Sunteți pe pagina 1din 178

Coperta şi vizil/nea graficii:

Doina DUMI771EK'lJ

CoordOl1C11oml colecţiei«lmpasurlşl semne»:

CoordOl1C11oml colecţiei «lmpasurlşl semne»: Christos YANNARAS Apariţia acestei edifii a fost

Christos YANNARAS

Apariţia acestei edifii a fost sprijinitiJ de BANCA ROMĂNĂ PENTRU DEZVOLTARE GROUPE SOCltr� G�N�RAlE şi de rv1INISTERUL CULTURII

Editura Anasla.�ja mlllţumes/e D-Iui Alexandnt Ni

pentru sp rijin ul acordat apariţiei acestei ediţii.

EDITOR, SORIN DUMITRESCU

Tradllcerea ş-a efectuat după originalele în limba eng le:

ABBOT SUGER ON THE ABBEY C}{URCH OF ST.-DEN/S

AND /TS ART TREASURES

Edited, Tr:.lOslated ami

Annotated by ERWIN PANOFSKY

second edition, Princeton Universily Press, 1979;

ERWIN PANOFSKY,

GOTHIC ARClllTEC1VRE AND SC/lOLASflG1SM

Latrobe, The Archabbey Press, 1951

© ANA5TASIA 1999 SIr. Venere i 13, sector 2, BI/cureşti; TeUfax: 2116745; 2108549 ISBN 973-9374-30-1

1951 © ANA5TASIA 1999 SIr. V en ere i 13, sector 2, BI/cureşti; TeUfax: 2116745; 2108549

IRWIN

PANOFSKY

ARHITECTURĂ GOTlCĂ �I GÂNDIRE SCOLASTICĂ

Traducere şi note

de Marina VAZACA

Cu () postfaţii

de Sorin DUMITRESCU

GOTlCĂ �I GÂNDIRE SCOLASTICĂ Traducere şi note de Marina VAZACA Cu () postfaţii de Sorin DUMITRESCU

Corpore, gelllebrevis, geminahrcvitate coacflls, Inbn"VitateSlla noluit essebn'Vis.

Abatele �user �e Ilt �lttnHBents

'l\ar se întfunplă, poate chiar cu totul exceptional, ca un patron al a1telor sa simt:. nevoia de a alcătui o retrospectiv;. a intentiilor şi realizilrilof sale. Oameni de acţiune, de la cezari la doctori de tar••, au consemnat acele fapte şi experienţe care nu ar fi putut, după p.lrerea lor, să supravietuiască c1ecflt graţie cuvflntului scris. Oameni de expresie, la rrmdul lor, de la scriitori la pictori şi sculptori (o dată ce abilitatea artizanală a fost ridicată la rang de attă în timpul Renaş­ teriD, au meut apel la autobiografie şi hl autoanaliza ori de câte ori s-au temut că numai operele lor, simple produse izolate şi cristalizate ale unui proces continuu de creaţie, nu sunt În stare să transmită paste­ rit.lţii lin mesaj coerent şi viu. Lucnlrile nu stau aşa în cazul unui pa­ tron al artelor - fie că e vorba de un şef al Bisericii, de un conducă­ tor laic, aristocrat sau plutocrat - care, prin prestigiul şi iniţiativa sa, înlesneşte existenţa muncii celorlalţi. Din punctul său de vedere, opera de 311<1 este cea care trebuie să-I preamărească pe mecena, iar nu mecena să preamărească opera de altă. Un Hadrian sau un Maxi­ milian, un Lcon X sau un Julius II, un Jean de Berry sau un Lorenzo de Medici au fost cei care au hotărât ce anume voiau, cei ce şi-au ales artiştii, cei ce au participat la elaborarea programelor, au aprobat sau criticat executarea lor şi cei ce au plătit sau nu devizul. Dar au h1sat pc seama anturajului sau a secretarilor grija de a le face inven­ tarcle şi pe seama istoriografilor, poeţilor şi umaniştilor grija de a alcă­ tui descrieri, panegirice sau lămuriri. Au fost necesare o înlănţuire cu totul aparte de împrejurări şi o combinaţie unică de calit:iţi personale pentru ca să fie posibilă apa­ riţia unor documente ca acelea lăsate de Suger, abate la Saint-Denis, şi pentru ca ele s:i fie apărate de vicisitudinile timpului·.

pentru ca ele s:i fie apărate de vicisitudinile timpului·. ·SlIge/"U Abhatis Sal/cti Dionysii liber de rebus

·SlIge/"U Abhatis Sal/cti Dionysii liber de rebus in administratione sua gestis

C,C,me'l lui Suger, ab:lle hl Sainl·Denis, despre lucrurile care s-au făcut în timpul

administratiei sale"); Lihel/us (liler de consecralione ecc/esiae Sancti Dionysii

("Ccalah:1 c.::lrlicic:1 despre sfin�irea bisericii Saint-DenisU); I Ordinatio A.D. MCXLvel

MeU co/{Ill"matel], cunoscut şi sub numele de Sugerii Conslitlltion es (

Regulamen­

1\o[<1rch(', a!·('II/Jlr!S complifles de SlIgel", Paris,

:-'01 :lp: lrtin Iraduc:1tomlui; n. red.)

lui d:lt În :mul 1140 sali 1 1 4 1"). E. Panofski citează acesle texle după A. Lecoy de la

1867. (Preci7iim că toate notele de sub·

1 4 1"). E. Panofski citează acesle texle după A. Lecoy d e la 1867. (Preci7iim
În calitate de şef şi organizator al unei abaţii care Întrecea nume­ roase episcopii prin

În calitate de şef şi organizator al unei abaţii care Întrecea nume­ roase episcopii prin importanta ei politiei şi prin Întinderea pamân­ turilor pe care le deţinea, În calitate de regent al Frantei În timpul cc­ lei de-a doua Cruciade, precum şi În calitatea sa de " consilier şi prieten devotat " a doi rcgi ai Frantei, Într-o vreme când Coroana În­ cepea s:i-şi reafirme puterea dup.i o Îndelungată perioad:i de sl�ibiciu­

ne, Suger (n:iscut În 1081 şi abate la Saint-Denis din 1 1 22 şi p;ln.i la

de

aceea a şi fost numit p;irintele monarhiei franceze, care avea s:i aju ng:i la apogeu În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea. Combi­ nând iscusinta unui mare om de afaceri cu un simţ Înnăscut al cchi­ taţii şi cu o rectitudine (fidelilas) personală recunoscute chiar de că­ tre cei ce nu-l simpatizau prea mult, conciliant şi potrivnic violenţei, făni a fi nehot:irflt şi nici lipsit de curaj fizic, neobosit În acţiune, deşi lin maestru recunoscut al ştiinţei de a drămui timpul, Înzestrat ClI ge­

niul detaliului, dar şi capabil de a vedea lucrurile În ansamblu, a pus toate aceste Înzestr:iri contradictorii În slujba a dou:i ambiţii: Întărirea puterii Coroanei franţei şi mărirea abaţiei de la Saint-Denis. Pentru Suger, nici una din aceste două ambiţii nu o excludea pc cealaltă. Dimpotriv:l, i se părea ci ele reprezintă aspecte ale unuia şi aceluiaşi ideal, pe care îl credea conform şi cu legea naturală, şi cu voinţa divin;i. Pentru că era convins de trei adevăruri fundamentale. În primul rând , acela c:i un rege, şi În speci:ll regele Franţei, c un " vicar al lui Dumnezeu " , care " poar1<i În sine chiplli lui Dumnezeu

acest lucru, depalte de a );i5:1 s.i se Înţcleawi

pentru a-i da viat�i " ; iar

c;1 regele nu poate face nici un r.iu, presupunea tocmai postubtul ci

regele ou trebuie s;i facă nici un r.iu: " un rege se dczonoreaz.i dad

sunt receptaculc

Înc,Ii Gi lege:l, pentru efi regele şi legea

ale aceleiaşi puteri supreme". În al doilea rând, orice rege al Franţei, şi În special st:ipflOUI mult iubit :11 lui Suger, Ludovic al VI-lea, - care, rcnllnţând la sabia seculară, se îndnsese, cu ocazia Încoronării sale, În 110 8, cu sabia spiritllal:i " Întru apăr.lrea Bisericii şi a săracilor " -

arc dreptul şi datoria sacr.l de a supune toate fOlţele susceptibile a alimenta luptele intestine şi care s-ar opune autorit;ltii �mle centrale.

moartea sa, În 11 S1) este o figur.: proeminentă În istoria Franţei;

- "exellex-

�mle centrale. moartea sa, În 11 S1) este o figur.: proeminentă În istoria Franţei; - "exellex-
�mle centrale. moartea sa, În 11 S1) este o figur.: proeminentă În istoria Franţei; - "exellex-

Abrlelr �grr �r Jit >tillHJrllis

În al treilea rând, abaţia de la Saint-Denis, care ad:lposteşte moaştelc " apos[Qlilor tuturor Galiilor " , " singurii ap:1n1tori, dup:1 Dumnezeu, ai Întregului regat " ', simbolizcaz:l sau, şi mai mult, Întruchipeaz:l aceast:l unitate central:1 şi, În consecint:1, unitatea natiunii. Întemeiată de regele D:tgobcrt În cinslea Smntului Dionisie· .şi a lcgend:lrilor săi tovar.lşi, Sfintii Rusticus şi Elefterie (numiti de obicei de Suger " Sfintii M:utiri " sau " Sfinţii noştri Patroni"), Saint-Denis fusesc de-a lungul a miii multe secole aooţie " regal:1 " . A&lpostea morminte­ le regilor Franţei printr-un fel ele " drept natural " ; num:1ra, printre abatii titulari, pc Carol cel Pleşuv şi pe Hugues Capet, ÎntemCÎetorul elinas­ tiei domnilO<lI'c; mulli prinţi de sfingc fusescni instruiţi tot la Saint­ Dcnis (ia şcoala de la Saint-Denis-de-I'Estrce, lânărul Suger s-a Îm­ prietenit cu viitorul Ludovic al VI-lea, iar aceast:1 prietenie Îi va lega toat:l viaţa). În 1127, Sfântul Bernard aprecia destul ele bine situaţia atunci când scria: " Acest loc fusese Înnobilat şi ridicat la rang regal din cele mai vechi timpuri; ad:ipostea justiţia Curţii şi armnte!e regelui; f:lr:1 nici o c7.itarc şi nici o Înşcl:kiunc, i se dădea cezarului ce era al cezarului, dar nu cu aceeaşi crcdint:i 1 se d:1dc:1 şi lui Dum­ nezeu ceea ce era al lui Dumnezeu " ··.

·Sffinllll Dionisie (Al'. Dion/lsos, fI'. De/lis sau Denys), primul episcop :11 Parisului. Potrivit lui Gre,goire de Tours, Dionisie li fost unul din cei şaple misionari

trimişi, în vremt';l impar;llu!tti Decius (2)19-2') t), de la Homa În G;\li�l; se P;I]'C că Dionisie S-;I slabilit !:1 P:1ris, undt' :1 devenit episcop: .se- spune ea li fost dee;\pil:11 În limpul lui V;llerilln, În 2')8. Un text din secolul ;\1 IX-Iell :uesta cii a fost tk'ClIpit:11 împl'<.'un;l cu doi [ovar;'işi ;Ii sa i, RuslÎl'us şi ElefLerk, pc colina Monltmlrtrc. I.egenda spune 1.'.1, dup.1 dec:lpitare, Dionisk şi-;\ pm[:lt Glp\11 în lUâmi plimi În

mormântl1l 1ui, ]" Saint-Dcnis. Pc ;lCel loc, DOIgoben

:1 ridic;\l în 621 o hisericii. Mai lilrziu, ;\ces[ episcop martir

Dionisie- Arl'o[J<I,gill1l. ··eL I3crn;m:l dc C];lirvaux (Sffintull, Opere', În Mig,ne, I'at/'. lat., voI. CLXXXII­ CLX,X-XV, scrisalrca I.XXXVlll. (11. lf.) Sfilntullkrnard 0090- 1 1 "53) intră la 2l de .mi 1;1 mănăstirea de la Cîte:wx, centru ,,1 unei rdorme profunde a ordinului bene­ dictin. ESI�' trimis b Cla irv:J llx sprc a întemeia o ;lb:llie, de unde numele sllb can' �'Slt' cunoscut. în el S-:J Întrup;u idealul religios ,,1 Întregii s;lle epoci, fiind Întemei­ etorul misticii m('<.Iiev;l]c. OSlii f<1{Îonalistllului şcolii lui Abebrd. in 1 1 40 a ohtinut, În cadrul consiliului cUl1ii ponlifkale. condamn;lrC';1 unor idei carC' "duceau atin 1-(l'rc unitălii creşlinl·.

locul unde se nede că se

fost idenlificat ClI

n:1

Suger se afla în fruntea abaţiei de la Saint�Denis de şase ani dnd abatcle de

Suger se afla în fruntea abaţiei de la Saint�Denis de şase ani dnd abatcle de la C!aiIV:lUX i�a adresat scrisoarea, adeseori citat:], În care

îl felicita pe confratele său mai " mundan " pentru reformarea cu succes

Dar aceast:i " reformă " , depalte de a diminua impOItanţa

politicfl a abaţiei, i�a conferit o independenţă, un prestigiu şi o pros� peritate care i�all îngăduit lui Suger să strângă şi să instituţionalizeze

leg:iturile sale tradiţionale Cli Coroana. Fie ai CI fost sau nu vorba de reform:i, el a promovat neîncetat interesele abaţiei de la Saint-Dcnis

şi pe cele ale Casei Hegale a Franţei cu convingerea, naivă, şi, în ca­

zul s:iu, nu total nejustificat:i, c:i acestea erau identice cu interesele naţiunii şi Cli voinţa lui Dumnezeu. Consecventa sa poate fi asemuită cu cea a unui magnat modern al petrolului sau oţelului care Încura­ jea�i o legislatie favorabihi companiei .şi băncii lui ca pe ceva benefic pentru bunăstarea turii şi a omeni!'ii în geneml. Pentru Suger, priete­ nii Coroanei au fost şi au l.imas " p:utizanii lui Dumnezeu şi ai abaţiei

de la Saint-Denis " , după cum un duşman al abaţiei era şi nici nu pu­ tea fi dedt " un om lipsit de respect atât faţă de regele francilor, dt

şi faţ:i de Hegele Universului". Spirit fundamental conciliant,

încerca să-şi ating:i scopurile,

ori cle dte ori era posibil, prin negociere sau aranjamente financiare

şi nu prin forţa armclor. Înc:i de la Începutul carierei sale, a lucrat

neobosit pentru îmbunăt:iţirea relaţiilor dintre Coroana Franţei şi Sfflntul Scaun, relaţii mai mult dedt încordate În timpul domniei lui Filip 1, tatăl şi predecesorul lui Ludovic al VI-lea. I se încredinţaser i misiuni speciale la Roma cu mult înaintea ridic:irii sale la rang de abate; chiar în timpul unei astfel de misiuni a primit vestea alegerii sale. Datorit:i acţiunilor sale diplomatice ahile, relaţiile dintre Coroana Franţei şi Curie au evoluat dtre o alianţ:i foarte solidă, care a contri­ buit nu numai la înt:irirca pozi\ici regelui În interior, dar şi la neutra­ lizarea, în exterior, a duşmanului s:lu cclui mai periculos, împ:iratul Germaniei, Henric al V-lea. Nici un fel de diploma\ie nu putea împiedica, îns:i, o serie de conflicte armate între Ludovic şi cebilalt mare rival al său, trufaşlIl şi

a abaţiei.

străllIcitorlil Henric I Beauderc al Angliei. Fiu al lui Wilhelm Cuceri­ tmul, Henric nu se

străllIcitorlil Henric I Beauderc al Angliei. Fiu al lui Wilhelm Cuceri­ tmul, Henric nu se putea obişnui cu ideea de :.l renunţa la moştenirea sa continenta!;l, ducanll Normandici, În vreme ce Ludovic, in chip la fel de firesc, se str�ldllia să-I transfere vasalilor s:1i, contii de Flandra, nu atât de puternici, dar mai siguri. Suger, care îl admira sincer pc Henric pentru geniul Sătl militar şi administrativ, a reuşit ca prin mi­ nune s:l-i păstreze Încrederea şi prietenia personah1. Din dind În dind făcea pe intenncdiarul Între ci şi Ludovic al VI-lea; acesta este aspectul În legătur:1 cu care Guillaume de Saint-Denis"', protejatul şi devotatul biograf al lui Suge!", mutat la prioratul Saint-Denis-en-Vaux imediat după lllO:lttea protectolUlui său, a g;1sit una din acele formule fericite datorate uneori mai degrabă afectiunii unui spirit simplu de­ cflt perspicacit:1ţii critice: " Henric, preaputernicul rege al Angliei, nu şi-a f:1cut oare o glorie din prietenia cu acest om şi nu-i plăcea oare compania lui? Nu l-a ales oare ca mediator pc Ifingă Ludovic, regele Franţei, şi ca legătur.l a sa pentru pace? " l. Mediator el pacis vinculum: aceste patru cuvinte cuprind aproape tot ce se poate spune despre titlurile ·lui Suger ca om de stat, atât În privinţa politicii externe, dlt şi În privinţa politicii interne. Thibaut al IV-lea (cel Mare) de filois, nepotul ilii Henric I al Angliei, era În gene­ ral de paltea unchiului său. Dar şi cu el Suger s-a aflat în cele mai bune relatii şi a reuşit în cele din urmă s.l instaureze o pace durabil;l intre el .şi regele Franţei, acum Ludovic al VII-lea, care ii urmase la tron rat;llui s;lu in 1 1 37; fiul lui Thibaut, Henric, avea să devină unul dintre cei mai devotaţi supuşi ai tfmărullii Ludovic. Atunci cflnd Lu­ dovic, nest.lpflnit din fire, s-a certat cu Aigrin, cancelarul său, tot Su­ ger i-a împ:lcat. Când Geoffroi de Anjou .şi de Normandia, cel de-al doilea soţ al unicci fiice a lui Hcnric Deauclerc, amenintă cu r:1zbo­ iul, Suger îi abate gândul. Atunci când Ludovic al VII-lea găseşte cele mai bune motive s:l divol1eze ele sotia sa, frumoasa Alienar de Acvi-

·Suger;; Vi/(f de GuilhHlll1C de Saint·Denis va fi des cit,lt,i de aulor dup.i A.

Lt'coy ut' la Marche, (EI/vres cOllljJletes de SI/ger, r<lris, 1867.

trluiupallnfsltu

tania, Suger a împiedicat ruptura cât timp a fost în viaţă, astfel că ea nu

s-a produs de('ât în 1152, antrenfmd dC7.astruoase consecinţe politice. Nu întfllllpl;itor cele mai mari victorii - două la num:.lr - din viaţa

public;1 a lui Suger au [o <;t

reprimarea lovitlll'ii de sWt puse la cale de fratele lui Ludovic al VII-lea,

Robert de Dn:lIx, şi pe care Suger, pe atunci regent, în vârstă de

şaizeci şi opt de ani, .,a strivit-o în numele legii şi cu Îndr:.lzneala unui leu". Cea de-a doua victorie, înci şi mai mare, a fost descurajarea unei Încerc:lri de n;lv,lIire a împ;lratului Henric al V-lea al Germaniei. Silll�indu-se în siguranţ.l dup;1 Concordatul de la Worms, acesta pre­ g:ltise U11 atac puternic, dar a fost silit 5:.1 bată în retmgere În faţa unei " Frante care îşi unisc fOI1elc " . Pentnl prima oară, toţi vasalii regelui, chiar cei mai Înverşunaţi şi mai n:calcitranţi dintre ei, au uitat de cer­ turi şi nemultumiri şi au urmat " chemarea Franţei " (ajuracio }rall­ ciae): un triumf nu numai al politicii generale a lui Suger, dar şi al funqiei sale. În timp ce se adunau armatele, pe altarul central al aba­ \ici erau aşezate moaştele Sfflntului Dionisie şi ale tovar;işilor stii, care aveau s:i fie duse apoi în cript:.i, " purtate pe umeri de însuşi re­ gele " . C'dug:1rii au făcut slujbe zi şi noapte. Iar Ludovic al VI-lea a primit din mflÎniie lui Sugcr stindardul cunoscut sub numele de " Ori­ tlamme " , ce avea 5:1 r:.lm.ân:.l simbolul unităţii naţionale vreme de

aproape

trei secole; el " a poflit întreaga Franţă să-I urmeze " şi tot­

obţinUle f,lră vărsare de sânge. Una a fost

odat;i l-a proclamat pe regele Franţei vasal al abaţiei Saint-Den.i<;; pen­

tru ci acd " Ol'inamme" era, de fapt, stindardul domeniului Vcxin, un

fier al regelui pe p;lmfmturilc abat iei'.

Singura ocazie în care Suge!' a recomandat şi chiar a insistat 5:1 se roloscasGi fOlla împotriva alol' s;ii a fost atunci când nişte " rebeli " au

n;izuit a În<.:ălca (:eea ce Ludovic al VI-lea promisese că va pune sub

protectia S:l: drepturile Uisericii şi ale săracilor. Suger putea să se arate plin de vener:ltie fat:l de Henric Beauclcrc şi de respect dezabuzat J'at;i de Tllibaut de Blois, amfmdoi oplInfmdu-se regelui aproape de 1<1

egal la egal; dar avea o urii si un dispreţ de ncstăpfmit pentru .,şerpi "

de Montmorency,

Milon de Bray, Mathicu de Bcaumont sali Hugues du Puiset (majori-

si " fi'are srlibatice " ca Thomas de Marie, BOllchart

AbaMe �t!!er i:lc J:r >riuHZlcnis

latea membri ai micii nobilimi, adevăraţi Hrani locali sau I'egionali, care îşi atacau vecinii, pustiau oraşele, Îi oprimau pe ţarani şi pu­ ncau mfma pe proprietăţile ccleziasticc, chiar şi pe cele de la S'lint­ Denis), Sugcr a recomandat şi :t sprijinit instituirea celor mai radicale

măsuri împotriva unor astfel de faptc, favorizfmdu-i pc cei asupriţi nu numai din raţiuni justiţiare şi umani[;\rc (deşi era drept din firc), clar şi pel1ll'u d era deslul de inteligem pentru a-şi da seama el un negustor falit nu-şi mai putea phlti taxele, iar un fermier sau un culti­ vator de viţ.l-de-vie supus jafului permanent era împins, în cele din urm;l, s;l-şi p;,lr;lscasGl pamânturilc şi viile, Cfmd Ludovic al VII-lea s-a intors din Tara Sffmti'i, Suger a fost în măsură s:l-j înapoieze o (ar.l pacitleat:l şi unit:l, aşa cum fusese odinioan1, şi, În chip şi mai miracu­ los, o vistierie plină. De atunci, scrie Guillaume, " poporul şi prinţul

refcrindu-se în special la picrderea Ac­

vilaniei în urma divorţului lui Ludovic al VII-lea: " Nu mult dup;1 ce ne-a fost luat dintre noi, sceptrul regatului a sl.lferit mare pagub;1 din

cauza lipsei lui " . Ceea ce Suger a putut înfăptui numai p'lIţial în contextul general

al regatului a realizat in schimb deplin în microuniversul abaţiei. Chiar de ar fi s�l mai temper:1m whcmenţa Sfântului Bernard, care compara abaţia - înd nerefonnaW - de la Saint-Denis cu " un atelier al lui Vulcan " sau cu o " sinagog:i a S:ltanei " , chiar dacă nu am lua de I)une invectivele bietului Abclard, care pomeneşte de " obscenit.ltile intolerabilc " din abatie, numindu-I pe Adam, predccesorul ltli Suger. "un om ale căl'lIi ohiceiuri erau cu atflt mai conlpte şi a cărui infamie er:'l cu .'tât mai vestittl cu cât le era superior celorlalţi prin rangul s.lu de episcop " , lot nu putem s;1 nu observăm că, înainte de venirea lui Suger, conditiile de Ia Saint-Denis erau dcpaltc de a fi satisfăcătoare. Suger însuşi se dovedeşte plin de tact retinut în a-I acuza pc Adam,

adoptiv " , Dar pomeneşte de cr:lpăturiie

atlfll1ci din ziduri, de coloanele avariate şi de " turnurile care stau s:i

(:ad;i " , de candele şi alte podoabe gata s;i se pr;ip:ldeasc:1 din lips:i

.,p;1rintelc s;lu spiritual şi

l-au numit P;lrinte al Patriei " ; şi,

şi l-au numit P;lrinte al Patriei " ; şi, tie grij:1: fildeşlIri pretkxlse ,.fărfullfll1dll-se

tie

grij:1: fildeşlIri pretkxlse ,.fărfullfll1dll-se prin l:1zile tezaurului " , vase

dc

altar :lmanetate sau pierdute pentru totdeauna; de obligatii neîn-

dcplinite rat.l de prinţi binefoldtori; de zeciuieli plătite laicilor; de p:lmânturi de hotar fie nll11a�e

dcplinite rat.l de prinţi binefoldtori; de zeciuieli plătite laicilor; de p:lmânturi de hotar fie nll11a�e nec.:ultivate, fie p:lr:1site de arendaşi din CIUZ;! asupririi din partea seniorilor şi baronilor Învecinaţi; şi, mai nlu dedt oric.:e, de veşnice neintelegeri cu avocatii (adl'OCali), detin:ltori ai dreptultli ereditar a�upra unor venituri de pe urm<l do­ meniilor abatiei, in schimbul protecţiei împotriva duşmanilor din afa­ r:l (adtxJcafiones), dar care er:\u adeseori ncÎnstare sau niei nu voiau să îndcplincasc:l această misiune, sau care, cel mai frecvent, cereau tot lClul de taxe suplimentare. Cu mult inainte ca Suger să devină capul abatiei de la Saint-Denis, a avut p:utc de o (.'xpcrienţ:l direct:l a acestor condiţii nefericite. Dup.l ce a indeplinit fllnc.:tia de staret (praeposifus) la Berneval-le-Grand din Normandia, unde a avut ocazi:1 să se familiari7.cze cu inovaţiile administrative alc lui Hcnric Bcauclerc şi s:1 fie copleşit de ele, a fo�t transferat in aceeaşi calitate, la vfusta de 28 de ani, la TOtuy-en-Beauce, lina din cele mai de seam:l posesiuni ale abatici, nu departe de Chaflres. Dar a golsit-o pustie: ocolită de pclerini şi de negustori, aproape total alxmdonat:l de arendaşi din priein,l pel'sccuţiilor venite din p,utea lui HlIgllcs du Puiset, ,pai:1 neagr:l" a lui Suger: " Cei care r:lm:\scscr:i abia mai puteau tr:li sub apăsarea unei asupriri aş.'1 infame " . Dup:l ce s-a asigurat de supoltul momi al episcopilor de Chaltres şi Orleans şi de ajutorul materi<11 al preoţilor locali şi al enoriaşilor, a cerut protectie chiar de la rege şi s-a luptat cu mare vitejie, obţinând victorii mai mari sau mai miei, pân:l dnd castelul lui Le Puiset a fost cucerit, după ullima serie de trei asedii În decurs de doi ani, şi dis­ tJ'tJs, sau cel putin scos din funcţiune, În 1 1 12. Trtlfaşul Hugues a reuşit să-şi mai menţin:l ind vreo zece sau c::incispre7.ece ani pose­ siunile. iar apoi a dispănlt, plednd probabil in Ţara Sfântă. Suger a inceput totuşi s:1 se ocupe de domeniul de la Toury, scoţflndu-I din ,.s:II�1cie" şi rcdfmdu-i " prosperitatea " , iar indat.1 ce a fost ales abate, a reuşit s,l-i restahileasc:1 definitiv situatia. A construit case trainice, cu posihilit:lţi de ap:lrare, a îngrădit tot locul, :1 ridicat o fOl'tăreaţ,1 solid:l şi un turn nou deasupra intr:1rii; l-a arestat pe administratorul lui Hugues, dnd acesta " i-a ieşit În cale cu un corp de armată, incer-

l-a arestat pe administratorul lui Hugues, dnd acesta " i-a ieşit În cale cu un corp

A1mtdr ;;lI!l�r l'l� la >Iillt-Drllis

când să se nizbunc pentru nenorocirile trecute"; apoi a rezolvat

problema acelei advocalio Într-un fel fOaJte personal. S-a

adtJOcalio îi rcvenise prin moştenire unei fete - nepoata unui oare­ care Adam de Pithiviers -, fapt care ar fi putut pricinui multe nea­ junsuri dad ea nu s-ar fi m.lritat Cll cine trebuia. Aşa că Suger s-a ocupat de aranjarea unei c1s:1torii, dfmd-o pe " fat,1 Împreun:l cu ad­ vocatia ce Îi revenea " unui tfmăr cumsecade din anturajul lui; le-a pus la dispozitie şi o sut.l de livre, ce aveau să fie Împ:1rtite Între tinerii Gls.ltoriti şi părinlii lor, aparent nu prea bogati, pentru ca toti s.l fie multumiti: tfmăm domnişoar:1 avea o zestre şi un sot; tfm.lnd domn avea o nev;lst.l şi un venit modest, dar sigur; p,lrintii beneficiau de o parte din cele o sută de livre dăruite de Suger; " frământ:lrilc din regiune au fost potolite " , " locuitorii n-<Iu mai fost oropsiţi de obişnui­ tele necazuri " , iar venitul anual pe care abaţia îl obţinea de la Toury .'HI ridicat de la dou[lzeci la optzeci de livre. E de ajuns povestea acestui domeniu pentru a caracteriza metoda administrativ:l il lui Suger. Atunci dmd era nc(.'"Csar"J. forţa, o folosea din plin, f:lnl a se teme pentru propria viaţă; ci povesteşte de multe alte cazuri când a trebuit 5:1 recurgă la arme, " în primii ani ai functiei sa­ le" Dar, dacă i-ar fi fost cu putinţ:l, ar fi rezolvat toate problemele cam în acelaşi fel În care a rezolvat-o pe cea cu nepoata lui Adam Pithiviers şi credem C<1 părert'u de du exprimată în relatările sale nu e

dovedit că

de du exprimată în relatările sale nu e dovedit că numai punl ipocrizie profesionaW, deşi nici

numai punl ipocrizie profesionaW, deşi nici aceasta nu e de neglijat. in af"r.l de faptul c,1 a izbutit să obţină numeroase privilegii din p,utea regelui (cel mai impOltant fiind extinderea jurisdictiei locale a

beneficiului din organizarea marelui târg anual

cunoscut sub numele de Foire du Lendit), că a reuşit .să atragă dona­ ţii de tot felul şi chiar beneficii personale, Suger .se pricepea ca nimeni altul să descopere titluri funciare şi drepturi fcud.ile de mult uitate. "Pe când eram tfmăr şi SUP\lS - spune el -, c:lutam prin dulapuri şi r;lsfoiam documentele posesiunilor noastre şi consultam cartele imu­ nităţilor pentru a preveni necinstea multor calomniatori " . Nu :J. ezitat s;1 se folosească de aceste drepturi chiar în numele Sfintilor M:utiri şi,

abaţiei şi

IS

se parc d, în general, a făcut aceasta " f<ir::l rea-credinţă " ( non aUquD

se parc d, în general, a făcut aceasta " f<ir::l rea-credinţă " ( non aUquD ma/o inMcuio), Cli o singur�i exceptie - izgonirea călugăriţelor din m�in�islirea de la Argentcuil. Izgonirea a fost cerută nu numai pe te­ meiuri legale. ci şi morale (ceea ce aruncă o umbră de Îndoială asu­ pra valabilit{ltii celor dintâi) şi s-a crezut chiar că Suger a fost influen­ tat de faptul că Hddise"', iubita lui Abelard, era stareţă la Argenteuil. Sigur este îns:1 d prelentiile fonnuhnc de Saint-Denis au fost susţi­ nute de un sinod din care făcea parte un apăI<ltor intcgna al dreptu­ rilor lui Abdard, Gcoffroi de Leves, episcop de Chartres; iar după cum îl cunoaştem pe Suger, ar fi existat pUţine şanse ca el s:l se fi gândit m:tcar la vechiul scandal legat de acest caz. În toate celelalte cazuri, Suger parc sti fi .Ictionat Cll o absolut:1 bun.1-credinţ:1. Noi proprict:iIi au fost clImp:1rate şi arendatc la preţuri cinstite. OI)ligaţii ap:ls:ltoare, dar legitime au fost abolite prin plătirea deţin:itorilor de titluri, chiar dacă aceştia erau evrei. Unor advocali indezil<lbili li s-a acordat ş:lOsa de a renunţa la privilegii în schimbul unor compensaţii stabilite fie prin înţelegere amiabilă, fie prin În ur­ ma unei proceduri canonice, De Închlt:i ('C securitatea de fapt şi de drept a fost asigurat:1, Suger a purces la clabomrea unui progmm de rc('onsu'ucţie şi de reabilitare, Circ, CI şi la TOUIY, s-a dovedit profi­ tabil şi pentru hun:1starea arcnd:lşilor, şi pentru finantele abaţici. Ch1- dirile şi anexele dăr:.lp:lnate au fost înlocuite cu altele noi. S-au luat măsuri de prevenire a desp:iduririlor ncs.lhuite, Terenurile aflate mli­ nioar:! in paragin:i ali fost încredinţate unor noi arcndaşi, pentru a fi cultiv:ate cu vi{.i-dc-vie şi gr:.îu. Oblig-.ltiile arendaşilor au fost rcvăzute cu minutiozitate. pentru a Se face deosebire între "u7.llfructul " legal şi "ahuzurile " arhitrare, cu grija cuvenit{1 fal,.<l de nevoile şi fOlţdc indivi­ duale. Toate acestea s-au ftlcut sub directa supravcghere a lui Suger,

*1 klolsl', ne[1oal;i ;1 ca!lonicuJl1i Fl1l1ll'rl, n;'iscut:l 1:1 P:lris (1101-1161). 1-;1 r os t dl'v:i klolsl', ne[1oal;i ;1 ca!lonicuJl1i Fl1l1ll'rl, n;'iscut:l 1:1 P:lris (1101-1161). 1-;1 rost dl'v:i ntozofului l'ilTrl' A!lcbrd, cu Gln' S,;I ds:)torit În Sl'l'I't'1. Obligat:) s:) se <k'spart;i <k d, s-a diil/-:;irit. Abl'l:lrd şi-a dt'scris dra�oslc:l ndt'l'icit:1 În autobio'

grafia sa lIistori(l nlfamÎfalum.

t(,

Circ, În ciuda obligatiilor,sale de "principe al I3isericii şi al domeniu­ lui", umbla ca vfmlUl

Circ, În ciuda obligatiilor,sale de "principe al I3isericii şi al domeniu­ lui", umbla ca vfmlUl de-a lungul şi de-a latul p.imânturilor abaţiei, fkea planuri pentru noi aşezări, indica locurile potrivite pentru cul­ tivarea ce!'ealclor şi vitei-de-vie, el�l atent la cele mai mici amănunte şi nu hha s,i-i scape nici () ocazie favorabilă, De exemplu, din domeniul m:in:islirii Essonnes, în urma jafurilor comise de contii de Comeil, nu mai rJJll�ISeSe nimic În afanl de o capel:l numită Notl'c-Damc-des-Champs, unde: "oile şi caprele veneau s:1 pască iarba crescut:l chiar pe altar " , Îl1lr-o bună zi, Suge!' a aflat că În capel:i se ardeau lumân:1ri şi că multi bolnavi fuseseni vinclcC:lti În chip miraculos, Cunoscându-şi imediat interesul, l-a trimis acolo pc adjunctul său, Hervc, " om de o marc sfinţenie şi de o des:ivârşit:i simplitate, deşi nu prea înv:iţat " , Îm­ prcun:i cu doisprezece călugări; a pus s;i se restaureze capela, a înte­ meiat o m:imhtirc; tot din ordinul lui s-a plantat viţ:l-dl'-vie, s-au adus pluguri, teascuri, sfinte vase pentru altar, veşminte de cult şi chiar o mici bibliotecă; dup;1 numai d{iva ani, se pusese pc picioare echi­ valentul medieval al unui sanatoriu prosper şi autonom,

Sporind şi Îmhun:ltăţind astfel domeniile limitrofe abaţiei, Suger a creat bazele unei reorganiz:iri a m;inăstil'ii înseşi. Dup:i cum ne amintim, Saint-Denis a fost " rcform:Hă " , iar această reform:i a suscitat celebra scrisoare de felicitare adre:mt:l de Sfântul

Bernard''', Ea reprezinti mai mult decât expresia unei pioase satisfac­ tii . MarcfJnc1 sf:'lrşitul unei campanii de zvonuri - .şi încă foarte zgo­ motoase - declanşate, parc-se, de Sfântul Bernarc1 însuşi, ea pecetlu­ ieşte un armistiţiu şi aduce propuneri de pace, Descriind în culorile cele mai sl.unbre situatia de la Saint-Denis, precum şi indignarea ,.fe­ telor sfinte", Sfântul Bernard face s:i reias;i cu claritate faptul c;1 nu­ lllai Suge!' fusese obiectul indign5rii sale. " Criticile feţelor sfinte erau îndn:ptatc numai împotriva greşelilor voastre şi nu împotriva celor

·V�·zi nol:1

(k hl p. 9 şi supra.

ale călugărilor voştri. Greşelile voastre, iar nu ale lor le-au suscitlt. Nu împotriva ahaţiei, ci

ale călugărilor voştri. Greşelile voastre, iar nu ale lor le-au suscitlt. Nu împotriva ahaţiei, ci numai şi numai împotriva voastră s-au iscat murmurele fraţilor voştri: numai pe voi vă acuzau. îndreptaţi-vă pur­ tarea şi nimic nu va mai da ocazÎe calomniei. Schimbaţi-vă, în fine, şi tot zgomotul va înceta imediat, toate spiritele se vor calma. Un sin­ gur motiv de indignare au avut: ciad aţi fi continuat tot aşa, pompa şi

fastul vostru ar fi putut părea insolente

satisfacţie criticilor voştri şi chiar aţi înfăptuit ceea ce astăzi vă aduce

în cele din urmă, aţi dat

îndreptăţita noastr::l laud:i. Pentru că nu poate exista nimic în faptele omeneşti care 5:i panl a merita lăudat, dacă nu e într-adev:lr demn

de

lauda şi admiraţia cele mai înalte - cu atât mai mult când e vorba de

o

oper:i dumnezeiasc:i şi nu omenea5c:i -, adică de o schimbare

( immutatio) simultană şi bmsGi a atâtor persoane. Mare e în cer bu­ curia pentru convenirea unui singur păcătos! Dar cât de mare va fi atunci când e vorba de convcltirea unei întregi congregaţii? " Totul pare, astfel, aranjat în privinţa lui Suger, care - calambur greu de ieltat chiar şi În gura unui sfânt - Învăţase să " sug:i " (sugere) la pieptul Dumnezeieştii Înţelepciuni şi nu la buzele linguşitorilor. Iar

după atâtea amenităţi, Sfântul Bernafd arată foarte limpede că perpe­

tuarea bunelor sale intenţii depinde de purtarea lui Suger pe viitor şi,

în cele din urm::i, atinge punctul dorit: doreşte înlăturarea lui Etienne

de Garlande, seneşal al lui Ludovic al VI-lea, care, bucurfmdu-se de

o

poziţie înaltă în cadrul Bisericii şi de o influenţ:i înd şi mai mare

la

Curte, constituie obstacoltli cel mai puternic în calea relaţiilor din­

tre abatele de Clairvaux şi Coroană. Nu putem şti dac:i Suger - care era cu nouă ani mai mare decât Sfântul Bernard - a 1.1spuns acelui uimitor document; dar evenimentele ne arat,i că l-a înţeles. Chiar spre sfârşitul anului 1127, Etienne dc Garlande a c;izut în dizgraţie. Cu toate că şi-a redştigat apoi o PaJ1c elin favoruri, nu a mai revenit niciodat:i la puterc. Iar pe 10 m,li 1 1 28, " abatcle de Clairvaux s-a anat pentru prima dată În )cg,itur;i directă şi oficiahi cu regele Fmntei " : Suge!" şi Sfântul Uernard ajunseseră la o În­ ţelegere. De O P;lItc consiliclUl Coroanei şi cea n�i mare putere politică

a Frantei, de cealalt;i parte mentorul Sfântului Scaun şi cea mai mare putere spirituală a

a Frantei, de cealalt;i parte mentorul Sfântului Scaun şi cea mai mare putere spirituală a Europei: dându-şi seama ce mult rău şi-ar fi putut face unul altuia ca duşmani, cei doi s-au hotărflt să dcvin:i prieteni. De acum înainte, Sfântul Bernard nu a mai avut dedlt vorbe de lau­ ehi pentru Suger - deşi a mai p;islrat o oarecare tendinţă de a-I face răs­ punz;itor pentru conduita reprobabilă a unora, i(\r o c1ată i-a cerut, nu

f;iî.i maliţie, lui, " abatelui celui bogat " , s:i acorde sprijin unui " abate

rac " Formulele cu care se ;Idrcsau unul altuia erau "tJestra Sub/imi­

vestrd'. Puţin înainte de a

muri, Suger şi-a exprimat dorinţa de a vedea " chipul îngeresc " al lui llernard şi a primit o scrisoare de îmbărbătare şi o pretioasă batistă. Mai presus de orice, au avut mare grijă de a nu se amesteca unul în interesele celuilalt. Suger a p:istrat cea mai desăvârşită neutralitate atunci dnd Sfflntul Bernard îşi persecuta ereticii sau numea episcopi după bunul s;ill plac, dup;i cum nu a făcut nimic pentru a se îm­ potrivi celei de-'I doua Cruciade pe care, Cll perspicacitatea-i cunos­ cut:i, desigur că o dezaproba. Sfântul I3ernard, pe de alt:i parte, s-a abtinut de la orice altă condamnare Împotriva abaţiei de la Saint-Denis şi nu s-a dezis niciodată de intetpret'lre:1 optimist:i a convertirii şi a re­ formei lui Suger, indiferent de adevărata lor importanţă. F.ir;i îndoial:i că Suger (fig. 1) era la fel de credincios ca oricare dintre oamenii Bisericii din cpod, iar emotia de care făcea dovadă era totdeauna pe măsura Împrejurării, " scăldfllld dalele de piatră în lacrimi " În faţa mormfmtuilli Sfinţilor Martiri - lucru obişnuit Într-o vreme dmd regii cădeau În genunchi plflngând În faţa moaştelor sau l:icrimau la Înmormfmtările oficiale - sau arătându-se " bucuros cu credintă şi credincios cu bucurie " cu ocazia s:irbătorilor de Crăciun şi de P.1Şti. Dar cu siguranţ;i c;i nu a suferit o convertire comparabilă Cll ceH a clericului german Mascclinus, pc care Sfântul Dernard l-a con­ vins să păr;:iscască slujba arhicpiscopuilli de Mainz, aducându-I În mănăstirea de la Clairvaux, sau cu Guy, fratele Sfântului, pe care l-a smuls de Ifmgă sotia .şi cei doi copii ai săi. Desigur, Suge!" a pus capăt multor nereguli din abaţie. Dar la fel de sigur e că nu a transformat-o

s<i­

Dar la fel de sigur e că nu a transformat-o s<i­ ta.':', "veslra Magnillldo " sau

ta.':', "veslra

Magnillldo " sau chiar

"Sanctit

'ErtuillpallClfshu

într-un loc unde " nici un laic nu era primit în Casa Dommllui " , " unde

curioşii nu erau primiti s;i vadă obiectele sfinte " , unde " liniştea şi izolarea de zbuciumul lumesc predispuneau spiritul numai la medi­ taţie şi lucruri cereşti " . ncforma de la Saint-Denis nu a constat în primul rând într-o schimbare brusc:i a spiritului fr;:iţiei, ci Într-o reeducare abilă şi price­

Acolo unde Sfântul Bernard

vorbeşte despre " convertirea unei Întregi congregaţii " , 5uger e mândru c�i a reuşit să " reabiliteze vocaţia sffl Otului ordin în mod paşnic, f:i ră agitaţie sau dezordine printre fraţi, deşi nu fuseser;:i obişnuiţi cu :Işa

ceva " în al doilea rfmd, punând capăt risipei şi dezordinii, această reform:i era depalte de a realiza sau de a-şi propune măcar idealul auster de viaţ:i monastid a Sfântului I3ernmd. Aşa cum am ar;:itat mai Înainte, Saint-Oenis continua să-i dea cezarului ce era al cezarului şi aceasta propol1ional Cll misma în care posesiunile sale erau din ce în ce mai sigure, finanţele - mai solide, controlul abatelui asupra comu­ nit:i.ţii - mai ferm, iar viaţa călugărilor, deşi pesemne mai îndeaproape supravegheat;i dedt înainte, era făcut:1 cât mai agreabihi cu putinţă. SfflOtul Bermml concepell monahisl1lul ca supunere oarbă şi ca respingere totală a confortului personal, a hranei şi a somnului; de­ spre el însuşi se spune că veghease şi postise ultra possibililalem hu­ manam. în ceea ce-I priveşte pc:.! Suger, acesta era adeptul disciplinei şi al moderaţiei, dar hotăr.Ît împotriva supunerii oarbe şi ascetismu­ lui. Spre uimirea plină de admiratie a biografului său, el nu s-a îngr;i­ şat după ce a ajuns la putere, dar nici nu a propovăduit vreodală mor­ tificarea. "Rcfuzând să ias�i. în evidenţă Într-un fcl sau altul " , spunea c:i. îi place " mflOcarea nici prea rafinată, nici prea grosolan.i " ; chilia lui nu m:isura decât zece picioare pe cincisprezece, dar culcuşul nu-i era " nici prea moale, nici prea tare", fiind - <lm:inunt îndntător­ " acop<;,rit cu frumoase tesături În timpul zilei". Iar ceea ce nu-şi pretindea siesi. cu �l(flt mai puţin le pretindea c:i.lugărilor săi. El sus­ (inca c:i reb(ia dinlre prelati şi subordonatii lor er;:I prefigurată de cea dintre preoţii Legii Vechi şi arca aliantei: aşa cum fusese de datoria

PlU:i care le-a fost implls�i

de cea dintre preoţii Legii Vechi şi arca aliantei: aşa cum fusese de datoria PlU:i care

AhaMr �t!lrr i'lr Ilt >liIlHIlcIlÎS

acelor preo\i s�l-şi apere arca de vfint şi pkmie cu piei de animale, la fel - credea ci - era de el;uoria unui abate s:1 se ÎngrijeasGI de bunăs­ tarea fizic:1 a c:1lug.lrilor săi, "pentru ca nu cumva s:1 se pr:lp:ldeasc:\ pc drum " . Prin urmare, stranelc corului, de aram:l şi m:lrmură, - grea Încercare pe timpul iernii - au fost Înlocuite cu unele mai confoltabilc, din lemn. Regimul dlug:hilor a fost continuu Îmbun:1tfl�it (cu reco­ mandarea special:l ca săracii Sol-şi primeasc:1 partea lor dreapt:l); cu un entl17.iasm nedisimulat, Suger a mcut s:l rcînvie, În amintirea lui Carol cel Pleşuv, un obicei uitat o vreme, acela de a oferi În fiecare lumi, "În cinstea unui Împ:hat atât de mare, a unui prieten aşa de apropiat şi de 'binevoitor ,Il binecuvfintatului Dionisie " , un ospăţ pe cinste. Faţtl de Sffmtul Bernard, despre care se spune dl practica un adev:lrat cult al tăcerii, Suger se compOita ca un "CGuseurinfalippbk!', dup;1 cum l-a numit t1l1 Învăţat francez. " Foarte uman şi jovi:ll " (hu­ manlts salis eljl.lcumllfs), Îi pl:1cea să-i adune pe dlugări În jurul lui pentru a le istorisi - uneori până la miezul nopţii - Întâmplttri pc can.! " le tn.lise sau despre care auzise " (şi văzuse şi auzise o mulţi­ me !), Înfătişândtl-lc faptele tuturor regilor sau prinţi!or francezi sau recitfmdu-Ie din memorie pasaje Întregi din Horatiu. Astfel că abaţia de la Saint-Denis reformat;1 de Suger era total di­ ferit;1 de cea din închipuirea Sffmtului llernard; şi, Într-o privinţă csen­ lială, nu cm vorba numai de o diferenţ;I, ci de un contrast ireconcilia­ bil intre una şi cc�lialtol. Nimic nu putea fi mai străin spiritului lui Suger dcdt ideca de a-i exclude pe laici din Casa Domnului: dorca să primcasc:i o multime dt mai mare cu putintă şi s:1 dispună de mij­ loace de a evita tulhur::lrile. De aceea ii trebuia o biserică mai Încă­ p:ltoarc. Nimic nu p;1rca mai firesc În ochii lui decât să le Îngăduie curioşilor s:1 vad;1 obiectele sfinte: dorea s:1 expună moaştele În chip cflt m:1Î " nobil" şi cât mai " la vedere " , cu condiţia sfl se evite dezordi­ nea şi Înghesuiala; de aceea, le-a transferat din cript:l şi nav,l În minu­ mitui cor superior, care avea s�l devină modelul neîntrecut de absid:l a unCÎ catedrale gotice, Nimic - considcm el - nu putea fi un p:lcat lIlai mare dedt acela de a lipsi slujha lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi

!:rluiulJ:lltilfshu

de lucrurile pe care natura era menitl 5;1 le ofere, iar omul :;;ă le dc­

săvârşească: vase de aur cu pietre scumpe şi perle, candelabre de

aur şi panouri de altar, sculpturi .şi vitralii, mozaicuri şi emailuri, veş­

minte str:1lucitoare şi tapiscrii.

Tocmai acestea erau lucrurile condamnate În Bxardium Magnum

()rdini.\· Cislerciensis, cele Împotriva cărora Sfântul Bernard [linaSL' şi

fulgei'ase În Apa/oRia ad

Nici un chip pictat sau sculptat nu era Îng{lduit, cu excepţia cruciftxe­

lor de lemn; pietrele preţioase, pericle, aurul şi mătasea erau interzi­

se; veşmintele preoţeşti trebuia sa fie de in sau barhet, candelabl'ele

şi c:1delniţele - de fier; numai potirele puteau fi din argint S'llI din ar­

gint aurit . Suger, totuşi, era de-a dreptul Îndrăgostit de bogăţie şi fru­

museţe, sub toate formele câte erau cu putinţ:l; nu am greşi dacă am

spune că răspunsul lui la ceremonialul ecleziastic era În mare m.lsuf<l

unul estetic. Pentru el, sfinţirea apci e un dans minunat, cu nenum:l­

raţi ierarhi ai Bisericii, " cuvio.şi În straiele lor albe " , împodobiţi str . lIl1-

citor cu mitre pontificale şi fireturi scumpe, decomte cu ornamente

circulare, " înconjurlnd iar şi iar nava " , " ca un cor mai mult ceresc de­

cât pământ c sc" 1 iar celebrJ.rea simultană a primelor douăzeci de Ii­

turghii În noua absid,l e ca o " simfonie mai curând Îngerească dec:1t

omenească " . Astfel, dacă Suge!' Îşi punea Întreaga

sa pentru preeminenta spirituală a abaţici de la Saint-Denis, pasiu­

nea şi-o punea În slujba înfruITIuseţării ei materiale: Sfinţilor Martiri,

ccnuş;l " nu putea fi purtat:l decât de rege şi care trc­

cuser:.l Înaintea tuturor celorlalte moaşte, oricât de venerate, li se cu­

venea să aib:l cea mai frumoasă biserică din Franţ:L

La scurtă vreme după ce a devenit abate, Suger a Început să stl'flOg:1 fonduri pentru reconstruirea şi redecomrea bazilicii, iar când a murit, .1

lăsat-o "Înnoită din temelii " şi plină de comori Întrecute poate

cele ale Sfintei Sofia, dad nu cumva emu totuşi mai grozave şi decât

a căror "sfânt 'i

credinţă În lupta

WiIlelmum,

Abbatem

Sancli

Theodarici.

doar de

acelea . Atunci când organiza procesiuni, strămutări de sfinte moaşte,

ceremonii de ctitorire sau sfinţire, Suger premergea deja artei

sccnogmfice a produditorului modern de cinema sau a organizatOiului

de tflrguri internationale, iar când cumpăra perle şi pietre preţioase, vase rare, vitralii, emailuri şi

de tflrguri internationale, iar când cumpăra perle şi pietre preţioase, vase rare, vitralii, emailuri şi ţesături, anticipa aviditatea dezinteresată a unui director de muzeu modern; ci i-a angajat chiar şi pe primii stră­ moşi cunoscuţi ai restauratorilor şi conselvatorilor din zilele noastre. Pe scurt, f:1cfmd concesii zclului Sfântului Bcrnard în chestiuni de lllorah1 şi politică ecleziastid major;1, Suger a dobândit libertate şi li­ nişte pentru alte domenii. Netulburat de abatele de ClaÎlv:lUx, a făcut în aşa fel, Încflt biserica lui a devenit cea mai strălucitoare din întreaga lume apuseană şi a ridicat pompa şi ceremonialul la rangul de " artă frul11oas:1 " . Dacă Saint-Dcnis nu mai era " o sinagogă a Satanei " , era, mai mult ca oricând, " un atelier al lui Vulcan " ,

După 1127, Suger nu l-a mai avut pe Sfântul Bernard pe urmele lui; l-a păstrat, cu toate acestea, în minte şi acesta e unul din motivele pentru care a şi devenit o mare excepţie de la regulă - un patron al

�lIteior şi un litteratettr,

F:1f<1 îndoială că memoriile· lui Suger sunt în parte explicit apolo­ getice şi că apologia se opune spiritului cultivat la Clairvaux şi la Cîtcaux. Din când în când, Suger îşi întrempe descrierile entuziaste pe care le face lucrurilor din aur strălucitor sau nestematelor, pentru a contracara atacurile unui adversar imaginar, care, de fapt, nu e deloc imaginar, ci identic cu persoana care scrisese: " Dar noi care, în nu­ mele lui Hristos, ne-am uitat ca la bălegar la tot ce străluceşte de fru­ museţe, la tot ce incântă urechea, desfată cu parfumul, flatează gus­ tul, e plăcut atingerii, a cui credinţă, vă întreb, am putea dori s-o

încurajăm cu asemenea lucmri r,

Pc când Sfântul Bernard, prin cuvintele " păgânului persan " , ex­ damă cu indignare: " Ce să caute auml În sanctuar? " , Suger cere ca toate veşmintele bogate şi vasele de altar dobândite în timpul admi­ nistraţiei sale să fie puse la vedere în biserică, de ziua naşterii sale

AUlorul se referă la pL'imele două scrieri ale lui Suger; vezi nola de la p. 7,

Ertuinp.!Uerflilhu

( " pentru CI noi avem convingcrea d e folositor şi CI se cuvine S;I nu ascundem, ci dimpotriv;I, S;I an.lt:lm binefacerile dumnezeie�ti"). He­ grct:1 amar (';1 Marea S:I Cruce, unul din cele mai somptuoase ohiecte lucrate vreodat;1 de m:ma omului, nu mai arc toate nl'stematcle şi perlele şi e foarte dez:umlgit d s-a văzut silit s:l acopere noul mor­ m:lnt al Sfintilor Martiri doar eu aram;1 aurit�t În loc de aur masiv

( " pentru CI nou:i, oameni nevrednici, ar trebui să ni sc pa

demn depentru CI nou:i, oameni nevrednici, ar trebui să ni sc pa toat:i str:ldania noaslr[1 sti acoperim

toat:i str:ldania noaslr[1 sti acoperim cu materialele cele mai de prc\ prcasfânta cenuş:l a celor ale dror suflete euvioase - str;:llucitoare ca soarele - ÎI slujesc pc Dumnezeu Atotputernicul " ).

îi mai

adăugase trei panouri În afara cclui frontal ( " astfel Îndt tot altarul s;i

pară de am pe toate ptuţile " ) -, Suge!" trece la ofensiv:l: " Daci, dup:l cuv:mtul lui Dumnezeu şi porunca profetului, pentru a strfmge s:lI1-

vase

de aur pentru lihatii, flacoane şi mici piuliţe de aur, cu atnt mai mult

vasele de aur, pietrele pre\ioase şi tot ce e mai rar printre toate lu­ cl1.lrilc create trebuie pusc, Cll veşnic respcct şi dcplin:l credinţ:l, În

slujba primirii Sfll1gelui lui Hristos

ehlt;i, iar esenta noast

tot ncÎndestul:ltor şi nedemn ar sluji pentru o asemenea nepreţuită şi

inefabil:l JeI1fă

curat şi o pornire credinc.:ioas,," ar trebui s;1 fie de ajuns pentru aceast;1 functie sacr:l; şi noi, de ascmcnea, afirm[lm explkil şi În mod expres Ctl În aceasta constă escntialul. Dar sustinem că trebuÎC s;1 aducem un omagiu prin ornamcntelc exterioare ale sfintelor vase Pentru că suntem datori să-L slujim pe Mfintuitorul nostru În toate cele şi În mod universal - pe EI, Care nu a refuzat s;1 ne Îndestuleze cu de toate În mod universal şi f;In.1 nici o cxceptic". Este remarcabil, În astfel de afirmatii, modul În carc Suger folo­ seşte pasaje din Scriprur;i ca dovezi Împotriva cistercienilor. În HjJis­ JoIa catre EfJrei, Sfflntul Pavel asemtll1ase Sângele lui Hristos cu cel al animalelor dC!'itinate jCl1fei, mentionate În Vechiul Testament, dar nu-

Detractorii obiectează d un spirit sfânt, un �llflet

Şi de-ar fi să mai fim creati o

ar fi aceeaşi Cll a sfintilor heruvimi şi :-ierafimi,

gele caprelor, viteilor sau al juncaneÎ ccld roşii puteau fi folo

La capătul descrierii altarului principal

(fig.

.,) - căruia

sau al juncaneÎ ccld roşii puteau fi folo La capătul descrierii altarului principal (fig. .,) -

ite

;!

mai pentru a demonstra superioritatea sanctifidrii spirituale t�lt;1 de cea magici: Suger conchide, bazându-se re

mai pentru a demonstra superioritatea sanctifidrii spirituale t�lt;1 de

cea magici: Suger conchide, bazându-se re această comparaţie, d po­ tin:le creştine ar trebui S'-l fie şi mai str�-ducito:lre decfll vasele pentru Iibatii şi fl acoanclc evreilor. Pseudo-Andrei se revolt;l Împotriva crucii de pe l,olgot:l, "Împodobit;1 cu m:ldularcle lui Hristos aseme­ nea unor perl(." '; din ;lceasl:1 pm'ticl apostl'Ofare, Suge/' "deduce" c:I ,

ci fapt, Cfucifixul liturgic :II' trebui s:1 străluceasc:1 de o bogăţie de

perle adevărate. Iar atu nci dnd închcie descrierea noii sale abside cu un cital din lf/ese lli (2, 21). conţinând fonnul:l : "În ('arc orice

zidire bine aldlu it;l creşte ca

al:llur:l cuvflntului " zidire" o parantez:l În care spune .,spiritual:l sau

materia!;l", intl'rpretfmd metafora Sffmtului Pavel in sensul unei de­ pline justific:1ri a unei arhitecturi oricât de m:lrete. Aceasta nu înseamn;l Gl Suger a " falsificat " În mod deliberat Biblia

şi apocrilde.

rie şi i-a fost gr s;l fad o distinqie clanl Între text şi imel'pretan:a

sa persona1:1, astfel ci Însq;i citatele sale - şi aici se atl;l dsplata veri­

fidrii lor - ne dez\,;lluie filozofia sa. A vorbi despre o filozofie a lui Suger poate p;irea surprinz[ltOl'. Ca unul din cl'Î Glre, " În virtutea flln('ţid lor În krarhia ecleziastic:i, sunt oameni de aCţiune", pentru a cita vorbele lui Suger, şi a dror relaţie

cu viata "contemplativ,l " e una de simpl:i, hinevoiloare proWqie, d nu avea preten�ii de gfmditor, Pasionat de clasici şi de cronicari, om

care

Leone 13:luista Alberli avea să le includă în La Cura delicl FC/miRlia, şi

aparent destul de interesat de ştiinţ{l, Suger era mai degmbă un PlDto� uma nist decât un scolastic timpuriu, Nu dovedeşte nici o clip:l cel Illai mk interes pentru marile controverse teologice şi epistemologi­ ce ale vremii, cllm ar n disputa dintre realişti şi nominalişti, contro­ versa aprins;l În jurul nalurii Sfintei Treimi sau marca prohlctmi a momentului, cea a raporturilor dintre ('rcdinţ:l şi ra ţiune, iar fO�1I1e semnificativ este fa ptul c;l rda (iile sale cu protagonistul acestei

de stat, soldat şi jl1l'iscoosult, cunosC,ltor al acelor domenii p

a citat din memo­

s:l aju ng;l un IOCIŞ sffmt in Domn ul", el

Asem

tuturor scriitorilor Ill

al acelor domenii p a citat din memo­ s:l aju ng;l un IOCIŞ sffmt in Domn
drame intelectuale, Pierre AhcJard, au rămas întotdeauna strict oficia­ le şi cu rolul şi Cll

drame intelectuale, Pierre AhcJard, au rămas întotdeauna strict oficia­ le şi cu rolul şi Cll totul impersonale. Ahelard era un geniu, dar un geniu din acca categoric a paranoi­ cilor care resping afecţiunea prin arogantă, care îşi atrag adevărata persecutie pentru c;i b:inuiesc neîncetat tot felul de comploturi în­ chipuite şi care, simtindu-se oprimaţi de orice fel de Îndatorire mo­ ahi, tind s:i transforme gratituclinea în resentiment. După întâmplă­ riie crude care i-au distrus viaţa, a găsit adăpost la Saint-Denis În timpul administraţiei superficiale şi ineficiente a abatelui Adam. Foarte cu­

rând, AbeJard s-a lansat În nişte critici care, justificate sau nu, ara­ reori stârnesc simpatia unei comunităţi bine întemeiate faţă de un nou venit; În cele din urmri, a f,icut cunoscut:i o descoperire a SOl care, din punctul de vedere al celor de la Saint-Denis, echivala cu o crimă de Iczmaicst:HC: descoperise ci un fragment din Deda, potrivit

căruia sITmtul patron al abaţiei nu era umil şi acelaşi cu Dionisie Areo­

l, menţionat În Faptele APos/olilor ( 17, 16 -34) şi considerat

drept primul episcop al Arenei, ci Dionisie din Corint, un sfânt mai recent şi mai putin renumit". Abclard a fost acuzat de tr.idare faţi de Coroan:i, a fost aruncat În Închisoare, a reuşit să scape şi a căutat un refugiu pe pămflOturiie lui Thibaut de Blois. Aşa stăteau lucrurile când Suger a devenit succesorul lui Adam, dar curând avea s:i le pu­ nă la punct: după () scultă ezitare - premeditată -, Suger a consimţit să .,uite " totul şi i-a Îngăduit lui Abelard să lrăiască În pace oriunde va voi, cu o singu r:.i condiţie: aceea de a nu intra niciodată într-o altă m:inăstire - condiţie impusă, după părerea lui Abehlrd, " pentru că abaţia nu dorea să piardă gloria pe care mi-o datora " , dar JrulÎ de­ grabă pentru că lui Suger, deşi bucuros să se descotorosească de Abdard, Îi displăcca ideea de a vedea un fost c:ilugăr de la Saint-

pagitu

·Pseudo-[Dionisiel AreopHgilul, Hutor neidentific<lt (sec. V-VI) a P;llru tratate teologice şi a unsprezece scrisori; oper:1 sa e pusă pe seama acelui Dionisie

pomenit în Fal'te( 17. 3Ji). Aceste scrieri "pacrif

tonism şi creştinism şi vor innuentH SCOIHslica clasiCi1.

ÎnceHrcă a apropiere între neopla­

Almtrlc >ugrr l'tr 1

�litd-DCllis

unui alt abate, du p�1 părerea lui necesarmente

inferior. Nu a ohiectat atunci când Abebrd, dup:l doi sau trei ani, a ajuns el Însuşi abate, 'deşi unul fo:u'te ghinionist; nu a p�lIticipat În nici un fel la atacul preg:ltit cu grij:l şi cruzime de Sffmtul Bernard împotriva lui Abcbrd, şi care a dus, În 1 1 40, la condamnarea acestuia de dtre sinodul de la Sens; şi nimeni nu poate şti dad Sugcr a des� chis m:k:lr una din drţile in care aha tele de Clairvaux descoperise un p{lgânislll autentic, agrementat cu ereziile combinate ale lui Arius, Nestorius şi Pclagius. În orice GI7., Suger citise scrierile atribuite chiar celui a c:1rui per� sonalitatc scmilcgcndanl pricinuise conflictul dintre Abcbrd şi CO� munitatca de la Saint�Denis. Acel Dionisie Areopagitul, despre care nu se ştie nimic În afar:l de faptul că "s�a ataşat de Sf:lntul Pavel şi a crezu[" , ftlSese iclcntificat nu numai cu Sf:lntul Dionisie in cauză, apostolul galilor, dar şi cu un teolog sirian fOal1e important care a tnlit prin anii saa - pentru noi un anonim -, alc c:1rui opere, astfel intr:ue in p�urimoniul abatici, nu erau mai puţin venerate decât stin� dardul " Ormamme " şi moaştele Sfintilor Mal1iri. Un manuscris al tex� telor greceşti, pc care Ludovic cel Pios il obtinuse de la impăratul bi�

Denis supus autorit�ltii

zantin Mihail al I I-lea, fusese imediat depus la Saint-Denis'. Dup:l o prim:l incercare nu prea izbtuit;:l, aceste texte ali fost str::llucit traduse ,şi comentate de Ioan Scotus Eriugena, cinstitul oaspete al lui Carol cel Plc!:iuv; chiar in aceste tr::lduceri !:ii comentarii a descoperit Sugcr - printr�o ironie a sortii, dad ne gândim la destinul lui Abelard - nu numai armele cele mai puternice impotriva Sfântului Remard, dar !:ii o justificare filozofic:l pentru Întreaga sa atitudine faţ:l de a11:1 şi viaţă. Contopind elemente din doctrina lui Plotin şi mai ales din cea a lui Proclos cu invăt:lturiie creştinismului, Dionisie Pseudo-Areopa­ gitul a combinat şi teza neoplatoniciaml a unului şi strălucirii vietii lumii cu dogmele cre!:irine ale alcătuirii trcimicc a lui Dumnezeu, ale

şi mântu irii. "Teologia S'I negativ:l " , care definea

p:1catului originar

Unul Supraesential ca intuneric veşnic şi veşnic:1 tăcere şi care supra­ punea cognoscibilitatea ultim:'i. ignoranţei ultime, nu trebuie s:1 ne in-

'Erluin p:tllllfshu

ten.:sezc aici mai mult dcdlt ÎI intcresascr:1 pe Suger. Potrivit Pseudo­ Areopagitului, universul este creat, însut1c\it şi unificat de ceea ce Plotin nll mise " Unul" , de ceea ce Biblia numeşte "Dumnezeu" , iar el

- " Lumina supraesen\ia!;i " sau chiar " Soarele nev:lzut " , Dum­

nezeu Tal:ll fiind desemn:\[ CI " Tal:l al luminilor " ( Paler lumintlm). iar IIristos (printr-o aluzie la Ioan 3. 19 �i 8, 12) <.'<1 " prima str::ilucire " (gr. ph6/odosia, lai. clari/as) care "a revelal lumii pe Tat:il " (Palrem dari/icauil mu,m{o). Esle formidabil;i dist:lfl�a dinlre cea mai Înalei.

pur inteligibil:i sti.:r,i de existcnp şi cea mai de jos, :lproape exclusiv material:l (spunem apn>ape pentru d materie propriu-zis.i. f:ir:i for­ m:i, nit'Î m:lcar nu se poate pretinde d există); dar Între cele dou.i. distanţa nu e de netrecut. Existii o ierarhic a lor, dar Illi o dihotomic, Pentru că pfm;1 şi cel mai neînsemnat dintre lucrurile create prezint:1 Într-un fel atribute ale esen\ci lui Dumnezeu - de pil<l;i. în ceea ce-i priveşte pc oameni, calit:ltile de adev;1r, bunătate şi frumuseţe, De ;lceea, procesul prin C;Jre Lumina dumnezeiască se revars;1 fădndu-se aproape una cu materia şi dizolv:îndu-sc În ceea ce aparent e doar o inv:ilm.işeahi de grosol:mc corpmÎ materiale poale Întotdeauna s:i se preschimbe într-o Încil\are din amorf şi muhiplicitate spre dcs:1v:lrşirc

şi u nicitate; de aceea omul, a1limCl immortali,.; cU11)()re ulcns. nu tre­

buie s.i se ruşineze ci e dependent de percepţia sa senzorială şi de imaginaţia sa controlat:1 de sim�uri. În loc să Întoard spatele lumii fi­ zice. poate spera s.i o transceandă transfigur-:md-o. Spiritul nostru, spune Pseudo-Areopagitul chim' la inceputul celei mai importante lucr.1ri ale sale. De Caelesli IJieral'chia (şi, mai târziu, Ioan Scotus Eriugena în prea mbulul comentariului să u), se pante în;il\:! la ceea ce nu este material numai prin ceea ce este, prin inter­ mediul uneÎ "călăuziri manuale" ( materiali manuduc/ione). Chiar şi profc\i1or, elivinit.ltea şi vil'tu\ile cereşti ou li se ar;:lt;} decât Într-o for­ m:i vi7.ibilă . Dar acest fapt este posibil doar pentru c:i toate lucrurile vizibile sunt .,lumini materiale " care le n.:flect:i pe cele " inteligibilc " , iar pfll1:i la urm:l, pe acea vera 11t."IC a lui Dumnezeu Însusi: " Fiecare [,:i ptur:l. v.1zut:i sau nev:lzut:l, e o lumi n:l adus.i la viaţ.i de Tal:i!

însuşi

" Fiecare [,:i ptur:l. v.1zut:i sau nev:lzut:l, e o lumi n:l adus.i la viaţ.i de Tal:i!
" Fiecare [,:i ptur:l. v.1zut:i sau nev:lzut:l, e o lumi n:l adus.i la viaţ.i de Tal:i!
" Fiecare [,:i ptur:l. v.1zut:i sau nev:lzut:l, e o lumi n:l adus.i la viaţ.i de Tal:i!

'"

Luminilor mine, o lumin:l exist:l potrivit propriei sale reguli a proportiilor; c:l se deosebeşte ca

Luminilor

mine, o lumin:l

exist:l potrivit propriei sale reguli a proportiilor; c:l se deosebeşte ca gen şi specie de alte genuri şi specii; c:1 e definit{l de num.lrul s:lu, În vÎ1tulea c:1ruia este "un- lucru ; c:1 nu Îşi poate transgresa ordinea; c,l îşi caută locul, potrivit gravitatiei sale specifice. Când v;ld asemenea lucruri şi altele dt: acela.şi fel Într-o piatnl, ele m.l luminea zfl (me illu­ minanl). Pentru c:1 încep să mă întreb de unde arc piatra asemenea

însuşiri

crurile pân{1 la acea cauză a tuturor lucrurilor, care le confer:I loc şi oreline, număr, specie .şi gen, bunătate, frumusete şi esent:l, precum şi toate celelalte Însuşiri .şi calităO " . Astfel, întregul univers material se transformă într-o "lumin;l " uria­

.ş:l, alcătuită din nenUI11;lnHC lumini mai mici, ca tot atâtea candele

llnitl(!rsalis hl·�ius tnundijabrica maximum lumenjit, ex multi."

lucru perceptibil, fie

făcut de mâna omulu i, fie natural devine un simbol a ceea ce nu este peJ"(:eptibil, o treapt:l În ascensiunea dtre ccr; spiritul omenesc,

atunci CflOd se las.l În voia "armonici şi str::llucirii " (helle comjJaclio el clarilas) - care reprezint:l criteriul frumusetii pământeşti -, se des­

transcendentă a acestei "armonii

::;i slr;lluciri " , care este Dumne7.cu. Ace:lsl:l ascensiune de la lumea IlKl[crială la cea imatcriaW este ceea ce Pseudo-Areopagitul şi Ioan Scotus Eriugena numesc - con· traI' accepţiunii teologice obişnuite a termenului - " calea anagogic;l " (allaRq�iclIs mos, care s-ar traduce literal: " metoda care căh1u7.eşte sprc Înalt " ); tocmai aceasta era metoua pc care Suger o susţinea ca tcolog, o 1:1uda ca poet şi o practica În calitatea sa de patron al ar­ telor şi organizator al spectacolelor liturgice. Un vitl�llili care înfăti­ .şc:l7.;l subiecte de faclur::l mai mult alegoridi decât tipologic:l (de pil­ dă, profetii dudlnd grâu la o moa r:l u nde macin,l SfflOtu! Pavel sau arca aliantei cu o o'uce deasupl�l) "ne desprinde de lucflIriie materiale pentru .1 ne purta spre cele imateriale " (fig. 10-1 1 ). Cele douăspreze-

copenl "căl:luzit În sus " , spre cauza

parfibus ll(![Uti ex lucerni.'; comjJaclllm" ); fiecare

( "

şi, curft nd, <::11:1uzit ele ratiune, sunt purtat prin toate lu­

Pentru <::1 Îmi dau seama G1 e bun:l şi frumoas:l; d

Piatra aceasta sau hucata aceasta ele lemn este, pentru

:

trlllilT lJ:IIl(lfsnu

ce coloane sustinflnd bolţile Înahe ale noii abside " reprezintă num,1-

apostoli " , În vreme ce coloanele din deambula­

tmiu, tot dou:isprezecc la număr, " Îi reprezint;i pe profetii {minori] " . Tot astrcl, slujba de sfinţire a noului naJlex a fost preg;1tită cu mare alenlic pentru a simboliza ideea Treimii: a fost " o procesiune glo­ rioas:l a trei b;1rbaţi " (un arhiepiscop şi doi episcopi) care Îndeplineau trei l11işGiri distincte, pfu"ăsind incinta printr-o uş:i, trecând prin faţa celor trei portaluri principale şi, În al " treilea " rând, rcintr:lnd În bise­ rid printr-o altă uş:l. Aceste trei exemple pot fi interpretate ca simboluri medievale

obişnuite, făr:.l conotaţii specific " dionisienc " . Dar fmgmentul, pe bun:l dreptate 1.1mas celebru, În care Suger povesteşte ce a simţit cflnd a v:izlIt nestematclc stl<lll1cind pe aharul principal, cu podoabele lui - Crucea Sffl l1tului Eloi (fig. 6) şi I'Escrin de Charlemag ne (fig. 7 şi 8) - , e plin de reminiscenţe directe: " Când, pe IflOgă clcsf:itarea pe care o încerc În fata frumuseţii Casei Domnului, farmecul pietrelor multi­ colore l11-a f:leut s:l uit de grijile exterioare, iar o plină ele folos medi­ taţie ill-a determinat să reflectez - printr-un transfer a ceea ce este material În ceea ce este imaterial - la diversitatea vittuţilor sacre, mi se pare că m:i văd locuind ca Într-un fel de zonă stranie a universu­ lui, car� nu se :lOfl pc dc-a-nrrcgul nici În noroiul terestru, nici În pu­ ritatea Cerului �i Gi, prin voia lui Dumnezeu, pot fi tmnsportat din

această lume inferioară În cea superioară, pc calc an;lgogică " . Aici,

Sug<:!J" 0[e1<1 o imagine fo,111e vie a 'H.:dci stări aproape cxtatke care poate fi industl de privirea unor obiect e strălucitoare precum globu­ riie de cristal sau pietrele PI"�tiO'ISC. Dar el descrie acc.lstă stare nu ca pe o experienţ;l psihologiei, ci ca pe una religioas:i, iar descrierea o face folosind în special cuvinLele lui Ioan Scotus EriugCl14L Sintagma

anul�()Riclls mos, explicată ca o tranzitie de la lumea " inferioară " spre

ce;l " superio.ml " , este un citat la fel de literal ca şi fraza de materiali­

bus ad immmerialia 17Wl.'iferendu; iar " diversitutea virtuţilor sacre " ,

Glre se dezvăluie În diferite Însuşiri ale nestematelor, ;lminteşte şi de

rul celor doisprezece

sacre " , Glre se dezvăluie În diferite Însuşiri ale nestematelor, ;lminteşte şi de rul celor
" virtutile cereşti " ce li se arată profeţilor " sub o formă vizibil;1 "

" virtutile cereşti " ce li se arată profeţilor " sub o formă vizibil;1 " , şi de " iluminarea " spirituală care poate fi obtinută din orice obiect. Totuşi, acest minu n;!t fragment de proZ{1 nu e nimic pc lâng;i ahuzul ele metafizică neoplatoniciană a luminii din unele poezii �lIc lui Suger. îi pk1cea şi tinea fo;ute mult s;1 marcheze toate realiz;irilc datorate administratiei sale - de la p;irti ale d:idirii la vitralii, altare şi vase: - prin ceea ce ci numea lJersicu!i: hexametri sau cu plete elegia­ ce nu Întotdeauna În metru clasic, dar pline de concetli ( pretiozit:1ti ) originale şi uneori spirituale, aproape suhlime. Cinci aspiratiile sale erau dintre cele mai Înalte, făcea apel nu nUlllai la Iimhajul Înc:1 neo­ platonician folosit În liIuli mozaicurilor din vreme:1 creştinisl11ului primitiv, dar şi la frazcologia lui Ioan Scotus Eriugena:

Pars UUi'a jXJSlerior dumjunRilut· anieri011 Aula mical medio clarificalCl suo Clarel anim claris quoc/ clare C011COjJlf/alttr, El quodper/unclil lu:t.: nova, darei ojJus Nobile

( " Cflnel noua parte posterioan1 e rcunită cu partea anterioanl, Biserica str:.1luceşte cu p�lItea ei median:i iluminată, Pentru c:1 luminos este ceea ce În chip luminos e Însoţit cu lu mina Şi lu minos e nobilul edificiu pc carc noua str.1lucire Îl inund.1".)

DaCI o interpret{lI11 literal, aceast{l inscriptie - care comemoreaz;1

sfintirea noii absidc şi descrie efectul s.lu asupra bisericii În ansamblu

du p;1 ce reconstruqia p:1rtii sale mediane va fi fost Încheiată - parc

parafraza o experienţă pur " estctic;I " : corul cel nou, " transparent",

construit În locul absidci c:unlîngiene opace, va fi asocim cu o navă la fel de " Iuminoas.l " , iar întregul edificiu va fi sc:ildm Într-o lumi n:i şi

mai stn1lucitoare decfn înainte (t1g. 4). Dar cuvintele sunt intention:tt alese În aşa fe l, Încât s:1 fie interpretate în două sensuri diferite. Formuhl lux nova poate fi perfect Întcleas{1 ca o referire la Îmbună­

t:ltirea conditiilor de iluminat ca urmare a " noii " :Irhitecturi,

dar, În ace-

a

trluhl lJ:lImfshl!

laşi timp, aminteşte de lumina din Noul Testament În opozitie cu în­

tt1l1ericul sau cu orbirea din Legea iudaic:1. Insistenta asupra combi­ na�iilor Între cuvintele clurere, clums, clarificare, Cli efectul dc a că­ hhlzi hipnotk spiritul În dularea unei semnificatii ascunse dincolo

de implicaţiile lor pur perccptive, se dovedeşte a avea un înţeles

mctafizic atunci dnd ne amintim c;1 Ioan Scotus Eriugena, Într-o mc­ morabil:l discu�ie asupra principiilor pe care îşi propunea să le ur­ meze În traducerea sa, alesese În moei explicit cuvântul clarilasca fiind

ccl mai potrivit pentru a reda numeroasele expresii greceşti prin care

Pseudo-Areopagitul exprimă puterea de a iradia sau strălucirea emanflllel tit: la " Tat;11 Luminilor " Î ntr-un alr poem, Suger explid decoratia uşilor portalului vestic <:entral (fig. 2 şi 3), care, slr::llucind cu rcliefurile sale de bronz aurit, înr:1ţişa " Patimile " şi .,Î nvierea sau î n;i1ţarea " lui Hristos. De fapt, aceste versuri constituie () expunere succintă a întregii teorii a ilumi­ n:lrii " anagogicc " :

teorii a ilumi­ n:lrii " anagogicc " : Porlaruln qlfisqui,' allo/ere qtlaeri'>

Porlaruln qlfisqui,' allo/ere qtlaeri'> hOllorem, A1IrwIl nec SUlIljJIlIS, aperis mimre laborem.

Nobile cltlret ojJus, sed ojJus quod nobile clarel

Gk,,-ţ(icel mellles, lIt eanl per lumina vera

Ad tJerum lumen, ulJi Christusjalllta vera.

Quale sil inl11s ill bis determinal aurea/Jorta:

Meus hebes ad liemm per materia/ia surUil, Bl demersa prins belc visa /uce resu ru il .

C,Tu, oricare ai fi, CirC vrei s:1-ti ridici ochii către frumusetea [partilor,

Admir:.-I lucrul meşteşugit, nu aurul şi risipa. Lucrul cel nobil stl�lluccşte, iar lucrarea care str:.lluceşte astfel Va lumina spiritc!e, ca ele să mcarg;l prin lumile adevărate, CHre lumina cea aelev{lf:u:l, clreia Hristos îi cste aelev�lf3t�1 poartă în ce fel este ca inerent:1 acestei lumi, o spune poarta de aur:

clreia Hristos îi cste aelev�lf3t�1 poartă în ce fel este ca inerent:1 acestei lumi, o spune
Duhul obtuz se Înalţă la adevăr prin cele materiale. Şi, văzfmd această lumină, Învie din

Duhul obtuz se Înalţă la adevăr prin cele materiale.

Şi, văzfmd această lumină, Învie din fosta lui cădere".)

Acest poem afirmă explicit ceea ce celălalt numai sugcm: " strălu­ cirea " materiahi a operei de art,i va f.tee să " strălucească " spiritul privitorilor Într-o iluminare spirituală. NeÎnstare de a ajunge la ade­

văr t�in.i ajutorul lucrurilor materiale, sufletul va fi călăuzit de " ade­

vera) ale străluci­

toarelor reliefuri, către " Lumina Adev:irată " ( ventm lumen) care este Hristos; şi astfel, va fi " îmilţat " sau mai degrabă " înviat " (surgil, resur­

git) din sclavia pământcască, tot ,lşa cum po.ac fi văzut Hristos înălţfmdu-Se În scena "Resurrectio veiAscensio " , reprezentată pe uşi. Suger nu s-ar fi Încumetat s,i caracterizeze reliefurile drept lumina dac:i nu ar fi cunoscut foarte bine acele fragmente care demonstrea­

ză că fiecare lucru creat " este o lumină pentru mine " ; "Mens hebes ad vemm per materialia surgif' nu e .altceva dccât prcscultarea versifi­

cat;l a textului lui Ioan Scotus Eriugcna: "

impossibile est nostro ani­

mo ad immaterialem ascendere caeleslium hierm'ch iarum el imita­

tionem el contemplalionem nisi ea, quae secundum ipsum est,

văratele " , deşi abia perceptibilele " lumini " (lumina

cu neputinţă Îi este sufletului

nostru să se înalte spre imitaţia şi contemplaţia ierarhiilor cereşti

dacă nu se lasă plIItat de o căIăuz:i materială pe măsura sa. " ) Iar ver­

UI eanlper lumina vera/Ad ventm lumen " derivă din fraze

precum: "Malerialia lumina, sive quaf! nalUraliler in caelestibus spaliis ordinala sunt, sive quae in terris humano artificio eJliciuntur, imagines sunt inlelligibilittm luminttm, super omnia ipsitts verae lu­

În ceruri,

cât şi cele plămădite pe pământ ele priceperea omului, sunt imaginile luminilor inteligibile şi, mai presus de orice, ale Înseşi Luminii celei Adevăratc " .) Ne putem închipui cu cât binecuvântat entuziasm trebuie să-şi fi însuşit Suger aceste doctrine neoplatonicienc. Aderând la ceea ce el considera ca fiind "iPse dixif' ale Sfântului Dionisie, Suger nu numai că aducea un omagiu sfântului patron al ab:lţiei, dar îşi afla În ele şi

ci.'-t'. ( " Luminile materi<lle, atât cele pe care firea le-a aşezat

suri ca "

materiali manuductione Ulaturl>, C

'ErhriI1 1�:IlILlf!lhll

confirmarea cea mai de necontestat pentru convingerile şi Înclinaţiile sale profunde. Sffmtul Dionisie Însuşi părea că Încuviinţează convin­

gerea lui Suger (care Îşi găsea expresia practică În rolul de mediator el pac vinculum), potrivit căreia "admirabila putere a unei raţiuni unice şi supreme şterge diferenţa dintre lucrurile omeneşti şi cele

dumnezeieşti " , iar "lucrurile care

cauza originii lor inferioare sau a diferenţei de natur:1 se împacă, de fapt, În concordanţa unic;l şi desfătătoare a unei superioare şi bine

temperate armonii " . Sfântul Dionisie Însuşi

În Înclinaţia sa pentru imagini şi În pasiunea lui pentru toate formele de frumuseţe strălucitoare - pentru aur şi email. cristal şi mozaic, perle şi pietre preţioase de tot felul, pentnl sardonix (fig. 1 2), În care "roşul schimbător al sardiului contrasteaz.i aşa puternic cu negrul onixului, Încât fiecare din aceste Însuşiri pare a se strădui să Încalce teritoriul celeilalte " - şi pentru vitraliile lucrate de "mâinile rafinate a numeroşi meşteri din ţinuturi diferite " . Panegiriştii contemporani ai Sfântului Bernard ne asigură - iar bio­

grafii săi moderni par a fi de acord - c;i acesta era pur şi simplu in­ sensibil faţă de lumea vizibil;l şi de frumuseţea ci. Se spune că a pe­ trecut un an întreg ca novice la Cîteaux, f:ir::1 să obsetve dacă tavanul salii de dormit em plat sau boltit, dac1 lumina venea În capel:i printr-o fereastră sau prin trei; şi, se spune, de asemenea, că a căhitorit o zi Întreagă, de dimineaţă pfmă seara, pe malurile lacului Geneva, f;in1 să arunce nici măcar o privire asupra peisajului. Şi totuşi, Apologia ad Willelmum nu e scrisă de un orb sau ele un om lipsit ele simţire:

"Şi acolo, în curtea interioară a mănăstirii, sub ochii fmţilor absarbiţi În lectură, ce rost poate avea galeria de monştri ridicoli, amestecul de -frumuseţe diformă şi diformitate frumoasă- - toate acele maimuţe murdare, acei Ici fioroşi, centaurii respingărori, făpturile pe jumătate oameni, tigrii tărcati sau ră7.boinicii luptând, vânătorii suflând din corn? Aici poţi vedea mai multe trupuri sub un singur cap; dincolo - mai multe capete pe un singur trup. Aici vezi un patruped ClI coadă de şarpe; dincolo - un peşte cu cap de patruped. Aici un animal ţi se

părea a-l susţine pe Suger

par a se contrazice reciproc din

- un peşte cu cap de patruped. Aici un animal ţi se părea a-l susţine pe
arată din fat:i, cal şi elin spate, lup; dincolo - o fiani încoronată pare, din

arată din fat:i, cal şi elin spate, lup; dincolo - o fiani încoronată pare, din spate, cal. Î n fine, din toate p:ilţile ţi se arată o atât de uimitoare

varietate de forme, încât e mai plăcut să citeşti în piatră decât din manuscrise şi s:l-ţi petreci ziua întreagă admirând aceste lucruri unul

câte unul, dedt s:1 meditezi

Un istoric modern de artă I-ar mulţumi în genunchi lui Dumnezeu

pentru priceperea de a putea face o descriere aşa de minutioasă, aşa de vie şi cu atflta putere evocatoare, a unui :Insamblu decorativ de

stil " c1unisian " ; numai sintagma dejormisjormositas acjormosa de­

jormilas spune mai mult despre spiritul sculpturii romanice decât multe pagini de an: diză stilistică. Dar, pe lângă celelalte aspecte pe care ni le dezvăluie acest pasaj, remarcabila sa concluzie dovedeşte mai ales c:l Sffmtul Bernard dezaproba al1a nu pentru că ar fi fo.<;t in­ sensibil la farmecul ei, ci tocmai pentru că îl lesimtea prea intens pentru a nu-I considera primejdios. A condamnat arta, ca şi Platon (numai că Platon o făcuse " cu regret " ), pentru că ea ar fi aparţinut la­ turii reale a lumii, pe care o vedea ca pe o revoltă nesfârşită a vremelniciei împotriva veşniciei, a raţiunii umane împotriva credin­ ţei, a simţurilor împotriva spiritului. Suger a avut norocul de a desco­ peri chiar în cuvintele " de trei ori binecuvântatului Sfânt Dionisie " o filozofie creştină care Îi Îngăduia să întflmpine frumuseţea materială ca pe o pUl1:itoarc a beatitudinii spirituale, în loc să-i impună să fugă de ea ca dinainte'l unei ispite; de :Isemenea, ca îi permitea să con­ ceapă arth universul moral, eflt şi pe cel fizic nu doar în alb şi negm, ci într-o armonie de culori.

la Legea lui Dumnezeu "

ci într-o armonie de culori. la Legea lui Dumnezeu " Pe lângă puritanismul cistercian pe care

Pe lângă puritanismul cistercian pe care Suger îl contracara în scrierile sale, el trebuia să facă faţă, dupa cât se parc, şi opoziţiei venite chiar din rândul călugărilor s,ii. Mai întâi erau pretenţioşii, care nu erau de acord cu gustul lui Suge!", sau, dacă prin gust se În­ ţelege un simţ al frumuseţii temperat de discreţie, cu lipsa lui de gust. Şi ca scriitor, şi ca patron al artelor el era adeptul somptuozităţii mai mult decât al rafinamentului discret. După cum urechii sale îi era

trluin lJ.ntDflJhL!

pe plac un fel de pretiozitate (eujJbuism) medieval:1, alambicată, dar nu Întotdeauna gramaticală, un stil Întesat de jocllfi de cuvinte, citate, metafore şi :Iluzii. răsunător de atâta emfază (primul capitol, aproape intraductihil, din De Consecratione, seamănă CLi un preludiu de orgă care umple spaţiul cu sonorităti somptuoase Înainte să se configu­ re7.c o tem:1 distinct:i), tot aşa şi ochiul lui doreşte ceea ce prietenii lui mai rafinaţi consider::1, fără Îndoială, ostentativ şi flamboiant . Ecoul unor timide şi zadarnicc proteste se face auzit, de pildă, atunci dnd Suger spunc despre un mozaic nepotrivit combinat cu sculptu­ ra unui pOl1al protogotic ci a fost pus acolo "la ordinul său şi con­ trar obiceiului modern " . Iar atunci când Îi Îndeamnă pe admiratorii reliefurilor de pe uşa lui " să nu se minuneze la vederea aurului şi la gândul cheltuielilor, ci În fata meşteşugului " , pare a face o aluzie binevoitoare la cei care Îi aminteau mereu că, potrivit lui Ovid iu, perfecţiunea " formei " ar trcl)ui preţu itl mai mult decât valoarea ma­

terialului . Suger are În vedere aceleaşi critici - iar În acest caz, Într-un spirit de evidentă ironie prietenească - atunci dnd recunoaşte că noul

principal e Într-adevăr cam prea

somptuos (mai ales, spune ci, pentru că lucrarea a fost executată de

dauge, totuşi, c,1 rcliefurile lui - precum şi

panou de aur din spatele

harului

stn1inD, grăbindu-se s:1

cele care decorca7.ă panoul din faţa Altarului Moaştelor - sunt minu­ nate atât din punct de vedere al meşteşugului, eflt şi al pretului, aş;] Încât " anumite persoane " să le poat:l caracteriza cu citatul lor preferat:

"Materiam superahat opwt'.

Î n al doilea rflnd, se f:icea au zită nemulţumirea mai serioasă a celor care se opuneau initiativelor lui Suger În numele tradiţiilor sacre. Se considera, pân:l nu demult, că biserica carolingiană de la Saint-Denis fusese construită de primul Întemeietor al abaţici, regele Dagobelt, şi, potrivit legendei, fusese sfinţită de Î nsuşi Hristos; studii­ le moderne au confirmat faptul c,i vechea structur,1 rămăsese neatin­ să pfm.l când Suger a ajuns În fruntea abaţiei . Bar, pe vremea când Suger Îşi scrie raportul " Despre ceea ce se Înfăptuise sub adminis­ traţia sa " , suprimase deja veche'l absidă şi vechea fatadă vestic,i (in-

se Înfăptuise sub adminis­ traţia sa " , suprimase deja veche'l absidă şi vechea fatadă vestic,i

A1mtdl' ,sl1yrr ur fu �lil1F{'ll'tlis

clusiv pOltalul care ad,ipostea mormântul lui Pepin cel Scurt), con­ struise un fl<lItex .şi o abidă nou-nouţe .şi tocmai începuse lucrările prin care avea să fie eliminată ultima pmte a vechii bazilici, nava. Em aproape ca .şi cum un preşedinte al Statetol' Unite l-ar fi pus pe Fmnk L10yd Wright să reconstruiasc:i Casa Alb:i. Pentru a justifica aceasti'l Întreprindere de distrugere creatoare - ce avea s�i defincasci orientarea arhitecturii moderne pentru mai bine de un secol -, Suger invocă neobosit patru argumente. Mai În­ tfli, tOl ce se înf;iptuise era rodul unei mature chibzuinţe, alături de toţi c:1lug;irii "a ciror inimă ardea pentru Iisus În timp ce el le vor­ bea", iar mulţi dintre ei chiar Îi ceruser;1 În mod expres acest lucru. Î n al doilea rfmd, lucrarea avusese cu siguranţă încuviinţarea Domnului şi a Sfin\ilor Martiri, care, În chip miraculos, făcuseră să apară materialele de construcţie necesare Într-un loc unde nimeni n-ar fi crezut c;1 exist;! aşa ceva, care apămser;1 bolţile Încă neterminate de o furtună năprasnid .şi sprijiniseră lucrarea În multe alte feluri, pentJ1.1 ca absid<l s;1 poată fi construit,1 în timpul incredibil de scurt ­ .şi de semnificativ din punct de vedere simbolic - de trei ani şi trei luni. În al treilea ('J.nd, au fost salvate cu grijă cât s-a putut de multe din vechile pietre, " ca şi când ar fi fost relicve " . Î n al patrulea rJ.nd, re­ construire.a bisericii cm o necesitate de necontestat din pricina st;1rii sale de degradare şi Întrucât, fapt şi mai impOitant, din cauza relati­ vei ei micimi şi a numărului insuficient de ieşiri, s-ar fi ajuns, În zilele de sărbătoare, la Îmbulzeală şi la dezordini periculoase. Str;lin de orice " dorinţă de glorie deşartă " şi total indiferent la " răsplata laudelor omeneşti .şi <1 vreunei vremelnice recompense " , Suger nici nu ar fi putut vreodată " cuteza să Înceapă o asemenea lucmre, sau măcar să se gfmdească la ea, dacă o împrejurare atât de măreaţă, atât de nece­ sară, atât de utilă şi ele onorabilă nu ar fi cerut-o " . Toate acestea sunt perfect adevărate până la un anumit punct. Făr.l îndoială că Suger şi-a discutat planurile cu acei călugări pe care Îi considem interesati şi coopemnţi, şi, cu siguranţă că avea grijă GI deciziile sale să aibă aprobarea formală a adunării generale. Dar

ttriuÎIt l'allttf,hu

chiar din relatarea sa putem deduce că unanimitatea nu era Întot­ deauna absolută (ca , de pildă, atunci când povesteşte că, după ter­ minarea nartexului şi a absidei, " unii " îl convinseseră să termine tur­ nurile Înainte de a reconstrui nava , dar că " inspiraţia divină " îi poruncise $:1 procedeze altfel); cât priveşte aprobarea oficiala din partea adunării generale, ea pare să fi fost obţinută mai degrabă ex postf'acto decât Înainte (ca atunci când construirea şi sfinţirea noului naxtex, precum şi punerea temeliilor noii absidc au fost consemnate solemn într-o Ordinatio edictată după eveniment). Fără Îndoială că lucrările au fost executate cu o vitez:i şi cu o uşu­ rin�ă neobişnuite. Dar în ce măsură mai era nevoie - pe lâng-J. inge­ niozitatea lui Suger şi priceperea meşterilor săi - şi de intervenţia Sfinţilor Martiri pentru a descoperi piatra şi lemnul în locuri neaştep­ tate sau pentru ca " acele arcade izolate, recent construite să se men­ ţină, şovăitoare, între cer şi pământ " rămâne încă de discutat. Sigur că Suger a construit bazilica bucat:i cu bucată, astfel că a păstrat o parte din " pietrele sacre " I cel puţin provizoriu, Într-un fel. Panegiriştii săi ÎI laudă că a reracut biserica din temelii. Şi, fapt este că, în cele din urmă, nimic nu mai rămăsese din vechea constnJcţie în afară de substrllcturile absidei. Desigur că vechiul edificiu trebuie să fi fost măcinat de vreme şi nici nu mai făcea fat,i, fărJ. risc, mulţimilor ,Urasc de târg şi de relic­ ve. Dar nu se poate să nu ohservăm că Suger face o descriere cam prea emfatică a acestor triblllaţii, cu atât mai mult cu cât poveştile te­ rifiante cu femei credincioase care nu puteau ajunge la altar decât " călcând peste capetele bărbaţilor ca pe nişte lespezi " sau care tre­ buia transpOitate, " aproape moarte " , în grădina interioară sunt plasa­ te alternativ, pentnJ a dovedi necesitatea unui nou nartex sau a unei noi abside. Un lucru e incontestabil: principiul activităţii artistice a lui Suger - şi al scrierilor sale pe această temă - trebuie căutat în chiar persoana lui. Este de netăgăduit - În ciuda , sali mai bine zis tocmai datorită protestelor sale constante, menite a susţine contrariul - că Suger era

animat de o pasionată voinţă de auto-perpetuare sau, pentru a vorbi intr-un limbaj mai putin

animat de o pasionată voinţă de auto-perpetuare sau, pentru a vorbi intr-un limbaj mai putin academic, avea o vanitate enormă. Astfel, a revendicat onoarea unei anivers<1ri grandioase, plasându-se În dnd

cu Dagobelt, Carol ccl Pleşuv şi Ludovic eli VI-lea, singurele persoane cinstite astfel pfmă atunci, şi a avut grijă să-i mustre Cli blândeţe pe viitorii iconomi s;i nu se supere pentru cheltuielile suplimentare cu mfmcarea şi băutura, ci să-şi amintească mai bine Gi el, Suger, fusese cel care sporise veniturile ţinutului. Era sincer când Î i mulţumea lui

a lăsat pe seama " epocii şi str;:idaniei lui " reconstruirea

bisericii (sau, cum spune În altel p�utc, pc seama " unui om atât de mic, urmaşul atâtor oameni mari prin nobletea lor, regi şi abaţi). Cel puţin treisprezece versiculi - din cei cu care acoperise şi cel mai mic spatiu n.imas liber pe ziduri sau pe obiectele liturgice - Îi menţionează numele, iar numeroasele " portrete de donator, de binefăcător " În care e reprezentat sunt aşezate strategic pe axa principală a catedra­ lei: două la intrarea principală (unul pe timpan, altul pe uşi), un al treilea la baza Crucii Mari care domină arcul iniţial al noului cor su­ praînălţat şi care poate fi văzut aproape din orice colţ al bisericii, şi unul sau dou;i - pe ferestrele capelei centrale a deambulatoriului. Când citim inscripţia cu litere uriaşe de aur pe care Suger a pus-o deasupra portalurilor de vest - " să fie de neşters " · -, când îl vedem mereu preocupat de receptarea lui de către posteritate şi Îngrijorat de " Uitare, rival gelos al Adevărului " , când ÎI vedem desemnându-se ca dux sub a cărui oblăduire biserica el fost mărită şi Înnobilată, putem spune că ne afhim În fa\a dovezilor pe care Jacob Burckhardt

Dumnezeu că

le aduce pentru ceea ce el numeşte .,forma modernă a gloriei " , şi nu În faţa cuvintelor unui abate din secolul al XII-lea.

·E vorba de inscrip\ia c:lre indica d;Il:1 Încheierii lucrării - Ann//s millesimus

cetUetUlS et quadrap,enus/ Annlls eraI Verbi, qllalldo sacralajt/il - inscrip\ie pe

care Su�er o dorea de neşters - Si tamen non obscurelllr(cf. A. Lecoy de 1:1 Mm-ehc

op. cii., p. 224).

Şi totuşi, există o diferentă fundamcntahi între setea de glorie a omului renascentist şi vanitatea

Şi totuşi, există o diferentă fundamcntahi între setea de glorie a omului renascentist şi vanitatea lui Suger, colosală, dar într-un anume fel profund umilă. Marele om al Renaşterii îşi afirma personalitatea în mod, să-i zicem, centripet: absorbea lumea înconjurătoare pfmă

ce întregul său mediu se confunda cu sinele său. Suger şi-a afirmat personalitatea în mod centrifug: el şi-a proiectat sinele în lumea în­ conjurătoare pfmă ce a fost în întregime absorbit de ea. Pentru a întelege acest fenomen psihologic trebuie 5:1 ne amintim două lucruri în legătur:l Cll Suger, care îl plasează din nou pe o pozi­ tie diametral opus:1 faţă de Sfântul Hemafel, convertit de viţă nobilă. În primul rfmd, Suger nu a intrat la m:lmlstire ca novice - care se dedică vietii monahale de bunăvoie sau măcar în urma unei dc­ liber:1ri mai mult sau mai puţin mature -, ci în calitate de " dar " închi­ nat abatiei de la Saint-Dcnis, pe când era băiat de nouă sau zece ani. În al doilea r:.ind, Suger, care studia ahlturi de tineri nabili şi prinţi de s:.inge, se n;lscuse cine ştie unde, din p;lrinţi fOaJte săraci şi simpli. Î n asemenea împrejur;: 1ri, personalitatea multor băieţi ar fi evoluat mai degrah;1 spre timiditate sau amărJciunc. Dar extraordinara vitali­ tate a viitorului abate l-a dus sprc ceea ce am putea numi supracom­ pensaţie. În loc s;1 r;lmân;1 strâns legat de familia lui sau, dimpotrivă, s;1 rupă brutal orice relaţii cu ea, Suger :t ţinut-o la o distanţă prie­ tenoasă, îngăduindu-i chiar, mai apoi, 5:1 ia parte, chiar dacă modest, la viaţa abatiei�. Î n loc să-şi ascundă sau să-şi renege originea umilă, Suger aproape că-şi făcea o glorie din ea, e drept cil doar pentru a

scoate şi mai mult În evidentă adoptarea

sa la Saint-Denis. " Pentru

că, cine sunt eli şi ce e casa părinţilor mei ? " , exclamă el împreună cu tânărul David. Iar în opera sa literară, ca şi în documentele oficiale

întâlneşti la tot pasul fraze ca: " Eu , cu puţină ştiinţă şi de obârşie umilă " sau "Eu, care am reuşit în administrare;1 acestei biserici, în pofida aşteptărilor legate de merit, caracter şi familie " sau, folosindu-se de vorbele mamei lui Samuel, Hannah, " Eu, cerşetorul pe care mâna puternică a Domnului l-a tras din noroi " . Dar mâna puternică a Domnului acţionase prin intermediul .lbaţiei de la Saint-Denis.

Luându-l de Ifmgă părinţii lui, El Îi dăduse lui Suger o altă " mamă "

Luându-l de Ifmgă părinţii lui, El Îi dăduse lui Suger o altă " mamă " ­

o expresie ce revine cu insistenţ�l în scrierile sale -, care îl f:1cuse

ceea ce era. Abaţia de la Saint-Denis " îl iubise şi îl crescuse " , " îl ocra­

tise din

hr::lnise în copilărie, îl susţinuse în adolescenţă, pe dnd f,1cea primii

paşi şovăitori, îl înt:lrise cu putere la maturitate şi îl <l\iezase solemn al:lturi de principii Bisericii şi ai regatului " . Astfel CI Suger, considerfmdu-se fitI adoptiv al abaţiei de la Saint­

Denis, i-a închinat între:lga energie, toat:l puterea de pătrundere şi toat,l ambiţia cu care fusese d:1ruit de natură. În m:lsum În care f:1cea

ca aspir.lţiile sale personale să se confunde cu cele ale " Sfintei sale

Mame, Biserica ", am putea spune CI şi-a r,lspl:ltit eul prin renunţarea

la propria identitate, ca şi cum şi-ar fi mărit propria persoană prm:l la

identificarea ei cu abaţia. R:lspândindu-şi inscriptiile şi portretele

prin toată biserica, pe lfmg:l faptul c:1 a luat-o În stăpânire, s-a des­

puiat totodată pe sine de existenţa sa particul:ml. Atunci dnd Picl"I"c le Venerabie, abate la Cluny. a văzut chilia strâmcl a lui Suger, se pare c.1 ar

fi spus cu un suspin: " Qmul acesta ne ruşineaz:l pe toţi; ci nu con�lru­

ieşte pentru sine, ca noi ceilalţi, ci numai pentru Dumnezeu " . Dar Suger nu f<1cea diferenta Între un spatiu şi cel:lblt. Nu avea nevoie de prea mult spaţiu privat sau de lux, pentru că spaţiul şi luxul bazilicii nu erau t:u nimic mai putin ale sale decât confortul modest al chiliei; biserica abaţiei Îi aparţinea pentru efi el apartinea bisericii aba{iei.

În acelaşi fel, procesul autoafirm;'"irii prin ştergerea sinelui nu se desfăşura numai În cadrul abaţiei de la Saint-Denis. Pentru Suger, Saint-Denis Însemna Fr.mţa; de aceea a evoluat spre un naţionalism violent şi aproape mistic, aparent la fel de anacronic ca şi vanitatea lui. El, pe care scriitorii contemporani îl laudă pcntm talentul literar, pentru uşurinţa de a aborda orice subiect, el, care scria cu îndr;lz­ neal:l şi str<1lucire şi " aproape la fel de repede precum vorbea " , nu a simţit niciodată nevoia de a folosi aceste Înzestr;.lri pentru a vorbi de­ spre altceva decât despre abaţia În fruntea căreia se afla şi despre cei doi regi ai Frantei pe care îi slujise sau - dacă ar fi să ne luăm după

copil:lrie până la bătriincţe " j " pc lfmgă afeqiunea maternă, îl

- dacă ar fi să ne luăm după copil:lrie până la bătriincţe " j " pc
pancgiriştii s�i - îi condusesc. Iar în Viaţa lui LudoVic al VI-lea întâl­ nim sentimente

pancgiriştii s�i - îi condusesc. Iar în Viaţa lui LudoVic al VI-lea întâl­ nim sentimente carc prefigurează acea formă specifid de patriotism cel mai bine caracterizată de cuvântul de origine francez:i şovinism. Dup:l p;irerea lui Suger, englezii sunt " hăr-.iziţi printr-o lege mor.tIă şi naturahi s:i tic supuşi francezilor, şi nu invers"; iar ceea ce gândea despre nemţi, pc care îi plăcea să-i descrie " sc�îşnind din dinţi cu fu­ rie tcuton:i " , afl:im din următorul fragment: " Să le trecem cu Îndniz­ ncală hotarele pentru ca, în retragerea lor, să nu !<lmână nepedepsiţi pentru ceea ce cu trufie ali cutezat împotriva Franţei, stăpâna lumii. Să simt:i r::lsplata pentru neruşinarea lor nu pc pământul nostru, ci pc al lor, adeseori cucerit şi supus francilor prin dreptul regal al francilor''''' . Î n cazul lui Suger, aceast:i nevoie de mărire prin metempsihoz;i, daci ni se îngăduie expresia, mai este animată şi de o împrejurare aparent făr;l nici o legătură, pe care el însuşi nu o menţioneaz:l (poa­ te c:1 incetase de a mai fi conştient de ea), dar care li s-a părut im­ portant:i tuturor admi�ltoriior săi: Suger era neobişnuit de mic de statur:l. " Fusese înzestrat cu un trup mic şi firav " spune Guillaumc, care se minuneaz:l c:l o atât de " măruntă alcătuire " ( imbecille corpus­ culum) putea suporta rOl1a unei " minţi aşa de riguroase şi de agere " Iar un panegirist anonim scrie:

şi de agere " Iar un panegirist anonim scrie: " Sunt uimit în faţa unui asemenea

" Sunt uimit în faţa unui asemenea spirit Într-un asemenea trup Şi d înzestrări aşa de mari şi bune îşi afl? loc într-un înveliş aşa de strâmt.

Dar cu un 'Iscmenea om, natura a Vlut să fad dovada Că virtutea se poate ascunde sub orice fel de piele " .

o statur:l neobişnuit de mic:l e un lucru care poate părea nesem­ nificativ în ochii istoriei; şi totuşi, este un factor care a contribuit în

·,,7i"tlnscamtls (
·,,7i"tlnscamtls (

.) audac/er ad cos, ne redeuntes impunefemnl quod in ler­

rarllm dnmil/am Franciam superbe praesumpserltnl. Senliant conlumaciae siloe //Ieri/um. non in nostra sed in lerra Sila, qttaejure regio Fratlcontm Francis saepe perdomiW sttbjac:el." (A. Lecoy de la Marche, op. cit., pp. 1 1 6-1 17).

A1mMc ffittgcr i'l� II( .saillt-DCtti!!l

mare pane la definirea caracterului multor person4llităti istorice de mare faimă. Mai mult decât oricare altul, acest dezavantaj poate de­ veni un avantaj dacă acela care Îi este victimă e În stare să-şi com­ penseze inferioritatea fizid prin ceea ce :lIn putea numi, cu un cu­ vânt mai gn1itor, "tupeu " , şi dad poate trece bariera psihologic:l ce îl desparte de oamenii de talie medie În mijlocul drara se afl:l, cu aju­ torul unor aptitudini şi al unei disponibilităţi peste medie de a-şi identifica propriile interese cu ale lor. Tocmai această combinaţie de " tupeu " şi de dorinţă de Înfr:1tire (uneori Însoţită de o inofensivă şi mlivă vanitale) Îi aşaz:l pe mulţi dintre " marii oameni mici " - ca Na­ poleon, Mozalt, Lucas van Leyden, Erasmus sau generalul Montgo­ mcry - Într-o das:l aparte şi îi Înzestrează cu un farmec şi o fascina­ tie speciale. Dup:l toate aparenţele, Suger avea ceva din acest farmec special, iar statura lui mărunt:1, ca şi originea sa umilă erau un stimu­ lent pentru marile sale ambiţii şi Înfăptuiri. Un canonic de la mănăs­ tirea Saint-Victor, cu numele ciudat de Simon Chcvre d'Or (Simon Capra Aurea), a surprins foarte p:1trunzător caractcrul prietenului său Suger atunci când, În discursul pronunţat la moartea accstuia, a in­ dus un cuplet pe care l-am reprodus ca motto al volumului cle fată:

pe care l-am reprodus ca motto al volumului cle fată: " Mic de stat şi de

" Mic de stat şi de neam, constnîns de două micimi Înff'".iţite, A refuzat, În micimea lui, să fie un om mărunt".'"

Uneori e chiar amuzant ş.i puţin patetic de văzut cât de departe

putea merge Suger În interesul lui dezinteresat atunci când era vorba de prestigiul şi splendoarea abaţiei de la Saint-Denis. Cum a pus la

cale o mică Înscenare iscusită pentnl il dovedi tuturor autenticitatea unor moaşte dăruite de Carol cel Pleşuv. Cum, prin puterea " exem­ plului personal " , i-a determinat pe oaspeţii de seamă ai <lbaţiei - regi, prinţi sau episcopi - s;1-ş.i dăruiască nestematele pentnl Împodobire:1

·"Corpot1!, gente hrevis, gemina brevitale coaclus, in bre/Jilalesuae, no/ult esse

bre/ils' (A. Lecoy de la Marche, op. cit . , p. 422).

unui nou altar frontal (se spune că şi-a scos el însuşi inelul în prezenţa lor,

unui nou altar frontal (se spune că şi-a scos el însuşi inelul în prezenţa lor, obligându-i astfel $.1 facă şi ei la fel). Cum membrii unor

nea vizate, care nu ştiau s�i folosească perlele şi

nestematele dedt pentru a obţine În schimbul lor bani pentru po­

meni, i-au vândut lui Suger astfel de obiecte, şi cum el, mul{umind lui Dumnezcu pentru .,fericita minune " , le-a dat patru sute de livre

pe întreaga cantitate, " deşi valorau mult mai mult " . Cum obişnuia sii-i

Încolţeasci'i pe dl;ltorii veniţi din H:1sărit până ce ei îl asigurau d bo­ g.lţiile de la Saint-Denis le Întreceau pe cele de la Constantinopol; cum Îşi exprima dez:un:lgirea dad un oaspete mai încăp.lţânat sau mai putin politicos refuza să-i dea această satisfaCţie; şi cum, în cele din urm:1, se consola cu tin citat din Sffintul Pavel - " Fiecare să fie bogat În felul s,lu " -, pc care ci îl intcrpreteaz:l sau pretinde a-I inter­ preta Cll înţelesul: " S:1-l laşi pe fiecare 5:1 cread:l G1 e bogat " . Suger, acest " cerşetor ridicat din noroi " , nu a sc:lp:tt de marea sl:l­ biciunc a p:uvcnitului - snobismul. Se dcsfat.l cu numele şi titlurile regilor, prinţilor, papilor şi inalţilor ierarhi ai Bisericii care vizitaser:1 abaţia şi care Îi ar.1taser:l stima şi afeqiunea lor. Se uita cu un oare­ Glre dispreţ hl simplii conţi sau nobili, ca s.1 nu mai vorbim de " Je­ giunilc de C:lvaleri şi soldaţi " care se adunased de pretutindeni la Marea Sfinţire din 11 iunie 1 1 44; şi nu Hră mflndrie Îi aminteşte de două ori pe cei nou:lsprczece episcopi şi arhiepiscopi pe care i-a adus laoblt:l cu prilejul acelei zile de neuitat: numai unul a lipsit pentm ca fiecare din cele douăzeci de noi altare sol fie sfinţit de dlte un înalt ierarh; dar aşa, episcopul de Meaux a trebuit să slujeasc:l la două altare. Din nou, este greu să tragem o linie apăsat:1 între ceea ce PO<ltC fi numit satisfacţia personală şi cea instituţională. Cfind vorbeş­

ordine dlugăreşti

te despre sine, Suger nu face nici o deosebire Între " eu " şi " noi " ; une­ ori foloseşte " noi " aşa cum ar face-o un suveran, dar de cele mai multe ori o face în spiritul unui autentic sentiment al " pluralităţii " : " noi,

la Saint-Denis " . Deşi era foarte mândru ori de câte

comunitatea de

ori primea mici cadouri personale din partea capetelor încoromlte, Întotdeauna le Închim} apoi Sfinţilor Martiri, iar funCţia lui de abate

personale din partea capetelor încoromlte, Întotdeauna le Închim} apoi Sfinţilor Martiri, iar funCţia lui de abate

Abrlrlc Jillgrr i'ar la �IiIlH�kllil!l

nu-l împiedica 5:1 sl.lpravegheze personal aprovizionarea cu mâncare

pentru marile ocazii sau să scotoccască prin cufere şi dulapuri în

c;1utarea unor de mult uitate objets d 'arl care ar fi putut fi refolosite.

1n ciuda aerelor sale, Sugcr nu a pierdut niciodată contactul cu

"oamenii de rflOd" , pe care învăţase să-i cunoască aşa de bine în anii petrccuţi la 13erneval şi Towy, şi al c:1ror fel dc a gândi şi de a vorbi ÎI

schitează uneori cu mult talent. Parca-i auzim pe păzitorii de boi de

la cariera de lângă Pontoise cum se vaită că " n-au nimic de f.:leut " şi

pc muncitorii care " st:lll pe acolo şi pierd vremea " într-o zi când,

dup:l o ploaie torentiahl, o parte din cei veniti sa ajute la munCil ple­

caser,l. Aproape c;1 vedem I'fmjerul tâmp şi totuşi ironic al tăietorilor

de lemne din pădurea de la Rambouillet dmd marele 101' abate le

puoe o înrrebare pe care ei o consider:l stupidă: era nevoie de nişte

bârne dc o lungimc excepţional:l pentm acoperişul noii aripi de vest şi

nu se găseau pe nicăieri prin apropiere; " dar Într-o noapte, după ce

m;l întorceam de la slujb:l, am început 5.1 m:l g:ânclesc în pat că mă

voi duce eu însumi prin toate p:1durile de prin preajma

Usând în

seama altora orice altă treabă şi plecând cu noaptea-o cap, am dat

fuga împreună cu dulgherii, neuitând să iau şi masurătoarea pentru

bârne, în pădurea ce se cheam:l Iveline. Când am ajuns pe pământurile

noastre de pe valea rfiului Chevrcuse (

), i-am.chcmat pe toţi p.ldu­

mrii noştri, carc cunoaşte:lll la fel de bine şi celelalte păduri din jur, şi

i-atTI ccrcetat sub jlH<lmânt, înccrdnd să aflăm unde am fi putut găsi

lemn de o asemenea lungime, indiferent cu pretul cănli efort. LUCll1 la

care ci au zâmbit şi de care ar fi vrut chiar să râd:l dacă ar fi îndrăz­

nit; erau uimiti că nu ştiam că într-adevăr aşa ceva nu se găsea În

(oată zona. Dar noi, cu îndr:lzneala credinţei, am început să căutăm

prin păduri; şi, în primul ceas de căut;lri, am găsit un lemn de lungi­

mea necesară. Ce să mai spun ? Pe la nouă ceasuri, sau poate şi mai

printrc tufişuri, prin desişul pădurii şi prin mărăcinişuri,

am g;lsit douăsprezece asemenea lemne, exact câte aveam nevoie

E ceva cuceritor, Înduioşător chiar în imaginea acestui omulet m.ai

aproape de şaizeci de ani decât de cincizeci, care, preocupat de bfir-

devreme,

"

în imaginea acestui omulet m.ai aproape de şaizeci de ani decât de cincizeci, care, preocupat de
în imaginea acestui omulet m.ai aproape de şaizeci de ani decât de cincizeci, care, preocupat de

trluill lJallnfsnu

nde sale, nu poate să-şi afle somnul după slujb.l; care se gândeşte deoe!at.l Cii ar trebui să se ocupe el Însuşi de această problema; care

pleae<1 În grabă, cu noaptea-n cap, În fruntea dulgherilor, şi, cu m.l­ sunltorile necesare În buzunar, alea rg::l prin pădure " cu Îndnlzneala credinţei " şi obţine În cele din urma exact ceea ce dorea. Totuşi, 1;1- s5nd la o parte " orice interes de ordin uman " , aceast,1 intfunplare

m;1runtl ne ofer::l, poate, nlspunsul final la întrebarea noast

Inceput: de ce, spre deosebire de multi alti patroni ,li altelor, Suger S-;:I simţit obligat s;1 consemneze În scris ceea ce Înf::lptuise ? Dup;1 cllm am V{IZU[, unul din motivele sale era o anumită dorinţă de :lutojustificarc, accentuat.l probabil de faptul că, spre deosebire de preotii, principii şi carclinalii secolelor de mai r5rziu, el se simţea responsabil faţă de consiliul canonicilor şi faţă de ordinul său. Un al doilea motiv era, fără Îndoială, ceea ce noi am numit vanitatea sa personală şi institutională. Dar nici unul din aceste două impulsuri, oricflt de puternice ar fi fost, nu s-ar fi putut exprima dacă Suger nu m fi avut convingerea fermă, şi Îndreptăţită, că rolul său fusese complet diferit de cel al unui " patron al aI1elor " , care, pentru a cita definiţia din Dicţionaml Oxford, " favorizează, protejeaz.l sau binevoieşte s;1 slujească o persoană, o c<luz,1 sau o alt,I " . Un om care îşi ia dulgherii în pădure s;1 caute b5rne şi care alege personal copacii potriviţi, un om care se îngrijeşte ca noua S'l absidă s,l fie aliniară cum se cuvine faţă de vechea navă - cu ::Ijutorul " instru­

de la

mentelor geometrice şi aritmetice " - se înrudeşte mult mai mult cu arhitectul amator sau profesionist din Evul Mediu timpuriu - sau

chiar din vremea colonizării Americii - decât cu marii mecena din perioada goticului tflrziu sau din cea a Renaşterii, care obişnuiau să angajeze un arhitect-şef, Îi supelvizau planurile, apoi lăsau toate de­ taliile tehnice in seama lui. Dedicându-sc " trup şi suflet " înfăptuirilor sale mtistice, s-ar putea spune că Suger le înregistreaz.l nu atât în ca­ litatea cuiv<l care " favorizează, protejează sau binevoieşte să slujeas­

" , ci mai ales în aceea de conducator sau supraveghetor direct.

Alţii vor hot;lrî care este p;1I1ea lui de responsabilitate sau co-respon-

Ahattlt �uStr VC fa"�ril1t-Drllis

În proiectarea structurilor. Dar s-ar p:1rea că foarte puţine

lucruri s-au f:1cul f:1r:l măcar participarea sa activă. Î nseşi cuvintele

atest:1 faptul că el i-a ales şi i-a adus pc diferiţii meşteri, că a co­

mandat un mozaic pentru un loc unde, dup:1 părerea tuturor, nu era potrivit, că a proiectat iconografia ferestrelor, crucifixclor şi panouri­ lor de altar; dar, În acelaşi timp, o idee ca aceea de a transforma un vas roman de porfir Într-un vultur· (fig. 9) sugerează mai degrabă o fantezie de-a abatelui dedt o inovaţie a unui meşter orfevru. A fost oare Suger conştient de faptul că, adunând " artişti din toate p:lrţile reg:uului " , a inaugurat marea sinteză a tuturor stilurilor regio­ mile franceze, Gue, În Île-dc-Francc, zonă relativ sterilă pfln:1 atunci, ave;:l să dea ceea ce numim ast:lzi stilul gotic ? A b;:lnuit el oare că 1'0- zasa de pe fatada sa de vest - motiv apărut pentru prima dată În acest loc, după câte ştim - era una din cele mai mari inovaţii din is­ loria arhitecturii, ce avea să pună la Încercare inventivitatea multor maeştri, de la Bernard de Soissons şi prin:1 la Hugues Libergier? Ştia sau intuia oare c:1 entuziasmul său debordant pentru metafizica lu­ minii, aşa cum apare ea la Dionisie Pseudo-Areopagitul şi la Ioan Scotus Eriugena, îl plasase În avangarda unei mişcări intelectu::tle ce avea să se materializeze În teoriile proto-ştiinţifice ale lui Roger Grosseteste şi Roger Bacon, pe de o pmte, şi În platonismul creştin reprezentat de Guillaume d'Auvergne, Henei de Gand, Ulrieh de Strasbourg pân:1 la Marsilio Ficino şi Pica delia Mirandola, pe de "ltă parte ? Aceste Întreb:1ri vom fi nevoiţi să le lăsăm f:1ră nlspuns. Sigur este Însă că Suger er<l deplin conştient de diferenţa dintre stlUcturiic sale " moderne " (opus novum sau chiar modernum) şi vechea bazilic:l carolingiană (opus antiquum). Atâla vreme dt mai existau Ixl11i ale vechii construcţii, el ştia că ar trebui să armonizeze (adaptare el coaequare) lucrarea " modernă" cu cea " veche " . Şi era deplin conşti­ ent de calităţile estetice distinctive ale noului stil. l-a simţit şi ne face şi

abilitate

ale

ale noului stil. l-a simţit şi ne face şi abilitate ale .) Vas de porfir În

.) Vas de porfir În

form;i

de

Sugcr " , ;ICUIll 1:1 mm:cul l.uvru.

vultur,

cunoscut sub

În form;i de Sugcr " , ;ICUIll 1:1 mm:cul l.uvru. vultur, cunoscut sub numele de "

numele de

" Vulturul

lui

1:riuin lJmurfshu

pe noi să-i simţim măreţia atunci când spune despre noua sa absidă că " e înnobilată de frumuseţea lungimii şi a Iărgimii " ; a simţit şi verti­ calitatea-i avântată atunci când descrie nava centrală a absidei sale ca fiind " brusc ridicată ( repente) spre înălţimi " de coloanele ce o susţin; a simţit, de asemenea, şi transparenţa-i luminoasă când îşi de­ scrie biserica " sc;lldat:l în minunata lumin.l neîntreruptă a prealumi­ natelor ferestre " S-a spus despre Sugcr că e mai grcLi de închipuit ca figuf<1 indivi­

duală decât marii cardinali ai secolului al XVII-lea, al căror înaintaş cstc. Şi totuşi, pare că iese din paginile istoriei ca o figură surprinză­ tor de vie şi surprinzător de tipic franceză: un patriot înflăcărat şi un bun administrator, puţin retoric şi foartc Înamorat de mareţie, dar În acelaşi timp foalte pragmatic În problemele practice şi cumpătOlt în obiceiurile personale; muncitor şi tovarăş de nădejde, înzestrat cu o fire bună şi cu bon sens, vanitos, spiritual şi de o vioiciune nest.1.pânită. Î ntr-un secol neobişnuit de productiv În mOlterie de sfinţi şi eroi, Sugcr a excelat prin latura sa umană şi a avut pOlrte de moartea unui om de isprav.l, după o viaţă petrecută cu folos. Pe la sfârşitul lui 1 1 50 s-a îmbolnăvit de friguri, iar Înainte dc Crăciun nu mai era nici o spcmntă să se vindece. Cu efuziunea şi dramatismul specifice epocii, a cerut s,1 fie dus În mănăstire, unde, plângând, i-a implorat pe călu­ gări să-I iClte pentru toate ocaziile În care ar fi putut să-i nemulţu­ measc:l. Dar s-a rugat lui Dumnezeu să-I cruţe până la sfârşitul săr­ b;ltorilor, " pentru ca bucuria fraţilor s,l nu se transforme În mâhnire

din cauza lui " Şi această dorinţă Î-a fost Îndeplinit.

Suger a murit pe

13 iammrie 1 1 51, la o săptămflOă după Bobotează, ultima din sărbă­ torile Cr;lciunului. " Nu s-a cutremurat în faţa morţii - ne spune Guillaume - pentru d îşi Încheiase viaţa Înainte de a fi murit; se Îm­ păcase cu gândul mortii fiindcă se bucurase de viaţă. A plecat de bu­ n<'1voie pentru că ştia că lucruri şi mai bune ÎI aşteaptă dincolo şi nu considera c;1 un om cumsecade trebuie s;1 plece ca şi cum ar fi alun­ gat, dat la o parte în pofida voinţei sale. "

c;1 un om cumsecade trebuie s;1 plece ca şi cum ar fi alun­ gat, dat la
c;1 un om cumsecade trebuie s;1 plece ca şi cum ar fi alun­ gat, dat la

NOTE

1. eL Glaser, Hubert, Sugers VorsteJJutl8 van dargeot"ţineten Welt, "Historisches

Jahrbuch " , LXXX, 1961, pp. 93 şi urm.

Wilhelm von Saint-Denis. Ein llumanist aus dar

Umgebuug des Ahtas Sugar tlnd dle Krlse seiner Abtel van

"Hislorisches)ahrbuch " ; LXXXV, 1965, pp. 257 şi urm.

3. Î nsemnul feudal al abatiei de hl Saint-Denis, adoptat şi de regii Fr::antei În­

cepând din secolul al XII-lea. A fost purtat prima dată de Ludovic al VI-lea in 112-i,

ca urmare a anex�irii pnutului Vexin la Coroana Framei (cantii de Vexin erau apăr-J­ torii militari <Ii abatiei). 4. Acest manuscris ni operei lui Dionisie Pseudo-Areopagitul se află acum la Paris, la Bibliollu::quc Nationale, MS Grec. 437, vezi Perey Ernst Schramm şi

1151 bis 1 153.

2. cf.

Glaser,

Hubert,

Floremine MOtherich, Drmkmale der delllscben K6nige Ului Kaiser. Ein Bei/rag zlIr /lerrscbergescbicbte von Karl der Grossen bis Friedricb li, 768-1250, Mllnchen,

1962, p. 1 20. Pentru legenda Sfântului Dionisie, vezi S. j. Henri Moretus Plantin,

" Les passions du Saint Denys", in Mclanges o.fJerts au R. P. Ferdjnand Cava/kra,

215 şi urm., iar pentm identificare;!. sffintl1lui cu Areopagitul,

vezi Raymond j.O.P. Loenertz,

genese et son premier temo/n, �Analecta Bollandinna " , LXIX, 1 951, pp. 217 şi urm.

5. Numele 14I1ălui lui Suger, Helinnndus, al unui frale şi ni unei cumnate de-ale

lui - Rndulphus şi, respectiv, Emmelina - figurează in ne<:rologul abatiei. Un alt fr:.ue, Pierre, l-a insotit pe Suger in Germania in 1125. Unul din nepotii lui, Gerard,

pl;itell abaliei o dare anuală de 15 şilingi, 5 drept chirie iar 10 pentru motive ne­ cunoscute. Un alt nepot, Jean, a murit în timpul unei misiuni pe lângă Papa Eugeniu II, care i-a scris lui Suger o deosebit de cordială scrisoare de condoleante. Nici unul din exemplele mentionat(' nu pare �i fi fost rodul unor favoritisme.

Toulouse, 1948, pp.

w legende parisienne de S. Denys /'AreofJagile, sa

�i fi fost rodul unor favoritisme. Toulouse, 1948, pp. w legende parisienne de S. Denys /'AreofJagile,

Nlllt/ ct scl1slIsratio qlltlcdtll7l cst

Nlllt/ ct scl1slIsratio qlltlcdtll7l cst Ar�itedurfr goticfr şi gfrnbire scolasticfr

Ar�itedurfr goticfr şi gfrnbire scolasticfr

3ltn istoric va dori întotdeauna să-şi împartă materialul în "peri­

oade", pe care Dicţionarul Oxfo rd le defineşte frumos drept " seg­ mente izolate de istorie". Pentru a fi izolat, fiecare dintre aceste seg­ mente trebuie să aib:l o anumită unitate, iar dacă istoricul doreşte să verifice existenţa acestei unităţi, În loc să se mulţumească 5-0 POS­ ruleze, va fi nevoit 5;1 caute şi să descopere analogiile intrinseci între fenomene aparent la fel de disparate elim sunt artele, literatura, filo­ zofia, evenimentele sociale sau politice, mişcările religioase etc. Un asemenea efort, lăudabil şi chiar indispensabil în sine, a dus la ur­ mărirea unor para/ele, proces ale drui riscuri sunt foarte evidente. Neputând stăpâni decât un domeniu des[Ul de limitat, .Uunci când se aventurează ultra crepidam, oricine va fi constrâns să recurgă la o inform'lţie incompletă şi adeseori de mâna a doua. Puţini sunt cei care pot rezista tentaţiei de a ignora sali de a estompa liniile rebele paralelismului, iar paralelismul cel mai autentic nu poate fi pe deplin satisfăcător dacă nu reuşim să ne Închipuim cum a fost stabilit. Nu va

fi

de mirare, aşadar, dac;i o nouă tentativă, făni pretenţii, de a stabili

o

conexiune între arhitectura gotică şi SCOhlstică va fi primită cu sus­

piciune atât de către istoricii de artă, cât şi de către istoricii filozofiei'.

Totuşi, dacă lăsăm deocamdată la o parte toate analogiile intrin­ seci, constatăm că există Între scolastică şi arhitectura gotică o con­ cord.mţă pur factuală şi fOalte clară în spaţiu şi timp, concordanţă care nu poate fi rodul întâmplării şi care este atât de greu contestabi­ Iă, încât istoricii filozofiei medievale au fost nevoiţi, în afar.! oricărui alt considerent, să-şi umnjeze datele în perioade perfect identice cu cele pe care le descopereau, în domeniul lor, istoricii de artă.

care le descopereau, în domeniul lor, istoricii de artă. Renaşterii c<lrolingiene a artelor îi corespunde, în

Renaşterii c<lrolingiene a artelor îi corespunde, în filozofie, reîn­ noirea reprezentată de Ioan Scotus Eriugena (cca 810-877) - la fel de

Ertuill l-�mof!ilhL!

str.ilucitoare, de neaşteptat:i şi de plină de resurse care nu aveau să fie descoperite decât mult mai târziu. După aproximativ o sută de ani de căutări ce au marcat ambele domenii, În artă s-au manifestat varietatea şi confruntările stilistice din cadrul romanicului, care mer­ ge de la simplitatea plană a şcolii de la Hirsau· şi severimtea structu­ rală, specifică Normandiei şi Angliei, la hog:Wa protoclasicisffiului din sudul Frantei şi din Italia; iar În teologic şi filozofie se remarcă o multitudine ascm:imitoare de curente divergente, de la fideismul in­ transigent, reprezentat de Petrus Damiani, Manegoldus din Lauten­ bach şi, În cele din urmă, de Sfântul Bernard, şi rationalismul barbar reprezentat de Berengarius din Tours, Rosccllinus, până la protou­ manismul unui Hildehert din Lavardin, Marbode elin Rennes şi şcoala de la Chattres. Lanfrancus (t 1089) .şi Anselm du Bec <t 1 1 09) au f:lcut efolturi eroice de a aplana conflictul dintre mţiunc şi credinţă Înainte chiar ca principiile unei astfel de Împăcări să fi fost cercetate şi formulate. Cer­ cetarea .şi formularea lor a fost iniţiată de Gilbert ele la Porn�c <t 1 1 54) şi de AbeIard (t 1 1 42). Astfel că scolastica timpurie s-a născut În ace­ laşi moment şi în aceleaşi Împrejurări În care a apărut şi arhitectura gotică timpurie la abaţia Saint-Denis a abatelui Suger. Pentru că atât noul stil de gândire, cât şi noul stil de a construi ( opus Francige­ num) - deşi datorate "multor artişti de diferite naţii" , aşa cum spune Suger despre meşterii săi şi deşi au evoluat curând În adevărate mişcări internaţionale - au iradiat dintr-un teritoriu cuprins Într-un cerc În jurul Parisului, cu o rază de mai putin de o sută de mile. Şi au continuat să-şi aiba centrul În această zonă pentru Încă aproximativ un secol şi jumătate.

zonă pentru Încă aproximativ un secol şi jumătate. "' Î ntemei:Ită în 838, m:lmlstirea

"' Î ntemei:Ită în 838, m:lmlstirea benedictină

de la Hirsau - Monasterium Hirsall­

giense - a fost \1fla dintre cele mai vestile din Europa.

benedictină de la Hirsau - Monasterium Hirsall­ giense - a fost \1fla dintre cele mai vestile

ArI,ihrhtră goiic,i şi g,inhire l!itttllll!itirii

Se presupune că aici se ami ÎnccpU[uriie scolasticii clasice·, În zo­ rii secolului �1I XII-lea, exact În perioada În care şi sistemul gotic cla­ sic Îşi dcsăvârşca primele izbânzi, la Chartres şi Soissons; şi tot aici cele dou:1 domenii au ajuns În faza lor clasică sau de apogeu în tim­

pul domniei lui Ludovic cel

care s-au afirmat mari filozofi scolastici ca Alexander din Hales, Al­ bCI1 cel Mare, Guillaume d'Auvergne, Smntul Bonaventura şi Sfântul Toma d'Aquino, dar şi arhitecţi �Ii goticului clasic precum Jean le Loup, Jean d'Orbais··, Robert de Luzarches···, Jean de Chelles····, Hugues Libergicr"···· şi Picrre de Montereau······; iar trlsăturiie dis­ tinctive ale scolasticii clasice - în opo7.iţie cu scolastica timpurie - sunt frapant de asemănătoare cu cele ce caracterizează goticul clasic - în opoziţie cu goticul timpuriu.

Sfânt (1 226-1270). Aceasta este epoca în

S-a observat, pe bună dreptate, că însufleţirea delicată specifică fi­ gurilor gotice clasice de pe fatada de vest a catedralei din Chartres,

· I n arhiteclUr.'i, ca şi În filozofie, E. Panofsky distinge trei perioade, pe care le numC'şte early, bigh şi lale, şi pe care le-am tradus prin timpuriu, clasic şi târziu. ·*Jean d'Orhais, constructor francez din secolul al XIII-lea, idenlificaL Într-o in­ seriplie (acum dispărută) din labirintul catedralei din Reims ca fiind primul arhitect

:II acestui edificiu, autorul planului său de ansamblu şi

·"Robert de Luzarcbes, arhitect francez (Luzarchcs, ? - t Amiens, cca 1 223).

Dllp:i incendiul din 1 218, i-a revenit sarcina de a reconst!"Ui catedrala din Amiens; ii este atribuită prima campanie de lucrări la nava centrală şi fatadă.

, identificat Într-o

inscriptie sculplată la baza fal:ldei sudice a lr,mseplului catedr.liei Notre-Dame din Paris; ace:lst:1 :ltestă faptul că el a ridicat [ alada nordică a catedmlei şi a Început-o

pe ce

·····HIf8ues Libergier, arhitect fmncez <t 1263). Din 1 231 şi până la moarte a construit naV:1 şi fatad;! bisericii Saint-Nic.lise din Reims (acum distrusă). Piatra lui de mormânt se păstrează in catedmla din Reims (vezi fig. 1). ······Pierre de Montercau (sau de Montrcllil), arhitect fr.lnccz (t Paris, 1267).

Numele �iu c mentiomll la Saint-Denis, d:lr nu se ştie exact care a fost contributia sa hI ridicarea bisel·icii abaliei. Î n 1265 este menţionat ca şef de lucrări la Notre­ Dame din Paris, arribllindu-i-se constructia fatadei meridionale a transeprului.

1 corului, incepui În 1211.

···*Jean de Cb elles, constructor fmncez din secolul al XIII-le

sudică (în jur de 1250·1 260).

În 1211. ···*Jean de Cb elles, constructor fmncez din secolul al XIII-le sudică (în jur de
ce le deosebeşte de figurile din epoca romanică, reflectă o redeştep­ tare a interesului pentru

ce le deosebeşte de figurile din epoca romanică, reflectă o redeştep­ tare a interesului pentru psihologie, aflat în s[are latentă timp de mai multe secolel; dar acest tip de psihologie era Încă tributar dihotomiei biblice - şi augustiniene - Între "suflarea de viaţă" şi "ţărâna din pă­ mânt" (cc. Fac. 2, 7). Statuile aparţinând goticului clasic de la Reims

şi Amiens, Strasbourg şi Naumbourg - deşi cu mult mai fidele natu­

rii, chiar dacă Încă nu în aceeaşi măsur.l ca un portret -, precum şi or­ namentaţia florală şi animaHeră a goticului clasic - naturală, deşi nu

încă naturalistă - afirmă victoria aristotelismului. Sufletul omenesc, deşi recunoscut ca nemuritor, este considerat acum ca fiind principiul organizator şi unificator al trupului însuşi mai mult decât o substanţă independentă. Se consideră acum că o plantă există ca plantă şi nu ca o copie a ideii de plantă. Existenţa lui Dumnezeu putea fi demon­ strată mai degrab:1 prin creaţia Lui decât aprion

Şi în privinţa organizării formale, Sttmma din scolastica clasică difenl de enciclopediile şi !ibri Sententiarum din secolele al XI-lea şi

al XII-lea - mai puţin cuprinzătoare, mai puţin bine organizate, mult

mai puţin uniforme - în acelaşi fel în care stilul gotic clasic se deo­ sebeşte de stilurile precedente. De fapt, chiar cuvântul summa - fo­

cu titlul de "carte" de către jurişti - nu şi-a

schimbat înţelesul de "mic compendiu" (singulorum brevis compre­ hensio sau compendiosa collectio, aşa cum l-a definit Robert de Me­ lun în 1150) in cel de "prezentare exhaustivă şi sistematică " , din "su­ mar" în summa, aşa cum îl cunoaştem acum, decât abia în ultimul lustru al secolului al XII-lea1. Cel mai timpuriu şi bine dezvoltat spe­ cimen din soiul acesta nou , Summa Theologiae de Alexander din Hales, care, potrivit lui Roger Bacon, "cântărea atât cât poate duce un cal", a fost început în 1231, chiar În anul în care Pierre de Montereau

losit pentru pl;.i.ma oa

.i.

a Început construcţia noii nave a bisericii abaţiei de la SaÎnt-Denis. Cei cincizeci sau şaizeci de ani de după moaltea lui Ludovic cel Sfânt (t 1 270) - sau după cea a Sfântului Bonaventura ori a Sfântului Toma (t 1 274) - marchează ceea ce istoricii filozofiei au numit sfârşi­ tul scolasticii clasice şi ceea ce, pe de altă parte, istoricii de artă au

numit sfârşitul goticului clasic - faze în cadrul cărora diferitele evo­ luţii, oricât de importante,

numit sfârşitul goticului clasic - faze în cadrul cărora diferitele evo­ luţii, oricât de importante, nu contribuie încă la o schimbare funda­ ment'IIă de atitudine, ci se manifestă mai degrabă printr-o descom­ punere progresivă a sistemului existent. Atât în viaţa intelectuală, cât şi în cea mtistică - în muzică inclusiv, care a fost dominată, începând de pe la 1 170, de şcoala de la Notre-Dame din Paris - putem obser­ va o tendint.1 crescândă de descentralizare. Impulsurile creatoare au tins să se mute de la ceea ce fusese considerat centru spre ceea ce fusesc considerat periferie: spre sudul Franţei, Italia, ţările germanice şi Anglia, care, în secolul al XII-lea, se dovedise înclinat;1 spre o completă izolare". Se pOale observa o sdi.dere a increderii În suprema putere de sin­ teză a raţiunii, care triumfase o dată cu Toma d'Aquino, iar aceasta s-a concretizat intr-o redeşteptare - desigur, la un cu totul alt nivel - a curentelor reprimate în timpul perioadei clasice. Summa a fost din nou inlocuit;1 cu tipuri de prezenw.rc mai puţin sistematice şi mai pu­ ţin ambiţioase. Prescolastica augustiniană (afirmând, Între altele, in­ dependenţa voinţei fată de imelect) a revenit În fOrţă, opunându-se ideilor Sfântului Toma, iar doctrinele tomiste anti'lugustiniene au fost condamnate public la trei ani după momtea sa. În acelaşi fel, tipul " clasic" de catedrală a fost abandonat în favoarea unol' soluţii mai puţin bine sistematizate şi, Într-un fel, mai arhaice; iar În artele plasti­ ce putem observa redeşteptarea unei tendinte pregotice spre ab­ stract şi linear. Doctrinele scolasticii clasice fie s-au osificat în tradiţii de şcoală, fie au fost supuse vulgariz:1rii În tratate populare ca Somme-Ie-Roy (1279) sau 1esoreUo de Brunetto L'ltini, fie au fost supuse unor inter­ pretări rafinate, împinse până la limita capacit.1tii de întelegere. Nu degeaba cel mai mare reprezentant al acestei perioade, Dun� Scotus, care a murit în 1308, era supranumit DoctorSubtilis. În mod asemu.­ n:1tor, goticul clasic fie a devenit doctrinar (pentru a folosi expresi<l lui Dehio), fie a fost redus şi simplificat (în special În cadml ordine­ lor cerşetoare), fie a fost rafinat şi complicat, aş<l cum se poate ob-

ErlniupmlOfsh!l

selva la arcaturile în farm:1 de coarde de harm de la Strasbourg, în brodcria de piatr:1 de la Freiburg sau în reţelele fluide de la Hawton ori Lincoln. Dar o schimhare fundamentală nu s-a anunţat decât la sfflrşitul acestei perioade şi nu a devenit efectiv şi universal operan­ t:1 înainte de mijlocul secolului al XIV-lea; în istoria filozofici, data convenţional:1 pentru desprinderea de scolastica clasică este 1 340 - moment în care înv{lţ:1turilc lui William elin Ockham devenisen . 1 atflt cle populare, îndt s-a impus condamnarea lor. În acest timp, energiile scolasticii clasice - I{lsând la o parte şcoli­ le tomiste şi scotiste osificatc, care au continuat s:1 existe, tot aşa cl1In pictura academist:1 a supravieţuit şi supravieţuieşte încă după Manet - fie s-au canalizat în poezie, iar apoi în umanism, prin inter­ mediul lui Guida Cavalcanti, Dante şi Petrarca, fie în misticismul an­ tiraţion;:llist, prin intermediul lui Meister Eckhart şi al urmaşilor s,1i. hlr at1\[a vreme cât filozofia a continuat să se confunde cu scolastica, în sensul strict al cuvântului, ea a avut tendinţa de a deveni agnosti­ d. Cu excepţia averroiştilor - care, pe măsuf'J. trecerii timpului, au devenit o sect1 izolată -, acest lucru s-a petrecut în C'J.drul acelei puter­ nice mişcări pe care, cu drept cuvânt, ultimii scolastici au numit-o " modernă" şi care a început cu Peter Aureolus (cc:! 1280-1 323) şi CI ajuns la deplina maturitate cu William din Ockham (cca 1295-1349 sau 13'50): nominalismul critic (numit aşa în opoziţie cu nominalislTIul dogm�uic prescolastic legat de numele lui Roscellinus, dar în mod evident mort de aproape două sute de anO. Spre deosebire chiar şi de adepţii aristotelismului, nominaliştii neagă orice fel de existenţă rea­ lă universaliilor, pcntn! a o conferi numai particulariilor, astfel încftt coş­ marul scolasticii clasice - problema unui principium individuationis potrivit căruia Pisica Universală se materializează într-un număr infi­ nit de pisici particulare - s-a risipit complet. După cum spune Peter Aureolus, " orice lucnl este individual nUlJl.1i şi nUlJl.1i prin sine şi nu

prin altcev;l" (omnis res est se ipsa singttlaris el per nihil aliud).

Pe de altă parte, a reapărut veşnica dilemă a empirismului: de vreme ce calitatea de realitate apmţine exclusiv lucrurilor ce pot fi

'"

ArJlittdur;l golira şi gauoirt sroiltstit:1

aprofunchuc prin nolitia inluiliva, adică acclor lucruri percepute di­ rect de simţmi şi acelor dispoziţii sau procese psihologice (bucmie, tristete, dorintă) cunoscute direct prin experientă interioară, tot cc este real - adică universul obiectelor fizice şi universul proceselor psi­ hologice - nu poate fi niciodată raţional, în vreme ce tot ce este ra­ ţional - în speţă conceptele extr:'lsc din accste două universuri prin no­ tilia abstracliva - nu poate fi niciodatl real; astfel ci toate problemele metafizice şi teologice - inclusiv existen\<l lui Dumnezeu, nemurirea sufletului şi, în cel puţin un caz (Nicolaus din Autrccourt) chiar şi cauzalitatea - nu pot fi discutate decât în termeni de probabilitate". Numitorul comun al acestor noi curente este, desigur, subiectivis­ mul - subicctivismul estetic, în cazul poetului şi umanistului, subiec­ tivismul religios, în cazul misticului, subiectivismul epistemologic, în cazul nominalistului. De fapt, aceste două extreme, misticismul şi ra­ ţionalismul, nu sunt, întHIfl 'lflume sens, dedlt două aspecte opuse ale aceleiaşi .uitudini. Atât misticismul, cât şi I':.ltionalismul taie legă­ tura dintre raţiune şi credinţ;i. Dar misticismul - despăI1it mult mai categoric de scolastică în cadnll generaţiei lui Taulcr, Suso şi Jan van Ruysbl'oeck· decât pe timpul lui Meister Eckhart - procedează <lstfel pentru a salva integritatea sentimentului religios, în vreme ce nomi­ nalismul Încearc:l să apere integritatea gândirii raţionale şi a observa­ tiei empirice (William din Ockham acuză În mod explicit de " Îndrăz­ neahi" orice Încercare de a supune controlului teologic " logica, fizica şi gmmatica"). Atât misticismul, cât şi nominalismul trimit individul la resursele experienţei sensibile şi psihologice: intuitus este unul dintre ter­ menii favoriti şi conceptul central la Meister Eckhart, ca şi la William din Ockham. Dar, În timp ce misticul face apel la simturi pentru a-i furniza imagini vizuale şi stimuli cmoţionali, nominalistul se bazează

·]all Van Ruysbroeck, constructor fl�lmHnd (Bruxelles, cea 1400-1485). CapodoperJ. sa este turnul Primăriei din Bruxelles 0449-1455). i n 1459 a fost O\lmit

inspector al clădirilor din Brabant.

S9

'Erluin f.l:mpf,,;ftl!

pe ele ca pUltătoare ale realităţii; iar intuitus-ul misticului este focali­ zat asupra unei unităţi situate dincolo de Însăşi distinCţia dintre om şi Dumnezeu sau dintre Persoanele Treimii, În vreme ce intuilus-ul no­ minalistului se concentrează asupra diversităţii obiectelor particulare şi a proceselor psihologice. Atât misticismul, cât şi nominalismul sfârşcsc prin a aboli granit.a dintre finit şi infinit. Dar misticul tinde să caracterizeze ego-ul drept infinit, deoarece crede În contopirea sufle­ tului omenesc cu Dumnezeu, În vreme ce nominalistul tinde să carac­ terizeze lumea fizică drept infinită, deoarece nu vede nici o contr::l­ dicţie logică În ideea unui univers fizic infinit şi nu mai acceptă nici obiecţiile teologice Împotriva acestei concepţii. Nu trebuie să fie, deci, de mirare că şcoala nominalistă a secolului al XIV-lea a anticipat sis­ temul heliocentric al lui Copernic, analiza geometrică a lui Desc:utes şi mecanica lui Galilei şi Newton. În mod asemănător, goticul târziu a explodat Într-o varietate de stiluri ce reflectă toate aceste diferenţe regionale şi ideologice. Dar şi această diversitate e unit:i de un subiectivism care, în sfera vizualu­ lui, corespunde cu ceea ce se poate observa în viaţa intelectuală. Ex­ presia cea mai c<ll<lcteristică a acestui tip de subiectivism constă în apariţia interpret�irii perspectivei, care, începând cu Giouo şi Duccio, de pe la 1330-1340 a fost acceptati peste tot. În redefinirea suprafe­ ţei materiale a picturii şi desenului ca o proieqie plană imaterială, perspectiva - oricât de stângace la început - dă seamă nu numai de ce se vede, ci şi de cum anume se vede în anumite Împrejur'.iri. Ea înregistrează, pentru a folosi termenul lui William din Ockham, intui­ Ills-ul direct de la subiect 1<1 obiect, netezind astfel calea spre " natll­ ralismul" modern şi conferind expresiei vizuale calitatea de infinit; pentru ci punctul de fug.i al perspectivei poate fi definit numai ca " proiecţie a punctului în care se intersectează paralelele". E normal, prin urmare, să considerăm perspectiv.a drept o tehnică specific;i numai artelor bidimensionale. Totuşi, acest nou mod de a vedea - sau mai degrabă de a proiect'l În funCţie de Însuşi procesul vederii - urma sfl înnoiasca şi celelalte arte. Sculptorii şi arhiteqii în-

În funCţie de Însuşi procesul vederii - urma sfl înnoiasca şi celelalte arte. Sculptorii şi arhiteqii
cep şi ei să conceapă formele pe care le creează nu atât ca unităti izolate,

cep şi ei să conceapă formele pe care le creează nu atât ca unităti izolate, cât, m.li degrabă, ca un "spaţiu pictural" cu sens, deşi acest "spatiu pictural" se constituie În ochii privitorului fără aRi fi prezentat ÎntrRo proiectie prestabilită. Artele tridimensionale se constituie şi ele

in suport al unei experiente picturale. Acest lucru este valabil pentru

toată sculptura goticului târziu - chiar dacă principiul pictumlităţii nu ajunge atât de departe ca în portalul în formă de scenă de la ChampR 0101, proiectat de Claus Sluter·, sau ca în ceea ce se numeşte Schnit­ zallar (specific secolului al XV-lea) sau ca în acele figuri în trompe ['oeil care se uită în sus, spre o săgeată, ori în jos, de la înălţimea unui

balcon -, pentm arhitectura "petpendiculam" din Anglia şi pentru toate

noile tipuri de biselici-haIă·· şi de semib

Toate acestea nu sunt valabile doar pentru acele inovaţii despre care se po.ne spune că reflectă spiritul empiric şi " particularist" al nominalislTIului: peisajul şi interiorul, cu accente concomitentc asupra unor trăsături de gen, şi portretul complet autonom şi indivi­ duali7.at, reprezentânclu-I pe cel ce pozează, după expresia lui Peter Aureolus, ca fiind "ceva individual numai şi numai prin propriile cali­

tăţi şi prin nimic altceva", în timp ce imagini mai timpurii cu preten­

din ţările germank-e.

ţie

de portret se lTIulţumeau să suprapună o haecceit�·· scotistă pe

o

imagine încă stereotipă. Şi mai sunt valabile şi pentru acele noi

Andachtsbilder asociate În mod obişnuit cu misticismul: Pieta, Sfân­ tul Ioan la pieptul Domnului, Omul Durerii, Hristos la teascul de struguri etc. I n felul lor, asemenea "imagini ale aderării prin empa-

*C1alls Slllter, sculptor de origine olandez;,j 0340-1350 - t 140'5-1406). Lui i se datore:lză m:\i multc lucrări de 1:\ mănăstirea din Champmol, lân,g:l Dijon, Îme­ meiat;l În 1383 de către Philippe le l-I:mli (Filip Cutezătorul), duce de Burgundia, pentru :1 sluji dc necropolă lui şi descendentilor săi, "Biserica-haM este un tip de biseric:i cu mai multe n;Jve, toate de aceeaşi Înăltime, al c:ird interior e luminat doar de ferestrele colatemlelor.

fundamental 111 doctrinei lui Duns Scotus, desemnând actul ultim

cart.' determină forma speciei la singularilatca individului.

*"Termen

Erluin lJ.llIuf5AII

ti c", cum ar putea fi parafrazat termenul, nu sunt cu nimic mai putin "naturaliste" - uneori chiar Înfior:.itor de " naturaliste" - decflt portre­ tele, peisajele şi interioarele deja menţionate; iar În vreme ce pOitrete­ le, peisajelc şi interioarele creează impresia infinitului făcflOdu-l con­ ştient pc privi(()r de nesffirşita diversita[C şi de lipsa de hotar a creaţiei lui Dumnezeu, aşa-numitele Andachtsbilder crcează impresia infinitu­ lui Îngăduindu-i privitorului s.i-şi cufunde fiinţa în ncsfârşirea Crea­

O dat,i în plus, nominalismul şi misticismul se dove­

torului Însuşi.

elesc a fi les extremes qui se IOltchent. Se poate vedea cu uşurinţă că aceste tendinţe aparent ireconciliabile se pot Întrepătrunde în diver­ se feluri În secolul al XIV-lea, pentru a fuziona, În cele din urmă, În­ tr-un moment glorios, În pictUf<1 marilor flamanzi, <1Ş,1 cum 'IU fuzio­ nat şi În filozofia marelui lor admirator, Nicolaus Cusanus, care a murit în acelaşi an (464) cu Roger van der Weyden.

a murit în acelaşi an (464) cu Roger van der Weyden. 11 În timpul fazei "

11

În timpul fazei " acute" a acestei dezvoltări uimitor de sincrone,

adică in perioada situată aproximativ Între 1130- 1 140 şi 1270, se poa­ te obselva, după p,irerea mea, o legătur.:i Între stilul gotic şi scolasti­ că, legătură ce depăşeşte un simplu paralelism, fiind În 'lCelaşi timp mai general:1 decflt influenţele individuale - impOltante, desigur ­ exercitate inevitabil de gânditorii erudiţi asupra pictorilor, sculptori­ lor sau arhitecţilor. Spre deosebire de simplul paralelism, conexiu­ nea la care mă reftr constă Într-o relaţie autentică de la cauză la efect; dar, spre deosebire de o influenţi individuală, această relaţie GlUz:i-efect se manifestă mai degrabă prin difuziune decât prin im­ pact direct. Se manifestă prin r.lspândirea a ceea ce s-ar putea numi, în lipsa unui termen mai bun, o obişnuinţă mentală - reducând acest

clişeu uzat la sensul scolastic strict de " principiu care guvernează ac­

tul", principium imporlans ordinem aei actum7•

Astfel de obişnuinţe mentale acţionează în toate formele de civili­ zaţie. Din toate scrierile moderne asupra istoriei răzbate ideea de

6 2

ArI,ilrehlră yoticii şi g:hll'l-irr 5colmdirit

evoluţie (o problemă a cărei devenire merită studiată mai mult decflt s-a [;lcut pfln:l În prezent şi care pare a intra acum Într-o faz.1 critică); iar noi, cu toţii, în lipsa unor cunoştinţe solide de biochimie sau psiha­ naliz:1, vorbim cu mare uşurinţ;1 despre carenţe de vitamine, alergii, fixaţii materne şi complexe de inferioritate. Este uneori dificil, dacă nu chiar imposibil, s:1 deosebim un sistem formativ cle obişnuinţe dintre multe altele şi s:1 ne imaginăm canalele lui de transmisie. Cu toate acestea, perioada cuprins;1 cam intre 1 1 30- 1 1 40 şi 1 270 şi teritoriul de " o sut:1 de mile În jurul Parisului" consti­ tuie o excepţie. În acest spaţiu restrâns scolastica a ajuns să deţină monopolul eclucaţit:i. Din ce În ce mai mult, educatia intelectuală s-a mutat din aşcz.;1mintcle monastice în institutii mai mult urbane dedt rurale, mai mult cosmopolite c1ecftt regionale şi, într-un fel, numai pe jum:1tatc ecJeziastice: În şcolile de pe IflOg:1 catedrale, în universit;1ţi

şi in studia aparţinând noilor ordine ale cerşetorilor - aproape toate produse ale secolului al XIII-lea -, ai căror membri au jucat un rol din ce În ce mai important chiar în cadrul universităţilor. Iar În vreme ce mişcarea scolastică, pregătită de Învăţfltura benedictină şi iniţiată de Lanfranc şi �nsehn du Bec, era dus:1 mai departe şi ajunge'l la apogeu datorită dominicanilor şi franciscanilor, stilul gotic, pregătit În mănăstiriie bencdictine şi iniţi.1t de Suger de la Saint-Denis, atinge" maxima Înflorire in marile biserici on1şeneşti. Este semnificativ faptul că, În epoca romanică, cele mai mari nume din istoria arhitecturii aparţin mănăstirilor benedictine, in timpul goticului clasic - cate­ dralelor, iar În timpul goticului tftrziu - bisericilor parohiale. E puţin probabil ca meştcrii ce au Înălţat structurile gotice să-i fi citit pc Gilbert de la Porf(,�e sau pe Toma d'Aquino în original. Dar primeau influenţa punctului de vedere scolastic În nenllmămte alte feluri, nem�lipunând la socoteală faptul că Îns,1şi natum muncii lor Îi f<1cea s;1 fie strflOs legaţi de cei ce elaborali programele liturgice şi iconogmfice. Mcrseser-J. Ia şcoală, ascultaseră predici, putuser-J. lua partc la acele disptttationes de quodlibet care, Întrucât puneau În dis­ cutie: absolut toate problemele de actualitate, se transformaseră În

'Erillin P:nUlf6h�

evenimente sociale foarle 'lsemănătol.lre cu spectacolele de operă, concertele sau conferinţele din zilele noastre". Se creau astfel nume­

roase ocazii de a stabili relaţii directe cu învăţaţii vremii. Însuşi fap­ tul d nici ştiinţele naturale, nici cele umaniste, ba nici chiar matema­ tica nu îşi elaboraseră metode şi terminologii specifice şi încifrate p;lstra întreaga cunoaştere umană la îndemâna unui intelect obişnuit

şi nespecializat. Şi, lucru poate mai important decât oricare altul, în­

treg sistemul social se îndrepta rapid spre un profesionalism de tip

urban carc, nefiind înd încorsetat în structura rigidă a ghildelor sau

a Bauhiitten (asociaţii ale zidarilor), constituia un teren unde preotul