Ioana Postelnicu (n`scut` Eugenia

Banu, \ntr-o familie cobor~toare din

oierii din Poiana Sibiului) este dup`
cuno[tin]ele noastre cel mai v~rstnic
scriitor rom~n \n via]` 93 de ani.
Deci putem spune c` via]a [i scrisul ei
se confund` cu \ntreaga istorie a
literaturii rom~ne din secolul
dou`zeci, literatur` \n care ocup` un
loc distinct [i definitiv consacrat.
Cunoscut` \ndeob[te ca autoare de
romane [i nuvele ce se \nscriu \n ceea
ce critica nume[te, mai mult sau mai
pu]in conven]ional dec~t \ntemeiat,
proza feminin`, Ioana Postelnicu e
apreciat` pentru spiritul analitic \n
descenden]a DOAMNEI romanului
rom~nesc. Scriitoarea a surprins,
pl`cut, pe toat` lumea c~nd, \n 1964, a
publicat romanul istoric Plecarea
Vla[inilor.
Scriind mereu proz` psihologic`
inspirat` din lumea citadin`, Ioana
Postelnicu a purtat \n suflet icoana
M`rginimii Sibiului \n care \[i are
r`d`cinile. n subcon[tientul ei, de-a
lungul anilor s-a z`mislit epopeea
str`bunilor s`i, scriptural alc`tuit` din
Plecarea Vla[inilor (1964) [i
ntoarcerea Vla[inilor (1979).
Cele dou` volume dezv`luie
capacitatea de evocare a unei epoci
istorice \n componentele ei esen]iale:
structura economic` - social` [i
politic`, institu]ii, decor, mentalit`]i.
n arhitectura epic` construit` se
\mbin` fericit evenimente [i personaje
reale cu fic]iunea. Prezen]a datelor
verificabile documentar imprim`
fic]iunii verosimilitate [i d` epicului
fluiditate.
Cu prima fraz` suntem introdu[i
\ntr-un timp [i spa]iu arhaic, \ntr-o
lume care mai tr`ie[te la grani]a cu
mitul: Au fost vremuri (s. n.) c~nd pe
cing`toarea mun]ilor Carpa]i p`storii
umblau \n voie priveghind ciopoarele
de oi.
n cojoacele lor mi]oase, st~nd
neclinti]i, rezema]i \n b~te, p`reau de
departe stane de piatr`, ]esute din l~n`
alb`, \ntr-un br~u verde cu care se
\ncingea aceast` parte a p`m~ntului.
Urm~nd rota]ia anotimpurilor din
\nceputuri, printr-o descriere de ample
rezonan]e [i implica]ii, timpul este
oprit la sf~r[itul veacului al XVII
lea. Totul este preg`tit p~n` la cele
mai m`runte detalii. De acum poate s`
\nceap` povestea vla[inilor zis` de un
rapsod ce coboar` din neamul lor.
Rapsodul deap`n` un epic
viguros, riguros organizat [i
integrator: ...ritmul epic poart` parc`
asperitatea vremurilor descrise,
masivitatea peisajului unde se
desf`[oar` ac]iunea, \ncr~ncenarea
caracterurilor ce se \nfrunt` \ncerc~nd
s` zdrobeasc`, elementaritatea
mediului social anistoric, supus unei
dureroase confrunt`ri cu istoria. (Ion
Negoi]escu, De la romanul de analiz`
la romanul pastoral, \n vol. Scriitori
moderni, 1966).
Se remarc` capacitatea
prozatoarei de a crea structuri narative
capabile s` ilustreze la modul
verosimil datul istoric [i \nt~mpl`ri \n
care s` se oglindeasc` tr`s`turile
pshihomorale ale personajelor.
Conceput` bipolar, structura narativ`
se caracterizaz` prin paritate \ntre
observa]ie descriere [i povestire,
\ntre epic [i analitic. De asemenea,
scriitoarea are [tiin]a varierii
ritmurilor de la episod la episod, de la
volum la volum. Nici un moment nu
devine monoton. A [tiut s` foloseasc`
elementul aventuros, elementul
surpriz` f`r` s` afecteze unitatea
interioar`, de viziune a evoc`rii.
Aceast` permanent` deplasare de
interes narativ d` posibilitatea
autoarei de reconstitui sub multiple
aspecte lumea ob[tii vla[inilor, a
cet`]ii Sibiului ori lumea din ara
Rom~neasc`. Toate p~raiele [i r~urile
curg spre o unic` albie.
Subiectul romanului se desf`[oar`
pe v~na riguroas` rezultat` din
conjugarea a dou` conflicte: unul de
natur` istorico-social`, cel`lalt de
ordin personal-uman. Acestei scheme
conflictuale vechi [i universale i se d`
via]` prin umplerea ei cu realit`]i
istorice, na]ionale, sociale, umane, de
un dramatism ce atinge \n numeroase
momente cotele \nalte ale tragicului.
Conflictul [i subiectul evoc`rii
creaz` imaginea artistic` a lumii
noastre originare. Arhaicitatea [i aura
de mit ale acestei lumi alimenteaz`
dimensiunea epopeic` a romanului.
Av~nd acest caracter, romanul con]ine
monumentalul, dar nu cel eroic al
faptelor viteje[ti individuale ori
colective, ci monumentalul legat de
vechime, de legile nescrise ale ob[tii.
Acest monumental exist` \n c~teva
r~nduri epice: noaptea Vavilonului,
lupta cu iarna dezl`n]uit` [i cu haita
de lupi care atac` t~rla vla[inilor din
Balta Dun`rii; judecarea [i pedepsirea
TRANSILVANIA
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 51
lui Branga de c`tre ob[te; urcarea
turmelor la munte, eveniment reluat \n
c~teva variante. Epicul este dens [i
tensionat, construit din fapte, situa]ii,
\nt~mpl`ri care reproduc conflictul.
Lirismul viguros al lui Co[buc, Goga
ori Cotru[ ca [i cel al doinelor
ardelene[ti, ori al celor haiduce[ti a
trecut \n epicul monumental al
romanului.
Caracterul epopeic al romanului
nu e str`in de conflictul complex [i
multiplu motivat. Construit \n trepte,
conflictul are urm`toarele compo-
nente: confruntarea dintre greavul
Alexe [i Branga, oaia r`t`cit` a
ob[tii; conflictul dintre comunitatea
pastoral` a vla[inilor [i st`p~nirea
str`in` (habsburgic` [i a patriciatului
s`sesc din cetatea de pe Cibin). La
acestea se adaug` conflictele mici;
conflictul erotic al lui Branga, aflat
\ntre Istina [i Vu]a; frecu[urile
dintre trimi[ii chesaro-cr`ie[ti [i
patriciatul s`sesc al Sibiului. n
volumul doi al evoc`rii se aduc
complet`ri cu aspecte sociale
furnizate de realit`]ile din ara
Rom~neasc` din timpul domniei lui
Nicolae Mavrogheni. Dincolo de
caracterul punctual (local-na]ional)
conflictul romanului se \ncadreaz`
\ntr-o schem` universal`: conflictul
dintre for]ele conservatoare (aici
ob[tile pastorale) [i for]ele
revolu]ionare; sub alt` form`:
conflictul dintre na]ional (tradi]ii,
con[tin]a de sine) [i str`in (lacom,
r`u). ntrebarea se pune: este scriitorul
\ntru totul obiectiv [i impersonal \n
ilustrarea acestui gen de conflict? n
cazul romanului pe care \l discut`m,
autoarea exagereaz` uneori \n
sentimentul ei patriotic trebuind s`
fac` mici compromisuri ideologiei
comuniste a vremii \n care a publicat
epopeea. n unele momente ale
nara]iunii (fapte, situa]ii, personaje
care ilustreaz` conflictul) manihe-
ismul este absolutizat.
Revenind la conflictul evoc`rii
istorice a Ioanei Postelnicu, s`
re]inem c` axa lui, [i de aici [i cea a
epicului, este Alexa-Branga.
E firesc ca un roman de o
asemenea anvergur` s` fie populat cu
o mul]ime de personaje individuale [i
colective; denotative [i simbolice;
variate etnic, social, caracterial. Ele
sunt construite \n spiritul
clasicismului pe o dominant` care
devine coloana de sus]inere a unui
caracter. Acest lucru nici pe departe
nu \nseamn` schematism.
Structura conflictului [i desf`-
[urarea nara]iunii aduc \n prim planul
romanului dou` personaje de \nalt`
realizare artistic`: greavul Alexa [i
Branga, dou` caractere tari.
Alexa Banu e greavul ob[tii
p`store[ti din Vla[ini. La cele ce
spune naratorul despre greav pu]ine se
mai pot ad`uga ca impresii de lectur`.
n portretul fizic, prin care \[i
introduce personajul, citim [i
portretul moral: Greavul s-a ridicat
de pe lavi]`. Era un b`rbat de vreo
[aizeci de ani, cu spinarea lat` [i
pumnii mari c~t m`ciuliile. Pletele
mari at~rnau pe spinare, \n [uvi]e
lungi unse cu seu. Must`]ile se
prelungeau de la col]ul buzelor. Ochii
vine]i cum e cerul, erau plini de
neguri, c~nd a \nceput s` vorbeasc`.
(...) Glasul lui Alexa Banu a r`sunat
ca un clopot. Alexa e Zeus din
Olimpul vla[in. Toate \nsu[irile [i
tr`s`turile grevului sunt v`zute la
superlativ ca \n orice epopee.
Personajul [i dup` dispari]ia lui fizic`,
r`m~ne viu \n memoria urma[ilor. Iar
calit`]ile lui sunt transmise acestora.
Astfel, Ieronim, fiul cel mare, cu c~t
\nainteaz` \n v~rst` [i acumuleaz`
experien]a vie]ii, seam`n` tot mai
mult fizic [i moral cu tat`l s`u.
Destinul geavului se identific` cu
destinul ob[tii. n viziunea scriitoarei,
greavul Alexa este un antemerg`tor al
lui Horia. Tragerea pe roat` \n Pia]a
Mare a cet`]ii Sibiului anticipeaz` pe
cea a Cr`i[orului, \n cetatea
B`lgradului: Din satele aflate
\mprejurul ora[ului [i de mai departe
au fost adu[i iobagi rom~ni, unguri [i
secui, s` vad` pedepsirea lui Alexa
(...).
- Pentru nesupunere, pentru
r`zvr`rire, pentru instigare la rebelie
[i bejenie, capul satului Vla[ini este
tras pe roat`. (...) ndat` c`tanele l-au
apucat pe Alexa [i l-au tr~ntit cu fa]a
\n jos. I-au prins m~inile [i picioarele
\n belciugele prinse \n podin`. C`l`ul
[i dou` ajutoare au apucat roata grea,
]~n~nd-o de spi]e. S-au apropiat de cel
priponit \n podele. Au r`sucit roata \n
aer, potrivind t`i[urile de pe [in`
deasupra g~tului celui pedepsit.
Gata! a strigat un glas. Vl`jganii
au izbit. Oasele cefei au p~r~it. ina s-
a rupt. Trupul s-a zv~rcolit \ntre
belciuge ca un [arpe ridic~ndu-se de
dou` ori de la p`m~nt. nc` o izbitur`
[i capul s-a desc`p`]~nat, \mpro[c~nd
s~nge prin zeci de vine.
Greavul va trece \n legend`.
Portretul greavului e calchiat dup`
imaginea lui Horia (vezi romanul lui
Rebreanu, Cr`i[orul Horia ), dar s`
nu uit`m [i modelul biblic: Moise.
52
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 52
Dar izb~nda cea mare a scriitoarei
r`m~ne Nicolae Branga. F`r` acest
personaj contradictoriu \n
complexitatea lui, romanul ar fi r`mas
o construc]ie anemic`. Branga este un
aliaj de Iuda [i Mefisto. E piaza rea a
ob[tii. Oaia r`t`cit` a vla[inilor are
\n literatura noastr` str`mo[i ilu[tri:
are ambi]ia de parvenire a lui
P`turic`, demonismul s`m`d`ului,
l`comia [i sl`biciunile lui Ghi]`,
d~rzenia [i \nc`p`]~narea lui Ion.
Branga e voin]a. Tot ceea ce g~nde[te,
simte [i face se \nscrie \n sfera
hybrisului. Ca \n orice tragedie,
drumul lui Branga spre putere e
drumul spre finalul tragic. Acest
sf~r[it e \nscris \n caracterul s`u.
Dup` Aristotel, destinul este
caracterul personajului.
Afirmam mai devreme c` \n
romanul vla[inilor putem vorbi de un
conflict \ntre satul arhaic, anistoric [i
Istorie. Din aceast` perspectiv`,
Branga este nexul acestui conflict: pe
de o parte, el apar]ine ob[tii ([i se
simte al ei), iar pe de alt` parte,
apar]ine istoriei ([i se vrea al ei)
devenind unealta prin care istoria
lucreaz` asupra ob[tii: Cu c~t se
apropia de ora[, \nviorarea cre[tea.
Avea Cetatea asta asupra lui o
putere... Toate c~te se aflau cuprinse
\n ea \i pl`ceau.
Ca [i \n epopee [i tragedie, nu se
poate vorbi de o evolu]ie propriu-zis`
a protagonistului, ci de o desf`[urare a
caracterului (destinului) s`u. Toate
datele lui sunt cuprinse \n nuce \n
cele dint~i pagini ale romanului \n
care se contureaz` conflictul s`u cu
ob[tea. Un personaj de asemenea
calibru nu-[i poate face intrarea \n
]es`tura conflictual-narativ` a
romanului dec~t printr-o prezen]`
fizic`; scriitoarea \i face un portret
fizic pe m`sur`, care \n cele dou`
volume va fi dezvoltat prin detalii. Ne
afl`m \n casa ob[tii \n care sunt
aduna]i la sfat [i judecare: Ciobanul
(Branga) s-a oprit pe opincile mari.
Sem`na cu un ursoi. Cre[tetu-i
atingea grinzile \nnegrite de fum.
Ochii mici, rotunzi ca dou`
porumbele [i-au ascu]it privirile.
Obrazul ro[u, cu piele \ntins` s-a
aprins de o m~nie abia st`p~nit`. A
dat roat` cu privirile celor de fa]`. (...)
Nicolae Branga [i-a \ncre]it fruntea
groas`, rotund`, proptit` sub
spr~ncenele grele, negre [i r`sfirate
\nspre coada ochilor. Era un b`rbat
falnic, cu trup de uria[, cu care ob[tea
avea mereu de furc` a[a cum ai cu un
arm`sar care nu vrea s` primeasc`
hamul. Acum capul mare p`rea scos
dintr-un cazan ai c`rui aburi fierbin]i
l-au \ncins. Era ro[u [i asudat. P`rul
lung, negru, s-a desf`cut pe frunte
\ntr-o c`rare str~mb`. Must`]ile
groase, negre, groase ca vr`biile \n
vremea ouatului, s-au umflat. Sub
buzele rotunde zv~cneau de m~nie
(...) Branga s-a mi[cat ca [i c~nd un
[arpe ar fi scos capul din p`m~ntul
podilei [i ar fi v~rat col]ii \nvenina]i
\ntr-\nsul. Bitu[a, cuprinz`toare ca un
cort, a alunecat de pe umeri. A r`mas
\n c`ma[a \ncins` cu [erpar. F`r`
cojoc, pieptul \i era mai lat [i
\nf`]i[area mai falnic`.
Destinul unui astfel de om nu
poate fi dec~t scurt [i plin de meandre.
Din amplul citat se vede clar c`
portretul fizic este simultan [i unul
psihic. Ioana Postelnicu [i-a \nsu[it
creator [i lec]ia lui Liviu Rebreanu.
Branga e dumnezeu [i diavol:
Dumnezeu ]ine cu mine, \[i spunea
g~ndindu-se la cele \nt~mplate,
Dumnezeu sau dracul. Lui Vlaicu,
unul din personajele contrapuse lui
Branga de c`tre scriitoare, \i spune la
un moment dat: M`, Vlaicule... a zis.
Mie mi se pare c~teodat` c` mi s-a
deschis, ca \n vis, o poart`. O poart`
prin care am fost \mpins s` ies din
[irul oamenilor... S` nu m`
mul]umesc s` m~n toat` via]a
cioporul de oi, (...) eu v`d acum lumea
cu al]i ochi. Mai largi, mai
cuprinz`tori. Legea de via]` ne-o
dezv`luie chiar Branga \ntr-un g~nd al
s`u notat de prozatoare. Asta-i
via]a... Am lovit, am fost lovit. Dac`
nu dai, d` altul \n tine [i te r`pune.
Romanciera urm`re[te cu r`bdare,
temeinic motivat estetic, destinul
personajului, acea acumulare
suprauman` de ur` [i distrugere \n
scopul m`ririi sale. P~n` [i \n ultimul
ceas, c~nd este judecat [i pedepsit de
ob[te pentru jefuirile, crimele [i
tr`d`rile s`v~r[ite, el crede \n puterea
[i norocul s`u. Judecarea [i \mplinirea
sentin]ei sunt descrise magistral.
Prozatoarea are o [tiin]` a ei \n a
surprinde h`b`uceala de g~nduri [i
sim]iri pe care le tr`ie[te personajul \n
momentul jude]ului. Sf~r[itul fizic [i
moral este exemplar. S` re]inem c`
jude]ul are loc pe MUNTE unul
dintre juzii ob[tii vla[inilor. n
prezentarea jude]ului se vede \n
filigran c` scriitoarea este fiic` a
vla[inilor.
Istina este unul din personajele
bine individualizate ale romanului.
Prin feminitatea ei, este un simbol al
vie]ii. Prin destinul ei dramatic, istina
ilustreaz` universala tem` a luptei
TRANSILVANIA
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 53
dintre iubire [i datorie, dintre pasiune
[i ra]iune. Prin simbolica zbatere \ntre
via]` [i moarte, Istina rena[te [i se va
elibera de vraja demonic` pe care
Branga o exercita asupra ei, [i va
descoperi c` datoria de fiic` a
vla[inilor e mai presus de toate. Ea
trece printr-un proces de con[tiin]` la
cap`tul c`ruia \n]elege [i c` tr`darea
\n iubire trebuie pedepsit` prin
renun]area lucid`, din proprie
ini]iativ` la cel care i-a terfelit
dragostea. n final, \[i rec~[tig`
personalitatea confiscat` de cel pe
care l-a iubit. Supliciul la care a fost
supus` \n Cetate, al`turi de preoteasa
Paraschiva [i de Sori]a, prin tr`darea
[i la[itatea lui Branga, este piatra de
hotar \n destinul ei. Istina r`m~ne \n
calendarul vla[inilor o muceni]`,
al`turi de Paraschiva, Sori]a, Stana,
Chiva, Maria.
La polul opus se afl` Vu]a, femeia
lui Branga. Dac` Branga e m`re] \n
negativitatea sa, \n schimb, so]ia lui e
odioas` [i ridicol` \n visurile ei de
m`rire. Frumuse]ea [i m~ndria ei
feminine sunt egoiste. Vanitoas`,
Vu]a nume ur~t, totu[i e mereu
\mpotriva femeilor vla[ine. Volun-
tarismul, energia, autoritatea pe care
[i le arog` nu au nici un efect \n fa]a
vla[inilor, dimpotriv` o descalific`, ea
fiind mereu marginalizat` \n
colectivitatea satului.
Acest personaj a fost creat cel
pu]in din dou` motive deopotriv`
estetice [i morale. Mai \nt~i
scriitoarea avea nevoie [i de un factor
exterior care s` alimenteze voin]a
lui Branga. Vu]a e f`cut` din acela[i
aluat cu el, dar f`r` anvergura
acestuia. n al doilea r~nd, prin rela]ia
Istina Vu]a, prozatoarea trimite spre
o semnfica]ie mai mult dec~t mitic`.
Istina este Afrodita uranian`, iar Vu]a,
Afrodita Pantenian`.
Sf~r[itul dramatic, al`turi de
b`rbatul ei, \i este pedeapsa meritat`.
Dac` am citi [i judeca romanul
av~nd ca protagonist pe Ieronim,
feciorul cel mare al lui Alexa, atunci
am putea afirma c` evocarea istoric`
este [i un bildungsroman. Cre[terea [i
des`v~r[irea personalit`]ii lui Ieronim
se \ncheie odat` cu \ntoarcerea
vla[inilor la vatr`. Dup` terminarea
slujbei biserice[ti, ceremonialul [i
solemnitatea liturghiei r`m~n asupra
ob[tii, prezente \n biseric`, care
\nveste[te pe Ieronim \n datoria de
greav al ei. Ieronim st` neclintit \ntre
b`rba]ii satului, cu c`ma[a umflat` pe
[olduri, cu pieptul lat cuprins \n
pieptarul de l~n` pe care Marina l-a
scos din lada cu lucruri r`mase de la
socrul ei. (s.n.) nainte de a mul]umi
oamenilor pentru cinstea [i \ncrederea
acordate Alexa cel nou \[i face
leg`m~nt \n sinea sa: Cinstea pe care
i-o da satul \l cutremura. Poate era
prea t~n`r pentru asemenea \ncredere,
dar dac` b`tr~nii satului socotesc c` el
e potrivit s` stea straj` la Scaunul
Vla[ini, va sta. Sim]ea cum se umfl`
de putere. Cum parc` dintr-o s`m~n]`
ascuns` \n el [i ne[tiut` o \ncreng`tur`
de porniri pe care nu le cuno[tea. S` ia
el locul lui taic`-s`u...? S` poarte pe
drumurile drepte pa[ii [i via]a
oamenilor, sco]~nd din calea ob[tii
pericolele? O va face... Avea datoria
s` o fac`. Trebuia s` apuce c~rma
luntrii \n care se aflau cu to]ii [i s-o
]in` zdrav`n pe \nvolbur`rile ce vor
veni... c`ci vor veni... Asta o [tia.
Dup` ce [i-a \ndeplinit rostul de
r`boj al faptelor lui Branga, T`nase,
sluga oierului lacom de m`riri, are
parte de o moarte mioritic`. Personaj
simbolic prin piciorul beteag pe care \l
t~r~ie dup` el [i prin b~lb~ial`, T`nase
are puteri magice cu care salveaz` de
la \nec turma de la D`ieni.
Analiz~nd personajele nu trebuie
trecut` cu vederea rela]ia pe care o
stabile[te scriitoarea \n prelungirea
concep]iei folclorice, \ntre numele
personajului [i calitatea lui uman`.
Sinceritatea [i sensul numelui se
ml`diaz` perfect pe caracterul
personajului. Prozatoarea [i-a botezat
personajele cu nume rom~ne[ti
frecvente \n M`rginimea Sibiului.
Aceste nume au o rezonan]` arhaic`,
induc~nd ideea de vechime [i
permanen]`: Raveica, Mariana, Stana,
Anica, Savetu]a, Istina, Paraschiva,
Sorita, Rahila, Alexa, Ieronim, Manit,
Mih`il`, Pr`hi]an, Ilarie. Numai
rostirea lor creeaz` poemul!
n registrul ironic, d~nd t~rcoale
caricaturii, sunt creionate personaje
str`ine [i du[mane satului Vla[ini. Ele
apar]in patriciatului s`sesc, lumii
fanariote din ara Rom~neasc`. S`
amintim c~teva dintre ele: ober-
lentnantul Karek, feldveberul Ianek,
c`pitanul Petauer (naratorul nu scap`
prilejul de a le dezv`lui actul odios de
renegare a neamului [i limbii), Ta]os
ispravnicul de Gala]i, zapciul Ia]o,
sluga lui Ta]os. Din r~ndul
negativilor personaje de prim rang,
implica]i \n ac]iunea romanului sunt
Helmuth Grommer, burgmagistrul
cet`]ii Sibiului [i paterul Istvan.
Poate c` nu \nt~mpl`tor prima
apar]ie a primarului Sibiului este \n
calitate de post`var-negustor [i de
magistru al familiei. Este surprins
\ntr-o activitate domestic` care \i
dezv`luie zg~rcenia [i orgoliul.
Ordinea [i chibzuiala specific s`se[ti,
Helmuth Grommer le-a transformat
\ntr-o aprig` zg~rcenie pe care o
a[eaz` la temelia ambi]iei sale de
m`rire, printre altele, vrea s`-[i
construiasc` un palat mai m`re] dec~t
cel al baronului Brukenthal, m`re]ie
care s` suplineasc` din numele s`u
lipsa celor trei litere von : ...\n
54
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 54
diminea]a aceea, Helmuth Grommer
s-a sculat mai devreme. Era o zi
sorocit` socotelilor (...) a cerut cartea
de socoteli a casei. Dumneaie, so]ia
burgmagistrului, pe nume Cristine, s-
a gr`bit s`-i \nf`]i[eze protocolul cu
scoar]e ro[ii (...) Burgmagistrul era un
om harnic. Patul nu-l ]inea prea mult
\n a[ternut, duc~ndu-[i la cap`t
treburile ziua, c`ci seara cerea
cheltuielile de lumin`. Portretul
schi]at va fi \n \ntregime ironic doar
pe coordonata moral` a \mg~mf`rii [i
a orgoliului specifice patriciatului sas.
Vanitatea \i e secondat`, obligatoriu,
de o anume diploma]ie construit` din
mici la[it`]i, compromisuri [i calcule
meschine. Naratorul mereu \[i
umile[te personajul: \n toate situa]iile
este cu un pas \n urma celorlal]i, iar
dup` ce cheltuie[te nu o avere, ci dou`
este nevoit s` renun]e la ridicarea
palatului. De asemenea, \n final este
nevoit s` accepte c`s`toria fiicei sale
Vogelsang, fosta calf` ajuns` p~n` la
urm` post`var [i consilier al Cet`]ii.
n primele pagini ale romanului
autoarea face trimiteri iornice la
adresa papei. Pater Istvan, trimisul
Vienei [i al Romei \n cetatea Sibiului
e o copie caricatural` a Sf~ntului
P`rinte. Prozatoarea f`c~ndu-i
portretul re]ine am`nuntul fizionomic
[i gestul semnificativ care exprim`
calitatea uman` a personajului.
Propozitul catolic Era un b`rbat
voinic, cu capul rotund ca un pepene,
cu bucile obrajilor ro[ii, cu buzele
groase [i r`sfr~nte, scoas eparc` de
sub degetele unui zugrav de chipuri
sfinte din ]ara italieneasc`. Ochii mici
de viezure fugeau \ncoace [i \ncolo,
pe sub pleoapele l`sate pe jum`tate
asupra privirii, ca obloanele unei
ferestre dincolo de care stau lap~nd`.
Un br~u de m`tase lucioas` \ncingea
p~ntecu v~rtos. De sub fusta larg` se
vedeau ghete lucioase, aduse de bun`
seam` de la Viena. Pe piept at~rna o
cruce mare c~t o palm` r`schirat`,
purt~nd pe ea trupul r`stignit al
Domnului Iisus. Cu toate c` sfin]ia sa
propov`duia lep`darea de cele
lume[ti, nimic din \nf`]i[area lui nu
dovedea osternirea \ntru acesta. Mai
cur~nd, chipul lui zugr`vea
binefacerile [i pl`cerile lumii
p`c`toase prin \nfruptarea [i
\ndestularea cu bucate [i b`uturi alese,
singurele care dau pielii albea]a [i
rumeneala de floare, precum [i odihna
pl`cut` \n trup. Pentru asemenea
daruri se cuvenea s` dea mul]umire
Celui de Sus. ntr-un contrast
puternic, inten]ionat g~ndit, e realizat
portretul preotului ortodox al
Vla[inilor, prezen]a activ` \n via]a
ob[tii. n asemenea portrete naratorul
obiectiv [i impersonal a fos, \n parte,
pervertit de ideologia comunist`.
Except~nd cuplul Alexa Branga,
personajele evoc`rii sunt create [i
grupate pe dicotomia vla[in/ str`in.
R`d`cina literar` a acestei tehnici este
de c`utat \n basm (binele/ r`ul), dar \n
cazul acesta, mai ales, \n bala da
popular` gen Toma Alimo[. n
leg`tur` cu tehnica portretiz`rii s` mai
ar`t`m c` fiec`rei tr`s`turi fizio-
nomice \i corespunde \n plan psihico-
moral o tr`s`tur` temperamental`,
caracterial` sau o stare sufleteasc`, iar
\n plan epic, fiec`rei tr`s`turi psiho-
morale \i corespunde un gest, o fapt`,
o situa]ie. n felul acesta evit`
schematismul [i, pe c~t posibil,
cerin]ele ideologice ale epocii sale.
Personajele nu sunt portretizate
doar fizionomic. Nu pu]ine sunt
paginile de analiz` psihologic`.
Urm~nd fr`m~nt`rile, tensiunile
interioare ale personajului, scriitoarea
nu practic` subtilit`]ile analitice care
ar fi fost neavenite \ntr-un roman de
evocare a unei lumi arhaice.
Nucleul conflictual a epopeii
vla[iniulor e conturat din primele
pagini prin punerea fa]` \n fa]` a dou`
portrete, cel al lui Alexa, greavul
vla[inilor, [i cel al lui Branga, oier de
frunte \n ob[tea vla[inilor. Sunt dou`
for]e egale [i dou` caractere tari.
n folclor se practic`
antropomorfizarea naturii. n
evocarea sa istoric` prozatoarea
procedeaz` invers. Cele dou`
personaje amintite mai sus (nu e
singurul caz) sunt \ntrup`ri ale
Muntelui.
Desf`[urarea epic` are c~teva
structuri spa]iale antinomice: satul
Vla[ini/ cetatea Sibiului; oaza t~rlei
de la D`ieni/ satele din ara
Rom~neasc`; p`durea cu haiduci/
mi[elia Bucure[tilor ori a locurilor
\n care jefuiesc oamenii lui Ta]os.
Descriind cetatea Sibiului sau
Bucure[tii, t~rgurile [i iarmaroacele,
scriitoarea realizeaz` adev`rate
stampe. Pe urmele lui Ion Ghica [i
Nicolae Filimon, scriitoarea red` via]`
lumii balcanice din Bucure[tii de la
final de sec. al XVIII-lea.
n spa]iul epic al evoc`rii se
impune, prin semnifica]ie,
configura]ie [i realizare artistic`,
natura - \n spe]` MUNTELE. Natura e
v`zut` \n componentele ei viziuale [i
auditive; e urm`rit` \n ritmurile ei
eterne de rota]ie a anotimpurilor ]i \n
alternan]a zi noapte.
n multe din momentele c~nd
ac]iunea e plasat` \n satul Vla[ini apar
scenele de mas`, ob[tea ca personaj
colectiv. n aceste scene e mereu
prezent simbolul muntelui, fie prin
imaginea lui total`, fie prin imagini
par]iale (piatra, st~nca, p`durea, r~pa,
poiana, p`[unea). Exist` \n roman un
lirism riguros al naturii [i al vie]ii
specific epopeii.
TRANSILVANIA
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 55
n cele dou` romane sunt inserate
c~teva pove[tide iubire, fiecare
ilustr~nd un anumit cod erotic bine
motivat [i integrat unui mental, social
[i chiar etnic. Ca reu[it` s` mai
consemn`m adecvarea dintre cuplul
erotic [i decor. Nu e vorba numai de o
simpl` abilitate ori me[te[ug artistic,
ci de ceva mai profund ce ]ine de
ideologia ad~nc` a romanului. Cuplul
erotic Ieronim Mariana, cu
problemele sale, este de ne\nchipuit \n
afara comunit`]ii arhaice, cum este
cea a Vla[inilor, dragostea dintre
Ilarie [i Solomia nu se poate consuma
dec~t sus la Munte; iar c`s`toria fiicei
primarului Sibiului cu Vogelsang nu
se poate \ncheia dec~t \ntr-un burg
cum este cel de pe Cibin; de
asemenea, rela]ia B`la[a Aron nu
poate avea ca decor dec~t realitatea
istoric` din ara Rom~neasc`.
ntr-un roman istoric de larg`
cuprindere cum este cel al Ioanei
Postelnicu nu puteau lipsi tablourile
de gen: t~rgurile, iarmaroacele,
[edin]ele consilierilor cet`]ii, balul,
cum este cel de la palatul baronului
Brukenthal, [i manifest`rile care
implic` ritualuri arhaice [i tradi]ionale
cu implicarea sacrului: urcatul
turmelor la munte, \nmorm~nt`rile,
botezurile, s`rb`toatrea Nedeii,
preg`tirea [i desf`[urarea pr~nzului la
st~n`. n asemenea pagini sunt
elemente etnografice [i crea]ii
folclorice (bocete, doine de toate
genurile).
Din mul]imea momentelor epice
[i a scenelor de care aminteam mai
sus, dou` sunt memorabile sub toate
aspectele: \ntocmirea jalbei vla[inilor
din Delta Dun`rii c`tre vod`
Mavrogheni [i jude]ul lui Branga.
Cu riscul de a ne repeta, ne
permitem s` suger`m celor care nu
accept` caracterul epopeic al
dipticului Ioanei Postelnicu c~teva
piste pentru actul lor analitic de
respingere a convingerii noastre: 1. un
complex conflictual care implic` \n
primul r~nd comunitatea, [i \n spatele
c`ruia descoper` de fapt confruntarea
de civiliza]ii, de mentalit`]i; 2.
densitatea epic`, prin bog`]ia [i
varietatea \nt~mpl`rilor ordonate pe o
ax` principal` dat` tocmai de conflict;
3. mul]imea [i varietatea personajelor
[i prezen]a personajului colectiv; 4.
prezentarea vie]ii de zi cu zi a
comunit`]ii (a familiei) social`,
spiritual`; 5. prezen]a unui cadru
natural m`re], monumental, care e
c~nd fast, c~nd nefast [i \nc`rcarea
prezen]ei [i manifest`rii naturii cu
\n]elesuri; 6. prezen]a situa]iileor [i a
faptelor eroice, extraordinare; 7.
f~lf~irea aripii tragice a destinului; 8.
\ncheierea apoteotic`.
Epopeea Vla[inilor se \ncheie
optimist, cu \ncrederea \n puterea
vie]ii [i a neamului. Ieronim va fi
greavul ob[tii; Mariana va na[te \n sat
prunc nou care v aputea spune peste
ani eu aici m-am n`scut ca bunul
meu; b`tr~nul Mih`il` moare cu
ochii deschi[i de parc` ar privi \n
viitor.
Dup` dou`zeci de ani, \n 1999,
Ioana Postelnicu public` romanul
Urma[ii vla[inilor ce se vrea o
continuare a celor dou` pe care tocmai
le-am analizat, dorind s` fac` din ele o
trilogie.
Acest al treilea roman are la baz`
o idee generoas` pentru un scriitor:
impactul unei eredit`]i morale cu un
anumit timp istoric. Cei doi
protagoni[ti ai c`r]ii, Trifan [i Susana
sunt urma[ii [i continuatorii
str`mo[ilor: al lui Branga [i respectiv
al lui Alexa. Trama romanului e
plasat` \n primii ani ai regimului
comunist, perioada proletcultist`, \n
plan literar-artistic. Autoarea
procedeaz` la o re\ntoarecere la
prima ei iubire: proza psihologic`.
Dar vrea [i ca noul roman s` fie parte
solidar` cu Plecarea vla[inilor [i
ntoarcerea vla[inilor. Raportat` la
aceste dou` romane, noua carte este o
ratare. Romanul e destul de schematic
\n toate compartimentele; evolu]ia
conflictului [i tribula]iile
personajelor sunt previzibile. Cartea
r`m~ne un document sufletesc [i de
epoc`.
Dincolo de micile compromisuri
f`cute ideologiei comuniste [i de
unele exalt`ri patriotice, de altfel
sincere, Plecarea vla[inilor [i
ntoarcerea vla[inilor r`m~n
realiz`rile supreme ale scriitoarei,
r`m~n ceaslovul Ioana Postelnicu
cobor~toare din stirpea greavului
Alexa.
Ionel POPA
56
pag 1-64 08/11/03 15:53 Page 56