost desemnat cu
acordul mandantului, mandatarul nu raspunde nici macar pentru alegerea
substituitului. Dimpotriva, daca substituirea nu a fost autorizata, mandatarul
raspunde fata de mandant pentru faptele substituitului ca si pentru propriile
sale fapte.
 In ceea ce priveste raporturile dintre mandant si substituit, mandantul are
intotdeauna impotriva substituitului o actiune directa. Dimpotriva, substituitul
nu are o actiune directa impotriva mandantului, insa, atunci cand substituirea a
fost autorizata, se poate considera ca mandatarul initial a fost imputernicit sa
incheie, pe seama mandantului si in numele acestuia, un contract cu substituitul,
care are tot natura juridica a unui contract de mandat. Intr-o asemenea situatie,
Cursuri Page 80
 contractul astfel incheiat intre mandatarul initial si substituit produce efecte
direct in patrimoniul mandantului, astfel incat si substituitul se poate indreptat se
poate indrepta impotriva mandantului pe temeiul raporturilor juridice directe cu
acesta.

iv. Pluritatea de mandatari

 Prin pluralitate de mandatari intelegem situatia incare cel putin 2 mandatari au
primit imputernicire din partea aceluiasi mandant pentru incheierea acelorasi
acte juridice
 Regimul juridic al pluralitatii de mandatari este diferit dupa cum s-a stipulat sau
nu ca mandatarii sa lucreze impreuna in interesul mandantului
 Sub aspectul formarii contractului de mandat, daca s-a stipulat ca mandatarii sa
lucreze impreuna, acceptarea mandatului doar de catre unul dintre ei nu
formeaza contract, acesta fiind considerat incheiat doar cand toti mandatarii
obligati sa lucreze impreuna l-au acceptat
 Cand nu s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna, contractul de mandat se
formeaza separat cu fiecare dintre ei prin acceptarea exprimata de el
 Sub aspectul executarii contractului de mandat, atunci cand s-a stipulat ca
mandatarii sa lucreze impreuna, contractul cu tertul nu se incheie decat daca toti
mandatarii sunt de acord astfel incat niciunul dintre ei nu poate sa isi execute
mandatul fara concursul celorlalti.
 Cand nu s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna, fiecare dintre ei va putea
sa il angajeze valabil pe mandant, fara a fi nevoie de concursul celorlalti
mandatari
 Sub aspectul raspunderii pentru executarea obligatiilor, mandatarii obligati sa
lucreze impreuna raspund solidar. In caz contrar, raspunderea este divizibila,
fiecare raspunde pentru propriile sale actiuni si omisiuni.
 Sub aspectul incetarii contractului de mandat, cand mandatarii sunt obligati sa
lucreze impreuna, incetarea mandatului pentru unul dintre ei, din orice cauza,
conduce la incetarea mandatului tuturor. In caz contrar, incetarea unui contract
de mandat nu influenteaza contractele celorlalti mandatari.

○ Obligatii ale mandantului

i. Mandantul este obligat sa avanseze mijloacele necesare executarii contractului
de mandat
 Afacerea este pe riscul sau, in consecinta mandatarul nu este tinut, de regula, sa
avanseze sume de bani sau mijloace proprii pentru executarea mandatului si
poate sa amane justificat executarea pana cand mandantul ii pune la dispozitie
mijloacele necesare
 In cazul in care mandatarul a avansat cheltuieli pentru executarea mandatului, el
are dreptul la rambursarea lor cu dobanzi din ziua cand au fost efectuate.
Cheltuielile nu se includ in remuneratia mandatarului si sunt distincte de aceasta.
Acestea sunt reguli supletive, partile pot deroga.

ii. Daca in executarea mandatului, mandatarul sufera prejudicii, din orice cauza,
mandantul este dator sa il despagubeasca pentru acele prejudicii
 Chiar si pentru forta majora, mandantul este de acord sa repare prejudiciul 
Forta majora nu e exoneratoare de raspunderere

iii. In cazul mandatului cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca

remuneratia
 Prin derogare de la dreptul comun, mandatarul nu suporta riscul imposibilitatii
fortuite de executare a obligatiei sale
Cursuri Page 81
  Chiar si in cazul in care mandatul nu a putut fi executat din orice motiv
neimputabil mandatarului, inclusiv cazul fortuit sau forta majora, mandatarul
pastreaza dreptul de a primi remuneratia, ceea ce inseamna ca riscul
imposibilitatii fortuite de executare il suporta creditorului mandatului, iar nu
debitorul ca in dreptul comun

iv. Toate obligatiile mentionate pana acum sunt garantate prin drept de retentie al
mandatarului asupra bunurilor pe care le-a primit pentru mandant ori de la
mandant
 Mandatarul are un drept de retentie pana la executarea completa a obligatiilor
mandantului

v. Atunci cand mandatul a fost dat acelasi mandatar de mai multe persoane
pentru o afacere comuna, fiecare din ele raspunde solidar cu celelalte fata de
mandatar pentru toate obligatiile mandantului

2. Intre partile contractului de mandat si terti

MANDATUL FARA REPREZENTARE
• Supus regulilor de mandat cu reprezentare, cu diferenta esentiala ca, in cazul mandatului
fara reprezentare, mandatarul nu contracteaza in numele si pe seama mandantului, ci doar
pe seama mandantului, dar in nume propriu
• Aceasta inseamna ca, din punctul de vedere al tertului contractant, contractul produce efecte
intre el si mandatar, efectele producandu-se fata de mandant doar din punctul de vedere al
mandatului si mandatarului
• Ca urmare, tertul nu il va putea urmari, in principiu, pe mandant, ci numai pe mandatar,
intrucat acesta a contractat in nume propriu
• De asemenea, in principiu, tertii nu pot fi urmariti decat de mandatar, iar nu si de catre
mandant
• Totusi, potrivit art. 2040 alin. (2) mandantul care si-a executat obligatiile fata de mandatar,
se poate substitui in drepturile acestuia fata de terti, exercitand impotriva lor drepturile de
creanta nascute din contractul incheiat de mandatar in executarea mandatului
• In legatura cu bunurile dobandite de mandatari de la terti , trebuie distins intre bunurile
mobile si bunurile imobile
○ In privinta bunurilor mobile, din momentul in care tertul i-a transferat bunul
mandatarului, acesta intra direct in patrimoniul mandantului, in consecinta el poate
revendica, in primul rand de la mandatar, dar si de la subdobanditorii lui in masura,
pentru acestia din urma, in care ei nu pot opune dobandirea proprietatii prin posesie de
buna-credinta
○ In ceea ce priveste bunurile imobile, ele vor fi supuse, in principiu, efectului constitutiv
al inscrierii in cartea funciara. De aceea, in momentul in care mandatarul si-a inscris
dreptul provenind de la tert pe numele sau, mandantul ii poate pretinde acordul pentru
ca dreptul sa fie inscris pe numele mandantului. In cazul refuzului din partea
mandatarului, mandantul poate introduce impotriva sa o actiune in prestatie tabulara,
inscrierea urmand sa fie efectuata pe temeiul hotararii judecatoresti.
• Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite pe seama mandantului, in situatia
in care contractul de mandat are data certa anterioara masurilor de urmarire luate de
creditori. Dimpotriva, daca mandatul nu are data certa sau data certa este ulterioara
oricarei masuri asiguratorii sau de executare, creditorii mandatarului pot urmari bunurile
dobandite de acesta prin actele de executare a mandatului.

CONTRACTUL DE IMPRUMUT
• Imprumutul este contractul prin care o parte, numita imprumutator, remite celeilalte parti,
numita imprumutat, spre folosinta, unul sau mai multe bunuri, cu obligatia pentru
imprumutat de a le restitui dupa un anumit interval de timp.
Cursuri Page 82
• Imprumut se formeaza prin remiterea bunului, deci el este un contract real.
• Intrucat este un contract real, in principiu, promisiunea de imprumut se poate executa silit
numai prin echivalent, adica prin condamnarea promitentului la daune-interese pentru
neexecutare.
• Potrivit art. 1279 alin. (3) o asemenea promisiune nu s-ar putea executa silit prin
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, intrucat o hotarare judecatoreasca nu
poate substitui remiterea bunului imprumutat, ci numai manifestarea de vointa a
promitentului. In consecinta, de regula, hotararea judecatoreasca nu poate substitui
consimtamantul la un contract real. Totusi, prin exceptie, potrivit art. 2145 atunci cand bunul
se afla deja in detinerea beneficiarului cu alt titlu, instanta poate pronunta o hotarare
judecatoreasca care sa substituie consimtamantul promitentului la imprumut. Din acest text
rezulta implicit ca atunci cand imprumutatul detine deja bunul, formarea valabila a
contractului de imprumut nu necesita remiterea, ci numai un acord de vointa intre
imprumutator si imprumutat.
• Dupa cum rezulta de asemenea din definitie, de esenta contractului de imprumut este ca
imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat folosirea presupune in mod natural o perioada de
timp este de asemenea de esenta contractului de imprumut ca obligatia de restituire a
imprumutatului sa fie afectata de un termen suspensiv, corespunzator acestei perioade de
timp. Chiar daca partile nu au prevazut un astfel de termen, instanta de judecata poate
determina termenul suplinind consimtamantul lor potrivit unor reguli specifice fiecarui tip de
imprumut.
• De esenta imprumutului este ca imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat unele bunuri se
consuma prin folosinta, restituirea lor nu se va putea face in mod individual-determinat, in
specie, ci numai prin bunuri de aceeasi natura si calitate.
• Sub acest aspect, in functie de natura bunului ce face obiectul contractului de imprumut,
contractele de imprumut se clasifica in:
○ Imprumut de folosinta
○ Imprumut de consumatie

IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
• Potrivit art. 2146, imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte,
numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru
a se folosi de acest bun cu obligatia de a il restitui dupa un timp.
• Specific acestui tip de imprumut este ca el are ca obiect un bun individual-determinat care
trebuie restituit in natura sa.
• Intrucat obligatia tipica decurgand din contract si anume obligatia de resituire, revine
comodatarului, iar comodantul nu are obligatii interdependente cu acesta, contractul este
unilateral.
• Intrucat comodatarul poate folosi bunul in interes propriu cu titlu gratuit fara a se obliga la o
contraprestatie in schimbul acestei folosinte, contractul este cu titlu gratuit si prin aceasta se
diferentiaza de contractul de locatiune, in care cel ce foloseste bunul datoreaza o
contraprestatie.
• Ca orice contract gratuit, contractul de imprumu de folosinta (de comodat) este un contract
intuitu personae si, din acest motiv, el inceteaza cu moartea comodatarului, moment la care
obligatia de restituire devine scadenta imediat, se accelereaza (in terminologia NCC) si
trebuie executata fara intarziere de mostenitorii comodatari.
• Tot din cauza caracterului personal al contractului, comodatul nu este opozabil dobanditorilor
bunului de la comodant, si, din acelasi motiv, comodatarul nu poate transmite folosinta
bunului pentru nici o alta persoana.
• Potrivit art.2147 daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul
de a folosi bunul poate fi comodant. Aceasta este o cerinta de validitate a contractului, care
pare sa deroge de la regula adoptata potrivit art. 1230 conform careia obligatiile avand ca
obiect prestatii asupra unui bun de care debitorul nu poate dispune sunt valabile. Totusi,
Cursuri Page 83
 derogarea se explica prin faptul ca imprumutul de folosinta se formeaza prin remiterea
bunului ori, daca oblgiatia de a remite un bun al altuia e valabila, remiterea unui bun care nu a
devenit pana la data remiterii al debitorului acestei obligatii, nu constituie o plata valabila. Prin
asemanare rezulta ca remiterea spre folosinta a unui bun de catre o persoana care nu are ea
insasi dreptul de a folosi bunul nu este valabila si, in consecinta, nu poate forma valabil un
contract de imprumut.
• Obiectul contractului il pot forma orice bunuri necomsumptibile prin natura lor ori potrivit
vointei partilor, individual determinate.
• Daca partile concep bunul remis ca fiind fungibil cu alte bunuri, atunci contractul nu este un
imprumut de folosinta, ci fie un imprumut de consumatie, atunci cand acele alte bunuri au
aceeasi natura si calitate, fie un contract de schimb cu termen in caz contrar.
• Intrucat contractul de folosinta se face prin remitere, nu pot face obiectul contractului de
imprumut decat bunurile susceptibile de remitere, adica bunurile corporale. Uneori se
admite in doctrina ca si bunurile incorporale ar putea face obiectul contractului de comodat,
dandu-se exemplul licentelor gratuite de drepturi de proprietate intelectuala. Oricum, si daca
asemenea licente nu ar fi considerate drept contract de comodat, ele ar fi valabile drept
contracte nenumite.

Efectele contractului de comodat

• Obligatiile comodatarului
1. Obligatia de a mentine destinatia bunului
 Comodatarul nu are niciun drept si nicio obligatie de a folosi bunul dat in comodat
 El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
ca putere de fapt asupra bunului in urma faptului ca prin remitere, a dobandit
detentia asupra acestui bun
 Aceasta libertate de folosire a bunului este marginita de obligatiile pe care le are
comodatarul in legatura cu bunul
 Cea mai importanta dintre aceste obligatii este obligatia de a mentine destinatia
bunului
 Potrivit art. 2148 alin. (2), comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat
in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa,
dupa natura bunului

2. Obligatia de conservare a bunului

 Potrivit art. 2148 alin. (1) comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve
bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar
 Rezulta ca obligatia de conservare se apreciaza dupa standardul abstract al
omului prudent si diligent, el fiind sanctionat si pentru culpa cea mai marunta
 Standardul aprecierii este mai ridicat chiar decat al depozitarului cu titlu oneros
pentru ca depozitarul cu titlu oneros actioneaza atat in interesul sau, cat si in
interesul deponentului pentru care pastreaza bunul
 In schimb, comodatarul detine bunul numai in interesul sau, spre a-si satisface o
folosinta pentru care nu datoreaza nicio contraprestatie

Cheltuielile ocazionate de conservarea bunului

 Regula consacrata de art. 2151 alin. (1) este cea potrivit careia comodatarul este
cel care suporta cheltuiulile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, deci inclusiv
pe acelea necesare conservarii lui
 In acelasi sens, imbina si regula de drept comun, conform careia debitorul suporta
cheltuielile platii, asadar de vreme ce este obligat sa conserve bunul, comodatarul
este obligat sa suporte si cheltuielile ocazionate de conservare
 Totusi, potrivit alin. (2) al art. 2151, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate
cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute
la incheierea contractului atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a
Cursuri Page 84
 opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi
instiintat in timp util.
 Obligatia comodantului de a suporta in final cheltuielile exceptionale pentru
conservarea bunului se explica prin aceea ca aceste cheltuieli ii profita in calitate
de titular al dreptului de a folosi bunul (proprietar, locatar etc), iar pe de alta parte
prin caracterul neprevazut al cheltuielilor in raport cu care comodatarul nu poate
fi presupus ca si-a asumat o obligatie.
 Totusi, coroband acest text, art. 2151 alin (2) cu art. 2150 rezulta ca, si in privinta
cheltuielilor exceptionale, comodatarul nu este liber daca sa avanseze sau nu
aceste cheltuieli, ci el este obligat sa le avanseze - adica sa sacrifice un bun al sau
sau banii - pentru a impiedica deteriorarea bunului comodantului, instiintandu-l
pe comodant daca este posibil anterior, sau ulterior, daca instiintarea prealabila
nu a fost posibila.
 Aceste cheltuieli exceptionale - tot comodatarul este obligat sa le faca mai intai,
dar poate sa ceara rambursarea lor de la comodant.
 Din acest motiv, potrivit art. 2150 comodatarul raspunde pentru pieirea bunului
imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar
fi putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul
dintre cele 2 bunuri, l-a preferat pe al sau.

3. Obligatia de a restitui bunul

 In privinta termenului restituirii, pentru ca e de esenta imprumutului, ar trebui
prevazut in contract
 Atunci cand partile nu au prevazut un termen, dar bunul a fost dat cu imprumut
in vedere unei folosinte determinate, el trebuie restituit dupa realizarea acelei
folosinte.
 Daca partile nu au prevazut nici termenul si nici intrebuintarea pentru care s-a
acordat imprumutul, ori daca aceasta intrebuintarea este permanenta prin natura
bunului, in acest caz bunul trebuie restituit la cererea comodantului
 Chiar si cand s-a prevazut un termen ori o folosinta determinata a bunului dat cu
imprumut, comodantul il poate cere dinainte de expirarea acelui termen sau de
finalizare a acelei folosinte atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si
neprevazuta, cand comodatarul decedeaza sau cand acesta isi incalca obligatiile
 In ceea ce priveste eventualele obligatii ale comodantului de a rambursa cheltuieli
neprevazute, neexecutarea unei asemenea obligatii nu poate servi drept temei
pentru amanarea restituirii bunului de catre comodatar, intrucat potrivit art.
2153 acesta nu poate invoca in niciun caz un drept de retentie asupra bunului luat
in comodat
 In anumite cazuri, obligatia de restituire a bunului luat in comodat, este executorie
la implinirea termenului. Astfel, potrivit art. 2157, in ceea ce priveste aceasta
obligatie, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printr-un inscris
sub semnatura privata cu data certa, constituie titlu executoriu in urmatoarele
cazuri:
□ Expirarea termenului convenit de parti
□ Decesul comodatarului
□ Nu s-a prevazut un termen de restituire, iar intrebuintarea pentru care s-a
imprumutat bunul este permanenta

In toate aceste 3 cazuri, verificarea scadentei datei obligatiei de restituire nu

presupune nicio dificultate pentru executor.

Starea in care trebuie restituit bunul

Cursuri Page 85
  In principiu, bunul trebuie restituit in aceeasi stare in care a fost primit,
acceptandu-se in plus si deteriorarile care decurg din folosinta normala
neculpabila a bunului
 Potrivit art. 2149 alin. (1) comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori
deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost
imprumutat
 De aici rezulta si ca, in principiu, riscul pieirii bunului din cauze fortuite inainte de
restituire il suporta comodantul care nu va putea intr-o asemenea situatie sa
pretinda comodatarului despagubiri echivalente cu valoarea bunului
 Totusi, exista exceptie de la aceasta regula si anume una pe care o stim deja:
atunci cand cauza fortuita putea fi impiedicata folosindu-se un bun al
comodatarului, acesta suporta riscul producerii ei. De asemenea, in cazul in care
comodatarul intarziere restituirea dupa scadenta, ori in cazul in care foloseste
bunul pentru o alta destinatie decat cea in vederea careia a fost imprumutat, el
suporta riscul pieirii fortuite daca nu demonstreaza ca bunul ar fi pierit si in lipsa
abaterilor sale de la respectarea obligatiilor contractuale.

• Obligatiile comodantului
1. Obligatia de a rambursa comodatarului cheltuielile neprevazute de conservare a
bunului
2. Comodantul raspunde fata de comodatar pentru viciile ascunse ale bunului
imprumutat despre care avea cunostinta la incheierea contractului de comodat
Curs 15 - Lucian Mihai
22 ianuarie 2012
20:52

IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE
• Imprumutul de consumatie mai este denumit contractul de imprumut propriu-zis sau mutuum.
• Aceste probleme sunt aplicabile si in dreptul bancar, cu titlu de drept comun.

• Definitia. Notiunea contractului de imprumut de consumatie ▪ Textul de baza este art. 2158 din
NCC.
▪ Acest articol stabileste ca imprumutul de consumatie este un contract prin care una dintre
parti, denumita imprumutator remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea
bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie,
dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de bunuri de
aceeasi natura si calitate.
▪ In acest context, trebuie avut in vedere si alin. (2) al acestui articol, avand valoare, fiind sediul
materiei, aratand ca pe langa dispozitiile din NCC aplicabile imprumutului de consumatie,
acestuia i se aplica, in primul rand, dispozitiile speciale referitoare la institutiile de credit si
institutii financiare nebancare, in ipoteza speciala cand imprumutul este acordat cu titlu
profesional.
▪ Legislatia speciala este OUG 1/2010 (NU  Aceasta legislatie stabileste regula ca domeniul
bancar - in concordanta cu reglementarile UE - este denumit acum domeniul institutiilor de
credit, asa cum se exprima si alin. (2), unde includem bancile. Insa, institutiile de credit nu
sunt numai banci, existand si insitutii financiare nebancare, care sunt tot institutii de credit.)
▪ Alin. (2) al art 2158, asadar, se refera la imprumuturi acordate cu titlu profesional de catre
banci si institutiile de credit. Se aplica, ca drept comun, regulile din teoria generala a
obligatiilor.

• Comparatie intre imprumul de consumatie cu imprumutul de folosinta

Cursuri Page 86
 ▪ Deosebiri intre aceste doua categorii de contracte de imprumut
一 In primul rand, in cazul imprumutului de consumatie, obiectului contractului este
format intotdeauna din bunuri care sunt deopotriva fungibile si consumptibile, prin
natura lor. Aceste bunuri nu pot fi consumptibile prin conventia partilor. Cele mai
consumptibile bunuri sunt banii (sunt bunuri fungibile si consumptibile). Asadar, aici
includem ca o aplicatie foarte importanta, imprumutul de bani.

○ A doua caracterisitica a acestui contract este aceea ca prin imprumutul de consumatie

se transfera dreptul de proprietate asupra acelor bunuri, si in general data remiterii lor
(data predarii) coincide cu data transferului riscurilor (de cele mai bune ori este vorba
de bunuri de gen)

○ A treia caracteristica rezulta din art. 2159 – imprumutul de consumatie poate fi cu titlu
gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros, fata de cel de folosinta, unde titlul gratuit este de
esenta acelui contract si practic nu se pune problema unui titlu oneros. La cel de
consumatie, caracterul oneroes este admisibil.
 Alin. (2) stabileste o prezumtie relativa – imprumutul care are ca obiect o suma de
bani, se prezuma a fi cu titlu oneros. Este doar o prezumtie insa, care poate fi
rasturnata.

▪ Asemanari intre aceste doua categorii de contracte de imprumut

○ Asemanarea cea mai importanta este ca ambele sunt contracte reale, rezulta ca in cazul
ambelor imprumuturi, contractul se formeaza valabil nu numai prin exprimarea
valabila a consimtamantului partilor dar si prin remiterea materiala a lucrului
(predarea lucrului).
○ Rezulta ca la fel ca si la imprumutul de folosina, predarea lucrului nu constituie
executarea unei obligatii a imprumutatorului. Imprumutatorul nu este obligat sa
imprumute, decat daca intre parti exista un antecontract de imprumut prin care se naste
o obligatie de a face (acordarea unui imprumut in viitor in formele prevazute de lege).
○ In anumite conditii, imprumutatorul poate sa aiba obligatia de a imprumuta, ceea ce
inseamna implicit prin remiterea bunului, in cazul contractelor de creditare (contracte de
drept bancare, fiind reglementate de NCC).
○ Imprumutatorul asadar nu se obliga sa imprumute si nici nu se obliga sa remita lucrul
dat in imprumut. Aceasta rezulta din definitia contractului, art. 158 alin. (1), ca
imprumutatorul remite o suma de bani, iar imprumutatul se obliga sa restituie acea
suma de bani sau cantitatea de bunuri etc.

• Conditile de validitate ale contractului de imprumut de consumatie

▪ Sunt aplicabile regulile generale, referitoare la conditiile de validitate ale oricarui contract de
imprumut.

▪ Capacitatea partilor
一 Aceste reguli deriva din caracteristica de a fi un contract translativ de proprietate. Este
necesar ca imprumutatorul sa aiba capacitatea de a efectua acte de dispozitie si sa fie
proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului. Nemo dat quod non habet
○ Si imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de dispozitie, desi el
procura un folos temporar. La scadenta, el va trebui sa restituie bunuri de aceeasi
natura, in aceeasi cantitate cu acelea pe care le-a primit in proprietate. Aceste bunuri
trebuie sa provina din patrimoniul sau, sau cel putin sa treaca prin acest patrimoniu, mai
inainte sa ajunga la imprumutator.

▪ Forma contractului
○ Nu sunt prevazute reguli speciale in legislatia in vigoare, privind forma ad validitatem a
imprumutului de consumatie.
Cursuri Page 87
 ○ Exista reguli referitoare la proba acestui imprumut.
 Este vorba de aplicarea speciala a regulilor generale, referitoare la contractele
unilaterale, contractele care au o anumita valoare si neaplicarea regulilor
referitoare la contractele sinalagmatice (trebuie parcurse aceste probleme din
tratat, volumul 3 – imprumutul de consmuatie paragraful 3 – dovada contractului.
Problemele de acolo au ramas valabile si dupa intrarea NCC) !!! Completat cu
DEAK!!

○ Acele probleme au ramas supuse Codului Civil Cuza pana la intrarea in vigoare noului
cod de procedura civila, cum rezulta din LPA. In Codul Cuza, mai sunt cateva articole in
vigoare, printre care si articolele referitoare la probe. Noul cod de procedura va prelua
toate probleme referitoare la probe, iar articolele inca in vigoare din Codul Cuza
privitoare la proba vor fi abrogate.

• Efectele imprumutul de consumatie

▪ Trebuie sa vorbim despre drepturile si obligatiile care se nasc dintr-un contract.
一 Partile incheie contractul pentru a produce ceva nou. Astfel, partile urmaresc un scop la
incheierea contractului.
○ In sectiunea privind efectele contractelor in general, se vorbeste mai mult despre
obligatii deoarece se atrage atentia asupra a ceea ce este agravant, cand o parte nu isi
executa una din obligatii.
○ Deoarece imprumutul de consumatie este un contract unilateral (este act juridic
bilateral, dar este contract unilateral), naste obligatii doar in sarcina uneia dintre parti,
in sarcina imprumutatului. Imprumutatorul, fiindca remite bunul, naste obligatii in
sarcina imprumutatului. Si imprumutatorul are totusi o obligatie, insa este una
extracontractuala.
1. Obligatiile imprumutatului
a. Obligatia de restituire a bunului luat in imprumut (de consumatie)
 Art. 2164 alin. (1) si (2), rezulta ca daca nu s-a stipulat altfel, imprumutatul
trebuie sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o,
exprimata de eventuala crestere sau scadere a valorii exprimata prin pret a
acestor bunuri. Aceasta idee se regaseste si in alin. (2) – ideea nominalismului
monetar.
 Atunci cand imprumutul are ca obiect o suma de bani, imprumutatul nu este tinut
sa inapoieze decat suma nominala primita, suma care rezulta prin cifre, care a
fost numita prin cifre, oricare ar fi variatia cursului, insa numai daca partile nu au
convenit altfel. Dar daca au convenit altfel, nu se incalca acest articol. De exemplu:
Daca a primit imprumul 100 ron in 2007 cu scadenta in 2011, trebuie sa restitui
100ron, desi valoarea leului a scazut, sau a crescut in acesti ani. Nu trebuie sa
restitui o suma de bani raportata la criterii exterioare contractului. Asadar, trebuie
sa se restituie exact suma nominala.
 Tot in legatura cu obligatia de restituire, art. 2165 face trimitere la art. 2157 (titlu
exectoriu – articol care vorbeste despre obligatia de restituire), contractul de
consumatie incheiat in forma autentica sau inscris sub semantura privata cu data
certa constitutie titlu executoriu, in cazul incetarii prin decesul imprumutatului
sau prin expirarea termenului.
 Daca s-a ajuns la scadenta sau imprumutatul a decedat, si nu se executa de buna
voie aceasta obligatie, nu este nevoie sa mergi la judecator sa pornesti la proces, ci
poti sa mergi direct la executor cu acest contract, care devine titlu executoriu,
pentru a-ti satisface creanta.
 In legatura cu aceasta obligatie, trebuie avuta in vedere scadenta obligatiei de
restituire. In aceasta privinta, este important art. 2161, referitor la termenul de
restituire stabilit de catre parti. Acest termen trebuie stabilit prin conventia

Cursuri Page 88
 partilor. Daca l-au stabilit, se considera ca acest termen a fost stipulat in favoarea
ambelor parti. Acest lucru are importanta pentru diverse interpretari.
 Cand imprumutul este cu titlu gratuit, (fara dobanda) se considera ca ne aflam in
prezenta unui serviciu furnizat imprumutatului. Se prezuma ca termenului a fost
stipulat in favoarea imprumutatului

Ipoteza in care partile nu au stabilit termenul in contract.

• Este necesara interventia instantei in acest caz, situatia reglementatata in art. 2162 alin.(1)
stabileste ca intr-o asemenea ipoteza, instanta poate fi sesizata de catre cel interesat, iar
instanta va stabili prin hotarare judecatoresasca daca este cazul, pe baza administrarii de
probe, care este termenul pentru restituire.
• Judecatorul trebuie sa urmeze cercetarea unor criterii, trebuie sa tina seama de scopul
contractului, de natura obligatiilor (cu titlu oneros, cu titlu gratuit) sa tina seama de natura
bunurilor, de situatia concreta a partilor si de orice alta imprejurare relevanta in aceasta
situatie.
• Aceste reguli se aplica inclusiv in ipoteza in care s-a stipulat o clauza conform careia
imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va dori, atunci va dori el. Se poate considera
ca o asemenea clauza ar fi lovita de nulitate (fiind o conditie pur potestativa din partea celui
care se obliga).
• Dar daca am aplica o asemenea interpretare, totul s-ar intoarce impotriva imprumutatului.
Daca acea clauza ar fi lovita de nulitate absoluta, ar insemna ca ea nu se aplica si ca
imprumutatul ar trebui sa restituie bunurile de indata, fiindca nu e stabilit niciun fel de
termen, fiindca nu este acceptabil sa considere ca poate sa restituie bunurile atunci cand
doreste el si practic, ar trebui in lipsa unui termen, se restituie bunurile in secunda imediat
urmatoare dupa ce a incheiat imprumutul de consumatie, insa aceasta situatie este impotriva
ipotezei pentru care se incheie contractul. Asadar, restituirea se va face cand va dori
imprumutatul, iar clauza (fie ca presupune o conditie pur potestativa din partea debitorului)
nu ar trebui sa fie lovita de nulitate.
• In ipoteza unui contract in care partile nu au stabilit scadenta, se aplica art. 2162 alin. (2),
intervenind astfel instanta care va stabili scadenta.
• Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand va
avea resursele necesare, astfel ca este de asemenea necesara interventia instantei, insa nu
potrivit criteriilor de la alin. (1), ci constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine
intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
• Art. 2162 alin. (3) contine dispozitii de procedura, astfel ca cererea pentru stabilirea
termenului restituire, fie ca este vorba de alin.1 sau de alin. 2 se solutioneaza potrivit
procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedentiala.

Problema prescriptiei actiunii in restituire

• Prima ipoteza este aceea in care imprumutul este acordat pentru un termen convenit de
parti.
一 Trebuie sa analizam art. 2524 alin. (2) care vorbeste despre dreptul la actiune in
executarea obligatiilor de a da sau de a face. In cazul nostru este vorba despre o
obligatie de a da.
○ Asadar, art. 2524 alin. (2) stabileste ca in cazul in care dreptul este afectat de un
termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la implinirea termenului, sau
dupa caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului stabilit exclusiv in favoarea
creditorului. Solutia nu este noua, exista si in vechea legislatie.

• A doua ipoteza este aceea in care, termenul restituirii nu a fost stipulat de catre parti si a fost
stabilit prin hotarare judecatoreasca.
一 S-a ajuns la concluzia ca in aceasta ipoteza, prescriptia incepe sa curga de la data
incheierii contractului. (este vorba ipotezele de la art. 2161 cand instanta stabileste
termenul)
Cursuri Page 89
• A treia ipoteza este aceea in care, dupa implinirea termenului de prescriptie, se efectueaza o
plata benevola de catre imprumutat.
一 Exista si in acest caz o solutie, la fel ca si in vechiul cod Cuza.
○ Imprumutatul ar fi putut sa opuna prescriptia, dar desi aceasta a operat, totusi el
restituie imprumutul.
○ Solutia este in art. 2506 alin. (3) care stabileste ca cel care a executat de buna voie
obligatia, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu are dreptul sa ceara
restituirea prestatie, indiferent daca la data executarii, nu stia ca termenul prescriptiei
era implinit.
○ Este vorba aici de o obligatie naturala (obligatia care nu mai este sanctionata, in caz de
neexecutare printr-o sanctiune juridica, insa ai oricum obligatia morala, fireasca de a
duce la indeplinire indatoririle, chiar daca ai putea sa opui prescriptia. Prescriptia este o
institutie imorala, dar care este necesara pentru a impune ordine, certitudine in
functionarea societatii. “Cei care invoca exceptia prescriptiei, refuza sa se lupte onest” –
Lucian Mihai :)) )

• O alta ipoteza este aceea in care intervine raspunderea imprumutatului, in cazul in care
acesta nu isi executa, la scadenta, obligatia de restituire.
一 Art. 2164, alin. (3) vorbeste ipoteza in care nu este posibil sa se restituie bunuri de
aceeasi calitate, cantitate, insa aceasta situatie de multe ori este psobila, deoarece
genera non pereunt.
○ Insa, exista situatia in care anumite fructe, mango, de exemplu, din insulele hawaii, nu
pot fi restituite la scadenta, deoarece sunt foarte rare si se gasesc greu.
○ In acest caz, imprumutatul trebuie sa plateasca contravaloarea bunurilor respective. Ea
se stabileste prin raportare la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta. In
functie de data si de loc, aceasta valoarea poate sa fie mai mare sau mai mica.

• Ipoteza in care nu avem o clauza stabilita de parti cu privire la data restituirii

一 In asemenea situatii, in lipsa de norme speciale, trebuie sa se revina la dreptul comun –
valoarea se stabileste prin raportare la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.
○ Este evident ca bunurile vor fi restituite dupa momentul pronuntarii hotararii, nu se
poate stabili un moment anterior pronuntarii hotararii.
○ Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate sa
obtina alte bunuri de aceeasi natura si calitate, dar nu inainte de pronuntarea hotararii,
ci dupa momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Dar dupa ce judecatorul a
pronuntat hotararea, acesta nu mai poate sa intervina in situatia respectiva.

Obligatia extracontractuala a imprumutatorului

• Situatia imprumutatorului, in cazul in care avem un contract unilitaral, iar din contract nu se
naste nicio obligatie pentru imprumutator.

• Pe temei extracontractual, imprumutatorul poate sa aiba o obligatie, care rezulta din art.
2166, in ceea ce priveste raspunderea pentru vicii.
• Astfel, imprumutatorul este tinut, ca si la comodat, sa repare prejudiciul cauzat de viciile
bunului imprumutat.
• Bunurile de gen, in principiu, nu prea produc vicii. Dar daca s-au cauzat vicii, va exista o
obligatie de a repara prejudiciile nascute. Insa aceasta obligatie nu se naste in temeiul
contractului incheiat intre parti, ci in temeiul raspunderii civile delictuale .
• Alin. (2) al art 2166 din NCC, vorbeste de ipoteza in care imprumutul este cu titlu oneros,
imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat din cauza viciilor
bunurilor imprumutate, aplicandu-se in mod corespunzator, regulile referitoare la garantia
vanzatorului. Asadar, sunt incidente aici, reguli de la materia vanzarii.

Cursuri Page 90
 IMPRUMUTUL CU DOBANDA

• Acest imprumut poate sa fie si cu titlu oneros, nu numai cu titlu gratuit, cum este la
imprumutul de folosinta.
• Este ipoteza reglementata de art. 2167 din NCC.

• In cazul imprumutului cu dobanda, avem un contract prin care se naste si o obligatie de

plata, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen.
• Imprumutatul are, pe langa obligatia sa principala de restituire a bunului, si inca o alta
obligatie, anume aceea de a plati si o dobanda, care este o contraprestatie fata de serviciul ce
a fost acordat. Practic, este vorba de o contravaloare a prestatiei savarsite de catre
imprumutator, este un echivalent al utilizarii capitalului, ce i-a fost pus la dispozitie de catre
imprumutat.
• Aceasta contraprestatie se numeste dobanda.
• Aceasta dobanda este remuneratorie, deoarece remunereaza serviciul ce a fost primit de
catre imprumutat.

• Ca natura juridica, aceasta dobanda este fruct civil (nu este product, nu consuma din
continutul bunului).

Aceasta forma de dobanda (remuneratorie) trebuie sa fie distinsa de dobanda penalizatoare.

• Aceasta distinctie rezulta implicit din dispozitiile NCC, dar si explicit din dispozitiile OG
13/2011 referitoare la dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii
banesti, precum si reglementarea unor masuri financiar fiscale din domeniul financiar fiscal.
• Ne intereseaza aici doar partea legata de dobanda legala remuneratorie si penalizatoare, insa
aceasta nu a intrat inca in vigoare, avand nevoie de modificari. !!!!!!
• Rezulta din dispozitiile speciale ale art. 1 alin. 2 din OG 13/2011, ca dobanda datorata de
debitorul obligatiei de a da o suma de bani, la un anumit termen, calculata pentru perioada
anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita dobanda remuneratorie.
• Alin. (3) al aceluiasi art 1 din OG 13/2011 stabileste ca dobanda datorata de debitorul
obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita
dobanda penalizatoare.
Art. 1
(1) Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui
împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.
(2) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen,
calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită
dobândă remuneratorie.
(3) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective
la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.
(4) Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanţă priveşte atât
dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.
(5) Prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii,
sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.

• Dobanda penalizatoare intra in conceptul de daune-interese moratorii.

• Mai este denumita si dobanda moratorie, fiind vorba despre o sanctionare a indeplinrii cu
intarziere a obligatiei existente.
• Art. 4 din OG 13/2011 stabileste ca unde se intaleste doar termenul “dobanda”, trebuie avuta
in vedere atat dobanda remuneratorie cat cea si dobanda penalizatoare.

Cursuri Page 91
• Imprumutul cu dobanda are in vedere dobanda remuneratorie. Se va analiza atat dobanda
remuneratorie cat si dobanda penalizatoare. Dobanda penalizatoare se va analiza dupa
epuizarea acestui contract.
• Imprumutul cu dobanda este de fapt un imprumut cu titlu oneros. Intra aici nu numai
situatiile cand dobanda este reprezentata de o suma de bani, dar si cand dobanda este
reprezentata de o prestatie referitoare la bunuri de gen, altele decat sumele de bani (banii
sunt tot bunuri de gen). De cele mai multe ori insa, este vorba de sume de bani. Insa dobanda
poate fi formata si din alte bunuri de gen decat banii.

• In cazul imprumutului cu dobanda, contractul de consumatie are un obiect dublu:

○ lucrul care se da cu imprumut (este un capital)
○ dobanda

• Imprutumul cu dobanda ramane un contract unilitaral, fiindca si in acest caz, numai o parte se
obliga, astfel ca imprumutatul trebuie sa restituie lucrul si sa plateasca si dobanda.

Lucrul imprumutat
• Atunci cand este vorba de un imprumut de bani, la scadenta trebuie sa fie restituita suma
imprumutata, indiferent de alte cauze, cu exceptia cazului cand prin lege speciala s-ar
dispune altfel.
• De la principiul nominalismului monetar, exista o situatie speciala care numai aparent este o
exceptie: situatia in care schimbarea valorii monedei a avut loc ulterior scadentei, si dupa ce
debitorul a fost pus in intarziere, se admite reevaluarea sumei imprumutate.

Exemplu: o asemenea situatie a fost intalnita intr-o speta solutionata de CSJ in anul 2002
in care s-a decis ca principiul nominalismului monetar, nu este aplicabil atunci cand:
 Intarzierea nu a fost stabilita conventional (pentru intarzierea bunului), iar
debitorul imprumutului, intr-o perioada previzibil inflationsta, profitand de
nestipularea termenului de restituire, nu a a achitat voit suma pe care o primise cu
imprumut, pentru o perioada indelungata, tocmai pentru a determina, prin
neexecutarea obligatiei sale, scaderea valorii banilor imprumutati. Aceasta situatie
a fost data in lumina Codului Cuza, insa este aplicabila si astazi, in sistemul NCC.
Dobanda remuneratorie – fructe civile

• Dobanda remuneratorie ca natura juridica este un fruct civil.

• Pentru ca imprumutul sa fie purtator de dobanzi (in bani sau alte bunuri) este nevoie de o
clauza in acest sens. Daca nu exista o astfel de clauza expresa, dobanda nu este datorata de
drept.
• Aceasta regula rezulta din definitia art. 2167 care stabileste faptul ca avem imprumut cu
dobanda, cand, in temeiul unui contract sau a unei clauze se naste aceasta obligatie.
• Aceasta regula rezulta si din OG 13/2001 art. 6, care spune ca: dobanda trebuie stabilita mai
intai prin act scris, (ea este valabil stabilita printr-o clauza scrisa, inscrisul sub semnatura
privata este suficient).
• Art. 6 stabileste si sanctiunea pentru ipoteza in care avem clauza contractuala, care nu este
stabilita prin act scris.
○ Textul spune ca in lipsa actului scris, se datoreaza numai dobanda legala. Daca partile
au vrut sa stabileasca o dobanda, si avem o clauza, dar nu este constatata printr-un act
scris, avem o dobanda, insa care nu poate fi mai mare decat dobanda legala. Exista
cazuri in care putem avea o dobanda mai mare decat dobanda legala.
○ Daca imprumutatul plateste dobanzi fara ca acestea sa fie stipulate, sau plateste dobanzi
mai mari fara sa fie stipulate, fara sa fie depasite limite stabilite prin lege, nu le poate
resolicita, nu poate cere restituirea si nici nu le poate imputa asupra capitalului. La

Cursuri Page 92
 scadenta, cand restituie bunurile imprumutate, nu poate scadea din ele, dobanda astfel
platita, fapt ce rezulta din OG 13/2011 si din principiile referitoare la obligatiile naturale.

• Se admite ca se poate cere repetitiunea, daca imprumtatul dovedeste ca a platit din eroare.
• In ipoteza diferita, in care partile au stipulat ca exista dobanzi, dar nu au stabilit cuantumul
acestora, conform art. 2 din OG 13/2011, se va plati dobanda numita legala, prezumandu-se
ca partile la aceasta s-au referit.
○ Aceasta solutie trebuie sa fie aplicata si in ipoteza in care exista dispozitii legale care
stabilesc ca exista obligatii care sunt purtatoare de dobanzi, dar nu se stipuleaza
cuantumul acestora.

• Dobanda legala este stabilita prin OG13/2011, care priveste diverse situatii.
• Regula este cuprinsa in art. 3 alin. (3) din acest act normativ care spune ca: rata dobanzii
legale se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR, care este rata dobanzii de
politica monetara, stabilita prin hotarare a consililui de administratie a acestei banci, nivel
diminuat cu 20%.
• Dobanda legala este asadar 80% din dobanda de referinta stabilita de BNR. Dobanda de
referinta este dobanda de politica monetara.

• Regula este ca trebuie sa vedem care este dobanda de referinta, stabilita potrivit
reglementarilor BNR, ea fiind stabilita prin decizia a consiliului de administratie al BNR.
Dobanda legala este asadar doar 80% din dobanda de referinta.
• Dobanda de referinta este stabilita de BNR periodic, din timp in timp. Inainte, era aplicabila OG
9/2000, conform careia BNR avea obligatia sa stabileasca dobanda de referinta in fiecare luna.
Dobanda legala era egala 80% din dobanda de referinta, dar numai din dobanda de referinta
care stabilita din luna ianuarie, pentru primul sem al anului, respectiv 80% din luna iulie,
pentru al doilea semestru al anului. Se publica in Monitorul Oficial numai in ianuarie si in iulie.
Acest criteriu a fost inlaturat, era un criteriu formal pentru ca evolutiile economice in 6 luni
pot sa fie dramatice, foarte mari.

Avem exceptii de natura juridica de la aceasta regula:

• Prima exceptie o regasim in art. 3 alin. (1) - stabileste ca dobanda remuneratorie este egala cu
nivelul ratei dobanzii de referinta, nemodificat, in ipotezele in care , potrivit alin. (3) al art 3,
este vorba despre raporturi juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop
lucrativ, in sensul art 3. alin. (3) din NCC.
 Textul vrea sa spuna ca in raporturile dintre profesionisti, dobanda legala este chiar la nivelul
dobanzii de referinta. Aceasta inseamna ca ar fi vorba de o dobanda legala in raporturi
comerciale. Insa nu mai avem raporturi comerciale, avem doar raporturi dintre profesionisti.
 Art 3 alin. (1) stabileste ca noul cod civil se aplica tuturor raporturile dintre particulari, precum
si acestia dintre orice alte subiecte de drept civil.
 Activitatea de exploatare a unei intreprinderi (profesionistul este intreprinzatorul) in sensul de
activitate presupune exercitarea sistematica de catre una sau mai multe persoane a unei
activitati organizate, indiferent daca are scop lucrativ (indiferent daca are scop de profit sau
non-profit).

 Art. 3 alin. (3) din OG 3/2011 stabileste ca aceasta dobanda se aplica raporturilor juridice care
nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ.
 Aici se reduce domeniul de aplicare definit de art. 3 din OG 3/2011. Textul ne vorbeste de
profesionistii care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Doar atunci dobanda legala
este egala cu dobanda de referinta. Nu exista niciun motiv pentru care intreprinderilor fara
scop lucrativ nu s-ar aplica aceasta regula. Este vorba mai ales de asociatii si fundatii

Cursuri Page 93
 (intreprinderi fara scop lucrativ). Aceste asociatii si fundatii au dreptul sa desfasoare activitati
economice, pentru a duce la indeplinire scopul nelucrativ. Se face trimitrere la legea privind
asociatiile si fundatiile.
○ In cazul asociatilor si fundatii, care desfasoara activitati economice,trebuie mentionat ca
fundatiile nu au membrii, ci doar asociatiile au membrii.

○ Dobanda legala este asadar, 80% din dobanda de referinta. Exceptia priveste relatiile
dintre profesionisti.

• A doua exceptie este stabilita de art. 4 din OG 13/2011 care stabileste ca in raporturile juridice cu
element de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in
moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an, desigur, daca nu s-a convenit altfel.

 Este ipoteza in care partile nu au stabilit ele, prin clauza lor, nivelul dobanzii legale, astfel incat
se aplica nivelul dobanzii legale prezumate de 6%.
 Dobanda legala se aplica atunci cand partile au stipulat ca se aplica dobanda legala, dar nu
au stipulat nivelul ei, Partile pot stabili prin conventii rata dobanzii.
 Art. 1 din OG13/2011 stabileste aceste principiu si anume ca partile pot stabili prin conventii,
rata dobanzii, atat pentru un imprumut, cat si pentru o obligatie baneasca.

 O alta situatie importanta este regasita in art. 5 alin. (1)din OG 13/2011 care spune ca: in
raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ in sensul
art. 3 alin. (3) din NCC, dobanda convenita nu poate depasi dobanda legala cu mai mult 50%
pe an. Asadar, in raporturile dintre neprofesionisti, partile pot sa convina care este nivelul
dobanzii, dar nu pot sa depaseasca cu mai mult de 50% nivelul dobanzii legale.
 Dobanda de referinta avuta in vedere pentru dobanda legala este stabilita potrivit un act de
reglementare (adoptat pe in ianuarie 2012) si stabileste la un nivel anume, procentual pentru
dobanda remuneratorie. Acum este 5.75%, dar se schimba foarte des.
 Rezulta ca in raporturile dintre profesionisti nu exista o limita pentru stabilirea prin conventie
a dobanzii remuneratorii.

Ce se intampla daca partile au stabilit o dobanda mai mare decat dobanda maxima?
• Art. 5 alin. (2) din OG 13/2011 raspunde la aceasta intrebare si stabileste ca orice clauza care incalca
aceasta regula este nula de drept si in acest caz, creditorul este decazut din dreptul de a predinte
dobanda legala.

Se poate plati anticipat dobanda?

• Da, se poate.
• Potrivit art. 2170 din NCC: plata anticipata a dobanzii se poate efectua, pe cel mult 6 luni.
• Aceasta dispozitie rezulta si din art. 7 al OG 13/2011.

• Daca rata dobanzii este doar determinabila (adica s-au stabilit doar criterii), eventualele surplusuri
sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata imprumutului, cu exceptia
ultimei rate care ramane intodeauna castigata in intregime de imprumutator. Trebuie retinut ca
exista niste reguli speciale pentru ipoteza platii anticipate a dobanzilor.

Cursuri Page 94
Curs 16 - Lucian Mihai
22 ianuarie 2012

Contractul de imprumut de consumatie

Imprumutul cu dobanda
Anatocismul

• Presupune situatia in care se percepe dobanda la dobanda.

• Nu se percepe dobanda la capital, asupra capitalului (sumei date cu imprumut), ci asupra
dobanzii. Poate sa conduca la cresterea cuantumului dobanzii si poate sa determine in acest
fel aplicarea unei dobanzi mai mari decat nivelul permis de lege.
• In aceasta privinta, art. 8 din OG 13/2011 arata in alin. (1) ca dobanda se va calcula numai
asupra cuantumului sume imprumutate.
• Insa alin. (3) introduce urmatoarea exceptie: dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot
produce dobanzi.
• Este admisibil ca suma de bani obtinuta cu titlu de dobanda remuneratorie, la scadenta
dobanzii sa fie introdusa capital (suma imprumutata), devenind astfel capital.
• De la aceasta data a capitalizarii sale, pentru viitor, este admisibila perceperea de dobanzi si
asupra acestei sume de bani obtinute initial cu titlu de dobanda remuneratorie.
• Imprumutul cu dobanda, dobanda care constituie o contraprestatie pentru serviciul primit de
catre imprumutat, poate sa constea intr-o suma de bani, dar poate sa constea si in alte bunuri
de gen (si sumele de bani sunt bunuri de gen).

• Imprumutul de consumatie poarta intodeauna asupra unor bunuri fungibile si

consumptibile, iar imprumutul de bani constituie numai o specie a imprumutului de
consumatie.
• In aceste conditii, este necesar ca mai departe sa analizam regulile speciale privind
raspunderea imprumutatului pentru neindeplinirea obligatiilor sale, in cazul imprumuturilor
banesti.

Exista reguli speciale pentru imprumutul de bani in ipoteza in care imprumutatul nu isi
indeplineste obligatiile nascute in urma unui acest fel de contract (obligatii dintr-un imprumut
care are ca obiect o suma de bani).

• Este vorba de raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor banesti, reguli generale din
teoria generala a obligatiilor, ele se aplica atat in ceea ce priveste regulile din Codul Cuza, cat si
in legatura cu NCC.
• Asemenea reguli exista in NCC, dar ele au existat si in Codul Cuza si reglementarile din Codul
Cuza continua sa se aplice in situatiile anume prevazute de LPA.
• Fata de importanta problemei, se vor face referiri si la reglementari din Codul Cuza.
• Textul din Codul Cuza este art. 1088.
○ La obligatiile care au drept obiect o suma oarecare, daunele-interese pt neexecutare nu
pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale.
○ Aceste daune-interese sunt in cuantumul dobanzii legale, se cuvin fara ca creditorul sa
fie tinut a justifica despre vreo paguba pe care o are.
○ Ele nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care dupa lege,
dobanda curge de drept.
• Din acest acest text, prima disputa a desprins urmatoarele reguli fundamentale, care se pot
aplica si astazi, nu numai in cazul nerespectarii obligatiilor de catre o persoana a primit un
Cursuri Page 95
 imprumut, ci se aplica ori de cate ori o persoana are o obligatie de natura baneasca catre o
alta persoana, dar nu si-o indeplineste.
Reguli in ceea ce priveste vechiul 1088 din Codul Cuza:
1. se vor plati daune interese moratorii , pentru neexecutarea la scadenta, la termen, a acelei
obligatii banesti, iar aceste daune-interese moratorii sunt in cuantumul dobanzii legale, sunt
echivalente cu dobanda legala.
○ Aceasta nu inseamna ca aceste sume de bani platite cu titlu de daune-interese
moratorii ar fi dobanda remuneratorie, intrucat ele nu sunt fructe civile, produse de
catre capital.
○ Daunele-interese moratorii sunt o forma de sanctiune in cadrul raspunderii contractuale
(in cazul de fata).
○ Ele acopera prejudiciul creat creditorului obligatiei banesti prin “mora”, prin
neexecutarea la termen a acestei obligatii.
○ Rezulta ca ne aflam in situatia dobanzii penalizatoare, iar nu a dobanzii remuneratorii, in
sensul OG 13/2011.
○ Cuantumul se indentifica prin trimitere la cuantumul dobanzii legale, aplicabile in
situatia respectiva.
○ Sub acest aspect, art. 1 in alin. (2) si (3) distinge intre cele doua forme de dobanda
remuneratorie si penalizatoare si le defineste.
 Potrivit alin. (3), dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru
neindeplinirea obligatiei respective la scadenta, este denumita dobanda
penalizatoare (sau sanctionatorie).
 Dobanda remuneratorie, conform alin. (2) este dobanda datorata de
debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata
pentru perioada anterioara implinirii scadentei obligatiei.
□ Daca nu este indeplinita la termen o asemenea obligatie ce are ca obiect o
suma de bani, debitorul trebuie sa plateasca dobanzi legale , dar cuantumul
este configurat de la dobanda legala.

2. Creditorul unei asemenea obligatii banesti neexecutate la termen nu este obligat sa

dovedeasca nici existenta pagubei suferite prin aceasta intarziere si nici cuantumul concret
al acesteia in situatia respectiva, dupa cum nici debitorul nu are dreptul sa incerce sa
dovedeasca faptul ca, eventual, creditorul sau ar fi suferit o paguba mai mica decat
cuantumul dobanzii legale.
○ Exemplu: daca x a imprumutat pe y cu 100 lei pana pe 1 februarie, x se asteapta ca pana
la data de 1 februarie sa primeasca inapoi suma de bani pentru a folosi acel capital. X ar
fi putut sa imprumute pe altcineva daca ar fi avut 100 lei si ar fi avut dreptul sa obtina,
daca dorea si cealalta parte era de acord, cel putin dobanda legala. Practic, X ar fi privat
de dreptul de a primi dobanda legala de 6% pe an.
 Daca X are nevoie de bani, dar nu primeste inapoi suma de bani de 100, va trebui sa
se imprumute de la altcineva, dar este posibil sa plateasca la randul lui catre un
tert dobanda legala pentru a obtine imprumutul.

3. Punerea in intarziere a debitorului, care este necesara pentru curgerea daunelor interse
moratorii se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, iar nu si prin
notificare.
○ Daca nu s-a respectat obligatia de restituire a imprumutului banesc la termen, exista
posibilitatea de a solcita:
 obligarea celeilalte parti la restituirea sumei
 obligarea partii respective la daune-interese moratorii, adica la plata de dobanzi
legale.
○ Dobanzile moratorii (dobanda penalizatoare) pot sa curga de la data de la data punerii
intarziere. Trebuie efectuata punerea in intarziere, care se face printr-o notificare,
scrisoare.
Cursuri Page 96
 ○ Textul spune ca se poate trimite o notificare, insa nu inseamna ca din momentul in care
a primit scrisoarea din momentul in care o primeste, ci trebuie ca creditorul sa
introduca actiune in justitie, iar de la data introducerii acelei actiuni, incep sa curga
daunele interese moratorii.
○ Se poate intampla situatia in care creditorul este de rea-credinta, care lasa sa treaca
timpul, fara a depasi termenul de prescriptie pt a acumula dobanzi, dupa momentul
punerii intarziere, pentru a crea o situatie impovorataoare pentru debitor. Astfel,
procesul ar trebui sa inceapa cat mai repede, pentru ca pana nu incepe, nu incep sa
curga dobanzile.

Acestea sunt regulile fundamentate de codul Cuza. Aceste reguli au fost pastrate si in NCC.

Regulile din NCC si actele normative referitoare la dobanda penalizatoare (daunele interese
moratorii pentru nerespectarea obligatiilor banesti)
• Sediul materiei: art. 1535 din NCC, care este indicat si in cuprinsul art. 10 din OG 13/2011 ca
fiind aplicabile impreuna si cu dispozitiile din NCC refeitoare la clauza penala – art. 1538-art.
1543.
• Mai sunt aplicabile dispozitiile art. 3 alin. (2) din OG 13/2011.
• Art. 1535, care face parte din materia referitoare la prejudiciu, care priveste executoarea silita
a obligatiilor.
○ Acest articol vorbeste despre prejudiciul cauzat prin intarziere executarii unei obligatii
banesti. Arata cum poate fi acoperit cauzat de mora, in ipoteza in care nu a fost
indeplinita la scadenta obligatia baneasca. Practic, domeniul este indentic cu sfera art.
1088 din vechiul Cod Cuza.
• Art 1535 din NCC alin. (1) – daca o suma de bani nu este platita la scandenta, creditorul are
dreptul la daune-interese moratorii.
○ Are dreptul la aceste daune de la scadenta si pana in momentul platii capitalurilor (suma
de bani care ar fi trebuit sa fie platita la scadenta)
○ Aceste daune-interese moratorii vor fi in cuantumul convenit de parti, ceea ce face
trimitere indirecta la institutia clauzei penale, cand cuantumul prejudiciului este stabilit
in mod conventionale (art. 1538-1543 NCC).
• Art. 1535 mai spune ca in ipoteza in care nu exista o clauza penala, nu exista o conventie a
partilor cu privire la cuantumul daunelor moratorii, atunci cuantumul daunelor moratorii
pentru neindeplinirea obligatiei banesti este cel prevazut de lege.
○ Textul trimite la reglementarile speciale privind cuantumul daunelor interese moratorii
pentru neindeplinirea unei obligatii banesti.
○ Legislatia speciala in acest domeniu este OG 13/2011.
• Alin. (1) din 1535 NCC – creditorul poate sa ceara daune –intere moratorii, fara a trebui sa
dovedeasca existenta unui prejudiciu, ceea ce este la fel ca in art. 1088 din vechiul Cod Cuza.
• Art. 1535 mai spune ca intr-o astfel de situatie, debitorul care nu si-a indeplinit la scadenta
obligatia de a plati suma de bani, nu are dreptul sa incerce sa faca dovada ca prejudiciul
suferit de creditor, ca urmare a intarzierii plati, ar fi mai mic. Si acest aspect este reluat din
art 1088 din vechiul Cod Cuza.
○ Potrivit art. 1088, nici creditorul nu putea sa faca dovada ca prejudiciul sau ar fi mai
mare decat cuantumul dobanzii legale. Practic nici creditorul, nici debitorul nu puteau
face dovada ca prejudiciul ar fi mai mic sau mai mare.
• Alin. (2) din 1535 – daca debitorul datora dobanzi mai mari inainte de scadenta, (daca era
vorba de un imprumut cu stabilit cu dobanda conventa de parti, intr-un cuantum mai mare
decat dobanda legala, ceea cee ste admisibil) daunele-moratorii (sanctiunile) sunt datorate,
dupa scadenta, la nivelul aplicabil inainte de scadenta, iar nu la un alt nivel.
• Alin. (3) din 1535 – se poate intampla ca imprumutul sa fie cu dobanda, dar cu dobanda
legala.
○ Poate creditorul, dupa scadenta, sa faca dovada ca prejudiciul pe care l-a suferit nu
poate fi acoperit doar prin daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale?
Cursuri Page 97
 ○ Alin. (3) spune ca se poate, conform acestui articol creditorul poate sa faca dovada ca a
suferit un prejudiciu de intarziere, mai mare decat cel care ar putea sa fie acoperit prin
plata de daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale.
○ Aceasta prevedere trebuie corobata cu articolul referitor la prejudiciul din NCC, in care
se spune ca prejudiciul trebuie sa fie acoperit integral.
 Legea speciala OG 13/2011 – stabileste care este cuantumul daunelor interese
moratorii
□ Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
convenita) se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta (astazi este
5.75%) plus 4 puncte procentuale, astfel ca rata dobanzii legale
penalizatoare este de 5.75% + 4 = 9.75%.
□ Acest aspect este o noutate fata de OG 9/2000, unde dobanda penalizatoare
era stabilita in acelasi cuantum ca si cea remuneratorie. OG 13/2011 face
aplicarea in Romania, a prevederilor art 2 pct. 6 din directiva 2011/7 a UE din
16 februarie 2011, privind combaterea intarzierii in efectuatrea platilor in
tranzactilor comerciale. Se stabileste faptul ca statele urmeaza sa
reglementeze dobanda penalizatoare prin aplicarea unor procente de pana
la 8%. BNR a adaugat doar 4% la 5.75%.

• Alin. (1) din art 1535 NCC – posibilitatea partilor de a conveni care este cuantumul daunelor
interese moratorii. Trebuie mentionat faptul ca aceasta posibilitate se realizeaza prin clauza
penala.
一 Este o clauza de drept civil.
○ Ea stabileste care sunt sanctiunile pentru neexecutarea unei obligatii contractuale si
stabileste cuantumul daunelor interese, fie ca este vorba de daune-intere compensatorii,
sau moratorii.

• Clauza penala este reglementata in art. 1538 – 1543. Pana in prezent, au fost descoperite
reguli care existau si in art. 1088 din VCC. Acest articol spune ca nu se datoreaza daune-intere
moratorii decat din momentul in care se introduce actiunea in judecata, iar creditorul
reclamant a realizat o punere in intarziere printr-o notificare, mai inainte de chemarea in
judecata. Insa trimiterea notifcarii nu determina curgerea inceperii dobanzii, ci introducerea
actiunii.
• Art. 1535 introduce o noutate in ceea ce priveste daunele-interese moratorii si anume daca
acestea incep sa curga la scadenta. Eventuala punere in intarziere nu are niciun fel de efect cu
privire la inceperea curgerii dobanzilor.
• De asemenea, in mod diferit fata de art. 1088, cererea de chemare in judecata nu are
influenta asupra momemntului din care incept sa curga dobanzile. Asadar, daunele-interese
moratorii incep sa curga de la scandenta.

• Mai este necesara punerea in intarziere intr-o asemenea ipoteza?

一 Punerea in intarziere a debitorului este reglementata in art. 1521-1522.
○ Punerea in intarziere poate sa opereze fie de drept, fie la cererea creditorului.

• Art. 1523 se ocupa de intarzierea de drept in intarzierea obligatilor.

一 Alin. (1) – debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat in conventie.
○ Alin. (2) - stabileste ca debitorul se mai afla de drept in intarziere in cazurile de la acest
articol.
 Litera d) stabileste ca avem punere in intarziere de drept atunci cand nu a fost
executata obligatia de a plati o suma de bani asumate in exercitiul activitatii unei
interprinderi, unui profesionist.
 Profesionistul cand are o obligatie de a plati o suma de bani este de drept pus in
intarziere.

Cursuri Page 98
 • Art. 1522 – punerea in intarziere de catre creditor – se face fie printr-o notificare, fie printr-o
cerere de chemare in judecata.
一 Alin. (2) spune ca ea se poate comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin
orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
○ Alin. (5) se ocupa de cererea de chemare in judecata, care este o forma de cerere de
chemare in judecata, fara insa ca anterior ca debitorul sa fi fost pus in intarziere (de
drept, prin notificare) ce confera debitorului parat dreptul de a executa obligatia intr-un
termen de buna voie, fara hotarare judecatoreasca, rezonabil, calculat de la data de la
care cererea i-a fost comunicata.
 Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in
sarcina creditorului.
○ Acesta este beneficiul punerii in intarzierii in ceea ce priveste cererea de judecata.

• Punerea in intarziere prin notificare nu schimba momentul curgerii daunelor-interese (art.

1523, ele curg de la scadenta) insa ea ramane utila, deoarece creditorul reclamant ar fi in
pericol de a suporta cheltuielile de judecata, prevazute in ultima teza a alin. (5) art. 1522.

• Aceste reguli sunt aplicabile numai pentru raporturi contractuale.

• Cand este vorba de raporturi de raspundere civila delictuala, exista intotdeauna punerea in
intarziere de drept a debitorului acelei obligatii.
○ Art. 1523 spune la litera e) – obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite
extracontractuale.

Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor.

• Este posibil sa se fi stabilit ca dobanzile se platesc prin prestatii succesive sau este posibil sa se
fi stabilit ca dobanzile sa se plateasca o singura data, la o singura scadenta.
• (Procentul de 5.75% este pe an)
• Cand dobanzile trebuie platite la un singur termen, se aplica regulile generale referitoare la
prescriptie, incepe sa curga de la data scadentei dobanzilor.
○ Aceasta data poate sa fie diferita fata de data stabilita la scadenta pentru restituirea
capitalului. Termenul de prescriptie curge pentru aceste doua momente diferite.
• Daca dobanzile se platesc prin prestatii succesive, lunar, ne intereseaza Cartea a 6-a, art.
2526 din NCC – dreptul la actiunea in executarea prestatilor succesive → Prescriptia dreptului
la actiune incepe sa curga de la data in care fiecare prestatie devina exigibila.
• Trebuie mentionat si art. 2503 alin. (2) – daca nu a platit dobanda in ianuarie, dar a platit-o in
februarie, iar in martie iar a platit-o, faptul ca le-a platit in aceste luni, nu inseamna ca nu curge
prescriptia de la sfarsitul lunii ianuarie pentru acea luna
• Momentul inceperii cursului prescriptiei nu este legat de inceputul prescriptiei dreptului la
actiune privind pretentia principala. Stingerea obligatiei principale, prin plata (restituirea
imprumutului) dar fara plata dobanzilor, nu atrage dupa sine stingerea creantei cu privire la
dobanzi.

• Art. 2503 alin. (1) – odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal (dreptul
la restituire ) se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesori, iar dobanzile sunt
pretentii accesorii.
○ Daca creanta principala de restituire a sumei imprumutate se stinge prin prescriptie,
deoarece actiunea in restituire nu a fost exercitata in 3 ani, pe cale accesorie se stinge si
dreptul la dobanzile conventionale datorate pana la stingerea perioadei principale,
chiar daca pentru aceste dobanzi nu s-a indeplinit insa termenul de prescriptie. Insa
acest lucru este valabil doar pentru dobanzile conventionale.
○ Acest lucru nu este valabil pentru daunele-interese moratorii.

Cursuri Page 99
Curs 17
22 ianuarie 2012
20:52

Cursuri Page 100