Cum a disparut limba dacilor?

Scris de Aurora la 21 Faurar 2010

S-a vorbit adesea n tratatele de specialitate despre ct de
rapid si profund a fost procesul de romanizare si ct de usor au renuntat dacii la limba lor. Dar nu s-
a discutat niciodata, n lucrarile de istorie sau de istoria limbii romne, care sunt etapele pe care
trebuie sa la parcura o limba n drumul spre disparitia sa si care sunt factorii necesari pentru ca
acest lucru sa se ntmple.
Cum a disparut limba dacilor?
! limba dispare n doua situatii" fie atunci cnd dispar toti vorbitorii ei #n urma unui enocid, a
unui cataclism sau a stinerii treptate a comunitatii$, fie cnd vorbitorii renunta n masa la limba lor
n favoarea alteia, siliti sau de buna voie. %u e&ista nici un fel de documente sau dovezi care sa
ateste ca romanii au urmarit sa impuna fortat si rapid limba latina n rndul populatiilor auto'tone.
(u alte cuvinte, romanizarea nu a fost un proces proramat si intentionat, iar cei ce au adoptat limba
latina au facut-o de buna voie, datorita avanta)elor pe care le oferea cunoasterea acestei limbi. Acest
lucru este valabil si pentru Dacia. *rebuie sa subliniem aici ca romanizarea este un proces prin
e&celenta linvistic" se considera romanizat un neam care a renuntat definitiv la limba sa n
favoarea limbii latine. +omanizarea presupune asadar, concomitent cu nsusirea limbii latine,
abandonul si moartea limbilor vorbite de cei ce au adoptat latina de la cuceritori. ,rocesul este
e&trem de comple&, deoarece limba este cea care defineste identitatea unui neam si este ultimul
lucru la care un neam renunta, dupa ce a renuntat la traditii, istorie, teritoriu si tot ce mai poate
renunta. -n momentul n care o comunitate a renuntat la limba sa, a renuntat si la identitatea sa si a
capatat o identitate straina. .n astfel de proces nu este doar e&trem de comple&, ci si de durata, si
presupune mai multe etape.
,rima etapa este cea a dilosiei, n care vorbitorii nvata cuvinte de baza din cealalta limba si
reusesc sa comunice notiuni fundamentale. -n cazul nostru, este vorba de un baa) mic de cuvinte si
e&presii, necesar n relatia cu autoritatile romane, n comert sau armata. Dacii au nvatat mai nti
cuvinte de baza, formule de adresare, numerale, cam asa cum se nvata astazi n primul an de
studiere a unei limbi straine. Au e&istat cu siuranta destui daci care vorbeau bine latineste si n
aceasta prima faza, dar cei mai multi erau la stadiul n care nteleeau latina si reuseau sa se
e&prime minimal. Dar, cu siuranta, e&istau multi daci care nu au vrut sau nu au avut nevoie sa
a)una la acest stadiu al dilosiei. /ste vorba de cei ce traiau n satele din munti, n catune si stne,
care nu a)uneau prea des n contact cu autoritatile romane, iar nvatarea limbii latine nu le aducea
avanta)e. Dilosia poate fi asemanata, ntr-o anumita masura, cu basic english, enleza minimala pe
care o ntelee azi mai toata lumea si multa lume o poate e&prima, mai mult sau mai putin corect.
Diferenta ntre situatia de atunci si cea de acum consta n mi)loacele de difuzare a limbii, caci acum
enleza a patruns n mass media, muzica, filme, reclame, vocabularul diferitelor ocupatii, pe cnd
atunci latina nu se nvata dect direct, din om n om. ,robabil au e&istat si scoli la orase, n colonii
si municipii, dar dacii din munti tot nu aveau cum sa nvete latineste daca nu ar fi dorit neaparat
acest lucru.
(ea de-a doua etapa este cea a bilinvismului, n care vorbitorii a)una sa stapneasca aproape la
perfectie cea de-a doua limba, n paralel cu limba materna, si c'iar sa introduca structuri dintr-o
limba n alta atunci cnd vorbesc, fara sa-si dea seama. -n vremurile noastre o situatie de acest fel
putem asi n Ardeal, unde multi vorbitori stapnesc la fel de bine ma'iara ca si romna, sau n
0asarabia, unde moldovenii vorbesc perfect romneste si ruseste. -n cazul dacilor aceasta faza a
intervenit n primul rnd n cadrul familiilor mi&te sau a persoanelor anreante activ n aparatul
administrativ-militar roman. (a si n cazul dilosiei, catunele si satele din munti au ramas n afara
procesului.
-n sfrsit, dupa mai multe eneratii de bilinvism, atunci cnd un copil nascut ntr-o familie
bilinva nu mai este nvatat dect una dintre limbi, cea de-a doua va nceta sa mai fie vorbita
ncepnd cu eneratia urmatoare. Acest lucru trebuia sa se produca simultan n ma)oritatea
familiilor daco-romane, pentru ca limba daca sa nceteze sa mai fie vorbita. *eoretic, orice e posibil.
,ractic, trebuie sa tinem cont de faptul ca n procesul de romanizare elementele anrenate erau, n
marea lor ma)oritate, masculine. Adica barbatii colonisti au cautat sa se nsoare cu femei localnice,
si mai putin invers, deoarece femeile coloniste erau n numar mai mic si, probabil, venite cu
familiile lor. Asadar, ntr-o familie mi&ta daco-romana, mama era vorbitoare de limba daca, iar
copilul nvata mai nti limba materna. ('iar daca acel copil a)une sa stapneasca la perfectie
limba tatalui, el va ramne dac, deoarece limba lui materna este limba daca. ,entru a se a)une la
renuntarea totala si definitiva a limbii materne, trebuiau sa intervina mai multi factori, dat fiind ca
nu a e&istat nici un fel de constrnere sau proramare care sa accelereze procesul.
n ct timp a disparut limba dacilor?
-n cazul limbii dacilor, se pare ca au fost de-a)uns un secol si )umatate, adica 1-2 eneratii.
(olonizarea a nceput probabil imediat dupa anul 103, iar ultimele semne de activitate
romana sunt din vremea lui 4alienus, anul 223, dupa care
nceteaza si circulatia monetara si inscriptiile. Abandonarea Daciei este 5oficializata6 nsa ceva mai
trziu, n vremea lui Aurelian, n anul 271. Daca luam n considerare definitia eneratiei ca fiind
media anilor dintre momentul primului copil nascut de o mama si cel al primului copil nascut de
fiica ei, n 120 de ani au fost ma&imum 3 eneratii cu media de 22 de ani, cel mai adesea trei
eneratii fiind contemporane, uneori c'iar patru" adica strabunica, bunica, mama si copilul. 120 de
ani este un timp e&trem de scurt pentru abandonul unei limbi n urma unui proces nediri)at si
neintentionat. Daca acest lucru s-a petrecut, trebuie sa fi e&istat niste factori e&ceptionali. /tapele
descrise mai sus, corelate cu succesiunea eneratiilor din momentul cuceririi Daciei pna la
abandonul ei, duc la urmatorul tablou.
,rima eneratie este cea a vaduvelor de razboi. -n 103 se nc'eiase razboiul, multi barbati pierisera,
dar au ramas femeile, multe dintre ele cu copii acum orfani, si batrnii, pastratori ai identitatii
neamului lor. /ste mpotriva loicii sa credem ca aceste femei, puternic traumatizate de cele doua
razboaie, au contractat rapid casatorii cu colonistii sau soldatii veniti n Dacia. .nele au facut-o, cu
siuranta, dar acesta nu putea fi un fenomen de masa. 8ulti colonisti, la rndul lor, au venit cu
familiile. /&ista cu siuranta un puternic resentiment fata de cuceritor. +omanii au distrus cetati si
sanctuare, au ucis si au luat prizonieri, au luat tezaurul Daciei si au sarbatorit victoria timp de
)umatate de an. Au e&istat si daci care au trecut de partea romanilor, nca nainte de terminarea
razboialeor, asa cum au e&istat daci care probabil erau fascinati de civilizatia romana si ulterior au
trecut repede de partea ei. Dar, din nou, acesta nu avea cum sa fie un fenomen de masa.
(ea de-a doua eneratie este a orfanilor de razboi, cei care erau copii n vremea nfruntarilor daco-
romane si ai caror tati cei mai multi au cazut pe cmpul de lupta sau au fost luati prizonieri. Acesti
copii, n mod firesc, vor contracta casatorii ntre ei n marea lor ma)oritate. Desiur, unii baieti vor
intra n armata romana, unele fete vor veni la oras si se vor casatori cu colonisti, dar acestia vor fi
mai deraba e&ceptii, iar stocul principal al orfanilor de razboi ramne fidel vec'ilor traditii. (opiii
razboiului au fost crescuti de mamele lor si de bunici si resimt nca puternic traumele nfruntarilor
daco-romane.
Abia de la a treia eneratie putem vorbi cu siuranta de
dilosie. *oti cei care intra n contact cu administratia, armata, neustorii si alti purtatori ai
civilizatiei romane ntele de pe acum limba latina si probabil stiu sa se e&prime minimal. /vident,
si nainte e&istau daci care nteleeau si vorbeau latineste, dar de acum se poate vorbi de o
raspndire mai lara a latinei n rndul celor ce au intrat n contact cu romanii. (ea de-a treia
eneratie este cea a copiilor nascuti din orfanii razboiului. /i sunt primii care nu mai resimt direct
traumele conflictelor anterioare si stiu doar din povesti, de la parintii si bunicii lor, prin ce au tracut
familiile lor. Spre deosebire de parintii lor, ei sunt mai liberi, din punct de vedere psi'oloic, sa se
casatoreasca cu colonisti, sa-si ntemeieze familii mi&te, sa intre n structurile romane. (u siuranta
au e&istat multi tineri care au cautat mira)ul orasului si al civilizatiei si au nvatat bine latineste. -nsa
lumea satului, conservatoare, puternic ancorata n traditiile sale, nu se va fi sc'imbat deloc n
aceasta faza. Si, foarte probabil, nici n cele viitoare. Fermentul roman se afla la oras, si doar cei
care mereau acolo sau traiau n prea)ma oraselor erau contaminati de acesta. Ar trebui sa ne
imainam si procesul invers, caci unii colonisti vor fi urcat n munti, n catunele dace, dar acestia nu
au putut fi numerosi. /i au venit n Dacia tocmai datorita facilitatilor oferite de administratia
provinciei, nu sa duca un trai aspru ntr-o lume straina. /i au primit pamnturi de lucrat, sau au fost
ana)ati n minele de aur de la +osia 8ontana, ori au avut facilitati pentru a-si e&ercita
mestesuurile lor" nu prea aveau motive sa se ascunda n munti si sa se faca ciobani, dect poate de
draul vreunei bacite dace.
-ncepnd cu a patra eneratie putem vorbi de o basic latin pe scara mai lara, iar n familiile mi&te,
de acum probabil mai numeroase, vorbim de bilinvism. / reu de estimat cti daci erau bilinvi la
acea data, adica n )urul anului 200. (a sa putem face o astfel de estimare ar trebui sa stim procentul
de populatie de la oras n comparatie cu cel din mediul rural, n special montan. ,entru ca nici
acum, populatia din zonele retrase nu are motive sa nvete latineste si nimeni nu o va sili sa o faca.
-n sc'imb cei din zonele mai )oase unde comunicatiile erau usoare, se construisera drumuri si se
intensificasera procesele de aculturatie, da, acolo dacii vorbeau si latineste.
(ea de-a cincea eneratie este ultima care mai are sanse sa nfaptuiasca abandonul limbii materne,
deoarece eneratia a sasea abia se naste cnd se retra romanii din Dacia. Daca ntr-adevar a
nfaptuit acest lucru, a facut-o printr-un miracol. (aci sinura cale prin care acest lucru se putea
nfaptui era renuntarea mamei de a-si invata copilul sa vorbeasca propria sa limba, nvatndu-l doar
limba tatalui - dar renuntarea tuturor mamelor, din creierii muntilor pna la oras, ntr-o sinura
eneratie. %ici unul din factorii invocati de istorici nu poate )ustifica romanizarea" nici construirea
de drumuri, nici urbanizarea, nici armata, nici crestinismul #o reliie straina, propovaduita ntr-o
limba straina, nu putea avea prea mult succes9 propovaduirea trebuie sa se fi facut n limba
auto'tonilor$. .rmeaza retraerea romanilor si, odata cu aceasta, dispare avanta)ul nvatarii limbii
latine. Si totusi, spun oamenii de stiinta, n mod miraculos, romanizarea continua, ba c'iar se
ntareste. Desi n ar'eoloie se constata o renviere a culturii materiale si spirituale auto'tone, dacii
continua sa se romanizeze. Si nu doar cei care au fost n contact cu romanii.
De unde a disparut limba dacilor?
Din Dacia: (are Dacia: Daca disparitia limbii dacilor este direct conditionata de profunda
interactioune cu latina, este firesc sa admitem ca aceasta limba a fost abandonata acolo unde se
vorbea intens latineste, anume n provincia Dacia si, mai cu seama, n mediul urban. ;oica ne
oblia sa admitem ca, acolo unde latina nu a patruns si nu a e&ercitat o influenta considerabila timp
de mai multe eneratii, romanizarea nu avea cum sa se produca. *eritoriul cucerit de romani
reprezinta cca o cincime din cel locuit de daci. Dincolo de provincia Dacia e&istau dacii liberi,
foarte numerosi, din 8aramures pna n 8oldova, dincolo si dincoace de ,rut, dincolo si dincoace
de %istru, pna la urile 0uului, la vest de (rimea. Daca romanizarea este un proces reu de
demonstrat pentru provincia Dacia, admis prin efectul sau < acela ca limba romna este considerata
o limba romanica < iar nu printr-o loica demonstrabila a desfasurarii sale, pentru restul teritoriilor
locuite de daci acest proces este imposibil de admis. Dacii liberi nu au interactionat cu romanii
dect sporadic si superficial, n c'estiuni de neot sau n zonele de ranita cu imperiul. =storicii nu
au putut e&plica niciodata cum s-au romanizat dacii liberi, iar raspunsul trebuie sa-l dea linvistii,
deoarece romanizarea este o c'estiune linvistica. Daca provincia Dacia a fost romanizata, iar acolo
limba dacilor a fost abandonata, iar n afara provinciei acest proces nu a avut loc, rezulta n mod
loic ca n zonele romanizate se vorbea o limba, iar n afara acestor zone, alta limba. -n Ardeal,
0anat, !ltenia, o parte din 8untenia, Dobroea, sudul 8oldovei, se vorbea o limba romanica,
descendenta din latina, iar n restul teritoriilor o alta limba, urmasa limbii dace, cu influente slave.
Se ridica atunci ntrebarea" cum se e&plica teribila unitate a limbii romne: De ce morosanul se
ntelee cu olteanul: De ce banateanul se ntelee cu moldoveanul de peste ,rut: (nd si cum s-a
a)uns la aceasta unitate, n cadrul careia nu se poate vorbi nici macar de dialecte: .nii istorici, ntre
care 0ratianu si, mai trziu, ;ucian 0oia, favorizeaza ipoteza unei romnizarii ulterioare, ca urmare
a descalecarilor. Asta s-ar fi ntmplat n zorii mileniului al ==-lea. /ste nsa la fel de reu de admis
ca o mna de descalecatori au putut convine o populatie numeroasa sa renunte la limba proprie si
sa adopte alta limba. / la fel de reu de admis ca, daca acest lucru s-ar fi ntmplat, raiul
moldovenesc nou format nu ar fi fost mult diferit de cel al ardelenilor, n conditiile n care poseda
un substrat milenar daco-slav. (aci descalecatorii asta vor fi asit acolo" o limba continuatoare a
limbii dacilor, influentata de slava. Din punct de vedere linvistic, unitatea unei limbi se e&plica n
doua feluri" fie printr-o interventie e&terna < Academie sau alt for < care uniformizeaza limba,
impunnd o koine, o limba standard9 fie printr-o unitate naturala de traditie ndelungata. Din
punctul meu de vedere, ca linvista, cuiul lui ,epelea se afla n 8oldova.
Aici povestea se ncuie. Daca au fost romanizati doar dacii din provincie,
nu se e&plica unitatea limbii romne. Daca nu au fost romanizati, nu se e&plica caracterul latin al
limbii romne. Daca moldoveni au fost romnizati prin descalecare, nseamna ca raiul
moldovenesc are un puternic strat dacic ce a fost viu pna la descalecare, adica acum un mileniu.
Dar romanizarea, c'iar n cadrul provinciei, este e&trem de problematica si practic imposibil de
demonstrat. =ar a dacilor liberi, cateoric de nedemonstrat. (ercetatorii sustin ca nu mai are sens sa
ne batem capul cum s-a nfaptuit romanizarea si cum au fost romanizati dacii liberi" limba romna
este o limba romanica, iar acest lucru nu poate fi contestat. (um s-a a)uns aici, nimeni nu se
ntreaba sau nu doreste sa stie. Dar o )umatate de adevar nu este un adevar.
-ntreabrea din titlu are rolul ei. /a naste mai multe ntrebari si, deocamdata, nici un raspuns din
partea stiintei oficiale. .n raspuns cu adevarat stiintific trebuie sa ia n calcul problema limbilor n
contact, a procesului de disparitie a unei limbi, a factorilor care favorizeaza sau frneaza acest
proces, a contextului socio-psihic n care se afla populatia susceptibila de abandon al limbii
materne, precum si un cadru comparativ care sa aduca drept argument situatii similare. De ce nu
au renuntat romnii din Ardeal la limba lor, n timpul procesului de ma'iarizare: De ce nu au
renuntat basarabenii la limba romna n favoarea limbii ruse: De ce aromnii nca vorbesc
armneste, n ciuda presiunilor acerbe la care i-au supus recii timp de secole: De ce dacii au
renuntat la limba lor, desi nu le-a cerut-o nimeni, n doar cteva eneratii:
!r sa vina si raspunsurile, peste ceva timp> Deocamdata important este sa stim sa punem corect
ntrebarile.
Fotorafii preluate de la 'ttp"??@@@.artatraditionala.ro?allerA.p'p:pat'Barta
+aft" Stiinta e mama indoielii
Corbe de soi" limba dacilor, romanizare, unitatea limbii romne