Utilitatea starilor sufletesti negative

Utilitatea starilor sufletesti negative

Nelinistea ne deschide ochii.
Mania ne impinge sa actionam
Disperarea ne aminteste sensul vietii.
Utilitatea starilor sufletesti mixte:
Culpabilitatea ne face sa ne reevaluam comportamentele.
Nostalgia ne impinge sa apreciem trecutul si sa irosim mai putin momentele placute ce vor
veni.
Rusinea: - mlastina sufletului

Rusinea: - mlastina sufletului

Rusinea: - mlastina sufletului
Rusinea este acel sentiment de fierbinteala care face ravagii in interiorul nostru,
facandu-ne sa ne simtim mici, plini de defecte si insuficient de buni.

Rusinea este sentimentul incredibil de dureros sau experienta convingerii ca avem un defect
care ne face nedemni sa fim iubiti si sa ne integram profund intr-o comunitate, spune Brene
Brown, New York:2007.
Rusinea alunga pretuirea de sine, convingandu-ne ca asumarea povestii noastre ii va face
pe ceilalti sa gandeasca urat despre noi. Ea este strans legata de teama. Noi ne temem
ca oamenii nu ne vor mai placea daca vor sti adevarul legat de noi, de trecutul nostru, de
convingerile noastre, de dificultatile prin care trecem, si poate nu iti vine sa crezi, dar uneori
ne este la fel de greu sa ne asumam calitatile pozitive, nu doar defectele.
Credem ca rusinea o simt doar aceia care au trecut prin trauma teribile, dar acest lucru nu
este adevarat. Toata lumea experimenteaza acest sentiment, desi pare sa se ascunda
in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului nostru, realitatea este ca rusinea
afecteaza imaginile noastre cele mai familiare, inclusiv cele legate de infatisarea corporala,
familie, copii, bani, munca, dependente, sex, etc. A fi rusinat inseamna a fi om.
A vorbi despre dificultatile prin care trecem nu e un lucru usor, iar cei care doresc sa aiba o
imagine "nepatata" , nu mai sunt inclinati sa spuna vreodata adevarul. De aceea, rusinea ii
iubeste cel mai mult pe perfectionisti, pe care ii reduce la tacere.
Vestea buna este ca de vreme ce toti oamenii sufera de rusine, toata lumea este capabila sa
isi dezvolte o flexibilitate in fata acestei emotii. Aceasta virtute este capacitatea de a
recunoaste rusinea, de a ne confrunta cu ea intr-o maniera constructiva, pastrandu-ne
pretuirea de sine si autenticitatea, si de a ne dezvolta in ultima instanta curajul si
compasiunea.
Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre rusine, este ca, cu cat vorbim
mai putin despre acest sentiment, cu atat el se intensifica mai mult.
Rusinea are nevoie de trei lucruri pentru a scapa de sub control: de secret, de
tacere si de judecata critica. Atunci cand traim o experienta rusinoasa, iar apoi o
ascundem, ea nu face decat sa se infecteze si sa puroieze. In final, ajunge sa ne consume
de tot. De aceea, vrem nu vrem, trebuie sa ne impartasim experienta.
Rusinea este un sentiment care apare intre oameni si care se vindeca intre oameni. Daca
putem gasi pe cineva care si-a castigat dreptul de a ne asculta povestea, trebuie neaparat
sa i-o spunem.
Rusinea isi pierde mult din putere atunci cand e descrisa in cuvinte.
Griji si nelinisti

Griji si nelinisti
Grijile
Pentru a intelege angoasa si anxietatea, trebuie sa intelegem grija. Grija esta acea "stare de
spirit captivata de un obiect, iar aceasta preocupare nelinisteste sau tulbura pana la
suferinta morala".
Obiectele grijii le reprezinta in mod exact tot ce avem sau compune viata de zi cu zi:
sanatatea sau banii, pe care am vrea sa ii avem sau pe care ii avem, dar cu frica de a-i
pierde; dragostea; afectiunea; lucrurile de facut; scadentele; intarzierile; lucrurile
neprevazute....De fapt grija, mai ales in formele maladive se bazeaza in fapt pe o uriasa
intoleranta fata de incertitudine. Intrebarea:"Ce se va intampla?" declanseaza in mod
instantaneu valuri de ruminatii.
Aceasta grija nu ne lasa cu usurinta nici ragaz, nici odihna, de unde rezulta consecinta sa,
ingrijorarea: a fi ingrijorat inseamna sa fii nelinistit.
Exista macrogriji, precum grijile pentru viitorul lumii, si apoi exista microgriji, axate mai
mult asupra micului nostru univers. Macrogrijile noastre pentru starea lumii nu sunt, de
altfel, de cele mai multe ori, decat extensia celorlalte: daca ne este frica de o catastrofa
planetara este pentru ca noi si oamenii pe care ii iubim vor fi bineinteles afectati.

Microgrijile sunt inevitabile: exista intotdeauna in viata motive sa ne framantam si sa nu ne

simtim bine.
Montaigne spunea:"Multimea supararilor marunte este uneori mai apasatoare decat
marile suferinte", iar psihoterapeutii stiu bine ca repetitia, permanentizarea acestor griji
neinsemnate poate fi distrugatoare.
Christhope Andre le lumeste:"Menghina lucrurilor ce trebuiesc facute", atunci cand te
simti incoltit intre toate lucrurile ce trebuiesc facute.
Ceea ce da pondere unei griji nu este natura sa obiectiva, ci starile de spirit care le
genereaza. Caci, desi nelinistea poate fi ameliorata prin absenta evenimentelor,
necesitatilor, responsabilitatilor, scadentelor, si chiar daca se diminueaza in general in
perioade calme ale vietii, ea rezida inainte de orice in noi insine: in dispozitia noastra de a
decoda si de a intelege lumea care ne inconjoara ca pe o vasta masinarie de produs obligatii
("trebuie neaparat sa fac asta") si amenintari ("daca nu o fac, atunci..."). Si in sentimentul
exagerat al responsabilitatilor noastre in aceasta lume de aici, de pe Pamant...
Christophe Andre
Increderea

Increderea
Increderea
Increderea,ca stare sufleteasca, nu se bazeaza doar pe o succesiune de reusite si de
certitudini, ci si pe amintirea durerilor si a tulburarilor pricinuite de infrangerile noastre
trecute, a felului in care le-am depasit, in care am invatat din ele; si pe anticiparea
adversitatilor ce vor veni, precum si capacitatea noastra de a ne confrunta cu ele.
Increderea va putea fi insotita de neliniste,daca undeva dainuie ideea ca trebuie sa iesim
invingatori din aceste confruntari; ea va fi senina daca acceptam dinainte ideea ca nu vom
iesi neaparat victoriosi din orice incercare.
Christophe Andre
Culpabilitatea

Culpabilitatea
Culpabilitatea
Este o stare sufleteasca pasionala si complexa. Un apropiat ne cere ajutorul, il refuzam
pentru ca acesta ne complica viata si pentru ca nu pare atat de important. Refuzul nostru
este acceptat fara comentarii. Se vede clar ca l-am contrariat, poate ca l-am suparat. Dar
stim ca nu e chiar o grozavie, ca celalalt se poate descurca si altfel. Doar daca nu
cumva...Scurta schimbare a aprins starile sufletesti de culpabilitate.
Ne intrebam daca am facut bine refuzand. Daca acest refuz nu este cumva in dezacord cu
valorile noastre. Suntem tristi pentru ca avem sentimentul de a-l fi facut sa sufere,
de a fi deteriorat o legatura importanta pentru noi. Deceptie de sine, de a nu fi fost
disponibil, mai serviabil.Apoi agasare ca urmare a faptului ca nu putem fi mai egoisti: In
definitiv, la naiba! Iritatia impotriva celui care a venit sa ne ceara chestia asta: inainte,
eram linistiti, noi n-am cerut nimic! Apoi revenirea remuscarilor: dorinta de a da inapoi si de
a spune da, ca sa nu ne mai simtim atat de prost cum ne simtim acum.
Deodata, sentimentul de oboseala pricinuit de nevoia de a face toate aceste alegeri, de a lua
toate aceste decizii. O mica rabufnire de neliniste: si daca eu insumi as avea nevoie, intr-o
zi, sa cer ajutorul si mi s-ar spune nu? Si daca as fi la ananghie si nu m-ar ajuta nimeni?

Dupa o vreme suntem satui pana in gat de toate aceste ruminatii, incercam sa trecem la
altceva.
Sa fim seriosi...Doar nu crezi ca starile tale sufletesti vor inceta cat ai bate din palme, doar
pentru ca asa ai hotarat?!
Nu, nu se vor opri in felul acesta. Mai cu seama culpabilitatea, care joaca un rol important in
psihismul nostru: acela de a ne constrange sa reexaminam anumite decizii daunatoare
celorlalti. Culpabilitatea interpeleaza constiinta noastra morala si ne forteaza sa
reflectam: Aceasta suferinta pe care (poate)am declansat-o putea fi oare evitata?
Si in ce fel?
Prea putina culpabilitate face din noi niste egocentrici. Dar prea multa culpabilitate ne face
sa devenim bolnavicios de sensibili.
Christophe Andre
Deceptia

Deceptia
Deceptia
Deceptia este tipica pentru o stare sufleteasca. Ea se intemeiaza peamintirea unei
increderi acordate, care ar fi trebuit sa fie placuta, dar care este contaminata de ceea ce a
pricinuit deceptia(de obicei tradare). Atunci,dupa amaraciune, urmeaza tulburarea: deceptia
nu este doar o suferinta emotionala, ci si o repunere in discutie a viziunii noastre asupra
lumii.
Am avut incredere, dar acest lucru nu mai este posibil.
In mod ciudat,deceptia se termina adesea cu un gust dulce-amar: pentru ca, intr-un
anume fel, este o satisfactie dureroasa, o certitudine, iar certitudinile ne satisfac mai mult
decat indoielile.
Deceptia este o stare sufleteasca care ne provoaca o durere mai intai violenta, in care
emotiile inving gandurile, apoi trenanta, atunci cand muscatura acestor emotii lasa locul
unor viziuni triste asupra lumii.
Christophe Andre

Nostalgia

Nostalgia
Nostalgia
Are caracter mixt: acest regret melancolic pentru un lucru care a trecut asociaza in acelasi
timp placerea(amintiri agreabile) cu durerea(pentru ca a trecut). A-ti aminti,a zambi,dar
a suferi din pricina amintrii...
Nostalgia este indeajuns de agreabila pentru a avea dorinta de a i te consacra,pentru a
reveni la ea atat de des, orice s-ar intampla.
In nostalgie,un strop de tristete joaca rolul sarii in bucate.
Christophe Andre
Sa intelegem starile sufletesti

Sa intelegem starile sufletesti

Sa intelegem starile sufletesti
Ideea de stare sufleteasca nu apartine domeniului psihologiei stiintifice, ea isi are radacinile
mai degraba in poezie. Dar cu toate acestea e o realitate psihologica si fiecare intelege
despre ce este vorba. Daca ne gandim bine, starile sufletesti nu trimit la o realitate vaga, ci
la o realitate complexa.
Starile noastre sufletesti sunt mai mult decat niste ganduri sau emotii: sunt amestecul
acestora. Nici o emotie nu e lipsita de gandire, nici un gand nu e complet lipsit de
amintiri, nici o amintire nu exista fara emotie.
Starile sufletesti sunt expresia acestui mare amestec a tot ceea ce se petrece in noi si in
jurul nostru.
Acest amestec este in mod evident pe cat de bogat, pe atat de complicat: impur,unic,labil,
niciodata exact acelasi. Ca valurile marii..
Starile sufletesti s-ar putea defini spunand ca sunt continuturi mentale, constiente sau
inconstiente, ce amesteca stari ale trupului, emotii subtile si ganduri automate, si care vor
influenta majoritatea atitudinilor noastre.
In general nu le acordam decat o mica atentie si nici nu le consacram eforturi, fie ca sa le

intelegem, fie ca sa le cerem sa se puna in slujba noastra.

Din fericre, ele fac acest lucru singure, de la sine:rolul si influenta lor asupra a ceea ce
facem sunt imense.
Christophe Andre