Medicina in preistorie

Radacinile medieinci au aparut in PALEOLITICUL SUPERIOR (35.000 -

10.000 i.e.n.), in perioada cand omul nu avea nici un fel de concept despre suflet,
despre supranatural, spirit, zei, el insusi plasandu-se relativ putin distinct fata de
lumea inconjuratoare.

I. In aceasta etapa s-a dezvoltat asa-numita indeletnicire medicala, etichetata azi
drept MEDICINA, INSTINCTIVA,. in spiritul ei, indidul reactiona intr-un mod sil
si adecvat la conditiile mediului exterior (imbracaminte de protectie, adapostirea de
ploi, de sau de caldura excesiva, fuga de foc, de fulgere, de inundatii, fuga din
calea animalelor carnivore, imobilizarea membrelor luxate sau fracturate, legarea
ranilor, indepartarea corpilor straini din solutiile de continuitate (taieturi,
impunsaturi, zdrobituri etc). Aceasta medicina instinctiva era innascuta si proprie
indizilor, asigurand necesitatile tale de supraetuire si dezvoltare a organismului. Ea
se baza pe reflexele neconditionate, formate in dezvoltare filogenetica a speciei
umane de-alungul mileniilor anterioare, din sfarsitul paleoliticului superior si
inceputul neoliticului.

II. Prin observarea practica a mediului inconjurator si diferentierea societatii
umane in FRATRII, deci in grupe sile de indizi inruditi, fiecare grupa si-a insusit
anumite simboluri mistice reprezentative pentru familia sau ginta sa, ca de
exemplu: animale sau te (lupi, hiene, Ici, mastodonti, vulturi, corbi, floare de lotus
etc.) , ajungandu-se la asa-numitele TOTEMURI. Aceste idei au supraetuit pana in
zilele noastre, sau au fost inventate in cursul dezvoltarii istorice, urmand sa fie
imprimate pe uri alegorice, eii si blazoane (in intreg Evul Mediu).
Prin totem omul se considera fratele lupului, sora florii de crin, facea parte din
familia vulturilor, a serpilor, toate acestea fiind invocate pentru ajutorarea sa in caz
de nenorociri, BOLI sau diverse esecuri.
Totemurile nu aveau prin ele inscie ata, nu erau inzestrate cu \"anima\" (suflet).

III. Pe o treapta superioara, si anume la sfarsitul paleoliticului, apare
ANIMISMUL. in aceasta noua conceptie, obiectele tjin natura sunt considerate ca
au suflet, insufletire datorata spiritelor pe care le detin intrinsec. Copacul vorbeste,
muntele te sfatuieste, apa te mangaie, raul te alinta, plopul te scapa de BOLI,
stejarul te VINDECA,, salcia prene AZMBOLNA,VIRILE etc.

IV. De aici si pana la FETISISM a fost doar un pas. Omul si-a creat obiecte cu rtuti
benefice, dar si malefice. Desi erau neinsufletite, obiectele confectionate din iut,
argila, lemn, fildes, os sau piatra erau considerate sfinte, inzestrate cu forte
miraculoase: \"Omul de la Hamangia\", calutii de argila, margelele de scoici,
sticlutele de obsidian etc.

V. in neolitic apare ideea de \"SPIRITE\", ideea de \"SUPRANATURAL\", de
Etern, distinctia intre corp si suflet, ideea de \"ata de apoi\", dorinta imperioasa de
cult al stramosilor etc. In aceste conditii, se impune MAGIA.In medicina,
dominanta a fost MAGIA ALBA,, care silea fortele supranaturale sa actioneze in
favoarea bolnavului prin ceremonii rituale, mimica, murmure neinteligibile,
formule rostite oral, acompaniate de percutii in materiale de rezonanta, adeseori
insotite de pantomima, sete, tipete si costumatii ciudate. Magia alba folosea o
seama de DESCINTECE (de boala lunga, de friguri, de calduri, de spaima, de
groaza, de dezlegare de blesteme etc).
MAGIA NEAGRA, imprima fenomenelor un curs majefic. contrar legilor naturii,
influentand spiritele spre distrugere, dezmembrare, dislocare, imbolnare sau chiar
moarte. incep sa se realizeze uri cu imaginea care trebuie distrusa (a sarpeiui, a
animalului de prada, a pasarii carnivore, a dusmanilor) care sunt strapunse cu oase
de peste, cu te acicuiate, cu aschii de lemn, cu cristale de pietre, toate aceste masuri
avand ca scop \"uciderea imaginii raufacatoare\". Oamenii din neolitic aveau, in
general, o gandire primitiv-magica.
In mileniile VII - VI i.e.n., aceste acte rituale de fetisism si de magie se desfasurau
in cadrul locuintei private a fiecaruia.
Din mileniile V - IV i.e.n., au aparut constructii cu caracter sacra), inchinate
diferitelor zeitati. Aici, pe niste mese dispuse central, se sacrificau oi, capre, vanat,
boi, pasari, pesti si erau aduse ofrande Totemurilor si obiectelor de Fetis care,
treptat, s-au transformat in Zeitati. Ofrandele cuprindeau toate bunatatile
pamantului, pornind de la fructe si legume, pana la diferitele cereale. Se mai tineau
sedinte publice de EXORCISM, de alungare a demonilor cauzatori de boli, prin
rugaciuni si descantece, sau se efectuau ritualuri de INCANTATII (incantare ca
multumiri pentru ajutoarele date de totemuri, fetisuri sau zeitati).
Cele mai numeroase statuete erau feminine si zau CULTUL FERTILITA,TII
(pamantului, al femeilor sau al animalelor). Toate aceste acte de cult se efectuau in
prezenta vrajitori lor-ndecatori, care efectuau gesturi rituale, adesea miscari ale
animalelor, insotite de bolborosiri magice, fiind imbracati in haine puternic vopsite
in ocru cu ajutorul argilelor pe care le aveau la dispozitie.

VI. Dupa MEDICINA INSTINCTIVA, a omului primitiv, in neolitic s-a dezvoltat,
treptat, MEDICINA EMPIRICA,, bazata numai dc experienta (EMPERIKOS,
PEIRA = experienta, practica), fara a adanci ETIOPATOGENIA bolii, deci
cauzele imbolnarii, mecanismul de producere si modul de actiune al diferitelor
medicamente. Aceasta medicina empirica a silit anumite norme concepute perfect
de catre ndecatori, ca de exemplu:
- deschiderea furunculelor si a colectiilor purulente pentru indepartarea factorilor
noci;
- indepartarea corpilor straini, sageti, aschii de silex, venin de sarpe, ermi etc;
- raclarea tesuturilor mortificate, a falselor membrane, a depozitelor de sfaceluri,
cruste sau escare;
- rezectiilc extremitatilor compromise (degete, mana, antebrat, laba piciorului,
gamba etc);
- trepanatiile craniene pentru indepartarea corpilor straini, iar in caz de psihoze a
duhurilor malefice;
- intrebuintarea purgativelor pentru diverse tulburari gastrice;
- in caz de intoxicatii, se indicau vomitive;
- in afectiuni pulmonare diverse expectorante extrase din te medicinale;
- conceptul de boala se rezuma la ideea ca demonul a patruns in organism si da
dureri, crampe, intepaturi pe care ndecatorii le combateau prin potiuni calmante si
narcotice.
Medicina empirica se limita mai mult la cauze externe, cunosacute prin experienta
personala, cauzele interne ramanand in acea perioada invaluite in mister (in afara
unor verniicoze sau otrari care erau edente).
Roma antica
In toata antichitatea, medicina a fost supusa rigorilor actelor religioase.
Romanii, spre deosebire de celelalte popoare, deosebit de pragmatici in esenta lor,
nu au fost adeptii credintelor metafizice, fapt ce s-a reflectat si in conceptiile lor
medicale.
MEDICINA PATRIARHALA, romana, la inceput, solicita ajutorul ANIMIST al
spiritelor binefacatoare, ndecatoare ce stapaneau natura: rauri, izvoare, lacuri,
paduri, copaci, stanci, munti, coline etc. Aceste spirite, dupa imprejurari, puteau
deveni malefice, aducand boli, ca de exemplu muntii si raurile (raceala), lacurile si
baltile (malaria), padurile (muscaturi de reptile) etc. Totul putea interveni in
procesul morbid: lucrul, nasterea, accidentul, caldura, frigul, apa, usa, pragul,
vatra, camera in care locuiai, fantana; de aceea se sustinea ca toate sunt dominate
de puteri dine. insesi actele etii; casatoria, munca campului, constructiile,
calatoriile etc. erau supuse puterii supreme, care trebuia consultata atat in cazuri de
reusita, cat si de nereusita intamplatoare sau prin imbolnari. Toate aveau spiritele
lor proprii.In afara acestor spirjte. sa le spunem comunitare, fiecare om isi avea
SPIRITUL LUI PROTECTOR. Spiritul protector ii facea pe unii mai rezistenti
(imuni) la boli sau mai predispusi (genetic) la diferite imbolnari. Aceste spirite
personale erau numite \"GENII\", pe care fiecare om in parte le cinstea prin diferite
ofrande, fiind considerate drept forte dine care patroneaza pe fiecare om in parte.
Aceste genii, pentru barbati, in conceptia antica, intruchipau \"BA,RBA,TIA\", iar
pentru femei erau simbolul sfant al \"FECUNDITA,TII\". Deseori ndecatorii, in
cazul sterilitatilor de orice fel, invocau ajutorul acestor genii ale fecunditatii.
Excluzand aceste SPIRITE PROTECTOARE DE TIP GENII,
lumea antica romana mai era reprezentata de o infinitate de forte misterioase
numite NUMINA, care simbolizau orice obiect, cat de mic, si orice actiune, cat de
simpla, fiind omniprezente in toate momentele etii ,ele fiind, de asemenea,
invocate in procesul de ndecare. Toate aceste NUMINE erau considerate drept zei.
Pe o treapta superioara a aprecierilor stateau astrologii, magii ndecatori si
interpretii de suri, Misterele Orfice, Dionisiace. Dupa cum putem remarca,
medicina patriarhala a fost magico-religioasa.
Dupa ocuparea Greciei de catre romani, in perioada 150-200 i.e.n., s-a introdus la
Roma cultul zeului-medic grec ASCLEPIOS, pe care romanii l-au adoptat
numindu-l Esculap de la inceput, cum de altfel au procedat cu intreaga cultura
elina.
Pentru integrarea cat mai ferma a medicinii din Grecia in lumea latina, CAIUS
IULIUS CAESAR le-a acordat medicilor greci in anul 46 i.e.n.] cetatenia romana,
cu toate ca acestia erau rezidenti in orasul celor 7 coline ] de peste un
secol.Incurajat de aceste masuri liberale, ASCLEPIADE DIN BITINA (124 - 40
i.e.n.) infiinteaza in CETATEA ETERNA, prima scoala de medicina, careia i-au
urmat si altele. De notat ca numele de Asclcpiade a fost dat in semn de distinctie si
apreciere in cinstea marelui zeu grec Asclepios.
ASCLEPIOS din mitologia greaca era considerat drept \"zeul tamaduirii\" si
apreciat ca patronul medicinci din Epidanaur. Abia in secolul III i.e.n., romanii l-au
preluat sub numele de ESCULAP, tratandu-l cu mare cinste, pe care i-au acordat-o
si lui Asclepiade, care a introdus practica medicala greaca (elina) in Roma antica,
superioara de altfel din toate punctele de vedere. Medic-filozof, Asclepiade, in
srierile sale, fragmentare, a introdus un nou concept despre patogenia procesului
morbid. Daca Hipocrate atribuie aceasta patogenie dezechilibrului dintre umori,
Asclepiade, ca adept al scolii atomiste a lui Democrit si Leucip, a pornit de la ideea
ca fiinta materiala a omului, deci corpul sau, se compune din atomi despartiti unii
de altii de asa-numitii PORI (poros). intreaga ata si manifestarile ei sunt date de
MISCAREA ATOMILOR (gandire, sentimente, bucurii, tristete, durere, mers,
BOLI). Cauzele acestor miscari sunt materiale (fizice sau mecanice), ca de
exemplu: FRIGUL, CA,LDURA, LOVIREA, EFORTUL etc.
SA,NA,TATEA, dupa Asclepiade, este data de un raport echilibrat intre atomi. in-
timp ce boala este conditionata de dezechilibre avand drept cauza, in special, starea
porilor. Astfel, in metodica autorului, ar fi vorba de doua grupe de boli.
1) Boli determinate de STATUT STRICTUS (starea stransa a porilor ce impiedica
miscarea atomilor- scleroze, flbroze, calusuri, keratoze,
cheloide etc);
2) Boli determinate de STATUS LAXUS (relaxare a porilor\') ce nu mai stapaneste
distantele dintre atomi (degenerente, ahiloidoza, mucinoza
etc).
Scolile medicale din Roma s-au impus prin scrierea mai multor TRATATE aparute
in limba greaca, ca de exemplu tratatele lui SORANOS DIN EFES, ale lui
ARETHAIOS DIN CAPPADOCIA, ale lui COELIUS AURELIANUS si ale lui
RUFUS DIN EFES, fiecare avand o personalitate aparte.
Astfel, tratatul lui Arethaios se ocupa de CAUZELE, de SIMPTOMELE si de
TRATAMENTUL diferitelor BOLI ACUTE.
Tratatul lui Coelius are in vedere o descriere exhaustiva a BOLILOR ACUTE si
CRONICE, in timp ce opera lui Rufus. ce cuprinde 40 de lucrari, se limiteaza la
afectiuni CHIRURGICALE, autorul fiind chirurg militar.
Roman de origine, CATO CENZORUL, inspirat de aportul medicilor greci, scrie,
la randul sau, un TRATAT DE MEDICINA, DOMESTICA,, iar QCTAV1AN
AUGUSTUS infiinteaza prima scoala oficiala de medicina, care functioneaza timp
de 3 secole, incepand cu secolul al 2-lea, predand lectii in limba greaca.
Remarcabila a fost vasta FARMACOLOGIE MEDICALA, si ANATOMIA
OCHIULUI, cat si lucrarea \"DESPRE MIJLOACELE DE VINDECARE\" (cu
medicamente de origine VEGETALA,, ANIMALA, si MINERALA,), toate trei
elaborate de medicul DIOSCORIDE in secolul I al erei noastre.
Dupa cum ne putem da seama, epoca romana s-a caracterizat printr-un puternic
AFLUX DE LUCRA,RI SCRISE SI CHIAR DE TRATATE
Pe aceasta linie se inscrie si opera enciclopedistului AULUS CORNELII!
CELSUS (sec. I e.n.) care a fost considerata prin \"Tratatul despre medicina\" (DE
MEDICA LIBRI OCTO), elaborat de autor, \"CEA MAI IMPORTANTA,
OPERA, DUPA, HIPOCRAT\", conceputa, asa cum reiese si din titlu, in 8
volume., cel mai important volum cuprinzand \"chirurgia\". Opera lui Celsus,
caracterizata printr-o documentatie vasta, cuprinde o analiza pertinenta a
SIMPTOMATOLOGIEI bolilor, elemente foarte importante de TERAPEUTICA,
si amanunte deosebite din practica CHIRURGICALA,, referindu-se si la timpii
operatori din chirurgia abdomenului.
GALENUS (130 - 200 e.n.) sau GALENOS DIN PERGAM.
localitate din Asia Mica, adus la Roma pentru meritele sale deosebite de imparatul
MARCUS AURELIUS, a fost un adevarat savant
ENCICLOPEDIST, distingandu-se prin peste 500 DE OPERE
MEDICALE. in scrierile lui a incercat sa impace conceptia umorala a lui
Hipocrate cu conceptia solidista (atomicista) a lui Asclepiade. Facand studii si pe
animale i prind mecanismele respiratiei, cat si asupra maduvei sectionate
referitoare la TRANSMITEREA INFLUXULUI NERVOS, Galenus a avut
tendinta de a transforma medicina in stiinta exacta. S-a impus prin aleasa sa cultura
in domenii foarte variate, ca de exemplu: filozofia, logica, psihologia, retorica si
filologia. Cartile lui trateaza cu multa competenta ANATOMIA, FIZIOLOGIA,
ETIOLOGIE, DIAGNOSTICUL si TERAPEUTICA, impunandu-se in specialitati
diferite, ca de exemplu:
chirurgia, oculistica, otologia, farmacologia, dietetica si igiena. Operele lui ne dau
deosebite date din domeniul osteologiei, a miologiei si a nerlor.
Relevante sunt observatiile prind neri CRAJVIENI si SPINALI, ca si datele
referitoare la fiziologia generala a sistemului nervos. A apreciat in mod deosebit
masurile profilactice, gimnastica medicala si miscarea, masajele repetate, baile si
regimul alimentar.
Considerat din punct de vedere istoric ca cel din urma medic al antichitatii greco-
romane, a trait la Roma, departe de Pergam, de la varsta de 30 de ani pana la
moarte. Este pe drept cuvant considerat ca cel ce a pus bazele anatomiei umane,
facand in prealabil multiple studii si OBSERVATII EXPERIMENTALE PE
ANIMALE.
Medic de mare importanta, s-a preocupat cu multa pricepere si talent deopotriva si
de drept si de matematica. A avut cea mai recunoscuta faima de PRACTICIAN,
fiind ca atare apreciat in AZNTREG EVUL MEDIU EUROPEAN
Romanii s-au ocupat de asistenta medicala nu numai a nobililor, ci si a tuturor
claselor sociale. Au ramas ca model de medicina sociala asa-numitele
VALETUDINARII, care nu erau altceva decat INFIRMERII GRATUITE
PENTRU SCLAVI. De asemenea, ne-au retinut atentia numarul mare de medici -
ser, care nu erau altceva decat scla adusi din Grecia si care practicau medicina.
IGIENA COMUNALA, a reprezentat o imperioasa necesitate pentru urbanistica
romana, cu atat mai mult cu cat Cetatea Eterna, numita RUMIN A de catre
fondatorii ei etrusci, intinsa pe 7 coline, avea un perimetru de 20 de km, cu o
populatie de 1.700.000 de locuitori, cu un total de peste 50.000 de locunte familiale
si un numar deosebit de mare de case inchiriate, numite \"insule\", localitatea fiind
la o distanta de 15 km de varsarea in mare a Tibrului.
Fondatorii etrusci, in dorinta de a preveni morbiditatea prin MALARIE, au
intreprins asanarea MLASTINILOR, apoi romanii au introdus alimentarea cu apa a
capitalei prin 11 apeducte si 1152 de fantani, majoritatea racordate la sursa
principala a apeductelor. Instalatiile si institutiile igienice erau foarte dezvoltate in
lumea romana. Casele si strazile aveau canalizare eficienta pentru scurgerea
resturilor MENAJERE si a DEJECTIILOR, toate canalele varsandu-se intr-un
canal colector numit \"CLOACA,\" - \"cloca maxima\" - ce se varsa in fluul Tibru
si de aici in mare. Pentru pastrarea starii de igiena, capitala era dotata cu 856 DE
BA,I private si un numar de 11 terme (saune).
Niciodata medicina romana nu a renuntat la implicarea zeilor in destinul sanitar al
omului, indiferent din ce categorie faceau parte medicii: MEDICI METODISTI (in
spiritul atomist al lui Galenus), MEDICI DE CASA, (angajati in special de nobili),
MEDICI DE CABINETE PARTICULARE (solicitati in special de negustori,
arhitecti si diferiti slujbasi), MEDICI MILITARI angajati de diferite cohorte si
legiuni, MEDICI SACERDOTI, MEDICI CE FA,CEAU VIZITE LA
DOMICILIU si medici angajati de urbanitate ca sa acorde consultatii gratuite
saracilor, asistenta sociala fiind organizata de stat.
Cu toata organizarea medicala deosebita din Roma antica si cu tot progresul
realizat prin contactul cu lumea greaca, medicii din Cetatea Eterna nu puteau
renunta Sa invocarea diferitelor zeitati. Acest lucru se impunea din punctul de
vedere al opiniei publice. Cel mai des erau invocati zeii VESTA, IANUS,
MARTE, NEPTUN si JUPITER. MINERVA, ca zeita a intelepciunii, dadea
limpezime in gandire si in LOGICA DIAGNOSTICULUI. IANUS proteja caminul
de boli in tot cursul anului, incepand cu prima zi din luna IANUARIE. VESTA, ca
zeita a focului domestic, proteja in ansamblul sau FOCUL VIETII. JUNONA, ca
protectoare a CA,SA,TORIILOR, era invocata la NASTERI ca aparatoare a
COPILULUI SI A MAMEI, iar JUPITER, ca zeu al tunetului si fulgerelor, proteja
oamenii in TIMP DE VREME REA. El era frecvent invocat pentru a ajuta in
procesul de ndecare a celor RA,CITI.
Religia era invocata atat de medici, cat si de cetatenii de rand numai in SCOP PUR
UTILITAR, romanii fiind. in general, spirite pozitive si deosebit de pragmatice.
Ca o reminiscenta din perioada etrusca, a ramas in constiinta publica ZEITA
MAMA, ca o forta generatoare si regeneratoare a etii. Ea era invocata de toata
societatea de TA,MA,DUITORI, VINDECA,TORI, PREOTI si MEDICI in
perioada graditatilor problematice si a nasterilor
patologice.
Dar romanii nu au preluat zeitati numai de la etrusci si greci (majoritatea zeitatilor
nominalizate mai sus aveau echivalente si in cultura greaca), ci si de la alte
popoare ale lumii antice. Ca de exemplu: cultul zeitei ISIS, luat de la egipteni, era
invocat in caz de STERILITATE si in timpul maternitatii. De asemenea, zeul
BAAL din Canaan era solicitat tot pentru binecuvantarea fecunditatii. O deosebita
protectoare, frecvent rugata in timpul maternitatii, era zeita frigiana CYBELE,
careia i s-au ridicat impozante temple in Roma. Constanti aparatori ai oamenilor
bolna sau sanatosi si care erau unanim recunoscuti au fost ATAR GATIS (zeu
frigian), SOL INVIETUS (din panteonul persan) si tot din Persia zeul MITHRA
(nascut in 25 DECEMBRIE - ziua de CRA,CIUN) Acest zeu, ca si cultul sau
deosebit de raspandit in Roma, au premers crestinismul, cu atat mai mult, cu cat si
el preconiza cele 10 porunci si avea un mod de oficiere bisericesc aproape identic
cu cel crestin.
Familia romana reprezenta o importanta unitate socio-culturala in care capul
familiei oficia CULTUL DOMESTIC pe un mic altar de langa vatra, solicitand
zeilor casei in primul rand SA,NA,TATEA care e necesara sa se afle la baza
tuturor succeselor. Medicii ce paseau peste pragul acestor case invocau, in special,
gratitudinea celor doi LARI ce aparau intreaga familie. Alti lari, la randul lor,
protejau oamenii in diferite calatorii. O alta categoric de zei casnici erau cei doi
PENATI ce aveau grija de BUCATELE SERVITE in actele de CULT CASNIC,
cat si in actele de CULT PUBLIC, cand se ofereau zeilor OFRANDE sub forma de
flori, fructe, n si chiar oua.
Medicina Greaca
Medicina greaca antica s-a format sub influenta incontesila a STIINTEI
MEDICALE EGIPTENE, MESOPOTAMIENE SI INDIENE, continutul acesteia
fiind in permanenta imbogatit de catre mai multe generatii de greci de geniu,
intemeietori de scoli filozofice sau medicale din mileniul I i.e.n.
Vorbeam de scoli filozofice, pe drept cuvant, deoarece DUALISMUL
FILOZOFIE-SA,NA,TATE a fost din cele mai vechi timpuri in Grecia indisolubil
legat de existenta, permanenta si devenirea omului.
Toate actele de gandire aveau ca scop final cunoasterea si perfectarea omului, pe
care grecii antici l-au preamarit, inaltandu-l pana aproape de zei, aceasta proslavire
ajungand la apogeu in epoca lui PERICLE (490 -429 i.e.n.). La aceasta incununare
glorioasa a fiintei umane si-au adus aportul deosebit marii sculptori FIDIAS, M
YRON, POLICLET si PRAXITELE, cat si dramaturgii de geniu ESCHIL,
EUR1PIDE, ARISTOFAN si SOFOCLE.
De o deosebita luminozitate umanitara este remarca lui SOFOCLE (SOPHOCLES
497 - 405 i.e.n): \"MULTE LUCRURI MINUNATE SUNT AZN LUME, DAR
NIMIC NU E MAI MINUNAT DECA,T OMUL\". Aceasta conceptie despre om
era nu numai a spatiului elenistic, ci am putea afirma a intregii zone balcanice,
deoarece prietenul bun al lui Pericle, traco-getul din Abdera. PROTAGORAS (485
- 415 i.e.n.) afirma: \"OMUL RSTE MA,SURA TUTUROR LUCRURILOR\".
In acest climat prouman s-a format si desavarsit medicina greaca, ajungand la
culminanta ei prin HIPOCRAT (460 - 377 i.e.n. -HIPPOKRATES).
De la inceput, medicina din Grecia a avut tendinta de a forma scoli. Astfel, in
primele patru secole ale mileniului I i.e.n. ea a fost dominata de asa-numita
1 SCOALA, A PRACTICIENILOR care efectuau acte de vindecare fara a avea
cunostinte despre structura anatomica a organismului uman si despre fiziologia
acestuia. Larga raspandire aveau in intreg mileniul I principiile mesopotamiene si
indiene privind elementele constitutive ale Universului cosmic: apa, aerul si focul,
acestea reproducandu-se sub forma ideilor morale in universul uman.
2. DOCTRINA ORFICA, a lui ORFEU a cautat sa lege aceste clemente prin
dualismul suflet-corp, atribuind sufletului pacatul savarsit direct care duce ineviil
la BOALA,, ca si pacatele indirecte, stramosesti (ereditare), care de asemenea sunt
surse de SUFERINTA,.
Terenul fiind pregatit,
3. SCOALA PNEUMATICA, a gasit ca element de legatura al tuturor acestor
urmari principiul PNEUMA, principiu pe care oamenii il iau din acrul respirat si
care uneste intr-un tot diferitele elemente constitutive ale corpului uman pana la
moarte. In acest domeniu, grecii au fost puternic influentati de catre indieni.
In intreaga epoca prehipocratiana, pe langa MEDICINA PRACTICIENILOR si
cea ORFO-PNEUMATICA,, a existat
4 MEDICINA VRAJITORILOR,
5 MEDICINA TEMPLELOR, a diferitelor RITUALURI, a diverselor
INCANTATII si cea a
6. ORACOLELOR (ca de exemplu oracolul de la Delfi din sec. 8 i.e.n.).
Grecia antica a ilustrat cel mai pregnant principiul ramas in istorie al unitatii in
diversitate atat in religie, cat si in filozofie, medicina si chiar in arta.
prin multitudinea scolilor medicale si a conceptiilor sale filozofice.
Adevaratul patron al medicinei este mentionat de catre HOMER ca ar fi trait in
secolul 11-l0 i.e.n. Este vorba de ASCLEPIOS. adoptat de romani sub numele de
ESCULAP si care, pentru meritele demonstrate, a fost recunoscut ulterior ca 321.
Imaginea sa sculptata ni-l infatiseaza ca pe un barbat frumos, in plina forta fizica
ce poarta in partea dreapta un toiag pe care se infasoara un SARPE. Acest personaj
mitic, numit si fiul lui APOLLO, dupa cum am aratat, avea ca emblema sarpele,
dar si COCOSUL. Raportate la indeletnicirea sa medicala, aceste embleme
reprezentau in ordine: COCOSUL - GILENTA ce trebuie acordata fenomenului
morbid, iar SARPELE - PRUDENTA actului medical. In templele sale, el a
intemeiat o medicina hieratica (hicros in limba greaca inseamna sfanta) cu
numerosi adepti care s-au raspandit si in Sicilia si in Italia meridionala, si chiar in
Dacia.
Foarte mult i-a preocupat pe greci originea vietii, a elementului CATOR din care s-
au tras fiintele si care poarta in el esenta vietii. Principiile enuntate de diversi autori
au influentat profund medicina. Astfel, TALES DIN MILET (624 - 546 i.e.n.)
considera ca element primordial asa-numita \"ARCHE\" = Apa, care se gaseste atat
in natura, cat si in organismul viu: uman, animal sau in te, in dominanta; carenta ei
ducand la secete, uscaciune, imbatranire, lipsa de functiune a organelor etc.
Diferitele ei stari fizice pot fi surse de FEBRA,, RA,CEALA,, FRISOANE,
UMEZEALA,, TRANSPIRATII, PRECIPITA,RI de substante, CHEAGURI,
evaporari, transformare in aer, EMBOLGII, TROMBOZE etc. Dupa TALES, apa
este cel mai important principiu din natura, Fiind baza pamantului, a aerului si a
focului, prin aparitia fulgerelor, prin inflamarea hidrogenului, prin rolul oxidativ al
oxigenului in procesele de ardere, de respiratie, de nutritie etc.
Pe aceeasi linie a elementului primordial a mers si ANAXIMENE (585 - 525
i.e.n.), sustinand ca la baza tuturor lucrurilor sta AERUL, toate provenind din aer
prin dilatarea si condensarea lui. Organele dilatate din aer fiind PLA,MA,NII,
INTESTINELE, STOMACUL etc Organele condensate din aer ar fi OASELE,
CARTILAGIILE, MUSCHII, INIMA, MEMBRELE, UNGHIILE, PA,RUL etc.
MEDICUL ALCMEON din CROTONA. care a trait la sfarsitul secolului 6 i.e.n. si
inceputul secolului 5 i.e.n., in urma studiilor sale efectuate pe animale, prin
nenumarate disectii, sustinea ca la baza vietii stau SEMINTEI .semintele
GONADICE, ale telor, a fiingilor etc. Era prima privire medicala cu deschidere
spre celule, spre GENETICA,, spre EMBRIOLOGIE, spre rumori si BIOLOGIA
CELULARA,. Foarte importanta a fost descoperirea lui Aicmeon privind existenta
legaturilor stranse intre creier si organele de simt (SIMTURI), fiind intr-adevar o
descoperire cu caracter medical, fara implicari deosebite filozofice, descoperire
actuala si in zilele noastre.
Tot pe linia lui Tales a mers si ANAXIMANDRU (610 - 546 i.e.n.), sustinand in
vestita scoala din Mitet ca toata lumea a luat fiinta din Apeiron (deci din mediul
acvatic), fiind incontesil un precursor al lui Darwin.
Prin scoala Miletiana s-a afirmat si HF.RACT.TT DIN EFES (540 -470 i.e.n.),
adevaratul intemeietor al DIALECTICII, care a sustinut si demonstrat prin
argumente logice si nu mistice ca totul se supune ordinii universale numite
\"LAGOS\" si ca la baza creatiei lumii sta FOCUL care coordoneaza activitatea
pamantului, a apei si a aerului. Ce aproape era conceptia lui Heraclit de cea
heliocentrica a lui NICOLAUS COPERNICUS (1473 - 1543). Focul sta la baza
eternelor arderi din marele laborator numit FICAT, marele laborator nutritiv,
hematologic, imunologic, bactericid, antiviral, antiparazitar, vasculotrop, neurotrop
etc.
Referindu-ne la dialectica lui Heraclit, ne simtim obligati sa subliniem ca
principiile dialecticii modeme au fost elaborate abia dupa doua sferturi de mileniu
in urma lui Heraclit de catre GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL (1770-
l831).
Ideile lui PITAGORA DIN SAMOS (PITHAGORAS 560 -500 i.e.n.) ca totul
actioneaza in univers, ca si la indieni, avand ca scop final ARMONIA au
influentat, de asemenea, conceptiile medicale ale timpului, imprimand convingerea
ca totul se petrece dupa o ORDINE bine silita (raporturile dintre umori
reflectandu-se in starea ordonata de echilibru a organismului, iar dizarmonia
(dezordinea) se manifesta prin procesele de imbolnavire, de imbatranire, de
disolutie, de accidentari etc.
Medicul KMPEDOCLE DIN AGRIGENT -SICILIA (490 - 430 i.e.n.), filozof si
poet, sustinator, de asemenea, a principiilor primordiale reprezentate prin: FOC,
AER, APA, si PA,MA,NT, a sustinut ca viata apare prin AGREGAREA acestor
principii, iar moartea si boala prin DEZAGREGAREA lor. La baza agregarii, a
alcatuirii stau principiile universale ale atractiei, ale compatibilitatii, ale IUBIRII.
Principiul-chcie al respingerii universale, deci al incompatibilitatii, era URA.
intreaga miscare din natura este data de aceste doua forte materiale contrarii,
ATRACTIA si REPULSIA (biologica, fiziologica, spirituala, psihologica, chimica,
fizica, cosmica, microcosmica etc). Abia peste 5 secole, SF. PAUL (Saul din
Cilicia - 15 - 62 e.n.) a elaborat maxima: \"Daca iubire nu e, nimic nu e\". Deci
exista atractie intre elementele din natura: metale - oxizi, toxine -antitoxine,
microbi - antibiotice, sanatate - boala, stare morbida - vindecare etc.
O puternica perspectiva privind celularitatca corpului omenesc, animal si vegetal a
adus-o ANAXAGORA (498 - 427 i.e.n.). sustinand ca la baza vietii sunt
SEMINTELE (HOMEOMER1I), care nu dispar niciodata si
sunt divizibili la infinit ( teoriile cromozomiale ale geneticii), previziunea vietii
eterne, a nemuririi, a vietii de apoi, a elixirului vietii.In idealismul sau, PLATON
(427 - 347 i.e.n.), contemporan cu Hipocarate, cunoscand valoarea
PSIHOTERAPIEI, referindu-se la medicina timpului, dominata de orfism, a
afirmat ca \"vrajile ajuta vindecarea\". Se stie ca orfismul considera corpul uman ca
o temnita a sufletului, suflet care, la randul lui, putea fi eliberat prin vraji.
Reamintirea platoniana prin \"ANAMNEZIS\", chiar daca se referea la o viata
transcedentala, a reprezentat un exemplu in cercetarea patogeniei prin depistarea
anamnestica a ANTECEDENTELOR PERSONALE si EREDO-COLATERALE
ale unui bolnav.
De retinut faptul ca insusi DEMOCRTT DIN ABDERA (460 i.e.n,), in deosebita
sa capacitate de sinteza, s-a preocupat si de medicina.
Chirurgia, practicata aproape de toti medicii greci cu instrumentar variat destul de
perfectionat, era capabila sa execute: TREPANATI1, AMPUTATII, OPERATII
PE FICAT cu ANESTEZICE sau FA,RA, ANESTEZICE. Se trata curent
PIOREEA ALVEOLARA,, se puneau COROANE DENTARE, de obicei din
fildes, proteze dentare, punti cu dinti falsi, se operau PTERIGIOAME,
CATARACTE si EXOFTALMII. Scoala chirurgicala era completata prin cursuri si
tratate corespunzatoare.
In raport cu conceptiile medicale, in Grecia antica existau mai multe scoli
medicale, ca de exemplu: Scoala PRACTICIENILOR, SCOALA METODICA, (ce
punea baza pe igiena, gimnastica si hidroterapie), SCOALA ECLECTICA, (cu o
imbinare hibrida, eterogena a unor conceptii diferite), SCOALA PNEUMATICA,,
despre care am mai vorbit, SCOALA, DIN CROTONA (sudu! Italici), al carei
medic coordonator era ALCMEON (540 i.e.n.), apoi SCOALA MEDICALA, DIN
RODOS, si tiu in cele din urma, foarte importantele DOUA, SCOLI medicale din
KNIDOS si KOS.
Scolile la care ne referim s-au caracterizat printr-o deosebita solidaritate fle casta,
responsabilitate profesionala, umana si sociala si o perfecta organizare.In scoala
din KNIDOS. din sudul Anatoliei, predomina empirismul bazat numai pe
experienta, pe observatii repetate si numeroase. Astfel, medicii acestei scoli au fost
primii care au necunoscut CHISTURILE HIDATICE PULMONARE, GUTA si
deosebirea ei fata de artrita, cat si stadiile de evolutie ale scrofulozei tuberculoase
(coctiune, ramolitie, cicatrici radiare).
Ei au practicat cei dintai AUSCULTATIA pentru depistarea pleureziei uscate si
umede. Scoala din KNIDOS privea medicina ca pe o stiinta ce trebuie invatata
metodic, printr-o mare capacitate de analiza si o memorie prodigioasa. Deci
medicul trebuia sa aiba calitati intelectuale superioare. Sistemul de invatamant era
foarte exact si precis alcatuit, dand o predominanta cunostintelor teoretice.
Diagnosticul trebuia sa fie de mare precizie si foarte bine analizat. Toate semnele
clinice si fenomenele patogenice trebuiau descrise foarte atent si cu toate detaliile
maladiilor respective. Pentru diferitele manifestari morbide s-a intrebuintat o
adevarata \"infinitate\" de preparate medicamentoase.
Medicii din KNIDOS au acumulat de la predecesorii lor din Mesopotamia, Egipt si
India o complexa enciclopedie de date privind etiopatogenia si tratamentul
diferitelor boli. Cu toate acestea, procedeele lor terapeutice erau pur empirice si
rudimentare, in timp ce diagnosticul era de o mare finete analitica. Totul trebuia
talmacit prin teoria elementelor si a umorilor la mare voga in timpul respectiv.
Medicina tindea inspre abstractiune. In general vorbind, tratamentul era
preponderent locai. Din punct de vedere chirurgical, s-au efectuat frecvente incizii
renale si punctii plcurale.
Scoala medicala Hin KOS 1-a avut ca varf pe HIPPOCRAT (460 -377 i.e.n.),
declarat de urmasii din toate timpurile ca \"Parinte al medicinei\". El a reusit sa
faca \"o sinteza creatoare a cunostintelor si a gandirii medicale din epoca sa\".
Pentru Hipocrat dominant era principiul INDIDUALIZA,RII BOLII in fiecare caz
in parte, nu numai pe linie biologica, ci si psihica.
Ramane ca un \"MEMENTUM\" pentru toti slujitorii artei medicale aprecierea
adevaratului \"parinte al medicinei\": \"CUNOASTEREA NOASTRA,
MEDICALA, SE AZNTEMEIAZA, PE CARACTERISTICILE FIECA,REI
PERSOANE, PE FELUL DE ATA,, OCUPATIE, VA,RSTA,, PE VORBELE
LUI, PE COMPORTA,RI, SEMNIFICATIA TA,CERII LUI, PE GA,NDURILE,
SOMNUL, PERIOADELE DE INSOMNIE, PE FELUL SI TIMPUL CA,ND
SEAZA,, PE GESTURILE DEZORDONATE ALE MA,INILOR, PE
MOMENTELE DE PAROXISM, PE FELUL BOLILOR PE CARE LE-A AVUT.
SUNTEM ATENTI LA TRANSPIRATIE, FRISOANE, TUSE, STRA,NUTAT,
SUGHIT, RA,CA,IELI, SPUTA,, SCAUNE, URINA,, HEMORAGII SI
HEMOROIZI, ATENTI LA SUBSTANTELE CE LI S-AU ADMINISTRAT, LA
DATELE ATMOSFERICE SI GEOGRAFICE. TREBUIE SA, EXAMINA,M CU
ATENTIE TOATE ACESTE DATE SI CEEA CE RELEVA, ELE\".
Hipocarate si elevii sai nu au conceput boala ca pe o simpla entitate straina. Ei
vedeau omul bolnav in intregimea lui, considerand boala ca un fenomen general
determinat de \"DISCRAZI1\" = amestecuri nefavorabile ale celor PATRU
UMORI (Bila neagra, Bila galbena si flegma reprezentata prin mucozitatile din
caile respiratorii, digestive, urinare, mucopolizaharidele sinoviale,
mucopolizaharidele din sange, articulare, genitale, teci musculare, nas, gat, urechi,
meninge, peritoncu, lichid amniotic, pleura, pericard etc). Resilirea echilibrului
umoral duce in mod implicit la obtinerea starii de SA,NA,TATE, deci de
EUCRAZIE (amestec bun al umorilor).
Hipocrate sustinea ca starea de EUCRAZIE este data in mare masura de
\"PHYHISUL\" individului, deci de natura lui (de genetica lui), de modul de a
reactiona.
PHYHISUL redreseaza dezechilibrul umoral si tine in echilibru functiile
organismului. Legaturile dintre umori sunt intretinute de PNEUMA (care este un
principiu vital ce se ia prin aerul respirat). Ea reglementeaza amestecul just a!
umorilor. Prin proportiile in care se amesteca aceste umori intr-un individ, se
ajunge la diferite TEMPERAMENTE care il deosebesc pe un om de altul.
Dupa Hipocrate, in actul terapeutic, ca si in diagnosticul si prognosticul bolilor,
trebuie sa se tina seama de aceste temperamente.In raport cu dominanta unora
dintre umori, au fost individualizate PATRU TEMPERAMENTE: COLERIC.
FLEGMATIC. MELANCOLIC si SANGN.
eliminare a \"materiei pecans\" nu se obtine, apare CRONICIZAREA BOLII.
Eliminarea materiei pecans se face prin fenomene de CRIZA, sau de LIZA,
Criza duce la o schimbare brusca in starea unui bolnav, manifestata prin: scadere
brusca a temperaturii, transpiratii abundente, diureza sporita.
Liza exprima descresterea treptata a intensitatii simptomelor intr-un caz de boala.
Demn de subliniat este faptul ca febra nu era combatuta, apreciindu-se ca ea este
mijlocul principal de coacere a umorilor, a PEPSISULUI asa-zis, care apare ca o
masura necesara si salutara (a arderilor salutare).
A ramas peste timp ca un monument viu al medicinei antice JURA,MA,NTUL
LUI HIPOCRATE. Fara a-l reproduce textual, vom cauta sa-l analizam in
profunzimea sa:
Acest juramant din secolul 5 i.c.n. exprima un remarcabil spirit de responsabil itate
profesional de deplina solidaritate in lupta. cu procesul morbid si, in acelasi timp,
este un model de stimulare a spiritului organizatoric medical, social si general
uman. Juramantul la care ne referim era rostit in mod obligatoriu de viitorul medic.
Prin el, acesta se obliga sa-si._cjnsteasca maestrul toata viata, sa-i ajute in caz de
nevoie si sa aiba grija sa transmita cunostintele dobandite copiilor acestuia in mod
gratuit. Urmeaza apoi obligatiile fata de bolnavi, prin care isi impune sa-i
ingrijeasca \"cu toata stiinta si putinta\" lui, tratamentele si, in general,
medicamentele pe care le aplica sa nu aiba un scop rcprohahil sau criminal. Sa se
abtina de la orice fel de abuzuri pe care le-ar putea savarsi avand protectia
profesiunii sale. Pe de alta parte, deoarece bolile pot leza prestigiul sau imaginea
omului, cat si relatiile lui cu familia sau societatea, sa pastreze cu strictete secretul
profesional. Deci, in esenta: 1. Respectul maestrilor; 2. Daruirea fata de bolnavi; 3.
Evitarea abuzurilor.
Trecand de la Hipocrate la medicina greaca in general, subliniem faptul ca se
acorda multa grija ALIMENTATIEI BOLNALOR, PROFESIUNII,
AZMBRA,CA,MINTEI lor, TEMPERATURII mediului de lucru, conuratiei
SOLULUI, APEI de consum si regimurilor alimentare, contactului cu
PARAZITOZE macroscopice, TRAUMATISMELOR, FRACTURILOR si
LUXATIILOR, anomaliilor METEOROLOGICE
si eliberarilor de MIASME din solurile infectate. Se acorda, de asemenea, multa
grija DIETELOR de baza, ODIHNEI, EXERC1TIILOR FIZICE, influentei prin
SUGESTII si prin PSIHOTERAPIE. in alimentatia omului bolnav se preferau
lipiilc din taina de orz, secara, ovaz sau grau, laptele de capra, ciorbele de
zarzavaturi, pestele sarat, hidromelul preparat din miere cu adaos de apa supus apoi
fermentatiei.In afara principalelor scoli medicale din KOS, KNIDOS, RODOS si
CROTONA, MEDICINA HIERATICA, (bisericeasca) recruta in permanenta tineri
pe care ii supunea unei serioase selectii, in special in ceea ce priveste principiile
DEONTOLOGICE (deontos = necesitate, logos = studiu), de conduita fata de
bolnavi, fata de colegi si fata de intreaga societate.
Organizarea medicilor in corporatii ii obliga pe acestia ca in orasul in care se sileau
temporar (pentru 2-3 ani) sa-si amenajeze un local ce avea rol de CABINET DE
CONSULTATII, SALA, DE OPERATII si de OFICIU FARMACEUTIC. in afara
medicilor angajati in corporatii, existau si MEDICI INDEPENDENTI care erau, in
acelasi timp, si filozofi si oratori. Si dintre acesti medici au fost unii care s-au
remarcat, de exemplu medicul DIOCLES DIN CARISTOS (secolul 6 i.e.n.), care
in 17 lucrari stiintifice a elaborat teme diverse despre digestie, igiena, boli ale
femeilor, stari febrile si te medicinale etc.
URMASII LUI HIPOCRAT. intre anii 450 - 350 i.e.n., au alcatuit, tinand cont de
invatamintele maestrului, asa-numita COLECTIE HIPOCRATICA, (CORPUS
HIPOCRATICUS) ce continea aproximativ 70 de opere medicale, ca de exemplu:
\"Boala sacra\" (epilepsia), \"Regimul in maladiile acute\". \"Ranile corpului\".
\"Articulatiile\". \"Fracturile\", \"MEDICINA VECHE\'1. \"Aer, ape, locuri\",
precum si \"Aforismele lui Hipocratcs\".
Dupa ce in anul 335 i.e.n. ALEXANDRU MACEDON a reprimat rascoala initiata
de Teba, ocupand Grecia, centrele medicale, economice si politice s-au refugiat in
tarile apropiate. Astfel, la ALEXANDRIA, in Egipt, a luat fiinta ACADEMIA
STIINTIFICA,, cu celebra scoala de medicina ce a reprezentat o CULME A
MEDICINEl ANTICE, in frunte cu deosebitii medici HEROFIL (sec. 3-2 i.e.n.), si
ERASISTRAT (250 i.e.n.).
I. MEDICUL HEROPHILOS (sec. 4-3 i.e.n.) s-a impus prin elaborarea unor tratate
de larga circulatie in lumea antica intitulata: \"ANATOMIA\", Despre ochi\".
\"Despre puls\" in care este studiat cu deosebit interes \"Sistemul nervos\",
\"Sistemul circulator\", \"Intestinul (denumit duodeni si \"Aparatul uro-
genital\".Inainte de HARWEY WILLIAM (1578 - 1637) cu aproape 2000 de ani,
HEROPHILOS a facut prima distinctie neta intre artere si vene. subliniind ca
arterele transporta sange oxigenat. Tot el a recunoscut importanta celui de al 4-lea
ventricol cerebral si a descoperit totodata CALAMUSUL SCRIPTORIUS din
regiunea posterioara a BULBULUI RAHIDIAN, lasand importante date despre
MENINGE, despre ritmul pulsului si canalele chiliforme ale vaselor LIMFATICE.
S-a preocupat, de asemenea, de obstetrica, ginecologie si embriologie. A FOST
CEL MAI MARE ANATOMIST AL ANTICHITA,TII, descoperind rolul
ENCEFALULUI CA SEDIU AL GA,NDIRII si SENSIBILITA,TII. Totodata
precizeaza si originea nervilor din maduva spinarii, diferentiind NERI SENZITI
DE CEI MOTORI.
II. ERASISTRATOS (sec. 4-3 i.e.n.), pe de alta parte, a studiat calitatile NERLOR
CRANIENI si actiunea lor, cat si functiile inimii, a ficatului, a cailor respiratorii si
a culei biliare. Prin studiile sale efectuate pe cadavre a reusit sa deosebeasca
CIRCULATIA ARTERIALA, DE CEA VENOASA. Concomitent, s-a preocupat
si de modificarile morfo-patologige ce apar in PERICARDITA, si PLEUREZII.
A scris, de asemenea, tratate de anatomic si IGIENA,, precum si numeroase alte
lucrari cu referire la febre, HEMOPTIZIE si afectiuni cu localizare abdominala.
Este in mod sigur CREATORUL ANATOMIEI PATOLOGICE si al anatomiei ate
a omului cu cea a animalelor. in sistemul nervos a studiat circumvolutiunile
creierului la om si la animale. Sistemul cardio-vascular a fost, de asemenea,
investigat cu multa competenta anatomica, clinica si fiziologica, LA FEL SI
EPIGLOTA, GLOTA, DEGLUTIA. Date pretioase a elaborat in legatura cu
DIETA, BAILE, MASAJELE. Este primul care a remarcat ca numarul
circumvolujiunilor indica gradul de dezvoltare intelectuala.
Medicina greaca din Alexandria, deosebit de analitica si de pragmatica, s-a
indepartat, treptat, de conceptiile umorale, ca a reusit deosebite performante in
chirurgia timpului, ca de exemplu in amputatii si in tehnica de ligatura a vaselor.
III. Ultimul mare medic grec al antichitatii a fost GALEN (Galenos, Galcnus - 130-
200 e.n.) care, desi s-a nascut in Grecia, a trait de la varsta de 30 de ani la Roma,
unde s-a preocupat in afara medicinei si de matematica, filozofie si drept. El a pus
BAZELE ANATOMIEI UMANE. Practician de frunte, a lasat in literatura
medicala o seama de descoperiri, ca de exemplu: Luxatia Galen
(acromioclaviculara), Procedeul Galen (de reducere a luxatiei scapulohumerale),
Venele Galen si Tromboflemila venelor Galen. Cunoscut mai bine prin literatura in
limba latina din Evul Mediu, a fost dogmatizat in toata lumea crestina si in mod
special in medicina si in arta farmaceutica.In rezumat, medicina antica greaca si
umanitatea, in general, datoreaza foarte mult marilor medici precursori greci de o
deosebita importanta: Asclepios, Hipocratcs. Herophilos. Erasistrat si Galen.
Medicina greaca, desi nu s-a incadrat in totalitate niciodata intr-un singur curent
filozofic, a sustinut principiul lui Democrit de \"ATARAXIE\" (stare fara tulburari)
pe care 1-a preconizat ca IDEAL AL ETII, atat sufletesti, cat si trupesti.
Medicina Geto-Daca

Daco-getii au fost mentionati de autorii antici in 63 de lucrari
memorialistice. in care era subliniata importanta lor istorica. Valoarea acestora ca
popor, luati in ansamblul lor, reiese in mod special din aprecierea obiectiva a lui
IORDANES, romanizat ulterior, care scria ca: \"DECENEU (mare preot si cerege
al dacilor in secolul I i.c.n., deci pe timpul lui Burebista), i-a instruit pe daci,
facandu-j mult superiori celorlalte popoare\". PLATON. la randul lui, mentiona:
\"se spune ca doctorii regelui ZAMQLXTS (care ulterior a fost sanctificat)
stapanesc mestesugii! de a te face nemuritor\". E necesar sa sustinem ca in lumea
antica numele lui ZAMOLXIS nu era unul oarecare, ei reprezentand o eticheta de
referinta atat pentru HERODOT, cat si pentru DIODOR DIN SICILIA, care il
situeaza, pentru meritele sale deosebite, ALATURI DE CEI DOI CELEBRI
INTEMEIETORI DF MARI RELIGIT: ZARATUSTRA (Zoroastru) si MOI SE,
La ospetele-cursuri initiatice pe care le tinea ZAMOLXIS (\"fiind un om ca toti
oamenii\", dupa cum zicea Herodot), acest personaj istoric real aborda nu numai
misterele etii de apoi, ci si practicile culticc geto-dacice cu rol TAMADUITOR.
CONCEPTIA SA MEDICALA INTEGRTSTA (ne referim la Zamolxisl devansa
cu multe secole cele cunoscute despre om si imbolnari in epoca in care a trait. Ne-a
ramas ca un document peren apreciativul lui HERODOT (485 - 425 i.e.n.):
\"ZAMOLXIS ne spune ca dupa cum ochii nu pot fi tratati fara a tine scama de
cap, nici capul nu poate fi ingrijit fara a tine seama de corp, tot astfel trebuie sa
dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul, si iata pentru ce medicii greci nu se
pricep la cele mai multe boli, pentru ca ei, grecii, nu cunosc intregul pe care-l au de
ingrijit\", deoarece \"DACA ACEST INTREG ESTE BOLNAV PARTEA NU
POATE FI SANATOASA\". Apreciativele de mai sus le facea un mare grec,
profund patriot, cunoscator al medicinii prehipocratice si al medicinei egiptene,
mesopotamiene, etrusce si italice, care nu avea nici un motiv sa linguseasca pe
DACI. peosebit de venerat era zeul VINDECATOR de origine daca DARZOS. atat
pe timpul lui Decencu cat si al lui Dcccbal.
Dar medicina daco-getica nu se exercita numai la acest nivel superior. O scama
intreaga de sacerdoti si anahoreti (calugari-pustnici), numiti in antichitate
KLISTAI sau POLISTAI, isi ofereau ajutorul lor in tratarea diferitelor boli prin
metode diferite: vegetariene, contemplative, de abstinenta, si aceasta pe tot
teritoriul Daciei, cat si in cetatea de scaun SARMISEGETUZA, nume ce in limba
daca insemna \"cerate de palisade, construita pe stanci, la inaltime\". Dupa
lordanes si Iosephus Flaus (sec. I c.n.), acesti polistai erau in mod ificat initiati ca
medici.
Invocarea diferitelor zeitati cu rol ndecator facea parte din practica
SACERDOT1LOR-MEDIC1, ca de exemplu: era invocata zeita BENDIS a
farmecelor si a vrajilor, considerata \"Mama zeilor\" zeita a fertilitatitii.
GHEBELEIZIS, zeul furtunii, apoi zeita focului sacru (zeita inimii), zeul
razboiului si zeita IZVORULUI VIETII (a tamaduirilor).
Toate acestea se taceau tara a uita practicile ANIMISTE vencrative, legate de
serpi, cerbi, lupi, tapi de munte, grifoni, cat si vaioarea tamaduitoare a
AMULETELOR de argint, de bronz, de sticla, din cochilii de moluste marine si
dinti de mistret si de urs. O practica curenta era depunerea de catre Saccrdotii-
Medici si Pustnici-mcdici de ofrande la \"ALTARUL\" de andezit al zeului
SOARE.
Edent, din fondul de cunte dacice care ne-au parvenit, reiese ca un numar
impresionant de mare (cateva sute) se refereau la PLANTE MEDICINALE. De
aceea, nu ne surprinde faptul ca in secolul I e.n. medicul grec Dioscoride atribuie
FARMACOTECII DACICE un numar de 42 de te medicinale. Faptul ca la
Sarmisegetuza s-a gasit un important inventar de INSTRUMENTE MEDICALE
confirma realitatea ca medicina daco-gelica era la un inalt nivel in epoca antica.
Astfei, au fost depistate: o pensa de bronz de tipul PENSETELOR ANATOMICE,
un BISTURIU DE FIER, cutitase, o caseta de lemn pentru inventarul medical 5
ulcele pentru BALSAMURI si ALIFII, o placa mare din cenusa vulcanica
solidificata care, prin razuire (avea edente urme de razuire) da o pudra pe baza de
CARBONATI si SILICATI ce aveau un efect cicatrizam, absorbant si stimulant in
refacerea tesuturilor lezate.
Din aceeasi perioada, la CRISTESTI-MURES au fost descoperite forfedute
chirurgicale, in timp ce in BANAT s-au gasit bisturie si briciuri pentru operatie, iar
la GALATII BISTRITEI un mic fierastrau monomanual pentru trepanatii.
Un merit deosebit in studiul istoriei medicinei daco-gete 1-a adus
PALEONTOLOGIA prin analiza oaselor umane din neolitic, epoca bronzului si
epoca La Tene. Astfel a fost depistata la GHIMBES, judetul Mures, urma unei
FRACTURI de cubirus care, prin aplicarea de ATELE, s.a consolidat perfect. Tot
din acea perioada s-au gasit mai multe cranii care au fost deosebit de bine trepanate
si care s-au cicatrizat, lasandu-ne posibilitatea de a aprecia prin suprapunerea de
niveluri de osteosinteza varsta la care bolnai au fost operati (30 - 40 - 50 si 60 de
ani). De asemenea, prin aprecierea straturilor celulare s-a putut sili ca unii dintre
bolna au trait mai mult de 30 de ani din momentul interventiei chirurgicale. In
afara trepanatiei de la GHIMBES, pe teritoriul patriei noastre au mai fost depistate
14 atare operatii, localizate la SARATA-MONTEORU, RECEA DE MURES,
HODOCA, judetul Iasi, si la POIANA BARLADInca din epoca preromana,
tratamentul balnear si cu ape minerale a fost larg raspandit pe teritoriul patriei
noastre. Astfel, a fost apreciata apa termala de la GEOAGIU (Germisara -
\"germi\" = cald, \"sara\"- zar = apa in limba daca), HERCULANE (Ad.
MEDIAM), BAILE FELIX, SARATA MONTEORU, CALAN - HUNEDOARA
(AQUAE) ctc.
Pe teritoriul Daciei s-a impus si cultul ZEULUI TAMADUITOR ASCLEPIOS, in
special in Dobrogea de azi. Acestuia i s-au construit lacasuri de ndecare si
sanctuare care au ramas pana la sfarsitul antichitatii. Aceste lacasuri au supraetuit
multumita unui sacerdotiu a carui preocupare era aprofundarea cunostintelor de
medicina TEORETICA si EMPIRICA. Astfel, asemenea sanctuare s-au cladit si in
cetatea HISTRIA INCA DIN EPOCA ELENISTICA. in Dacia numarul
credinciosilor care-l omagiau pe Asclepios era destul de mare, in special in centrele
mai elevate. O importanta asemanatoare i se mai acorda si zeitei tamaduitoare
HYCElA, care adeseori era asociata cu ASCLEPIOS. Dupa toate probabilitatile,
acest cult medical a ajuns pana la ULPIA TRAIANA si APULUM in perioada de
inceput a formarii etnogenezei poporului roman.
Si in acele timpuri, ca de altfel intotdeauna, au existat \"BOLNAVI LIMITA\",
muribunzi carora medicina sacerdotala trebuia sa le na in ajutor prin oficierea unor
ritualuri cu rol PSIHOTERAPEUTIC, invocand credinta intr-o \"lume de apoi\",
mai fericita, sau cel putin atat de fericita ca in ata prezenta- Credinta intr-o lume
post-existentiala dadea mai multa incredere bolnavului in itorul sau. Aceasta
credinta tamaduitoare, in special a sufletului (o puternica psihoterapie), nu era o
exceptie la daco-geti, ea fiind \"iile tempoare\" recunoscuta in mod unanim de catre
egipteni, evrei, persi, celti si germani.
Dupa venirea romanilor, in mod normal nu s-a renuntat la stravechea medicinii
populara primitiva, la elementele ei empirice si magice. in etnogeneza poporului
roman s-a pastrat si credinta in zeul IZBAVITOR de boli ZAMOLXIS, cat si
credinta in zeul VINDECATOR D ARZOC, completati de ESCULAP, HYGEIA
Si HERCULE, carora bolnai insanatositi, in special prin tratamentele balneare, de
la AQUA, HERCULANUM, GEOAGIU, FELIX le inchinau altare de recunostinta
si lete votive (spre a le indeplini o mare dorinta), monumente aflate frecvent pe
valea Muresului. Medicii adusi de legiunile romane, pregatiti in \"orasul etern\" cu
cele mai noi principii hipocratice, se ocupau nu numai de militari, ci acordau
asistenta medicala si populatiei cile, ca de exemplu VALERIUS LONGINUS din
Legiunea a Vil-a Claudia din municipiul Drobeta, cat si AELIUS DECIMUS din
Legiunea I Criton. Dar, pe langa acestia, au insotit armatele romane si MEDICI
CIVILI practicieni, ca de exemplu TITUS RASCANIUS. Fiindca aparusera deja
unele specializari, ca de exemplu: chirurgi, oftalmologi, voi mentiona prezenta a
doi OCULISTI de prestigiu: TITUS ATTTUS DIVIXTUS si PUBLIUS
CORCOLOMUS, si toate acestea in secolul 2-3 al erei noastre.
In inventarele medicale daco-romane gasite la APULUM (Alba) si GARBAU
(Cluj) s-au gasit recipiente pentru COLIRURI si PASTE ndecatoare, chiurete,
stilete, baghete, pense, unele tipuri de eprubete, baloane de sticla si chiar o
PARAFA MEDICALA a oftalmologului PUBLIUS CORCOLONIUS.
Prezenta atator oftalmologi, cat si a unor instructiuni prind intrebuintarea
colirurilor si a pastelor, cuprinse in doua exemplare manuscrise sub numele de
SIGNACULA OCULARIORUM, denota interesul acordat acestor boli, cat si
faptul ca in acea perioada afectiunile oftalmologice: conjunctite, blerfarite, trahoma
nu erau o raritate, lucru constatat si in istoria medicala romana, greaca, cretana,
sumeriana, babiloniana, asiriana, cat si in cea egipteana.