PAGE 1

Universitatea Transilvania Braov

Facultatea de Inginerie Macanic




Nicolae BOIAN
Emilia CALEFARIU











Economie
Suport teoretic i aplicaii



















Editura Universitii Transilvania
Braov 2013
PAGE 2

CAP I INTRODUCERE IN ECONOMIE
Obiective:
- intelegerea obiectului i structurarea ei
- formarea unor principii generale economice
- formarea unei gandiri economice coerente asupra
principalelor probleme ale activitatii umane in decursul
timpului
- intelegerea legaturii intre practica economica i teoria
economica prin studiul curentelor economice in principalele
etape economice ale omenirii

1.1 Obiectul Economiei
Economia este o componenta a stiintelor economice care studiaza
sistemul activitatilor economice in integralitatea lui.
Prin sistemul activitatilor economice se intelege totalitatea activitatilor
care au ca scop producerea de bunuri economice (produse i servicii) cu
scopul satisfacerii necesitatilor de consum ale populatiei i realizarii de
profit.
In acceptiune moderna ECONOMIA este stiinta care studiaza modul in
care societatea administreaza resursele relativ rare pentru satisfacerea
nevoilor umane nelimitate ca numar i in continua diversificare
DEF: Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei,
teorii i doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele,
faptele i comportamentele economice, din judecatile de valoare
asupra acestora, precum i din tehnicile, metodele i procedeele de
masurare, evaluare, gestionare i de stimulare a activitatii
economice.
Dupa nivelul de structurare al activitatii economice se pot identifica:
- Microeconomia
- Macroeconomia
- Mondoeconomia

PAGE 3
DEF: Microeconomia este acea ramura a stiintei economice care
studiaza unitatile economice individuale, structurile i
comportamentele lor, precum i interactiunile dintre aceste unitati
elementare.
Ea cuprinde procesele, faptele,actele i comportamentele participantilor
individuali la activitatea economica(ex modul de stabilire al pretului la
un produs intr-o anumita zona)

DEF: Macroeconomia este acea ramura a stiintei economice care
cerceteaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate,
interdependentele dintre diferitele variabile globale ale economiei i
sistemul economic in totalitatea sa.
Se refera la grupe de subiecti omogene, degajate de comportamentele lor
individuale precum i intreaga economie privita ca agregat sau ca
sistem.

DEF: Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele i
comportamentele subiectilor economici i ale comunitatii
internationale privite att prin prisma legaturilor economice dintre
economiile nationale cat i ca intreg considerat la scara zonala sau
globala.
Functiile Economiei:
Instructiv-educativa in formarea unei gandiri
complexe, coerente cu privire la functionarea
economiei contemporane
Crearea unei viziuni economice asupra relatiei
dintre nevoi si resurse
Pregatire pentru celelalte discipline
economice prin crearea bazei gandirii
economice
Deprinderea limbajului si terminologiei
economice
PAGE 4
Intelegerea fenomenelor economice complexe
care afecteaza economia contemporana si mai
ales cea a tarilor in tranzitie
Deschiderea orizontului studentilor spre
delimitarea fenomenelor economice la nivel
micro si macro-economic, spre intelegerea
echilibrului dar mai ales a dezechilibrului
economic (crize economice, recesiune, somaj,
inflatie, deficit bugetar, balanta de plati, etc)

Principiile definitorii ale stiintei economice (dupa Gregory Mankiw)
1. Oamenii aleg. Orice bun se obtine prin renuntarea la alt
bun.
2. Costul de oportunitate: oamenii iau decizii dupa calculul
variantei sacrificate (la ce se renunta pentru a obtine un
anumit bun)
3. Oamenii rationali iau decizii pe baza analizei in termeni
marginali: oamenii decid favorabil intr-o situatie, doar
daca venitul marginal depaseste costul marginal.
4. Oamenii raspund la stimulente actionand in concordanta
cu interesele lor. Isi modifica comportamentul functie de
evolutia costurilor si veniturilor.
5. Specializarea, schimbul si comertul ii pot imbogati pe
toti. In ciuda competitiei dintre agentii economici,
specializarea si abilitatea de comercializare a produselor
aduce beneficii tuturor participantilor la lantul economic
producator, distribuitor, consumator.
6. Pietele sunt in general o forma buna de organizare a
activitatii economice. (teoria mainii invizibile a lui
Adam Smith)
7. Guvernele pot uneori sa imbunatateasca rezultatele
pietei(exceptii de la regula mainii invizibile) mai ales
in situatii de criza.
PAGE 5
8. Standardul de viata al unei tari depinde de capacitatea
acesteia de a produce bunuri economice in cantitatile si
calitatile corespunzatoare nevoilor, adica de
productivitatea realizata.
9. Preturile cresc cand guvernul tipareste prea multi bani.
Stabilitatea preturilor este invers proportionala cu inflatia.
10. Pe termen scurt societatea trebuie sa aleaga intre inflatie
si somaj.
1.2 Teoria economica, istoric, evolutie
Curentele economice s-au conturat in mare parte in perioade de criza
economica pe fondul inerentei unor schimbari majore in viata
economica a omenirii, in jurul lucrarilor unor economisti care incercau
sa dea o explicatie crizelor economice prin teorii proprii i argumente
valabile de cele mai multe ori doar in contextul vremii. Astfel
majoritatea economistilor au pacatuit, pe de o parte prin evidentierea
doar a greselilor si defectelor predecesorilor fara a aprecia limitele si
circumstantele istorice ale acestora, iar pe de alta parte prin absolutismul
ideilor proprii prezentate ca o evolutie neintrerupta de la eroare la
adevar.
Termenul de ECONOMIE POLITICA vine din limba greaca:
oikos=gospodarire, nomos=lege, polis=cetate si a fost utilizat prima oara
de Antoine de Montchrestien in Tratatul de Economie Politica din 1615.
De regula specialistii in domeniu evidentiaza 5 etape in evolutia gandirii
economice:
1. Perioada pre-Adamista care se constituie in teoriile precursorilor
lui Adam Smith si contine in principal teoriile mercantiliste si
fiziocrate.
Mercantilismul (Thomas Mun, David Hume, John Law) definit
astfel de Adam Smith atribuie rol predominant in dezvoltare
comertului si acumularii de bogatii. Din punct de vedere istoric,
mercantilismul este asociat perioadei marilor descoperiri geografice
iar sustinatorii acestor idei vedeau in comertul disproportionat, dar
foarte avantajos, cu lumea nouacheia succesului economic i al
iesirii din criza.
PAGE 6
Principalele trasaturi ale acestui curent sunt:
- dezvoltarea comertului exterior ca singura sursa
de scurgere spre interior de aur si argint
- promovarea industriilor prelucratoare de materii
prime ieftine din import
- taxe vamale protectioniste pentru descurajarea
importurilor de bunuri de consum
- incurajarea exporturilor de produse finite
- cresterea populatiei cu mentinerea nivelului
scazut al salarilor
- ideea ca balanta comerciala puternic
dezechilibrata in sens favorabil este esenta
prosperitatii nationale.
- bogatia consta in bani
Critici aduse curentului:
- o balanta comerciala nu se poate mentine
dezechilibrata pe o perioada indelungata, ea
reechilibrandu-se de la sine, in timp, prin
exportul sau importul de capital. A vinde scump si
a cumpara ieftin duce in final la o scurgere de
bani spre exterior ca urmare a diferentierii
preturilor, investitorii preferand preturile mai
scazute din afara zonei.
- comertul dezechilibrat duce in final la
pauperizarea vecinilor cu consecinte in plan
politic asupra statului bogat care se confrunta cu
alte pericole (migratia, infractionalitatea, etc)
- intarirea puterii statului care se implica tot mai
intens in viata economica i sociala a societatii
- stimularea acumularii si consumului in defavoarea
investitiei
Fiziocratii (Quesney) pun pe primul plan productia si reproductia,
cu forta de munca proprie a societatii, generatoare de surplusuri nete,
negand rolul comertului ca reactie impotriva politicilor mercantiliste
PAGE 7
ale predecesorilor (Colbert, Ludovic XIV). Istoric, perioada
corespunde celei de decadere a comertului cu lumea noua.
Noua lista de valori sustinuta de fiziocrati cuprindea:
- agricultura, ca generatoare de renta peste nivelul
salariilor si al deprecierii, este cel mai productiv
sector;
- conceptia statului stationar inchis in care totul
se recircula si genereaza plus valoare i care nu
are nevoie de comert exterior
- capitalul este important doar sub forma lui fixa, ca
teren in agricultura, sau sub forma capitalului
productiv si este nelimitat si inepuizabil (evident
se refera doar la agricultura)
Critici aduse curentului:
- comertul este neglijat si considerat nefolositor
deoarece nu produce surplusuri
- neglijati sunt si meseriasii si industriasii
considerati ca neproductivi.
- capitalul in sectorul neproductiv exista dar nu se
face nici o rezerva pentru inlocuirea lui.
2 Perioada clasica. Adam Smith si teoria industriala.
Curentul clasic s-a dezvoltat in Anglia in perioada revolutiei industriale
i poarta amprenta marilor inventii tehnice ca razboiul de tesut mecanic
sau motorul cu abur.
Principalele idei sunt cuprinse in lucrarea Avutia Natiunilor din 1776 a
lui Adam Smith care considera ca sursa de cretere a avutiei nationale
(venitul comunitatii) dezvoltarea economica pe baza progresului tehnic.
Principalele coordonate ale curentului, sunt:
- industria ofera o sansa mai mare de dezvoltare decat
agricultura;
- diviziunea muncii este considerata progres tehnic;
- schimbul este luat in considerare dar numai in natura,
rolul banilor fiind doar ca rata de schimb fara valoare de
intrebuintare.
PAGE 8
- valoarea marfii este data de pretul de cost neglijand rolul
cererii si ofertei in stabilirea pretului
- acumularea de capital este principala cauza a progresului
economic dar capitalul este vazut mai ales sub forma lui
circulanta a stocurilor de materii prime si semifabricate.
- liberalismul nelimitat al comertului. Omul neingradit isi
maximizeaza avutia in folosul comunitatii (teoria mainii
invizibile a libertatii naturale). Statul are doar 3
indatoriri: armata, justitia si intretinerea lucrarilor
publice.
- liberalismul uman, interpretat ca o manifestare a
personalitatii proprii, descatusate de orice alte
constrangeri, in folosul propriu al persoanei si implicit al
natiunii. Egoismul individual poate fi germenele
bunatatii colective
3 Perioada marginalistilor (secXIX si XX, F. List)
Principiul diminuarii utilitatii marginale sta la baza noului tip de
microeconomie statica. Problema economiei este fiind data o anumita
populatie , cu diferite nevoi si capacitati productive, avand in posesia sa
anumite terenuri si alte resurse materiale, este necesar sa se stabileasca
modalitatea de angajare a fortei de munca care sa maximalizeze
utilitatea produsului; in speta, scopul alocarii resurselor este obtinerea
de efecte maxime intr-un anumit mediu de piata dat.
Caracteristicile teoriei marginale:
- conferirea rolului predominant in economie matematicii
- functiile economiei devin functii diferentiale continue,
principiul fiind asocierea valoriilor functiilor care
realizeaza pozitia optima, adica, cu cea mai mare valoare
posibila a rezultatului. Rezultatul poate fi profitul,
utilitatea, productia, etc.
- problema alocarii resurselor pe baze stiintifice, adica,
impartirea unei cantitati fixe de lucruri, utile si in
concurenta, astfel incat castigul transferului sa fie maxim
(ex: alocarea bugetara)
PAGE 9
4 Perioada keynesiana (1920-1970 John Maynard Keynes, Teoria
generala a ocuparii mainii de lucru, a dabanzii si a banilor
Teoria s-a dezvoltat in perioada interbelica pe fondul crizei
economice de dupa primul razboi mondial in special in
Germania ca urmare a conditiilor grele impuse acesteia prin tratatul
de la Versailles. Keynes a urmarit principalele fenomene economice
manifestate in Europa dupa razboi precum: somajul, inflatia,
instabilitatea financiara, etc. Meritul lui Keynes este imens i greu de
evaluat in dezvoltarea generala a teoriei economice.
Principalele idei ale teoriei sunt:
- ipoteza venitului absolut conform careia consumul este influentat
direct de nivelul venitului disponibil
- moneda poseda in afara rolului de schimb de produse pe cel de
valoare proprie ea putand fi stocata i multiplicata cu scop de
conservare a bogatiei sau speculativ, de multiplicare a ei.
- nivelul dobanzii este determinat de cererea i oferta de moneda
pe piata iar consumul i investitiile au o reactie redusa la
modificarile ratei dobanzii, ele fiind influentate mai mult de
raportul intre inclinatia spre economii i preferinta spre
lichiditate a populatiei.
- scaderea cererii de produse pe piata este principala cauza a
somajului iar starea de subutilizare a fortei de munca este
normala i permite echilibrarea venitului national
5 Teorii moderne 1980-2002. Este greu de conturat un sablon sau
stabilirea unei evolutii a stiintei economice
Caracteristici generale:
- cresterea considerabila a volumului informatiilor, datelor
statistice ceea ce a dus la necesitatea aparitiei de noi tehnici de
analiza pe baza indicatorilor comparati
- profesionalizarea accentuata a economistilor i adancirea
procesului de specializare al acestora



PAGE 10
Exercitii recapitulative

1. Folosindu-va de definitiile Micro economiei, Macroeconomiei i
Mondoeconomiei, incercati incadrarea urmatoarelor concepte in
ramura care le studiaza: client, pret, salariu, somaj, inflatie,
Banca Nationala, Banca Mondiala, FMI, globalizare.
2. Explicati diferentele de opinie ale mercantilistilor i fiziocratilor
referitor la: comert exterior, agricultura, capital
3. Explicati geneza titlului cartii Avutia natiunilor a lui Adam
Smith.
4. Explicati teoria mainii invizibile a lui Adam Smith referitor la
piata nationala.
5. Evidentiati in trei idei, esenta gandirii marginaliste
6. Explicati in ce consta noutatea teoriei lui Keynes referitor la
moneda i piata monetara.


PAGE 11
CAP II FUNDAMENTELE ACTIVITATII ECONOMICE

Obiective:
- identificarea principala problema a economiei in toate societatile
umane, cea a tensiunii dintre nevoi i resurse
- intelegerea notiunii de cost de oportunitate
- intelegerea factorilor de productie ca forma a resurselor
economice i a combinarii lor conform legii randamentelor
neproportionale
- insusirea notiunilor de cost de productie
- definirea pragului de rentabilitate ca metoda de optimizare a
costurilor

2.1 Nevoi umane, resurse economice
Nevoile umane sunt: preferinte, dorinte, asteptari ale oamenilor de a
avea, de a fi, de a sti (in general, fiziologice, afective, intelectuale)
Din punct de vedere economic, nevoile sunt asimilate bunurilor si servicilor
care pot fi cumparate si consumate in cantitati limitate.
Caracteristici ale nevoilor umane:
- sunt determinate sau conditionate de factori de ordin
social sau economic
- sunt nelimitate ca numar ca urmare a principiului
regenerarii in urma consumului
- sunt limitate in capacitate in sensul saturatiei pe masura
consumului
- sunt supuse concurentei in sensul ca extinderea uneia se
face in defavoarea alteia si in final substitutia ei
- complementaritatea lor in sensul ca o nevoie atrage alte
nevoi (turismul atrage masini performante)
- satisfacerea momentana prin consum (spre deosebire de
viciu care se reghenereaza rapid)
- vizibilitatea lor permanenta. Nevoile devin perceptibile
pe masura vizualizarii sau intuitiei lor.
PAGE 12
Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor
utilizabile la producerea de bunuri economice (bunuri materiale + servicii)
Tipuri de resurse:
1. naturale, cea mai mare parte
2. umane
3. informationale
Caracteristici ale resurselor:
- raritatea (limitarea), generala si absoluta, fata de penurie
care este momentana. In sens economic limitarea este
realizata prin pretin sensul ca, chiar la un pret = 0,
resursele nu sunt in masura sa satisfaca toate nevoile
manifestate prin cerere pe piata.
- diversificarea permanenta
- invizibilitatea temporara a resurselor in sensul existentei
acestora dar necunoasterii utilizarii lor ( telepatia)
Legea raritatii care guverneaza viata economica in ansamblul ei arata
ca: volumul, structurile si caliatea resurselor evolueaza mai lent ca volumul,
structurile sau intensitatile nevoilor umane;altfel spus, resursele sunt rare,
nelimitate fata de nevoi care sunt nelimitate. Legea raritatii este cea care a
stat si sta la baza dezvoltarii omenirii prin efectul ei catalizator de resurse in
vederea autodepasirii individuale.
Pentru un om resursele sunt veniturile lui, abilitatile sale intelectuale, si
informatiile de care dispune. Nevoile sale sunt reprezentate de bunurile si
serviciile pe care vrea sa le consume.
Consecinte ale legii raritatii:
- preocuparea permanenta a unitatilor economice pentru
micsorarea distantei dintre nevoi si resurse prin
eficientizarea procesului de productie
- economisirea resurselor rare (scumpe) si inlocuirea lor
cu alte resurse mai puin rare (ieftine)
Realizarea acestor deziderate se face pe baza unor calcule economice de
rationalitate complectate si cu alte criterii nu neaparat economice.
Un exemplu de calcul economic de alegere a variantei optime intre nevoi si
resurse este Costul de oportunitate sau al sansei sacrificate care consta
PAGE 13
in pretuirea acordata celei mai bune sanse sacrificate in luarea unei decizii
economice (productive, investitional, etc) Acest calcul evalueaza castigul
obtinut prin pierderea celei mai bune din variantele sacrificate.
EX: frotiera posibilitatilor de productie
O tara produce doar doua produse economice: alimente (A) i haine
(H). Economia tarii poate aloca resursele de care dispune in realizarea
celor doua produse in mod egal sau diferentiat dar nu poate depasi
posibilitatile de productie (resursele) existente. Cu resursele existente
economia poate produce in conditii de maxima eficienta 50 um alimente sau
100 um haine
Grafic, situatia se prezinta astfel:
A
50 frontiera posibilitatilor de productie (FPP)
Y
25 M
X
50 100 H
Toate punctele de pe linia care semnifica frontiera posibilitatilor de
productie reprezinta combinatii de produse A i H pe care le poate
produce economia tarii cand sunt utilizate cu maxima eficienta toate
resursele ei. In exemplul de mai sus, in punctul M se pot realiza 25 um
alimente i 50 um haine. Toate punctele X aflate sub FPP reprezinta
combinatii care nu utilizeaza toate resursele disponibile sau le utilizeaza cu
eficienta scazuta. Punctele aflate deasupra FPP reprezinta combinatii care
care nu pot fi realizate.
In practica alegerea punctului optim de combinare este similara
eficientizarii si economisirii resurselor. Aceasa preocupare este
primordiala pentru conducerea unei societati comerciale de ea depinzand
rezultatele economice ale societatii, respectiv obtinerea de profit.

PAGE 14
2.2 Factorii de productie
DEF (dupa JB Say)
Factorii de productie sunt resurse economice atrase in circuitul
economic, aflate in miscare ca fluxuri, cu scopul producerii de bunuri
economice.

Say identifica 3 factori de productie:
1. Munca, ca actiune constienta umana cu un anumit scop.
2. Natura, substanta si conditiile materiale primare.
3. Capitalul reprezentand ansamblul bunurilor reproductibile,
rezultat al unei activitati anterioare, utilizat in producerea de
bunuri economice.
Capitalul este perceput prin cele doua forme ale sale:
Capitalul tehnic care la randul lui poate fi:
- fix , care participa la mai multe cicluri de productie, se
consuma treptat si se inlocuieste periodic; are o structura
materiala: masini, utilaje, cladiri, terenuri, etc; consumul
treptat se datoreaza uzurii care poate fi fizica sau morala
deteminata de progresul tehnic. Recuperarea pierderilor
provenite din uzura se face pe seama amortizarii. Cota de
amortizare depinde de cheltuielile cu achizitia si punerea
in functiune a utilajului iar rata amortizarii depinde de
durata de functionare preconizata. Fondul de amortizare
astfel creat se foloseste la inlocuirea capitalului uzat, la
reparatiile capitale, la modernizarea lui, etc.
- circulant, se consuma in cadrul unui singur ciclu de
productie
Capital valoric se prezinta sub forma aportului de moneda sau titluri
de valoare, prin investitii directe ale actionarilor sau prin credite
luate de la banci. Caracteristic acestuia este transformarea lui in
capital tehnic pentru sustinerea activitatii economice, stocarea lui in
vederea sporirii prin dobanzi sau investirea directa in scopul
obtinerii de profit.

PAGE 15
Combinarea factorilor de productie
Combinatia cea mai favorabila a factorilor de productie contribuie la
obtinerea efectelor maxime ale activitatii economice.
Combinarea factorilor de productie reprezinta modul specific de unire a
acestora sub aspect atat cantitativ cat si calitativ.
Varianta de combinare utilizata poarta denumirea de functie de productie.
Un exemplu de combinare a factorilor de productie munca L i kapital K
este functia Cobb-Douglas:
Q = AK
a
L
b

unde :
Q=productia
A=constanta specifica fiecarei economii nationale
K=capitalul utilizat
L=munca utilizata
a,b= coeficienti ai ponderii factorilor de productie in
volumul productiei.
Pe timp scurt, in general, functia de productie nu implica decat modificarea
unui singur factor. Ex: cresterea momentana a productiei folosind acelasi
capital. Modul in care se combina un factor fix cu unul posibil de variat a
fost sintetizat in legea randamentelor neproportionale formulata de
TURGOT si preluata si de alti economisti (Ricardo, Stuart Mill)
DEF: daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi
factori de productie din care unul constant, cantitatea de factor variabil
nu poate fi crescuta constant fara a se diminua volumul de productie
suplimentar realizat si aceasta deoarece un numar tot mai mare de
factori variabili se combina cu o parte din ce in ce mai scazuta de factor
fix.
Ex: in agricultura, pe o suprafata de teren fixa, randamentul maxim se
obtine utilizand un anumit numar de lucratori platiti la o anumita productie
determinata de conditiile tehnice ale culturilor. Orice crestere a numarului
de salariati si implicit a productiei peste valoarea optima va duce la
cresterea pretului produselor ca urmare a platilor suplimentare efectate.
PAGE 16
Astfel productia marginala incepe sa scada si implicit randamentul
economic desi productia totala creste.
P X
2
P
mg
X
1
P
M
X
1
X
2


0 X 0
X
P = produsul total realizat prin utilizarea factorului variabil de
productie X
X= factorul variabil de productie
P
mg
= produsul marginal, adica produsul suplimentar realizata la
sporirea factorului de productie X cu o unitate. Matematic, P
mg
=
(P
1
-P
0
):(X
1
-X
0
)
P
M
= produsul mediu realizat.
Asa cum se observa, la cresterea factorului variabil din 0 in punctul X
1
,
produsul creste accelerat i implicit produsul marginal care excede produsul
mediu. In punctul X
1
se atinge valoarea maxima a produsului marginal. Intre
X
1
i X
2
produsul marginal incepe sa descreasca concomitent cu scaderea
vitezei de cretere a produsului total in timp ce produsul mediu continua sa
creasca usor. In punctul X
2
produsul marginal este egal cu produsul mediu
iar produsul total are valoarea maxima. X
2
este punctul de maxima
eficienta al productiei i se caracterizeaza prin ecuatia P
mg
= P
M
. Daca
factorul X creste in continuare, produsul marginal i cel mediu scad i ele in
timp ce produsul total se mentine aproape constant. La scaderea produsului
total, produsul marginal ia valori negative.
Legea randamentelor neproportionale este foarte utila intelegerii
fenomenelor legate de combinarea optima a factorilor de productie dar in
practica este valabila doar in anumite conditii:
- factorii de productie sunt omogeni
- starea tehnica a productiei este constanta
- produsul realizat este omogen i de masa
Rezultatul combinarii factorilor de productie se apreciaza prin
productivitate sau randament.
PAGE 17
Matematic, productivitatea se exprima prin relatia
W=Q/X
W= productivitatea medie
Q= productia obtinuta
X= cantitatea de factor de productie utilizata
Productivitatea este in esenta un raport intre cantitatea de bogatie produsa si
cantitatea de resurse absorbite in procesul producerii ei.
Productivitatea poate fi exprimata fizic sau valoric
Dupa natura factorului de productie utilizat, productivitatea poate finaturala,
a muncii sau a capitalului.
Productivitatea globala a tuturor factorilor de productie este greu de
determinat datorita caracterului complex al influentelor particulare ale
factorilor. De aceea in analiza microeconomica traditionala, se urmareste
productivitatea a cate unui singur factor de productie. Se poate defini astfel
o productivitate a muncii, a capitalului, etc.
Factorii care influenteaza productivitatea:
- naturali (clima, teren, zacaminte)
- tehnici (nivelul tehnic, tehnologic)
- economici (organizarea productiei, salarile)
- sociali (conditiile de munca si viata, legislatia civila,
nivelul intelectual)
- psihologici (climatul de munca, satisfactia muncii)
- progresul stiintific si tehnic (CAD/CAM)
- managementul productiei
Cresterea productivitatii contribuie la:
- economisirea factorilor de productie consumati
- reducerea costului de productie
- cresterea competitivitatii bunurilor
- cresterea profiturilor
- cresterea salarilor
- economia de timp si cresterea timpului liber


PAGE 18
2.3 Elemente de cost
DEF: Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate
de catre o intreprindere pentru functionarea ei.
Costul este o expresie baneasca a consumului de factori de productie in
procesul economic cuprinzand activitatile deproductie efectiva, desfacere,
regie proprie, reclama, pregatire, etc
Functiile costului in economie:
- instrument economic in luarea decizilor manageriale
- element de comparatie intre intreprinderi concurente
- element primordial in demararea unei afaceri
- element de baza in calculele de eficienta economica
bazate pe relatia cost-pret de vanzare
Tipuri de cost:
- Costuri fixe(CF): reflecta cheltuielile intreprinderii care
sunt independente de variatia volumul productiei intre
anumite limite. Astfel de costuri sunt: amortizarea
capitalului fix, chiriile, salariile fixe sau in regie, costul
utilitatilor care nu poate fi identificat pe produs
(iluminatul halei, apa menajera, incalzirea halei, etc)
Existenta unor limite ale volumului productiei este direct
legata de capacitatea de productie care peste anumite
limite trebuie sporita adaugand astfel noi costuri fixe
celor vechi. Costurile fixe variaza astfel in trepte fiind
cunoscute i sub denumirea de costuri fixe palier.
- Costuri variabile(CV):reflecta cheltuielile intreprinderii
care se modifica in functie de volumul productiei. Astfel
de costuri sunt: costul materiilor prime, materialelor,
utilitatilor care se pot identifica direct in costul
produsului (energia, apa, aburul consumate direct in
procesul de productie), salariile directe sau in acord, etc
- Costul total(CT): reprezinta suma costurilor fixe i
variabile; CT=CF+CV
- Costul mediu(CM) care poate fi la randul lui fix, variabil
sau total CM=CF,V,T : Q unde Q= productia realizata
PAGE 19
- Cost marginal(C
mg
) reprezinta sporul de cost total
necesar obtinerii unei unitati suplimentare de productie
C
mg
=ACT: AQ=ACV/AQ
Minimizarea costului reprezinta problema de baza la nivel microeconomic
fiind considerata una din cheile maximizarii profitului. Din aceest motiv
este necesara cunoasterea in detaliu a relatiilor intre costuri, a relatiilor intre
costuri i venituri i intre costuri i productivitate.
Relatia dintre costul total mediu (CTM) i costul marginal (C
mg
) este o
relatie matematica intre o valoare medie i una marginala. Aceasta relatie se
caracterizeaza prin:
- C
mg
creste i descreste mai accentuat dect CTM
- C
mg
este in general mai mic dectCTM dar il egalizeaza
la valoarea minima a acestuia.
- cand C
mg
ramane constant, CTM ramane i el constant
- pe termen lung, C
mg
i CTM sunt egale i constante daca
pretul factorilor de productie ramane constant i costul
total al acestora variaza direct proportional cu productia.
Grafic, simplificat, relatia dintre costul marginal i cel total mediu se
prezinta astfel:
C
mg

CTM C
mg


CM
Q
Relatia generala intre costul total i venituri poate fi reprezentata grafic
astfel:
CT P
2
V
Curba costurilor totale (CT)
CA

P
1

CF Curba veniturilor (V)
Q
PAGE 20
In general, curba costurilor totale CT, are 2 portiuni principale:
CF-CA costurile totale cresc aproape constant cu volumul productiei. Peste
acest nivel al productiei, costurile cresc mai rapid ca urmare a limitelor
tehnice i tehnologice ale productiei randamentul utilizarii factorilor de
productie fiind in continua scadere.
Veniturile din vanzarea produselor fabricate au o evolutie liniara functie de
cantitate, inclinatia dreptei fiind data de pret: V=QxP. Veniturile egalizeaza
costurile in punctul P
1
dupa care diferenta intre venituri i cheltuieli creste
pana in punctul CA de maxima eficienta. Ca urmare a cresterii mai rapide a
costurilor dect a veniturilor, in punctul P
2
din nou se egalizeaza costurile cu
veniturile dupa care, la o productie i mai mare, costurile devin din nou
superioare veniturilor.
Costul total mediu si cel marginal se afla in raport de inversa
proportionalitate fata de productivitate la un pret dat al factorilor de
productie.
P
mg
P
mg
PM PM


Q
C
mg
C
mg
CM CM


Q

Daca se presupune ca factor variabil munca atunci costul marginal este
sporul de cost al muncii asociat la o variatie marginala a productiei iar
productivitatea marginala (P
mg
) este productia suplimentara asociata la o
unitate suplimentara de munca. Ca urmare, la un salariu dat, costul mediu al
muncii se afla in raport invers proportional cu productivitatea medie (PM) a
muncii iar costul marginal in raport invers proportional cu productivitatea
marginala a muncii.
PAGE 21
Curbele de cost marginal i cost mediu se intersecteaza in punctul in care
costul mediu este minim iar cele de productivitate in punctul de maxim.

Comportamentul producatorului si reducerea costului
Optimul producatorului presupune obtinerea maximului de eficienta cu
costuri minime. Nu totdeauna marirea productiei inseamna si majorarea
profitului. Marirea productiei trebuie realizata pe baza cresterii
randamentului si nu prin suplimentarea consumului de factori. Analiza pe
baza costului este esentiala in luarea deciziei de marire a productiei. Exista
astfel doua deziderate care trebuie indeplinite simultan:
- maximizarea profitului: producatorul urmareste realizarea
unui volum de produse care sa-i asigure un profit maxim.
Profitul maxim inseamna diferenta maxima intre venituri
totale (VT) i costuri totale (CT).
P
r
=VT-CT; valoarea maxima se obtine cand prima
derivata =0
AP: AQ =0; AVT: AQ - ACT: AQ =0; AVT:
AQ = ACT: AQ
V
mg
= C
mg

- optimizarea productiei: volumul de productie optim este
cel la care cresterea suplimentara a productiei conduce la
o majorare minima a costului mediu, adica cel in care
costul marginal este egal cu costul mediu total iar acesta
ia valoarea minima.Acest deziderat tine de conditiile
tehnologice de fabricatie, de performantele utilajelor i
oamenilor, de calitatea produselor i de aceea trebuie bine
cunoscute curbele reale de costuri pentru a sti cat de
departe se poate impinge volumul de productie fara
afectarea calitatii i eficientei.
Metoda pragului de rentabilitate reprezinta o aplicatie practica de mare
raspandire care permite determinarea volumului minim de productie al
intreprinderii. Grafic, metoda se prezinta astfel:
PAGE 22
VT
CF VT CT
CV

PR
CF

Q
Pierdere Q
min
Profit
In esenta metoda urmareste calculul cantitatii minime Q
min
care trebuie
realizata astfel ca societatea sa isi acopere costurile.
Acesta indica volumul minim al productiei (Q
min
) sau al cifrei de afaceri de
la care in sus se obtine profit.
In acest punct, incasarile totale obtinute din vanzarea produselor respective
sunt egale cu costul total(CT) iar profitul este nul.
VT = CT; VT = CF+CV; PxQ
min
= CF + Q
min
xCV
u
; unde CV
u
=
costuri variabile unitare
Q
min
= CF : (P CV
u
)
Pragul de rentabilitate nu este un tel de atins ci un punct critic de
avertisment care trebuie depasit repede.
Un alt model luat in considerare de producatori in optimizarea utilizarii
resurselor de care dispune este metoda curbelor de izoprodus care exprima
ansamblul combinarilor de munca (L) i capital (K) care, la o stare data a
tehnicii, asigura obtinerea aceleiasi cantitati de produse.
K Dreapta izocost


Q
3

Q
2

Q
1

L

Dreapta de buget sau izocost indica limita resurselor disponibile (K,L)ce pot
fi utilizate la un moment dat in intreprindere. Curbele Q
1
, Q
2
, Q
3
, sunt curbe
PAGE 23
care determina acelasi volum de productie in diferite variante de combinare
a factorilor de productie (curbe izocuante).
Optimul productiei Q
2
se obtine in punctul tangent dintre dreapta izocost i
cea mai apropiata izocuanta. Varianta de productie Q
1
se obtine cu un buget
mai mic dar ineficient utilizat iar varianta Q
3
necesita un buget excedentar.
Metoda este folosita cu succes de intreprinderile care au un grad inalt de
analiza a factorilor de productie.
Elemente esentiale in activitatea de reducere a costurilor:
- alegerea procesului tehnologic cel mai eficient din punct
de vedere tehnic, economic, ecologic.
- cumpararea de factori de productie de calitate i la pretul
cel mai mic.
- micsorarea consumului de factori de productie pe unitate
de produs prin marirea randamentului lor.
- asigurarea reducerii costurilor in toate domeniile nu
numai in cel productiv (cercetare, gestiune, conducere)
- utilizarea resurselor disponibile, accesibile
- inlocuirea produselor care genereaza consumuri ridicate
de resurse cu alte produse mai economice.

Exercitii recapitulative
1. Explicati afirmatia Legea raritatii este cea care a stat si sta la
baza dezvoltarii omenirii prin prisma tensiunii dintre nevoi i
resurse
2. Dati un exemplu din activitatea dvs. referitor la costul de
oportunitate
3. Enumerati i explicati factorii de productie dupa JB Say
4. Cum functioneaza legea randamentelor neproportionale in
activitatea unui atelier de ceramica ?
5. Dati cateva exemple de factori care influenteaza productivitatea
activitatii de cercetare-proiectare. Incercati gruparea lor pe
categorii.
6. Identificati costurile fixe i variabile din urmatoarea lista a unei
societati de binefacere, azil de batrani : chiria spatiului, costul
PAGE 24
incalzirii camerelor, costul iluminatului, costul hranei
pacientilor, costul medicamentelor, costul spalatului lenjeriei,
costul reparatiilor interioare, costul zugravelii, costul
personalului medical angajat permanent, costul asistentei
medicale periodice de specialitate, amortizarea mijloacelor fixe.
7. Variatia costului total (CT) fata de cantitate (Q) este:
CT=10+2Q. Sa se calculeze tabelar valorile CT, CM, C
mg
pentru
valori ale lui Q de la 1 la 8
PAGE 25
CAP III CEREREA, OFERTA, PIATA I CONCURENTA

Obiective:
- intelegerea relatiei dintre cerere, oferta i pret pe piata
bunurilor, i a factorilor care influenteaza aceasta relatie
- locul i rolul pietelor in economie, variabilele i structura
pietelor
- caracteristicile pietelor atomizate, monopoliste i oligopoliste
- identificarea rolului i importantei pretului in functionarea
pietelor de bunuri, politicilor guvernamentale de preturi
3.1 Cererea
Cererea de produse economice deriva din dorinta de satisfacere a unor nevoi
de consum pe baza legii raritatii. Ea este dependenta in structura de
comportamentul consumatorilor.
DEF: Cererea reprezinta o cantitate de produse economice pe care
cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un anumit nivel de pret
cunoscut, intr-o anumita perioada limitata de timp.
Cererea poate fi exprimata sub forma cantitatii maxime cerute la un anumit
pret dar i
prin prisma pretului maxim care poate fi platit pentru o anumita cantitate de
produse necesare, ca de exemplu: paine, lapte, energie, etc.
Legea cererii: intre cererea de produse si pretul acestora exista o
legatura de cauzalitate invers proportionala, in sensul ca majorarea pretului
unui produs, la un anumit nivel al cererii, atrage dupa sine reducerea intr-o
masura mai mare sau mai mica a cererii pentru acel produs pe baza legii
alocarii resurselor. Legea este general valabila, existand insa si exceptii de
la ea in special in domeniul produselor de stricta necesitate la care o
majorare a pretului poate atrage dupa sine o crestere a cererii. Acest
fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul Giffen se explica prin
cele 2 efecte generale ale cresterii pretului unui bun:
1. efectul de substitutie; cererea de bunuri substituibile
2. efectul de reducere a venitului consumatorilor.
PAGE 26
Astfel exista unele produse, de regula inferioare, greu substituibile a caror
majorare de pret, in conditiile reducerii mai accentuate a veniturilor,
conduce la o majorare a cererii. Ex: in perioadele de saracie,de reducere a
veniturilor, o majorare a pretului la paine atrage dupa sine cresterea
cererii pentru paine ca urmare a renuntarii la alte produse mai usor
substituibile.
Pe piata, efectul acestei legi trebuie urmarit la produse omogene din punct
de vedere calitativ si al costului de oportunitate.
Ex, poate creste intr-o perioada cererea de produse mai scumpe in retelele
de magazine cash & carry ca urmare a ponderii importante in pretul
produsului a costului de oportunitate pe care consumatorii sunt dipusi sa-l
plateasca pentru economie de timp.
Relatia de cauzalitate intre cerere si pret se exprima matematic printr-o
functie de tipul:
Q
c
= K
c
-P
c
x
unde:
K
c
= constanta ce defineste cererea maxima de produse de un anumit
tip manifestata intr-un anumit moment pe o piata
x= factor de elasticitate a cererii cu pretul

P

Curba cererii



Q
Graficul poarta denumirea de Curba cererii. Pentru simplificare, se
considera x=1, i cererea se przinta sub forma unei drepte
Cresterea cererii pe piata unui produs in functie de alti factori, dect pretul,
determina modificarea curbei in sensul deplasarii acesteia pe dreapta de
izopret.
PAGE 27
P

P
0



Q
0
Q
1
Q
2
Q
Factorii care contribuie la modificarea cererii, altii decat pretul lor, sunt:
modificarea veniturilor consumatorilor
o relatie de cauzalitate directa in sensul ca veniturile in cretere
sporesc cererea iar cele in scadere comprima cererea
modificarea preturilor altor produse
o daca produsele sunt substituibile, scaderea pretului la un
produs conduce la cresterea cererii pentru acel produs i
genereaza scaderea cererii pentru produsul de substitutie
o daca produsele sunt complementare, scaderea pretului la un
produs conduce la cresterea cererii pentru acel produs i
genereaza cresterea cererii pentru produsul complementar
modificarea numarului de cumparatori
o cresterea numarului de cumparatori genereaza cresterea
cererii
modificarea preferintelor consumatorilor; un rol important revenind
reclamei
informatiile si previziunile
Sensibilitatea cererii la modificarea pretului se apreciaza prin coeficientul
elasticitatii cererii fata de pret.
1
1
1
1
0
1
0
1
0
0 1
0
0 1
0
0

=
A
A
=
p
c
c
c
c
c
c
c c
c
c c
c
c
c
c
ecp
r
r
P
P
Q
Q
P
P P
Q
Q Q
P
P
Q
Q
K
unde: Q
c1
= cererea la preul P
c1
; Q
c0
=cererea la preul P
c0
r
c
= rata cererii; r
p
= rata preului
In functie de valorile acestui coeficient putem avea:
PAGE 28
- cerere elastica, cand K
ec/p
este supraunitar; dreapta cererii
este mai aproape de orizontala, i o variatie mica de pret
produce modificari importante ale cererii
P
P
0
P
1

Q
Q
0
Q
1

- cerere unitara, cand K
ec/p
este unitar; dreapta cererii este
la 45
0

P

Q

- cerere inelastica, cand K
ec/p
este subunitar

, dreapta cererii
este mai aproape de verticala i o variatie importanta a
pretului produce efecte mici asupra cererii.
P
P
0

P
1

Q
0
Q
1
Q

Din punct de vedere al coeficientului de elasticitate al cererii fata de pret,
produsele se clasifica in:
produse normale, K
ecp
cuprins intre 0 si 1
produse inferioare, K
ecp
negativ (vezi paradoxul Giffen)
produse constante, K
ecp
=1
produse superioare, K
ecp
supraunitar

Modificarea cererii functie de venit se apreciaza prin coeficientul
elasticitatii cererii fata de venit.
PAGE 29
1
1
1
1
0
1
0
1
0
0 1
0
0 1
0
0

=
A
A
=
v
c c
c
c
c c
c
c
ecv
r
r
V
V
Q
Q
V
V V
Q
Q Q
V
V
Q
Q
K
In functie de valorile K
ecv,
putem avea situatiile:
K
ecv,
>1; cererea este elastica fata de venit, adica, cererea variaza mai mult
ca venitul
K
ecv
<1 , cererea este inelastica sau rigida fata de venit, adica, variaza mai
puin ca venitul
Produsele normale si superioare deplaseaza curba cererii spre dreapta la o
crestere a venitului in timp ce produsele inferioare deplaseaza curba cererii
spre stanga.
Factorii elasticitatii cererii fata de pret:
ponderea in venit a cheltuielilor cu un anumit bun. Cu cat ponderea
este mai mare cu atat K
ec/p
este mai mare.
Gradul de substituire a bunurilor. Cu cat gradul de substituibilitate
este mai ridicat cu atat K
ec/p
este mai ridicat
Necesitatea in consum. Cu cat necesitatea este mai mare cu atat K
ec/p
este mai mic.
Cunoasterea elasticitatii cererii la un anumit produs este foarte importanta in
procesul decizional.
Ex: Nu o sa luam masura reducerii de pret la un produs cu elasticitate
redusa deoarece efectele asupra vanzarilor sunt mici.

3.2 Oferta
DEF: Oferta reprezinta cantitatea de produse economice pe care
producatorii o ofera la vanzare la un anumit nivel de pret cunoscut,
intr-o anumita perioada limitata de timp.
In evaluarea notiunii de cerere trebuie facuta diferenta intre cantitatea
oferita la vanzare si cea vanduta efectiv. Din acest punct de vedere oferta
trebuie vazuta ca fiind cantitatea maxima oferita la un anumit pret.
Legea ofertei: intre oferta de produse si pretul acestora exista o
legatura de cauzalitate direct proportionala, in sensul ca majorarea pretului
PAGE 30
unui produs, la un anumit nivel al cererii, atrage dupa sine cresterea intr-o
masura mai mare sau mai mica a ofertei pentru acel produs.
Relatia de cauzalitate intre oferta si pret se exprima matematic
printr-o functie de tipul:
Q
o
= K
o
+P
o
y
unde:
K
o
= constanta ce defineste oferta maxima de produse de un anumit
tip manifestata intr-un anumit moment pe o piata
y= factor de elasticitate a ofertei cu pretul

P
curba ofertei

Q

Graficul poarta denumirea de curba ofertei. Pentru simplificare, se
considera x=1, i oferta se prezinta sub forma unei drepte.
Cresterea i reducerea ofertei in conditii de preturi constante se datoreaza
urmatorilor factori:
costul productiei
o reducerea costului de productie contribuie la cresterea ofertei
o rolul important al tehnologiei; o tehnologie superioara
permite marirea ofertei
pretul altor produse
o cresterea pretului la un produs duce la sporirea ofertei de
produse substituibile
o cresterea pretului la produsul de baza duce la sporirea
pretului produselor secundare i implicit a ofertei acestora
concurenta duce la scaderea preturilor i implicit a ofertei
taxele aferente bunului respectiv
o majorarea taxelor duce la scaderea ofertei
informatii, previziuni
evenimente politice, sociale, naturale
o modificari legislative,juridice
PAGE 31
o modificari naturale, in agricultura

Sensibilitatea ofertei la modificarea pretului se apreciaza prin coeficientul
elasticitatii ofertei fata de pret.
1
1
1
1
0
1
0
1
0
0 1
0
0 1
0
0

=
A
A
=
p
o
o
o
o
o
o
o o
o
o o
o
o
o
o
eop
r
r
P
P
Q
Q
P
P P
Q
Q Q
P
P
Q
Q
K
In functie de valorile acestui coeficient putem avea:
- oferta elastica, cand K
eo/p
este supraunitar, o variatie mica
de pret duce la o variatie importanta a ofertei
P
P
0
P
1

Q
0
Q
1
Q

- oferta unitara, cand K
eo/p
este unitar; modificarea pretului
duce la modificarea a ofertei in acelasi sens i in aceiasi
msura.

P


Q

- ofert inelastica, cand K
eo/p
este subunitar; variatia
pretului influenteaza in mica msura variatia ofertei.

P


Q

PAGE 32
Factorii care determina elasticitatea ofertei sunt:
costul productiei; relatie de cauzalitate inversa in sensul ca
elasticitatea ofertei fata de pret este atenuata de cresterile de cost de
productie i stabilirea astfel a eficientei productiei la un nivel
inferior.
posibilitatea stocarii productiei duce la majorarea elasticitatii dar
costul stocarii duce la micsorarea ei.

Pe piata, elasticitatea ofertei variaza in timp in functie de gradul de
pregatire al producatorului pentru o variatie a cererii. Astfel in scurt timp
de la sporirea pretului unui produs, oferta este total inelastica,
producatorii ne-reactionand la aceasta majorare. Dupa aceasta perioada,
producatorii maresc usor oferta prin intensificarea utilizarii resurselor
disponibile insa gradul de elasticitate al ofertei este inca redus, cresterea
cantitativa fiind inca sub procentul de cretere al pretului. Pe termen
lung, daca preturile se mentin, producatorii sporesc oferta prin aparitia
de noi producatori sau efortul investitional al celor vechi. In aceasta
perioada procentul de cretere al ofertei este superior pretului i deci
elasticitatea este ridicata.
CONCLUZII:
piata ofera conditiile realizarii unui echilibru intre cerere i oferta
dei in cea mai mare parte din timp este dezechilibrata.
echilibrul pietei unui produs se modifica permanent, de regula,ca
urmare a modificarii cererii, oferta venind in cautarea punctului
de echilibru.
echilibrul pietei poate fi deranjat i ca urmare a modificarii
ofertei in special in situatia in care se produce o majorare elastica
a ofertei cauzata de o cretere inelastica a cererii, cresterea
ofertei fiind devansata de scaderea pretului.


3.3 Piete, concurenta, preturi
Piata este cadrul general in care se desfasoara activitatea economica in
statul modern contemporan.
PAGE 33
Piata este veriga intermediara intre productie i consum i creste in
importanta prin largirea ei in toate sferele economice prin diversificare i
specializare prin modernizare continua: teleshoping, bursa, internet, etc.
DEF: Piata este un spatiu virtual unde se intalnesc direct sau
indirect oferta cu cererea de produse i se stabilesc relatii
comerciale pe baza legii concurentei.


Functiile pietei:
informare a vanzatorilor/cumparatorilor asupra calitatii,
cantitatii, pretului, consumului produselor economice
confruntare a cererii cu oferta (ringul bursier, imaginea sintetica
a pietei)
stimulator al activitatii economice in ansamblu, in cazul pietelor
libere, frana in calea dezvoltarii economice in cazul pietelor
controlate.
regulator al productiei de bunuri economice
Principalele variabile ale pietei sunt:
- cererea
- oferta
- concurenta
- pretul
Concurenta: este forma pe care o ia confruntarea intre cerere i oferta pe
piata prin manifestarea liberei vointe dar direct interesate a operatorilor.
Caracteristici ale concurentei:
- este o competitie intre operatori pentru asumarea celei
mai bune felii de tort.(cel mai bun pret, calitate, conditii
de plata, diminuarea riscurilor)
- operatorii actioneaza din interes pur economic
- concurenta ca stare de fapt a pietei poate imbraca diferite
forme mai mult sau mai puin legale, mai mult sau mai
puin oneste, functie i de caracteristicile socio-politice
ale pietei, de gradul de supraveghere al legalitatii
relatiilor comerciale.
PAGE 34
Functiile concurentei in conditiile unei piete deschise loiale, reglementate,
supravegheate i fara constrangeri, sunt:
catalizator al inovatiei i creativitatii tehnice ca urmare a
cursei pentru eficientizare prin economisirea resurselor;
diversificarea productiei de bunuri prin oferirea de
produse de substitutie cu costuri reduse;
stimuleaza largirea pietei prin efortul creatorilor de piata;


Tipuri de piete:
a) dupa tipul de bunuri
- piata bunurilor de consum
- piata de capital
- piata muncii
- piata monetara
- piata valutara
- piata informatiilor
b) dupa marime
- piata locala
- piata regionala
- piata nationala
- piata mondiala
c) dupa diversificarea lor
- piata diversificata (numar mare de produse de
diferite tipuri i feluri)
- piata concentrata (tranzactii cu un nr. redus de
produse omogene)
d) dupa transparenta
- piete transparente care permit vizualizarea
variabileleor (cerere, oferta, concurenta, reguli de
functionare)
- piete opace (nu permit accesul liber la informatii,
vezi pietele europei centrale i de est)
PAGE 35
e) dupa modul de acces pe piata
- piete libere, acces neingradit
- piete reglementate, conditionate de indeplinirea
unor criterii profesionale, economice (autorizatii,
licente, diplome profesionale, etc)
f) dupa numarul i forta operatorilor
- piete atomizate: operatori muli i cu forta
economica redusa
- piete monopolizate: operatori putini i puternici
care pot influenta piata.

Intre aceste doua extreme sunt mai multe tipuri de
piete:

Nr. ofertanti
Nr. cump
Numerosi i
slabi
Putini Unul
Numerosi i slabi Atomizata Oligopol Monopol
Putini Oligopson Oligopol
bilateral
Monopol contrat
Unul Monopson Monopson
contrat
Monopol
bilateral

g) dupa reactia la schimbari economice
- dinamice, se adapteaza usor, variabilele se misca usor
- rigide, se adapteaza greu. Piete atipice slab informate.
(pietele rurale de la noi)
h) dupa legalitatea concurentei
- cu concurenta loiala
- cu concurenta neloiala
i) dupa tipul concurentei (clasificare didactica)
- piete cu concurenta pura i perfecta
- cu concurenta imperfecta
- piete de monopol
PAGE 36
Pretul ca variabila a pietei reprezinta: cantitatea de moneda pe care
cumparatorul este dispus i o poate oferi producatorului (vanzatorului)
iar acesta o poate accepta in schimbul bunului pe care il ofera pe piata.
Pretul poate fi exprimat in valori absolute sau relative vis a vis de cel al unui
alt bun luat ca etalon.
P
rel
=P
abs
/P
e
unde: P
abs
= pretul absolut
P
e
= pretul etalon
Pretul etalon se alege de obicei conventional pentru a raporta preturile la o
singura unitate. Ex : salariul mediu pe economie, aurul, petrolul, etc.

Modul de formare al pretului a cunoscut explicatii diferite in decursul
istoriei, astfel:
- pretul este determinat, in teoria clasica monetarista, de
consum, de costul de productie al bunurilor.
Producatorul este creatorul de pret.
- in scoala neoclasica marginala, pretul este determinat de
utilitatea marginala a bunului respectiv. Cu cat utilitatea
marginala a lui este mai mare, sau este mai rar, cu att
pretul bunului este mai mare. Referitor la aceasta
explicatie este celebru paradoxul apa-diamant.
Conform teoriei marginale apa care are o utilitate
marginala foarte ridicata ar trebui sa fie mai scumpa ca
diamantul care are o utilitate scazuta. In stabilirea
pretului intervine insa raritatea care devanseaza
utilitatea. Conform scolii marginale, cumparatorul este
creatorul de pret.
- teoriile contemporane. (scoala de la Cambridge) arata ca
pretul este determinat de toti cei trei factori enuntati
anterior: cost, utilitate marginala i raritate Astfel, costul
determina pretul ofertei iar utilitatea marginala i raritatea
determina pretul cererii iar pretul de vanzare se stabileste
pe piata prin negociere.
PAGE 37
Dupa modul de formare preturile pot fi:
- preturi libere pe baza cererii i ofertei. In practica nu
exista preturi perfect libere asa cum nu exista piete
perfect libere.
- preturi controlate de autoritatea economica a pietei
(statul)
- preturi mixte cele care de regula se formeaza pe
majoritatea pietelor tarilor libere. Constrangerile in
formarea preturilor de tipul: taxelor, impozitelor,
preturilor minime sau accizelor, sunt determinate de
politica economica a guvernului.
Functiile pretului:
uniformizare a valorii tranzactiilor pe piata
evolutia preturilor indica starea de echilibru intre resurse
i nevoi
evaluare a alocarilor bugetare. Face legatura intre utilitate
i nevoie.
evaluare a profitului

Politici guvernamentale de preturi
Teoretic, preturile, in cadrul economiei de piata, se formeaza liber fara nici
o interventie din partea statului. In realitate statul se implica in toate tarile
indiferent de nivelul lor economic sau natura lui.
Evolutia preturilor in timp aduce informatii asupra evolutiei productiei i
productivitatii muncii, remunerarea factorilor de productie, echilibrul i
cresterea economica. Evolutia preturilor este i un indicator al circulatiei
monetare.
Interventia statului in procesul formarii preturilor urmareste:
- prevenirea i atenuarea unor dificultati economice
- asigurarea stabilitatii economice
- eficientizarea utilizarii resurselor
- atenuarea tendintelor monopoliste i oligopoliste
Statul se implica prin masuri de reglementare a functionarii pietei sau prin
actiuni directe i indirecte de limitare a nivelului preturilor.
PAGE 38
Reglementarea functionarii pietei implica de regula:
- reglementarea juridica a tranzactiilor comerciale i a
concurentei in vederea limitarii tendintelor monopoliste
i oligopoliste
- supravegherea respectarii masurilor luate
Interventia directa se realizeaza prin:
- fixarea autoritara a pretului in situatii extraordinare
(razboi, crize, etc)
- preturi minime, in conditiile excesului de oferta pentru
nivelarea concurentei si protejarea producatorilor, sau
plafoane minime de preturi la care statul cumpara excesul
de oferta
- preturi maxime cand cererea este superioara ofertei,
pentru protejarea cumparatorilor.
Ex: preturile maxime la vanzarea tutunului
- blocarea pretului unor produse pentru protejarea
intereselor producatorilor
Ex: pretul minim la grau in anii de supraproductie sau
pretul maxim la unele bunuri de monopol
Moduri indirecte de interventie a statului:
- subventiile acordate producatorilor pentru stimularea
cresterii preturilor la unele produse, in speta la cele
inferioare, de baza, pentru protejarea producatorilor
autohtoni in fata preturilor scazute ale produselor din
import.
Ex: subventiile in agricultura la diferite culturi: grau,
sfecla de zahar, plante textile, etc
- regimul taxelor vamale protectioniste care aduc preturile
produselor din import la un nivel comparabil cu cel al
produselor autohtone.
- modalitati diferite de calcul al impozitului pe profit care
genereaza facilitati de natura fiscala la anumite produse,
in vederea reducerii pretului lor.
PAGE 39
- cumpararea de catre stat a unor bunuri i stocarea lor
pentru evitarea scaderii pretului prin supraoferta. Aceasta
interventie se practica in special la produsele agricole,
sezoniere, pentru evitarea specularii variatiilor mari de
preturi.
- contingentarea la export, in sensul limitarii scurgerii spre
exterior a unor produse de baza cu consecinte asupra
cresterii pretului pe piata interna ca urmare a reducerii
ofertei.
- facilitati de export pentru unele produse la care exista
supraoferta pentru evitarea scaderii preturilor.
3.3.1 Piata cu concurenta pura i perfecta
Piata cu concurenta pura i perfecta a fost imaginata de Adam Smith din
dorinta de a evidentia manifestarea mainii invizibile ca mecanism de
reglare a economiei.
Piata cu concurenta pura i perfecta este un model teoretic i presupune
anumita conditii sau simplificari:
- atomicitatea pietei. Operatorii nu sunt suficient de
puternici ca sa influenteze formarea pretului.
- omogenitatea bunurilor care elimina orice fel de alt
factor calitativ in luarea deciziei de cumparare.
- intrarea iesirea libera de pe piata functie de costul
marginal realizat de producator, respectiv utilitatea
marginala pentru acel produs a cumparatorului, ambele in
raport cu pretul de piata.
Caracteristici ale pietei cu concurenta pura i perfecta:
- transparenta (informare deplina a operatorilor)
- mobilitatea perfecta a factorilor de productie (nu exista
limite tehnologice, economice, juridice pt utilizarea lor)
Echilibrul pietei cu concurenta pura i perfecta se realizeaza la acel pret i
volum de tranzactii la care cererea se egalizeaza cu oferta.
Ex: Cererea i oferta pentru un produs A sunt date de ecuatiile:
C
A
= 500-21p
A
iar O
A
= 100-p
A

PAGE 40
C
A
= O
A
: p
A
= 20 este pretul de echilibru i C
A
=O
A
=80 este cantitatea de
echilibru.
P
A
Exces de oferta


20

Exces de cerere
80 C
A
, O
A

Pretul i cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocari
i utilizari a resurselor, interesele ambilor operatori fiind cel mai bine
satisfacute. Piata este plina de marfuri i cumparatorii sunt dispusi sa o
cumpere pe toata. Piata este dinamica i stabila.
Echilibrul pietei este relativ si evolueaza de obicei inspre dezechilibru major
sau re-echilibrare.
Dezechilibrul aparut pe o piata, pe timp scurt, ca urmare a modificarii
cererii, se echilibreaza prin cresterea/scaderea pretului, oferta ne fiind
pregatita sa sustina o majorare a ei.
Daca dezechilibrul se mentine o perioada mai indelungata, oferta creste
treptat pe seama utilizarii superioare a anumitor factori de productie precum
munca sau capitalul fix. In aceasta perioada echilibrul se realizeaza partial
prin cresterea pretului si partial prin cresterea productiei. Daca dezechilibrul
tinde sa se generalizeze, toti factorii de productie devin variabili si se trece
pe o noua treapta de productie. Oferta creste mai repede ca cererea si
echilibrul se atinge prin cantitate, pretul ramanand constant.
Echilibrul poate fi:
- stabil, in situatia in care piata se poate reechilibra prin
forte proprii. Este situatia in care K
EC/P
este mai mare ca
K
EO/P.
Reechilibrarea se face conform diagramei Cobweb
(panza de paianjen)
P
Oferta
P
1
PAGE 41
P
E
P
3
P
2
Cerere



Q
1
Q
3
Q
E
Q
2
Q
Piata se afla initial in echilibru, la pretul P
E
fiind
tranzactionata intreaga cantitate Q
E
. Din anumite motive,
independente de piata (criza economica, incapacitate de
plata, etc) oferta se reduce din Q
E
in Q
1
livrata
cumparatorilor la pretul P
1
asa cum rezulta din diagrama.
Acest pret marit este stimulativ pentru producatori care isi
majoreaza productia i astfel creste oferta la Q
2
. Excesul de
oferta face ca pretul pietei sa scada la P
2
cel la care se
absoarbe intreaga oferta de pe piata. ar la acest pret,
producatorii reduc productia i implicit oferta la nivelul Q
2
.
La acest nivel din nou se manifesta lipsa de produse pe piata
i pretul creste la P
3
la care producatorii sunt stimulati sa
ridice productia la Q
3
. Procesul se repeta in mod similar pana
la atingerea starii initiale de echilibru.
- instabil, daca dupa ruperea echilibrului piata nu poate
singura sa re-echilibrezeiar dezechilibrul se accentueaza
pe masura trecerii timpului. K
EC/P
inferior K
EO/P.

- Intretinut, cand dezechilibrul aparut se reproduce
periodic in limite relativ constante. Starea de dezechilibru
este mai normala ca cea de echilibru.
Limitele pietei pure si perfecte rezulta din chiar conditiilor impuse si
simplificarilor imposibil de realizat in practica.

3.3.2 Piete cu concurenta imperfecta
Se diferentiaza de cele cu concurenta pura i perfecta prin apropierea
de situatiile reale caracterizate prin imperfectiuni ale atomicitatii, in sensul
ca unele firme detin puterea de a influenta att pretul cat i volumul ofertei.
De asemenea bunurile ofertate sunt neomogene att din punct de vedere
PAGE 42
calitativ cat i al perceptiei asupra lor beneficiind de conditii deosebite
privind reclama, conditiile i termenii de comercializare ceea ce conduce la
preferinte subiective ale cumparatorilor vis a vis de anumite produse.

Piata atomizata sau monopolistica se intalneste cel mai adesea in practica
i are urmatoarele trasaturi:
- atomizarea operatorilor, muli i cu putere economica
apropiata.
- firmele detin pe moment o pozitie de lider de piata
similara cu cea de monopol care se impune prin marca i
prin faptul ca intrarea concurentei pe piata este
descurajata de renumele produsului.
- neomogenitatea produselor din punct de vedere al
performanelor tehnice, design, calitate, etc care le face
greu substituibile.
- accesul relativ liber pe piata fara restrictii deosebite
- cererea reactioneaza mai puin la modificarile de pret ca
urmare a gradului mare de fidelizare al cumparatorilor
ceea ce duce uneori la majorari de preturi pentru
maximizarea profitului.
- decizile unei firme nu influenteaza puternic celelalte
firme dar de obicei se creaza curente de decizii similare
mai ales daca acestea au avut efect pozitiv.
- curba cererii este puternic descendenta (cerere rigida)
- volumul optim al productiei este acela la care costul
marginal este egal cu venitul marginal, pretul fiind
superior costului total mediu CTM. Ofertantul poate
utiliza o gama larga de preturi toate conferindu-i profit
- in timp, ca urmare a aparitiei concurentei, venitul
marginal scade (oferta este mai numeroasa), costul
marginal creste (ca urmare a reclamei) i profitul scade.

Oligopolul se intalneste in situatia in care un numar mic de producatori
domina piata unui produs.
PAGE 43
Caracteristici:
- produsul este destul de omogen ca utilitate ( petrolul,
graul, etc) dar poate fi i diferentiat (tigarile, berea,
autoturismele, etc)
- grad mare de concentrare al pietei (cativa competitori
detin procente importante de piata)
- actiunile unuia au efect mare asupra celorlalti mai ales in
domeniul pretului i conduc la masuri similare sau
represalii. Astfel decizile unui ofertant trebuie sa ia in
considerare efectul lor asupra celorlalti.
Ex: decizia unilaterala de majorare a productiei de
petrol luata de Iraq a condus la gruparea celorlalte state
exportatoare in sustinerea embargoului asupra livrarilor
de petrol Iraqian
- patrunderea pe o piata oligopolista este foarte dificila
deoarece aceasta se protejeaza prin bariere facilitate de
flexibilitatea mare a pretului i costurile tehnologice
scazute. Firmele mici sunt inghitite de cele mari sau
coopereaza cu ele.
- confruntarea inter firme este foarte acerba i poate duce
pe termen lung la falimentarea celui mai slab.
- de cele mai multe ori o firma este tacit recunoscuta ca
lider i celelalte firme isi aliniaza preturile dupa pretul
acesteia care devine pret de referinta.
Ex: Pe piata de capital din Romania BNR are o pozitie de
liderfiind cea care dicteaza nivelul dobanzilor pe piata.
- in anumite situatii mai multe firme se coalizeaza
impartindu-i piata cu avantajul practicarii unor preturi
mai ridicate. Atata timp cat acordul este respectat, firmele
obtin profituri importante.
Un caz aparte al coalitiilor il constituie cartelurile care
sunt grupuri de firme independente care produc bunuri
similare i actioneaza impreuna pentru maximizarea
PAGE 44
profitului lor. Cracteristic acestora este restrictionarea
productiei in vederea cresterii pretului.
Ex: OPEC (Organizatia tarilor exportatoare de petrol)
fondata in 1960, a reusit cresterea pretului barilului de
petrol de la sub 3 $ in 1972 la peste 35 $ in 1981.
Neintelegerile dintre state au condus in final la
reducerea pretului la nivelul anterior crizei

Monopolul apare in situatia in care exista un singur ofertant pe piata acesta
nefiind concurat de alti ofertanti. Daca exista doar un singur cumparator al
produsului ne gasim in situatia de monopsom.
Conditiile in care poate apare monopolul sunt:
- conditii naturale, ca urmare a controlului unor resurse
speciale. Ex: regia aurului, carbunelui, etc
- conditii de marca, monopolul marcii comerciale
Ex: Coca Cola, Mac Donalds, Adidas, etc
- conditii tehnologice, monopolul tehnologic prin patent.
Ex:programe specializate de calculatoare, sisteme de
operare (Windows),etc
- conditii organizatorice, institutionale, monopolul
institutional
Ex: apararea nationala, productia de timbre, de bani, a
energiei nucleare
Caracteristici ale monopolului:
- dominatia asupra pietei este doar aparenta in multe
situatii ca urmare a substituibilitatii majoritatii bunurilor
- dominatia este de asemenea temporara, mai atenuata pe
pietele libere i mai evidenta pe pietele controlate.
- reactia anti monopol a pietei i institutiilor publice (legi
anti monopol)
Ex: Microsoft cu interfata Windows a incercat
monopolizarea pietei de calculatoare prin vanzarea
licentelor odata cu unitatile PC

PAGE 45
Exercitii recapitulative
1. Faceti o comparatie intre modurile de variatie ale cererii in raport cu
pretul, la benzina i la autoturisme, avand in vedere legile cererii i
ofertei i elasticitatiile celor doua produse.
2. Un producator detine un stoc important de produse fara vanzare.
Cunoscand ca produsul are coeficientul elasticitatii cererii fata de
pret K
ec/p
=1,2 va apela la msura reducerii pretului pentru lichidarea
stocului ?
3. Evaluati consecintele unei supra-oferte pe timp indelungat asupra
pretului i concurentei pe piata unui produs. Dar in cazul unei supra-
oferte conjuncturale?
4. Urmarind caracteristicile generale ale pietelor cu concurenta pura i
perfecta evidentiati limitarile practice de la acest concept ale pietei
detergentilor in Romania.
5. Evidentiati caracteristicile de oligopol ale pietei telefoniei mobile in
Romania
6. Evidentiati caracteristicile de monopol ale pietei energiei nucleare in
Romania
7. Evidentiati modul de interventie al statului in realizarea pretului pe
piata energiei electrice i pe piata graului.

PAGE 46
CAP IV PIATA MUNCII, SOMAJUL, SALARIUL

Obiective:
- intelegierea conceptelor utilizate i a principalelor
caracteristici
- identificarea principalilor factori care influenteaza cererea i
oferta
- caracteristicile pietei muncii in Romania
- definirea notiunilor de somaj i somer in viziune
internationala i la noi
- observarea aspectelor macroeconomice ale somajului i
masurilor de reducere a lui
- Aspecte legate de constituirea salarilor i tipuri de salarii

4.1 Piata muncii este piata pe care se realizeaza tranzactiile de forta de
munca respectiv ale aptitudinilor fizice i intelectuale pe care omul le pune
in folosinta (consuma) pentru crearea de bunuri economice. Forta de munca
este in acelasi timp o resursa si un element de cost.
DEF: Piata muncii este constituita din ansamblul actelor de vanzare-
cumparare de forta de munca care se petrec intr-un anumit spatiu
economic. Ea cuprinde totalitatea negocierilor privind angajarea fortei
de munca in conditiile specifice ale pietei, locului de munca, zonei
geografice, etc

Piata muncii poate fi privita i ca un schimb de informatii intre cererea de
munca i oferta de munca in vederea incheierii contractelor de munca
Din punct de vedere functional, piata muncii este o piata derivata i
reglementata.
Piata muncii este o piata derivata deoarece se formeaza ca urmare a
dezvoltarii pietelor de bunuri de care este indisolubil legata.
Ex: dezvoltarea pietei calculatoarelor dezvolta piata informaticienilor.
PAGE 47
Ca piata derivata, primeste influente puternice de la celelalte piete i
genereaza efecte asupra sectoarelor economice i implicit asupra celorlalte
piete.
Reglementarea pietei este data de faptul ca structura pietei muncii este
determinata nu doar de confruntarea cererii si ofertei ci si de unele forte de
sorginte monopolista precum interventia statului, actiunea sindicatelor, a
patronatelor, etc
Pentru o mai buna intelegere a pietei muncii definim cateva concepte
utilizate in delimitarea categoriilor de operatori:
- populatia totala reprezinta totalitatea persoanelor care
sunt prezente in mod obisnuit pe teritoriul unei tarii
precum si cetatenii tarii aflati peste granita. Populatia
totala este rezultatul unui proces demografic, al migratiei
internationale si al dezvoltarii economice. Populatia
totala contribuie atat la delimitarea ofertei cat si la
formarea pietei nationale (cererii)
- populatia disponibila pentru munca sau activa
disponibila este populatia care exercita activitate lucrativa
sau este in cautarea unui loc de munca. Ea formeaza
resursa de forta de munca adica cererea.
- populatia activa sau ocupata este formata din
persoanele care lucreaza ca salariati, ca persoane fizice
independente, in exploatari de tip familial sau ca auxiliari
familiali. Aceasta categorie este expresia cererii de
munca satisfacute.

Caracteristici ale pietei muncii:
reflecta legaturile intre capacitatea demografica a pietei, cea care
determina oferta i nivelul dezvoltarii economice al pietei, cel care
determina cererea.
negocierea permanenta ca a contractelor de munca ca urmare a
perisabilitatii ridicate a conditiilor initiale. (experienta, nivel de trai,
pregatire profesionala, nivel al cererii, etc). Din acest punct de
vedere este una din cele mai dinamice piete.
PAGE 48
gradul ridicat de reglementare ca urmare a necesitatii de protectie a
salariatului. Aceasta necesitate deriva din nivelul de pregatire diferit
in domeniul pietei muncii al vanzatorului i cumparatorului. Daca
cumparatorul dispune de obicei de resursele necesare obtinerii de
informatii in vederea achizitionarii fortei de munca, vanzatorul este
mai puin informat i predispus la subaprecierea valorii ofertei sale.
Astfel piata muncii poate capata local tente monopoliste i
oligopoliste. Reglementarile au rolul de a mari transparenta i de a
loializa competitia dintre vanzator i cumparator prin acte legislative
privind conditiile de angajare i protectia salariatilor.
segmentarea puternica pe varste, sex, categorii profesionale, grad de
pregatire profesionala, zone geografice, oportunitati de ocupare.
piata muncii este un barometru al repartitiei resurselor pe ramuri,
sectoare, profesii, niveluri de calificare.
Piata muncii functioneaza ierarhic in 2 trepte. O treapta superioara stabilita
la nivelul economiei nationale sau a unor segmente importante de economie
determinate de particularitatile tehnico-economice si sociale ale activitatilor,
pe care se negociaza conditiile generale de angajare a salariatilor si
principiile generale ale contractelor de munca. Pe aceasta treapta negocierile
se poarta intre guvern, organizatiile patronale, sindicate sau alte organizati,
rezultatul fiind legislatia in domeniul muncii. Pe cea de a doua treapta a
pietei se poarta negocierile propriuzise intre cerere si oferta intre angajatori
si angajati potentiali in functie de conditiile specifice fiecarei organizatii
economice, rezultatul fiind contractele de munca, colective sau individuale.

4.2 Oferta i cererea de munca
Oferta de munca reprezinta totalitatea resurselor de munca salariata de care
dispune societatea la un moment dat.
Curba ofertei de munca difera de sfera de activitate i poate fi cu elasticitate
medie (cazul firmelor mici, concurenta aproape perfecta) sau scazuta in
cazul firmelor mari sau a celor publice(concurenta imperfecta) In orice caz
modificarea salariului produce efecte mai mici ale ofertei de munca decat in
cazul bunurilor materiale.
Factorii ofertei:
PAGE 49
- marimea salariului; cu cat salariul este mai mare, oferta
este mai mare
- utilitatea muncii in viata individului. Salariatul trebuie sa
raspunda la intrebarea: cat trebuie sa muncesc i cat
timp liber sa am ?; cu cat utilitatea muncii este mai mare
cu att oferta este mai mare.
- dimensiunea sociala a salariului sau altfel spus cat de
important este salariul pentru existenta salariatului
influenteaza direct i in acelasi sens oferta.
- nivelul de educatie i formare profesionala influenteaza
direct marimea ofertei.
- dificultatea muncii; cu cat este mai mare cu att oferta
este mai mica
- stabilitatea locului de munca cu cat este mai mare cu att
i numarul celor dispusi sa lucreze in acele conditii este
mai mare
Curba ofertei functie de salariu (S) are o forma speciala.

S A-B curba normala (salariul influenteaza
C normal oferta)
B B-C curba atipica
S
A

A
Q (cantitatea de munca, nr de ore lucrate)
Atipicitatea curbei pe portiunea B-C se datoreaza ponderii importante in
decizia de a muncii pe care o acorda salariatul conservarii si refacerii
fortelor sale. Aceasta factor de conservare actioneaza mult mai puternic la
un nivel salarial peste cel care indestulator (S
A
)
La un nivel salarial peste S
A
omul are sufuciente venituri care i permit sa-i
cumpere chiar timpul liber. Timpul liber este pentru el bunul cel mai de pret
(efectul de venit)
Factorul de conservare se atenueaza prin factorul de subtitutie prin care
omul inlocuieste o parte a timpului sau liber cu timp de munca suplimentar
PAGE 50
care sa-i aduca un castig suplimentar. Castigul este predominant (efectul de
substitutie)
Efectul de venit stimuleaza scaderea timpului de munca in timp ce efectul de
substitutie stimuleaza cresterea timpului de munca. Sub efectul celor doua
influente curba poate sa ia orice forma, omul decizand functie de
personalitatea lui cata importanta sa acorde fiecareia din cele doua
satisfactii: timpul liber sau venitul ridicat.
Elementul de baza in luarea acestei decizii il constituie raportul intre costul
marginal al muncii si salariul marginal.
Daca costul marginal este superior salariului marginal salariatul va prefera
timpul liber. Daca salariul marginal este superior, salariatul va fi tentat sa
lucreze. De remarcat ca, costul marginal al muncii creste pe masura cresterii
venitului si al timpului de lucru. Astfel se explica sporurile salariale ridicate
oferite de angajatori pentru timpul de lucru suplimentar.
Rigiditatea ofertei muncii in raport cu oferta de bunuri se datoreaza
urmatorilor factori:
economici, teritoriali; omul ezita sa-i paraseasca
teritoriul ca urmare a atasamentului teritorial i al
costurilor schimbarii.
profesionali, ocupationali; omul ezita sa-i schimbe
ocupatia sau locul de munca ca urmare a calificarii slabe,
a neincrederii in cunostiintele sale, a informatiilor
limitate de care dispune, a varstei, sanatatii, avantajelor
non-salariale, etc
Rigiditatea ofertei difera de la o regiune la alta, de la un sector la altul dar in
orice caz coeficientul elasticitatii ofertei este mereu subunitar ceea ce-i
confera caracterul de rigid.

Cererea de munca este reprezentata de nevoia de munca salariata
manifestata la un moment dat i exprimata prin numarul locurilor de munca
existente.
Curba cererii de munca functie de salariu este descrescatoare. De baza in
stabilirea cererii este raportul dintre costul marginal i utilitatea marginala i
PAGE 51
apoi productivitatea marginala a muncii toate manifestate la nivelul
angajatorului.
Cererea de munca este elastica in raport cu salariul daca:
- cererea pentru produsul muncii este elastica
- daca munca poate fi substituita usor cu alta munca
- daca munca se poate nlocui usor cu capitalul (vezi curba
factorilor de productie)
- daca costurile salariale au o pondere mare in costul total
- daca perioada de timp pe care se face analiza este mai
lunga

Caracteristicile PM din Romania in perioada de tranzitie la economia
de piata
Reducerea cererii de forta de munca in conditiile unei oferte
constante sau in usoara cretere
Scaderea procentului polulatiei ocupate in cadrul populatiei
intretinute ca urmare a numarului mare de pensionari, cu efect
asupra scaderii veniturilor populatiei ocupate ( in 2002, sub 1
raportul intre populaia activa i cea intretinuta).
Restructurarea ocuparii dar nu pe calea fireasca a inlocuirii
munci cu capitalul, prin investitii, ci prin reorientarea
personalului existent in alte domenii mai putin productive catre
cele mai productive. Restructurarea se face inertial si de cele mai
multe ori ocazional fara o acoperire economica de durata.
Oamenii trec conjunctural in alte activitati care pe moment le
asigura un venit mai ridicat sau alte avantaje imediate.
Intre piata muncii si trendul economic al tarii exista legaturi puternice care
odata cunoscute permit gestionarea superioara a resursei umane.
Principalele considerente care trebuiesc luate in calcul intr-o analiza de
eficientizare a ocuparii populatiei sunt:
Piata muncii necesita un grad destul de ridicat de control realizat
prin legi, reglementari juridice, etc a caror respectare sa fie
obligatorie si controlata. Multi ani dupa 1990 piata muncii s-a
caracterizat prin dezordine productiva si salariala (munca la negru,
PAGE 52
dezorganizata, in salturi, salarii necorelate cu pregatirea profesionala
sau cerintele locului de munca) Nici in prezent piata muncii nu
dispune de toate reglementarile menite sa asigure functionarea
normala in special ca urmare a fiscalitatii ridicate. O alta cauza a
disfunctionalitatilor pe piata muncii o constituie lipsurile similare pe
celelalte piete (de bunuri, financiare, monetare,etc), orice
dezechilibru aparut pe una din aceste piete influentand piata muncii.
Piata muncii are o sfera de cuprindere limitata interconditionandu-se
cu ocuparea fortei de munca. Cererea este mai mare ca oferta, plata
muncii este scazuta, somajul ridicat, taxele mari, etc. Legislatia se
dovedeste necorelata cu dinamica pietei astfel ca, nu de putine ori,
legi trecute prin procesul de validare in parlament s-au dovedit
caduce pana la intrarea lor in functiune.
Disfunctionalitatile sistemului de gestiune a pietei muncii in special
ca urmare a neinformarii suficiente a operatorilor de piata.
Informatia ar trebui sa asigure, inaintea incheierii contractului de
munca, cunoasterea corecta si operativa a locului de munca, a
costului fortei de munca, a salariului si a tuturor aspectelor sociale.
Cati dintre angajati si angajatori cunosc rata de ocupare a fortei de
munca in ramura respectiva sau costul mediu al muncii salariale pe
ramura ? Cei mai multi se orienteaza dupa informatii din alte
sectoare complet diferite rezultand astfel, de obicei, sub-salarizari ale
personalului.
Criza locurilor de munca ca urmare a decapitalizarii societatilor,
scaderii investitiilor, devalorizarea monedei nationale, deficitul
balantei de plati, etc, accentueaza sub-salarizarea cu efecte directe
asupra puterii de cumparare. De asemenea politica indexarilor a
condus la importante dexechilibre pe piata muncii blocand rolul
stimulator al salariului in raport cu cererea si proliferand somajul.
Reducerea duratei obligatorii de scolarizare de la 10 ani la 8 ani,
corelata cu acordarea protectiei pentru someri numai dupa 16 ani,
genereaza aparitia unei categorii de tineri de 15-16 ani neprotejati,
fapt cu influente nefavorabile asupra pietei muncii. (acesti tineri
muncesc la negru sau paraziteaza)
PAGE 53

Tendinte ale pietei muncii pe plan mondial
- cresterea mobilitatii fortei de munca care se deplaseaza in
cautarea unor locuri de munca mai bine platite, favorizata
si de liberalizarea pietei muncii pe plan mondial; tendinta
este mai accentuata in spatiile economice intra-
comunitare.
- deplasarea centrelor de productie care utilizeaza cantitati
insemnate de forta de munca inspre zonele mai ieftine ale
acesteia; formele cele mai cunoscute de manifestare a
acestei tendinte fiind offshoring-ul (deschiderea de filiale
in zonele mai ieftine care utilizeaza atat forta de munca
transferata cat si locala) si outsourching-ul
(externalizarea unor servicii ale companiei catre companii
din tarile ieftine). Un studiu efectuat de banca americana
UBS arata ca anual 400.000 de locuri de munca se pierd
in Statele Unite ale Americii (0.3% din forta de munca)
ca urmare a acestei tendinte.
- Separarea productiei de bunuri economice de forta de
munca, mai ales cea super calificata si specializata, ca
urmare a deschiderii de noi posibilitati de executie,
transfer si control al muncii prin internet si video-
telefonie; specialistii lucreaza la distante de mii de
kilometri de locul de productie.


PAGE 54
4.3 Somajul
DEF: Somajul reprezinta excedentul ofertei de munca fata de cererea
de munca
Somajul apare ca urmare a faptului ca oferta de munca este influentata de
economie dar nu este determinata de aceasta, conditia demografica fiind cea
determinanta, in timp ce cererea este de terminata economic. In unele tari s-
au luat masuri demografice privind controlul ofertei tocmai pentru ca
factorul demografic a devansat mult pe cel economic. Controlul ofertei in
tarile dezvoltate este un mecanism complex cuprinzand informatii de
sorginte medicala (rata natalitatii, mortalitatii, controlul nasterilor, gradul de
fertilitate procreare si inmultire, etc), profesionala (grad de pregatire, numar
de scoli, facultati, etc) sau sociale (necesitati sociale, numarul de familii,
rata casatoriilor si a divorturilor, etc)
Somerul este persoana care nu are un loc permanent de munca salariat si
este in cautarea acestuia.
Criterile de delimitare ale somerilor sunt diferite de la un stat la altul
deoarece de ele sunt conditionate acordarile de indemnizatii de somaj.
Biroul International al Muncii considera ca somerul este acea persoana care
indeplineste cumulativ 4 conditii:
1. este lipsita de munca
2. este apta de munca
3. cauta un loc de munca
4. este dispusa sa inceapa imediat munca (15 zile)
Somajul este tratat cel mai adesea ca un dezechilibru intre cerere si oferta pe
piata muncii la nivel national. Dar orice dezechilibru pe o piata tinde sa se
echilibreze prin forte proprii sau externe.Totusi sunt foarte rare cazurile in
care o piata a muncii s-a echilibrat si a condus la disparitia somajului.
Analiza relatiei dintre somaj i piata muncii s-a dovedit foarte complexa si
deslusirea ei presupune cunoasterea cauzelor generatoare de somaj.
Cauzele somajului evidentiate in recente studii efectuate de OECD sunt
legate de evolutia diferita a trei factori:
1. Productia economica PIB
2. Productivitatea economica
3. Populatia activa
PAGE 55
Astfel:
- incetinirea cresterii PIB in conditiile in care ceilalti doi
factori raman constanti, duce la somaj.
- daca crestrea PIB este pe fondul cresterii productivitatii
si/sau populatiei active, somajul creste si mai mult
- daca cresterea PIB este superioara cresterii cumulate a
celorlalti doi factori, somajul ramane constant sau se
resoarbe
Formele somajului:
1. Somajul voluntar determinat de refuzul de a se angaja al celor care
considera salariul si conditiile de munca oferite nu compenseaza
efortul pe care este de acord sa-l depuna.

S Oferta de munca

L
E
- L
1
Somaj voluntar


Cererea de munca
L
E
L
1
L

2. Somajul natural sau normal este acea parte a somajului voluntar
care nu se resoarbe niciodata (acei oameni care nu sunt dispusi sa
lucreze (casnicele) deoarece nu este determinat de factori
conjuncturali sau monetari.
3. Somaj involuntar; oamenii nu refuza sa se angajeze dar pe piata de
bunuri este un excedent de oferta care genereaza somaj involuntar.
Si excesul de cerere, pe piata bunurilor de consum, poate provoca
somaj de tip clasic ca urmare a lipsei capacitatilor de productie.
4. Somaj ciclic ca urmare al ciclicitatii economiei (recesiune,
depresiune, etc) sau al activitatii sezoniere. Caracteristic lui este
faptul ca la disparitia conjuncturii nefavorabile, se resoarbe aproape
in intregime.
PAGE 56
5. Somaj structural determinat de reorganizarea economica,
restructurare economica la nivel regional, de ramura, de profesie, etc
Ex: minerii dinValea J iului
6. Somaj tehnologic determinat de inlocuirea vechilor tehnologii cu
altele mai productive i automatizate care inlocuiesc munca omului.
7. Somaj tehnic inactivitate fortata determinata de lipsa comenzilor.
8. Somaj tranzitoriu sau frictional la schimbarea unui loc de munca
ca urmare a perioadei tranzitorii schimbarii locului de munca.
Din punct de vedere al perceptiei somaju poate fi:
1. Somaj aparent sau evidentiat care da dreptul la compensatii si este
inregistrat la Agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca
(AJOFM)
2. Somajul ascuns sau neevidentiat in care exista un excedent de
munca salariata fata de necesar care este remunerata la un nivel
inferior.
Caracterizarea starii de somaj a unei persoane, grup de persoane, regiune
sau la nivel national presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:
- nivelul somajului exprimat numeric sau in procente fata
de populatia activa. Existenta somajului nu exclude starea
de ocupare a fortei de munca. Insusi Keynes recunostea
ca ocuparea deplina a populatiei active este similara unui
somaj de cateva procente asimilat somajului voluntar si
tranzitoriu. In prezent economistii apreciaza ca ocuparea
deplina a fortei de munca se realizeaza cu un somaj de
1.5..4%. Astfel un nivel al somajului sub aceste limite
caracterizeaza o stare de subocupare a fortei de munca in
care cererea este mai mare ca oferta si in consecinta
costul ei creste. In practica acest fenomen este prezent pe
ramuri, profesii, etc si se manifesta prin cresteri salariale
peste nivelul productivitatii muncii. In Romania rata
somajului era in 2002 9%.
- Intensitatea somajului care presupune gruparea somerilor
in functie de gradul de afectare al capacitatii sale de
PAGE 57
munca. Avem astfel de a face cu somaj total, partial sau
ascuns.
- Durata somajului care se exprima prin durata maxima de
plata a indemnizatiei de somaj. (6-9-12 luni la noi).
Durata efectiva de somaj este inferioara duratei maxime
ca urmare a intreruperilor survenite prin gasirea unui loc
de munca inaintea expirarii perioadei maxime de somaj.
- Structura somajului care presupune gruparea acestuia
functie de varsta, sex, pregatire profesionala, meserie, etc

Indemnizatia de somaj reprezinta venitul minim garantat ca urmare a
pierderii temporare a locului de munca si obtinerea calitatii de somer.
Ponderea indemnizatiei de somaj in salar variaza de la o tara la alta functie
de politica adoptata de guvern in domeniul protectiei sociale. In Romania,
conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj i
stimularea ocuparii fortei de munca, indemnizatia de somaj este de 75% din
salariul minim brut pe tara pentru persoanele disponibilizate si 50 % din
salariul minim brut pe tara pentru persoanele neincadrate vreodata i care
indeplinesc conditiile de a deveni someri.
Bugetul ajutorului de somaj este un buget special ce se constituie la nivel
national din cotele personale ale salariatilor, din cota aplicata asupra
fondului lunar de salarii platita de angajatori persoane juridice, din
contributia platita de asiguratii persoane fizice care se asigura individual,
din alte surse i subventii de la bugetul de stat sau de la alte institutii i
organisme internationale. Din fondul astfel constituit la nivel national se
suporta: indemnizatiile de somaj ale somerilor, programele de asistenta,
calificare, si reconversie profesionala a somerilor,compensatiile acordate
persoanelor disponibilizate, facilitatile acordate persoanelor disponibilizate
i angajatorilor care ofera locuri de munca somerilor, costul studiilor i
analizelor de piata muncii, etc.
Ponderea sumelor din buget alocate pentru principalele doua destinatii
difera de la un stat la altul destul de mult.
Partea din buget alocata indemnizatiei de somaj are o puternica conotatie
sociala acesta venind in ajutorul persoanei aflata in dificultate financiara.
PAGE 58
Guvernele care promoveaza politici de sorginte sociala pun accentul pe
aceasta categorie de ajutoare.
Partea din buget alocata programelor de asistenta, calificare, si reconversie
profesionala a somerilor au o valoare motivanta contribuind la dinamizarea
instinctului lucrativ.
Unii economisti disting astfel doua laturi ale ajutorului de somaj: una
pasiva, cea a indemnizatiei, prin caracterul inhibitor al muncii pe care-l
trezeste, si una activa prin incitarea la munca.
Ajutorul de somaj constituit din indemnizatia de somaj si finantarea
programelor de calificare si reconversie profesionala reprezinta ajutorul
direct acordat somerilor.
In afara ajutorului direct, statul actioneaza indirect asupra ofertei de munca
(angajatorilor)in vederea stimularii angajarii de personal din randul
somerilor mai ales a categoriilor celor mai defavorizate (tinerii fara
angajare, adultii de peste 45 de ani) prin suportarea de la buget a unei cote
parti din salariul acestora.
La expirarea perioadei de somaj statul acorda, celor care nu au reusit
incadrarea intr-o forma de munca salariata, o alocatie de sprijin pe o
perioada de 18 luni.

Efectele macroeconomice ale somajului. Legea Okun
Somajul, ca fenomen macroeconomic, afecteaza deopotriva populatia
somera si economia nationala in ansamblul ei. Somerii sunt afectati material
prin scaderea veniturilor lor familiare dar si psihic si social accentuand
fenomenul de uzura a fortei de munca. La nivel macroeconomic, somajul
reprezinta pe de o parte o irosire de factor de munca iar pe de alta parte un
cost suplimentar cu conservarea factorului de munca neutilizat.
Relatia de interdependenta intrevariatia somajului (A S ) si produsul national
brut (PNB) a stabilit-o Arthur Okun in anii 60.
Fenomenul previzibil de scadere a PNB odata cu somajul a capatat expresia
matematica:
A PNB = 3% - 2 x A S
PAGE 59
Okun, a dat aceasta formula matematica pe baza observatiilor asupra unor
serii de date pe 25 de ani referitoare la economia SUA. Relatia este empirica
i conjuncturala dar este important de remarcat procentul de 3% al cresterii
neconditionate a PNB in conditiile unui somaj constant.
Masuri de reducere a somajului
Arthur Pigou a enuntat ca nu exista decat 4 mijloace posibile de a mari
volumul ocuparii
1. imbunatatirea organizarii sau a previziunii care sa reduca somajul
frictional
2. reducerea dezutilitatii marginale a muncii la salariul real, in vederea
reducerii somajului voluntar
3. cresterea productivitatii fizice marginale a muncii in ramurile care
produc bunuri de larg consum (pentru muncitori)
4. sporirea preturilor la bunurile altele decat de larg consum in raport
cu cele de larg consum in vederea deplasarii cheltuielilor inspre
acestea din urma.

Punerea in practica a acestor masuri este foarte dificila ca urmare a
implicatiilor pe termen lung pe care le genereaza. Masuri eficiente pe
termen scurt au creat dezechilibre mari pe termen lung.
Masurile luate la nivel national pentru prevenirea si atenuarea somajului si
asigurarea unui trai decent somerilor se pot grupa in mai multe categorii:
masuri care vizeaza o mai buna repartitie a timpului total necesar de
munca: reducerea saptamanii de lucru, scaderea varstei minime de
pensionare, prelungirea duratei obligatorii de scolarizare, extinderea
locurilor de munca cu durata redusa, etc
descurajarea unor grupe de ofertanti: descurajarea muncii femeilor, a
imigrantilor,, etc
incurajarea dezvoltarii sectoarelor prestatoare de servicii care
utilizeaza o cantitate sporita de munca, in dauna celor care substituie
munca cu capitalul.
Cresterea mobilitatii populatiei active: cresterea pregatirii
profesionale, orientarea spre domeniile dinamice ale vietii
PAGE 60
economice, facilitati activitatilor economice dezvoltate in zonele
defavorizate, etc.
Stimularea investitiilor in vederea creerii de noi locuri de munca

4.4 Salariul
Salariul in acceptiune universala reprezinta venitul salariatului obtinut ca
recompensa pentru munca depusa in baza unui c ontract de munca. Salariul
reprezinta principala sursa de venit pentru majoritatea populatiei active a
unei societati si de aici imporatnta deosebita a cunoasterii genezei si
dinamicii sale. Este bine cunoscut faptul ca cele mai mari convulsii sociale
au avut la origine problemele sub-salarizarii lucratorilor a necorelatiei
salarilor cu necesitatile financiare minime ale populatiei.
De-a lungul timpului, notiunea de salariu si-a modificat mereu semnificatia
in functie de conditiile economice si sociale ale perioadei. Astfel, unele
teorii priveau salariul ca un venit care asigura necesarul minim de trai al
salariatului (...intretinerea si reproducerea speciei F. Lassalle) depasirea
acestuia avand ca efect cresterea natalitatii si implicit a ofertei de munca
urmata de reducerea salariului la nivelul initial. (teoria salariului natural)
Economistii marxisti considerau salariul ca valoare ( cost) a fortei de munca
care prin bunurile produse generau plus valoare din care se deducea in
primul rand profitul capitalistului.
In viziunea lui A. Smith, salariul reprezinta un raport intre fondul de salarii
care se constituie la nivelul capitalului angajat si numarul de lucratori.
Progresul tehnic produce o deplasare a capitalului angajat inspre cel fix,
diminuarea fondului de salarii ducand la somaj.
Economistii marginalisti considera salariile ca rezultat al confruntarii pe
piata intre oferta de munca si cererea de munca. Ei au legat salariile de
productivitatea marginala si utilitatea marginala a muncii salariatului.
Astfel daca angajatorul vede in nivelul salariului in primul rand utilitatea
muncii prin productivitatea marginala a ei ceea ce genereaza cererea ,
salariatul percepe salariul prin costul sau de oportunitate care genereaza
oferta. Salariul de echilibru este acela la care utilitatea marginala este egala
cu costul de oportunitate.
PAGE 61
JM Keynes completeaza teoria marginalista prin extinderea mecanismului
de formare a aslariului de pe piata muncii pe pietele de bunuri economice.
Teorii mai noi pun mecanismul formarii salariilor pe seama negocierilor
institutionalizate, un rol important revenind astfel institutiilor statului,
sindicatelor, organizatiilor patronale, etc.
Noile teorii economice releva caracterul complet al salariului aceasta fiind
privit prin doua aspecte cel de venit si cel de cost.
Astfel salariul poate fi interpretat ca venit al salariatului sau pret platit (cost)
de angajator pentru munca inchiriata. Din importanta acordata fiecarei din
cele doua laturi se definesc caracteristicile teoriilor contemporane.
Tipuri de salarii:
a) Salariul direct, adica venitul efectiv primit de salariat in
schimbul muncii sale i include sporurile de munca,
concediul, al 13-lea salariu, etc.
b) Salariul indirect, adica acea parte de salariu platita ca urmare
a altor conditii sociale negociate (ajutoare materiale, de
boala, de inmormantare, de nastere,etc)
c) Salariul de baza sau negociat reprezinta tariful negociat al
muncii. (tariful orar x nr. de ore lucrate)
d) Salariu brut lunar reprezentat de totalitatea sumelor cuvenite
intr-o luna salariatului pentru munca depusa (venit de baza +
sporuri)
e) Salariu net = salariu brut retinerile legale (SN)
f) Salariu real (SR) care da marimea valorii salariului prin
cantitatea de produse ce poate fi cumparata cu el.
SR=(SN/IP)x 100 unde IP = indicele pretului
g) salariu minim pe economie, cel fixat pe cale legala ca o
garantie minima a subzistentei.

In teoriile moderne accentul cade tot mai mult pe latura de venit a salariului
ca urmare a ponderii foarte ridicate de peste 70% in veniturile totale ale
populatiei active. (73% in SUA in 1994). De asemenea ponderea salariatilor
PAGE 62
in totalul populatiei active este cuprinsa in tarile dezvoltate intre 75% i
93%.
Ca urmare se manifesta in prezent cateva tendinte generale pe plan
international particularizate la nivel national cu accente diferite. Dintre
acestea amintim:
- cresterea importantei grupurilor sindicale ale salariatilor
i patronale in negocierea conditiilor de salarizare.
Organizatiile sindicale urmaresc cresterea salarilor,
pastrarea locurilor de munca, controlul implementarii
progresului tehnic,etc. Organizatiile patronale urmaresc
contracararea actiunilor sindicale prin actiuni coroborate.
avand ca scop limitarea cresterilor salariale peste nivelul
de echilibru, conservarea ofertei de munca i evitarea
exodului i nu in ultima instanta crearea unui pol opus
puternic i unitar.
- creste nivelul de reglementare statala care prin legislstia
sociala promovata urmareste, pe de o parte acordarea
veniturilor salariale cu costurile de subzistenta (salariul
minim garantat) iar pe de alta parte, alimentarea prin
fondul de salarii a bugetelor de asigurari sociale, a
fondurilor de stat i a celor speciale.
- nivelul diferit la care se negociaza salariile. Astfel, daca
in SUA, Angia, Franta, salariul minim se stabileste fie pe
ramuri economice fie pe grupuri de firme sau chiar
intreprinderi, in alte tari precum in tarile nordice, Canada,
Romania, etc. salariul minim se stabileste la nivel
national influentand in aceiasi msura intreaga economie
a tarii. (este acest mod de stabilire caracteristic
guvernelor de tip socialist)
- in general, marimea salariilor este dupa negociere
cuprinsa intre o valoare minima sociala i o valoare
maxima determinata economic pe baza productivitatii
marginale a muncii.
PAGE 63
- nivelul general al salariilor este in cretere ca urmare a
ridicarii generale a calificarii lucratorilor, a cresterii
productivitatii muncii peste valoarea medie a salariului

Politica salariului minim pe economie, ramura, grup, etc este destul de
controversata i criticata de economisti dar i de salariati ca urmare a
dezechilibrelor pe care le poate crea pe piata muncii.
- salariul minim este considerat de muli economisti un
factor important de somaj in situatia in care este superior
salariului de echilibru ca urmare a reducerii cererii.
- somajul se accentueaza in special in randul fortei de
munca necalificate ca urmare a supra-salarizata dar i ca
urmare a tendintei de substituire a muncii cu capitalul
datorita costului ridicat al acesteia.
- somajul ridicat in randul tinerilor ca urmare a
productivitatii scazute a muncii lor.
Forme de salarizare reprezinta tehnicile i metodele prin care se coreleaza
utilitatea muncii salariate cu costul ei. Formele de salarizare sunt prevazute
in contractele individuale de munca supuse cadrului general al contractelor
colective de munca.
In speta contractele individuale de munca cuprind:
- numarul de ore ce urmeaz a fi lucrate
- caliatea i cantitatea muncii ce trebuie prestata
- remuneratia
- perioada derularii contractului
Tipuri de salarizare:
Salarizarea in regie asigura remunerarea dupa numarul de ore lucrate fara
specificarea cantitatii de munca ce trebuie realizata. In general acest sistem
de salarizare a muncii se aplica in sectoarele in care nu este posibila
normarea individuala a muncii fiecarui salariat (birouri, administratie
publica, invatamant, armata, etc)

Salarizarea in acord stabileste remuneratia pe numar de produse
ecomomice realizate in anumiti parametrii de calitate. Este caracteristica
PAGE 64
sectoarelor productive. Timpul de munca de obicei nu este precizat dar
acesta este in corelatie cu productivitatea instalatiilor i utilajelor, al
celorlalte sectoare de productie, etc. Este cel mai apreciat sistem de
salarizare att de ctre angajatori cat i de salariati dar presupune conditii
specifice pentru aplicarea lui.

Salarizarea mixta care se caracterizeaza printr-o remuneratie fixa
conditionata de indeplinirea anumitor parametrii de eficienta cu pondere
stabilita in tariful stabilit.

Exercitii recapitulative
1. Explicati notiunile de populatie totala, activa, disponibila,
evidentiind diferentele dintre ele.
2. Explicati prin ce se reflecta caracterul oligopolist i monopolist al
pietei muncii
3. Dati un exemplu de manifestare a efectului de venit i de substitutie
pe piata muncii.
4. Definiti somajul i somerul dupa Biroul international al muncii
5. Explicati notiunile de somaj voluntar, involuntar i diferentele dintre
ele
6. Explicati notiunile de somaj ciclic, structural, tehnologic i tehnic i
diferentele dintre ele
7. Explicati notiunea de somaj tranzitoriu sau frictional i faceti o
comparatie cu somajul voluntar
8. Retineti principalele particularitati ale somajului in Romania
evidentiate in Legea 76/2002 inclusiv cele legate de constituirea i
utilizarea bugetului de somaj.
9. Explicati formarea salariului in perspectiva raportului intre cerere i
oferta pe piata muncii, a utilitatii marginale i costului de
oportunitate a muncii.
10. Dati exemple de salarizare in regie, acord i mixta din activitatea
dvs.

PAGE 65
CAP V PIATA MONETARA, INFLATIA, DOBANDA

Obiective:
- Delimitarea locului i rolului pietelor monetare in cadrul
pietelor financiare
- Prezentarea rolului i functiilor sistemului bancar cu
particularizare pe cel romanesc
- Analiza masei monetare prin perspectiva cererii i ofertei
de moneda pe piata, a variabilelor pietei monetare.
- Intelegerea mecanismului de echilibrare a pietei
monetare, mecanismul de multiplicare monetara.
- Analiza inflatiei prin perspective monetare dar i in
legatura cu celelalte piete, cu somajul i cresterea
economica

5.1 Piata monetara, alturi de pietele valutare, de credit, valori mobiliare,
etc. face parte din categoria pietelor financiare. Pietele financiarer au in
centrul atentiei activele financiare i preocuparea pentru echilibrul monetar,
valutar, de credit,etc. menite sa asigure echilibrul economic al agentilor
economici din punct de vedere al capitalului banesc angajat. Nu in ultimul
rand trebuie mentionat rolul unic de economisire i inmultire a capitalului
care revine pietelor financiare.
Astfel prin intermediul pietelor financiare cei care au nevoie de capital se
intalnesc cu cei care detin capital i sunt dispusi sa-l investeasca. Tipul i
caracteristicile capitalului financiar tranzactionat pe aceste piete dau
specificitatea lor. Distingem astfel:
Pietele monetaresunt piete financiare pe termen scurt care acoper deficitul
momentan de lichiditati al agentilor economici.
Pietele de active financiare pe care se tranzactioneaza, pe termen scurt si
mediu, actiuni, obligatiuni, bilete la ordin, ipoteci i alte drepturi detinute
asupra unor active reale.
Pietele de capital sau de valori mobiliare pe care se tranzactioneaza pe
termen lung actiunile i obligatiunile celor mai importante societati.
PAGE 66
Din punct de vedere al transferului de proprietate asupra capitalului
tranzactionat avem : piete spot, cu livrare pe loc, futures, cu livrare la o
data prestabilita. Acestea din urma pot include i pietele option care
permit la data scadenta manifestarea optiunii de vanzare sau cumparare.

Piata monetara reprezinta intalnirea cererii de disponibilitati banesti pe
termen scurt (de regula sub 1 an) cu oferta de astfel de disponibilitatiin baza
unor relatii complexe intre diferitele categorii de agenti economici.
Piata monetara nu este o piata libera, accesul fiind limitat de reglementari
juridice att pentru ofertanti cat i pentru cumparatori i intermediari.
Participantii pe piata monetara sunt pe de o parte cei care cer imprumuturi i
cei care ofera imprumuturi, intre ei activand intermediarii care faciliteaza
intalnirea celor doi.
Intermediarii sunt reprezentati prin banci sau institutii de credit asimilate
bancilor.
Bancile indeplinesc pe piata monetara trei servicii: de creditare, de
gestionare si de economisire sau inmultire.
In ultimii ani bancile s-au impus dinamic in viata economica a societatilor
reprezentand elementul gestionar i credal principal al oricarei activitati
economice. In plus s-au diversificat serviciile oferite de banci att in plan
monetar (cardurile ca instrument de plata dar i de creditare, cardurile in
valuta, etc) dar i in afara lui. (asigurari, informatiional, bonitati, CIP, etc)
Functia de creditare este considerata o functie activa ca urmare a interventiei
directe in acoperirea prin credit a unui deficit financiar pe termen scurt.
Solicitantul creditului trebuie sa intruneasca conditiile de bonitate financiara
cerute de banci, adica sa aiba capacitatea de a rambursa la scadenta creditul
impreuna cu dobanzile aferente. Bancile acorda credite in limita
capitalurilor proprii sau al soldului rezultat din depunerile la termen ale
clientilor i solicitarile medii de restituire ale acestora.
Alta functie activa a bancilor este gestionarea conturilor clientilor pe baza
de comision.(principala sursa de venit la bancile noastre)
Plata serviciilor de creditare este dobanda iar al celor de gestiune,
comisionul.
PAGE 67
Functia de economisire i inmultire este o functie pasiva a bancilor i are ca
instrument depozitul. Pentru depozitele constituite bancile platesc dobanzi.
Un rol aparte il detin bancile centrale care in afara functiilor de mai sus au
atributiuni privind emisiunea de moneda i gestionarea echilibrului monetar
intern i supravegherea echilibrului extern al monedei nationale fata de alte
monede.
Alte servicii specifice bancilor centrale:
- supravegherea pietei monetare interne i controlul
respectarii reglementarilor din partea operatorilor
autorizati
- prevenirea falimentelor bancare
- autorizarea operatorilor bancari
- depozitarea rezervelor bancilor comerciale
Banca Nationala a Romaniei (BNR)
Principalul organ financiar al statului aflat sub supravegherea, dar nu si
controlul, Parlamentului beneficiind astfel de o larga autonomie.
Autonomia BNR se manifesta prin:
- competenta in numirea membrilor Consiliului de
Administratie
- alegerea unilaterala a mijloacelor de actiune astfel incat
sa se asigure pe termen lung puterea de cumparare a
monedei nationale si echilibrul monetar al statului
- stabilirea obiectivelor proprii in concordanta cu politica
financiara a statului
Principalele functiuni ale BNR sunt:
- emisiunea monetara
- principal creditor al sistemului bancar Romanesc
- principal creditor al guvernului pentru echilibrarea
bugetara
- regulator al pietei financiare si valutare interne prin
puterea de influentare a dobanzilor si ratei de schimb
valutare
- gestionare a trezoreriei statului
PAGE 68
Bancile comerciale, sunt cele care furnizeaza capital valoric agentilor
economici. Sursa o reprezinta atat capitalul lor propriu cat mai ales cel atras.
Dupa natura capitalului atras, bancile comerciale pot fi de depozit (sursa o
reprezinta depozitul pe termen scurt al clientilor) sau ipotecare (sursa o
reprezinta emisiunea de obligatiuni ipotecare).
Societatile de asigurari pot fi asimilate bancilor ca urmare a functiei de
garantare a resurselor economice ale agentilor economici. Astfel acestea
garanteaza asiguratul impotriva degradarii activelor sale in urma unor
evenimente exceptionale (furt, incendiu, explozie, etc) Sumele constituite
din incasarea politelor de asigurare se constituie in depozite generatoare de
dobanzi la alte societati bancare.

5.2 Masa monetara
Reprezinta totalitatea banilor de care dispune o economie nationala la un
moment dat in vederea functionarii ei. David Hume spunea despre bani ca
sunt uleiul care unge rotile comertului si ca numai atunci cand comertul
nu este bine uns vom intelege importanta unui sistem monetar sanatos
Masa monetara este privita sub 2 aspecte: de stoc si de flux
Ca stoc, masa monetara reprezinta cantitatea totala de moneda de care
dispun acentii economici in vederea asigurarii necesitatilor proprii de plati,
investitii, economii, etc
Ca flux, masa monetara reprezinta masa medie de bani care se
tranzactioneaza (misca) pe piata intr-o perioada de timp.
Masa monetara se materializeaza in 2 forme de baza:
- disponibilitati banesti (bani cash)
- instrumente banesti (cu lichiditate rapida si fara pericolul
diminuarii lor, cecuri, BO, carduri,etc)
Raportul in care se gasesc cele doua forme de masa monetara se modifica
continuu in favoarea instrumentelor banesti care, in tarile dezvoltate, ajung
in prezent la procente de peste 80%. Cauza o constituie simplitatea si
comoditatea transferului de moneda, securitatea sporita a tranzactiilor,
dezvoltarea sitemelor de plata prin instrumente monetare, cresterea
rapiditatii operatiunilor de transfer, etc.
PAGE 69
Sistemul Contabilitatii Nationale utilizeaza termenul de agregat monetar
pentru analiza structurii masei monetare aflata in circulatie.
Agregatul monetar se constituie pe principiul incluziunii dupa cum urmeaza:













M1reprezinta masa monetara restransa formata din numerarul aflat in
circulatie si conturile bancare operabile prin cec-uri (cec-urile de calatorie,
cardurile)
M2 contine in plus conturile la vedere neoperabile prin cec-uri, depozitele
pe termen in moneda nationala si valuta aflate la banci, etc care sunt
gestionate de institutii financiare
M3 contine in plus fata de M2 plasamentele lichide pe termen scurt de tipul
certificatelor de trezorerie, pe termen lung de tipul bonurilor de tezaur,
bonuri de economii, depozite mari pe termen lung, etc care au un grad mai
redus de lichiditate.
M4 cuprinde in plus titlurile de valoare emise de agenti nonbancari si alte
plasamente negociabile pe termen lung (obligatiuni).

Oferta de moneda
Mecanismul de majorare sau micsorare a ofertei de masa monetara este
direct legat de operatiunile de creditare generatoare de moneda noua
scripturala. Astfel, aparitia unei creante bugetare se stinge prin punerea in
circulatie de moneda noua. Invers, rambursarea unui credit echivaleaza cu o
M4
M3
M2
M1

PAGE 70
retragere de pe piata a unei masei monetare. Banca Centrala pune in
circulatie moneda in urmatoarele situatii:
- acoperirea deficitului bugetar prin emiterea de bonuri de
tezaur
- marirea rezervelor valutare
- acordarea de credite bancilor comerciale
- constituirea depozitelor de compensare a imprumuturilor
bancilor comerciale.
Bancile comerciale creaza si ele moneda scripturala sau de cont prin
mecanismul de multiplicare al creditului. Mecanismul de multiplicare
functioneaza pe seama rezervelor constituite din depozite. Astfel o suma de
1000 um depozitata la o banca comerciala creaza, in conditiile unei rate de
rezerva obligatorie de 10%, 10.000 um de masa monetara noua prin efectul
multiplicator al creditelor succesive.

M
M
= D/R = 1/r, unde M
M
= multiplicatorul monetar
D = depozitul la vedere
R = rezervele obligatorii
r = rata rezervelor
Mecanismul functioneaza la fel in sens invers in sensul ca o retragere de
numerar din contul unei banci comerciale echivaleaza cu o reducere
multiplicata cu factorul de multiplicare a posibilitatilor de creditare ale
bancii. Echilibrul bancar in aceste conditii este foarte important deoarece, ca
urmare a factorului multiplicator, efectele unor retrageri multiple de
numerar ar fi devastatoare pentru functionarea bancii.
Astfel depozitele bancare sunt cele care alimenteaza sistemul bancar care se
echilibreaza daca intreaga cantitate de moneda scripturala creata nou prin
factorul de multiplicare este absorbita de nevoia de credite a populatiei. In
sens contrar bancile s-ar confrunta cu un exces de moneda. Echilibrul bancar
isi are in fapt originea in echilibrul intre inclinatia spre economie a
populatiei si inclinatia spre consum sau intre cererea si oferta de masa
monetara.


PAGE 71
Cererea de masa monetara depinde de:
- volumul total al schimburilor M
M
= Q x P x n
r
( volumul
de produse economice tranzactionate x pretul x numarul
de rotatii)
- marimea creditului de consum, adica a raportului intre
creditul acordat de banci si incasarile in contul creditelor
scadente)
- inclinatia spre lichiditate a populatiei cu cat este mai
mare cu atat cererea este mai mare. Inclinatia spre
lichiditate a populatiei este fundamentata de factori de
ordin economic (bani lichizi pentru oportunitati de
afaceri), psihologici ( rezerve de teama, de siguranta la
neprevazut, etc) sau speculativi (randamentul superior al
banilor fata de alte titluri de valoare. Cu cat dobanda este
mai mare cu atat inclinatia spre lichiditati este mai mica)
Echilibrul pietei monetare
Piata monetara este reprezentata de ansamblul tranzactiilor de moneda intr-
o anumita perioada de timp.
Piata monetara este o piata de tip oligopolist ca urmare a numarului redus de
ofertanti. Desi pare omogen produsul tranzactionat, moneda trebuie privit ca
un pachet de servicii cuprinzand pretul (dobanda), scadenta, gradul de risc,
etc.

D % Oferta de moneda
D
E

Cererea de moneda

M
ME
M
M


D %
Cererea de moneda creste,
D
E
creste dobanda si masa monetara

M
ME
M
M

PAGE 72
D %

Scade oferta, creste dobanda si
D
E
scade masa monetara

M
ME
M
M


In realitate factorii de echilibru ai pietelor monetare sunt mult mai
complicati ca urmare a reactiei relativ lente a pietei la modificarile dobanzii
ceea ce face ca efectele sa fie asteptate in timp. Factorul psihologic asupra
populatiei trebuie luat in considerare cand se produc modificari pe piata
monetara deoarece poate produce mutatii semnificative in preferintele
acesteia spre economisire sau lichiditate (risc sau siguranta). Ca urmare
modificarile pe piata monetara privind rata dobanzilor sunt in general
treptate si corelate astfel incat in anumite limite sa nu existe diferente intre
banci. De asemenea masuri unilaterale ale unui agent pot submina
increderea in intreg sistemul. In acest sens de mare importanta este modul in
care Banca Centrala coordoneaza si controleaza miscarile bancilor
comerciale pe piata. Actiunea de coordonare si control nu trebuie sa fie un
atentat la autonomia bancara asa cum sunt interpretate unele actiuni ale
Bancilor Centrale si gradul de interventie scade pe masura consolidarii unui
sistem bancar performant si profesionist.
Instrumente ale politicii monetare ale bancilor centrale
manevrarea taxei scontului prin cea a rescontului; scontarea este
actiunea de preluare a unei creante inainte de termen, contra unei
taxe de scont, de catre bancile comerciale de la clientii ei;
rescontarea este preluarea de catre banca centrala de la banca
comerciala a creantei scontate inainte de termen contra unei taxe de
rescont. Taxa de scont este de regula mai mare ca cea de rescont dar
mereu se rapoteaza la ea.
Achizitionarea sau vanzarea dupa caz titlurilor de piata de la bancile
comerciale pentru echilibrarea excedentului sau deficitului de
lichiditati aparut la bancile comerciale realizand astfel echilibrarea
pietei.
PAGE 73
Politica taxelor obligatorii de rezerva cu efect asupra masei monetare
ca urmare a factorului multiplicator. Decizia de majorare a taxelor
are efect numai daca este facuta prin surprindere astfel incat bancile
sa fie nevoite sa ia masuri de vindere a titlurilor si recuperare a
creantelor fara acordarea de noi credite. (majorarea activului bancar)
Rata de refinantare bancara sau creditarea pe termen scurt a bancilor
comerciale de catre bancile centrale, prin ea influentandu-se nivelul
dobanzilor practicate de bancile comerciale

In aplicarea uneia sau alteia din masurile monetare, bancile centrale
urmaresc ca prin controlul ofertei de masa monetara sa influenteze
activitatea economica si sociala a tarii. Astfel o majorare a ofertei prin
cumpararea de titluri de valoare de la banci si populatie, micsorarea taxei de
rescont, reducerea taxelor de rezerva, scaderea ratei de refinantare, conduce
la o diminuare a ratei dobanzilor la creditele acordate de bancile comerciale
investitorilor si implicit la sporirea investitiilor cu efect direct asupra
cresterii productiei si diminuarii somajului. Aceasta politica este cunoscuta
si sub numele de politica banilor ieftini. Dar o oferta ridicata la un nivel
ridicat al productiei genereaza inflatie prin cerere. Ca urmare se aplica
politica banilor scumpi (cresterea taxei de rescont, cresterea rezervelor,
cresterea dobanzii de refinantare, etc) care limiteaza oferta si ridica
dobanda. Creditele devin astfel mai putin accesibile pentru investitori, scade
productia si se limiteaza inflatia prin scaderea cererii.

Riscuri pentru piata monetara
Riscurile asupra evolutiei unei piete monetare sunt legate de o
multitududine de factori de ordin economic, politic, care pot influenta
increderea populatiei in sistemul bancar privat.
Exista in principal 6 domenii de riscuri:
1. Posibilitatea unei devalorizari majore care afecteaza solvabilitatea
credala a clientilor
2. Recesiunile economice prezente mai pregnant in tarile in curs de
dezvoltare si nu numai, care la fel afecteaza capacitatea de plata a
debitorilor.
PAGE 74
3. Schimbarile majore de politica economica care pot afecta negativ
conditiile initiale luate in considerare la acordarea creditelor
(reducerea barierelor protectioniste poate afecta puternic
producatorii locali)
4. Companiile multinationale finantate puternic de banci, pot fi afectate
de presiunile nationaliste
5. Framantari sociale sau economice
6. Criza sistemului bancar intern
5.3 Inflatia
DEF: dezechilibru structural monetaro-material care exprima existenta
in circulatie pe piata a unei mase monetare ce depaseste nevoile
economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur
sau alte devize, cu efect asupra cresterii durabile si generalizate a
preturilor.
In timp inflatia a cunoscut diferite forme de la cea a monedelor metalice cu
echivalent in aur (separarea valorii lor nominale de cea reala) urmata de cea
a banilor de hartie convertibili in aur si apoi a banilor de hartie
neconvertibili in aur.
Cauzele inflatiei sunt prezentate diferit de economisti unii legand inflatia
nemijlocit de cresterea preturilor altii legand inflatia de raportul diferit de
crestere al preturilor la intern fata de cele internationale. Alti economisti
precum Keynes leaga inflatia de cresterea marginala a investitiilor peste
cresterea marginala a inclinatiei spre consum.
Elemente comune ale inflatiei:
Deprecierea obiectiva a banilor aflati in circulatie
Crestere generala si durabila a preturilor dar diferentiata ca marime
pe regiuni, sectoare ale economiei, etc.
Dezechilibru intre oferta de masa monetara si cererea reala,
necesara, cu efect asupra drenarii ofertei suplimentare spre actiuni
speculative pe termen scurt in dauna investitiilor productive.
Inflatia este un fenomen economic unanim acceptat de agentii
economici ca un rau necesar al cresterii economice

PAGE 75
Cauzele inflatiei sunt analizate de obicei individual desi in realitate ele
actioneaza concomitent, se intre-patrund iar efectele lor se comenseaza sau
insumeaza. Ca atare este de mare importanta analizarea prin prisma
efectelor contrare a tuturor masurilor economice pentru a nu genera efecte
cumulative nedorite.

1. Inflatia prin moneda este rezultatul suplimentarii masei monetare
peste necesarul economic. Se produce ca urmare a cresterii cererii de
moneda pe piata creditelor. Bancile ofera credite avantajoase cu
dobanzi reduse, capitalul acumulat nefiind acoperit prin investitii
productive. Banii se convertesc in alte valute sau sunt speculati pe
piata.
2. Inflatia prin cerere cand cererea agregata de bunuri pe piata este
superioara ofertei. Apare in situatii de boom economic cand
economia nu este pregatita sa-si mareasca oferta la nivelul cererii.
Este situatia unor cereri conjuncturale mari dar care vor persista (ex:
cresterea cheltuielilor guvernamentale la un anumit capitol )
P
C
1
O
P
1
C
2

P
E



Q
Q
E
Q
1

Masura in care se vor mari preturile depinde de elasticitatea ofertei agregate.
Cu cat elasticitate este mai redusa cu atat cererea suplimentara va fi
solutionata pe calea majorarilor de pret in dauna consumatorului.

3. Inflatia prin costuri apare in situatia in care costurile cresc
independent de cererea agregata. In acesta situatie firmele maresc
preturile ca urmare a costurilor suplimentare si isi reduc partial
PAGE 76
productia, in masuri diferite, in functie de elasticitatea cererii
agregate a produselor.
P

O
2
O
1
C

P
1

P
E

Q
1
Q
E
Q
Acest gen de inflatie apare in situatile in care se produc majorari unilaterale
de taxe (acciza la petrol) ireversibile care duc la o crestere a costurilor.
Inflatia prin cerere si cea prin costuri actioneaza simultan si masurile de
majorare a costurilor sunt urmate de obicei de masuri de crestere a cererii
pentru evitarea somajului. Invers, un proces inflationist demarat prin
cresterea cererii agregate cu efect asupra cresterii preturilor va duce la o
majorare a veniturilor unor agenti economici (prin pret) si implicit a
costurilor altor agenti economici. Preturile mari conduc la presiuni din
partea sindicatelor care cer salarii mai mari, firmele sporesc preturile pentru
a face fata costurilor ridicate, guvernul tipareste mai multi bani. Acest
proces in lant este cunoscut ca spirala inflationista.
Masurarea inflatiei se face prin diversi indicatori care incearca
cuantificarea diferentei dintre cererea solvabila nominala de produse, de
obicei in exces, (masa disponibila monetara) si oferta reala de marfuri de
obicei deficitara.
De o valoare practica se bucura Indicatorul Preturilor de Consum (IPC)

IPC = E (Q
0
xP
1
)/E (Q
0
xP
0
) unde:
Q
0
= structura cosului de bunuri economice

IPC este urmarit atat de guvern ca imagine a reusitei politicii sale dar si de
sindicate si patronate. Negocierile cu privire la ponderile grupelor de
PAGE 77
produse in cosul de bunuri sunt intense fiecare dorind sporirea sau
diminuarea unora sau altora.
Nr. Grupa de produse Ponderea
grupei in
esantion %
Cresterea medie
anuala a
preturilor %
Participarea
la IPC
1 Alimente, bauturi,
tutun
26 22 5.72
2 Locuinta, confort 18 20 3.6
3 Haine, incaltaminte 13 16 2.08
4 Igiena, sanatate 11 28 3.08
5 Instructie, educare 6 17 1.02
6 Transport 14 24 3.36
7 Diverse 12 30 3.6

Cresterea totala a IPC de 22.46% se produce ca urmare a cresterilor
diferentiate pe grupe conform tabelului.

In anii 70 pe baza indicelui preturilor din tarile avansate s-a stabilit
urmatoarea ierarhie:
- inflatie taratoare IPC<3%
- inflatie moderata IPC<6%
- inflatie rapida IPC<10%
- inflatie galopanta IPC>10%
Dupa perioada hiper inflationista din anii 80 din America latina si apoi din
anii 90 in tarile foste socialiste, raportarea acestui indicator doar la valoarea
lui nominala pare depasita. Se impune stfel tot mai mult analizarea corelatiei
dintre acest indicator si indicatorii cresterii macroeconomice (ex PIB).
Astfel sunt definite urmatoarele tipuri de crestere economica:
- Cresterea neinflationista, inflatie moderata, controlata,
insotita de o crestere economica corespunzatoare
- Cresterea inflationista, sporul de productie (PIB) este
inferior IPC
PAGE 78
- Stagflatia, inflatie rapida si crestere zero sau foarte mica.
Productia se reduce proportional cu cresterea preturilor in
timp ce masa monetara ramane constanta.
- Slumpflatie, inflatie rapida si scadere a productiei.

Efectele benefice ale inflatiei
Ne referim la efectele inflatiei moderate si controlate care pune de acord
capacitatile productive existente cu nevoile reale de consum.
Diminuarea puterii de cumparare a banilor duce la consumul
stocurilor vechi care pot fi valorificate si utilizarea la indicatori de
rentabilitate superioara a produselor noi.
Inflatia are un efect purificator al economiei prin eliminarea
agentilor economici necompetitivi care nu fac fata productivitatii
superioare cerute de o economie inflationista.
Favorizeaza inclinatia spre consum si reprima inclinatia spre
economie
Favorizeaza pe debitori in dauna creditorilor cu efect asupra cresterii
importantei valorilor imobiliare in dauna lichiditatilor.
Indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor

Efectele negative ale inflatiei
Ne referim la efectele inflatiei galopante
Inflatia galopanta descurajeaza investitiile productive
Ingreuneaza orice calcule economice de eficienta si rentabilitate
Accentueaza oscilatiile pietei valutare ca urmare a inclinatiei spre
monede neinflationiste a depozitelor populatiei
Generatoare de coruptie si saracie
Creste riscul economic al afacerilor

Politicile de combatere a inflatiei au la baza masuri economice privind
stoparea cresterii preturilor. Din punct de vedere al instrumentului folosit
politicile antiinflationiste pot fi monetare sau fiscale
Politicile monetare se bazeaza pe scaderea ofertei de moneda si cresterea
dobanzilor (scumpirii creditelor).
PAGE 79
Politicile fiscale presupun marirea veniturilor din taxe si impozite astfel
incat sa se reduca cheltuielile de consum.
Politicile fiscale si monetare vin in intampinarea dezideratului general de
crestere a productivitatii muncii care poate stopa efectul inflatiei prin
cresterea productiei totale in conditiile mentinerii costurilor la un nivel
constant. Un efect important al operatiunii de mentinere a costurilor il
constituie mentinerea pretului produselor. Ca urmare se limiteaza masa
monetara aflata in circulatie i se diminueaza inflatia. Au existat politici
economice antiinflationiste, precum cea din Franta anilor1976-1981, care au
impus un control al preturilor i salariilor astfel nct sa se realizeze
stoparea scaderii ofertei de produse i chiar cretere acesteia.
Un rol negativ in escaladarea inflatiei il au monopolurile care influenteaza
preturile in sensul cresterii lor nejustificate. De asemenea sindicatele prin
presiunile salariale efectuate contribuie la majorarea pretului produselor.

Relatia inflatie-somaj. Curba Phillips
Phillips a observat, in urma studiilor efectuate, ca intre somaj i inflatie
exista o relatie de inversa proportionalitate. El a urmarit indeaproape relatia
salariu- somaj pe considerentul ca inflatia este generata in special de
cresterea preturilor ca urmare a cresterii salarilor. Astfel somajul a fost mai
ridicat cand ritmul de cretere al salariilor a fost mai lent i invers.
Daca cererea de munca este mai mare ca oferta (nu este somaj), salariile au
tendinta sa creasca i astfel preturile i implicit inflatia.
In grafic este prezentata curba Philips in varianta originala


R
sn
R
sn
= rata salariului nominal
R
s
= rata somajului
9



0
-3 6% R
s

PAGE 80

In decursul timpului curba Phillips a avut diferite aluri datorate elasticitatii
diferite a preturilor i salariilor la factorii de scadere.
Daca in perioada antebelica se obtineau chiar valori negative ale ratei
salariilor, in perioada post belica salariile i-au pierdut capacitatea de a
raspunde factorilor de scadere ceea ce face ca partea negativa a curbei sa
dispara.
In prezent curba Phillips se deosebeste de cea initiala prin:
- ratele salariului au fost inlocuite cu cele ale inflatiei
- curbele actuale au un predominant rol anticipativ
urmarind evolutii ulterioare pe baza anticiparii evolutiilor
indicelui inflatiei.
- modelul teoretic include i indicatorul schimbarilor soc,
neprevazute ale ofertei. (dupa problema cu OPEC). acest
indicator poate schimba radical alura curbei care poate
chiar sa creasca
Modelul matematic modern are formula:
t = t
e
-|(n-n
e
)+c
unde: t= rata inflatiei
t
e
= rata asteptata a inflatiei
n-n
e
= variatia somajului
c= efectul schimbarilor soc

Pe baza curbei Phillips se fundamenteaza politicile economice privind
cererea i oferta de munca.
In prezent calitatea curbei este tot mai mult contestata ca urmare a tot mai
muli factori care trebuie luati in seama alturi de cei initiali.

5.4 Creditul i dobanda
Creditul este principala forma prin care agentii economici isi satisfac cererea
de moneda pe piata monetara. Practic creditul este un generator de moneda
noua deoarece aduce la contractarea lui un surplus de moneda pe piata
PAGE 81
suplimentand astfel masa monetara aflata in circulatie i conduce la
restrangerea masei monetare la rambursarea lui.
DEF: Creditul reprezinta un supliment de moneda pe care o institutie
de credit denumita creditoareil acorda unei alte persoane numita
debitoarecontra unei bonificatii numita dobanda, pe o anumita
perioada de timp.
Caracteristic actiunilor de creditare este actiunea de garantare a debitorului
in fata creditorului. Garantiile pot fi ipotecare prin care debitorul
garanteaza asupra restituirii creditului i dobanzii prin transmiterea partiala
(numai indisponibilizarea) la creditor a dreptului de proprietate asupra unui
anumit bun al sau pana la stingerea obligatiilor de plata. Ipoteca confera
creditorului dreptul de urmarire al bunului in mainile oricui s-ar gasi el,
dreptul de executare silita a debitorului prin scoaterea la vanzare a bunului i
dreptul de a fi platita cu prioritate creanta sa din pretul obtinut. Exista i
situatii in care garantarea o reprezinta renumele debitorului i increderea in
onorabilitatea acestuia.
Alte tipuri de garantii utilizate: amanetul sau gajul (bun lasat la creditor) i
garantia lombarda (titluri de valoare publice sau private lasate la creditor)
Un rol important in actiunea de creditare il au institutiile de credit ca
intermediare intre agentii economici. Ele primesc plasamentele agentilor
economici, cu inclinatie temporala spre economii, in calitate de debitori i
acorda credite altor agenti economici, cu inclinatie temporara spre investitii,
in calitate de creditori. Institutiile de credit echilibreaza piata monetara in
ceea cepriveste cererea i oferta de moneda att prin resursele lor proprii cat
i prin cele atrase.
Functiile social-economice ale creditului:
eficientizarea utilizarii capitalului monetar prin transformarea lui
din capital pasiv, disponibil la creditor, in capital activ necesar la
debitor.
capitalizarea agentilor economici puternici care dispun de
importante active i solvabilitate credala, sporindu-le forta
concurentiala
accelerator al tranzactiilor comerciale prin facilitarea vanzarilor
pe credit
PAGE 82
sporirea vitezei de rotatie a monedei
stimuleaza consumul dar i economiile
Tipuri de credit:
a) dupa natura debitorului: privat (persoane fizice, societati
private) sau public (administratii publice, societati de drept
public)
b) dupa durata acordarii lui: pe termen scurt (1 an), mediu (1-5
ani) lung (peste cinci ani). Mai exista i creditul la vedere
care practic se sconteaza la prezentarea obligatiei de plata la
banca debitoarei (CEC-ul)
c) dupa tipul garantiei: credit ipotecar, amanetar, lombard,
liber, etc.
d) dupa scopul lui: credit de consum (consum personal) sau
credit de productie pentru desfasurarea unei activitati
economice. El poate fi de exploatare (capital variabil) sau de
investitii.
Principii generale de creditare bancara
Au la baza principiul prudentei bancare care este fundamental si care sta la
originea celorlalte principii:
Bonitatea sau credibilitatea agentilor economici. Bonitatea rezulta ca
o cumulare de calitati profesionale, morale, economice, financiare,
etc. Principalii indicatori ai bonitatii unui agent economic sunt:
o Lichiditatea patrimoniala = capacitatea de achitare a
obligatiilor pe termen scurt.
L
p
=A
l
/D
ts
x100 ; A
l
= active lichide (disponibilitati,
creante lichide, titluri de credit, stocuri lichide,etc)
D
ts
= datorii pe termen scurt
L
p
>1
o Solvabilitate patrimoniala = gradul de acoperire a datoriilor
cu capitalul social al societatii
S
p
= C
0
/ P x100; P=total pasiv
o Rata profitului net = indicator de rentabilitate economica ce
masoara profitul agentului economic pe unitate de capital
social angajat.
PAGE 83
R
pn
= P
n
/C
0
x100; P
n
= profitul net
Contractul de credit obligatoriu pentru toate operatiunile de credit,
care va consfiinti toti termenii tranzactiei.
Destinatia creditului consfiinteste obligatia utilizarii creditului numai
pentru destinatia contractata. Banca are dreptul urmaririi utilizarii
creditelor chiar daca se ramburseaza la scadenta.
Garantarea creditelor, obliga creditorii la solicitarea de garantii
mobile sau imobile pentru diminuarea riscului insolvabilitatii.
Dobanda ca element definitoriu al oricarei tranzactii monetare.

Dobanda (D)este venitul proprietarului de capital excedentar (CD) rezultat
din disponibilizarea temporara a acestuia pe piata monetara.
D = CF-CD; unde CF este capitalul final.
Rata dobanzii este expresia procentuala a dobanzii fata de marimea
capitalului disponibilizat. Ea poate fi simpla (r) sau compusa (R)

r = D/CDx100 ; daca dobanda nu se capitalizeaza
R = (1+r)
n
; daca dobanda se capitalizeaza; n = numarul de ani
CF = CD (1+r)
n
este formula de multiplicare a capitalului.
Exista o legatura importanta intre rata dobanzii practicata pe o piata
monetara, denumita si rata nominala si rata inflatiei pe acea piata ce
determina rata reala a dobanzii (r
r
).
r
r
= r-t; sau r=r
r
+t
Asa cum lesne se poate observa intre rata dobanzii nominale si cea a
inflatiei este o relatie de directa proportionalitate.
O relatie mai complexa privind determinarea dobanzii pe piata include si alti
factori in afara ratei inflatiei:
r = r
r
+t+p
r
+p
l
+p
m

unde: p
r
= prima pentru risc de neplata (valorile mobiliare emise de
guvern au gradul de risc cel mai mic in timp ce efectele
fondurilor private de investitii au riscul cel mai mare)
p
l
= prima de lichiditate(cu cat efectele sunt mai lichide cu atat
prima este mai mica). Pe piata monetara rata este de
PAGE 84
obicei mica, apropiata de 0.
p
m
= prima de risc de maturitate care se aplica in special
creditelor si titlurilor pe termen lung si valoarea ei este
functie de acesta. Ratele dobanzilor sunt astfel cu atat mai
mari cu cat termenul de acordare al creditului este mai
mare. Exista mai multe explicatii ale acestui fenomen:
- riscul investitiei de capital creste odata cu durata
creditului
- previziunile pietei pe termen lung sunt mai dificil de
anticipat si atunci se percep suplimentari
- oferta de capital pe termen scurt este mai numeroasa ca
cea pe termen lung in timp ce cererea este mai numeroasa
pe termen lung si deci si echilibrul intre oferta si cererea
[pe temen scurt se stabileste la un nivel inferior al
dobanzii.
In practica pietelor de credit exista mai multe dobanzi determinate in special
de tipul pietelor; astfel distingem:
o dobanda pe piata monetara, este o dobanda pe termen scurt ca
expresie a raportului intre cererea si oferta de credite a bancilor
comerciale fata de banca centrala. Nivelurile dobanzilor sunt
controlate de banca centrala prin sistemul de plafoane sau plansee.
o dobanda pe piata interbancara care rezulta din tranzactiile
interbancare pe termen mediu si lung. Interventia bancii centrale
poate fi doar indirecta.
o dobanda pe piata de scont, denumita si taxa de scont influentata de
taxa de rescont a bancii centrale.

Actiuni speculative pe piata monetara
Specularea modificarii ratei dobanzilor poate constitui o sursa importanta de
venit pentru operatorii pe piata monetara.
Exista doua tipuri de strategii functie de previziunile evolutiei dobanzilor:
strategia a la hausse cand se asteapta o crestere a dobanzilor
EX: Nivelul dobanzilor la data prezenta

PAGE 85
Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni
Dobanda % 5 5.5 5.875 6.25

Nivelul dobanzilor asteptat peste o luna

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni
Dobanda % 5.5 6 6.25 6.5

Operatorul care urmareste un randament superior al investitiei pe termen
de un an, va cauta sa plaseze banii in depozite pe termen de 1 luna
asteptand ca dupa prima luna sa creasca dobanzile pentru urmatoarele 11
luni.
Daca operatorul urmareste specularea cresterii dobanzilor va atrage capital
pe o durata cat mai mare (12 luni) si le va plasa pe perioade cat mai scurte.
Strategia a la baisse se utilizeaza in situatia previziunilor de
scadere a dobanzilor

EX: Nivelul dobanzilor la data prezenta

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni
Dobanda % 5 5.5 5.875 6.25

Nivelul dobanzilor asteptat peste o luna

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni
Dobanda % 4.75 5.25 5.625 6

In situatia in care operatorul urmareste un plasament pe termen de un an,
va investi toti banii in depozit la 12 luni.
Daca operatorul urmareste specularea cresterii dobanzilor va atrage
capital pe o durata cat mai scurta (1 luna) si le va plasa pe perioade cat
mai lungi.

PAGE 86
Exercitii recapitulative
1. Definiti specificitatea cererii i ofertei pe piata monetara comparativ
cu cea de bunuri de consum
2. Evidentiati rolul dobanzii in formarea cererii prin prisma raportului
intre inclinatia marginala spre lichiditate i spre consum
3. Identificati modul de modificare al dobanzilor in politica banilor
ieftini i cea a banilor scumpi i efectele lor asupra inflatiei,
investitiilor, economiilor i consumului
4. Dati cate un exemplu privind proliferarea inflatiei prin moneda,
cerere i costuri
5. Dati un exemplu de cretere a indicelui inflatiei pe baza spiralei
inflationoste
6. Trasati elementele de baza ale unei cresteri inflationiste,
neinflationiste, ale stagflatiei i slumptflatiei
7. Stabiliti principalele delimitari patrimoniale referitor la notiunile de
ipoteca, garantie lombarda i amanet
8. Definiti principalii indicatori ai bonitatii i credibilitatii unei firme

PAGE 87
CAP VI ELEMENTE DE MACROECONOMIE

Obiective:
- Intelegerea notiunilor de cerere agregata si oferta
agregata
- Conturarea fluxului circlar al veniturilor i chelrtuielilor
in cadrul economiei nationale, agrgarea macroeconomica
- Delimitarea politicilor macroeconomice i aprecierea
rezultatelor prin SCN
- Intelegerea modului de realizare a echilibrului
macroeconomic in teoriile clasice i keynesiste
- Clarificarea notiunilor de cretere i dezvoltare
economica
- Identificarea principalelor coordonate ale comertului
international i a relatiilor economice internationale
- Definirea integrarii economice internationale, Uniunea
Europeana, beneficii i costuri de integrarea europeana

Succesiunea tratarii celor doua parti ale economiei este diferita functie de
complexitatea si adancimea de patrundere a cursului. Cei mai multi
economisti trateaza cele doua parti in ordinea micro-macro dar exista si
destui care promoveaza studiul fenomenului global, macroeconomic,
inaintea patrunderii in adancimea fenomenelor microeconomice. Avand in
vedere caracterul concentrat al cursului de fata am ales ca forma de
prezentare varianta combinata atenuand accentul pus pe delimitarea
fenomenelor micro economice de cele macroeconomice in favoarea celui
pus pe legatura functionala a elementelor studiate. Am prezentat astfel
grupat elemente economice pe tipuri de piete si am incercat definirea
conceptelor si fenomenelor economice specifice in interactiune cu piata pe
care se manifesta ele. Am vorbit astfel despre piata bunurilor si am dezvoltat
in cadrul ei conceptele de cerere, oferta, elasticitate, pret, cu o puternica
determinare microeconomica alaturi de alte concepte precum: tipurile de
PAGE 88
piete si politicile guvernamentale privind preturile, care completeaza
viziunea macroeconomica a pietelor pentru largirea orizontului de perceptie.
Am studiat apoi piata muncii prin aspectele sale microeconomice precum
cererea si oferta de munca la nivelul intreprinderii economice, salariul si
determinarea lui la nivel microeconomic si am largit orizontul prin tratarea
problemelor macroeconomice ale pietei nationale a muncii si a somajului ca
fenomen predominant macroeconomic.
Am abordat apoi problematica pietelor monetare si de capital care sunt prin
definitie piete macroeconomice urmarind insa permanent modul in care
acestea afecteaza intreprinderea economica si modul in care aceasta poate
sa contrabalanseze prin actiuni proprii efectele negative ale fenomenelor
specificie lor precum inflatia, creditul si dobanda.
In cele ce urmeaza doresc sa consolidez viziunea macroeconomica asupra
pietelor prin definirea catorva elemente specifice.

7.1 Cererea si oferta agregate
Cererea agregata reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate intr-o
societate economica pentru cumpararea de bunuri economice.
In cadrul cererii agregate se includ:
- cheltuielile familiale
- cheltuielile intreprinderilor economice pentru
functionare, investitii, publicitate, etc.
- cheltuielile bugetare pentru functionarea sectoarelor
publice si aparatului propriu
- cheltuielile pentru echilibrarea balantei externe de plati
Oferta agregata reprezinta totalitatea produselor economice oferite pe piata
de producatori sau vanzatori.
Analiza cererii si ofertei agregate se face pe baza indicelui general al
preturilor de consum IPC.




PAGE 89
IPC
C
a
O
a


IPC
e

Q
a


Echilibrarea cererii cu oferta se realizeaza la pretul de echilibru P
e

Dezechilibrul aparut ca urmare a cresterii cererii intr-o perioada defineste o
stare de cerere agregata inflationista ca urmare a efectelor inflationiste ale
majorarii IPC. Acesta stare este caracteristica situatiei de deficit bugetar,
balantei de plati externe deficitara si imprumuturilor de stat.
Situatia se poate echilibra prin politica cererii agregate adica, controlul
cheltuielilor totale in economie inclusiv al celor guvernamentale si
echilibrarea factorilor macroeconomici ai preturilor si ocuparii fortei de
munca (reducerea somajului)
O
1
O
0




IPC
e



Daca intr-o perioada de timp oferta scade (curba se deplaseaza in sus) se
produce inflatie prin costuri cresterea acestora contribuind la cresterea
preturilor (IPC
e
). Acest gen de dezechilibru se poate corecta printr-o
politica ofertei agregate prin stimulente acordate intreprinzatorilor si
salariatilor pentru cresterea productiei, stimularea investitiilor i reprimarea
inclinatiei spre consum.
In analiza echilibrului macroeconomic s-au considerat, pentru facilitarea
intelegerii fenomenelor, urmatoarele ipoteze metodologice:
PAGE 90
- economiile nationale sunt inchise adica neinfluentate de
economiile externe (in realitate acestea sunt tot mai
deschise)
- se face abstractie de activitatiile economice ale statului
(echilibrul pietei realizandu-se liber pe principiul
concurentei)
- economiile efectuate in cadrul societatii sunt doar
personale, rezultat al deciziilor familiale (in realitate si
intreprinderile fac economii) iar investitiile
intreprinderilor sunt legate direct de cresterea cererii.

Agregarea macroeconomica; fluxuri macroeconomice de venituri si
cheltuieli
Economia fiecarei tari este un ansamblu de tranzactii intre diferiti agenti
economici prin intermediul pietelor specifice. Agentii economici sunt
grupati in doua categorii mari in functie de specificul lor :
1. Intreprinderi economice ; sunt institutiile care se preocupa in
principal de producerea de bunuri i servicii (non-financiare),
destinate pietei.
2. Gospodarii familiale sunt agenti economici care indeplinesc in
principal functia de consumatori de bunuri i servicii
Intre aceste doua categorii se desfasoara totalitatea fluxurilor economice
sub forma circuitului economic national a carui functionare schematica o
prezentam in continuare.
In afara celor doua categorii principale la circuitul economic national
participa i alti agenti specializati precum:
- Administratiile publice (statul) care are rolul
redistribuirii avutiei statului i de prestare a unor servicii
necesare dar insuficiente pe piata. Din aceasta categorie
fac parte administratiile publice centrale i locale,
institutiile de invatamant public, de sanatate publica,
armata, etc
- Exteriorul national sau restul lumii reprezinta celelalte
state cu care statul intra in tranzactii
PAGE 91

IM EX INJECTII IN FLUX
IT CP

E I





I E
EX IT
CP IM

RETRAGERI DIN FLUX
PFP-piata factorilor de productie
PBC-piata bunurilor de consum
PF-piata financiara
AP-administratiile publice
RL-restul lumii
IM-importuri
EX-exporturi
IT-impozite si taxe
CP-cheltuieli publice
E-economii
I-investitii
R=E+IT+IM retragerile din flux
J=EX+CP+I injectii in flux
Retragerile si injectiile din / in flux se conditioneaza reciproc si se
echilibreaza uneori insa situatia caracteristica este cea de dezechilibru.
Astfel o situatie J>R poate caracteriza un climat favorabil al afacerilor
caracterizat prin politici economice de stimulare a exporturilor, a
cheltuielilor publice si a investitiilor sau de reducere a impozitelor si taxelor.
PFP PBC PF AP RL
AGENTI
ECONOMICI
GOSPODARII
PAGE 92
Ca urmare creste ocuparea fortei de munca, cresc veniturile si consumul
populatiei.
Cresterea injectiilor are ca efect cresterea retragerilor care tind sa echilibreze
injectiile. Astfel veniturile mai mari realizate de gospodarii inseamna
economii mai mari, taxe si impozite mai mari, cererea de produse de lux
majoritatea din import mai mare.

7.2 Obiective si probleme macroeconomice
Pentru intelegerea politicilor si strategiilor macroeconomice este necesara
intelegerea problemelor macroeconomice concentrate in 6 obiective de baza:
1. asigurarea echilibrului intre cerea si oferta agregata dar in progres
(nu prin scadere)
2. ocuparea deplina a resurselor de munca, utilizarea la capacitate
maxima a resurselor umane.
3. asigurarea necesarului de moneda al economiei nationale
4. realizarea functiilor bugetare si fiscale ale economiei
5. asigurarea unei balante comerciale externe echilibrate
6. integrarea obiectivelor macroeconomice in strategia globala
economica de crestere si dezvoltare.
O alta problema a macroeconomiei este ancorarea economiei nationale la
cadrul general specific al natiunii. Un exemplu de astfel de abordare este cea
data de Virgil Madgearu in 1940 : O data ce s-a stabilit ca pe drumul
economiei capitaliste liberale, deformata printr-un interventionism de stat
haotic, spasmodic si expus tuturor influentelor, economia romaneasca n-a
izbutit sa acumuleze capitaluri productive romanesti, nu raman deschise
decat doua drumuri: drumul economiei capitaliste liberale pure sau
economia controlata de stat.....
Odat stabilite obiectivele macroeconomice ale natiunii, atingerea lor
reprezinta un deziderat al fiecarui stat. Ansamblul de strategii, masuri,
reglementari si relatii economice internationale vizand atingerea
obiectivelor macroeconomice propuse, constituie politica economica a
statului.


PAGE 93
Politici si strategii economice
Analizam in cele ce urmeaza politicile macroeconomice ale statului
democratic de drept, contemporan, aplicate asupra unor economii de piata.
Exista curente i ideologii economice care percep in mod diferit implicarea
statului in economie i am tratat acest subiect in capitolul I. Teoriile
economice moderne nu concep realizarea echilibrului i cresterii economice
in afara implicarii statului.
Cauzele implicarii statului in economie:
- insuficienta initiativei private intr-o serie de domenii de
interes general(intreprinderi publice de productie,
institute de cercetare de interes national, servicii sociale,
etc)
- complexitatea problemlor care apar in perioade dificile
pentru o natiune(crize economice, revolutii, razboaie, etc)
- modificari in conjunctura economica internationala foarte
greu de perceput i influentat la nivel microeconomic
- corectarea neajunsurilor economiei de piata (servicii
publice pentru agentii economici, programe
guvernamentale de asistenta economica si sociala, etc)
- integrarea economiei nationale in cadrul politicilor de
dezvoltare regionala si sectoriala la cre adera.
DEF: Politica economica reprezinta actiunea constienta, concertata
democratic a puterii publice care presupune definirea obiectivelor
economice si sociale ale statului, instrumentele si mijloacele de punerea
lor in aplicare.
Obiectivele economice si sociale ale statului pot fi: cresterea si dezvoltarea
sanatoasa si durabila, scaderea somajului si inflatiei, cresterea nivelului de
trai al oamenilor.
Instrumentele si mijloacele folosite sunt: directe (taxe vamale, bariere de
preturi, contingentari, etc) si indirecte (politici fiscale si monetare)
Dupa orizontul de intindere politicile economice pot fi: conjuncturale (pe
termen scurt sau mediu) si pe termen lung.


PAGE 94
7.3 Indicatori macroeconomici
Rezultatele aplicarii politicilor economice se apreciaza prin indicatori
macroeconomici
In tarile cu economie de piata, indicatorilor sintetici sunt definiti prin
Sistemul Contabilitatii Nationale
DEF: Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent de
concepte si tehnici care permit obtinerea unei reprezentari sistematice,
masurabile si comparabile a activitatii economice a unei tari intr-un
interval de timp, de obicei 1 an, denumit perioada de referinta.
Incepand cu anul 1969, cand a fost adoptat de Comisia de statistica a ONU,
Sistemul Contabilitatii Nationale s-a perfectionat i s-a completat mereu,
sarcina principala a lui fiind identificarea, din multitudinea de variabile care
caracterizeaza sistemul economic in general, a variabilelor comune care sa
poata sa descrie cat mai fidel posibil situatia economica.
Sistemul actual utilizat in aproape toate tarile lumii este Sistemul
Conturilor Nationale (SCN).
SCN ofera informatii cu privire la urmatorii indicatori macroeconomici:
- Produsul intern brut PIB -
- Produsul national brut PNB -
- Produsul intern net PIN -
- Produsul national net PNN -
- Venitul national VN
Indicatorii macroeconomici sunt agregati pe baza unor principii:
- bunurile economice incluse in calcul sunt doar cele
realizate in perioada pentru care se calculeaza ei.
- sunt luate in considerare numai bunuri finale, destinate
consumului, exportului sau investitiilor.
- delimitarea rezultatelor functie de caracterul teritorial i
national al productiei. Astfel atributul intern semnifica
totalitatea activitatilor economice desfasurate pe teritoriul
national indiferent de apartenenta nationala a
producatorilor iar tributul national implica activitatea
economica a tuturor producatorilor nationali indiferent de
teritoriul pe care-i desfasoara activitatea.
PAGE 95

PIB (GDP) este principalul indicator macroeconomic, utilizat i la noi, care
caracterizeaza din punct de vedere economic, starea unei natiuni. In unele
tari, in special cele dezvoltate, se utilizeaza PNB.
PIB reprezinta totalitatea bunurilor finale produse de agentii economici
rezidenti pe teritoriul tarii intr-o perioada de timp, de regula 1 an.
PIB se poate calcula prin 3 metode:
Metoda productiei care consta in determinarea volumului productiei finale
realizate in tara. PIB rezulta astfel din insumarea valorilor produselor finale
sau la insumarea valorilor adaugate de fiecare agent economic.
EX:
Agentul economic Incasarea totala Valoarea adaugata
Ferma de grau 1.000.000 1.000.000
Moara 1.800.000 800.000
Brutaria 3.000.000 1.200.000
PRODUSUL GLOBAL 5.800.000 -
PI B 3.000.000 3.000.000
Avand in vedere ca la inceputul i sfarsitul perioadei de calcul exista stocuri
de produse neterminate, valoarea PIB se corecteaza cu valorile stocului la
inceputul (+) i sfarsitul (-) perioadei.
Metoda venitului consta in insumarea veniturilor alocate consumului de
factori de productie ( salarii, rente, dobanzi, profituri, amortizari, etc).
Rezultatul ei este un PIB aproape egal cu VN.
Metoda cheltuielilor care se bazeaza pe insumarea cheltuielilor pentru
achizitionarea productiei finale. Exista astfel cheltuieli pentru consumul
final public i privat, pentru formarea bruta de capital fix, i variatia
stocurilor la care se adauga exportul net de bunuri (diferenta intre export i
importurile aferente exportului).
PIB poate fi nominal i real.
PIB nominal masoara valoarea bunurilor in preturi curente ale perioadeiin
timp ce PIB real reflecta modificarea productiei fizice prin exprimarea
bunurilor finale in preturile unui an de referinta, numite preturi constante.

PAGE 96
EX: evolutia PIB nominal, real i a deflatorului PIB in Romania in
perioada 1990-1997
INDICATOR 1990 1991 1995 1997
PIB nominal; mld 857.9 2203.9 72135.5 250480.2
PIB real;mld 857.9 747.2 770.4 762.9
Deflatorul PIB
(PIB
real
/PIB
nominal
x100)
100 294.9 9363.4 32832.8
Asa cum se constata di analiza datelor din tabel, in perioadele de inflatie
ridicata, aprecierea prin PIB real este obligatorie

PNB: (GNP) reprezinta valoarea de piata a productiei de bunuri finale
realizate intr-o anumita perioada de agentii economici nationali pe teritoriul
tarii sau in strainatate.
De importanta pentru caracterizarea economiei unui stat este analiza relatiei
dintre PIB i PNB.
Daca PNB > PIB rezulta ca agentii economici nationali din afara granitelor
tarii obtin venituri mai mari ca agentii economici straini rezidenti. (Japonia,
Germania, etc). Este cazul unor tari cu traditie economica exportatori
traditionali i care cauta zone mai favorabile din punct de vedere fiscal
pentru desfasurarea activitatii economice.
Situatia PNB < PIB este caracteristica tarilor care duc o politica de atragere
a capitalului strain prin facilitati acordate acestuia. Este cazul tarilor in curs
de dezvoltare (Mexic, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, etc)
Dei PIB sau dupa caz PNB ofera cea mai pertinenta msura a prformantelor
economice ale unei tari, de multe ori situatia reala este diferita de cea
calculata ca urmare a activitatilor omise in calcul. Este cazul activitatilor
care nu se tranzactioneaza pe piata cum ar fi: serviciile gratuite i
voluntariatul in autoconsum, economia subterana, munca la negru (dublul
serviciu, munca imigrantilor, somajul ascuns), jocurile ilegale de noroc,
traficul de droguri i persoane, prostitutia, comertul intre gospodarii, etc

PIN: reprezinta valoarea productiei finale nete obtinute dupa deducerea
cheltuielilor cu amortizarea capitalului fix
PAGE 97

PIN = PIB - A

Dei este mai aproape de realitate, economistii evita folosirea acestui
indicator ca urmare a dificultatilor de calcul a amortizarii reale a capitalului
fix.

Venitul national: exprima marimea agregata a factorilor de productie ce au
participat la realizarea productiei nationale att pe teritoriul tarii cat i in
strainatate in decurs de 1 an.
VN este o suma a tuturor veniturilor obtinute de factorii de productie
(salarii, rente, dobanzi, etc) indiferent daca produsul este intr-o forma
intermediara sau finala excluzandu-se doar transferul.

EX: valorile VN in Marea Britanie in anul 1996.
VENIT Mil GBP
Venit din salarii 400.354
Venit din activitati independente 69.898
Profituri brute ale firmelor private 101.409
Profituri brute ale firmelor cu participatii ale statului 3.959
Profituri brute ale regiilor autonome 681
Alte venituri 68.183
VENIT INTERN TOTAL 644.484
Valoarea stocurilor -973
Discrepanta statistica -595
Venit net in raport cu strainatatea 9.652
VN brut 652.568
Depreciere -77.372
VN net 575.196

7.4 Echilibrul macroeconomic din punct de vedere teoretic reprezinta o
stare a economiei in care toate pietele sunt simultan in echilibru fara
existenta unui deficit sau surplus de cerere sau oferta. Echilibrul este o stare
PAGE 98
ideala care nu exista in realitate si de aceea se mai numeste si echilibru
static. In contrast cu aceasta notiune se utilizeaza termenul de echilibru
dinamic care se caracterizeaza prin modificarea permanenta a cererii si
ofertei, concordanta lor fiind un deziderat permanent al economiei.
DEF: starea de echilibru este tendinta spre care se indreapta
permanent piata nationala caracterizata prin concordanta cererii cu
oferta, in anumite limite care nu afecteaza performanta sistemului
economic si nu genereaza tensiuni sociale grave.
Conform definitiei de mai sus, starea de echilibru poate fi asimilata si unui
usor dezechilibru pe pietele agregate ale bunurilor, muncii, capitalurilor, etc
concretizate prin existenta unui anumit grad de supraproductie, somaj,
inflatie, etc.
Plecand de la aceasta premiza unii economisti asociaza termenului de
echilibru pe cel de stabilitate economica sau macrostabilitate.
Notiunea de echilibru macroeconomic este, conform celor spuse, legata de
cea de dezechilibru macroeconomic care poate fi normala sau anormala in
functie de marimea lui.
Formele dezechilibrului economic sunt presiunea si absorbtia.
Presiunea caracterizeaza o piata cu exces de oferta adica o piata a
cumparatorilor si este considerata normala pentru o economie dezvoltata si
diversificata.
Absorbtia dinpotriva caracterizeaza o piata cu exces de cerere adica o piata
a vanzatorilor si este in cele mai multe cazuri anormala pentru o economie.
Referitor la echilibru si dezechilibru macroeconomic exista mai multe teorii:
1. Teoriile clasice ale preturilor si distribuirii veniturilor sunt consecinte
ale teoriei mainii invizibile care vine sa regleze de la sine un anumit
dezechilibru aparut vremelnic pe piata. Teoria clasica are si o varianta
sintetica numita legea debuseelor a lui Say care prezinta echilibrul pe un
circuit economic simplificat

Venit
Consum

Investitii Economii
Firme Gospodarii
PAGE 99

Modelul simplificat face abstractie de cheltuielile publice si comertul
exterior si deci gospodariile se alimenteaza cu venituri la nivelul bunurilor
produse. Echilibrul se realizeaza astfel la nivelul economiilor si investitiilor
atata timp cat cererea de bunuri este egala cu oferta.
Oferta de bunuri si servicii isi creaza propria cerere, este esenta acestei
teorii.
Analistii clasici sustin permanentul echilibru intre economii si investitii pe o
piata libera si concurentiala a capitalurilor si dobanzilor. Orice crestere a
investitiilor peste nivelul economiilor este absorbita de majorarea
economiilor ca urmare a cresterii dobanzilor, concomitent cu o micsorare a
investitiilor, pana in zona de echilibru.
Modelul general al echilibrului in teoria neoclasica a fost elaborat de Leon
Walras. Modelul presupune urmatoarele ipoteze de functionare:
existenta concurentei pure si perfecte
valabilitatea echilibrului pe termen scurt, adica mentinerea, pe
termen scurt, a populatiei totale, capitalului total, comportamente
rationale ale pietei, etc
echilibrul se stabileste concomitent pe toate pietele: amuncii, a
bunurilor si serviciilor, monetara si financiara.
Pe piata muncii cererea si oferta se echilibreaza pe baza salariului, ca raport
intre utilitatea si dezutilitatea lui, ceea ce da nivelul ofertei si raportul intre
productivitatea marginala si costul marginal care da nivelul cererii.
Pe piata bunurilor si serviciilor echilibrul depinde de echilibrul de pe piata
capitalurilor, acesta fiind principalul factor al productiei.
Cum autofinantarea nu este suficienta, pentru investitii se manifesta o
accentuata cerere de capital atras care se echilibreaza prin economiile
gospodariilor si deci ratele dobanzilor joaca un rol important in stabilirea
echilibrului.
Pe piata monetara echilibrul se stabileste pe baza relatiei deja cunoscute:
MxV=PxQ, principala variabila fiind pretul.

PAGE 100
2. Teoria keynesista privind echilibrul s-a conturat pe baza criticilor aduse
modelului neoclasic in special in ceea ce priveste echilibrul ocuparii pe piata
de munca si echilibrul capitalurilor.
Teoria lui Keynes aduce elemente noi de care trebuie sa se tina seama i
anume: rolul statului, al organizatiilor sindicale si patronale, rata profitului
alaturi de cea a dobanzii in stabilirea nivelului investitiilor, etc.
Elementul principal de dezechilibru in modelul Keynesian este cererea
globala oferta fiind mereu in cautarea echilibrului.
Conditiile esentiale de echilibru sunt:
- Cererea agregata = Oferta agregata
- Economiile = Investitiile
Doua fenomene pot afecta acest echilibru:
- iesirile de moneda din flux sub forma economiilor (E),
importurilor (IM) si a impozitelor i taxelor (IT), ceea ce
face ca firmele sa nu-si recupereze integral veniturile.
- Injectiile de moneda in flux prin exporturi (EX), investitii
(I) si cheltuieli publice (CP)
Raportandu-ne doar la aceste elemente, o noua egalitate intre cererea i
oferta agregate se impune:

Q
C
+ IM+IT+E=Q
O
+ EX+CP+I
Pentru stabilirea echilibrului se impune ca retragerile din flux sa fie
compensate de intrari att la nivelul consumului cat i al productiei. Astfel,
la nivelul consumului iesirile (retragerile din consum) sunt reprezentate de
economiile populatiei, impozitele i taxele platite i de importurile de
produse care nu influenteaza productia nationala.
La nivelul productiei, se realizeaza compensarea prin exporturi, cheltuieli
publice i investitii.
Din analiza elementelor de mai sus se pot sintetiza trei variabile
fundamentale: inclinatia spre consum, eficienta marginala a capitalului i
rata dobanzii.
Principala concluzie a teoriei lui Keynes este faptul ca factorul determinant
in echilibru il constituie cererea agregata. Acest lucru este total diferit de
PAGE 101
teoriile clasice, adamiste care sustineau ca oferta isi genereaza propria
cerere. Argumentul este acela ca daca intreprinderile ar produce in exces
fata de cerere, s-ar acumula stocuri nevandute de produse care ar duce la
diminuarea productiei i reducerea personalului, deci la somaj.
PAGE 102
Schematic, modelul Keynesian arata astfel:


























7.5 Investitii, economie si consum
Asa cum am prezentat in modelele alaturate, variabilelor macroeconomice
de economie, consum si investitii le sunt atribuite importante speciale motiv
pentru care am ales tratarea lor separata pentru o mai buna intelegere a lor, a
deosebirilor si legaturilor dintre ele.
Examinarea lor o realizam pe baza teoriei keynesiste a consumului si
economiei adica a dependentelor acestora de nivelul venitului disponibil.
Preferinta
pentru
lichiditate
Cantitatea de
moneda in unit
de salariu
Conditii
tehnice si
tehnologice
Randamentul
capitalului
Factori
obiectivi
Factori
subiectivi
Rata dobanzii
Eficienta
marginala a
capitalului
Inclinatia spre
consum
Determinare
flux de
investitii
Determinare
flux de
cheltuieli
Venit national
si ocuparea
populatiei
PAGE 103
Investitiile reprezinta in general cheltuielile firmelor pentru bunuri care nu
sunt destinate consumului curent ci produc bunuri si servicii in viitor.
De precizat este faptul ca achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata
precum pamant, case, etc pentru uzul privat, nu sunt considerate investitii
economice deoarece nu produc bunuri i servicii in viitor
Consumul, reprezinta in general cheltuielile gospodariilor pentru bunuri si
servicii de o anumita utilitate destinate consumului curent.
Economiile, reprezinta partea venitului disponibil care nu este cheltuita.
Deosebirea intre consum si investitii poate sa fie mai mare sau mai mica
plecand de la definitiile de mai sus iar uneori notiunile se pot intrepatrunde.
Modelul keynesist prezentat anterior se bazeaza pe presupunerea ca atat
consumul cat si economiile sunt influentate de venitul net. Aceasta ipoteza
denumita si ipoteza venitului absolut pune in evidenta relatia de directa
proportionalitate intre consum si economie pe de o parte si venitul net,
disponibil, pe de alta parte.
Pentru exemplificare sa urmarim datele din tabelul urmator:
Venit disponibil Consum Economisiri
250 210 40
200 170 30
150 130 20
100 90 10
50 50 0
0 10 -10

Grafic, dreptele consumului si economiei se prezinta stfel:
C,E
Consum

Economii



VN
PAGE 104

Panta consumului este 0.8 si reprezinta cota parte din venitul net destinata
consumului, adica inclinatia marginala spre consum.
Panta economiei este 0.2 si reprezinta partea de venit pentru economii, adica
inclinatia marginala spre economii.
Concluziile ipotezei venitului absolut sunt:
- consumul si economia sunt functii crescatoare ale
venitului net curent
- relatiile nu sunt neaparat liniare ele putand deveni curbe
sub influenta diferitilor factori
- inclinatia marginala spre consum are valori uzuale intre 0
i 1
- inclinatiile medii ale consumului si economiei se
calculeaza ca raport intre consum/economie si venit
- inclinatia medie spre consum scade pe masura cresterii
venitului si este mai mare ca inclinatia marginala spre
consum.
- sub un anumit nivel al venitului absolut, dreapta
economiilor trece la valori negative semnificand un
deficit curent care se acoper de obicei din alte surse
externe.
- i la un nivel al venitului absolut egal cu zero, consumul
exista sub forma lui minima, de subzistenta.
Spre exemplificare sa urmarim o serie de date satistice din Marea Britanie
pentru anul 1996, extrase din Family Spending 1996-1997
Grupul de
venit
Venit mediu
saptamanal
Consum Inclinatia
medie spre
consum
Inclinatia
marginala
consum
I sub 20% 83.87 109.07 1.3 -
II 168.32 192.1 1.14 0.98
III 267.75 281.98 1.05 0.9
IV 395.03 379.62 0.96 0.77
V peste 20% 708.6 582.74 0.82 0.65
PAGE 105

7.6 Crestere i dezvoltarea macroeconomica
Privite la nivel macroeconomic, activitatiile economice sunt un sir
neintrerupt de cresteri i descresteri succesive care difera ca periodicitate i
intensitate de la o tara la alta.
Ciclicitatea activitatii economice se observa in baza analizei venitului
national real pe o perioada mai lunga de timp.
Se pot distinge 4 faze principale ale unui ciclu economic: criza, avant,
boom, depresiune:
VN

Boom
Depresiune
Avant

Criza
Timp
Criza este faza in care cererea agregata este mai mica dect oferta de
produse in conditiile ocuparii depline a cererii de munca. Perioada se
caracterizeaza prin cerere redusa de factori de productie, somaj ridicat,
previziuni pesimiste asupra viitorului economic, inclinatia spre investitii
este redusa i ca urmare exista oferta neonorata de capital i dobanzi sunt
mici.
Avant este faza imediat urmatoare caracterizata prin cresterea cererii
agregate cu consecinte in sporirea investitiilor, dobanzi atractive, climat
economic mai optimist, creste productia i se reduce somajul.
Boom-ul economic este faza de varf a avantului cand cererea agregata este
echilibrata de productia realizata, factorii de productie sunt utilizati la
capacitatea maxima, somaj scazut, inflatie moderata, dobanzi in cretere, ca
urmare a utilizarii depline a capitalurilor.
Depresiunea este caracterizata prin scaderea cererii agregate, profiturile
societatilor scad, investitiile se reduc, creste somajul, mediul economic
devine pesimist.
PAGE 106
Urmarind statistic rata somajului in Marea Britanie intre 1887 i 1997 se
remarca succesiunea fazelor de mai sus dar i existenta a doua perioade
caracterizate prin evolutii similare:
Rata somaj %
22
20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
1880 1890 1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000

- prima perioada se intinde intre anii 1887 i 1920 i se
caracterizeaza prin fluctuatii destul de regulate ale somajului cu
o distanta medie de aproximativ 8-9 ani intre ele.
- dupa marea criza economica din anii 1920-1930, fluctuatiile,
exceptand perioada de razboi, au fost mai reduse ca urmare a
interventionismului statului conform teoriei lui Keynes, practicat
in mai toate tarile. Ciclurile se succed ca mai nainte dar cu
intensitati mult reduse i doar crize conjuncturale precum criza
energetica din anii 70..80 amplifica intensitatea perioadelor de
criza.

Cauzele ciclicitatii economice
In cursul istoriei au fost formulate nenumarate ipoteze privind formarea
ciclurilor economice. Una din cele mai interesante teorii se bazeaza pe
interactiunea intre teoria multiplicatorului i principiul acceleratorului.
Conform principiului acceleratorului, investitiile depind de modificarile
venitului iar conform teoriei multiplicatorului modificarile in investitii au
ca efect modificari ale veniturilor. Astfel daca veniturile cresc investitiile
vor creste i ele i la fel i consumul generand in viitor majorari
PAGE 107
investitionale care vor genera din nou cresteri ale veniturilor. In punctul
culminant, veniturile se plafoneaza in timp ce consumul creste usor in
continuare iar investitiile scad. Cand scaderea investitiilor depaseste
cresterea consumului, veniturile incep sa scada urmate apoi de scaderea
consumurilor. Fenomenul se petrece ca urmare a decalarii in timp a
ciclurilor venitului de cel al investitiilor si consumului prin faptul ca
inclinatiile spre consum i investitii sunt aferente unor venituri anterioare.
Pe de alta parte investitiile, ca diferenta intre venituri i consum,
reactioneaza imediat ce cresterea veniturilor este inferioara cresterii
consumului.
I
2
=I
1
+i(VN
1
-VN
O
)
Spre exemplificare sa presupunem un venit national real de 1000,
inclinatiile spre consum i investitii sunt egale 0.5 i ca investitiile
autohtone initiale sunt 500.
- la momentul 0: C=500 i I=500; VN=1000
- In momentul 1, investitiile cresc cu 10, I=510, C=500,
VN=1010
Cresterea venitului produce in viitor o cretere att a consumului cat i a
investitiilor cu 0.5 fiecare i astfel
- la momentul 2: I=515, C=505, VN=1020.
Noua majorare a venitului va conduce la o noua majorare att a consumului
cat i a investitiilor:
- la momentul 3: C=510; I=515; VN=1025.
Cresterea venitului este mai mica acum ca urmare a limitarii cresterii
investitiilor la 0.5 din cresterea venitului.
- la momentul 4: C=512.5; I=512.5; VN=1025
Venitul, dupa cresterile anterioare s-a stabilizat, consumul ramane acelasi in
timp ce investitiile scad.
- la momentul 5: C=512.5; I
5
=510*0.5(VN
4
-VN
3
)=510; VN
5
=1022.5

Treptat, venitul atinge noua valoare de echilibru la 1020 in cadrul unui ciclu
care poate fi amortizat, in situatia unui echilibru intre inclinatiile marginale
PAGE 108
spre consum i investitii, asa cum reiese din exemplul de mai sus, sau
amplificat daca inclinatiile sunt diferite.
In fapt ceea ce am vrut sa punem in evidenta este capacitatea venitului
national de a genera cicluri cu urcusuri i coborasuri succesive.





t t
Ciclu amortizat Ciclu amplificat

Conform modelului prezentat amplitudinile ar trebui sa fie ori
descrescatoare ori crescatoare ceea ce in realitate nu s-a confirmat tendinta
fiind mai degraba de mentinere a amplitudinii lor.
O explicatie ar fi ca ciclul este limitat de o valoare inferioara sub care
productia nu poate cobori ca urmare a investitiilor minime obligatorii care
vor relansa productia i o valoare superioara pe care productia nu o poate
depasi ca urmare a limitarilor tehnologice i de factori de productie.
Explicatia de mai sus poate fi valabila pentru ciclurile amplificate dar cum
se explica amplitudinea constanta a celor amortizate?
Cauza ar putea fi cea a perturbatiilor care apar in economiile nationale ori de
cate ori apar tendinte de reechilibrare. Una din perturbatiile aleatorii consta
in modificarea ofertei monetare. Studiile care vin sa confirme aceasta teorie
se bazeaza pe faptul ca toate recesiunile importante au fost precedate de
scaderea ofertei monetare.

Cresterea economica reprezinta, prin prisma indicatorilor enuntati,
cresterea pe o perioada de cativa ani a VN, PIB, PNB, etc. Termenul de
cretere economica este asociat de multe ori cu cel de dezvoltare
economica i asocierea nu este gresita, dupa parerea unora diferentele fiind
doar lingvistice. Exista insa economisti care fac diferenta intre cretere i
dezvoltare, dezvoltare insemnand implicit i cretere economica in timp ce
PAGE 109
creterea economica poate fi i conjuncturala fara o modificare structurala a
economiei care sa creeze premizele unei cresteri i in viitor.
Principalii factori care determina cresterea economica sunt:
cresterea ofertei de forta de munca prin:
o sporul demografic
o migratia internationala i mobilitatea internationala
o rata de ocupare
cresterea ofertei de capital prin:
o sporirea investitiilor nete de capital cele care aduc un surplus
de capital i nu cele care inlocuiesc capitalul uzat
o sporirea inclinatiei spre economii a populatiei
o sporirea exporturilor
progresul tehnic considerat ca orice element menit sa
imbunatateasca randamentul fortei de munca sau capitalului
Politicile de cretere economica urmaresc in consecina cresterea fortei de
munca, a capitalului i dezvoltarea tehnologica.
Politicile monetare i fiscale sunt folosite pentru modificarea inclinatiilor
spre consum i economii ale populatiei i inclinatiei spre investitii a
agentilor economici. Politicile monetare i fiscale actioneaza insa de cele
mai multe pe termen scurt urmarind ori utilizarea deplina a fortei de munca
i scaderea somajului ori stabilizarea preturilor i limitarea inflatiei.
Beneficii ale cresterii economice:
cresterea nivelului general de trai ca urmare a cresterii generale a
veniturilor dar i ca urmare a cheltuielilor publice care presupun
confort, sosele, aeroporturi, comunicatii, etc
reducerea procentului de oameni saraci (cu venituri sub nivelul de
subzistenta) ca urmare a politicilor fiscale i a sporirii cheltuielilor
publice
asigurarea unor rezerve pentru perioade mai nefaste sau batranete ca
urmare a cresterii economiilor.
cresterea puterii financiare i a profiturilor societatilor comerciale i
implicit a actionarilor
consolidarea i modernizarea capitalului existent

PAGE 110
Costuri ale cresterii economice
modificari in structura fortei de munca cu efecte negative asupra
unei paturi a populatiei
accentuarea diferentelor sociale intre proprietarii fortelor de
productie i salariati
epuizarea resurselor naturale limitate ale pamantului
realizarea de externalitati negative (poluare, zgomot, diferente
zonale i geografice, etc)
Cele mai multe tari duc politici de cretere cat mai rapida neglijand costurile
acestora. Motivele sunt uneori de inteles, in cazul tarilor ramase in urma in
cadrul zonelor economice regionale sau al tarilor cu un grad inalt de saracie
dar nu putine sunt cazurile in care se urmareste doar prestigiul national.
In sensul celor de mai sus este de apreciat politica comuna a tarilor mai
dezvoltate din CEE care au cosimtit la ritmuri de cretere mai moderate
permitand tarilor mai puin dezvoltate din regiune recuperarea decalajului in
ideea unei comunitati economice europeene echilibrate i viabile.
Iata spre exemplu ratele medii anuale de cretere inregistrate in cateva tari
europeene membre ale CEE in perioada 1985..1996:

TARA RATA medie %
Irlanda 5.0
Portugalia 4.0
Spania 2.8
Belgia 2.3
Italia 1.8
Franta 1.6
Olanda 1.5
Danemarca 1.3
Marea Britanie 1.3
Suedia -0.1



PAGE 111
Dezvoltare economica
Dezvoltarea economica presupune in plus, fata de creterea economica,
modificari structurale in economie privind alocarea resurselor intre
sectoare
Referitor la dezvoltarea economica exista mai multe teorii dintre care
amintim:
Teoria clasica a dezvoltarii care sustine ca principala cauza a
dezvoltarii economice o constituie cresterea investitiilor care depind
nemijlocit de repartizarea profitului in cadrul venitului national.
Adeptii acestei teorii sustin ca o cretere a bunurilor de capital prin
investitii contribuie la diviziunea i specializarea muncii care devine mai
productiva i generatoare de venituri salariale mai mari. Veniturile
salariale mai mari stimuleaza cresterea demografica i astfel creste
cantitatea de forta de munca activa. Pe msura ce capitalul i forta de
munca cresc, acestea ajug sa se combine in zona randamentelor
neproportionale i astfel dezvoltarea economica intra intr-un stadiu
stationar.
Limitarile acestei teorii vin de la simplificarile efectuate. Astfel nu se ia
in considerare progresul tehnic i tehnologic i efectele lor asupra
structurii productiei la fel cum nu se iau in considerare problemele
sociale i externalitatile generate de dezvoltare.
Teoria marxista a dezvoltarii pune pe plan primordial plus valoarea
realizata prin munca ca diferenta intre valoarea productiei i salariile
muncitorilor. Cu cat plus valoarea este mai mare cu att dezvoltarea
economica este mai mare. Pentru o rata cat mai ridicata a dezvoltarii
capitalistul reduce salariile muncitorilor la nivelul de subzistenta cu
efecte asupra ascutirii luptei intre salariati i capitalisti care va duce in
timp la schimbarea oranduirii capitaliste cu una socialista.
Istoria a dovedit netemeinicia acestei teorii statele socialiste fiind cele
care s-au intors rand pe rand la economia capitalista.
Teoria stadiului de dezvoltare a lui Rostow afirma ca o natiune in
dezvoltare parcurge mai multe etape din care cea mai importanta este
desprinderea (taking off) in care se renunta la valorile economice
traditionale i se trece la o modernizare att in plan economic cat i
PAGE 112
institutional. Teoria lui Rostow este mai aproape de teoriile cresterii
economice dect ale dezvoltarii i sunt exemple nenumarate de state care
realizeaza niveluri de cretere de peste 5% in timp ce somajul si saracia
sunt in floare.
Teoriile moderne ale dezvoltarii mai ales cele care se refera la tarile
slab dezvoltate, pun accentul pe inlaturarea rigiditatilor structurale ale
tarilor slab dezvoltate precum:lipsa infrastructurii, lipsa calificarii
profesionale, lipsa tehnologica (know how), mentalitate invechita a
lucratorilor referitor la munca, individ, societate.
Teoriile moderne abordeaza problemele majore ale dezvoltarii precum
somajul, saracia, inegalitatea sociala, transferul de tehnologie, etc la
nivel global i sustin necesitatea echilibrarii lor nu la nivel national ci la
nivel mondial. Se acorda astfel o importanta crescuta organismelor
internationale precum agentiile ONU, BM, UE, IDA (Asociatia pentru
dezvoltare internationala).

Rolul capitalului monetar in procesul de dezvoltare
Capitalul monetar este unul din elementele de baza fara care astazi nu se
mai poate imagina dezvoltarea economica a unei natiuni. Capitalul
monetar necesar dezvoltarii este deficitar in toate tarile slab dezvoltate
ca urmare a lipsurilor in aproape toate domeniile economice: tehnologic,
managerial, antreprenorial, investitional, etc. Rezervele valutare
existente abia daca ajung pentru investitiile absolut obligatorii de care
depind existenta paturilor cele mai sarace ale populatiei. De aceea
atragerea de capital monetar este unul din dezideratele tuturor statelor
slab dezvoltate. In principal, capitalul monetar se poate atrage pe 3 cai:
1. prin comert international
2. prin investitii private straine
3. prin ajutoare pentru dezvoltare
Comertul international este principalul furnizor de capital monetar cu
conditia ca balanta comerciala externa sa fie excedentara. Din pacate
acest deziderat este i cel mai greu de atins deoarece in afara
problemelor tehnice care limiteaza accesul produselor pe pietele
internationale exista i o sumedenie de bariere i restrictii care mpiedica
PAGE 113
comertul liber international. Principalele restrictii in accesul tarilor slab
dezvoltate pe pietele internationale sunt:
- cotele tarifare i reglementarile non-tarifare aplicate de
tarile dezvoltate
- dezvoltarea pe pietele tarilor bogate a produselor noi cu
calitati superioare inaccesibile tehnologiilor invechite din
tarile slab dezvoltate
- subventiile acordate de statele dezvoltate producatorilor
indigeni mai ales la produsele agricole unde tarile sarace
ar putea inregistra un excedent
Existenta acestor bariere face ca in loc sa se echilibreze, balanta externa a
tarilor sarace se deterioreaza mereu i datele statistice arata ca intre anii
1980 i 1994, datoria exerna a tarilor sarace s-a triplat.
Pentru inlaturarea acestui fenomen este necesara exprimarea vointei
unanime a tarilor bogate in cadrul unui program precum cel de supravietuire
Nord-Sud din 1980, in care sa se acorde mai multe facilitati desfacerii
produselor tarilor sarace pe pietele celor bogate incurajandu-se astfel
dezvoltarea regionala a sudului i implicit largirea pietei mondiale de bunuri
economice.
Investitiile private straine sunt realizate in special de corporatii
multinationale i daca implica transferuri tehnologice i de capital sunt
benefice dezvoltarii statului mai ales ca acestea asigura i piete de desfacere
internationale pentru o parte din produsele realizate. Din pacate aceste
investitii s-au lovit adesea de rezistenta locala la nou, de conditii speciale
impuse companiilor straine, de probleme de fiscalitate, de fenomenul de
coruptie i trafic de influenta existent, de temerile investitorilor referitor la o
eventuala nationalizare sau imposibilitatea repatrierii sumelor investite, etc.
In prezent este o adevarata goana pentru atragerea marilor companii,
guvernele intrecandu-se in acordarea de facilitati companiilor straine care
vin sa investeasca pe teritoriul national.
Ajutoare pentru dezvoltare vin din partea unor state sau unor organisme
internationale sub forma unor imprumuturi nerambursabile, a subventiilor
de productie sau a asistentei tehnice gratuite. Fondurile sunt distribuite prin
organizatii internationale precum Banca Mondiala, AID, etc.
PAGE 114
BM a stabilit pentru tarile dezvoltate chiar i un barem de 0.7% din PNB
pentru aportul tarilor dezvoltate la fondul de dezvoltare. Din pacate baremul
nu este respectat in toate statele, media lui situindu-se in 1990, undeva in jur
de 0.4%.

7.7 Comertul international
Comertul international inainte de orice avantaje si dezavantaje este o
necesitate ca urmare a distributiei naturale a resurselor care atribuie
detinatorului acestora un avantaj care in cursul istoriei s-a transformat intr-
un avantaj absolut. Astfel, o tara tropicala detine avantajul resurselor de
fructe tropicale, la fel cum o tarile din golful Persic detin avantajul
resurselor naturale de petrol.
Exista insa tari care desi nu detin resurse naturale care sa poata constitui un
avantaj, si-au creat in timp alte avantaje de natura economica care le asigura
avantajul absolut asupra unor bunuri.
Avantajul absolut este situatia economica in care o tara reuseste sa
realizeze un produs in conditii de cantitate, calitate si eficienta superioare
celorlalte state. Avantajul absolut poate fi generat pe considerente naturale
sau tehnologice. Acesta din urma este cazul Japoniei care nedetinand resurse
naturale deosebite si-a creat un avantaj absolut in producerea
microprocesoarelor, automobilelor, etc. prin dezvoltarea unor tehnologii
superioare in domeniu.
Comertul international se bazeaza tocmai pe existenta polilor de avantaj si
dezavantaj care incearca sa se echilibreze reciproc. O explicatie a
comertului international a dat-o David Ricardo la inceputul sec XIX, prin
teoria avantajului comparativ.
Conform acestei teorii, schimbul international se face pe baza costurilor
relative de productie. Astfel o tara va exporta un produs pe care il realizeaza
cu costuri de productie relativ reduse si va importa produse pe care le poate
obtine cu costuri relativ mari. Notiunea de relativ se refera la costurile
tarilor cu care intra in relatii de schimb.
Teoria avantajului comparativ arata ca este in interesul unei tari sa se
specializeze in producerea de bunuri economice pentru care poate obtine un
avantaj comparativ.
PAGE 115
Pentru intelegerea fenomenului sa presupunem doua state A si B egale ca
marime, ambele producand si consumand doua produse, hrana (Hr) si
masini (Ma). In situatia in care toate resursele acestor state ar fi utilizate
pentru producerea unuia din cele 2 produse, ele vor obtine urmatoarele
productii:
Q
A-Hr
=100; Q
A-Mai
=100
Q
B-Hr
=200; Q
B-Mai
=100
In conditiile simplificatoare in care ambele state au piete egale ca marime,
factorii de productie sunt mobili si perfect interschimbabili si utilizati
deplin, comertul se desfasoara in conditii de concurenta pura si perfecta,
fiecare tara poate sa-si stabileasca repartitia factorilor de productie pe
fiecare tip de produs conform curbelor limitelor factorilor de productie:
Hr Hr

200

100



100 Ma 100
Ma


Decizia de specializare pe produs se ia pe baza costului de oportunitate al
productiei fiecarui stat. Astfel pentru statul A costul de oportunitate al
specializarii pe produsul Ma este de 1 (pentru producerea de 100 Ma se
renunta la 100 Hr) iar pentru statul B, costul de oportunitate al specializarii
pe produsul Hr este de 0.5 (pentru producerea a 200Hr se renunta la 100
Ma) iar al producerii produsului Ma este de 2( pentru producerea a 100 Ma
se renunta la 200 Hr). Astfel fiecare din cele doua state isi creaza cate un
avantaj comparativ la cele 2 produse, A la Ma si B la Hr.
PAGE 116
Sa prezentam situatia inainte de efectuarea schimbului cand cele 2 state isi
impart im mod egal resursele pe cele 2 produse si dupa efectuarea
schimbului.

TARA Hrana Masini
A 50 50
B 100 50
TOTAL 150 100

TARA Hrana Masini
A 0 100
B 200 0
TOTAL 200 100

Situatia consumului dupa specializare presupunand o rata de schimb de 1Hr
la 0.75 Ma este:


TARA Hrana Masini
A 75 50
B 125 50
TOTAL 200 100

Pe graficul repartitiei factorilor de productie fiecare tara va fi in afara zonei
posibilitatilor factorilor de productie.

Asa cum am aratat i anterior un avantaj comparativ se poate obtine ca
urmare a unui avantaj natural dar i tehnologic. Avantajul tehnologic inafara
eficientizarii productiei ofera in plus caracterul de monopol al produsului cel
puin pe termen scurt ceea cecontribuie la majorarea avantajului comparativ
i in consecina a ratei de schimb.
Comertul international nu functioneaza insa dect teoretic pe bazele legii
avantajului comparativ efectul acestei legi fiind puternic atenuat de barierele
PAGE 117
ridicate in calea comertului liber i ne referim la: taxe vamale, contingente
sau cote de produse, controlul valutar, etc.

Relatiile economice internationale
Relatiile economice internationale, reprezinta sistemul de reglementari care
guverneaza comertul international dintre statele lumii. Este de la sine inteles
ca acestea se adancesc i se diversifica continuu fiind influentate de:
- schimbarile politice la nivel mondial
- nivelul de dezvoltare economica al statelor i
specializarea productiei
- diviziunea internationala a muncii
- evolutia preturilor internationale
- apartenenta la un anumit grup ecoonomic
Fiecare stat desfasoara o activitate de comert exterior mai mult sau mai
puin dezvoltata i i revine astfel o parte din produsul mondial brut care
reprezinta rezultatul tuturor economiilor nationale. Problema pe care fiecare
stat incearca sa o rezolve cat mai favorabil este alocarea unei pari cat mai
importante din produsul mondial, participarea cu un procent cat mai mare la
fluxul economic international. Se pune asadar problema identitatii
economice a fiecarui stat, corelata cu resursele disponibile astfel nct
eficienta comertului exterior sa fie maxima.
Pentru aceasta fiecare stat trebuie sa identifice:
- resursele proprii disponibile
- grupul economic din care face parte
- fluxurile economice accesibile la care sa se racordeze
- secializarea necesara in volum i structura
Referitor la racordarea la fluxurile economice mondiale aceasta trebuie
facuta in functie de nivelul general de dezvoltare al statului stiut fiind ca, cu
cat gradul de dezvoltare este mai mare, cu att participarea la comertul
international este mai intensa. Trebuie evitate situatii de participare peste
posibilitatile de dezvoltare ale statului cu consecinte nefaste asupra nivelului
de trai al populatiei prin reducerea consumului intern.
In ceea ce priveste specializarea trebuie evitate situatii de specializare
ingusta (doar cateva domenii) ca urmare a cresterii gradului de risc al
PAGE 118
participarii la comertul mondial. Este cunoscuta situatia fostelor colonii care
erau specializate strict pe exportul de materii prime situatie care a adancit
starea lor de subdezvoltare.
Una din conditiile de baza in participarea cu succes la circuitul economic
mondial este deschiderea economiilor nationale. Economia nationala nu
isi poate dovedi eficienta dect in competitivitate cu alte economii nationale.
Gradul de deschidere al economiei nationale trebuie sa tina cont de mai
muli factori:
capacitatea de a produce bunuri economice la nivelul tehnic i
calitativ cerut de piata mondiala; progresul stiintific i tehnologic
capacitatea de a imbunatatii i inova permanent productia astfel nct
sa se asigure avantajul comparativ pe timp indelungat; cercetare
stiintifica, oameni bine pregatiti
nivelul ratelor de economisire i investitii care sa asigure cresterea i
dezvoltarea economica; folosirea eficienta a injectiilor monetare.Nu
totdeauna ajutoarele banesti au dus la imbunatatirea situatiei
economice a unei tari (vezi Haiti, Nicaragua, etc)
O alta conditie importanta in succesul comertului international este
supravegherea evolutiei pietei monetare.
Crizele financiare din ultimii ani din unele tari ca Rusia, Turcia,
Argentina au determinat formularea unui set de propuneri privind
controlul i supravegherea pietei financiare mondiale. Intre acestea
amintim:
- dublarea resurselor FMI de la 300 mld $ la 600 mld $ i
indexarea lor pe baza ratei globale de cretere.
- delimitarea clara a functiilor FMI i BM in sensul
limitarii atributiunilor FMI la acordarea de credite de
urgenta i a BM la supravegherea reformelor sectoriale i
a finantarii retelelor de asigurare sociala prin acordarea
de credite pe termen mediu i lung.
- impunerea unor standarde mai ridicate in ceea ce priveste
furnizarea informatiilor financiare din tarile in curs de
dezvoltare i intarirea supravegherii sistemelor bancare
nationale.
PAGE 119
- implementarea unui sistem de avertizare financiara pentru
a depista din timp semnele colapsului economic dintr-o
tara inaintea producerii lui. (cresterea importantei
sistemelor de rating)
Cunoasterea tendintelor in economia mondiala reprezinta o alta
problema in evaluarea perspectivelor de viitor ale economiilor nationale.
Economistul american Peter F. Drucker evidentiaza trei tendinte
fundamentale in economia mondiala:
- economia produselor primare s-a separat de cea a
produselor industriale ca urmare a dependentei tot mai
mici a acesteia de materiile prime. Progresul tehnic,
cercetarea i inventiile conduc in mod inevitabil la
reducerea continua a ponderii materiilor prime pe
unitatea de produs, la reducerea cererii pentru acestea i
in consecina la scaderea pretului lor. (inclusiv petrolul)
- in cadrul economiei produselor industriale productia s-a
separat de forta de munca prin accentuata inlocuire a
acesteia din urma cu munca automata utilajelor i
robotilor, deci a capitalului. Totodata se muta accentul pe
productiile cu un grad ridicat de stiinta. Ca o consecina,
creste mobilitatea fortei de munca, nivelul ei de pregatire
i calificare.
- miscarile de capital au luat locul comertului cu produse i
au devenit forta motrice principala a economiei mondiale.
In timp ce valoarea totala a comertului mondial de
produse i servicii este de cca 2.5-3 trl $ pe an,
tranzactiile de capital pe piata eurodolarului de la Londra
reprezinta cca 75 trl $, iar tranzactiile de schimb valutar
cca 35 trl $.
Ca o consecina a cestor trei tendinte Drucker trage trei concluzii:
- exportul de stiinta creaza mai multe locuri de munca
dect cel de produse finite
PAGE 120
- comertul invizibil (brevete, licente, know-how,
informatii) va trebui sa aiba un rol crescator in
economiile statelor.
- avantajul mainii de lucru ieftine din tarile mai puin
dezvoltate se va diminua continuu i nu trebuie mizat
mult pe el ca urmare a ponderii tot mai scazute a
costurilor salariale in produsul finit al tarilor dezvoltate.

Trasaturi i tendinte in comertul international
cresterea exporturilor mondiale(1.75 in 1991 fata de 1980)
globalizarea exporturilor, in sensul ca toate tarile fara
exceptie vor sa exporte, ca urmare a perceptiei generale ca
ele reprezinta factorul principal de bogatie
restructurare a diviziunii internationale a muncii. Tarile
dezvoltate se orienteaza spre comertul invizibil predand
stafeta produselor manufacturate tarilor in curs de dezvoltare
EX: industria tesaturilor i confectiilor a trecut de la Japonia
la tarile din Asia de sud-est i de curand la cele din Asia
centrala i de vest.
Tarile dezvoltate se reorienteaza spre produsele de baza
pentru limitarea riscului dependentei de alte state.
EX: recentele exploatari de petrol din Marea Nordului
diversificarea comertului exterior (piete noi:
microprocesoare, roboti, capitaluri, brevete, etc)
cresterea ponderii tarilor dezvoltate in comertul mondial (de
la 65.6 % in 1985 la 70% in 1991)
noi cerinte ecologice pentru produsele mai ales cele
alimentare (interzicerea importurilor de anumite produse
alimentare considerate toxice)
institutionalizarea comertului international (organizatii
internationale ale producatorilor i consumatorilor; OMC,
UNCTAD, etc)
PAGE 121
consolidarea celor trei poli importanti ai comertului mondial:
SUA, Japonia i CE care totalizeaza 75% din exportul
mondial

7.8 Uniunea Europeana
Problema creerii unei Europe unite s-a pus imediat dupa cel de-al 2-lea
razboi mondial, doua fiind nevoile principale:
1. evitarea unei noi tragedii prin declansarea uni al 3-lea conflict
european
2. consolidarea unei forte economice capabile sa concureze SUA pe
pietele internationale
Prima forma de organizare economica europeana a fost CECO
(comunitatea carbunelui infiintata in 1952 la ea aderand 6 state) care s-a
transfrmat in CEE in 1958, cu scopul declarat de realizare a integrarii
europeene a statelor membre prin apropierea politicilor economice i un
oarecare grad de unitate politica. In 1973 alte 3 state au aderat la CEE
(Marea Britanie, Danemarca i Irlanda) ridicand la 9 numarul statelor.
Pana in 1986 alte 3 state (Grecia, Spania, portugalia) au aderat i ultima
largire s-a consemnat in 1995 cand Austria, Finlanda i Suedia au fost
acceptate conturand structura de astazi cu 15 state a ceea ce poarta
denumirea de Uniunea Europeana (UE).
In anul 1995, UE includea o populatie de peste 371 mil locuitori
realizand un PIB de peste 7000 miliarde $.
In decembrie 2002, la Copenhaga, un alt grup de 10 state au primit
invitatia de aderare incepand cu anul 2004 i pana in 2007 printre care i
Romania. In 2007, CE va numara 25 de state din Europa.
In UE exista mai multe grade de integrare economica, astfel:
- zona liberului schimb in care sunt eliminate barierele
comerciale intre state, dar fiecare stat isi pastreaza
restrictiile proprii fata de statele nemembre
- uniunea vamala presupune in plus existenta unui sistem
comun de taxe vamale in raport cu tarile nemembre
- piata comuna presupune in plus mobilitatea
nerestrictionata a capitalurilor i a fortei de munca
PAGE 122
- uniunea economica este cel mai ridicat nivel de
integrare i presupune in plus politici economice comune
pentru tarile membre.
Beneficiile aderarii la UE:
- avantaje politice substantiale (siguranta i securitate
europeana, respectarea drepturilor omului, libertatea de
exprimare, etc)
- efectele dinamice ale integrarii (concurenta largita
stimuleaza investitiile, cercetarea, inovatia, progresul,
dezvoltarea)
- ajutorul reciproc al statelor membre din bugetul UE.
Bugetul UE se constituie 90% din taxele vamale privind
importurile agricole in tarile uniunii, restul provenind din
cota parte din TVA (max 1,4%) data de fiecare stat i
dintr-un procent de pana la 1.2% din PIB-ul fiecarui stat.
Acest sistem de formare a bugetului este mult criticat mai
ales de cei care realizeaza importuri considerabile de
produse agricole. Din acest buget sunt finantate costurile
integrarii noilor state precum i diferite proiecte de
integrare ale statelor membre aflate in diferite etape de
integrare ( aproape 50% din buget este alocat infaptuirii
politicii agricole a UE, denumita sistemul de garantare
a preturilor, care consta in finantarea programelor de
extindere a productiei agricole prin promovarea
progresului tehnic, subventionarea fermierilor i
stabilizarii preturilor pietei pentru satisfacerea
consumatorilor)
Costurile integrarii europeene:
- atenuarea identitatii nationale a tarilor membre prin
acceptarea unor politici economico-sociale i politice nu
tot mereu in concordanta cu interesul i specificul
national
PAGE 123
- costurile ridicate care trebuie suportate in special de tarile
dezvoltate ceea ce a intarziat de multe ori punerea in
aplicare a unor programe comune
- sistemul de garantare a preturilor in agricultura
stimuleaza supraproductia care conduce la scaderea
preturilor i indepartarea productiei agricole de cea
naturala prin utilizarea fertilizatorilor chimici. In prezent
UE a adoptat masuri de limitare a productiei agricole prin
subventionarea suprafetelor de teren nelucrate sau prin
impunerea de cote la productiile animaliere i la pescuit
care afecteaza in primul rand tarile cu traditie in
agricultura.


PAGE 124
Exercitii recapitulative
1. Definiti cererea i oferta agregate i identificati particularitatile
curbelor. Dati semnificatia marimii pantei fiecarei curbe.
2. Pe schema fluxului national de venituri i cheltuieli identificati
efectele asupra cererii agregate ale majorarii cheltuielilor publice ale
statului (CP) i a investitiilor intreprinderilor (I) in acelasi timp.
3. Evidentiati diferentele dintre PIB, PNB, PIB real i PIB nominal
4. Prezentati principalele caracteristici ale modelului keynesist al
echilibrului macroeconomic
5. Revedeti urmatoarele concepte cheie: ciclu economic, criza, avant,
boom, depresiune, ciclu amortizat, ciclu amplificat.
6. Pe baza principiului acceleratorului i teoriei multiplicatorului
calculati modificarile VN pe o perioada de 10 ani daca inclinatia
spre consum este 0.8 i cea spre investitii 0.2, pornind de la o
valoare de baza VN = 1000. Dar daca inclinatia spre consum este 0.4
i cea spre investitii 0.6 ?. Comentati rezultatele obtinute.
7. Definiti i delimitati conceptele de cretere economica i dezvoltare
economica.
8. Subliniati principalele probleme economice cu care se confrunta o
tara in curs de dezvoltare pentru atragerea investitiilor straine.
9. Pe baza analizei beneficiilor i costurilor dezvoltarii comentati
punctul de vedere conform caruia, ajutorul extern mai mult
mpiedica dect favorizeaza dezvoltarea economica a statelor mai
slab dezvoltate.
10. Dati elementele avantajului comparativ referitor la schimbul de
produse agricole i automobile, intre UE i Romania; identificati
cateva exemple de produse romanesti care ar putea detine un avantaj
comparativ pe piata europeana.
11. Fie doua state A i B care produc i consuma doua bunuri, X i Y.
Presupunem ca ambele state au costuri de oportunitate constante.
In conditii de maxima eficienta statul A realizeaza 1000 um din
produsul X sau 600 um din produsul Y, iar statul B, 1000 um din
produsul X i 200 um din produsul Y.
PAGE 125
a) reprezentati grafic limitele posibilitatilor de productie ale
celor doua state.
b) care tara detine avantajul comparativ la fiecare din cele doua
produse?
c) aflati raportul echitabil de schimb i evidentiati avantajul
reciproc al schimbului
12. Analizati argumentele pro i contra protectiei prin taxe vamale a
industriei microelectronoce a unei tari. Comparati cu argumentele
pro i contra ajutorului financiar acordat acestei industrii de catre
stat.
13. Revedeti principalele tendinte in economia mondiala i concluziile
lui PF Drucker referitor la acestea.
14. Identificati, prin prisma gradului de integrare europeana, elementul
in plus al fiecarui nivel de integrare pentru: zona liberului schimb,
uniunea vamala, piata comuna i uniunea economica.
15. Prin prisma beneficiilor i costurilor integrarii europene, evaluati
beneficiul estimat al Romaniei in cazul aderarii la UE in anul 2007.

PAGE 126
BIBLIOGRAFIE

1. Academia de Studii Economice Bucuresti Economie Editura
Economica 2000
2. Basno Cezar s.a. Moneda, Credit, Banci EDP Bucuresti 1994
3. Blaug Mark Teoria economica in retrospectiva EDP Bucuresti
1992
4. Cosea Mircea s.a. Evaluarea riscurilor Editura Lux Libris 1997
5. Dobrota Nita Economie politica Editura Economica 1997
6. Dudian M - Bazele economiei - Editura ALL BECK Bucureti, 2001
7. Dugulean C. - Introducere n economia aplicat - Editura
Infomarket Braov, 2004
8. Fatu Simona Piata romaneasca de capital Editura Vox 1998
9. Halpern Paul s.a. Finante manageriale Editura Economica 1998
10. Philip Hardwick s.a. Introducere in economia politica moderna
- Editura Polirom 2002
11. Popa Ioan Bursa Colectia Bursa 1995
12. Stiglitz J.E., Walsh C.E. - Economie, Editura Economic Bucureti
- 2005
13. Voicu Mariana Economie; culegere de probleme Editura All
Educational 2001

PAGE 127
Cuprins

Capitolul I. INTRODUCERE IN ECONOMIE
1.1 Obiectivele Economiei.3
1.2 Teoria economica, istoric, evolutie..4

Capitolul I FUNDAMENTELE ACTIVITATII ECONOMICE
2.1 Nevoi umane, resurse economice11
2.2 Factorii de productie...15
2.3 Elemente de cost.18

Capitolul III CEREREA, OFERTA, PIATA, CONCURENTA
1.1 Cererea25
1.2 Oferta..27
1.3 Piete, concurenta, preturi32
1.3.1 Piata cu concurenta pura i perfecta...39
1.3.2 Piete cu concurenta imperfecta...41

Capitolul IV PIATA MUNCII, SOMAJUL, SALARIUL
1.1 Piata muncii46
1.2 Oferta i cererea de munca.48
1.3 Somajul..53
1.4 Salariul...59

Capitolul V PIATA MONETARA, INFLATIA, DOBANDA
5.1 Piata monetara64
5.2 Masa monetara...67
5.3 Inflatia73
5.4 Creditul i dobanda80

Capitolul VI ELEMENTE DE MACROECONOMIE
7.1 Cererea i oferta agregate102
7.2 Obiective i politici macroeconomice.107
7.3 Indicatori macroeconomici..108
PAGE 128
7.4 Echilibrul macroeconomic..112
7.5 Investitii, economie, consum...117
7.6 Cretere i dezvoltare macroeconomica..120
7.7 Comertul international.129
7.8 Uniunea Europeana.136