Rezumat Vlad Marian

1
UNIVERSITATEA BUCURETI
FACULTATEA DE TEOLOGIE JUSTINIAN PATRIARHUL

Statutul canonico-juridic al patriarhiei ecumenice.
Perspectiva istorico-ecleziologico-canonica
REZUMAT

Coordonator tiin#ific:
Prof. Univ. Dr. Pr. Vasile Rduc

Doctorand:
Prep. univ. protos. Maxim (Marian)Vlad

Bucureti
2010
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
2
CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................................................
1. ELEMENTE DE ECLEZIOLOGIE CANONIC#-ORTODOX#.......................................................
1.2. Euharistia i Biserica.............................................................................................................................
1.3. Euharistia i Episcopul ..........................................................................................................................
1.4. Sfnta Euharistie, Episcopul i catolicitatea (universalitatea) Bisericii locale
1.5.Raportul dintre treptele harice i ierarhia jurisdic!ional$...................................................................
1.5.1. Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Institu!ia sinodalit$!ii i evolu!ia ei .....................................
2. ORGANIZAREA ECLEZIAL# N PRIMELE IV SECOLE...........Error! Bookmark not defined.
2.1. Biserica din Ierusalim.........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.2. Bisericile din jurul Ierusalimului...........................................................................................................
2.3. Bisericile din lumea p$gn$...............................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.1. Biserica din Antiohia...................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.2. Bisericile din Asia........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.3. Bisericile europene - A dou$ c$l$torie misionar$ ....................Error! Bookmark not defined.
2.3.4 Biserica din Efes...........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.5 Biserica din Roma........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.6. Biserica din Alexandria..................................................................Error! Bookmark not defined.
2.4. Arealul misionar al celor 12 Apostoli. Succesiunea apostolic$. Apostolicitatea i unitatea bisericilor
locale..........................................................................................................Error! Bookmark not defined.
3. EVOLU&IA FORMELOR DE ORGANIZARE ECLEZIAL#........Error! Bookmark not defined.
3.1. De la parohia episcopala la parohia prezbiterial$ ...........................Error! Bookmark not defined.
3.2. Parohia horepiscopal$.......................................................................Error! Bookmark not defined.
3.3. Organizarea mitropolitan$ i exarhal$.............................................Error! Bookmark not defined.
3.3.1. Drepturile i ndatoririle Mitropoli!ilor i Exarhilor .................Error! Bookmark not defined.
3
4. CONSTANTINOPOLUL - NOUL CENTRU BISERICESC AL LUMII CRETINE..........Error!
Bookmark not defined.
4.1. Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) .............................................Error! Bookmark not defined.
4.2. Constantinopolul Noua Rom$........................................................Error! Bookmark not defined.
4.3. Statutul Episcopului capitalei............................................................Error! Bookmark not defined.
4.4. Tradi!ia apostolicit$!ii Bizan!ului (Constantinopolului) i legenda Apostolului Andrei.........Error!
Bookmark not defined.
4.5. Episcopii Constantinopolului ntre sinodul nti ecumenic de la Niceea i cel de-al doilea ecumenic
de la Constantinopol. ncerc$ri timide de extindere a jurisdic!iei.........Error! Bookmark not defined.
4.5.1. Eusebiu..........................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.2. Macedoniu....................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.3. Eudoxiu.........................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.4. Demofil-Evagrie.............................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.5. Grigorie de Nazianz.......................................................................Error! Bookmark not defined.
5. PRIMATUL EPISCOPULUI DE CONSTANTINOPOL.................Error! Bookmark not defined.
5. 1. Al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol .............................Error! Bookmark not defined.
5.2. Opera canonic$ a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined.
5.3. Primatul n ac!iune.............................................................................Error! Bookmark not defined.
5.4. Iliria Orientala.....................................................................................Error! Bookmark not defined.
5.5. nt$rirea jurisdic!iei asupra Exarhatelor...........................................Error! Bookmark not defined.
6. SINODUL PATRU ECUMENIC DE LA CALCEDON I APARITIA INSTITUTIEI
PATRIARHATULUI ..................................................................................Error! Bookmark not defined.
6.1. Cauzele convoc$rii Sinodului.............................................................Error! Bookmark not defined.
6.2. Convocarea Sinodului........................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3. Opera canonic$ a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.1. Canoanele 9 i 17........................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.2. Canonitii bizantini .....................................................................Error! Bookmark not defined.
4
6.3.3. Legisla!ia imperial$.....................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.4. Istoricii i canonitii moderni.....................................................Error! Bookmark not defined.
6.4. Canonul 28..........................................................................................Error! Bookmark not defined.
6.4.1. Alc$tuirea i sensul canonului........................................................Error! Bookmark not defined.
6.5. Teoria Pentarhiei Patriarhilor...........................................................Error! Bookmark not defined.
7. STATUTUL PATRIARHATULUI ECUMENIC POTRIVIT LEGISLA&IEI NOMOCANONICE
ORTODOXE................................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.1. Legile civile.........................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.2. Stavropighiile......................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.3. Titulatura. Demnit$!ile i privilegiile................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.1. Alegerea patriarhilor.....................................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.2. Oficiile ecleziastice patriarhale......................................................Error! Bookmark not defined.
8. RETROSPECTIV# DIACRONIC# SINTETIC# ASUPRA PATRIARHIEI ECUMENICE I A
PATRIARHULUI EI, DE LA SINODUL IV PN# AST#ZI ...........Error! Bookmark not defined.
8.1. De la al patrulea sinod ecumenic pn$ n 1453...............................Error! Bookmark not defined.
8.1.1. Schisma celor dou$ Biserici (1054)............................................Error! Bookmark not defined.
8.1.2. Un caz inedit Patriarhatul Ecumenic de la Niceea..........................Error! Bookmark not defined.
8.2. Din 1453 pn$ n secolul al 19-lea....................................................Error! Bookmark not defined.
8.2.1. Istoria reedin!ei patriarhale sub st$pnire turc$..........................Error! Bookmark not defined.
8.3. Din secolul al 19-lea pn$ n secolul 21............................................Error! Bookmark not defined.
8.3.1. Secolul 19......................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2. Secolul 20....................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2.1. Patriarhul Meletie IV..........................................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2.2. Papa Eftimie i Biserica Ortodoxa Turc$...........................Error! Bookmark not defined.
8.3.2.3. Patriarhul Ecumenic Grigorie VII.......................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2.4. Patriarhul Ecumenic Constantin VI ...................................Error! Bookmark not defined.
8.4. Patriarhia Ecumenic$ i jurisdic!ia asupra Muntelui Athos............Error! Bookmark not defined.
5
8.5. Filetismul ............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.6. Diaspora..............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.7. Organizarea contemporan$ a Institu!iei Patriarhiei Ecumenice....Error! Bookmark not defined.
8.7.1. Patriarhul Ecumenic Atenagora.................................................Error! Bookmark not defined.
8.7.2. Patriarhul Ecumenic Dimitrie I...................................................Error! Bookmark not defined.
8.7.3. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ............................................Error! Bookmark not defined.
8.8. Patriarhia Ecumenic$ n Uniunea European$ ..................................Error! Bookmark not defined.
8.8.1. Biroul Patriarhiei Ecumenice de pe lng$ Uniunea European$Error! Bookmark not defined.
8.8.2. Patriarhatul ecumenic-Turcia: o nou$ perspectiv$..................Error! Bookmark not defined.
8.8.3. Biserica patriarhala din Constantinopol purt$toare nc$ de la origini a unei contiin!e
suprana!ionale......................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.8.4. Preten!iile canonice prejurisdic!ionale ale Patriarhatului de ConstantinopolError! Bookmark
not defined.
8.8.5. Problema jurisdic!iei canonice n Europa unit$........................Error! Bookmark not defined.
8.8.6. Nou$ perspectiv$ asupra Mitropoliilor Noilor Teritorii ...........Error! Bookmark not defined.
8.8.7. Problema diasporei ortodoxe europene...................................Error! Bookmark not defined.
8.8.8. Formule ecleziastice propuse pentru o nou$ configurare a statutului juridic al Patriarhatului
Ecumenic...............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.8.9. Articularea jursdic!ional$ patriarhal$ n Europa unit$.............Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ................................................................................................Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................... 39
6

Biserica a fost fondata in momentul in care Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos s-a intrupat
facandu-se om si unind in persoana sa divinul cu umanul. Acest moment face din Biserica o
realitate ireversibil noua pentru evolutia umanitatii, care avanseaza catre finalul istoriei sale prin
Biserica si in Biserica lui Hristos.
Mai precis, Biserica a fost fondata pe pamant in momentul in care Domnul i-a chemat in
jurul Sau pe cei Doisprezece si a constituit nucleul Bisericii vizibile. Adresandu-se apostolilor in
ziua Invierii, cand El li s-a aratat pentru intaia oara, Iisus Hristos le-a spus: ,,Asa cum M-a trimis
pe mineTatal, asa va trimit si Eu pe voi(...)Celor carora le iertati pacatele, le vor fi iertate. Celor
carora nu le iertati pacatele, nu le vor fi iertate. Salutandu-si discipolii inainte de Inaltare, nu
numai ca le-a poruncit sa predice tuturor natiunilor si sa le boteze, dar i-a si asigurat ca va fi cu ei
pana la sfarsitul lumii, aluzie clara la faptul ca misiunea ce le-a fost incredintata si autoritatea ce
le-a fost data ramane in cadrul Bisericii.
Cat au fost in viata Apostolii, martori iluminati ai lui Dumnezeu, precum si mandatari
directi ai lui Iisus Hristos, au exersat aceasta putere spirituala, sfintind prin puterea lor, sau prin
colaboratorii lor, mai intai presbiteri si diaconi, apoi episcopi. Dupa moartea Apostolilor, cea mai
inalta slujire in Biserica a fost detinuta de episcopi.
Prin sensul si originea sa, slujirea episcopala este legata de comunitatea locala. Episcopul
nu este un apostol, ci un conducator ce a primit din partea apostolilor harul de a prezida si
indruma comunitatea. Sarcina sa esentiala nu este de ordin misionar, ca cea a apostolilor, ci
sacramentala si pastorala. Va rog, incercati sa faceti totul intr-o armonie sfanta, sub
conducerea episcopului, care este in locul lui Dumnezeu, scria in anul 100 Ignatie al
Antiohiei catre magnezieni.
Episcopul, icoana lui Dumnezeu, reprezentantul lui Iisus Hristos in Biserica locala,
asezat pe locul lui Hristos de catre apostoli si mai tarziu de colaboratorii acestora, prezideaza
adunarea de cult si mai ales pe cea euharistica, si conduce Biserica ce i-a fost incredintata.
Biserica primara a vazut in episcop martorul vietii ecleziale fondata pe Sfintele Taine, succesorul
Apostolilor, reprezentantul lui Dumnezeu care se arata si care salveaza.
7
In Biserica locala, episcopul tine, in mod incontestabil, loc de conducator. Acolo unde
este prezent episcopul, acolo sa fie comunitatea, asa cum acolo unde este Iisus Hristos, acolo se
afla Biserica catolica.
Conducatorul Bisericii este Intemeietorul sau sfant, Iisus Hristos. Insa intr-o perspectiva
teologica care se justifica, episcopul care il reprezinta si sta pe locul lui Iisus Hristos este si el
considerat conducatorul Bisericii locale. Deoarece cel pe care seful unei case il trimite sa aiba
grija de casa lui, trebuie sa il primim ca pe cel care l-a trimis.
In Biserica nu exista autoritate mai mare decat cea a episcopului, iar aceasta autoritate
este considerata in si nu deasupra Bisericii. Episcopul este centrul si capul unic al Bisericii
locale care ii este supusa. Este conducatorul Bisericii lui Dumnezeu intr-un loc anume, pentru o
anumita comunitate umana si un anumit numar de suflete ce ii sunt incredintate. Isi exercita
opera pastorala si prezideaza adunarea de cult si tainele in Biserica locala care i-a fost
incredintata, si care reprezinta pentru el, in spatiu si in timp, intruparea Bisericii lui Dumnezeu.
Unitatea organica a episcopului si a Bisericii locale, traita in Euharistie sub forma capului
si a corpului, face din episcop purtatorul acestei unitati. Biserica primara avea constiinta
profunda. Sfantul Ignatie, reprezentat de episcopul din Tralles, Polybius, vedea Biserica locala in
totalitatea ei. Stiu ca aveti sentimente curate, de o netagaduita rabdare, nu doar prin uz, ci si
prin natura, cum a declarat episcopul dumneavoastra Polybius, care a venit la Smirna din vointa
lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos. Astfel, s-a bucurat impreuna cu mine de faptul ca sunt intr-o
fiinta cu Iisus Hristos, astfel incat pot contempla in el intreaga voastra comunitate. El mi-a
demonstrate bunavointa voastra, si am sarbatorit faptul ca v-am regasit, asa cum am aflat,
imitatori ai lui Dumnezeu.
Inca de la inceputul celui de-al doilea secol, conform marturiei lui Ignatie din Antiohia,
se constientizase faptul ca episcopii, stabiliti pana la marginile pamantului, reprezinta gandirea
lui Iisus Hristos.
Acest lucru este important mai ales pentru unitatea Bisericii pe intreg pamantul locuit.
Unitatea se reflecta in cele din urma prin institutia Sinoadelor, si mai ales prin Sinoadele
ecumenice in care se manifesta ordinea autoritatii si se exprima credinta Bisericii. Dar in lumina
studiului teologic al Sfantului Ignatie, conform careia Hristos se arata in unitatea fiecarei
8
Biserici, unitatea insasi a Bisericilor stabilite pana la marginea pamantului nu poate avea alt sens
decat unitatea sacramentala. Fiind dat, potrivit teologiei Sf Ignatie, ca fiecare episcop sa fie unit
si prezent ca si corpul lui Hristos fata de Biserica ce i-a fost incredintata, toti episcopii ce se
indreapta spre acelasi centru sunt toti in acelasi Iisus Hristos. Astfel, unitatea ecumenica nu
reiese si nu se realizeaza dintr-o complementaritate a partilor, sau dintr-o majoritate
democratica a persoanelor, ci din coincidenta si identificarea reciproca a Bisericilor locale in
acelasi centru, adica in gandirea lui Iisus Hristos.
Sfantul Ciprian exprima o conceptie asemanatoare. In acord cu intreaga traditie
anterioara, considera ca episcopul este centrul unitatii Bisericii. In unitatea Bisericii locale
integrate episcopului se vede fundamentul unitatii acesteia. Conform teoriei Sfantului Ciprian
despre unitatea Bisericii fiecare episcop participa la aceeasi autoritate, la aceeasi institutie
episcopala, nu ca parte intr-un tot, ci ca o expresie a acestui intreg. Fiecare episcop in persoana
este succesorul apostolilor, si nu doar fiecare episcop care are originea de la apostoli este
succesorul lor, ci toti episcopii numiti in mod canonic sunt succesorii apostolilor.
Aceasta conceptie despre unitate in identitate, in timpul primelor trei secole, continua sa
formeze constiinta conform careia toate Bisericile sunt ecumenice. In ce fel aceasta identitate a
Bisericilor intre ele se bazeaza pe acelasi centru, adica pe gandirea lui Iisus Hristos?
a) Se considera insispensabila coincidenta temporala sau istorica a Bisericilor locale cu
trecutul, si mai ales cu originile apostolice. Aceasta dimensiune a continuitatii era atat de
puternica in cosntiinta Bisericii in primele trei secole, incat termenii o Biserica si Biserica
primara se explicau reciproc.
b) Se considera de asemenea indispensabila verificarea etnogeografica, a identitatii
Bisericii in aceeasi credinta si viata, in gandirea lui Iisus Hristos. Adica fiecare Biserica, pentru
a fi ortodoxa, trebuia sa se identifice cu celelalte si sa traiasca in deplina comuniune cu ele.
Necesitatea acestei verificari va concepe si consolida institutia sinodala, al carei continut profund
in primele trei secole este adus la lumina de fraza Sfantului Ignatie: Episcopii numiti pe intregul
pamant sunt gandul lui Iisus Hristos. Totusi, aceasta dimensiune a ortodoxiei geografice sau
spatiale nu era suficienta pentru a asigura unitatea Bisericii ortodoxe in lumea intreaga. In ceea
ce priveste sensul si importanta, Biserica ramanea sub dependenta absoluta a primei dimensiuni,
9
adica a inradacinarii temporale in Biserica primara, precum si verificarea faptului daca fiecare
Biserica se identifica foarte bine cu Biserica apostolica.
Insa nici dimensiunile geografica si spatiala ale Bisericii ortodoxe, nici raportul
temporal care o leaga de fundamentul primar din trecut, nu erau de ajuns pentru a verifica
coincidenta Bisericilor in gandirea lui Iisus Hristos, fara interventia unui al treilea element al
ortodoxiei: harul si sfintenia. Este remarcabil faptul ca recursul la memoria istorica a Bisericii si
la intalnirea comuna dintre Bisericile lumii se facea prin persoana episcopilor, care erau pastorii
responsabili ai Bisericilor locale. Insa recursul si intalnirea isi aveau sursa si in principiul
ecleziologic al institutiei episcopale, a harului episcopal, a autoritatii episcopale, stabilite in mod
sfant si apostolic in cadrul Bisericii.
Pe de o parte, recursul la trecut se facea prin redactarea listelor episcopale locale, liste
bine cunoscute si aflate in folosinta, ce puneau in evidenta continuitatea neintrerupta a
episcopilor fiecarei Biserici cu unul sau mai multi apostoli. Pe de alta parte, intalnirea reciproca
dintre Bisericile locale se realizeaza prin sinodul episcopilor.
Verificarea ortodoxiei Bisericii este legata in mod organic si indisolubil de unitatea
sacramentala a sfintei Euharistii, din momentul in care harisma veritatis detinuta de Biserica este
daruita prin hirotonia in cadrul Euharistiei, sacerdotiului.
Ori, daca toate Bisericile locale reprezinta Biserica in intregime, prin prezenta reala a lui
Hristos in sfanta Euharistie, si daca toti episcopii au primit aceeasi autoritate spirituala prin
comuniunea sacramentala canonica, cum se explica existenta intaietatilor(primatiilor)?
Am mentionat faptul ca fiecare Biserica locala era constienta de plenitudinea sa. Insa
aceasta constiinta nu o izola de identitatea comuna care o unea cu toate celelalte Biserici.
Plenitudinea nu este un bun propriu, ci un dar al maretiei lui Dumnezeu. Toate Bisericile locale
din lume traiau aceeasi realitate prin sfanta Euharistie. Bisericile erau prin Euharistie martore ale
unitatii Bisericii lui Dumnezeu in adevarata credinta, in numele adevarului lui Hristos. Toate
Bisericile locale, traind aceeasi realitate, trebuie sa aiba aceeasi marturie de fidelitate fata de
adevarul revelat, adica Sfanta Scriptura si Traditia apostolica. Ceea ce in limbaj ecleziologic
numim succesiune apostolica implica nu numai succesiunea de persoane, dar si continuitatea
10
neintrerupta a unui adevar eclezial intotdeauna identic cu el insusi, asa cum este perceput,
marturisit si propovaduit prin succesiune si traditie.
Succesiunea apostolica trebuie sa fie inteleasa cu dubla semnificatie: ca o succesiune de
persoane in cadrul institutiei episcopale si ca o succesiune de credinta, de traditie si de
invatatura. De aceea legatura directa cu epoca apostolica nu era privilegiul tuturor Bisericilor
locale. Deoarece multe dintre ele nu puteau demonstra continuitatea directa si neintrerupta a
episcopilor lor din timpuri apostolice, din momentul in care au cunoscut crestinismul nu printr-
un apostol, ci prin actiunea misionara a unei Biserici locale. Ori, apostolicitatea Bisericilor astfel
instituite nu a fost nicioadata contestata, tocmai pentru ca notiunea de succesiune a cuprins in
sine si exactitatea (regula) credintei si a adevarului pe care aceste Biserici le primisera de la
Biserica Mama si pe care le-a pastrat intacte de-a lungul secolelor, simultan cu harisma
adevarului si a credintei provenind de la preotie si transmise prin ea.
Insa reiese de la sine faptul ca marturia Bisericilor locale direct implicate era mai
credibila decat marturia celorlalte Biserici, legate indirect de epoca Apostolilor, prin Biserica
Mama de care depindeau. Faptul ca orice marturie a unei Biserici locale era judecata in functie
de raportul sau cu traditia Apostolilor privilegiaza locul Bisericilor apostolice, care puteau sa
demonstreze fidelitatea marturiei lor fata de aceasta traditie. Atat timp cat Biserica nu trebuia sa
rezolve problemele legate de credinta, fiecare Biserica locala se straduia sa traiasca prin ea
insasi, in acord cu traditia apostolica.
Identitatea Bisericilor locale cu privire la aceasta traditiei garanta unitatea in aceeasi
credinta dreapta. Astfel, Bisericile locale care nu aveau origine apostolica directa, au recurs la
Biserica Mama pentru toate problemele importante ce le priveau. Relatiile spirituale dintre
Biserica Mama si Biserica Fiica nu puneau sub semnul intrebarii plenitudinea celei din urma,
pe care doreau sa o pastreze. Problema pe care o Biserica locala nu o putea rezolva, era si o
problema a Bisericii lui Dumnezeu. Punand la dispozitie propria marturie, Bisericile apostolice
ofereau celorlalte Biserici aflate in dificultate rodul experientei lor. Iar marturia lor era mai
credibila decat a tuturor celorlalte, din cauza relatiei directe a acestor Biserici cu timpurile
apostolice.
11
Primatul inseamna mai intai marturia privilegiata a Bisericii Mama, manifestat in amplele
adunari ale episcopilor, adica in cadrul sinoadelor, prin intermediul propriului sau episcop , in
persoana caruia Biserica primea onoarea cuvenita. La inceput, sinoadele se reuneau in mod
exceptional, pentru a rezolva probleme de interes general. Din aceasta cauza, in ciuda
contributiilor importante pe care l-au adus pentru manifestarea primatului, sinoadele nu pot fi
considerate drept factor unic si decisiv al genezei acestuia. Alti factori, au jucat un rol decisiv
precum apostolicitatea Scaunelor, importanta politica a oraselor, extinderea activitatii misionare,
sau o autoritate Bisericeasca universala.
Insa, primatul s-a manifestat mai intai si mai ales in cadrul sinoadelor locale, prezidate
de obicei de episcopii Bisericilor Mama. Reuniunea in acelasi loc a episcopilor vecini, cu ocazia
sfintirii unui episcop pentru un loc vacant, a favorizat cu siguranta primatul. Aceste adunari de
episcopi, ce aveau ca scop si pastrarea unitatii Bisericii prin confirmarea comuniunii
episcopatului in care intra noul episcop, au contribuit la impunerea primatului, deoarece
episcopul ce conducea sfintirea apartinea Bisericii Mama. Sfintirea unui episcop se celebra de
obicei inainte de partea propriu-zis mistica a sfintei euharistii. Dupa consacrare, unul dintre
episcopi aseza darurile de paine si vin in mainile celui hirotonisit,care prezida in continuare
euharistia. Aducerea jertfei de mainile celui hirotonit semnifica faptul ca nu numai Biserica
locala este constienta ca, prin episcopul sau, isi atinge plenitudinea, dar si faptul ca noul episcop
se afla in comuniune cu ceilalti episcopi. Sunt astfel confirmate, prin validitatea oferita de
Euharistie, apostolicitatea Bisericii locale si comuniunea cu celelalte Biserici.
In timp ce in interiorul sinoadelor locale, primatul avea mai degraba un caracter de
prezidenta, prin sfintirea episcopala acesta se impletea mai profund cu practica si constiinta
Bisericii. Intrepatrunderea onoarei conducerii in cadrul sinoadelor, cu prezenta si participarea
activa la hirotonia altor episcopi, a fost intr-o oarecare masura axa evolutiei generale a traditiilor
ce priveau primatul de onoare, precum si principalul continut al primatului canonic administrativ.
Daca principiul Bisericii locale a fost regula fundamentala a organizarii ecleziale,
decurgand in mod organic din natura Bisericii insasi, intruparea principiilor in istorie a fost
diversa si s-a adaptat conditiilor schimbatoare ale vietii Bisericii.
12
Prima faza a acestei dezvoltari a fost reprezentata de unirea Bisercilor locale in
ansambluri mai mult sau mai putin vaste, si, in paralel, stabilirea ierarhiilor Bisericilor in Biserici
vechi si Biserici mai tinere. Crestinismul s-a stabilit mai intai in marile orase ale Imperiului
roman. Cu timpul, in jurul acestor prime centre, s-au format noi comunitati, impreuna cu
episcopii lor. Insa aceste comunitati de la un moment dat , cand au atins maturitatea dezvoltarii
proprii, nu au mai pastrat legatura cu Biserica Mama, de la care primisera ierarhia, canonul
credintei si traditia liturgica, devenind autonome si autocefale. Astfel s-au grupat inca din epoca
persecutiilor, Biserici locale in functie de criteriul etnic si geografic, in provincii, in cadrul carora
episcopul din Biserica cu cea mai mare vechime era numit protoierarh sau intaistatator, iar mai
tarziu cand s-a aplicat principiul acomodarii organizarii ecleziastice la formele de organizare
politica, episcopul care rezida in capitala provinciei, adica in metropola si in jurul careia se
grupau celelalte parohii episcopale din jur, era numit mitropolit.si recunoscut ca primat
In vechile Biserici, mitropolitii erau episcopi ce nu se distingeau de ceilalti in ceea ce
priveste slujirea si demnitatea episcopala. Se distingeau de ceilalti episcopi doar prin puterea
administrativa mai mare, precum si printr-un domeniu mai mare in care se exercita aceasta
putere. In cadrul acestor prerogative marite, mitropolitii aveau in grija provincia lor ecleziala, ce
ingloba un numar destul de mare de scaune episcopale. Mitropolitii prezidau in cadrul
episcopilor, cei din urma recunoscandu-i drept lideri spirituali si li se adresau pentru orice
problema importanta. Pentru a arata ca sunt in comuniune bisericeasca cu primatul lor
mitropolitul, episcopii ii pomeneau numele in cadrul liturghiilor. In ceea ce priveste mitropolitul,
in calitatea sa de prim administrator al mitropoliei, ii hirotonisea pe episcopii alesi de catre
sinodul episcopilor din cadrul diecezei sale, prezida de doua ori pe an sinoadele provinciale si era
judecatorul diferendelor episcopilor sau a plangerilor formulate impotriva lor. Primatul
mitropolitilor nu era doar expresia unei simple superioritati, ori a unei simple prezidente de tip
democratic sau parlamentar, ci a evoluat pana in momentul in care a devenit o autoritate reala.
Mitropolitii, impreuna cu sinoadele provinciale reunite sub conducerea lor, erau
organisme canonice si detinatori reali ai administratiei ecleziastice in vechia Biserica. Aceasta
din urma, gestionand cu intelepciune problemele, recunoastea drepturi si obligatii reciproce in
raporturile dintre Primat si Sinod. Biserica a armonizat colegialitatea si autoritatea in persoana
Primatului, afirmand ca trebuie sa episcopii fiecarei natiuni sa stie cine este primul dintre ei si sa
13
il considere conducator. Nu trebuie sa faca nimic fara acordul sau. Fiecare episcop trebuie sa isi
resolve doar problemele din dieceza sa si din tinuturile aferente. Insa nici mitropolitul nu trebuie
sa faca nimic fara acordul tuturor episcopilor. Astfel va domni intelegerea, iar Dumnezeu, Tatal,
Fiul si Duhul Sfant, vor fi mariti de catre Domnul in numele Sfantului Duh.
Acest canon, ce interpreteaza principiul general ce sta la baza administratiei locale a
Bisericii, arata care este centrul si care este perimetrul acesei administratii. Se precizeaza relatiile
reciproce, care trebuie sa asigure ordinea necesara bunului mersal vietii ecleziale. Sensul
canonului este clar: dintre toti episcopii unui neam sau ai unei regiuni, unul dintre ei trebuie sa
primeasca intaietatea si sa fie numit conducator. Ceilalti episcopi trebuie sa i se adreseze lui in
ceea ce priveste problemele legate de administrarea Bisericii: Nu trebuie sa intreprinda nimic
fara acordul sau. De asemenea, Intaistatatorul nu trebuie sa intreprinda nimic in problemele
Bisericii fara acordul colegilor sai, pentru a mentine intre episcopi intelegere si bunatate ce
trebuie sa fie exemplu pentru cler si popor, pentru slava Tatalui, prin Hristos, in Duhul Sfant.
Astfel, administrarea generala a unei Biserici trebuie sa se faca prin participarea tuturor
episcopilor, insa si prin autoritatea unuia dinter ei, ce este conducatorul celorlalti si are calitatea
de organism central eclezial.
Este remarcabil faptul ca aceste canoane ce definesc drepturile mitropolitilor acorda o
importanta dosebita puterii de a hirotonisi pe episcopii provinciei. Canonul al patrulea al
Sinodului ecumenic de la Niceea precizeaza faptul ca Mitropolitul va confirma ceea ce se va
face in fiecare provincie. Canonul 19 de la Sinodul Antiohiei (341) considera ca prezenta unui
mitropolit este necesara: Un episcop nu trebuie sa fie hirotonisit fara sinod si fara prezenta
mitropolitului. Prezenta mitropolitului nu face mai putin dorita si prezenta colegilor din
provincie Canonul 8 de la al treilea Sinod ecumenic (431) vede in hirotonisirea episcopilor
Bisericii Ciprului principalul motiv al dependentei lor fata deScaunul Antiohiei. Din acest motiv,
pentru stabilirea autonomiei Bisericii Ciprului, canonul ii insarcineaza pe conducatorii acestei
Biserici sa celebreze ei insisi hirotoniile.
In continuare, mitropolitii s-au reunit in jurul Scaunelor ce existau de mai demult sau in
jurul capitalelor politice, a caror episcopi au inceput sa ia numele patriarhilor, care aveau in
14
mijlocul mitropolitilor aceleasi drepturi si privilegii pe care mitropolitii le aveau in mijlocul
episcopilor.
Printre patriarhi, primatul Scaunului Noii Rome- Constantinopolul si cel al Scaunului
Vechii Roma au fost ridicate deasupra celorlalte, din cauza contextului istoric si a influentei
exersate in problemele Bisericii.
Putem spune ca istoria Bisericii si traditia canonica recunosc mai multe niveluri pentru
primat: b) primatul mitropolitilor, b) primatul patriarhilor sau a conducatorilor Bisericilor
autocefale, c) primatul ecumenic al Romei si al Constantinopolului.
Aceste forme canonice si aceste centre de comuniune nu sunt simple produse ale vietii si
istoriei lipsite de orice necessitate profunda. Ele reprezinta, in organizarea vizibila si existenta
terestra a Bisericii, structuri necesare, recunoscute si confirmate in mod canonic. Prin drepturile
detinute, prin locul ocupat, aceste organisme asigura exactitatea si legitimitatea raporturilor
ecleziastice, garanteaza unitatea si progresul vietii Bisericii.
Cu siguranta, aceste organisme isi datoreaza inceputurile influentei conditiilor istorice si
evolutiei Bisericii in forma sa exterioara. Insa sursa lor este canonul eclezial, principiul
fundamental al ordinii inerente Bisericii, ordine care exista prin ea insasi si care diferentiaza
Biserica de orice alta societate umana. Astfel transpare fundamnetul insusi al principiului
eclezial, in toate formele exterioare ale organismelor administrative.
Trebuie astfel sa consideram intreaga evolutie a administratiei ecleziastice in toate
formele sale exterioare si vizibile, ca o realitate incontestabila a Bisericii. Pentru ca doar aceste
structuri ii permit Bisericii sa se mentina in mijlocul societatilor umane, pentru a-si indeplini
propria misiune. Trebuie sa recunoastem astfel ca insasi organismele cele mai dezvoltate aparute
de-a lungul evolutiei istorice, de exemplu institutia patriarhala, au fost un fenomen necesar.
Nascute dintr-o lunga cautare a ordinii, a organizarii, a perfectiunii din punct de vedere
administrativ, au patruns incet in viata ecleziala, chiar in interiorul cadrului in care a luat nastere
toata aceasta administratie a Bisericii. Fenomenul este in conformitate cu fundamentele ordinii
ecleziale, asa cum au fost recunoscute de de Biserica si s-au dezvoltat in legislatia sa.
15
De aceea, toate organismele administratiei ecleziale, de la cel mai umil la cel mai inalt,
dezvoltandu-se sub influenta conditiilor istorice, s-au aflat in acord interior cu esenta Bisericii,
cu natura si vocatia proprie. Tocmai aceasta simfonie trebuie sa defineasca si sa judece valoarea
relativa si utilitatea a diferitelor aspecte ale administratiei ecleziastice, precum si oportunitatea si
inconvenientul diferitelor organisme in structura si organizarea Bisericii.
Este de la sine inteles ca am luat in considerare elementul stabil al organizatiei
ecleziastice. Deoarece aceasta nu este alcatuita numai din organisme, din orientari si modele
diferite adaptate omului si supuse schimbarilor de tot felul, conform conditiilor de loc si de timp.
Dimpotriva, o organizatie ecleziastica are fundamente, are principii ce exclud orice lucru arbitrar
in formarea si definirea organismelor sale, nu permite indiferenta si neglijenta in luarea
deciziilor, si cere o dirijare precisa a actiunilor. Aceste fundamente si principii sunt prezentate de
canoane, a caror importanta este predominanta in administrarea si intreaga viata a Bisericii.
Pentru ca tocmai in acord cu sensul canoanelor se formeaza organismele administrative, se
stabilesc relatiile lor si se defineste jurisdictia lor. Intr-un cuvant, elementul canonic este atat de
important, incat serveste drept regula celorlalte elemente, dogmatice si istorice.
Elementul dogmatic in administratia ecleziastica reprezinta aceasta autoritate sfanta,
spirituala, pe care Hristos o purta in momentul in care a fondat Biserica, cand a devenit capul ei.
Autoritate pe care a transmis-o discipolilor sai, si prin intermediul lor, tuturor succesorilor,
pastorilor Bisericii, investiti cu aceasta vocatie de catre Duhul Sfant coborat asupra Apostolilor
insisi, pentru a afirma, in aceasta Biserica, prezenta absoluta a lui Hristos.
Ierarhia are astfel un rol constitutiv in Biserica in sensul ca face Biserica vizibila si o
constituie in comuniunea unei sfinte institutii, ce o distinge in mod radical de celelalte societati
umane, deoarece ea formeaza principiul preotiei reale si legitime, si, in cele din urma, intreaga
ordine bisericeasca. Totusi, pentru a se prezenta ea insasi ca o relitate comunionala perceptibila,
capabila sa traiasca si sa se dezvolte in cadrul dimensiunilor umane si sub infleunta relatiilor
creatoare la nivelul acestei lumi, Biserica lui Hristos trebuie sa interactioneze cu societatea
umana si sa se adapteze, pana la un anumit punct, la conditiile acestei societati. De aici
necesitatea elementului istoric in administratia ecleziastica. Aici trebuie cautat celalalt
fundament, a carui semnificatie reiese din influenta pe care organismele Statului si institutiile
politice o au asupra oranduirii si relatiilor ecleziastice.
16
Tot asa cum elementul dogmatic reprezinta fundamentul esential in administratia
ecleziastica, sursa autoritatii care actioneaza asupra tuturor organismelor Bisericii, asa si
elementul istoric simbolizeaza evolutia istoriei si multitudinea formelor exterioare a acestor
institutii. In timp ce primul element face din administratia ecleziastica un factor static,
stabilizator, cel de-al doilea introduce in viata Bisericii factorul dinamic, ce isi are expresia in
principiul diversitatii, care se manifesta in diferite conditii de loc si timp, in care se afla lumea
crestina. Pentru ca aceste doua elemente, dogmatic si istoric, sa se poata impaca si armoniza, este
necesar un alt element, formator si coordonator, care sa poata edifica institutii diferite prin forma
si locul lor, si care sa se ocupe de justetea relatiilor dintre ele. Aceasta este opera elementului
canonic.
Din ceea ce tocmai am afirmat, reiese faptul ca sistemul canonic al administratiei
ecleziastice poate suscita in dezvoltarea sa diferite forme de organizare, care, deoarece nu difera
foarte mult din punctual de vedere al esentei si al texturii autoritatii spirituale exersate, implica
totusi o ierarhie in oranduirea administrativa exterioara. Toti episcopii sunt astfel egali in
Biserica, se bucura in aceeasi masura de darul harului arhieriei si sunt articulati la neintrerupta
succesiune apostolica. Totusi, in sistemul canonic al adminstratiei ecleziastice nu au aceeasi
distinctie. Au nume diferite, drepturi diferite, in conformitate cu locul pe care il ocupa in
cronologia istoriei si in ordinea Bisericii. Astfel, unii episcopi sunt decani in hirotonie, au mai
multa infleunta asupra celorlalti, se bucura de privilegii specifice si au initiativa in problemele
ecleziastice cu caracter general. Traditia Bisericii a instituit astfel prin practica aceasta ierarhia
onorifica, care nu este altceva decat ceea ce mai numim primat. A nega aceasta realitate in
numele egalitatii in har si putere gresit inteleasa, inseamna a substitui adevaratei ortodoxii o
conceptie democratica echivoca.
Biserica ortodoxa a recunoscut intotdeauna existenta unui prim episcop in fiecare neam
sau regiune, mitropolit, arhiepiscop, patriarh, si a unui prim episcop printre episcopii Bisericii
ecumenice. Astfel apare, dupa schisma, episcopul Constantinopolului, a carui autoritate, inca din
secolul al al patrulea, a fost recunoscuta prin decizia Sinoadelor ecumenice drept egala cu cea a
episcopului Romei. In timp autoritatea episcopului Romei, sub influenta diferitelor evenimente, a
condus la exercitarea unei puteri absolute in Occident - puterea papala pretindea absorbirea
tuturor primatelor Bisericii, supunandu-le autoritatii sale, si sa faca din papa seful relatiilor
17
ecleziastice si judecatorul suprem al Bisericii, in ciuda autoritatii si influentei predominante a
episcopului Constantinopolului, caruia in calitate de episcop al capitalei ii revenea initiativa de a
rezolva problemele ce interveneau intre Biserici.
In timp ce toate manifestarile vietii ecleziale sunt supuse papei, autoritatea episcopului
Constantinopolului tinde sa orienteze viata ecleziala catre o abordare si o directie comuna a
problemelor generale. De aceea, rolul episcopului Constantinopolului nu poate fi comparat cu
rolul papei, iar invatatura cu privire la primat si prerogativele acestuia nu trebuie identificate cu
teoria papismului, ca si cum Orientul ortodox ar putea suscita cea mai mica tendinta a unui
curent neopapist.
Dorim sa subliniem cat de mult, in exercitarea incontestabilei sale autoritati ecleziale, a
luat in considerare Tronul ecumenic notiunea profunda a unei diaconii implinite intr-o lume
ortodoxa si printre Bisericile ortodoxe, fara a concepe si a exercita aceasta autoritate in directia
unui neo-papism ortodoxist, sui generis.
Intr-adevar, notiunile putere si diaconie sunt notiuni contradictorii, ce se anuleaza una pe
alta. Puterea inlatura de obicei orice manifestare a diaconiei, asa cum ne arata istoria si practica.
Totusi, cand Tronul ecumenic exercita autoritatea recunoscuta de canoane si traditie, aspectul ce
trebuie avut in vedere este cel al ofrandei diaconiei; potrivit modelului oferit de Domnul Iisus
Hristos Fiul lui Dumnezeu a venit nu pentru a fi servit, ci pentru a servi
Daca in trecut Tronul ecumenic s-a ingrijit intotdeauna de responsabilitatile ce decurgeau
din primat, ramanand in acelasi timp fidel poruncilor si exemplului lui Hristos cu privre la
diaconie, astazi este mai mult decat atasat si devotat fata de misiunea sa ecumenica.Scaunul este
pregatit sa serveasca Bisericile-surori, sa aiba grija de unitatea lor, pentru ca astfel sa se
indeplineasca misiunea Ortodoxiei pentru slava lui Hristos.

18
Suprematia Patriarhieide Constantinopol in cadrul Bisericii Ortodoxe se bazeaz pe mai
multe canoane ale Sinoadelor Ecumenice, precum si pe traditia si practica ndelungat. Un
primat de onoare (ori presveia) a fost acordat Episcopului de Constantinopol de ctre canonul 3
al doilea Sinod Ecumenic (381). El a fost astfel ridicat n rang pe primul loc (protothronos) n
rndul tuturor episcopilor din Rasarit, o pozitie de onoare detinuta pn atunci de ctre Episcopul
din Alexandria. Pozitia de onoare acordata Episcopului de Constantinopol a adus cu sine
autoritate reala (exousia). Acest lucru este evidentiat de mai multi factori,: reactia adversa a altor
biserici; importanta Sinodului Rezident (Endemousa Synodos), autoritatea exercitat de episcopi
cu notorietate cum ar fi Sfntul Ioan Gur de Aur, care s-au implicat in probleme dincolo de
limitele teritoriale ale Bisericii de la Constantinopol (cum ar fi evanghelizarea gotilor si scitilor,
printre altele, si reformarea eparhiilor independente de Pont, Asia si Tracia).

Primul Sinod Ecumenic
nceputurile o pozitie de preeminenta acordat exceptionale anumite vede se gsesc n
canonul 6 al Consiliului Ecumenic Prima (325). Textul a canonului urmeaz:
S se #ie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt $i din Libia $i dinPentapole, a$a nct episcopul
din Alexandria s aib stpnire peste toate acestea, pentru c acest este $i obiciul episcopului
Romei. De asemenea $i n Antiohia $i-n alte eparhii (provincii) s li se pstreze Bisericilor
ntiet#ile (privilegiile).Este apoi cu totul nvederat lucrul acela, c dac cineva ar deveni
episcop fr ncuviin#area mitropolitului, marele sinod a hotrt c unul ca acesta nu se cade s
fie episcop. Iar dac alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine ntemeiat $i dup canonul
bisericesc, i s-ar mpotrivi doi sau trei din vrajb (pizm) proprie, s aib trie votul
(hotrrea) celor mai mul#i..
Desi acest canon a fost nteles n mai multe moduri, mentionarea acestuia aici este menita
s evidentieze principiul general acceptat al suprematiei regionale a anumitor biserici locale ca
un fapt istoric. Mai exact, canonul recunoaste statutul privilegiat al episcopilor din Alexandria si
Antiohia in raport cu alti episcopi n anumite domenii definite. n plus, bazele acestui statut stau
pe "obiceiul strvechi." Nu exista inca nici o mentiune a episcopului de la Constantinopol,
19
datorit faptului c la acea data era nc un oras mic nesemnificativ, destinate, cu toate acestea,
de atunci sa devina capitala imperiala a statului bizantin.
Deodata cu reconcilierea dintre Bisericia si Stat, s-a produs adaptarea organizatorica a
acesteia la structura administrativ a acestuia din urm. Ca rezultat, canoanele Primului Sinod
Ecumenic, reflect principiul conform cruia importanta politica a unor orase constituie o norm
canonica necesara pentru exercitarea unei autoritti regionale mai mari n acelasi timp. Cu toate
acestea, era luat serios n considerare, principiul "obiceiului strvechi." Cel mai adesea capitala
politica a provinciei a fost, biserica mama sau "Metropola", deci "mitropolia" pentru episcopul
su, din care crestinismul a fost initial difuzat n regiune. n orice caz, canonul 6 recunoaste
autoritatea ecleziastic a celor mai importante trei scaune pe care le mentioneaz, Roma,
Alexandria si Antiohia, stabilind astfel un precedent important pentru primatul canonic regional
n general.
Al doilea Sinod Ecumenic
Ceea ce s-a nceput prin canonul 6 al primului Sinodului Ecumenic, si anume cota de
autoritate a anumitor importante centre ecleziastice, a fost nlesnit de canoanele 2 si 3 al doilea
Sinod Ecumenic (381). Canonul a stabilit c dou teritorii ecleziastice si granitele seculare pot
s coincid, introducnd astfel o nou ordine n ierarhie att pentru sferele de competent ale
fiecrei Bisericii locale, precum si pentru organizarea lor n cadrul Bisericii universale . Canonul
3, la rndul su, a lipsit episcopul Alexandriei de pozitia de primat n Orient, prin oferireaepiscop
Constantinopolului a prerogativelor de onoare dup episcopul Romei, deoarece Constantinopolul
era noua Roma. Este evident din aceste dou canoane, cel putin, c " teritoriile patriarhale" pot
fi citate nc din secolul al patrulea, desi termenul nu era nc n uz. Este clar c cele cinci mari
centre ecleziastice de la Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim, cunoscute mai
trziu ca patriarhii, nu existau.Ele au fost mai trziu recunoscute de-al patrulea Sinod Ecumenic.
Canonul 3, n special, a stabilit o recunoastere, sau constiinta, a prerogativelor de onoare inerente
a se vedea (mai trziu Patriarhia) din Constantinopol. Aceast recunoastere a fost ntrit prin
canoanele 9 si 17 din al patrulea Sinod Ecumenic si proclamat de canonul 28 al aceluiasi sinod.
O investigatie atent a continutului lor ajut la clarificarea motivelor pentru prerogativele de
onoare revendicate de Constantinopol, si pentru rolul su in Ortodoxie.
20
n primul rnd, canonul 3 pentru prima dat mentioneaz Biserica din Constantinopol ca
ocup o pozitie de proeminent, printre alte biserici de Est: Episcopul de Constantinopol are
prerogativele de onoare dup episcopul Romei, deoarece Constantinopolul este Noua Rom.
Desigur, dificultti n interpretarea sensul presveia termen ori oamenii de stiint au condus la o
varietate de concluzii. Unii sustin c aceasta implic doar o prioritate de onoare sau de prioritate
simple, altele care o implic ordinii constitutionale, sau jurisdictia esentiale si putere. Unii
oameni de stiint de sprijin, chiar de prere c se refer la termenul episcop de Constantinopol
personal si nu pentru a vedea sale. Altii interpreta din nou acest canon n functie de canonul 28 al
patrulea Sinod Ecumenic . Prin urmare, ori presveia asociate cu a se vedea de la Constantinopol
trebuie s fie nteleas ca plasarea acesteia doilea la Roma n cinstea, nu primul. Roma a
continuat s fie primul. Constantinopolul a fost s fie al doilea n rang si onoare. Cu toate
acestea, acest statut nu a fost de a influenta efectul ei si autoritatea care se ocup cu probleme
importante ecleziastice.
n realitate, acest canon a fost exclusiv ndreptate mpotriva Alexandria, nu mpotriva
Romei Acesta a fost, de asemenea, prima etap n altitudine canonice si Constantinopol. Sensul
dat de situatia creat de statutul seculare Constantinopol n functie ori de ctre presveia su
episcop. Aceast situatie a fost rezultatul altitudinea de la Constantinopol pentru a noua capital
a Imperiului Roman de Rsrit. Exaltare a se vedea de la Constantinopol ca centru ecleziastic
prima de Est a fost o consecint natural. Canon 3 nu a fost o inovatie arbitrar. Acesta a fost
rezultatul de dezvoltare acoper o perioad de cincizeci de ani.
n plus, presveia nu au fost pur si simplu distinctii de onoare, n ordine ierarhic. Ei au
puteri reale implicate ntr-o relatie corespunztoare cu privilegii de alti episcopi. Acest lucru este
confirmat de faptul c Primul Sinod Ecumenic a acceptat importanta etosul (obicei strvechi), a
recunoscut exousia (puterea jurisdictionale) de episcop al Alexandriei peste Egipt, Libia, si Pen-
tapolis, si a luat not de exousia a episcopului de la Roma. Presveia sunt considerate aici ca
exousia, deoarece autoritatea deciziilor Sinodului de provincie a fost dat la primul episcop,
mitropolit, al crui aviz a fost important si necesar.
De asemenea, este interesant de notat interpretri ale secolul al doisprezecelea
comentatori bizantin Zonaras si Balsamon canonului 6 al Consiliului Ecumenic nti. Ele
subliniaz importanta esential a metropolitane, greutatea opinia sa, si acordul indispensabil,
21
chiar dac este n opozitie fat de o decizie a majorittii celor de sub autoritatea sa. n cele din
urm, canonul 3 face clar c presveia ori de la Constantinopol reprezentate prerogative
autoritatea real si au fost de ordin general peste jumtatea de est a imperiului. Ei trebuie, prin
urmare, s fie vzut ca o putere activ, practice n cadrul Bisericii de Est, a demonstrat, printre
altele, de ctre autoritatea episcopului de la Constantinopol pentru a rezolva problemele adus cu
el la recurs. Un exemplu de o astfel de problem a fost cazul care implic depunerea Mitropolit
Bagadios de Bostra de episcopii Chiril si Palladios. Cazul a fost adus n fata Sinodului de la
Constantinopol n 394. Mai degrab dect judectorul cauzei, Sinodul a reafirmat principiul c
episcopii nu trebuie s detroneze un alt episcop. n schimb, ele ar trebui s astepte solutionarea
sinodala a tuturor episcopilor provinciale. Ca ierarh presedintele Sinodului, Nectarie a analizat
primul caz si a prezentat decizia sa, care a fost acceptat de ctre cei prezenti. Acesta a fost
primul pas n aplicarea practic a prerogativelor Constantinopolului, care a consolidat ordinea
ierarhic astfel cum sunt definite n canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic.
Exist, de asemenea, cazul lui Bosporios, episcop de Kolonia, pe care Grigorie Teologul
mentionate la hotrrea Nectarie ". Scopul a fost dublu: de a interzice recurgerea la instantele
civile, ca un mijloc de rezolvare probleme ecleziastice, si pentru a fi solutionate litigiile dintre
eparhii.
n plus, exist cazul lui Gerontios diacon, care a fost pedepsit de ctre Episcopul
Ambrozie al Milanului si care a cutat refugiu la Constantinopol. Acolo, el a reusit s castige
favoarea instantei si favoarea de a fi hirotonit mitropolit al Nikomediei de Helladios al Cezareei
Capadociei. Deranjat de acest lucru, Ambrozie face plngere nu catre Helladios ci catre
Nectarie. Astfel, se pare c, Nectarie, episcop de Constantinopol a intervenit ntr-adevr, si a
exercitat o putere real asupra Capadociei si a Bitiniei, care sunt provincii din Pont. De
asemenea, prin rolul su influent n Sinodul Permanent, care reunea episcopii altor biserici
locale prezenti ( ce locuiau) in capitala, el a devenit arbitru si judector al ntregii Biserici din
Rasarit.
n sfrsit, exist mai multe cazuri atunci cnd Sfntul Ioan Gur de Aur, n rolul de
primul episcop de Rasarit si presedinte al Sinodului rezident, exercitat prerogativa de judector
suprem, att n Asia si n Bitinia. Ca atare, el a detronat ierarhi considerati nedemni nlocuindu-i
cu altii numiti de el. n plus, prin cercetarea cazurilor aflate n afara jurisdictiei sale imediate, el a
22
ndeplinit n mod real prerogativele stabilite prin canonul 3 din 381. n Gur de Aur vedem cum
presveia si jurisdictia Constantinopolului nu au fost prelungite numai n eparhii Pontului, Asiei
si Traciei, ci si dincolo de frontierele Imperiului Roman. n acest fel, Gur de Aur, poate fi privit
ca precursor al lucrrilor realizate de-al patrulea Sinod Ecumenic n canonul su 28.
nainte de a analiza importanta canoanele 9, 17, si 28 ale celui de-al patrulea Sinod
Ecumenic n care se face referinta la dezvoltarea istoric si aplicarea practic a intaietatii de
onoare, s rezumam ceea ce s-a spus pn acum. Este clar c printii celui doilea Sinod
Ecumenic au recunoscut si au confirmat situatia istoric creat de noua evolutii a misiunii
crestine..
Cresterea autorittii Constantinopolului este un rezultat al mai multor factori:
1. importanta noii capitale pentru lumea crestin si semnificatia istoric a rolului
episcopului su;
2. rolul episcopului de Constantinopol ca intermediar ntre mprat si episcopii care veneau
n capital pentru rezolvarea treburilor lor provinciale;
3. existenta Sinodului Endemic (permanent), care a contribuit foarte mult la prestigiul
episcopului din capital;
4. aura de mretie asociat cu resedinta patriarhal, ndeosebi n cazul celor care ncercau
s vin sub autoritatea influenta a noii Patriarhii;
5. carisma unor episcopi ce au ilustrat prin viata si activitatea lor Tronul ecumenic, cum ar
fi Sfntul Ioan Gur de Aur;
6. afinittile culturale si ecleziastice ale eparhiilor din Tracia, Asia si Pont fat de
Constantinopol.

23
Al patrulea Sinod Ecumenic
Dup ce a stabilit importanta canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic n dezvoltarea rolului
vedea de la Constantinopol, ne ntoarcem la canoanele 9, 17 si 28 din al patrulea Sinod
Ecumenic. n aceast discutie, vom lua n considerare canoanele 9 si 17, mpreun datorit
asemnrii lor. Vom rezuma apoi semnificatia canonul 28.
Importanta canoanele 9 si 17 se afl n faptul c ele recunosc n episcop de
Constantinopol autoritatea suprem n dezacordurilor dintre episcopi si mitropoliti. Ambele
solutionarea litigiilor si de atac ulterior o mai mare autoritate. Partea cele mai importante ale
canonului 9 formulat dup cum urmeaz: Dac totusi un cleric are un caz mpotriva propriei sale
sau a unui alt episcop, el este de a fi judecat de ctre Sinodul al provinciei. Dac un episcop sau
un cleric are o disput cu mitropolit al aceeasi provincie, el este pentru a repara la exarh al
diecezei, sau la tron al capitalei imperiale, Constantinopol, si de a fi ncercat n fata lui. n
canonul 17, sectiunea cheie este urmtoarea:
Dac cineva este nedrepttit de propriile sale metropolitane el este s fie judecat, astfel
cum a fost spus nainte, de exarh al diecezei sau de ctre tronul de la Constantinopol .
n ambele cazuri, episcopii si clerul alte nemultumiti lor metropolitane nu sunt obligate
de ctre Consiliu de a face apel pentru a vedea de la Constantinopol, rsturnarea astfel decizia de
exarh al diecezei. Dimpotriv, acestea sunt date aceast optiune numai dac doresc acest lucru.
Este evident c un proces voluntar de apel este recunoscut datorit, pn acum, vechime bine
stabilite de oras imperial. n acest sens, comentatorul bizantin Balsamon recunoaste n episcop de
Constantinopol prerogativele judiciare aceleasi ca si n episcop al Romei. n consecint, n cazul
episcopului de la Roma, el a ntelege aceste prerogative n calitate de ordonator-l pentru a audia
cazurile care implic episcopi deja examinate n sinoadele provinciale si altele. Aceste
prerogative sunt aceleasi, de asemenea, atribuite episcop de Constantinopol. Acest lucru este n
continuare vzut n interpretarea Balsamon de canonul 12 al Sinodului din Antiohia: "Al doilea
Sinod Ecumenic, si a patra a dat Patriarhului de Constantinopol prerogative ale Papei, si a stabilit
c ambele ar trebui s fie onorat fat de toate celelalte ()"
24
n mod similar, n a sa circulat manual din Legea bizantine, Syntagma, Matei Blastaris,
renumit canonist din secolul al paisprezecelea, citeaz urmtorul text din Epanagoge, un
remarcabil monument de drept bizantin:
Tronul de la Constantinopol, onorat de ctre biroul imperiale, a fost desemnat primul prin
deciziile sinodale; legile divine care a reusit aceste decizii decret c litigiile care apar n zonele
de competent a altor tronuri ar trebui s fie mentionate la hotrre si verdictul c tron.
Din cele de mai sus, este deci posibil s se trag urmtoarele concluzii n ceea ce priveste
canoanele 9 si 17:
1. rezidnd n capitala, episcopul de Constantinopol a cstigat tot mai mult n prestigiu si
autoritate n Rsrit, similar celei de care se bucura episcopul Romei n Occident;
2. n calitate de conductor al bisericii din capital, el a fost permanent n imediata
apropiere a mpratului si a instantelor civile. Acest lucru a contribuit semnificativ la cresterea
prestigiului si a autorittii chiar si dincolo de limitele jurisdictiei sale imediate;
3. Sinodul Permanent, al crui presedinte era, a contribuit foarte mult la proiectia imaginii
sale n exterior. Ceilalti membri ai acestui sinod erau episcopi care veneau n capitala n cutarea
unor favoruri sau pentru a rezolva anumite probleme;
4. Sinodul Permanent este considerat ca ultima etap n dezvoltarea organizational a
institutiei sinodale;
5. Canoanele 9 si 17 ale Sinodului IV Ecumenic permit dreptul episcopilor si preotilor,
nemultumiti fat de mitropolitii lor, de a face apel la exarhul diecezei, sau la a episcopul de
Constantinopol;
6. Canoanele 9 si 17 recunosc dreptul episcopului de Constantinopol pentru a primi recurs,
n toate tipurile de cazuri, care au fost deja examinate de ctre alte instante;
7. prerogativa de autoritate judiciar suprem a fcut din Constantinopol cea mai nalt
instant ecleziastic din Rsrit, prerogativ similar acordat episcopului Romei n Occident
prin canoanele sinodului de la Sardica;
25
8. aceast prerogativ nu ar trebui s fie privit ca o nclcare a drepturilor mitropolitilor si
ale sinoadelor locale avnd n vedere faptul c episcopul de Constantinopol intervenea numai la
cererea justitiabililor;
Canonul 28 al Consiliului Ecumenic al patrulea
Parintii sinodului IV Ecumenic au investit cu autoritate canonica un obicei care a prins
rdcini nainte. Canonul 28, pe de alt parte, a completat puterea jurisdictionala si a crescut
autoritatea episcopului de Constantinopol.
De asemenea, are legtur cu semnificatia canonul 28 si originile sale este dorinta de a
bisericii de la Constantinopol s continue activitatea misionar n tinuturile de peste
Commonwealth bizantin. Succesul acestui exercitare este bine cunoscut, si ca urmare a acestei
sarcini colosale biserica din Constantinopol a crescut la important exceptional. n plus,
rspndirea monofizismul a adus cu sine mprtirea lumii crestine, precum si ruptur de
coeziunea spiritual a imperiului. Acesta a fost, prin urmare, a considerat imperios necesar
pentru a se consolida pozitia a bisericii din Constantinopol. Canonul 28 a fost exemplul clasic de
respect si onoare, de care episcopul de capitala imperial s-a bucurat in Rasarit. Aceasta a fost, n
plus, formularea canonica a realittii istorice care rezult din evenimentele petrecute in Orientul
crestin. Textul a canonului:
Urmnd ntru totul ornduirilor (hotrrilor) Sfin#ilor Prin#i $i cunoscnd canonul abia
citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au ntrunit n mprtescul
Constantinopol, n noua Rom, sub marele Teodosie, fostul mprat de pioas amintire, acelea$i
le ornduim (hotrm) $i le statornicim $i noi, despre ntiet#ile (privilegiile) preasfintei
Biserici a aceluia$i Constantinopol, a noii Rome, de vreme ce $i scaunului Romei vechi prin#ii
dup dreptate i-au dat (conferit) ntietatea (privilegiul) pentru (motivul) c cetatea aceea era
cetate mprteasc. 'i cei 50 episcopi preaiubitori de Dumnezeu, ndemna#i (mpin$i) de acela$i
#el (scop, considerent), au druit (conferit) ntiet#i (privilegii) egale Preasfntului scaun al
Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu mpr#ia $i cu
senatul (sinclitul) $i care a dobndit ntiet#i (privilegii) deopotriv (egale) cu ale vechii Rome
mprte$ti; ntocmai ca $i aceea s se fac de mare (mreasc, s se nal#e) $i n lucrurile cele
biserice$ti fiind a doua dup aceea. De asemenea (s-a hotrt) c numai mitropoli#ii diecezei
26
Pontului, a Asiei $i a Traciei, precum $i episcopii din #inuturile barbare ale diecezelor numite
mai nainte s se hirotoneasc de ctre pomenitul preasfnt scaun al Prea Sfintei Biserici din
Constantinopol; $i adic, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite mpreun cu episcopii din
eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie (mitropolie) dup cum se rnduie$te
(porunce$te) prin dumnezeie$tile canoane; iar mitropoli#ii pomenitelor dieceze s fie hirotoni#i,
dup cum sa spus, de ctre arhiepiscopul Constantinopolului, dup ce potrivit obiceiului s-au
fcut alegeri ntr-un glas (unanime) $i i s-au adus lui la cuno$tin#
Canonul 28 se ncadreaz n dou prti principale. Prima este o repetitie si o ratificare a
canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, care nu a fost recunoscut de ntreaga Biseric ca
avnd autoritate universal. A doua este o recunoastere a autorittii exercitate de ctre Episcopul
de Constantinopol peste eparhiile din Tracia, Asia si Pont, precum si asupra episcopilor acestor
eparhii descrise ca fiind printre barbari.
De asemenea, el acord prerogativ exclusiv a consacra mitropoliti a acestor eparhii,
mpreun cu episcopii lor, care sunt printre barbari. ntr-adevr, el era recunoscut c
exercitnd o prerogativ care a fost deja n practic o lung perioad de timp. Este clar c prin
repetarea si ratificarea canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, printii de la al patrulea
Sinod Ecumenic au confirmat evolutia episcopului de Constantinopol. Ca rezultat, ei au definit
cu precizie zonele n care autoritatea sa ca exarh protos (patriarh) ar trebui s se extind.
Trei principii pot fi deduse din canonul 28:
1. prestigiul si autoritatea unei biserici sunt rezultatul influentei sale crescute prin
interventia n treburile altor biserici;
2. episcopii din cele mai importante orase au detinut o pozitie de onoare si au exercitat o
influent corespunztoare acesteia;
3. statutul Scaunului Roman a servit ca un precedent si, ca un model util.
Toti printii celui de-al patrulea Sinod Ecumenic au consacrat rangul si onoarea
Constantinopolului. afirmnd c prerogativele sale sunt egale cu cele ale episcopului Romei. n
Canonul 28 au definit teritoriul, competenta, si puterea Scaunului Romei Noi si jurisdictia asupra
celor trei exarhate Pont, Asia si Tracia. n cele din urm, n contrast cu practica n vigoare la
27
Roma si Alexandria c primatii acestor dou scaune s consacre pe toti episcopii din provincie
aflati sub jurisdictia lor, Biserica de la Constantinopol n conformitate cu canonul 28, nu a
practicat acest lucru, ci a hirotonit doar pe ntistttorii celor trei dioceze dup alegerea acestora
de ctre episcopii diecezei.
Sensul clauzei "cv toi ocpocptxoic" prezint o problem. n conformitate cu punctul
de vedere sustinut de domnul S. Troitsky, upupo cuvnt n canonul 28, pot fi folosite ntr-
unul din dou moduri: n sens geografic pentru a indica o anumit zon n raport cu granitele
imperiului, sau ntr-un etnologice sens pentru a desemna cele din afara imperiului convertit la
credinta crestin. Dac nteleas n sensul n primul rnd, trebuie s se admit faptul c toate
regiunile dincolo de imperiu au fost ncredintate pentru a vedea de la Constantinopol, n cazul n
care, pe de alt parte, n sensul acesta din urm, atunci cererea de Constantinopol s si exercite
autoritatea asupra tuturor Ortodoxe din "diaspora" pierde greutate.
Din respect pentru opinia c "Barbaros" este o etnologice si nu un termen geografic,
biserica de la Constantinopol a sustinut ntotdeauna c mostenirea canonice ale
Al patrulea Sinod Ecumenic dovedeste, fr ndoial, urmtoarele:
1. ecleziastic biserica de la Constantinopol a ocupat primul loc n Rsrit. n plus,
competentele sale administrative si judiciare au fost extinse si au continuat s se extind;
2. zonele barbare care nu tineau de o jurisdictie ecleziastic specific au fost trecute sub
autoritatea episcopului de la Constantinopol;
3. canonul 28, nu numai c reitereaz canonul 3 din al doilea Sinod Ecumenic ci ofer
statutului canonic al scaunului constantinopolitan si un nou nteles de facto. Dac canonul 3
din 381 a atribuite doar ntietatea cinstei episcopului de Constantinopol, n mod similar, canonul
28, a mers mai departe acordndu-i aceleasi privilegii de care beneficia episcopul Romei.
Se ridica o ntrebare atunci cnd se ia n considerare principiul canonic exprimat n canonul
28 si ratificat prin canonul 36 al Sinodului VII Ecumenic care are de-a face cu teoria pentarhiei
patriarhilor. Aceast teorie pare compromis prin canonul 28, si, prin urmare contrazis.
Conform teoriei pentarhiei exist patru diviziuni ale lumii civilizate mprtit ntre cinci
patriarhi. Asa cum exist doar cinci simturi n organismul uman, nu pot exista dect doar cinci
28
patriarhi n Biserica lui Hristos. Corolarul acestei convingeri este c administratia Bisericii nu
poate fi corect dect atunci cnd este exercitat n mod armonios de cei cinci patriarhi ca prin
cele cinci simturi ale corpului.
Cu toate acestea, niciodat n istoria Bisericii de Rsrit postura de mai sus nu a exclus
posibilitatea de nltare a statutului si prestigiului unuia sau mai multor patriarhi, fr ca a
celorlalti s fie redus la un nivel de inconsistent. Este adevrat c teoria pentarhiei nu a fost
niciodat considerat esential din punct de vedere al eclesiologiei sau al traditiei canonice.
n concluzie, trebuie afirmat c de la sfrsitul secolului al patrulea episcopul de
Constantinopol a exercitat o autoritate care prin canonul 28, a fost recunoscut ca prerogativ
legitim, fr opozitie n Rsrit. Acest fapt este semnificativ atunci cnd se consider c
prerogativele episcopilor din Alexandria si Antiohia s-au redus foarte mult n cursul secolelor al
cincilea si al saselea. Bisericile din Orient au apelat la Noua Rom pentru sprijin si inspiratie n
lupta lor mpotriva ereziilor. Studiul bazelor canonice ale ntiettii Constantinopolului si
aplicarea n practic a privilegiilor sale trebuie s aib ca finalitate. Evitarea inovatiilor arbitrare
n dezvoltarea structurii ecleziastice, pentru a se pstra si respecta ordinea canonic n afacerile
ecleziastice
Structura administrativ a vedea patriarhal din Constantinopol
De-a lungul istoriei sale ndelungate, patriarhatul de Constantinopol a adoptat un sistem
sinodal de guvernare n conformitate cu canonul 2 al doilea Sinod Ecumenic O varietate de
sinoade au fost convocate pe teritoriul su. Acestea au inclus sinoade ecumenice si regionale,
precum si reuniunile sinoadelor provinciale bianuale si apoi anuale, si a sinoadelor endemusa
ntrunite n mod exceptional si apoi n mod regulat. La acestea din urm au participat activ chiar
si ierarhi pensionari ai scaunului de Constantinopol. n cazul n care se discutau chestiuni grave,
participau de asemenea si patriarhii celorlalte patriarhate din Orient.
Raportat la Sinod Permanent, n special n mijlocul secolului al XVIII-lea este ntlnit mai
frecvent institutia btrnilor (gherontilor) care s-a dezvoltat la aproximativ n acelasi timp.
Aceasta institutie ierarhica a gherontilor a ocupat scaunele mitropolitane istorice cele mai vechi
si mai distinse n apropiere de Constantinopol numr de opt. Astfel, ridicate la rangul de
preeminent printre mitropoliile Patriarhiei, aceste opt ndln au exercitat un grad mare de
29
autoritate si influent asupra afacerilor sale. Institutia gherontilor a fost n cele din urm abolit
de Regulamentul General n ultimul secol. Institutia permanent Sfntul Sinod a fost resuscitat,
devenind organismul instituit administrativ al Patriarhiei.
Regularitatea si componenta acestor sinoade, inclusiv participarea clericilor distins (altii
dect ierarhi) si a laicilor, nu au fost prevzute n toate regulamentele. Dimpotriv, acestea au
fost ntmpltoare, si n cea mai mare parte impuse de circumstante. Unii dintre clericii
participanti au format Consiliul de tain al patriarhului, n special n chestiuni legate de treburile
Arhiepiscopiei de Constantinopol.
Laicii au devenit tot mai activi n viata administrativ a Bisericii, mai ales dup cderea
Imperiului Bizantin. Rolul lor a fost consolidat n mod semnificativ de ctre fanarioti influenti si
de ctre Comitetul pentru Public cu sediul n cadrul patriarhiei. Acesta a atins apogeul dezvoltrii
sale odat cu nfiintarea Consiliul National permanent mixt, un organism impus de otomani, care
a aprut n secolul al XIX-lea.
Printre manifestrile mai notabile ale administratiei ecleziastice, care sunt, de asemenea,
obiectul unor decrete legislative fundamentale, sunt alegerea episcopilor, patriarhului.
Asa cum s-a mentionat anterior, dup cderea Imperiului Bizantin, Scaunul de
Constantinopol a fost administrat de ctre patriarh si sinod. Avnd n vedere circumstantele
atenuante n acel moment, sinodul nu se preocupa de crearea de ordonante. Nevoile Bisericii la
acel moment a cerut o abordare diferit pentru mentinerea ordinii si pstrarea unittii. Ca
rezultat, fr a renunta la misiunea sa n primul rnd spiritual n favoarea celei lumesti,
patriarhul a fost recunoscut ca etnarh, sau lider al poporului su n probleme legate de
identitatea etnic, religioas, si a drepturilor minorittilor.
Avnd n vedere acest rol nou, Patriarhul Constantinopolului si-a extins influenta dincolo
de granitele teritoriului su ecleziastic pentru a sustine celelalte patriarhate din cadrul Imperiului
Otoman n practic pentru patriarhii acestor jurisdictii din Rsrit nu constituia o problema,
cutuma de a fi alesi la Constantinopol si de a locui acolo pe termen nelimitat. Datorit rolului
important jucat de Biserica Ecumenic, ea a primit privilegii din partea Statului otoman n
vederea reglementarii problemelor legate de crestini, att n viata personal si public.
30
. Aceste familii sunt incluse si materie de nvtmnt, precum si actele penale pe ocazie.
Aceasta, desigur, nu se opune ocazionale nclcare a privilegiilor acordate si imixtiuni arbitrare
din partea statului otoman.
Prin urmare, cu destule lipsuri, regulamentele si decretele legislative n domeniul
administratiei ecleziastice din aceast perioad se gsesc n urmtoarele: definitii canonice,
decretele imperiale, hrisoave, tomosuri, memorii, enciclice si decizii ale Patriarhiei Ecumenice.
ncepnd cu secolul al XVII-lea, s-au fcut mai multe ncercri s se adopte un cod de legi prin
care s se administreze patriarhatul. Acest lucru a fost realizat n cele din urm n a doua
jumtate a secolului XIX, odat cu adoptarea normelor generale sau a reglementrilor nationale
ale Patriarhiei Ecumenice, care au fost ulterior ratificat de ctre guvernul turc, devenind astfel
lege a statului.
Opiniile variaz cu privire la eficienta real a regulamentelor n administrarea Patriarhiei.
Pe de o parte, sunt cei care au vizualizat recent relatiile favorabile dezvoltate intre Biseric si
stat; pe de alt parte, exist cei care consider aceste regulamente duntoare. n orice caz,
Patriarhia a continuat s functioneze n conformitate cu Regulamentele pn n 1923,
interventiile ocazionale arbitrare din partea guvernului turc fr a aduce atingere lor de
valabilitate a ncetat la momentul respectiv cu Tratatul de la Lausanne, pe baza crora rolul
Patriarhiei a fost limitat strict la problemele religioase .
n acest timp, bisericile venerabile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru si-au revenit
deplin devenind responsabile fat de propria lor administratie. n plus, n secolul al XIX-lea,
scaunele mitropolitane si episcopale ale Patriarhiei Ecumenice din zonele eliberate, cum ar fi
Peninsula Balcanic au nceput s caute independenta ecleziastic n urma cstigrii
independentei politice.
Astfel, fiecare dintre acestea au devenit administrativ autonome si autocefale, avnd cu
propriile lor statute si organe administrative de functionare. Proclamarea acestor autocefalii cu
toate ca Patriarhia de Constantinopol a condamnat filetismul ca reactie la declararea acestor
autocefalii ar trebui s mbuntteasc posibilittile si responsabilittile Patriarhiei creia i
revine primul rol n supravegherea si initiativa rezolvrii problemelor care afecteaz toate
Ortodoxia.
31
Din 1923, Biserica de la Constantinopol, n Republica Turcia a fost administrat prin
sfintele canoane, decrete ecleziastice, legea obiceiului, si mai multe regulamente anterioare.
Avnd n vedere lipsa unui regulament legal ulterior, acestea sunt surse invocate direct de ctre
organismele administrative ale Patriarhiei ca s fundamenteze deciziile care afecteaz viata
Bisericii.
Patriarhia ca o institutie exclusiv religioas si spiritual are n modernitate statutul unei
biserici libere ntr-un stat laic, indiferent religios a cror cetteni n majoritate absolut sunt
musulmani. Eparhiile Patriarhiei Ecumenice de pe continentele Europei, Asiei, Australiei si a
cele dou Americi, de asemenea, si pstreaz statutul ecleziastic liber n statele seculare, ai cror
cetteni n majoritate sunt crestini.
n trile n care religiile oficiale sunt romano-catolicismul, anglicanismul, luteranismul etc,
eparhii sale au acelasi statut. n Grecia si Finlanda, statutul lor este acela al unei biserici de stat.
Exist patru eparhii active conduse de un mitropolit n Turcia de astzi. Alti mitropoliti poart
titluri de eparhii istorice, fr credinciosi , n jurisdictia Patriarhiei. Desi astzi sunt fr o
comunitate, ele sunt de asemenea considerate active.
n teritoriile suplimentare ale Tronului Ecumenic sunt incluse urmtoarele: Mitropoliile
noilor teritorii n nordul Grecei (anexate la Biserica Grecei n 1928), Biserica semiautonom din
Creta, cele patru eparhii din Insulele Dodecanez, Arhiepiscopia Americii de Nord si a Americii
de Sud, Arhiepiscopia din Australia, Arhiepiscopia Thyatirelor si Marea Britanie, cinci eparhii
rmase n Europa, condus de mitropoliti, si Arhiepiscopia autonom a Finlandei. Arhiepiscopii si
mitropolitii Tronului Ecumenic sunt sub autoritatea Patriarhiei. Titulaturile onorifice sunt
rezervate pentru sefii de biserici autonome sau pentru mitropoliti cu autoritate jurisdictional
larg. Episcopii provinciei, mitropolitii titulari si episcopi titulari, auxiliari ai scaunului ecumenic
se afl de asemenea, n sfera de autoritate a Patriarhiei. Alegerile pentru promovarea la episcopat
sunt efectuate de ctre Sfntul Sinod al Patriarhiei, pe baza instructiunilor date de sfintele
canoane. O exceptie o constituie biserica din Creta, care desfsoar alegerile din ierarhi cu
participarea sinodului n conformitate cu normele statutare proprii.

32
Primatul de onoare n PRACTIC
Pozitie de autoritate si de conducerea Bisericii de la Constantinopol n lume Ortodoxia
este demonstrat mai ales n viata si practica Bisericii. Amintind de incidente specifice n practica
efectiv a apcociu tiq pe parcursul a trei perioade separate, vom n sectiunea final a acestei
lucrri prezint o imagine de ansamblu istoric al acestei practici trei perioade. Extinde:
1. de la al patrulea Sinod Ecumenic la 1453;
2. din 1453 pn n secolul al XlX-lea si
3. din secolul al nousprezecelea la ziua de astzi. Dup aceast perspectiv istoric, vom
revizui prerogativele mentinut de ctre Patriarhia de Constantinopol, n dorinta de a mentine
ordinea, n dragoste, n lume de servicii pentru a Ortodoxiei.
Din partea Consiliului Ecumenic al patrulea la 1453 Dup al patrulea Sinod Ecumenic,
pozitia privilegiat a Bisericii din Constantinopol n Est a fost acceptat ca fapt. n acelasi timp,
limitele ei teritoriale au fost extinse, depasind cele ale altor biserici din Est n mrime si
important. resturi de biserici ortodoxe armene si Iberice au fost supuse la biserica din
Constantinopol n secolul al saptelea, si ca un rezultat direct al activittii sale misionare
ulterioare, noi biserici au fost fondate n Serbia, Bulgaria, Rusia, si Tara Romneasc. Mai multe
evenimente sustine declaratiile de mai sus.
1) Ca urmare a o schism de lung n Egipt, care a vzut ascensiunea unui episcop
monofizit la tronul din Alexandria, clerul ortodox, mpreun cu episcopul lor, a solicitat
interventia mpratului. Problema a fost remanded la episcop de Constantinopol Anatolios si
sinodul su, care a condamnat uzurpator, exercitndu-si, prin urmare, autoritatea judiciar de pe
tron alexandrin.
2) a se vedea de la Constantinopol a continuat s-si exercite autoritatea asupra afacerilor a
bisericii din Alexandria, n persoana lui succesorul episcopului Anatolios ". n timpul mandatului
su n functie, el a reusit sa episcop anterioare monofizite exilat din nou si a unui episcop
ortodox ales.
33
3) n acelasi timp, problema monofizit a se vedea n episcop al Antiohiei determinat de a
solicita sprijinul Gennadios Episcopul de Constantinopol. Ca rezultat, fostul adversar al
monofizit a fost exilat n cele din urm si nlocuit cu un alt episcop ortodox.
4) Controversele doctrinare de lung durat au contribuit la aparitia unor episcopi de la
Constantinopol ca patriarhi efectivi ai ntregii Biserici de Rasarit. Aceasta s-a datorat faptului c
luptele mpotriva monofizitismului din capitala au fost purtate de mprat si patriarh (episcopul
de Constantinopol) in colaborare.
5) Expansiunea Islamului n secolul al saptelea, a dus la diminuarea vietii crestine din
Alexandria, Antiohia, Ierusalim, desi au fost independente politic.
6) Odata cu cucerirea persan din Antiohia n 611, patriarhii Antiohiei au locuit pentru un
timp la Constantinopol n exil si au fost alesi acolo. Evenimentele politice ulterioare au
determinat modul n care acest aranjament a fost dezvoltat n viitor. Cu toate acestea, patriarhii
Antiohiei au continuat sa locuiasca si sa fie alesi n Constantinopol pn n secolul al
treisprezecelea-lea.
7) O umilinta similar a fost ndurata de patriarhii Ierusalimului n momentul n care
orasul a fost ocupat de ctre arabi n 638, desi nu au fost expulzati dect mult mai trziu de ctre
cruciati.
Exist alte cazuri n care Constantinopolul a intervenit n treburile altor biserici bazate pe
tiq apcociu. Se poate mentiona aici o pedeaps de depunere de ctre Arhiepiscopul Ioan de
Cipru si sinodul lui, care a fost anulat de ctre patriarhul Constantinopolului Loukas
Chrysoverges n secolul XII-lea..
Contributia Bisericii din Constantinopol la crestinarea Rusiei Kievene este bine
cunoscuta. Pn la cderea Constantinopolului n 1453 mitropolitii din Rusia, cu cteva exceptii,
au fost numiti de ctre patriarhii Constantinopolului. Exist, de asemenea, multe cazuri
documentate de interventie a Constantinopolului pentru a rezolva chestiuni sensibile canonice nu
numai n biserica din Rusia, "dar n alte biserici din rasarit. Este suficient s spunem c, n ciuda
declinului treptat al Imperiului Bizantin n aceast perioad de timp, Constantinopolul a
continuat s exercite o mare influent n Est si s joace un rol esential n proiectarea caracterului
34
ecumenic al Ortodoxiei. De fapt, consilierea si aprobarea de la Constantinopol au fost frecvent
solicitate de alte biserici din Rasarit.
Din 1453 pn n secolul al XIX-lea
Odat cu cderea Constantinopolului sub turci n 1453, patriarhul a fost recunoscut att
ca lider religios cat si ca sef sau ethnarch al tuturor crestinilor ortodocsi n cadrul imperiului. n
aceast perioad, Patriarhia de la Constantinopol a tinut, de asemenea, o atitudine de veghe
constant asupra afacerilor interne si externe si asupra vietii celorlalte trei patriarhate, impusa de
starea lor de slbire si de declin. Exist numeroase exemple ale interventiilor Patriarhiei
Ecumenice n afacerile din aceste patriarhii si Biserici autocefale, precum si alte, atunci cnd era
necesar. Incluse n aceast perioad sunt bisericile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Rusia si
Cipru. Exemplele de mai sus sunt urmtoarele:
1) n 1660, Patriarhul Ecumenic si sinodul sau au ales un patriarh pentru Alexandria, o
actiune care urma s fie repetat pentru a se vedea acest lucru de mai multe ori pn n 1870.
2) n 1665, sinodul patriarhal de Constantinopol l-a detronat pe Paisie Patriarh al
Alexandriei.
3) n exercitarea pastoratiei Antiohiei, Patriarhia de la Constantinopol a actionat n
calitate de arbitru n dispute si a detronat patriarhi si mitropoliti controversati.
4) Dat fiind rolul unic al Patriarhiei Ierusalimului in calitate de gardian al altarelor
sfinte,acesta a primit sprijin moral si ajutor material Timp de dou sute de ani, patriarhii din
Ierusalim au fost alesi la Constantinopol si n mod normal, au locuit acolo.
5) n Biserica Ortodox a Rusiei, Patriarhii Ecumenici au intervenit direct, pn la
separarea Mitropolia Kievului de cea a Moscovei n 1461. Ulterior, contactele cu diferite
semnificatie au continuat s existe. Acestea au dus n cele din urm la acordarea statutului de
autocefalie Bisericii din Rusia n 1593 si ratificarea ridicarii la rang de patriarhat.
6) ncepnd cu secolul al XVI-lea, Patriarhia Ecumenic, de asemenea, a servit ca
mediator n rezolvarea ntrebri sesizat de ctre Biserica Ortodox a Ciprului.
35
n timpul perioadei de dificil de sumar a fcut aluzie la mai sus, este adevrat c otoman
cuceritori recunoscut a se vedea de la Constantinopol un grad de autoritate si privilegii
theretofore rareori exercitat. Acest lucru a dus la unele ocazia s s i atribuie obiective
ambitioase incompatibil cu Biserica Ortodox regim politic si ecleziologia. [31] Patriarhiei, pe de
alt parte, nu a pretins niciodat n mod oficial dreptul s se amestece n mod arbitrar n treburile
altor biserici locale. Dimpotriv, sa constiintei de sine rol de facilitare a jucat ntr-o perioad de
standuri de opresiune n contrast puternic cu acuzatiile de criticii si
Din secolul al XIX-lea pn n prezent
Cresterea a nationalismului a fortat cu Patriarhia s se confrunte cu noi probleme, n
special cele legate de tensiunea dintre teritoriile nou-nfiintate la nivel national care rezultau din
destrmarea unei structuri unificate pn n prezent . Pentru a fi sigur, promovarea bisericile din
Grecia (1833), Romnia (1865), Bulgaria (1870) si Albania (1922-1928-1933) la statutul de
biserici autocefale poate fi atribuit n mare msur unei mentalitati nationaliste. Cu toate
acestea, n ciuda acestor schimbari, Patriarhia a reusit reconcilierea popoarelor de origini si de
caractere diferite ntr-un spirit ecumenic crestin. Acest lucru nu s-ar fi putut ntmpla, fr
confruntarea Patriarhiei Ecumenice cu principiul de divizare rasiala. Acest lucru s-a ntmplat
odata cu condamnarea ethnophyletismului locale de un Sinod tinut in 1872 la Constantinopol.
n secolul nostru, este important s retinem mai multe evenimente-cheie din viata
Patriarhiei Ecumenice, care sunt din nou punctul de a facilita semnificativ si coordonare rolul pe
care acesta continu s joace n lume, Ortodoxia.
1) n 1917, Patriarhul Tihon al Moscovei a comunicat cu Patriarhul Ecumenic cu privire
la schimbrile politice radicale care au loc n Rusia. El a exprimat, de asemenea, regretul lui
Bisericii la separarea de acesta din biserica din Georgia. Biserica Georgiei, ntre timp, au avut
apel la Patriarhia Ecumenic s binecuvnteze statutul su autocefal.
2) Dup schisma din asa-numita "Biserica Vie", n 1922-1923, att canonic Patriarhiei
Bisericii si schismatic "Biserica Vie" a apelat la Patriarhul Ecumenic pentru sprijin.
3) n mod similar, ierarhia ucrainene n Uniunea Sovietic, de asemenea, apel la Tronului
Ecumenic pentru sprijinul acordat.
36
4) bisericile din Finlanda, Estonia, Polonia, Cehoslovacia si Albania s-au abordat toate
Patriarhiei Ecumenice despre starea lor canonice.
5) Patriarhiei Antiohiei a solicitat si a obtinut sprijinul a Tronului Ecumenic, n care se
ocup de alegerea patriarhal din 1933.
6) Biserica din Cipru, de asemenea, a solicitat si a obtinut sprijinul a Tronului Ecumenic,
n care se ocup de chestiuni sensibile interne n 1933, 1946 si 1947.
7) Patriarhiei Ecumenice a stabilit premisele pentru dialogul cu alte comunitti crestine n
cele dou enciclice aclamat synodical din 1902 si 1920.
8) Patriarhiei Ecumenice a convocat srbtorit Conferinta pan-ortodox din 1923 la
Constantinopol.
9) n 1945, sa ncheiat schisma a Bisericii din Bulgaria, prin emiterea unui Tomos
patriarhal si sinodal de acordare a autocefaliei.
10) Acesta a coordonat att inter-ortodoxe si conferinte Inter-crestin si dialoguri care au
mbunttit n mod constant relatiile din cadrul Bisericii Ortodoxe, si pe cele cu biserica romano-
catolic, Anglican, Veche Catolic, non-Calcedon, si bisericile luterane, precum si Consiliul
Mondial al Bisericilor.
Concluzii
Istoria Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol demonstreaz o traditie ndelungat canonic
pe baza de conducere n cadrul Ortodoxiei. Aceast traditie este vzut n aceasta si exercit
autoritatea moral, exprimat n evenimentele enumerate mai sus. Aceasta aduce cu sine
privilegii speciale, dintre care unul este dreptul de a lua initiativ, cu acordul altor biserici, n
general ecleziastice materie efectuarea-le pe toate. Presveia ori pe deplin recunoaste c toti
episcopii sunt egali de ctre institutie divin, dup ce a primit acelasi grad de har episcopal si
partajarea aceeasi succesiune apostolic nentrerupt. Aceasta nu nseamn, totusi, c toti
episcopii sunt egali n onoarea n sistemul canonic de administrare ecleziastice. Acestea au titluri
diferite si prerogativele diferite, n functie de statutul istoric precedent a stabilit pentru ei. Unii
37
episcopi au obtinut astfel de vechime ierarhice, exercit o influent mai mare din cauza asta. n
practic, traditia Biserica a pastrat-o ierarhie "de onoare", care corespunde tiq tipcocTu.
Biserica Ortodox a fost ntotdeauna recunoscut c fiecare zon are propria primul episcop, mai
numit arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, n functie de gradul de autoritatea sa. Mai mult, ea a
fost ntotdeauna recunoscut unul dintre ei, n Biserica universal ca prima. De la separarea de Est
si de Vest biserici, Patriarhul Constantinopolului a fost recunoscut ca fiind n primul rnd,
autoritatea sa a fost recunoscut ca fiind egal cu cea a episcopului de la Roma, deoarece de-al
patrulea Sinod Ecumenic.
nainte de a ncheia, este important s se precizeze n ce vechime ierarhic, statutul de prioritate,
si autoritatea patriarhului de la Constantinopol n cadrul Ortodoxiei nu sunt ntelese. n cuvintele
Mitropolitului Maxim of Sardis:
Patriarhul de la Constantinopol respinge orice "plenitudo potestatis ecclesiae" si detine puterea
suprem nu sa ecleziastice ca "episcopus universalis Ecclesiae," ci ca Patriarh Ecumenic, episcop
senior si cele mai importante din Est. El nu exercita fr restrictii puterea administrativa. El nu
este un judector infailibil in materie de credint. ntotdeauna presupozitia a puterii sale este c,
n utilizarea acesteia el va tine cont de dou principii: al sinodalittii si al colegialitatii n
responsabilittile Bisericii si al noninterventiei n afacerile interne ale altor biserici. ..
Tinnd cont de aceste concepte fundamentale ale non-interferentei, ale sinodalittii, si
colegialitate, este important de retinut c, in calitate de principal purttor de cuvnt al tuturor
capeteniilor bisericilor ortodoxe, Patriarhul Ecumenic nu detine dect apcociu tiq, dar, de
asemenea si prerogative ecleziastice adevrate de autoritate. Aceste prerogative se manifest n
rolul su de administrator si judector suprem pe teritoriul jurisdictional propriu, si ca mediator
pentru ntreaga Biserica Ortodox n probleme ecleziastice generale, n consultare cu alti sefi de
Biserici Ortodoxe. Asa cum istoria a demonstrat n mod repetat, interventia sa a fost solicitat n
solutionarea disputelor si problemelor sensibile dinn viata celorlalte biserici ortodoxe. Astfel, de
fapt, a fost autoritatea sa, c fr aprobarea lui un act care afecteaz toate ecleziastice al
Ortodoxiei ar fi considerat, cel putin, canonic insuficiente.
Autoritatea exercitat de ctre Patriarhia Ecumenic este confirmat de istorie si canoane. Este,
totusi, o autoritate nteleas ca servicii n conformitate cu exemplul lui Hristos Aceasta este
38
imaginea de serviciu care predomin n relatiile sale ca apeto0povo cu celelalte Biserici
Ortodoxe, n scopul de ncurajare a unittii ntre ele si n asistarea. Lor misiunea de a lumii
Canonistii filoconstantinopolitani propun o repliere a patriarhiei ecumenice in functie de noua
configurare europeana, incercand sa justifice canonic reactivarea sistemului mitropolitan in
Bisericle autocefale ortodoxe, sistem care ar conduce inevitabil la suprimarea sistemului
patriarhal de organizare si implicit la reactivarea starii de fapt din timpul stapanirii otomane.
Europa comunitara ofera o posibilitate iminenta Bisericii ortodoxe, ce ar putea fi de folos mai
ales in domeniul practic. Intr-adevar, diviziunile administrative-legislative in regiuni si unitati
administrative ale Comunitatii Europene, operate in 1986, ofera posibilitatea aplicarii pe intreg
teritoriul European (unde exista Biserici ortodoxe locale) a sistemului mitropolit abolit de foarte
mult timp de catre organizatia administrativa a Statelor moderne. O privire mai atenta asupra
acestei inventii comunitare arata faptul ca munca indeplinita de autoritatile europene competente
intampina aceasta situatie; acest lucru trebuie adoptat si aplicat din punct de vedere canonic in
domeniul administrativ al Bisericii. Aceasta perspectiva prezinta doua consecinte estentiale: pe
de o parte, ofera posibilitatea unei reorganizari canonice a structurilor ecleziastice ce vor ajuta la
ameliorarea vietii interioare a Bisericii; pe de alta parte, va ajuta la depasirea problemelor din
diaspora ortodoxa, mai ales cea europeana, si la solutionarea problemelor practice interortodoxe.
In ceea ce priveste Bisericile autocefale din Europa Centrala si Orientala- a caror state nu au
aderat inca la Europa unita inca in constructie- limitele statale ale unui Stat national reprezentau
criteriul principal ce determina limitele unei autocefalii ecleziastice. Acest criteriu va fi abolit in
cadrul teritoriilor europene- lucru ce nu are impact asupra ortodocsilor din Europa Occidentala.
Biserica Ortodoxa trebuie sa revina in mod concret asupra problemei intrarii altor Biserici
autocefale europene in Europa comunitara unita, si aceasta pentru a redefini si pentru a
redetermina criteriile canonice, fie ale unei proclamatii, fie ale unei conversatii a autocefaliei
ecleziastice in conformitate cu noile date create de unificarea europeana. In acest fel,
cosmogonia europeana atinge in mod direct Biserica Ortodoxa europeana si, astfel, intram in
miezul problemei: Biserica Ortodoxa-Europa. In orice caz, situatia actuala (Patriarhatul
ecumenic-Biserica autocefala a Ciprului-Biserica Greciei-Biserica autonoma a Finlandei) nu
prezinta nici o problema canonica, mai ales dupa coexistenta Bisericilor autocefale in Europa
39
comunitara unita, si nu cere o reglementare imediata, cu exceptia punctelor expuse de-a lungul
acestei lucrari.
BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfnta Scriptur, Ed. Institut. Biblic., Bucuresti, 1990.

Izvoare juridice

***Studiu despre ierarhia #i institu&iunea sinodal n Biserica Ortodox a Rsritului n
genere #i despre ierarhia #i institu&iunea sinodal n Biserica Ortodox Romn n special,
Tipografia Crtilor Bisericesti, Bucuresti, 1883.
Baronius, Annales ecclesiastici, Lucques, 1740.
Berdnikov, S., Curs de Drept bisericesc, trad. Silvestru Blnescu, Ed. Tipografia Crtilor
Bisericesti, 1892.
Biondo, Biondi, Il diritto romano cristiano, Milan, I, 1953.
Boroianu, Prof. Dr. Dimitrie G., Dreptul Bisericesc, Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe de
Rsrit a$ezate pe probleme $i pe interpretri, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2007.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, nsotite de comentarii de Dr. Nicodim Milas, Tipografia
Diecezan, Arad, 1930-1936.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, note #i comentarii de Arhid. Prof. Dr. Ioan, Floca, editia II, Ed.
Polisib, Sibiu, 1993, 2006.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, note #i comentarii de Constantin Dron, Vol. I, editia a II-a,
Tipografia crtilor bisericesti, Bucuresti, 1933.
Corpus J uris Civilis, vol. III: Novellae, Ed. de R. Schoell si W. Kroll, Berlin, 1928.
40
Cron#, Gheorghe, Alegerea ierarhilor n Biserica Ortodocx, Tipografia Crtilor Bisericesti,
Bucuresti, 1937.
Dur$, Pr. Prof. Nicolae V., Organizarea Bisericii Etiopiene $i bazele ei canonice, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucuresti, 1990.
Floca, Arhid. Prof. dr. Ioan N., Drept canonic ortodox, legisla#ie $i administra#ie bisericeasc,
vol. I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1990.
Hefele, Charles Joseph, Histoire des Conciles, tom II, 2, Editura Letouzey et An, Paris, 1908.
Kazimirovici, Dr. Radovan N., Situa#ia actual de drept bisericesc a Bisericilor Ortodoxe
Rsritene, trad. Uros Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1927.
L`Huillier, Arhiep. Peter, Dreptul Bisericesc la Sinoadele Ecumenice I-IV, Trad. Pr. Prof. dr.
Alexandru I. Stan, Editura Gnosis, Bucuresti, 2000.
M$lina, Ioan Marin, Dipticon sau Cronologie Patriarhal $i Imperial, Pentarhia, Ed. Presa
Universitar Clujean, Cluj, 2006.
Mila, Nicodim, Dreptul Bisericesc Oriental, trad. Dimitrie Cornilescu si Vasile Radu, Ed.
Tipografia Gutenberg, Bucuresti, 1915.
Monachino, V., Il canone 28 di Calcedonia e San Leone Magno, n rev. Gregorianum, 33/1952.
Neofit Patriarhul Constantinopolului, Pidalion (Crma Bisericii Ortodoxe), Editura Credinta
Strmoseasc, 2004.
Nil Doxapatri, Ordinea Scaunelor Patriarhatelor, trad. C. Erbiceanu, n rev. B.O.R., an XXXI,
nr. 12.
Petrovitch, M., Le Droit Canon aux 14 Titres et les commentateurs Byzantins.
Phidas, Vlassios I., Drept canonic - O perspectiv ortodox, trad. Pr. Lect. Dr. Adrian Dinu,
Editura Trinitas, Iasi, 2008.
41
Pocitan, Vasile, Compendiu de Drept Bisericesc al Bisericii Ortodoxe comparativ cu Bisericile
Latin, Protestant, etc. $i cu referin#e speciale la legile $i regulamentele Bisericii Ortodoxe
Autocefale Romne, Bucuresti, 1998.
Pocitan, Vasile, Geneza Demnit#ii Patriarhale $i Patriarhatele Bisericii Ortodoxe, Bucuresti,
1926.
Popovici, Dr. Nicolae, Manual de Drept Bisericesc Ortodox Oriental, cu privire special la
Dreptul particular al Bisericii Ortodoxe Romne, vol. I , part. I si II, Arad, 1925.
Rallis, K., Droit penal de lÈglise orthodoxe dÒrient, Atena, 1907.
'aguna, Andrei, Compendiu de Dreptul Canonic al unei Sntei Sobornice$ti $i Apostole$ti
Biserici, Sibiu, 1913.
Soare, Diac. Gh. I., Forma de conducere n Biserica Cre$tin n primele trei veacuri, Bucuresti,
Tipografia Carpati, 1938.
Soare, Pr. Gh., Mitropolia n dreptul canonic Ortodox, Bucuresti, 1939.
Statutele Bisericilor Sud-Dunrene (al Bisericii Greciei, Bulgariei, Serbiei), trad. de Pr. Dr.
Alexandru I. Stan si Drd. Michael-Williams Stan, Edimpres, Bucuresti si Trgoviste, 2005.
)+../ Hotq, )*-/0120 3457- 809 94:;- <0->-7-, />2@A )B', A0qvui 1859 Tua. Auq,
4etotuaikq uvutuaeoi Kuo. M. Ipqopq 1966.
012342 A. C, O DEFGFHJKMDGO P QKRDGPFGO yTREPVKFHK, n Hpanocnannoe Oospenne, t. 2,
1882.

Izvoare patristice

***Arhieraticon, Ed. IBOR, Bucuresti, 1993.
42
***Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul Apostolic al primelor secole., ngrijit de Diac. Ioan I.
Ic Jr., Ed. Deisis/Stavropoleos, 2008.
Athanase, Historia arianorum ad monachos, 33, PG 25.
Casiodor, Istoria Bisericeasc Tripartit, n coll. PSB, Vol. 75, Scrieri, trad. Liana si Anca
Manolache, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1998.
Casiodor, Scrieri n coll. PSB 75, Istoria Bisericeasc tripartit, trad. Liana si Anca Manolache,
Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1998.
Cerularii, Michaelis, Cp. Patriarhae, Dominici Gradensis et Petri Antiocheni, Epistolae Mutuae,
Episcoporum, PG 120.
Chiriac, N. D., Epistola Dogmatic De Comunicatione idiomatum ad Flavianum a lui Leon I cel
Mare, Bucuresti, 1912.
Egeria, Pelerinaj n Locuri Sfinte, A.D. 381-384, trad. Prof. Cornelia Lucia Frisan, Ed. Viata
Crestin, Cluj Napoca, 2006.
Epistola c$tre Diognet, n vol. Scrierile Prin#ilor Apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru Fecioru, Ed.
I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1995.
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericeasc, n Eusebiu de Cezareea 13, trad. Pr. Prof. T.
Bodogaie, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1987.
Eusebiu de Cezareea, Via#a lui Constantin cel Mare, n coll. PSB, vol. 14, Scrieri partea a II-a,
Trad. Radu Alexandrescu, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1991.
Fer. Augustin, Confessiones Mrturisiri, trad. Prof. Nicolae Barbu, Editia a II-a, Ed. I.B.M. al
B.O.R, 1994.
Fer. Augustin, Despre lucrul manual al clugrilor, PL. XL, col. 176-577.
Gagiu, Pr. I., Epistola a XVIII-a a Sf Grigorie cel Mare ctre Ioan Episcopul
Constantinopolului, (PL, LXXVII,col 738-743) n art. Netemeinicia primatului papal oglindit
n operele unor mari ierarhi, n rev. O., nr 2/1965.
43
Grigorie de Nazianz, Despre via#a sa, PG. 37.
Grigorie Teologul, Scrisoarea 185 catre Nectarie, n PG 37.
Octoih Mare, Stihirea a treia la Doamne strigat-am, Vecernia nvierii, Glas 8, Ed. I.B.M. al
B.O.R., 2003.
Paladie de Helenopolis, Dialogul istoric cu diaconul Teodor al Romei: Despre via#a $i felul de
a fi ale Fericitului Ioan Hrisostom Episcopul Constantinopolului n Via#a Sf. Ioan Gur$ de
Aur, trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Edit I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2001.
Procopius Caesariensis, De aedificis, n Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, vol XIX,
part. II, vol. III.
Scrierile Prin&ilor Apostolici, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institut. Biblic., Bucuresti,
1995.
Sf. Ambrozie, Scrisori, n vol. PSB. 53, partea a II-a, trad. Prof. David Popescu, Ed. I.B.M. al
Sf. Atanasie cel Mare, Cuvntul I mpotriva arienilor (PG. 26, 11-114) n PSB, vol. 15, Scrieri
partea I, trad. Pr. prof. Dumitru Stniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1987.
Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii Ecumenice n coll. PSB vol 3, Apologeti de
Limba Latina, Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1981.
Sf. Clement Romanul, Epistola ctre Corinteni (I), n vol. Scrierile Prin#ilor Apostolici, trad.
Pr. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1995.
Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasc, n vol. Opere complete $i Scoliile Sf.
Maxim Mrturisitorul, trad. Pr. Dumitru Stniloae, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996.
Sf. Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad. Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucuresti,
2002.
Sf. Grigorie Teologul, Panegiric (Cuvnt de laud) la Sfntul Vasile cel Mare, trad. Pr. Prof.
Nicolae Donos, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2009.
44
Sf. Ieronim, Despre brba#ii ilu$tri $i alte scrieri, trad. Dan Negrescu, Edit. Paideia, Bucuresti,
1997.
Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, PSB Vol. I, Scrierile prin#ilor apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru
Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1995.
Sf. Ioan Gur$ de Aur, Omilie mpotriva celor care au prsit Biserica $i s-au dus la Hipodrom,
(PG. 56, col 263-270), n vol. Omilii la Ana, la David $i Saul $i la Serafimi, trad. Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2007.
Sf. Ioan Hrisostom, Comentariu la Faptele Apostolilor, Omilia IV, n P.G. col. 45.
Sf. Irineu de Lyon, Adversus heresis, IX, 18, 15, PG. Vol VII.
Sf. Iustin Martirul i Filosoful, Apologia I n vol. Apologe#i de limb greac, Ed. I.B.M. al
Sf. Maxim M$rturisitorul, Mystagogia, Cosmosul $i Sufletul, Chipuri ale Bisericii, Trad. Pr.
Prof. dr. Dumitru Stniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2000.
Sf. Pamfil din Cezareea, Apologia lui Origen, si Rufin din Aquileea, Despre falsificarea
cr#ilor lui Origen, trad. Cosmin Daniel Pricop, Ed. Herald, Bucuresti, 2009.
Sf. Policarp al Smirnei, Episola ctre Filipeni, n vol. Scierile Prin#ilor Apostolici, trad.
Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1995.
Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credin#ei noastre
ortodoxe, dup principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos $i urma$ii si, vol. I, Editia a II-a,
trad. Toma Teodorescu (1865), Ed. Arhiepiscopiei Sucevei si Rdutilor, 2002.
Sf. Teodor Studitul, Scrisoarea nr 478 (PG 99, 1417).
Sf. Vasile cel Mare, Epistole (54), n PSB vol. 12, Scrieri partea a III-a, trad. Pr. Prof. Teodor
Bodogae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1988.
Slujba Sfntului, Sl$vitului i ntru tot l$udatului Apostol Andrei cel nti chemat n
Mineiul pe Noiembrie, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2005.
45
Sozomen, Via#a marelui Ioan Hrisostom din Istoria Bisericeasc (cartea a VIII-a), n vol. Viata
Sf. Ioan Gura de Aur, trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti, 2001.
Teodeoret de Cyr, Epistola 86 catre Flavian, Episcopul Constantinopolului, PG 83, coll. 1280.
Teodoret al Cirului, Istoria Bisericeasc n colect. PSB, Vol. 44, Scrieri partea a II-a, trad. Pr.
Prof. Vasile Sibiescu, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1995.
Tertulian, Despre prescrip#ia contraereticilor (De praescriptione haereticorum), n colect. PSB,
vol. III, Apologe#i de lib latin, trad. Prof. N. Chitescu, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti 1981.
46
Enciclopedii i Dic#ionare

***Conciliorum Oecumenicorum Decreta, editia a III-a, 1973, Bolonia, Ed. Intituto per le
Scienze religiose.
***I ntroducere #i comentariu la Sfnta Scriptur, vol. 1, traducere P. Dumitru Grosan, Editura
Galaxia Gutenberg, 2005.
Alexandrie, par A. de la Barre, n Dictionnaire de Theologie Catholique, tom I, premiere partie,
Paris, 1923.
Bailly, Anatole, Dictionnaire Grec-Francais, Ed. Hachette, Paris, 2000.
Balwin, Prof. Barry & Alice- Talbot, Mary Eusebios of Nikomedeia, n The Oxford Dictionary of
Byzantium, vol 2, Oxford University Press, 1991.
Campenhausen, Hans Freiherr Von, Prin#ii latini ai Bisericii (I), trad. Maria-Magdalena
Anghelescu, Ed. Humanitas, 2005.
Dakov, S. B., mpra#i bizantini, trad. Viorica si Dorin Onofrei, Ed. Enciclopedic, Bucuresti,
1999.
Dic#ionar al Noului Testament, A-Z, Pr. Dr. Ioan Mircea, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti,
1995.
Dic#ionar Biblic, vol. I, trad. din limba francez Constantin Moisa, Editura Stephanus,
Bucuresti, 1995.
Dic#ionar de Teologie Ortodox$, A-Z, Pr. Prof. dr. Ion Bria Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti,
1994.
Dic#ionar enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Slusanschi, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998.
Dic#ionarul Noului Testament, Editor: Daniel G. Reid, Editura Casa Crtii, Oradea, 2008.
47
Drmba, Ovidiu, Istoria culturii $i civiliza#iei, vol. IV, Ed. Saieculum I. O. & Vestala,
Bucuresti, 2004.
Duchesne, L., Histoire ancienne de lÈglise, Ed. Fontemoing, Paris, 1910, t. 2.
Franzen, August & Remigius Baumer, Istoria Papilor, Trad. Pr. Romulus Pop, Ed.
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 1996.
Grumel, V., Les Regestes des actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I, fasc. I, N. 10,
Institut Francais d Etudes Byzantines, Paris, 1972.
Hamman, Adalbert, Prin#ii Bisericii, trad. Pr. Stefan Lupu, Ed. Sapientia, Iasi, 2005.
Kazhdan, Alexander, Senat House n The Oxford Dictionary of Byzantium, vol 3, Oxford
University Press, 1991.
Mansi J., Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, t. III, Florence et Venise, 1759-
1798.
Miklosich Fr. & Ios. Muller, Acta Patriarchatus Constantinopolitani, t. 1, Vindobonae, Carolus Gerold,
1860.
Moreschini, Claudio, Norelli, Enrico, Istoria literaturii cre$tine vechi grece$ti $i latine de la
Conciliul de la Niceea pn la nceputurile Evului Mediu, II/1, trad. Elena Caraboi & Co., Ed.
Polirom, 2004.
Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. I, Introducere, sec. II si III, trad. Lect. Dr.
Adrian Marinescu, Ed. Bizantin, Bucuresti, 2006.
Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. II/1, sec. IV (Rsrit $i Apus), trad. Lect.
Dr. Adrian Marinescu, Ed. Bizantin, Bucuresti, 2009.
Pelikan, Jaroslav, Tradi#ia cre$tin. O istorie a detvoltrii doctrinei, vol. I, Na$terea tradi#iei
universale (100-600), trad. Silvia Palade, Polirom, 2004.
Rendina, Claudio, Papii. Isorie $i secrete, trad. Radu Gdei, Ed. All, 2002.
48
Roman, Gabriel, Aspecte religioase $i politice n Imperiul Roman de Rsrit n vremea Sf.
Vasile cel Mare, n colectia Studia Basiliana, vol. III, Sfntul Vasile cel Mare. nchinare la 1630
de ani. Actele Symposionului Comisiei Romne de Istorie ecleziastic, Bucuresti Cernica, 2-3
octombrie 2008, Ed. Basilica, Bucuresti, 2009.
Rus, Remus, Dic#ionar enciclopedic de literatur cre$tin din primul mileniu, Ed. Lidia,
Bucuresti, 2003.
Schwartz, Eduard, Acta Conciliorum Oecumenicorum, t. I-IV, Argentorati, 1914, Berolini-
Lipsiae, 1922-1940, t. II, vol. I-VI, Concilium Chalcedonense.
Thelamon, Franoise, LEmpereur ideal daprs lHistoire Ecclesiastique de Rufin dAquilee, n
Studia Patristica, vol.X, 1970.
Vailhe, S., Eglise de Constantinople, n Dictionnaire de Theologie Catholique, vol. III, col.
1329.
Vancourt, R., Patriarches, n Dictionnaire de Theologie Catolique, 11.
Vintil$, Horia, Dic#ionarul Papilor, Ed. Saeculum, Bucuresti, 1999.

C$r#i i Manuale

*** Istoria Bisericeasc Universal, Vol. 1, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1987.
***Cruciadele, trad. George Miciacio, Ed. Artemis.
Afanasiev, Nikolai, Biserica Duhului Sfnt, vol. I, trad., Elena Derevici, Ed. Patmos, Cluj-
Napoca, 2008.
B$bu, Pr. Dr. Emanoil Bizan#ul, Istorie $i Spiritualitate, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003.
B$bu, Pr. Dr. Emanoil, Bizan#ul ntre Occidentul cre$tin $i Orientul Islamic (sec. VII-XV), Ed.
Sofia, Bucuresti, 2005.
49
B$nescu, Nicolae, Istoria Imperiului Bizantin, vol. I, Ed. Anastasia, 2000.
Barnes, T. D., Athanasius and Constantius. Theology and Politics n the Constantinian Empire,
Cambridge Mass, 1993.
Baslez, Marie Fracoise, Biblie $i Istorie, Iudaim-Elenism-Cre$tinism., trad. Ioana Lutic,
Editura Artemis, Bucuresti, 2007.
Baynes, N. H. and Moss, Byzantium, Oxford, 1961.
Beldiceanu, Nicoara, Organizarea Imperiului Otoman (sec XIV-XV) n vol. Istoria Imperiului
Otoman, coord. Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucuresti 2001.
Benedict al XVI-lea, Apostolii $i primi discipoli ai lui Cristos. La originele Bisericii, trad. Paul
Butnariu, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2009.
Bernardi, Jean, Grigorie din Nazianz. Teologul $i epoca sa (330-390), trad. Cristian Pop, Ed.
Deisis, Sibiu, 2002.
Bobrinskoy, Pr. Prof. dr. Boris, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Ed. Patmos, Cluj Napoca,
2002.
Bodogae, Pr. Prof. Teodor, nceputurile $i dezvoltarea monahismului Athonit, n vol. Romanii $i
Muntele Athos, vol I, ed Lucman,Bucuresti, 2007.
Boroianu, Pr. Dr. Dimitrie G., Istoria Bisericii Cre$tine, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2007.
Branite,. Pr. Prof. dr. Ene, Liturgica general, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1993.
Brehier, Louis, Les intitutions de lÈmpire byzantin, Ed. Albin Michel, Paris, 1970.
Brezeanu, Stelian, Istoria Imperiului Bizantin, Ed. Meronia, Bucuresti, 2007.
Buburuz, Pr. Petru, Sfntul Ipolit romanul $i Tradi#ia Apostolic, Chisinu, 2002.
Bulgakov, Serghei, Ortodoxia, trad. Nicolae Grosu, Ed. Paideia, Bucuresti, 1994.
Bunge, Ier. Gabriel, Evagrie Ponticul. O introducere, trad. Diac. Ioan I. Ic Jr., Ed. Deisis, Sibiu,
1997.
50
Chrysos, E., La politique ecclesiastique de Justinien, Thessalonique, 1969.
Chrysostomos, Arhiepiscop, Rela#iile dintre ortodoc$i $i romano-catolici de la Cruciada a IV-a
pn la controversa isihast, trad. Raluca Popescu si Mihaela Precup, Ed. Vremea, Bucuresti,
2001.
Clement, Olivier, Adevr $i Libertate. Ortodoxia n contemporaneitate. Convorbiri cu
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
Clement, Olivier, You are Peter. An Orthodox Theologian`s reflection on the exercise of Papal
Primacy, New City Press, 2003.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., 'i Cuvntul Trup s-a fcut. Hristologie $i Mariologie Patristic, Ed.
Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1993.
Constantelos, Demetrios J., The Greek Orthodox Church, The Seabury Press, New York, 1967.
Cosma, Aurel, Organizare $i vietuire la Athos n vol Romanii si Muntele Athos, vol I, Ed
Lucman,Bucuresti, 2007.
Cotan, Pr. Dr. Claudiu, Ortodoxia $i mi$crile de emancipare na#ional din sud-estul Europei n
secolul al XIX-lea, Ed. Bizantin, Bucuresti, 2004.
Crouzel, Henri SJ., Origen, personajul exegetul omul duhovnicesc teologul, Trad. Cristian
Pop, Ed. Deisis, Sibiu, 1999.
Dagron, G., Naissance dùne capitale. Constantinople et ses institutions de 330 a 451, Paris,
1974.
Danielou, Jean, Biserica primar (De la origini pn la sfr$itul secolului al treilea), trad
George Scrima, Editura Herald, Bucuresti, 2008.
Darrouzes, J., Documents inedits dècclesiologie byzantine, Paris, 1966.
Delvoye, Charles, Arta bizantin, trad. Florica Eugenia Condurache, Ed. Meridiane, Bucuresti,
1976.
51
Demetrescu, Dragomir, Tomul sinodic $i epistolele patriarhale, relativ la comunit#ile elenice
din strintate cedate Bisericii regatului grecesc, Bucuresti, 1908.
Dr$goi, Pr. Eugen, Istoria Cre$tinismului n Date, Ed. Episcopiei Dunrii de Jos, Galati, 2004.
Ducas, Mihail, Istoria turco-bizantin, 1341-1462, trad. Vasile Grecu, n colect. Scriptores
Byzantini I, Bucuresti, Ed. Academiei RPR, 1958, cap. XL, 5.
Dur$, Prof. Dr. Nicolae V.,, Le Regime de la Synodalite selon la legislation canonique
conciliaire, oecumenicque du I
er
Millenaire, Ed. Ametist 92.
Dur$, Prof. Univ. Dr. Nicolae V., Schytia Minor (Dobrogea) $i Biserica ei Apostolic, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 2006.
Dvornik, Francis, Byzance et la primaute romaine, ditions du Cerf, Paris 1964.
Dvornik, Francis, Slavii n istoria $i civiliza#ia european, trad. Diana Stanciu, Ed. All,
Bucuresti, 2001.
Ekrem, Mehmet Ali, Civilizatia Turca, Ed Sport Turism, Bucuresti 1981.
Elian, Alexandru, Bizan#ul, Biserica $i Cultura romneasc, Ed. Trinitas, Iasi, 2003.
Ergene, Teoman, Istikll harbinde Trk ortadokslari, (The Turkish Orthodox n the War of
Independence), Istanbul, 1951.
Erickson, John H., Orthodox Christians n America, Oxford University Press, 1999.
Evdokimov, Paul, Hristos n gandirea rus, trad. Pr Ion Buga, Ed. Symbol, Bucuresti, 2001.
Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. P.S. Dr. Irineu Popa, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti,
1996.
Every, George S. S. M., The Byzantin Patriarchate 451-1204, London, 1962.
Felmy, Karl Christian, Dogmatica experien#ei ecleziale, trad. Pr. Prof. dr. Ioan Ic, Edit. Deisis,
Sibiu, 1999.
52
Florovski, Pr. George, Biserica, Scriptura, Tradi#ia - Trupul viu al lui Hristos -, trad. Florin
Caragiu si Gabriel Mndril, Ed. Platytera, 2005.
Fortuna, M., L'imperatore Gratiana, Torino, 1953.
Frazee, Charles A., Catholics & Sultans, The Church and the Ottoman Empire 1453-1923,
Cambridge University Press, 1983.
Gabor, Pr. Lect. Dr. Adrian, Biserica $i Statul n primele patru secole, Edit. Sofia, Bucuresti,
2003.
Gatopoulos, D., -W:X0A Y9[0\08>]@+\@A, 18751938 (Andreas Michalakopoulos, 1875-1938)
Athens, 1947.
Gennade Metropolite d`Heliopolis et de Theirees, Histoire du Patriarcat Oecumenique,
Athenes, 1953.
Gerostergios, Asterios, Justinian cel Mare. Sfnt $i mprat, trad. Ovidiu Ioan, Ed. Sofia,
Bucuresti, 2004.
Gheorghiu, Virgil, Via#a Patriarhului Athenagoras, trad. Moldovan Cristian Dumitru, Ed.
Rentregirea, Alba Iulia, 2009.
Gibbon, Edward Istoria declinului $i a prbu$irii Imperiului Roman, vol. I, trad. Dan
Hurmuzescu, Ed. Minerva, Bicuresti, 1976.
Great Britain, Parliamentary Papers, Lausanne Conference on Near Eastern Affairs, 1922-1923,
Records of Proceedings and Draft Terms of Peace, Turkey No 1 (1923), Cmd 1814.
Gruosset, Ren, Istoria secret a cruciadelor, trad. Nicolae Balt, Ed. Pro Editur si Tipografie,
2007.
Guette, Wladimir, Papalitatea schismatic sau Roma n raporturile sale cu Biserica
rsritean, trad. Iosif Gheorghian, Ed. Biserica Ortodox, Alexandria, 2001.
Habib El Masri, Iris, The Story of the Copts, The True Story of Christianity n Egypt, vol. 1,
From the Foundation of the Church by Saint Mark to the Arab Conquest, Cairo, 1971.
53
Haijjar, Joseph, Le Synode permanent dans lÈglise byzantine des origines au onzieme siecle,
Roma, 1962.
Hergenrother, J., Photius Patriarch von Konstantinopel, t. 1, Ed. Regensburg, 1867-1869.
Hertling, Ludwig S.J., Istoria Bisericii, traducere Pr. Prof. dr. Emil Dumea, Editura Ars Longa,
Iasi, 1998.
Hurmuziadis, George D., Cultura Greciei, Antica, Bizantina, Moderna, trad Lucia Dimitriu
Hurmuziadis, Ed Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
Iorga, Nicolae Istoria vie#ii Bizantine, trad. Maria Holban, Ed. Enciclopedic Romn, Bucuresti,
1974.
Iorga, Nicolae, Bizan# dup Bizan#, trad. D. Liliana Iorga-Pippidi, Ed. 100+1 Gramar, Bucuresti,
2002.
Irineu Pop Bistriteanu, Sfntul Irineu de Lyon, Polemist $i Teolog, Ed. Cartimpex, Cluj, 1998.
Issa, Anton Odeh, Les minorites chretiennes de Palestine a travers les siecles etude historico-
juridique et developpement moderne international, Ed. Franciscan Printing Press, Jerusalem,
1976.
Iustin, Patriarhul, Ierarhia Bisericeasc n epoca Apostolic, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2002.
Jerfagnon, Lucien, Julien dit l'Apostat, Paris, 1986.
Lafont, Ghislain, O istorie teologic a Bisericii, trad. Maria Cornelia Ic Jr., Ed. Deisis, Sibiu.
Lognon, Jean, LÈmpire Latin de Constantinople et la principaute de Moree, Ed. Payot, Paris,
1949.
Lossky, Vladimir, Dup Chipul $i Asemnarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolache, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1998.
Lossky, Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, trad Pr. Vasile Raduc, Ed. Anastasia,
Bucuresti 1992.
54
Malaty, Fr. Tadros Y., Introduction to the Coptic Orthodox Church, Ed. St. George's Coptic
Orthodox Church, Sporting Alexandria, Egypt, 1993.
Malina, Ioan Marin, De te voi uita Constantinopol sau privitor la evenimentele de la 10 august
626, 13 aprilie 1204 $i 29 mai 1453, Cluj Napoca , Ed. Sedan, 2004.
Manolache, Dumitru, Andrei Apostolul lupilor, Ed. Anastasia, 2002.
Mantran, Robert, nceputurile Chestiunii Orientului(1774-1839), n vol Istoria Imperiului
Otoman, coord Robert Mantran, trad de Cristina Barsan, ed All , Bucuresti 2001.
Marga, Pr. Lect. Univ. Dr. Irimie, n dragoste $i adevr. Dialogul teologic oficial ortodoxo-
catolic, de la Rodos la Balamand, Ed. Paralela 45.
Marrou, Henri-Irenee, Biserica n antichitatea trzie (303-604), trad. Roxana Mares, Ed. Teora,
Bucuresti, 1999.
Marrou, Henri-Irenee, Patristic $i umanism, trad. Cristina si Costin Popescu, Ed. Meridiane,
1996.
Maxime de Sardes, Mtropolite, Le Patriarcat Oecumenique dans LÈglise Orthodoxe, Editions
Beauchesne, Paris, 1975.
Melissenos, Phrantzes-Pseudo: Macarie, Cronica 1258-1481, trad. Vasile Grecu, n colect.
Scriptores Byzantini V, Cartea a III-a, XIII, 9, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1966.
Veinstein, Gilles, Provinciile balcanice (1606-1774) n vol. Istoria Imperiului Otoman, coord.
Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucuresti 2001.
Metallinos, Gheorghios D., Parohia - Hristos n mijlocul nostru, Ed. Deisis, Sibiu 2004, Preda,
Constantin , Credin#a $i viata Bisericii Primare, O analiza a Faptelor Apostolilor, Ed. I.B.M. al
Meyendorff, Jean, Biserica Ortodox ieri $i azi, Edit Anastasia, Bucuresti, 1996.
Meyendorff, John, Hristos n gndirea cre$tin rsritean, trad. Pr. Prof. Nicolae Buga, Ed.
55
Meyendorff, John, Ortodoxie $i Catolicitate, trad. Clin Popescu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003.
Meyendorff, John, Teologia bizantin, trad. Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucuresti 1996.
Moldoveanu, Pr Dr Ioan, Contributii la istoria relatiilor Tarilor Romane cu muntele
Athos(1650-1863), Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2007.
Muller, K., Kirchengschichte, I + II, Ed. II, Tubingen, 1929.
Muntean, Pr. prof. dr. Vasile V., Istoria cre$tint#ii de la Hristos pn la Reform, Ed. Sofia,
Bucuresti, 2004.
Muntean, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile V., Bizan#ul $i Romnii. Cercetare comparativ privind
organizarea mnstirilor, Ed. Trinitas, 2005.
Nikolaou, Theodor, Teologie $i Cultur, Trad. Ioan Vasile Leb, Ed. Limes, Cluj, 2001.
Obolensky, Dimitri, Un Commonwealth medieval: Bizan#ul, trad. Claudia Dumitriu, Ed. Corint,
Bucuresti, 2002.
Ozal, T., La Turquie en Europe, Paris, 1988.
Palanque, J.R., L'empereur Gratien et le grand pontificat paen, n Byz., VIII, 1933.
Palanque, J.R., Saint Ambroise et l'Empire romain, Paris, 1933.
Pallis, A., )4-^/42X-@9 \\^-4A, Greeks Abroad, Athens, 1953.
Panagiotakos, P., Le sacerdoce et ses consequences dans le Droit canon, Athenes, 1951.
Panagiotakos, P., Le Trone Patriarchal oecumenique de Constantinople, Athenes, 1948.
Pandele, Pr. Dr. Dorin-Gabriel, Studion $i Cluny, nnoire $i reform n monahismul din rsrit $i
apus, Ed. Episcopiei Dunrii de Jos, Galati, 2006.
Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elvetiei, Sfntul $i Marele Sinod al Ortodoxiei:
Tematic $i lucrri pregtitoare, Trad. Pr. Nicolae Dasclu, Ed. Trinitas, Iasi, 1998.
56
Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elvetiei, Sfntul $i Marele Sinod al Ortodoxiei:
Tematic $i lucrri pregtitoare, Trad. Pr. Nicolae Dasclu, Ed. Trinitas, Iasi, 1998.
Papathomas, Archim Grigorios D., Le Patriarcat oecumenique de Constantinople (y compris la
Politeia monastique du Mont Athos) dans LÈurope Unie, Ed. Epektasis, Atena, 1998.
Petrescu, I.P.S. Prof. Dr. Teodosie, Cartea Psalmilor $i importan#a ei n via#a pastoral-
misionar a Bisericii, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2008.
Phidas, B., Presupposes de la formation de lìnstitution de la Pentarchie des Patriarches,
Athenes, 1969.
Phidas, B., Problemes historiques et canoniques sur le fonctionnement de l institution de la
Pentarchie des patriarches, Athenes, 1969.
Phidas, Vl., Le Patriarchat oecumenique, la Grande Eglise du Christ, Chambesy-Athenes, 1989.
Piganiol, Andr, L'Empire chrtien, (325-395), Ed. Presses Universitaires de France, Paris,
1972.
Pohlsander, Hans A., Impratul Constantin, trad. Mirela Acsente, Ed Artemis, Bucuresti, 2003.
Popescu, Pr. Michail, ncercri asupra originii administra#iei n Biserica cre$tin n secolele
primare, Tipografia Corpului Didactic, Bicuresti, 1898.
Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti,
2005.
Popescu-Prahova, N. Gr., Raporturile dintre Stat $i Biseric, Tipografia Uniunii Clericilor
ortodocsi din Basarabia, Chisinu, 1936.
Potz, Richard, Patriarch und Synode n Constantinopel, Verlag Herder Wien, 1971.
Radu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine $i problema
intercomuniunii, Bucuresti, 1978.
R$ducanu, Dumitru, Ce trebuie s $tim despre Sfntul $i Marele Mir, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti , 2002.
57
R$duc$, Pr. Prof. Dr. Vasile, Antropologia Sfntului Grigore de Nyssa. Cderea n pcat $i
restaurarea omului, Ed. I. B. M. al B. O. R., Bucuresti, 1996.
R$mureanu, Pr. Prof. dr. Ioan, Persecu#ia mpratului Iulian Apostatul mpotriva
cre$tinismului, Ed. Anastasis, Sibiu, 2009.
Remete, Pr. Lect. dr. George, Dogmatica Ortodox, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba- Iulia, 1996.
Rezus, Pr Prof Petru, Atitudinea Vaticanului fata de Sfantul Munte Athos, n vol Romanii si
Muntele Athos, Ed Paralela 45, Bucuresti, 2008.
Riche, Pierre, Europa barbar din 476 pn n 774, trad. Irina Cristea, Ed. Corint, Bucuresti,
2003.
Richter, Wilhelm, Kirchenrecht, Ed. Friedrich-Schmidt, Viena, 1978.
Rinvolucri, Mario, Anatomy of a Church. Greek Orthodoxy today, Fordham, University Press,
1966.
Rizzo, Francesco Paolo, Biserica n primele secole. Linieri istorice, trad. Antonel-Aurel Ilies,
Ed. Serafica, Roma, 2002
Rops, Daniel Histoire de lEglise du Christ. II. Les Aptres et les Martyrs, Paris, 1965.
Roux, Jean-Paul, Istoria rzboiului dintre Islam $i Cre$tintate 622-2007, trad. Lucia Pop,
Postelnicu, Ed. Artemis, Bucuresti, 2007.
Runciman, Steven, Byzantine civilization, Meridian Books, New Zork, 1956.
Runciman, Steven, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, 1977.
Runciman, Steven, The Estearn Schism, Oxford at the Clarendon Press, 1956.
Runciman, Steven, The Great Church n Captivity, Cambridge University Press, 1968.
Runciman, Steven, The Orthodox Churches and The Secular State, Auckland and Oxford
Universitz Press, 1971.
58
Schememann, Alexander, The hystorical road easten orthodoxy, St. Vladimir`s Seminary Press,
Crestwood, NY, 10707-1699, 1992.
Schmemann, Al., La notion de primaut dans l'ecclsiologie orthodoxe dans La primaut de
Pierre dans l'glise orthodoxe, Neuchtel, Delachaux et Niestl, 1960.
Schmemann, Alexander, Euharistia, Taina mpra#iei, trad. Pr. Boris Rduleanu, Editura
Anastasia, Bucuresti, 1993.
Scullard, M. Cary & H. H. Istoria Romei pn la domnia lui Constantin, trad. Simona Ceausu,
ed. All, Bucuresti, 2008.
Seianu, Romulus, Principiul na#ionalit#ilor. Originile, evolu#ia $i elementele constitutive ale
na#ionalit#ii, Tipografia Ziarului Universul, Bucuresti, 1935.
'esan, Dr. Valerian, Convocarea Sinodului Ecumenic, Cernuti, 1937.
Soare, Pr. Dr. Gh. I., Temeiurile canonice pentru prerogativele patriarhului n Biserica
Ortodox, Ed. I.B.M.. al B.O.R.., Bucuresti, 1950.
Soloviov, Vladimir, Rusia $i Biserica Universal, trad. Mioara Adina Avram, Ed. Institutul
European, Iasi 1994.
Stan, Pr. Conf. Dr. Alexandru I., Patriarhia Institu#ie a autocefaliei, n vol. Autocefalie,
Patriarhie, Slujire Sfnt, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti 1995.
Stan, Pr. Dr. Liviu, Mirenii n Biseric, Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Caracterul interortodox al Muntelui Athos, n vol. Romnii $i Muntele
Athos, Ed. Paralela 45, 2002.
St$niloae, Pr, Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic Ortodox, Vol. II, Editia a II-a, Ed.
Tachiaos, Antony-Emil N., Sfin#ii Chiril $i Metodie $i culturalizarea slavilor, trad. Constantin
Fgetean, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002.
59
Taft, Robert F. Sj., O istorie a Liturghiei Sf. Ioan Gur de Aur, vol. IV, Dipticele. Trad. Cezar
Login, Ed. Renasterea, Cluj Napoca, 2008.
Telea, Marius, Un patriarh apologet Ghenadie al II-lea Scholarios, Ed. Emia, Deva, 2004.
Tenace, Michelina Cre$tinismul bizantin. Istorie, Teologie, Tradi#ii monastice., trad. All
Cistelecan, ed. Cartier Istoric, Bucuresti, 2005.
6epelea, Pr. dr. Marius, Biserica $i Statul roman n primele trei secole, Ed. Emia, Deva, 2005.
Timiadis, Mitropolit Emilianos, Preot, Parohie, nnoire. No#iuni $i orientri pentru teologia $i
practica pastoral. trad. Paul Brusanowski, Ed. Sofia, Bucuresti, 2001.
Treadgold, Warren, O istorie a statului $i societ#ii bizantine, vol. I (284-1025), trad. Mihai-
Eugen Avdanei, Ed. Institutul European, 2004.
Trealdgold, Warren, O scurt istorie a Bizan#ului, trad. Mirella Acsente, Ed. Artemis, 2003.
Vaporis, Pr. Nomikos Mihail, Mrturisitori ai lui Hristos. Vie#ile Noilor Mucenici Ortodoc$i din
veremea stpnirii turce$ti (1437-1860), trad. C-tin Fgetean, Bucuresti, 2002.
Verzan, Pr. Dr. Sabin, Sfntul Apostol Pavel, Istoria propovduirii Evangheliei $i organizrii
Bisericii n epoca Apostolic, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1996.
Via&a Sf. Mc. Tarsizie un model pentru tineri, Ed. Bunavestire, Galati, 2002.
Vie&ile Sfin#ilor Apostoli, Trad. Diana Potlog, Editura Sofia, Bucuresti, 2002.
Zananiri, Gaston, Chatolicisme oriental, Editions Spes-Paris, 1996.
Zananiri, Gaston, Histoire de LÈglise Byzantine, Nouvelles Editions Latines, 1954.
Zananiri, Gaston, Pape et Patriarches, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1962.
Zernov, Nicolas, Eastern Christendom, G.P. Putnam`s Sons, New York, 1961.
Zizioulas, Ioannis, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biseric. Unitatea Bisericii n
Dumnezeiasca Euharistie $i Episcop n primele trei secole cre$tine, trad. Pr. Ioan Valentin Istrate
si Geanina Chiriac, Ed. Basilica a Patriarhiei Romne, Bucuresti, 2009.
60
Zizioulas, Mitropolit Ioannis, Fiiin#a eclesial, trad. Aurel Nae, Ed. Bizantin, Bucuresti, 1996.
7,9:;<>/, M.I., B@ _98@+24-98> a0/:90:[45@, 48W>b49A c4\e-W9@-, A0qvu 2006.
?1@B42, Tnmo]e Bacnntennu , fGFMgEFgHFGTGViMDjl TEgRjERm H KoG PVEMgi FEp RqMMDGs
QKRDGPjs, Petrograd, 1978.
D4F4342, Hoann enncxon Cmonencxn, tTug DqRME QKRDGPFGoG vEDGFGPKpKFHw, Canxr-
Herepypr, 1851 1852.

Articole i Studii

***A doua Conferrin& Panortodox de la Rodos, n rev. MMS., an XXXIX, nr. 11-12/1963.
***Biserica Ortodox din Cehoslovacia, schi& istoric, n rev. MO., an XIII, nr. 10-12/1961.
***Cu privire la un viitor Sinod Ecumenic, n rev. O. An IV, nr. 3-4/1952.
***Legea organic a Bisericii Bulgare, n rev. B.O.R., an VI si VII, nr. 5 si 9/1883.
Adrian Botosneanu, Sfntul Apostol Andrei n tradi#ia Bisericii $i n via#a cre$tinilor, n rev.
B.O.R., An XCVI, nr. 11-12/1978.
Alexe, Pr. Prof. Stefan, Participarea unei delega#ii a Bisericii Ortodoxe Romne la cea de-a
treia conferin# panortodox preconciliar, n rev. B.O.R., an CIV, nr. 9-10/1986, Ciubotea,
Lect. Dr. Ilie-Dan, Spre Sfntul $i Marele Sinod al Ortodoxiei, n rev. B.O.R.., an C, nr. 10-
12/1982.
Anuichi, Mgr. Silviu, Biserica Ortodox Bulgar de la infiin#area Exarhatului pn la
infiin#area Patriarhiei, n rev. GB., An XIX, nr 11-12/1960.
Anuichi, Mgr. Silviu, Patriarhia de Peci (Ipek) ntre anii 1557-1766, n rev. ST., an XIV, nr. 7-
8/1962.
61
B$bu, Pr. Conf. Dr. Emanoil, Limitele puterii imperiale bizantine, ntre diversitate simbolic $i
contestare legitim, n rev. O., an LVI, nr. 1-2/2005.
B$bu, Pr. Lect. Dr. Emanoil, Bizan#, Occident $i Islam n perioada cruciadelor, n rev. ST., nr.
3-4/2003.
B$nescu, Prof. Nicolae, Cteva studii privitoare la cre$tinarea ru$ilor $i nceputurile Bisericii
Ruse, n rev. O., an XII, nr. 2/1960.
Bartolomeu al Constantinopolului, Biserica Ortodox $i Europa Contemporan, n rev. AB., an
X (XLIX), nr. 7-9/1999.
Birda, Protos. Emilian, Stravropighia n Dreptul Bisericesc, n rev. GB., an XIV, nr. 3-4/1955.
Branite, Pr. Prof. Ene, Biserica Greciei, n rev. O., An XIX, nr. 2/1967.
Buc$lae, Drd. Aurel Gh., Ecumenicitatea Bisericii n Sfintele Canoane, n rev. O., an XXI, nr.
3/1969.
Buda, Prep. Drd. Daniel, Formula de concordie din anul 433, n rev. RT., an XIII (85), nr.
4/2003.
Bumis, Panaiotis I., Consecin#ele ridicrii anatemelor de ctre Roma $i Constantinopol, Atena,
1976 (260 p.), recenzie de Dr. Ioan V. Dur, n rev. O., an XXXII, nr. 1/1980.
Carebia, Drd. Adrian, Schisma de la 1054 n istoriografia bisericeasc romneasc, n rev. RT.,
an XI (83), nr. 2/2001.
Catrina, Pr. Mgr. Aurelian I., Canoanele Sinodului convocat ca al VIII-lea Ecumenic, n rev. O.,
nr. 4/1965.
Cernavodeanu, Paul, Din legturile Bisericii Rsritului cu ambasadorul Angliei la
Constantinopol, lordul William Paget, n rev. B.O.R.., an XCIV, nr. 1-2/1976.
Chi#escu, Prof. Nicolae, Note $i impresii de la Conferin#a panortodox de la Rhodos, n rev.
B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961.
62
Chi#escu, Prof. Nicolae, Ortodoxia $i Bisericile Rsritene mai mici, n rev. O., an XIII, nr.
4/1961.
Cndea, Pr. Prof. Spiridon, Hrisostom Papadopulos $i Primatul Papal, n rev. O., an XIV, nr.
3/1962.
Ciobotea, Pr. Prof. Dr. Dan- Ilie, Autocefalia Bisericeasc: Unitate de credin# $i libertate
responsabil, n rev. MB., an XXXV, nr 5-6/1985.
Ciucur, Drd. Marcel, Dreptul de acordare a autocefaliei n Biserica Ortodox, n rev. ST., An,
XXIX, nr. 5-8/1977.
Ciucur, Drd. Marcel, Principiul adaptrii unit#ilor teritoriale biserice$ti la mpr#irea
administrativ-politic de stat n sec. I-IV, n rev. MMS, an LIII, nr. 7-9/1977.
Coman, Drd. Diac. Petre Gh., Problema obiceiului de drept n Sfintele Canoane, n rev. ST. An
XXI, nr. 5-6/1969.
Coman, Drd. Petre, Problema Sinodului Ecumenic n discu#iile interortodoxe din veacul al XIX-
lea, n rev. O., an XII, nr. 1/1970.
Coman, Pr. Asist Constantin, Din via#a Bisericilor Ortodoxe surori - Patriarhia Ecumenic, n
rev B.O.R.., an CVIII, nr. 1-2/1990.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Organizarea sinodal a Bisericii Ortodoxe n paralel cu cezaro-
papismul catolic, n rev. ST., an II, nr. 1-2/1950.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Sinoadele Ecumenice $i importan#a lor pentru via#a Bisericii, n rev.
O., an XIV, nr. 3/1962.
Constandache, Mgr. Mihail, Patriarhia $i demnitatea de Patriarh n Biserica Ortodox, n rev.
O., an XVII, nr. 2/1965.
Cr$ciuna, Arhim, Irineu, Conferin#a interortodox de la Geneva (8-16 iunie 1968), n rev.
MMS., an XLIV, nr. 7-8, 1968.
Craciuna, Ierom. Irineu, Patriarhia Bulgar, n rev MMS., an XXXVI, nr. 3-4/1960.
63
Cron#, Gheorghe, Evocarea Athosului, n rev. MMS., an XLI, nr. 1-2/1965.
Cron#, Gheorghe, Legisla#ia bisericeasc din Grecia (extras din rev. B.O.R.., an LIV, nr. 1-2 si
3-4/1936), Tipografia Crtilor Bisericesti, Bucuresti, 1936.
Cron#, Pr. G., Din istoricul Muntelui Athos, n rev. GB., an XXXIII, nr. 9-10/1974.
D$nil$, Nicolae, A predicat Apostolul Filip n Scythia Minor? n Rev. Unirea, Ed. Episcopia
Romn unit cu Roma, Greco-Catolic, Blaj, anul VII, nr. 5, Mai, 1996.
Declara&ia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, n rev. Episkepsis, an 25, nr. 504/1994.
Demetrescu, Drag, Recunoa$terea Sanctit#ii sale Ioachim al III-lea arhiepiscop de
Constantinopol $i Patriarh Ecumenic, n rev. B.O.R., an XXVI, nr. 4.
Demetrescu, Prof. Dragomir, Enciclica sinodal a Sanctit#ii sale Patriarhul Ecumenic de
Constantinopol. Scurt introducere, text grec $i traducere romneasc, n rev. B.O.R., an XIX,
1895-1896.
Dumitrescu, Drd. Dan, Bisericile cre$tine $i Sinodul Ecumenic, n rev. O., an XXVI, nr. 3/1974.
Dumont, C. J., Vers un saint et grand concile de LÈglise, n rev. Istina, an XXV, nr. 3, Paris,
1980.
Dur$, Pr. Asist. dr. Nicolae V., Legisla#ia canonic a Sinodului al II-lea Ecumenic $i importan#a
ei pentru organizarea $i disciplina Bisericii, n rev. GB., an XL, nr. 6-8/1981.
Dur$, Pr. Asist. Dr. Nicolae, Biserica Alexandriei $i activitatea canonico-pastoral a ierarhilor
ei pn la Sinodul de la Calcedon (451), n Rev. ST., An XXXIII, nr. 1-2/1981.
Dur$, Pr. Asist. Nicolae V., Biserica cre$tin n primele patru secole. Organizarea $i bazele ei
canonice, n Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982.
Dur$, Pr. Asist. Nicolae, Dipticele. Studiu istorico-canonic $i liturgic, n rev. ST., an XXIX, nr.
9-10/1977.
Dur$, Pr. Dr. Ioan, Ortodoxia n Finlanda de la nceputurile sale $i pn n anul 1922, n rev O.
an XLVI, nr. 4/1994.
64
Dur$, Pr. Prof. Dr. Ioan V., Biserica Ortodox din Estonia (survol asupra istoriei sale).
Calvarul acesteia sub ocup#ia sovietic (1940-1941; 1944-1991), n rev B.O.R., an CXXII, nr. 5-
8/2004.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarh $i Patriarhie, Patriarhia una din vechile Institu#ii
Europene, n rev. B.O.R., an CXXIII, nr. 1-3/2005.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dispozi#ii $i norme canonice privind administrarea Sfntului $i
Marelui Mir. Sfin#irea Sfntului $i Marelui Mir pe teritoriul trii noastre expresie elocvent a
autocefaliei Bisericii Romne de-a lungul secolelor, n rev. MMS., an LVII, nr. 1-3/1981.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dreptul $i Religia. Normele juridice $i normele religios-morale,
n rev. B.O.R., nr. 7-12/2003.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Hotrrile celei de-a III-a Conferin#e Panortodoxe Presinodale
(Chambesy-Geneva, 28 octombrie-6 noiembrie 1986), n rev. O., an XL, nr. 2/1988.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., ntistttorul n Biserica Ortodox, n rev. ST., an XL, nr.
1/1988.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarhia Ecumenic $i Autocefalia Bisericii noastre de-a
lungul secolelor, n rev. ST., an XXXVIII, nr. 3/1986.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Precizari privind unele no#iuni ale Dreptului Canonic Bisericesc
n lumina nv#turii ortodoxe. Studiu canonic, n rev. O., anul XXXIX, nr. 3/1987.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Temele celei de-a IV-a Conferin#e Panortodoxe presinodale n
lumina doctrinei canonice ortodoxe, n rev. MB., an XXXIX, nr. 1/1989.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae, ntistttorul n Biserica Ortodox, n rev ST, An XL, nr. 1/1988.
Dur$, Pr. Prof. Dr. Nicolae, V Sinodul de la Calcedon n Tradi#ia dogmatic a Bisericii
Etiopiene, n rev. O., an XXVII, nr. 3/1975.
Dur$, Pr. Prof. Dr., Nicolae V., Principiile canonice fundamentale, de organizare si functionare a
Bisericii Ortodoxe si reflectarea lor n legiurile Bisericii Ortodoxe Romne, n rev. Revista de
Teologie Sf. Apostol Andrei, an V, nr. 9/2001.
65
Dur$, Pr. Prof. Nicolae V., Sfntul $i Marele Sinod Ecumenic. Considera#ii ecleziologice privind
textele redactate de comisia pregtitoare a celei de-a III-a Conferin#e Panortodoxe Presinodale,
n rev. MMS. An LXIV, nr. 5/1988.
chos dOrient, (Paris) Vol. XXIII, 1924.
Ene, Pr. Conf. univ. dr. Ionel, Sinoadele locale $i generale n secolele I-VI, n Teologie si
Spiritualitate la Dunrea de Jos, Fascicula III, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galati, 2004.
Episkepsis, an 25, nr. 504, 4/1994, p.4-13.
Episkepsis, nr. 221/1979.
Episkepsis, nr. 469, an 1991.
Episkepsis, nr. 492, 5/1993, p. 5-6.
Episkepsis, nr. 514, 1/1995.
Erbiceanu, Constantin, nsemnri $i explica#ii asupra enciclicii adresat orientalilor de Papa
Leon XIII, n rev. B.O.R., an XVIII.
Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., Autoritatea $i actualitatea hotrrilor Sinodului II Ecumenic, n
rev. MA., an XXVI, nr. 7-9/1981.
Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., ntietatea onorific, ntietate jurisdic#ional $i primat de
jurisdic#ie universal, n rev. ST. An XLI, nr. 5-6/1989.
Floca, Asist. Ioan, Canoanele Sinodului de la Sradica, n rev, ST. An. XXIII, nr. 9-10/1971.
Floca, Ioan, Arhid. Prof. Dr. N., Sobornicitatea (sinodalitatea, universalitatea sau catolicitatea,
ecumenicitatea) Bisericii, n rev. O., an XXXIV, nr. 3/1982.
Florescu, Pr. Marius, ncercari de reconciliere ntre Biserica Ortodoxa $i Bisericile Ortodoxe
Orientale ntre anii 1902-1965, (I), n rev AB., An XVIII(LVII), nr. 1-3/2007.
Florin, Asist. Dobrei, Implicarea Bisericii Ortodoxe Romne n solu#ionarea conflictului
bulgaro-constantinopolitan din anii 1870-1945, n rev. AB., nr. 7-9/2006.
66
Gabor, Drd. Adrian, Organizarea administrativ $i religioas a Imperiului Bizantin dat de
Vasile II Macedoneanu $i importan#a ei pentru Istoria poporului Romn, n rev. ST., an XLI, nr.
5-6/1989.
Gabor, Pr. Prof. dr. Adrian, Demnitatea de Patriarh n Biserica Cre$tin. Semnifica#ia
termenului apari#ia $i utilizarea acestuia n Anuarul Faculttii de Teologie Ortodox Patriarhul
Justinian, , Editura Universittii din Bucuresti, an 2006-2007.
Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Agravarea schismei prin ncercrile de unire n sec. XI-XV, n rev. O,
an VIII, nr. 3/1956.
Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Teoria papal a celor trei scaune episcopale ale Sfntului Apostol
Petru, n rev. O., An VII, nr. 3/1955.
G$in$, Mgr. Dumitru I., Temeiuri canonice ale con$tiin#ei ortodoxe, n rev. O., an XIV, nr.
3/1962.
G$nceanu, Drd. Stefan, Biserica Ortodox din Cehoslovacia din 1945 pn n prezent, n rev.
ST., an XXI, nr. 3-4/1969.
Gaudemet, Jean, La legislation religieuse de Constantine, n RHEF, XXXIII, 1957.
Gemestral, Origines du privilge clerical, n Nouv. Rev. histor. de droit, t.XXXII, 1908.
Ghiaurov, Prof. Hristo N., Sinodul Apostolic din Ierusalim, n ST. An X, nr. 3-4/1958.
Ghimpu, Bolsacov, Episcopul de Tomis a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325, n
rev. GB., an XXIII, nr. 5-6/1974.
Gholam, Drd. Samir, Biserica Ortodox a Antiohiei: organizare $i func#ionare n prezent, n rev.
ST., an XXVII, nr. 1-2/1975.
Gholam, Drd. Samir, Obiceiul ca izvor n dreptul romano-bizantin $i n tradi#ia patristico-
canonico a Bisericii Ortodoxe, n rev. ST., an XXVII, nr. 5-6/1975.
67
Gholam, Drd. Samir, Privilegiile recunoscute de autoritatea civil Patriarhiei Antiohiei dup
anul 1516 $i legea statutului personal pentru greco-ortodoc$i din Patriarhia Antiohiei $i a
ntregului Orient, n rev. ST., an XXVII, nr. 3-4/1975.
Giannakis B, International status of the Ecumenical Patriarchate, n rev The Greek Ortodox
Theological Review, t II, nr 3/1956.
Goreanu, Drd Veaceslav, Romanii la Sfantul Munte Athos, n rev B.O.R., an CXXIII, nr 4-
6/2005.
Gottlieb, Gunther, Les evques et les empereurs n les affaires ecclesiastiques du IV
e
sicle, n
MH, 33, 1976.
Herbigny, M. D. Apres la mort du patriarche Tykon, n rev. Orientalia Chriastiana, nr. 15/1925.
Hrib, Drd. Dana, Politica de colonizare bisericeasc a papei Inocen#iu III $i cruciada aIV-a, n
rev. RT., an XI (83), nr. 1/2001.
Iacob, Prof. Lazr, mpratul Justinian I ca legislator bisericesc, n rev. B.O.R.., an LXV, nr.
10-12/1947.
Ic$, Arhid. Prof. Dr. Ioan I jr., 950 de ani de la Marea Schism. Interpretri $i documente, n
rev. RT., an XIV(86), nr. 3/2004.
Ic$, Prof. Ioan I., Enciclica Patriarhiei Ecumenice din Ianuarie 1920 ctre Bisericile lui Hristos
de pretutindeni, Text, istoric, ecou, importanta si actualitate, n rev MA., An VIII, nr 1-3/1963.
Ion, C., Institu#ia hoepiscopilor n Biserica Veche, n Rev. ST. Anul XIV, nr. 5-6/1962.
Ioni#$, Diac. Asist. Viorel, Sinodul al VI-lea Ecumenic $i importan#a sa pentru ecumenismul
actual, n rev. ST., an XXX, nr. 5-8/1978.
Ioni#$, Drd. Viorel, Patriarhia de Alexandria, din 1920 pn astzi, n rev. B.O.R.., an XC, nr.
5-6/1972.
Iordache, Pr. I., Dou scrisori inedite ale Patriarhului Fotie ctre armeni, n rev. MO, an
XXIV, nr. 5-6/1972.
68
Irineu Crciunas, Patriarhia Constantinopolei, n rev. MMS., an XXXV, nr. 3-4/1959.
Iufu, Ion, Scurta istorie a Bisericii Ortodoxe Sarbe, n rev B.O.R., an LLXXV, nr 8-9/1957.
Ivan, Iorgu, C#va termeni canonici. n#elesul $i explicarea lor n Dreptul Bisericesc Ortodox, n
rev. ST. An XLI, nr. 4/1989.
Ivan, Prof. dr, Iorgu D,. Raporturile Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale ntre ele $i fa# de
Patriarhia Ecumenic, dup canoane $i istorie, n rev. MMS, an. XLIV, nr. 7-8/1973.
Ivan, Prof. dr. Iorgu D., Preocupri $i studii de drept canonic, n Rev. ST. An XX, nr. 5-6/1968.
Ivan, Prof. Iorgu D,. Hotrrile canonice ale Sinodului II Ecumenic $i aplicarea lor de-a lungul
secolelor n rev. B.O.R., an XCIX, nr. 7-8/1981.
Janine, R., La formation du Patriarchat oecumenique de Constantinople, n rev. Echos dÒrient
1910.
Jivi, Drd. Aurel, Biserica din Cipru $i situa#ia ei actual, n rev. ST., an XXIII, nr 1-2/1970.
Jugie, Martin, Les choreveques en Orient, n rev. Echos dÒrient, Constantinopol, Paris, nr. 48,
1904.
Kartaschoff, Le droit de recours des Patriarches OEcumniques dans la pratique, n rev.
Orthodoxia, 1948.
Konstantinidis, Chrysostome, Signes dùnion et de divergences dans notre unique Orthodoxie,
n vol. Tomul Panegiric al celebrrii aniversrii a 600 de ani de la moartea Sf. Grigorie Palama,
Arhiepiscopul Tesalonicului, Tesalonic, 1960.
Leb, Drd. Ioan Vasile, Rela#iile husi#ilor cehi cu Patriarhia Constantinopolului n secolul al XV-
lea, n rev. ST., an XXX, nr. 3-4/1978.
Manea, Mgr. Cristisor, Tipuri de sinoade prevzute de Sfintele Canoane, n rev. ST., an XV, nr.
7-8/1963.
Manea, Mgr. M. Cristisor, Ierarhia principalelor scaune Episcopale n Biserica veche, n Rev.
ST. Nr. 5-6/1963.
69
Manea, Mgr. M. Cristisor, Titulatura de primat n Biseric, n rev. ST., an XVII, nr. 1-
2/1965.
Manolache, Anca, ntlnirea dintre Patriarhul Ecumenic Dimitrie I $i Papa Ioan Pau lal II-lea,
n rev. ST. Nr. 2/1980.
Manu, Pr. Dnut I., Importan#a sinoadelor rsritene din secolul al XVII-lea pentru unitatea
ortodoxiei (I), n rev. O., an XXXVIII, nr. 3/1987,
Marcu, Pr. Prof. Grigorie, Mrturii documentare de procedur sinodal n cartea Faptele
Apostolilor, n rev. O., an IX, nr. 3/1957.
Marga, Pr. Lect. Dr. Irimie, Principiul jurisdic#ional n Biserica ortodox, (I) n rev. RT, An
XIV (86), 2/2004.
Marina, Mgr. Eugen, Temeiuri istorice $i canonice ale Sinodului permanent, n rev. ST., 3-4/
1966.
Mastroghiannopoulos, Arhim Ilias, Bizant, o lume a spiritului $i a dragostei(I), trad Olimp N
Caciula, n rev MO,, An XXV, nr 1-2/1973.
Meyendorff, John, The Ecumenical Patriarch, seen n the light of Orthodox Ecclesiology and
History, art. prezentat la cel de-al III-lea Congres al Teologilor Ortodocsi, Brookline,
Massachussets, 1978, publicat n The Greek Orthodox Theological Review, 24/1979.
Mircea, Mgr. Pr. Ioan, Organizarea Bisericii $i via#a primilor cre$tini, dup Faptele Apostolilor,
n Rev. S.T. nr. 1-2/1955.
Moisescu, Prof. Justin, Sfntul Pavel $i via#a celor mai de seam comunit#i cre$tine n epoca
Apostolic, n Rev. ST, nr. 7-8, 1951.
Moisiu, Diac. Drd. Liviu Claudiu, Principii de organizare $i disciplin bisericeasc n
Canoanele Sinodului III Ecumenic, n rev, ST., an XXXVI, nr. 9-10/1984.
Moldovan, Pr. Dr. Ilie D., Sfintele Canoane $i raportul lor cu Revela#ia divin, n rev. MB., an
XXVII, nr. 1-3/1977.
70
Monachino, V., Genesi storica del canone 28 di Calcedonia, n Gregorianum 33, 1952.
Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Arhiepiscopia Justiniana-Prima $i jurisdic#ia ei, n rev.
ST., an XIV, Nr. 7-8/1962.
Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Exarhii n Biserica Veche, n ST., anul XIV, nr. 9-
10/1962.
Murean, Ioan Sabin, Dialogul dintre catolicosul Nestorian Timotei I $i califul Al-Mahdi, n rev.
RT., an, XII (84), nr. 2/2002.
Murean, Ioan Sabin, Via#a cre$tinilor n teritoriile cucerite de musulmani n sec. VII-IX, n rev.
RT., an IX (81), nr. 2/1999.
Negoi#$, Pr. Athanasie, Cele trei Patriarhii Cre$tine din xara Sfnt, n rev. MO., an XXIV, nr.
5-6/1972.
Nicolae, Mitropolitul al Banatului, Muntele Sinai $i importan#a sa n Istoria Bisericii Cre$tine, n
rev. MB., an XVI, nr. 10-12/1966.
Nikolaou, Prof. Dr. Teodor, Biseric, Na#iune $i Sistemul autocefal, .n rev. TV., an X (LXXVI),
nr. 1-6/2000.
Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Organizarea Bisericii n secolul V n urma hotrrilor Sinodului
de la Calcedon, n rev. GB., nr. 3-4/1962.
Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Patriarhia Bulgara de Tarnovo ntre anii 1235-1393, n rev. ST.,
An XVIII, nr. 3-4/1966.
Pantazopoulos, N. J., Church and law n the Balkan Peninsula during the ottoman rule, n
Institute for Balkan Studies, N
o
92, Thessaloniki, 1967.
Papandreou, Damaskin, La mission de lÒrthodoxie dans lèdification de lÈurope unie, n
Episkepsis, nr. 407, oct./1988.
Papias, Antoine, Dimitrios I, Patriarhul Constantinopolului, n rev. Istina, an XXXVI, nr. 4,
Paris, 1991.
71
Prvu, Mgr. Constantin, Dreptul de devolu#iune, n rev. ST. nr. 7-8/1954.
Patriarhul Iustinian Marina, Valabilitatea actual a Canonului 28 al Sinodului IV Ecumenic de
la Calcedon, n rev. O. An III, nr. 2-3/1951.
P$tuleanu, Pr. Dr. Constantin, Situa#ia Patriarhiei Ecumenice de la Patriarhul Athenagoras
pn astzi, n rev. MO., An XLIV, nr. 1-6/1992.
Phidas, Vl., Points de vue sur la Diaspora Orthodoxe, n rev. Episkepsis, nr. 218, oct. 79.
Phougias, M., The inheritance of the Ecumenical Patriarchate n Europe, n Theological and
Historical Studies, vol. IX, Atena, 1986.
Pietri, Charles, Mythe et realit de l'Eglise constantinienne, n Les quartes fleuves, 3, 1974.
Pl$m$deal$, Antonie, A treia conferin# panortodox preconciliar, n rev. B.O.R., an CIV, nr.
9-10/1986.
Plamadeal$, Antonie, Bizan# - Constantinopol - Istanbul n istorie $i astzi, n rev B.O.R., an.
XCII, 1974, nr. 9-10.
Pl$m$deal$, Antonie, Opinii asupra pregtirii Sfntului $i Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe,
n rev. O., nr. 2/1977.
Pl$m$deal$, Antonie, Patriarhia Ecumenic n dialog cu romano-catolicii, n rev. O., an XXVI,
nr. 7, 1974.
Pl$m$deal$, Dr. Antonie, Zece teze despre catolicitate $i etnicitate n Rev. S.T., Seria a II-a,
anul XXXI, nr. 1-4/1979.
Popescu, Mgr. Adrian N., Situa#ia cre$tinilor ortodoc$i n Imperiul Otoman n secolul XIX, n
rev ST., an VII, nr. 7-8/1955.
Popescu, Prof Teodor M., Geneza $i evolutia Schismei, n rev O, An VI, nr 2-3/1954.

Popescu, Prof. Dr. Teodor M., Conditiile istorice ale formarii Vechilor Biserici Orientale, n rev
O., An XVII, nr 1/1965.
72
Popescu, Prof. Teodor M., Atitudini $i raporturi interconfesionale. Considera#iuni istorice
asupra problemei unirii Bisericilor Ortodox $i Romano-catolic, n rev. O., An IX, nr. 3/1957.
Popescu, Prof. Teodor M., Cucerirea Constantinopolului de ctre latini ca mijloc de unire a
Bisericilor (sec. XI-XIV), n rev. ST., an I, nr. 1, 1929.
Popescu, Prof. Teodor M., Premisele Primatului Papal, n rev. O., an VII, nr. 1/1955.
Popescu, Prof. Teodor M., Primatul Episcopului Romei n concep#ia papalist, n rev. O., An
IV, nr. 2/1952.
Popescu, Prof. Teodor, M Cinci sute de ani de la caderea Constantinopolei sub turci(1453-
1953), n rev O , an V , nr 3/1953.
Popescu, Prof. Teodor, M. O mie de ani n istoria Sfntului Munte Athos, n rev. O., an XV, nr.
3-4/1963.
Popescu, Teodor M., Enciclica patriarhilor ortodoc$i de la 1848, n rev. B.O.R.., an LIII, nr. 11-
12/1935.
Popescu, Teodor M., Importan#a istoric a Sinodului al IV lea Ecumenic, n rev. O., nr. 2-
3/1951.
Psomiades, Harry J., Soviet Russia and the Orthodox Church n the Middle East, The Middle
East Journal, Vol. 11, No. 4, Autumn, 1957.
Raftis, T, Le status quo legal du Patriarcat oecumenique n rev Klironomia,t 17, nr1/1985.
Raduca, Lect. Dr. Vasile, Parohia-Spatiu Misionar, in rev O, An XLVIII, Nr 3-4/1996
R$mureanu, Pr. Asist. Ioan, nceputul cre$tinrii srbilor sub mpratul Bizantin Heracliu, n
rev. ST., an XI, nr. 3-4/1959.
R$mureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, Contribu#ia xrilor Romne la dobndirea independen#ei
na#ionale a poporului grec, n rev. B.O.R.., an XC, nr. 1-2/1972.
R$mureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, I Mrturisirea de credin# a Patriarhului Ecumenic Ghenadie II
Scholarios, n rev. O., An XXXVI, nr. 4/1984.
73
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan I., Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348-358. Condamnarea lui
Fotin de Syrmium, n rev. ST. An XV, nr. 5-6/1963.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Cre$tinarea srbilor sub mpratul Vasile I Macedoneanu, n rev.
ST., an XII, nr. 1-2/1960.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Evenimentele istorice nainte $i dup Sinodul de la Calcedon, n rev,
ST., an XXII, nr. 3-4/1970.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Iliricul ntre Roma $i Bizan#, n rev. MA. An V, nr. 3-4/1960.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381), n rev. ST.
An XXI, nr. 5-6/1969.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul I Ecumenic de la Niceea de la 325. Condamnarea ereziei lui
Arie. Simbolul Niceean., n rev. ST., an XXIX, nr. 1-2/1977.
R$mureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) 1600 de ani de la
ntrunirea lui, n rev. O., an XXXIII, nr. 3/1981.
Roescu, Pr. Drd. Ioan Ghe., Principii $i dispozi#ii de organizare $i disciplin n canoanele
Sinodului VI Ecumenic, n rev. ST:, an XXXV, nr. 1-2/1983.
Rus, Conf. Univ. Dr. Pr. Constantin, Despre autoritatea $i protejarea arhontic $i bisericeasc
n Bizan#, dup izvoarele notariale $i biserice$ti. Studiu juridico-canonic, n vol. Omagiu
Profesorului Nicolae V. Dur, la 60 de ani, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, 2006.
Rus, Drd. Constantin, Importan#a canoanelor Sinodului II Ecumenic pentru organizarea $i
disciplina Bisericii, n rev. B.O.R., an CI, nr. 3-4/1983.
Rus, Drd. Constantin, Schisma $i consecin#ele ei pentru unitatea Bisericii (cu exemplificri din
trecut $i prezent), n rev. ST., an XXXVII, nr. 9-10/1985.
Rus, Pr. Lect. Constantin, Canoanele Bisericii $i func#ia lor eccleziologic, n rev. AB., an XI
(L), nr. 7-9/2000.
74
Rus, Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin, Continuitatea $i succesiunea apostolic. Studiu canonic, n
rev. AB., an XV, nr. 7-9/2004.
Rus, Pr. Prof. Constantin Cteva remarci asupra pluralismului juridic n Bizan#, n rev. AB., an
XLI, nr. 4-6/1991.
Sadiq, Qais Fuad, Drepturile recunoscute de ctre Sultan Bisericilor Cre$tine din pr#ile supuse
Turciei, prin firmane, hatti-$ariff, hatti-humayun $i tratate interna#ionale, n rev. GB., nr. 4-
5/1983.
S$ndulescu, Drd. G., Sinodul al VIII-lea Ecumenic sub Patriarhul Fotie (869-870), n rev. O.,
nr. 4/1984.
Schmemann, Alexander, Le neopapisme, n rev. Orthodoxia, 1954.
'esan, Milan, Biserica Ortodox pn n veacul al XI-lea, n rev. MA., an VIII, nr. 1-3/1963.
'esan, Pr. Dr. Milan, Biserica Ortodox din veacul XVII pn azi, n rev. MA, an. IX, nr. 1-
2/1964.
'esan, Pr. Dr. Milan, Din rela#iile interortodoxe recente, n. Rev. MA., an. XXI, nr. 4-6/1976.
'esan, Pr. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodox postecumenic n veacurile IX-XII, n rev. MA., an
IX, nr. 3-5, 1964.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Cruciadele, Biserica Ortodox $i actualitatea, n rev. MA., an VI, nr.
4-6/1961.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Din istoricul no#iunii de Ortodoxie n rev. MA., nr. 1-2/1956.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Iliricul ntre Roma $i Bizan#, n rev. MA., an V, nr. 3-4/1960.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, n pregtirea Sfntului $i Marelui Sinod Panortodox, n rev. MB., an
XXV, nr. 1-3/1975.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Papalitatea $i ortodoxia, n rev. O., an I, nr. 2-3/1949.
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Problema Iliricului Bisericesc, n rev. MA., an IV, nr. 11-12/1959.
75
'esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodox post ecumenic n sec. IX-XII, n rev. MA.,
An IX, nr 3-5/1964.
'esan, Pr. Prof. Milan, Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia, n rev B.O.R., an LXXI, nr 11-
12/1953.
'esan, Pr. Prof. Milan, Despre ortodoxie $i catolicitate, n rev. O, an XIII, nr. 2/1961.
'esan, Pr. Prof. Milan, Slavii, Cre$tinismul $i Roma, n rev. MMS., an XXXVII, nr. 9-12/1961.
'esan, Prof. Milan, Patriarhul Fotie $i Roma, n rev. MA., an V, nr. 7-8/1960.
Srbu, Pr. Prof. Corneliu, Unitatea ortodox. Cadru teoreic-doctrinar l problemei., n rev. O., an
X. Nr. 4/1958.
Soare, Pr. Dr. Gheorghe, De la Vatoped la Rhodos, n rev. B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961.
SOP, nr. 179, 6/1993.
SOP, nr. 195, 2/1995.
Stan, Liviu, Codificarea Canoanelor, n rev. ST., An XXI, nr. 9-10/1969.
Stan, Liviu, Har $i jurisdic#ie n rev. ST. nr. 1-2/1970.
Stan, Liviu, Jus ecclesiasticum. Dreptul n via#a Bisericii, n rev. ST., An XII, nr. 7-8/1960.
Stan, Pr Prof Dr Liviu, Aspecte ignorate ale schismei, n rev O , an VI , nr 2-3/ 1954.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Autocefalia $i autonomia n Biserica Ortodox, n rev. MMS., an
XXXVIII, nr. 7-8/1962.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, mpratul Justinian, Sinodul V Ecumenic $i Papalitatea, n ST:, an V,
nr. 5-6/1953.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Ortodoxia $i Diaspora. Situa#ia actual $i pozi#ia canonic a diasporei
ortodoxe, n rev. O., an XV, nr. 1/1963.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Pozi#ia laicilor n Biserica Ortodox, n rev. ST., an XX , nr. 3-4/1968.
76
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Probleme de ecclesioogie, n rev. ST., nr. 5-6/1954.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Ac#iune papal $i replic ortodox. Lupta de veacuri a ortodoxiei slave
mpotriva expansiunii papale n rsritul Europei $i triumful acestei lupte, n rev. B.O.R., nr. 4-
5/1952.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre apocrisiari sau soli biserice$ti, n rev. O., an VI, nr. 1/1954.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre autocefalie, n Rev. O. nr. 3/1956.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre Autonomia Bisericeasc, n rev. ST., nr. 5-6/1958.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre sinodalitate, n rev. ST. An XXI, nr. 3-4/1969.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Diaspora ortodox, n rev. BOR., an LXVIII, nr. 11-12/1950.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Imoprtan#a canonico-juridic a Sinodului IV Ecumenic, n rev. O., an III,
nr. 2-3/1951.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Importan#a vechilor Sinoade ecumenice $i problema unui nou viitor Sinod
ecumenic, n rev. ST., an XXIV, nr. 3-4/1972.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Institu#ie $i institu#ionalizare n via#a bisericeasc. Importan#a $i
actualitatea probleme, n rev. MMS, an XLVI, nr. 3-6/1970.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Legturi ale Bisericii Ortodoxe Romne cu Biserica Ortodox din Grecia,
n rev. MO. an XIV, nr. 3-4/1962.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Obr$ia Autocefaliei $i Autonomiei, n rev. MO., nr. 1-4/1961.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Primatul adevrului naintea oricrui alt primat, n rev. O, an XX, nr.
1/1968.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Rela#iile dintre Biserica $i Stat, Studiu Istorico-Juridic, n rev O., An IV,
nr 3-4/1952.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Soborul Panortodox de la Rhodos (24 sept-2 oct. 1961), n rev. MO., an
XIII, nr. 10-12/1961.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Structura primar a comunit#ilor cre$tine, n rev, S.T. nr. 9-10/1972.
77
Stan, Pr. Prof. Liviu, Succesiunea apostolic, n rev. ST/nr. 5-6, 1955.
St$nculescu, Mgr. Ioan F., Arhiepiscopii, n rev. ST., an XIV, nr. 9-10/1962.
St$nculescu, Mgr. Ioan F., Ascultarea canonic, n rev. ST., an XIV, nr. 7-8/1962.
St$niloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Defini#ia dogmatic de la Calcedon, n rev. O., an III, nr. 2-
3/1951.
St$niloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Motivele $i urmrile dogmatice ale schismei, n rev. O., an VI,
nr. 2-3/ 1954.
St$niloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, Natura sinodicit#ii, n rev. ST., an XXIX, nr. 9-10/1977.
St$niloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Opinii n legtur cu viitorul Sfnt $i Mare Sinod Ortodox, n
rev. O., an XXV, nr. 3/1973.
St$niloae, Pr. Prof. Dumitru, Biserica Universal $i Soborniceasc, n rev. O. An XVIII, nr.
2/1966.
St$niloae, Pr. Prof. Dumitru, Temeiurile teologice ale ierarhiei $i ale sinodalit#ii ei, n rev. ST.,
an XXII, nr. 3-4/1970.
Stavridis, Basile Th., Une nouvelle histoire du patriarchat de Constantinopol, n rev. Istina, an
XV, nr. 2, Paris, 1970.
Stiernon, D., Heraclee de Thrace, n DHGE, t. XXIII, Paris, 1923, col. 1313.
Streza, Pr. Asist. Dr. Liviu, Taina Mirungerii n Biserica Ortodox $i n Bisericile Vechi-
Orientale, n rev. O., an XXXIX, nr. 2/1987.
Teodorescu, Pr. drd. Flor R., Episcopii eparhio#i n Biserica veche, n rev. MMS, an XLIV, nr.
7-8/1968.
Toma, Pr. Cornel, Teofil al Alexandriei: activul, curajosul $i despoticul arhiepiscop, n rev. RT.,
nr. 3-4/2000.
78
Troi#ki, Prof. V. S., Despre sensul canoanelor 9 $i 17 de la Calcedon, trad. I. Paraschiv, n rev.
MB., an XVI, nr. 4-6, p. 201-214. Articolul a fost publicat n Jurnalul Patriarhiei Moscovei
2/1961.
Tsigkos, Vasileios Ath., Locul Patriarhului Ierusalimului $i al ,, Patriarhului Occidentului,, n
Biserica Catolica $i Ecleziologia Comuniunii n Epistolografia Sf Teodor Studitul, n rev ST,
Seria III , av IV, nr 4/ 2008.
T@4GHFGI Hpo]eccop, C., t oREFHQEm REMTRGMgREFKFHw TREPE PVEMgH
fGFMgEFgHFGTGViMDGl yEgRHERmHH FE zHEMTGRq, Xypnan Mocxoncxo Harpnapxnn, nr.
11/1947.
Vailhe, S. Origines de L Eglise de Constantinople, n Echos d Orient, t. X, An 1907, Paris 5,
Rue Bavard, 5.
Vailhe, S., Le patriarchat grec n rev. Echos dÒrient, t. X, 1907.
Vailhe, S., Le titre de Patriarche Oecumenique avant saint Gregoire le Grand, n Echos
dÒrient, t. 11, 1908.
Valdman, Drd. Pr. Traian D., Vechea organizare a Bisericii $i Sinodul I Ecumenic, n Rev. ST.
3-4/1970.
Vasile, Trgovisteanu, A doua conferin# presinodal pregtitoare a Sfntului $i Marelui Sinod,
n rev. GB., an XLII, nr. 4-5/1983.
Vasiliu, Lect. Dr. Cezar, Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Constantinopol. Anun#area oficial
a nceperii dialogului teologic dintre Biserica Ortodox $i Biserica Romano-Catolic, n rev.
ST., nr. 2/1980.
Vasiliu, Mgr. Cezar, Biserica Cre$tinilor Maroniti din Liban, n rev. ST., nr 3-4/1966.
Verzan, Mgr. Sabin, Crmuirea Bisericii n epoca apostolic, n Rev. S.T., nr. 5-6, 1955.
Vlcu, Drd. Virgil, Convocarea Sinoadelor Ecumenice, n rev. MMS., an LV, nr. 7-8/1979.
79
Visarion, Episcop Rasinareanu, O biseric martir, Biserica Albaniei n rev. RT., an X (82), nr.
3-4/2000.
Z$grean, Arhid. Prof. Ioan, nsemntatea $i locul ecleziologiei euharistice n teologia Bisericii
Ortodoxe Romne, n Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982.
Zotu, I, Biserica Autocefala din Elada, n rev. B.O.R., an VII/1883.
?1@B42, T., t DEFGFHJKMDGO {VKOKFgK P QKRDGPFGO qTREPVKFHH, n Hpanocnannoe
Oospenne, t. 2,1882.
80


Rezumat Vlad Marian

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Vlad Marian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

S-ar putea să vă placă și