Salvat din Robia

Pacatului

Introducere

Dac o carte se public fr nici un scop, mai bine nu s-ar publica deloc. Studiul acesta vrea s
mplineasc un anumit scop, si anume, s arate cum se ncepe o viat de biruint asupra acelor probleme
de zi cu zi, care distrug vietile oamenilor de astzi.
Studiul acesta nu vrea s arate, ce trebuie s fim. Nici nu este nevoie de aceasta, cci, cu exceptia
persoanelor care nu doresc s devin mai bune dect sunt, n general oamenii stiu cum trebuie s fie, si
depun eforturi pentru a atinge obiectivul urmrit. Dac cititorul face parte dintr-o biseric care urmreste
idealuri si norme nalte, atunci convingerea despre ceeace ce trebuie s fie omul este cu att mai
puternic. Nu numai convingerea este mai vie, ci si nzuintele acelei persoane de a realiza idealul acesta
sunt mult mai presante.
Problema este urmtoarea: cum voi putea eu s obtin, ceeace, dup convingerea mea intim, stiu, c
este drept si bun, si care, pentru mine, este lucrul cel mai pretios din lume? Aceasta este ntrebarea la
care mii si mii de oameni caut n mod sincer rspunsul.
Dac esti unul dintre acestia, atunci studiul acesta a fost scris pentru tine. El nu vine de la cineva
care a inventat pe hrtie o asa zis cale a biruintei, care pare adevrat mintii lui, ci dinpotriv, de la unul
care, dup ce a cutat cu o seriozitate adnc s ating cele mai nalte idealuri ale vietii crestine, a reusit
s gseasc n cele din urm calea izbvirii de natura lui cea rea si pctoas. Deaceea, calea artat aici
este o cale sigur si ncercat. Ea nu este numai sigur si ncercat, ci reprezint nsusi procedeul biblic.
n plus, acesta este un procedeu, care dup ce a fost prezentat si altor suflete lupttoare, s-a dovedit a fi
la fel de efectiv n experienta lor, ca si n cea a autorului acestei publicatii.
n urma cerintei insistente din partea acelora care au aplicat calea expus n aceast brosur si au
gsit astfel pentru ei nsisi solutia problemelor vietii, am publicat n cele din urm acest studiu.
Rugciunea cea serioas a autorului si a tuturor acelora care s-au mprtsit de experienta lui este, ca
aceast brosur s v aduc acelasi rezultat binecuvntat ca si nou.

_______________Partea nti_________________

Problema
Toat lumea stie astzi c are probleme grozave, la care oamenii caut n mod neobosit solutii. Exist ns un
singur loc unde solutia poate fi aflat, si anume n Cuvntul lui Dumnezeu. Motivul pentru aceasta este foarte clar,
cci Ioan si Pavel, pe cnd stteau naintea prigonitorilor lor iudei, au mrturisit urmtoarele despre Isus Hristos: n
nimeni altul nu este mntuire: cci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, n care trebuie s fim mntuiti.
Faptele Apostolilor 4, 12.
De aceea nici psihologul, nici doctorul, nici sociologul, si nimeni altul nu poate s rezolve aceste probleme.
Numai n Cuvntul lui Dumnezeu ne este descoperit puterea salvatoare a lui Isus Hristos si calea pe care aceast
putere salvatoare poate s devin a noastr, personal, n mod efectiv.
n Cuvntul acesta gsim mrturia mbucurtoare a unui om, care a aflat pentru sine nsusi puterea mntuitoare a
acestui Cuvnt, si fiindc o cunostea, deaceea a putut s si declare: Mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Isus
Hristos Romani 1, 16.
Exist un motiv excelent pentru care Pavel nu s-a rusinat de Evanghelia lui Isus Hristos, un motiv pe care l-a
mentionat fr ezitare si cu mult bucurie: Cci ea este puterea lui Dumnezeu.
Gnditi-v cum ar fi putut s numeasc Pavel Evanghelia lui Isus Hristos. Ar fi putut s se refere la ea ca la o
teorie, un argument, o veste bun, sau altceva de felul acesta. ns el nu a folosit niciuna din aceste definitii. n
schimb, el a declarat c este puterea lui Dumnezeu. Pentru Pavel ea era o putere, dar nu o putere oarecare. Ea este
puterea lui Dumnezeu.
Este important s ntelegem chiar de la nceputul studiului, ce este Evanghelia. Am face bine, dac am medita
asupra mrimii si maiestatii acestei puteri. Ea este puterea lui Dumnezeu prin care au fost aduse la fiint cerurile si

pmntul. Aici nu avem nici timpul si nici locul necesar, pentru a arta mcar cteva din cifrele si minunile
astronomice, cu privire la imensitatea spatiului. Dac am face aceasta ct de ct, abia atunci se va cobor n mintea
noastr o impresie despre puterea nesfrsit a lui Dumnezeu.
Acceasi putere, care a rostit lumile la existent, este Evanghelia. Ea este puterea care odinioar a fost devotat
creatiunii universului , iar acum este devotat salvrii noastre din robia pcatului. Cuvntul lui Dumnezeu zice prin
Pavel: Ea este puterea lui Dumnezeu spre mntuire.
Textul acesta nu specific n mod clar din ce anume vrea s ne mntuiasc Evanghelia. Dar este aceasta necesar?
Doar acesta a fost deja lmurit n Sfnta Scriptur. Cnd ngerul Domnului a venit la Iosif, sotul Mariei, ca s anunte
nasterea lui Isus, el zise: Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru c El va mntui pe poporul Lui de
pcatele sale. Matei 1,21.
Trebuie s comparm Scriptur cu Scriptur. Acele adevruri, care au fost artate deja n Cuvntul lui Dumnezeu,
ne sunt repetate prin aceleasi cuvinte. Isus este inima si puterea Evangheliei. Prin urmare, dac Isus a venit s
mntuiasc pe poporul Lui de pcatele lor, aceasta nseamn, c atunci cnd Pavel zice, c Evanghelia este puterea lui
Dumnezeu pentru mntuire, el se refer la mntuirea de pcate.
Dac o putere att de colosal, care nu poate fi asemnat cu nici o alt putere, este devotat pentru mntuirea
fiecrui suflet omenesc, atunci cine poate s mai ridice vreo scuz pentru pcat? Nu, nu ezist nici o scuz.
Majoritatea, cei drept, nu au grija problemei pcatului, si Dumnezeu le d libertatea deplin s triasc dup poftele
lor. Dar ei rmn totusi vinovati, si fiind vinovati, ei vor secera odat rodul faptelor lor.
Acei ns care depun eforturi pentru a se conforma exemplului divin, si care prin credint vor s triasc prin
puterea lui Dumnezeu, vor fi att de schimbati nluntrul fiintei lor, nct iubirea, rbdarea si puritatea vor fi starea lor
natural. Ei vor putea s cunoasc prin experient personal c Dumnezeu si foloseste puterea Lui infinit pentru a-i
salva din robia pcatului, si c nici-o putere nu-i poate constrnge de a pctui. Deaceea, tu nu mai ai nevoie de a
pctui. Tu poti tri o viat de biruint depin asupra oricrui pcat, - dac vrei, - si te poti ncrede n aceast putere
salvatoare a lui Dumnezeu.
Evanghelia este dat pentru oricine, ns nu pentru oricine este ea puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea de
pcate.
Ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia, care crede, nti a Iudeului, apoi a Grecului.

Numai pentru acela care crede, ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea de pcate. Pentru toti ceilalti ea
este doar o teorie, o povestire frumoas, o doctrin, sau altceva de felul acesta. Numai pentru acela care crede, ea este
puterea lui Dumnezeu.
n versetul urmtor Pavel continu a ne spune, care este rezultatul puterii Evangheliei: Deoarece n ea este
descoperit o neprihnire pe care o d Dumnezeu prin credint si care duce la credint, dup cum este scris: Cel
neprihnit prin credint va tri. Romani 1,17.
Evanghelia descoper nssi neprihnirea lui Dumnezeu. Mediteaz cu grij asupra nsemnttii cuvntului a
descoperi. Aceasta nseamn c neprihnirea lui Dumnezeu este artat att de clar, nct poate fi vzut n mod
lmurit de ctre toti aceia care o privesc. Dar unde este descoperit Evanghelia lui Hristos? Ea este descoperit n
viata acelora, n care ea a devenit o putere lucrtoare. Chiar si n viata lui Hristos de pe pmnt, Evanghelia era
puterea lui Dumnezeu. n ficare zi din viata Sa de pe pmnt ea l-a salvat (la ferit) de cderea n pcat. n viata Lui se
descoperea nssi neprihnirea cea desvrsit a lui Dumnezeu, si anume neprihnirea care vine prin credint. Hristos
este exemplul nostru, care ne arat cum trebuie s fim: La aceasta ati fost chemati; fiindc si Hristos a suferit pentru
voi, si v-a lsat o pild, ca s clcati pe urmele Lui. 1Petru 2, 21. Prin urmare, dup cum a fost descoperit
neprihnirea lui Dumnezeu n viata lui Hristos prin puterea Evangheliei, si aceasta n fiecare zi, tot asa ea trebuie s
fie descoperit si azi n viata tuturor urmasilor Lui.
Viata lui Isus Hristos de pe pmnt este descoperirea a ceeace vrea Dumnezeu s fac din noi. Pe msur ce
fiecare copil al lui Dumnezeu priveste viata lui Hristos, si vede desoperit n ea un curent neobosit al milei, al iubirii,
al harului, al rbdrii, si orice alt virtute crestin, n mod firesc el va dori s copieze idealul. Dar o viat de nfrngeri
si dezamgiri descurajeaz sufletul, si l face s se ndoiasc c aceasta ar putea fi realizat vreodat. De la nceputul
acestui studiu este necesar ca credinta s apuce adevrul mret c Evanghelia este puterea lui Dumnezeupentru
mntuirea pe pcate, asa nct n nssi viata fiecrui credincios adevrat s fie descoperit acea neprihnire a lui
Dumnezeu, care vine prin credint si care duce la credint. naintea oricrui credincios se deschide posibilitatea unei
realizri personale glorioase, prin puterea lui Isus Hristos, Mntuitorul nostru.
Aceasta este deci Evanghelia. Ea este puterea, pe care o folosteste Isus, pentru a-si mplini juruinta de a lua un
om pctos, corupt, murdar, ruinat, deczut, plin de toat rutatea, frdelegea, ura si pizma, care sunt roada naturii
celei rele, s l curete de toate acestea, si s l umple cu iubirea, bucuria, pacea, buntatea si rbdarea, si cu toate

celelalte roade ale Spiritului, pentru ca nssi neprihnirea lui Dumnezeu s fie descoperit n viata lui. Aceasta este
Evanghelia lui Isus Hristos, si nici nu poate s fie altceva, sau ceva mai putin dect att.
Dar se pune ntrebearea: oare este aceast experient caracteristic pretinsilor copii ai lui Dumnezeu din zilele
noaste?
Pentru a gsi rspunsul, putem face urmtorul test:
Fr a lua n considerare biserica din care face parte un crestin, pune-i aceast ntrebare simpl: Spune-mi, te
rog, sincer, dac pctuiesti n ficare zi?
Dac persoana respectiv este sincer, va rspunde cu sigurant: Da, trebuie s mrturisesc c pctuiesc.
Acesta este un rspuns sincer si adevrat, pentru care persoana trebuie s fie apreciat.
Atunci, poti s-l ntrebi mai departe: Cnd pctuiesti, si esti apsat de vinovtia acelui pcat, ce faci?
El ti va rspunde: Mrturisesc pcatul, si-l rog pe Domnul s m ierte si s m ajute s nu-l mai fac.
Acesta este de asemenea un rspuns foarte sincer, pentru care persoana trebuie s fie din nou apreciat. Putem
deci ntreba mai departe: Odat ce ai mrturisit pcatul acela si ai cerut iertare pentru el, si ajutor ca s nu-l mai faci,
ce se mai ntmpl? Devine pcatul acela un lucru aprtinnd trecututlui, sau, ca si mai nainte, se repet din nou si din
nou.
La acest ntrebare vei observa o expresie de uluial pe fata persoanei. Reactia ei va fi, ca si cum ar vrea s zic:
De ce mi pui o ntrebare att de naiv? Desigur c repet pcatul acela. Cci rmn n continuare doar o fiint
omenesc, si trebuie s m lupt mereu mpotriva acestui pcat. Pcatul va apare iarsi si iarsi, si va trebui s-l
mrturisesc din nou si din nou.
Poate fi numit o asemenea experient izbvire de pcate? Rspunsul nu poate fi dect: NU. Aceasta este o
experient de continu pctuire si mrturisire, si din nou pctuire si mrturisire.
Adu-ti aminte de experienta ta personal, de pcatul cel mai scitor din viata ta, care te-a necjit o viat ntreag.
Adu-ti aminte cum, dup ce-l fceai, ct regretai de amarnic, ct de serios l cutai pe Domnul, ca s te ierte, si cu
ct sinceritate l rugai s te ajute, ca s scapi de el odat pentru totdeauna; si ct de sincer ai promis, c nu-l vei mai
repeta niciodat; si toate acestea, doar pentru a constata, c l comiteai iarsi si iarsi. Oare nu este adevrat, c dac
nu ai descoperit nc si nu ai aplicat calea izbvirii din pcat, acelasi pcat, care ti-a dat de lucru acum zece ani, te mai
nefericeste nc si acum?

Dac poti s recunosti aceasta n mod sincer, atunci ai si fcut un pas hotrtor nspre eliberarea din aceast
situatie nefericit. Ea nu este voit de Dumnezeu, si nici nu va fi prezent n viata acelei persoane credincioase care
cunoaste Evanghelia ca puterea lui Dumnezeu, pentru mntuirea de pcate.
Exist mari deosebiri ntre doctrinele sustinute astzi de diferitele corporatii religioase ale lumii. Fiecare din ele
pretinde, c prin sustinerea anumitor doctrine, n comunitatea lor se afl calea mntuirii. Realitatea este ns, c
indiferent ct de corect ar fi doctrina, dac cineva nu ntelege si nu face experient cu puterea cea salvatoare a
Evangheliei, el rmne la fel de pierdut, ca si cum nu ar fi crezut niciodata nimic. Cineva poate s sustin o teorie
religioas deosebit, un crez deosebit, poate s fac parte dintr-o organizatie religioas deosebit, s fie sub un sistem
religios deosebit, ns toate acestea nu nseamn n mod neaprat c ar si duce la mntuire. Cea mai important
problem este: ce svrseste religia respectiv n viata persoanei respective? Ceea ce conteaz, este rezultatul final al
unei ci. Dac Evanghelia pe care o credem a realizat mai putin dect Evanghelia lui Hristos, atunci lucrul pe care-l
credem ori este fals si neautentic, ori, - dac este Evanghelia lui Isus Hristos, - ea nu este aplicat, ca n cazul
fecioarelor nechibzuite.
Numai acei care au cstigat o biruint personal asupra pcatului, si care cunosc din experient personal ce
nseamn mntuirea de pcate, si care constat o crestere spiritual real n viata lor, numai acestia au Evanghelia lui
Isus Hristos n realitate; si, prin urmare, pot s si vesteasc Evanghelia lui Isus Hristos. Nimeni nu poate s vesteasc
ceea ce nu cunoaste. Numai un om al neprihnirii poate s fie si un nvttor al neprihnirii.
Ceea ce trebuie s observm aici este, c lucrarea mntuirii include si conlucrarea noastr inteligent cu
Dumnezeu. Exist o lucrare, pe care o face numai Dumnezeu, dar mai exist deasemenea si una, pe care trebuie s o
facem noi. Dumnezeu si cunoaste partea Lui pe deplin, si este gata s si-o aduc la ndeplinire oricnd si oriunde.
Problema este ns c oamenii nu-si nteleg partea lor, si de aceea ei l ncurc pe Dumnezeu la mplinirea lucrrii
Lui.
Faptul c si noi avem de mplinit o lucrare, reiese din urmtoarele cuvinte ale lui Isus Hristos: Veti cunoaste
adevrul, si adevrul v va face liberi. Ioan 8, 32
Scopul propriu zis al acestui studiu const n a lmurii adevrul pe care trebuie s-l cunoastem, si care ne va face
liberi. Fr de a mai fi nevoie de alte discutii , care s ne arate nevoia noastr de a cunoaste adevrul, ne vom
concentra acum direct asupra studiului cunostintei acestuia, ntr-un limbaj ct se poate de simplu si de clar.

Experienta si adevrul cuvntului lui Dumnezeu au artat, c prima ntrebare pe care trebuie s-o punem, este
urmtoarea: Ce este pcatul? si nu: Care lucruri anume sunt pcate? La cea de a doua ntrebare am putea s
rspundem repede cu: uciderea, minciuna. furtul, si asa mai departe; ns rspunsul la prima ntrebare este cu totul
altul. Nu exgerez cu nimic cnd zic, c dac nu putem s rspundem corect la aceast ntrebare, calea eliberrii nu
poate fi gsit; cci nainte de putea ntelege rezolvarea problemei, trebuie s ntelegem problema ca atare.
n ciuda acestui fapt, multi pretinsi crestini, care cred n Biblie, sunt foarte siguri c ar sti rspunsul la aceast
ntrebare. Ei rspund imediat prin cuvintele Scripturii: Pcatul este frdelege.1 Ioan 3, 4
Rspunsul acesta este biblic, si deaceea si corect n ce priveste definitia pcatului, dar numai cu conditia c
ntelegem ce spune textul n realitate, si dac nu avem doar o conceptie mrginit despre ceea ce contine.Cuvntul
frdelege duce gndul omului la o actiune. Deaceea cei mai multi nteleg cum c pcatul ar fi o actiune prin care
omul svrseste fapte rele. Din pricina acestor fapte rele, starea fctorului de rele este o stare de vinovtie nainte lui
Dumnezeu, si anume spre condamnare; iar procedeul de vindecare divin este iertarea. Aceasta se poate zugrvi prin
urmtorul tablou:

Acum nu e greu a arta importanta ntelegerii rspunsului la ntrebarea: Ce este pcatul? n acest scop trebuie
s punem doar cteva ntrebri.
Prima ntrebare este: Va primi oare cineva iertarea, dac nu o cere?
Rspunsul este: Nu!
Va cere cineva vreodat iertarea, dac nu se simte vinovat? Rspunsul este iarsi: Nu!
Se va simti cineva vinovat, dac nu stie, c ceea ce face, este pcat? Iarsi trebuie s rspundem: Nu!
Deaceea trebuie s stii care fapte sunt pctoase, pentru ca s-ti simti vinovtia, care s te ndemne s cauti
iertarea. Din aceast cauz trebuie s punem ntrebarea si s gsim rspuns la ea, - aceasta fiind un element vital al
cunostintei pentru aceia care doresc s obtin vindecarea divin de aceast boal rea a pcatului.
Dar felul n care s-a dat rspuns pn aici la ntrebare nc nu are adncimea necesar pentru a putea garanta
salvarea din robia pcatului. Pcatul este mult mai mult dect ceea ce facem, cci ceea ce facem, este numai roada a
ceea ce suntem. Aceast definitie mai cuprinztoare a pcatului reprezint o cunostint fundamental n vederea
liberrii din robia pcatului.
nvttorul divin, conversnd cu niste Farisei, a putut s le ofere o definitie clar despre pcat. El le-a zis: veti
cunoaste adevrul, si adevrul v va face liberi.
Acesti brbati si-au dat pe fat profunda lor ignorant referitor la principiile fundamentale, care stau la baza
porblemei pcatului, zicnd: Noi suntem smnta lui Avraam, si n-am fost niciodat robii nimnui, cum zici tu: Veti
fi slobozi.
n rspunsul lui Hristos, gsim definitia deplin a pcatului: Adevrat, adevrat v spun, le-a rspuns Isus, c
oricine trieste n pcat, este rob al pcatului. Ioan 8, 32-34.
Aici pcatul nu apare ca o fapt, ci ca un stpn de sclavi. Cci dac pctosul este slujitorul pcatului, atunci
pcatul trebuie s fie stpnul pctosului. Pentru a fi ns un asemenea stpn, pcatul trebuie s fie o putere real.
Cci nimeni nu poate deveni stpnul cuiva fr a avea puterea de a-l stpni, - mai ales cnd cei implicati nu vor s
se supun de bunvoie acelei puteri.
Pcatul nu este un stpn care primeste o servire adus din iubire din partea supusilor si, ci unul care trebuie s-i
constrng la ascultare. Deaceea trebuie s privim pcatul ca un stpn de robi. n armonie cu aceasta, versiunea
greac original a Bibliei foloseste cuvntul rob, dup cum s-a si tradus n versiunile noastre moderne.

Aceasta nseamn deci, c definitia pcatului trebuie lrgit acuma, dup cum urmeaz: Pcatul este un stpn, n
genul faraonului egiptean, -care ne stpneste mpotriva vointei noastre, asa nct ne aflm ntr-o stare de robie.
Aceast problem nu poate fi rezolvat prin iertare, asa cum nteleg cei mai multi iertarea. Ceea ce ne trebuie acum,
este izbvirea. Schita de mai jos ne va ajuta s ntelegem mai bine:

Dup cum stau lucrurile cu iertarea, tot asa si cu izbvirea: Nimeni nu o primeste, fr ca s-o cear; si nimeni nu
o va cere, dac nu-si va da seama, c se afl n robie, ; si nimeni nu va recunoaste c se afl n robie, pn nu va
ntelege natura pcatului, care se manifest ca un stpn de sclavi peste el. Deaceea mai repet nc odat: primul pas
nspre ntelegerea cii izbvitoare const n a ntelege rspunsul la ntrebarea: Ce este pcatul?

Si totusi, nu este oare adevrat, c majoritatea ntelege pcatul numai ca o actiune si ca o stare de vinovtie, de
care trebuie s fim vindecati prin iertarea lui Dumnezeu? Din aceast cauz securea nu e nfipt niciodat la rdcina
copacului, iar stpnul de sclavi nu e strpit niciodat cu desvrsire, fapt care rezult ntr-o simpl mrturisire cu
gura a religiunii, si ntr-o conformare exterioar la cerintele ei, ceea ce se socoteste apoi ca fiind o slujb acceptat de
Dumnezeu. Si astfel, un mare numr de oameni bisericosi merg nencetat nspre vesnica pierzare.
Stpnul de sclavi este rdcina pcatului. El apare n Biblie sub diferite denumiri. n Romani 8,7 el apare sub
numele de firea pmnteasc, n Romani 6,6 ca omul cel vechi, pe cnd n Ezechiel 36,26 i se zice inim de
piatr. Lepra e folosit deasemenea ca simbol al lui. Dar niciunde lucrarea detintorului de sclavi nu e artat mai
clar ca n Romani 7, un capitol cu care ne vom ocupa n continuare, ncepnd cu versetul 9, unde Pavel zice
urmtoarele:
Odinioar triam fr Lege; dar cnd a venit porunca, aceasta m-a lovit cu moartea. Pavel se refer aici la un
timp anume, cnd n viata lui a intrat Legea. Pn atunci, deci pn a venit porunca, Pavel a zis: Odinioar triam
fr Lege. Cu alte cuvinte, el era un pctos de bun voie, - voluntar.Aceasta este starea omului din lume, pn ce
ajnge s cunoasc Legea lui Dumnezeu. El doreste s fie pctos, si gseste plcere n aceasta. Faptul acesta nu-i
tulbur linistea.
ns n cele din urm Legea intr n viata lui. Venirea Legii aduce apoi cu sine si cunostinta pretentiilor ei drepte
asupra vietii si purtrii sale. Cunostinta Legii constituie primul pas ctre Hristos. Aceasta poate avea loc prin citirea
Scripturilor, sau printr-un propovduitor, sau pe oricare alt cale, dar de venit ea trebuia s vin, dac este s-L gsesti
vreodat pe Hristos ca Mntuitor personal de pcate.
Cunostinta Legii lui Dumnezeu duce apoi mai departe, la o alt cunostint: la cunostinta de noi nsine, asa cum
ne vede Dumnezeu c suntem. Aceasta este convingerea despre pcat. Ea reprezint cel de-al doilea pas esential ctre
Hristos.
Convingerea duce apoi mai departe la cint, dac cel convins nu o respinge prin ridicarea unei bariere n fata
lucrrii Spirutului Sfnt asupra inimii. Aceasta se poate ntmpla fr mari greutti, cci nu e ceva plcut s te vezi
asa cum te vede Dumnezeu. nclinatia fireasc a naturii omenesti este de a lepda aceast descoperire, ca fiind o
descoperire neplcut. Un asemenea caz l gsim n ntmplarea raportat despre Felix si Drusila, pe care o gsim

descris n Faptele Apostolilor: 24,24-27: Dar pe cnd vorbea Pavel despre neprihnire, despre nfrnare si despre
judecata viitoare, Felix, ngrozit a zis: De ast dat dute; cnd voi mai avea prilej, te voi chema.
Cutremurarea lui Felix este o dovad, c era profund convins de adevrul pctoseniei sale, fapt care ar fi trebuit
s-l aduc la cint. Dar el a cutat s se ascund n fata descoperirilor acestea neplcute privitoare la el nsusi. Si
astfel el l-a concediat pe Apostolul Pavel, tocmai cnd ar fi avut cea mai mare trebuint de ajutorul su, - care l-ar fi
adus, pas cu pas, tot mai aproape de Dumnezeu. Deaceea s lum bine seama, cu totii, ca nu cumva, atunci, cnd
Domnul ne arat starea noastr cea real, s-l refuzm; ci s primim acea descoperire divin, ct si spiritul cintei
celei adevrate, pe care Domnul vrea s ni-l druiasc odat cu aceasta.
Cinta nu nseamn doar s ursti pcatul, ci s te si ntorci de la el. De asemenea, nu este de ajuns s ursti
pcatul din pricina urmrilor nefavorabile pe care le aduce asupra noastr. Balaam si Iuda urser amndoi urmrile
pcatului, dar nu pcatul ca atare. Dup cum urm murdria, fiindc ea este murdrie, tot asa trebuie s urm si
pcatul, fiindc el este pcat. Rezultatul acestui fapt va fi, c tot asa vom iubi si neprihnirea, fiindc ea este
neprihnire. Firea noastr omeneasc nu este deloc nclinat s fac acest lucru. De la noi nsine noi nu putem s
facem aceasta. Deaceea cinta este darul lui Dumnezeu. Adevrul acesta reiese din urmtorul text: Pe acest Isus,
Dumnezeu L-a nltat cu puterea Lui, si L-a fcut Mntuitor, ca s dea lui Isreal pocinta si iertarea pcatelor.
Faptele Apostolilor 5,31.
Odat ce acceptm s primim de la Dumnezeu cinta, ca rezultat al lucrrii Duhului Sfnt prin intermediul
Cuvntului, ea va fi nsotit de mrturisirea pcatului.
Acestia sunt deci primii patru pasi ctre Hristos: cunostinta, convingerea despre pcat, cinta si mrturisirea.
Adevrul este, c multi au trecut prin toate aceste experiente pe ct de bine au stiut ei s-o fac, fiind convinsi c astfel
ei ar fi mplinit conditiile care stau la baza izbvirii de pcate, dar fr a putea mrturisi c au si fost izbviti n
realitate. Este sigur, c atunci cnd aceste adevruri sunt practicate dup cum doreste Dumnezeu, noi vom fi izbviti
cu adevrat. Problema se afl n faptul, c multi nu au nteles ce se cuprinde cu adevrat n aceste experiente. n
general cei n cauz se ciesc numai de faptele comise, pe care le si mrturisesc, n timp ce neglijeaz s nteleag, c
trebuie s aib loc o cint mai profund, care cuprinde si ceea ce suntem, si deci mrturisirea a ceea ce suntem.
Gndeste-te la acele clipe de bucurie, cnd ai ajuns pentru prima dat s cunosti adevrul lui Dumnezeu. Ct de
frumos si de logic ti prea adevrul pe de o parte, iar pe de alta ct de mult cint aducea el n sufletul tu. Toat

viata ta din trecut ti-o vedeai plin de iubire de sine si de pcate, si dintr-o cint adnc nu doreai altceva dect s fii
eliberat de toate acestea. ti luai angajamentul de a termina cu pcatele, de a nu le mai face niciodat. Hotrrea ta era
de a asculta de toate poruncile lui Dumnezeu. Asemenea poporului lui Israel din vechime, care a zis: Vom face, si
vom asculta tot ce a zis Domnul, Exod.24,7, si tu ai zis c vrei s asculti de toate poruncile lui Dumnezeu.
Drept urmare a acestui fapt ai si putut s te bucuri de un oarecare succes, cel putin n ce priveste anumite
activitti exterioare. Ai cstigat de exemplu mari biruinte asupra acelor atractii lumesti, care te stpniser altdat cu
putere. Dar nerbdarea ta, temperamentul tu ru, si alte probleme luntrice au rmas. Ele se ridicau mpotriva ta, si te
nvingeau. Din cauza convingerii tale de pcate mergeai mereu cu capul plecat. ti mrturiseai pcatele, si erai hotrt
ca de aici nainte lucrurile s se schimbe: dar ele nu se schimbau cu nimic. Erai chinuit si mai departe de aceleasi
probleme, numai pentru a afla experienta ncercrii si a cderii, a mrturisirii, si din nou a ncercrii, si a cderii din
nou, ntr-un cerc vicios la nesfrsit.
n mod sigur aceasta este imaginea pe care o mrturiseste Apostolul Pavel n Romani 7,15-24: Cci nu stiu ce
fac; nu fac ce vreau, ci fac ce ursc. Acum, dac nu fac ce vreau, mrturisesc prin aceasta, c Legea este bun. Si
atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pcatul, care locuieste n mine. Stiu n adevr, c nimic bun nu
locuieste n mine, adic n trupul meu, pentru c, ce-i drept, am vointa s fac binele, dar n-am puterea s-l fac. Cci
binele pe care vreau s-l fac, nu-l fac, ci rul, pe care nu vreau s-l fac, iat ce fac; Si dac fac, ce nu vreau s fac, nu
mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pcatul care locuieste n mine. Gsesc dar n mine legea aceasta: cnd vreau s
fac binele, rul este lipit de mine. Fiindc dup omul dinluntru mi place Legea lui Dumnezeu; dar vd n mdularele
mele o alt lege, care se lupt mpotriva Legii primite de mintea mea, si m tine rob legii pcatului, care este n
mdularele mele. O, nenorocitul de mine; Cine m va izbvi de acest trup de moarte?
Pavel n-ar fi putut s descrie mai bine experienta noastr, - de pretinsi copii ai lui Dumnezeu, - de cum a fcut-o
n acest text. Ct de des, cnd citam aceste cuvinte naintea cuiva, acei care le auzeau, mi rspundeau cu cuvintele:
Aceasta este descrierea exact a experientei mele. Pavel a scris aici despre mine.
Din citirea acestui fragment, reiese c Pavel fcuse aici deja primii pasi ctre Hristos. Faptul c cunostea aici deja
Legea, precum si starea lui n fata Legii, reiese din admiterea sa cea repetat, c nu a mplinit pretentiile Legii
acesteia. La nceputul capitolului el recunoaste lucrul acesta prin cuvintele: Asa c Legea, negresit, este sfnt, si
porunca este sfnt, dreapt si bun. Vers. 12.

Mai departe el zice: Stim n adevr, c Legea este duhovniceasc. Versetul 14. La nceputul capitolului am
constatat, c intrarea (sau cunostinta) Legii este nsotit de cunostinta despre noi nsine. De aceea imediat dup ce a
zis: Stim n adevr, c Legea este duhovniceasc, Pavel mrturiseste: dar eu sunt pmntesc vndut rob pcatului.
O asemenea convingere este urmat de cint, dac convingerea nu este nbusit. Nu exist nici o ndoial, c
Pavel a avut aici darul cintei, cci urse pcatul, dup cum st scris: Cci fac ce ursc. Mai departe, el s-a distantat
n spiritul su de pcat cu toat hotrrea. Nu exist nici o ndoial, c aceasta era o adevrat cint.
Concomitent cu aceasta urmeaza mrturisirea. De fapt ntregul citat este o mrturisire.
Este evident deci, c Pavel fcuse aici deja primii patru pasi ctre Hristos, avnd cunostinta, convingerea
pctosiei personale, cinta si mrturisirea. De asemenea reiese cu claritate c nc nu avusese aici izbvirea de
pcate. Este foarte important s vedem aceasta, cci este o mare primejdie s crezi, c dup ce ai fcut acesti pasi,
(sau ti nchipui doar, c i-ai fcut), - ai avea deja mntuirea doar pe aceast temelie. Dar acest text biblic arat
lmurit, c este posibil s fi fcut acesti pasi, - cel putin pe jumtate, - si totusi s mai fii nc un rob al pcatului, s
fii lipsit de puterea izbvitoare de pcate, - si astfel s fii stpnit de pcat mpotriva vointei tale. Aceasta este cu
adevrat o continu pctuire si mrturisire, pctuire si mrturisire, nvrtindu-ne mereu n jurul acelorasi pcate,
care ne-au suprat de ani de zile. n ciuda faptului c cunostinta a fost att de mare, si dorinta de a face binele att de
nfocat, am trit o viat de serbie, legati de pcat.
n general, dac cineva a ajuns prin Cuvnt s cunoasc cte ceva din adevrul lui Dumnezeu, dup ce a primit
convingerea despre pcat, si dup ce s-a cit si l-a mrturisit, el va crede c ar fi cstigat deja mntuirea, n ciuda
faptului c rmne mai departe robul firii sale celei vechi. Mrturia lui Pavel din Romani 7 pare s-i confirme si mai
mult convingerea sa, cum c aceasta ar fi starea adevrat a lucrurilor.
Fr ndoial, se poate s tragi aceast concluzie gresit din mrturia lui Pavel. Iat cum gndeste sufletul
aceasta: Fr ndoial, Pavel era un om a lui Dumnezeu. El ntelegea Evanghelia si planul de mntuire. El va fi n
mprtie, si totusi a trebuit s mrturiseasc c era pmntesc si vndut rob pcatului. El nu fcea ceeace stia c era
corect si bine, ci trebuia s constate, c fcea tocmai acele lucruri despre care stia c erau rele. Dac aceasta era
experienta lui Pavel, pe vremea cnd era un crestin adevrat, avnd prin urmare ndejdea mntuirii, atunci trebuie s
tragem concluzia, c si experieta noastr crestin trebuie s fie identic cu cea descris n Romani 7. Cu alte cuvinte,
se crede c experienta descris n Romani 7 ar fi cea a unui crestin cu adevrat nscut din nou, iar nu o vorbire prin

care solul divin se pune n situatia pctosului, povestindu-si n acelasi timp experienta sa trecut. Greseala acestui fel
de a ntelege lucrurile st n a asuma c n Romani 7 Pavel si descrie experienta sa dup ce a devenit crestin, cnd n
realitate el descrie acolo prin ce trecuse el nainte de a deveni un crestin biruitor. Folosirea prezentului nu este o
dovad c aceasta era experienta sa actual.
Pentru a explica acest punct mai bine, as dori s povestesc o experient din viata mea. Am fost invitat odat de un
brbat care detinea o functie nalt n ierarhia bisericeasc, pentru ai vorbi despre calea izbvirii. Ca nalt functionar
al unei corporatii religioase, el era bine familiarizat cu doctrinele bisericii, si desigur pzise Legea, cel putin pe
dinafar. De multi ani, el predicase de la amvon n fata unei mari multimi de oameni. Si totusi, dup ce i-am citit
cuvintele lui Pavel din Romani 7, el mi rspunse: Aceasta este chiar si experienta mea, n ciuda faptului c m-am
predat Domnului. Eu m-am nscut cu blestemul unui temperament furtunos, si aceast problem mi mai d de lucru
si acum. mi pierd repede rbdarea. Dup aceea m mustr constiinta. Apoi mi mrturisesc pcatul, si m angajez, ca
aceasta s nu se mai ntmple niciodat. ns din nou vine puterea ispitirii, si din nou mi pierd rbdarea. Cu adevrat,
m pot identifica foarte bine cu Pavel, asa cum s-a simtit el n acest capitol.
Acest brbat era la fel de deschis si de neftarinic, cum a fost si Pavel n Romani 7. Fr de a-l condamna pe
acest brbat, este totusi folositor s ne punem urmtoarea ntrebare: Va nvia cel care se afl n aceast stare la
nvierea dreptilor, sau va fi el pentru totdeauna pierdut?
nainte de a ncerca s rspunzi la aceast ntrebare, fii sigur c ntelegi prin ce se caracterizeaz Romani 7 n
realitate. n fata noastr st acest brbat. El cunoaste Legea lui Dumnezeu, si se strduieste s-o tin, dup cea mai
bun cunostint a lui. El este punctual n vizitarea adunrilor sptmnale. El mbrac o functie nalt n biseric.
Zecimea si darurile, el si le aduce regulat. El se angajeaz n mod activ n sprijinirea programelor misionare ale
bisericii. Comunitatea l apreciaz foarte mult. Si totusi, el trebuie s spun c nc mai este rob al firii sale pctoase,
fiind incapabil de a face aceste lucruri despre care n inima lui stie c sunt curate.
Asa arat omul din Romani 7. El nu este pctosul acela voluntar, din lume, cruia nu-i pas aproape deloc de
lucrurile lui Dumnezeu si de vesnicie. Noi stim, c dac omul lumesc nu se va schimba, el nu va avea parte la nvierea
dreptilor. Dar cu omul din Romani 7 ce va fi? Aceasta este ntrebarea, si ea este foarte important.
Exist doi factori, care par s sprijineasc argumentul multora c asa era viata lui Pavel, si care influenteaz
mintea s cread c aceast experient ar fi cea a unui adevrat copil al lui Dumnezeu. n primul rnd avem mrturia,

c n tot timpul legturii noastre cu biserica, propria noastr viat a fost asemenea celei descris n Romani 7. Ne
amintim de toate jertefele pe care le-am adus pentru adevr, si ne cade foarte greu s admitem, ca toate acestea au fost
de fapt n zadar.
Apoi, ne gndim la iubitii nostri cei decedati, despre care stim c au trit n experienta omului din Romani 7. Am
avut ndejdea c i vom revedea n mprtie. Acum, dac credem c omul din Romani 7 nu este un adevrat copil al
lui Dumnezeu, ne apuc frica c nu-i vom mai vedea niciodat. Am vzut oameni, care se cramponau de ideea c
omul din Romani 7 ar fi un adevrat copil al lui Dumnezeu, numai si numai din acest motiv. Ei nu vor s nteleag, c
indiferent de ceeace ar crede ei, realitatea rmne neschimbat. Refuzul lor de a crede aceasta nu schimb situatia cu
nimic. Dorintele nu pot nlocui realitatea.
Asadar, ntrebarea din fata noastr este de mare important:
Este experienta din Romani 7 experienta unui adevrat copil al lui Dumnezeu, sau nu?
La aceast ntrebare se dau n general trei rspunsuri. Exist unii, care zic, fr mult ezitare, c omul acesta va
nvia la nvierea deptilor. Afar de acestia, mai exist acei care nu stiu ce s rspund. n fine, mai sunt aceia care
sustin, c dac omul moare n aceast experient, nu va putea s aib parte la aceast nviere.
Exist deci confuzie cu privire la ntrebarea dac situatia omului din Romani 7 este, sau nu este, cea a unui
mntuit. Este extrem de important, ca toti cei care caut viata vesnic, s nteleag rspunsul cu exactitate. Motivul
este bine determinat. Gndeste-te la pozitia periculoas a omulu care stie c se afl n experienta din Romani 7, si
care, n ciuda acestui fapt, crede c aceasta ar fi imaginea experientei normale a crestinului, pe cnd n realitate
lucrurile stau cu totul altfel. O astfel de persoan nu va mai cuta altceva, ci va fi multumit cu ceeace are. Numai
cine caut, gseste. De aceea dac nu va cuta mai mult, nici nu va gsi mai mult. Cnd n ziua judectii finale va
descoperii c s-a sprijinit pe o ndejde fals, dejamgirea lui va fi grozav. Nimic nu este mai grav dect s treci prin
viat creznd c totul ar merge bine, si s descoperi abia cnd va fi prea trziu, c ceeace ai socotit drept mntuire, de
fapt nu este deloc mntuire.
Este foarte important, ca nici o interpretare si nici o opinie omeneasc s nu influenteze rspunsul la aceast
ntrebare. Singura autoritae este Cuvntul lui Dumnezeu. Numai acolo gsim rspunsul, si nici decum n vreun alt loc.
Iar dup ce am gsit rspunsul n Cuvntul lui Dumnezeu, trebuie s si credem acestui Cuvnt, deoarece el ne-a fost
dat spre mntuire.

Fr ndoial, c omul din Romani 7 se afl n robie. El stie ce ar trebui s fac, dar trebuie s constate, c nu
este capabil s fac binele. El nu este nicidecum un pctos voluntar, ci un pctos involuntar. Important este ns
faptul, c oricum, el este un pctos. El este un pctos care serveste puterii pcatului, si deaceea el de afl n slujba
lui Satana.
Dac l slujeste pe Satana, atunci el nu poate s-L slujeasc pe Dumnezeu, cci: Nimeni nu poate sluji la doi
stpni. Cci va ur pe unul si va iubi pe cellalt, sau va tinea la unul, si va nesocoti pe cellalt: Nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui Mamona. Matei 6,24
Dac nu serveste lui Dumnezeu, atunci cum poate s fie un copil al lui Dumnezeu? Este imposobil. Iar dac nu
este un copil al lui Dumnezeu, atunci cum poate s fie un om mntuit? Iarsi trebuie s rspundem; Imposibil!
Deaceea, pe baza acestor dovezi reiese lmurit, c omul din Romani 7 nu poate fi mntuit.
Dar aceasta nu este dect una dintre mrturiile care arat, c omul din Romani 7 nu poate fi mntuit. Ea este deja
destul de lmurit si de convingtoare, dar nc insuficient; cci regula Scripturii este ca orice vorb s fie sprijinit
pe mrturia a doi sau trei martori. Matei 18,16. Deaceea s mai cutm si alte dovezi biblice n acest sens.
n versetele de ncheiere a capitolului 7, Pavel termin cu descrierea acestei experiente n care puterea pcatului l
tine pe om n sclavie. n disperarea desndjduit la care l-a adus aceast experient, el exclam: O, nenorocitul de
mine; Cine m va izbvi de acest trup de moarte?... (Versetul 25.)
Ar fi bine s punem o ntrebare n locul acesta, pe care E.J.Waggoner a exprimat-o in cartea sa Hristos si
neprihnirea Lui n felul urmtor: Este oare experienta cea cu adevrat crestin un trup de moarte att de teribil,
nct sufletul s fie nevoit s strige dup izbvire? Nicidecum! Ne izbveste oare Hristos de o experient cu
adevrat crestin? Nu, nicidecum! Atunci, desigur, robia pcatului, de care se plnge Apostolul in Romani 7, nu este
experienta unui copil a lui Dumnezeu, ci a unui slujitor al pcatului. Hristos a venit tocmai pentru a-i elibera pe
oameni din aceast captivitate. Nu pentru a ne elibera n timpul vietii acsteia de conflicte si de lupte, ci de nfrngeri;
pentru a ne face n stare s fim tari n Domnul si n tria puterii Lui, ca s-i putem multumi Tatlui, care ne-a izbvit
de sub puterea ntunericului, si ne-a strmutat n mprtia Fiului dragostei Lui, (Coloseni 1,13) prin al crui snge
avem rscumprarea.
Argumentul folosit de E.J.Waggoner este, c Hristos nu ne va elibera niciodat dintr-o experient cu adevrat
crestin. Si totusi Pavel strig aici dup eliberarea din experienta omului din Romani 7. Tocmai faptul c el este n

aceast robie, este, - n lumina adevrului c Hristos niciodat nu ne va elibera dintr-o experient crestin adevrat, o dovad pozitiv, c ezperienta din Romani 7 nu este experienta unui adevrat copil a lui Dumnezeu. Aceasta
constituie cea dea doua mrturie.
S trecem acum la cel de al treilea martor.
Imediat ce Pavel a strigat dup izbvire, (n credinta puternic a unui om care stie nu numai c n nimeni altul nu
este mntuire, ci care si ntelege c Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea de pcate), - si ca rspuns
la ntrebarea: Cine m va elibera?, el poate rspunde: Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos,
Domnul
nostru.
Romani
7,25.

Apoi dintr-odat se schimb ntregul tablou. Dar nainte de aceasta, el se mai opreste nc odat, pentru a rezuma
ezperienta din Romani 7 prin cuvintele; Asa dar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii
pcatului. Aceasta este imaginea adevrat a omului din Romani 7. El stie ce este bine, si, cu mintea, el este decis s
serveasc lui Dumnezeu. Cu mintea lui el crede adevrul lui Dumnzeu. Mintea lui este loial Domnului, si o d n
stpnire lui Dumnezeu. Dar faptele reale ale vietii sale sunt devotate slujbei pcatului, n ciuda faptului, c n minte
el stie c aceasta este ru, si n-ar dori s-o fac.
Odat ce a rezumat n cteva cuvinte experienta omului din Romani 7, Pavel trece apoi la descrierea unei situatii
radical schimbate, care apare imediat dup strigtul disperat dup izbvire al inimii sale, odat cu multumirea sa
pentru primirea izbvirii:
Acum dar nu este nici o osndire pentru cei ce sunt n Hristos Isus, care nu triesc dup ndemnurile firii
pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului. n adevr, Legea Duhului de viat n Hristos Isus, m-a izbvit de Legea
pcatului si a mortii. Romani 8,12.
Apoi, n tot restul capitolului, el vorbeste despre libertate, biruint si legtura sa filial cu Dumnezeu, pentru a
sfrsi apoi cu mrturia aceea triumftoare: Totusi, n toate aceste lucruri noi suntem mai mult dect biruitori, prin
Acela care ne-a iubit. Cci sunt bine ncredintat, c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici puterile,
nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici nltimea, nici adncimea, nici o alt fptur nu va fi n stare, s ne
despart de dragostea lui Dumnezeu, care este n Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 8.37-39.
Este imposibil s citesti Romani 7 si Romani 8, fr a vedea, c aici sunt descrise dou experiente cu totul
diferite. Romani 7 reprezint experinta unui sclav, care este constrns s pctuiasc mpotriva vointei sale, pe cnd
capitolul urmtor cuprinde experinta unei persoane, care a aflat eliberarea din robia pctului, pentru a putea face
binele pe care doreste si ntelege s-l fac. Aceste capitole nu pot fi amndou descrierea experientei crestine. Unul
din cele dou, da, - dar nu amndou. n timp ce ai avut probleme n a vedea c experienta din Romani 7 nu este
experienta unui copil al lui Dumnezeu, nu exist asemenea probleme cu privire la Romani 8. Oricine poate s vad c
aceasta este cu adevrat o descriere a experientei crestine. Cci n Romani 8 nu mai exist nici o osndire (Vers. 1);
el este izbvit de Legea pcatului si a mortii (Vers. 2); neprihnirea Legii este mplinit n el, si nu mai umbl dup
ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului (Vers. 4); el este un fiu al lui Dumnezeu, si de aceea un

copil al lui Dumnezeu (Vers. 14-16); deaccea el este un mostenitor, si n realitate un mpreun mostenitor cu Hristos
(Vers. 17); si este mai mult dect biruitor prin Acela care ne-a iubit (Vers. 37).
Aceasta este experienta crestin.
Nimeni nu poate avea nici cea mai mic dificultate n a vedea aceasta. Dar ct de diferit este aceasta de
experienta descris n Romani 7. Asadar, dac Romani 8 este descrierea experientei crestine, atunci Romani 7 trebuie
s fie descrierea a ceva opus, nicidecum a experientei crestinului.
Dar aceasta nu este toat evidenta care sprijin faptul acesta. La sfrsitul capitolului 7 Pavel strig dup izbvire,
si odat cu marea schimbare care urmeaz dup aceasta, el multumeste Domnului pentru izbvire. Imediat dup
aceasta, el mrturiseste: Acum dar nu este nici o osndire pentru cei ce sunt n Hristos Isus, care nu triesc dup
ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului. Romani 8,1.
n acest loc ar fi bine s accentum importanta a dou cuvinte din acest text, si anume: dar si acum. Primul
cuvnt, Pavel, l foloseste foarte des, n diferite combinatii, pentru a sublinia argumentele sale. Stilul lui se
caracterizeaz din nou si din nou prin prezentarea anumitor fapte, n urma crora trage apoi anumite concluzii. n
timp ce trage concluziile care urmeaz acestor fapte, el le introduce prin cuvintele: asadar, astfel dar, acum
dar sau sinonimul de aceea, sau expresii combinate ca rmne dar. El vrea s zic de fapt: Din cauza lucrurilor
stabilite deja, trebuie s urmeze faptul acesta.
n cazul de fat el a descris:
1. Trecerea lui prin experienta amar a supunerii sale sub puterea pcatului;
2. Strigtul su disperat pentru izbvire;
3. Obtinerea ei.
Fiindc izbvirea a fost realizat, urmeaz ceeace altfel nu ar fi fost posibil s urmeze. Acum nu mai este dar nici
o osndire. Cuvntul acum d o putere expresiv si mai mare cuvntului dar, indicnd, c a avut loc o schimbare.
nainte lucrurile stteau astfel, dar acum ele s-au schimbat.
Pentru a face de dou ori mai sigur c toti vor ntelege de ce nu mai este acum nici o osndire. Pavel motiveaz
aceasta prin cuvintele: fiindc Legea Duhului de viat n Isus Hristos m-a izbvit de legea pcatului si a mortii.
Romani 8,2.

n Romani 7, mrturia lui era cu totul diferit. Acolo el nu era cu nici un chip liber de legea pcatului si a mortii.
Acum el este liber, si fiindc este liber acum, de aceea nu mai exist nici o osndire. Aceasta nseamn a admite, c
atunci cnd nc nu era liber de legea pcatului si a mortii, el se gsea subt osnd.
Nu exist dect un singur cuvnt care s aib acelasi nteles ca si expresia nici o osndire, si anume:
ndrepttire.
Am vzut deja, c acolo, unde exist izbvirea de sub puterea pcatului si a mortii, ca n Romani 8, si unde nu
mai exist robia din Romani 7, acolo nu mai este nici o osndire, - pentru care cuvnt mai exist si expresia
ntrepttire. Cu alte cuvinte, n Romani 7 omul se afl sub osnd, si este lipsit de orice ndrepttire. Cu alte
cuvinte omul din Romani 7 nu are nici ndrepttirea si nici iertarea. Dac nu are aceste lucruri, atunci cum va putea s
nvieze el la nvierea celor neprihniti?
Inc nu am epuizat toate mrturiile care declar c omul din Romani 7 nu este mntuit, dar si cele prezentate
pna acum sunt mai mult dect suficiente pentru a clarifica acest punct.
Cititorul este rugat s considere cu toat sinceritatea nsemntatea acestui fapt n propria sa experient. Dac esti
unul dintre aceia care pot s mrturiseasc n clipa aceasta, c Romani 7 reprezint imaginea exact a strii tale
spirituale, atunci realitatea este, c n-ai fost nc eliberat din robia pcatului, si dac ai muri acum, nu vei putea lua
parte la nvierea dreptilor.
Pentru cineva care a fost de mult timp un membru credinios a unei biserici, care a depus mult zel, pentru
srijinirea activittilor organizate de ea, care a fost credincios dogmelor ei, si a sustinut voluntar programele ei de
lucru, avnd totodat o reputatie bun ntre vecini, si care totusi mai trieste nc n experienta omului din Romani 7,
- revelatia faptului c nc nu are mntuirea, vine ca un soc puternic. Si totusi, venirea acestei revelatii este foarte
necesar; cci ntelegerea adevratei situatii este de cea mai mare important, pentru a putea face pasii aceia, prin care
lucrurile pa care Domnul le-a pregtit pentru tine, s poat fi luate n stpnire.
Exist dou reactii posibile, cnd omul primeste aceast revelatie. nclinatia naturii omenesti este de a respinge
tot ce tulbur convingerile cele vechi si deprinderile stabilite deja, care ofereau sigurat sufleteasc. Dup ce ne-am
legnat atta timp n siguranta confortabil, dar nseltoare si iluzorie, c ne-am gsi intr-o stare bun, exist o dorint
puternic n noi, de a nu fi confruntati cu adevrata realitate despre noi nsine. Noi nu ne dorim ca aceasta s fie

adevrul. De aceea, ne aflm n marea primejdie de a ocoli realitatea, si de ane ntoarce ctre acele lucruri, care ne
apar mai acceptabile si mai plcute.
Dac vei cdea n aceast ispit, pe buzele tale vor sosi nenumrate argumente care combat dovezile Cuvntului
lui Dumnezeu. ntr-o grab caracterizat de team, vei zice: Cum asa, desigur c sunt crestin; priveste la relele pe
care le-am lsat, pentru al urma pe Hristos, la cunostinta pe care o am din Sfnta Scriptur, la timpul pe care mi-l
jertfesc pentru studiu si rugciune, la pozitia mea din biseric, si... si... si...
O greseal mai fatal dect aceasta nici nu ai putea face. Prea multi n istoria omenirii si-au pierdut viata vesnic,
fiindc nu au avut curajul si sinceritatea s accepte adevrul despre ei nsisi n ce priveste acest punct. Rezultatul a
fost, c Spiritul Sfnt nu a mai putut s fac nimic pentru ei, iar impresiile adevrului s-au spulberat.
Cealalt reactie, pe care o poti avea, este a unei disperri negre. Tu esti n deajuns de sincer pentru a recunoaste
adevrul din Cuvntul lui Dumnezeu, care ti spune rspicat, c experienta n care triesti nu este mntuire. Tu esti
att de colpesit de simtul pierzrii si al condamnrii, nct de vezi pentru totdeauna desprti de Dumnezeu.
Dac acestea vor fi simtmintele tale, atunci, s stii, c nimic nu poate s-ti fie mai de folos. Numai Siritul Sfnt
a putut s te aduc aici. Spiritul Sfnt stie ct de necesar este s ti cunosti starea ta real, s nu fii legnat de iluzii.
Este de cea mai mare important ca simtul sigurantei aceleia desarte s dispar, asa nct Spiritul Sfnt s poat lucra
n continuare n favoarea ta. Prea multi triesc n starea Laodiceii, dup cum este descris in Apocalipsa 3,14-22. Ei
nu stiu, c sunt nenorociti, ticlosi, sraci, orbi si goi.
ns aceasta trebuie s li se fac cunoscut, cci altfel, sufletul va rmne n somnolenta unei sigurante false, pne
ce va fi prea trziu. Deaceea bucur-te si nveseleste-te, dac ai ajuns s te vezi pierdut complet.
Bucur-te, de asemenea, pentru c exist o cale de izbvire din puterea pcatului. Nu trebuie s mai rmi n
experienta omului din Romani 7, pentru a fi mereu nfrnt si dezamgit dup toate eforturile si dorintele tale sincere
de a sluji viului Dumnezeu. Ba mai mult dect aceasta. Aceast cale, care este calea mntuirii, nu este secret. Nu este
intentia noastr de a te aduce la punctul disperrii, fr a-ti arta limpede calea sigur a izbvirii care duce la bucuria
mntuirii divine. Continu deci studiul acestui subiect, pn ce vei apuca prin credint puterea lui Dumnezeu, si vei
fi vindecat.

Dup ce am stabilit c omul din Romani 7 nu este crestin, trebuie s aflm acum de ce nu poate s fie un
mplinitor al Legii, cnd defapt el cunoaste si doreste att de mult s pzeasc poruncile lui Dumnezeu. ntelegerea
cauzelor pentru care situatia nu poate fi alta, reprezint un pas nsemnat nspre rezolvarea acestei probleme.
Natura omului
ntelegerea acestei probleme se bazeaz pe cunasterea naturii omului. Omul este un organism foarte complex, n
care mdularele trupului stau ntr-o relatie reciproc foarte strns unul cu altul. n timp ce exist o asemenea relatie,
exist totusi o deosebire ntre prtie principale ale trupului. Rolul pe care l joac fiecare dintre aceste prti, trebuie
studiat cu atentie.
n felul acesta, pentru a vorbi la obiect, fiecare din noi are n primul rnd o minte inteligent, care gndeste. Ast
organ primeste informatiile sale de la cele cinci simturi; vzul, auzul, pipitul, gustul si mirosul. Aceasta este calea
prin care soliile lui Dumnezeu ajung la cunostinta individului, astfel c el ajunge s cunoasc lucrurile de care are
nevoie, starea lui personal, si ceea ce vrea s fac Domnul pentru el.
Mintea ns nu primeste si nu admite tot ce i se ofer. Din motive anume ea respinge anumite lucruri. Ea va
respinge pn si adevrul de care persoana are atta nevoie, deoarece n trecut ea a fost educat s cread o minciun,
sau pentru c primirea adevrului nu-i cunvine, presupunnd jertfe costisitoare.
Pentru a putea realiza aceasta, mintea trebuie s rationeze si s trag concluzii. La rndul lor, concluziile impun
luarea unor hotrri, dup care trebuie s urmeze, actiuni corespunztoare din partea individului. n felul acesta se
materializeaz vointa.
Dup ce a avut loc aceast lucrare n mintea omului, trupul este chemat s asculte, sau s aduc la ndeplinire
deciziile luate de minte. Pentru scopul acestui studiu este suficient s ntelegem, c trupul este instrumentul destinat
pentru a aduce la ndeplinire intentiile mintii. Mai trziu, cnd cititorul va trece la studiul lucrrii de reformatiune a
vietii sale, care urmeaz imediat dup experienta nasterii din nou, va fi necesar s ntelegem, c si trupul este capabil
s exercite o presiune destul de mare asupra mintii, pentru a-si satisface nevoile sale de a fi multumit si ntretinut.

Faptul c trupul este un instrument, reiese din urmtoarele cuvinte: S nu mai dati n stpnirea pcatului
mdularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-v pe voi nsiv lui Dumnezeu, ca vii din morti, cum erati, si
dati lui Dumnezeu mdularele voastre ca pe niste unelte ale neprihnirii. Romani 6,13.
Pentru nimeni n-ar trebui s fie prea greu de nteles, c trupul trebuie s fie slujitorul mintii. S lum ca exemplu
ilustratia care urmeaz. Ca urmare a une informatii primite, si a deciziilor luate de ctre mintea ta, vrei s cltoresti
dintr-o localitate ntr-alta. Informatia primit iti spune c mai nti trebuie s mergi pe jos pn la gar. Mintea ta nu
poate s mearg singur pn acolo, dar poate s ndrume mdularele trupului tu, - si n cazul acesta n special
picioarele tale, - ca s te duc acolo. Trupul rspunde astfel la porunca mintii.
O multime de exemple de acest fel pot fi oferite , care confirm acest fapt. Fiecare persoan si poate aminti o
multime de experiete din viata sa de zi cu zi, n care aceasta lege se mplineste inviolabil. Dar in cazul omului din
Romani 7 trupul nu face totdeauna ceea ce doreste mintea. Ca o confirmare, citeste proclamattia acestui fapt n
versetul 15: Cci nu stiu ce fac; nu fac ce vreau, ci fac ce ursc.
Lucrurile orcrei actiuni se fac prin intermediul acelui instrument care este trupul omenesc. Dar fapta svarsit in
cazul acesta nu este dorit. Trupul nu face ceea ce doreste mintea, ci dimpotriv, el face tocmai ceea ce mintea urste.
Evident, c ura impotriva acestui lucru nu poate s existe dect ntr-o minte inteligent. Mintea este cea care refuz
anumite lucruri, si zice: Nu vreau. Aici ins avem un caz in care mintea stie si decide ceea ce trebuie fcut, trimite
instrucsiuni mdularelor trupului ca s execute cele hotrte, dar spre marea ei dezamgire, trebuie s constate, c
trupul actioneaz mpotriva dorintei ei.
Nu exist dificultti n a ntelege aceasta, cci sunt sigur, toti au fcut cndva aceast experient. De fapt, dac
poti mrturisi c te mai afli nc n experienta omului din Romani 7 atunci stii bine ce inseamn aceasta. Te-ai
hotrt, de exemplu, c nu vei mai vorbi niciodat pe un ton tios si dispretuitor cu o anumit persoan. Fr ndoial,
tu esti sincer n intentiile tale. Vointa ta este ndreptat ctre realizarea acestei tinte, si ctva timp aceasta merge bine.
Dar, spre consternarea ta, vine ziua, cnd limba, acel mdular neastmprat, din nou ncepe s rostasc acele cuvinte
tioase, de nvinuire, mpotriva aproapelui tu. O, ct de ru ne pare apoi, dup ce valul furtunos a trecut.
Fr ndoial omul din Romani 7 stie ce este drept. El cunoaste Legea lui Dumnezeu si gseste plcere n
adevrurile mrete ale Cuvntului lui Dumnezeu. Am vointa, s fac binele, dar n-am puterea s-l fac. Versetul 18.

ntrebarea la care trebuie s rspundem este: De ce oare, n cazul experientei din Romani 7, trupul nu poate s
execute ceea ce i porunceste mintea? Trebuie s existe o anumit cauz pentru aceasta, o cauz lmurit, care, dup
ce va fi cunoscut si nteleas, ne va aduce cu un pas mai aproape de solutionarea problemei.
Situatia din Romani 7 nu este normal. Dumnezeu nu l-a fcut pe om cu intentia ca trupul su s fie rzvrtit
mpotriva mintii sale. Dumnezeu i-a dat omului mdularele trupului, pentru ca, prin intermediul acestora, s aduc la
ndeplinire dorintele mintii, si s asculte de instructiunile vointei. Dar aceasta nu se realizeaz n Romani 7. n
Romani 8, idelul acesta se realizeaz; acolo avem imaginea acelui credincios, care a ajuns la punctul n care este n
stare s ndeplineasc, prin intermediul trupului, ceea ce cu mintea a recunoscut ca fiind bun.
Odat ajunsi aici, multi vor trage concluzia gresit, c problema ar veni de la faptul c vointa este prea slab si nu
este deci n stare s supun trupul. De accea, vor spune ei, nu trebuie fcut altceva, dect a se exercita o voint si mai
hotrt, si mai puternic, pentru ca trupul s poat fi supus mintii. Dar orict de hotrt ai proceda pentru a realiza
acest ideal, va trebui s constati c situatia nu se schimb cu nimic. Nu exercitarea unei vointe mai hotrte si mai
puternice constitie rspunsul la aceast problem, ci scoaterea la iveal a unui alt aspect al naturii omenesti, care nu a
fost mentionat nc n acest studiu.
Fiecare om are, in mod normal, o minte si un trup. Dar, afar de aceasta, mai are nc o a treia entitate, care joac
un rol important n viata sa. Identificarea si scoaterea la iveal a acestuia nu este deloc usoar, si multi tgduiesc
existenta ei, ca fiind o entitate cu totul separat. Mai degrab, ei consider aceast entitate si natura omeneasc (care e
compus din carne si din snge), ca fiind unul si acelasi lucru. Aceasta este o greseal seriaos, care i mpiedic s
afle izbvirea din mna acestui vrjmas.
Deoarece identificarea si izolarea celui de-al teilea aspect din viata noastr este att de vital pentru a avea succes
n cutarea unei biruinte reale mpotriva pcatului, vrem s ne ocupm acum pe scurt de existenta acestuia, si s
attm, n ce const deosebirea dintre el si natura fizic a omului.
Cu o sigurant si o claritate convingtoare Pavel se refer la toare trei entitti n acest capitol ctre Romani:
Fiindc dup omul dinluntru mi place Legea lui Dumnezeu; dar vd n mdularele mele o alt lege, care se lupt
mpotriva Legii primite de mintea mea, si mtine rob legii pcatului, care este n mdularele mele. Romani 7,22-23.
Studiaz versetul acesta cu mare atentie. La nceput Pavel marturiseste, c gseste plcere n Legea lui
Dumnezeu, dup omul dinluntru. O asemenea plcere se gseste numai ntr-o minte inteligent si capabil de a

gndi. Faptul c prin omul dinluntru el se refer n realitate la minte, reiese din urmtoarele cuvinte: Dar vd n
mdularele mele o alt lege, care se lupt mpotriva Legii primite de mintea mea. Astfel, n timp ce cu mintea el
gseste plcere n Legea lui Dumnezeu, pe de alt parte mai exist si cealalt lege n mdularele sale, care se lupt
mpotriva mintii sale. Rezutatul este, c se afl n robia legii pcatului, care se afl n mdularele sale.
Trebuie s mentionm, c legea pcatului nu este carnea ca atare, ci o entitate deosebit care locuieste nluntrul
ei. Mai nainte Pavel zice n versetul 17: Si atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pcatul care locuieste n
mine.
Aceast lege a pcatului dinluntru crnii nu este carnea si sngele ca atare, ci altceva, care locuieste n aceast
carne, si care o stpneste mpotriva vointei mintii sale inteligente si educate. C este asa, reiese foarte clar si din
alte texte: V voi da o inim nou si voi pune n voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatr, si v
voi da o inim de carne. Ezechiel 11,19.
Ceeace Pavel numeste legea pcatului, e numit de Ezechiel inim de piatr. n Romani 7 aceasta este
descris ca locuind n trup, pe cnd dincolo se d promisiunea, c va fi scoas din trup. Ea va fi scoas de acolo si
nlturat, n cazut acelora care vor fi izbviti. Dup ce va fi scoas de acolo si nlturat, carnea rmne n
continuare carne, cci ea nu poate fi scoas si nlturat din ea nssi. Altceva este scos si nlturat din ea. Aceasta ne
arat, c exist ntredevr trei entitti diferite: mintea, trupul si legea pcatului, sau inima de piatr. Cea din urm
locuieste n trup, pe care l stpneste dup voia ei, mpotriva vointei mintii.
Cea de-a treia entitate este numit n Romani 8,7 fire pmnteasc; Fiindc umblarea dup lucrurile firii
pmntesti este vrjmsie mpotriva Legii lui Domnezeu, cci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate s
se supun.
Textul acesta este unul dintre dovezile cele mai puternice cu privire la existenta celei de a treia entitti. Consider
cu atentie c ceeace spune acest verset nu poate fi aplicat la natura omeneasc trupeasc, compus din carne si din
snge. n timp ce carnea pctoas si degenerat poate s fie o unealt a neprihnirii, si poate s se supun si s
asculte de Legea lui Dumnezeu, firea pmnteasc nu se poate supune si nu poate asculta de Legea lui Dumnezeu.
Firea pmnteasc nu este numai n dusmnie cu Dumnezeu, ci ea este nssi dusmnia cu Dumnezeu. Prin chiar
natura ei ea este vrjmsia mpotriva lui Dumnezeu. Dac ea ar fi doar n vrjmsie cu Dumnezeu, atunci ar putea s
fie mpcat cndva cu El; dar dac prin nssi natura ei ea este dusmnia mpotriva lui Dumnezeu, atunci desigur ea

nu se poate mpca niciodat cu dumnezeu, si nu poate fi supus niciodat Legii lui Dumnezeu. Este cu totul
imposibil ca ea s fie vreodat adus la pace cu Dumnezeu, s asculte de El.
ns trupul poate s asculte. Si n adevr, Pavel apeleaz n Romani 6,13 ctre cei convertiti, spunndu-le: Dati
lui Dumnezeu mdularele voastre ca pe niste unelte ale neprihnirii.
Asadar, avem n noi o natur sau putere care este vrjmsie mpotriva lui Dumnezeu, si care nu-l poate sluji, si
mai avem nc o alt putere, - si anume carnea sau trupul, - care poate. De aceea aceste dou nu pot s fie unul si
acelasi lucru. Ele trebuie s fie diferite unul de altul, cci unul si acelasi lucru nu poate s fie ntr-o pozitie de
nesupunere fat de Lege, si n acelati timp s fie totusi supus acestei Legi. Aceasta este imposibil.
Firea pmnteasc este legea pcatului, sau inima de piatr, sau puterea pcatului, care stpneste asupra vietii
celui nenscut din nou, n ciuda faptului c omul se mpotriveste acestei stpniri. Trupul nu este stpnitorul mintii,
ci el este supus unei alte puteri, pe care este fortat s o asculte, si care, atta vreme ct rmne n trup, l constrnge la
o ascultare neconditionat.
Pavel rezum ntreaga problem n versetul de ncheiere din Romani 7: astfel dar cu mintea eu slujesc Legii lui
Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii pcatului. (Din originalul grecesc si englezesc. Remarc a traductorului: n
romneste, traductorul Bibliei a adaptat traducerea versetului la ntelegerea care exista la ora aceea. O analiz atent
a nssi acestei traduceri poate arta incorectitudinea. n decursul ntregului capitol, se contrasteaz mintea cu trupul.
Mintea poate asculta de Dumnezeu, pe cnd trupul este supus unei alte legi sau puteri, care locuieste n el si care l
mpiedic s asculte).
n felul acesta este clar, c n viata omului din Romani 7 doi stpni se lupt pentru suprematie. Unul din ei este
marele Stpn al adevrului, cruia mintea s-a decis s-l serveasc. Cellalt este firea pmntesc, n fata creia
mintea trebuie s capituleze. n felul acesta, mintea si trupul slujesc la doi stpni diferiti, si din acest motiv trupul nu
poate face ceea ce i porunceste mintea. El este supus unui alt stpn, care este un tiran si vrjmsie de moarte cu
Legea
lui
Dumnezeu.

i veti cunoaste dup roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mrcini? Tot asa, orice
pom bun face roade bune, dar pomul ruface roade rele. Matei 7,16.17.
Am ajuns acum la punctul central al problemei, care const n faptul, c ceea ce facem, nu este altceva, dect
numai rodul a ceea ce suntem. Tot asa s-a exprimat si Isus cnd a zis: Nu este nici un pom bun, care s fac road
rea;si nici un pom ru, care s fac road bun. Cci orice pom se cunoaste dup roada lui. Nu se strng smochine din
spini, nici nu se culeg struguri din mrcini. Omul bun scoate lucruri bune din visteria bun a inimii lui, iar omul ru
scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, cci din prisosul inimii vorbeste gura. Luca 6,43-45.

Hristos se refer aici la o lege fix a naturii, care nu a fost clcat niciodat, si despre care chiar si copii stiu cum
functioneaz. Acesta este un principiu cu totul vrednic de ncredere si neschimbtor. Potrivit acestui principiu trebuie
s ai mai nti un pom bun, nainte de a avea roade bune. Apoi, dup ce ne atage atentia asupra acestui principiu bine
cunoscut si neschimbtor din natur, Mntuitorul declar, c dup cum stau lucrurile n natur, tot asa stau si n
domeniul spiritual. Si aici domneste acelasi principiu, aceeasi lege inexorabil, de fier. Deaceea, dac vrem s trim o
viat plin de fapte bune, trebuie s fim mai nti oameni buni.
Dar nimeni nu poate s fie un om bun, ct vreme n el mai trieste firea pmnteasc (sau inima de piatr). Cel
ce are aceast natur si puterea rea n el, acela este si un om ru, si ca atare nu poate s aduc dect roade rele,
nicidecum bune.
Aceasta este deci problema. Nu mintea este vinovat, cci ea este convertit si doreste s serveasc lui Dumnezeu
si Cuvntului adevrului Su. Si nici natura omeneasc, care se compune din carne si din snge, nu poate fi fcut
rspunztoare, cci ea este nrobit de o alt putere, si anume de puterea legii pcatului, care locuieste n mdularele
trupului, si pe care le stpneste mpotriva vointei.
Aceasta nu nseamn c mintea si trupul nu ar ridica nici o problem. Ele ne pot crea deasemenea probleme, dar
ele nu sunt problema omului din Romani 7. El a ajuns acolo, fiindc a vzut frumusetea adevrului si a fost convertit
de el. Problema lui propriu zis nu este trupul lui. Aceasta este n sclavia unei alte puteri, si ct vreme nu este izbvit
de ea, el nu poate scpa din robia pcatului, pentru a putea face ceea ce i dicteaz mintea.
Problema real este legea pcatului, care este n mdularele trupului. Ea este rdcina, cauza fundamental,
izvorul ascuns aductor de necazuri. Dac ea este problema, atunci si solutia trebuie aplicat acesteia. Deaceea vom
continua s cutm si s ntelegem cum se poate aplica solutia salvatoare.

_______________ Partea a doua______________

Solutia
Dup ce am aflat n ce const problema real se pune ntrebarea, cum se poate rezolva ea n mod satisfctor.
De la nceput vreau s subliniez, c nu trebuie fcut nici o ncercare, pentru a forta firea pmnteasc s
slujeasc Legii lui Dumnezeu, cci aceasta va fi o ncercare zadarnic. Trebuie doar s ne aducem aminte de cuvintele
lui Isus, cnd a povestit pilda despre mrcine, din care reiese c nici o constrngere nu va produce vreodat un rod
bun dintr-o inim rea. Priveste la mrcine. Din toat firea lui, el este opus legii de a produce mere. Dac cineva are
n grdina lui un mrcine spinos, el stie, c oricte eforturi de ngrijire, de ngrsare, de irigare, si de curtire ar
depune, nu va reusi s produc mcar un mr din mrcine. El stie c asa ceva nu se poate.
Fie ca acela care caut biruinta asupra pcatului, s fie la fel de convins, c oricte eforturi ar depune, orict de
mult ar studia Cuvntul lui Dumnezeu, sau prezenta sa regulat la adunri, activittile misionare, rugciunile
devotate, sau darurile lui substantiale, sau orice fapte ar mai face el nu va putea s determine prin toate acestea
niciodat ca firea pmnteasc s produc roadele Duhului. Acest cale nu poate s duc la succes, cci firea
pmnteasc...nu este supus Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate s se supun. Aceasta este tot att de sigur, dup
cum este adevrat, c un mrcine nu este supus legii de a produce mere, si nici nu poate s se supun acesteia.
Deaceea, oricine si mai pstreaz firea pmnteasc, si ncearc s pzeasc Legea lui Dumnezeu, pentru a
aduce roadele vii ale Duhului, ncearc ceva cu totul imposibil. Atta timp ct firea pmnteasc mai trieste, si
puterea ei nu e zdrobit, Legea lui Dumnezeu nu poate fi pzit n niciun caz. Securea trebuie nfipt la rdcina
pomului. O alt cale nu exist.
n lumea religioas contemporan exist unii, care cred c rezolvarea problemei ar consta n a pune Legea la o
parte. Un mic exemplu ne va ajuta s ntelegem c nu aceasta este solutia. Un ignorant a crezut odat, c poate s

nlture cldurile nesuportabile ale verii prin spargerea termometrului, care indica temperaturi foarte nalte. Dupa
nlturarea termometrului ns, cldurile acelea apstoare au rmas nealterate, si astfel problema se afla tot acolo.
Prin fapta sa, el a pierdut singurul mijloc prin care ar fi putut s stie exact ct de ridicat era arsita verii.
Tot astfel, dac Legea ar fi dat la o parte, aceasta nu ar schimba problema pcatului cu nimic. Ea ar continua s
existe. Tot ce s-ar ntmpla ar fi, c omul ar rmne fr mijlocul acela de msur prin care poate s stie ce este
pcatul.
n partea ntia din Romani 7, adevrul acesta este foarte bine exprimat prin exemplul cstoriei. Aici ni se arat
lmurit, c nu este nevoie de o schimbare a Legii. Ea este perfect, si nu are nevoie de nici o modificare. Locul unde
trebuie s aib loc o schimbare, este persoana nssi, cci aici se afl cauza problemei.
Nu stiti fratilor, - cci vorbesc unor oameni, care cunosc Legea c Legea are stpnire asupra omului ct
vreme trieste el? Cci femeia mritat este legat prin Lege de brbatul ei, ct vreme trieste el; dar dac i moare
brbatul, este dezlegat de Legea brbatului ei. Dac deci, cnd i trieste brbatul, ea se mrit dup altul, se va
chema preacurv; dar dac i moare brbatul, este dezlegat de Lege, asa c nu mai este preacurv, dac se mrit
dup altul. Romani 7,1-3.
Aceast situatie ne este familiar, cci fiecare ntelege legea cstoriei. Ct vreme femeia este cstorit in mod
legal cu sotul ei, Legea va condamna orice ncercare din parte ei de a se mrita cu altul, numind aceast nclcare
adulter. Dar dac i moare brbatul, atunci aceeasi Lege care odinioar condamnase cstoria ei cu un alt brbat, o va
permite acum. A avut loc o schimbare, dar nu n Lege ci n viata femeii. Ea va deveni dintr-o femeie mritat o femeie
nemritat.
Tot astfel se petrec lucrurile si n domeniul spiritual. n realitate Pavel nu are de gnd s discute aici problema
cstoriei, ci se foloseste de Legea cstoriei numai ca de o ilustratie, care simbolizeaz cstoria spritual cu Hristos:
Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit n ce priveste Legea, ca s fiti ai Altuia, adic ai
Celuice a nvit din morti, si aceasta ca s aducem road pentru Dumnezeu. Romani 7,4.
(Este de folos s redm si traducerea originalului englez, care a urmat cu fidelitate constructia prezent n primele
trei versete din Romani 7, care vorbeau despre cstoria femeii cu omul cel vechi: Tot asfel, fratii mei, prin trupul lui
Hristos, si voi ati murit n ce priveste Legea, ca s fiti cstoriti cu un Altul, adic cu Celce a nviat din morti.)

n versetul acesta nu exist nici un indiciu despre vreo schimbare petrecut n Lege, dar o schimbare a avut totusi
loc. Ea s-a petrecut n individ. El trebuie s moar, pentru a se putea cstori cu un Altul, si anume cu Hristos, cci El
este Acela care a nviat din morti.
Scopul pricipal al lucrrii lui Hristos este, ca s-l mntuiasc pe om de pcatele sale, dup cum st scris: Ea va
naste un fiu, si-I vei pune numele Isus, fiindc El va mntui pe poporul Su de pcatele sale. Matei 1,21.
A fi mntuiti de pcatele noastre nseamn, a fi izbviti de clcarea Legii, fiindc Pcatul este frdelege. 1
Ioan 3,4. Frdelege nsemn nescultare. Prin urmare, a fi mntuit de clcarea Legii nseamn a fi izbvit de
neascultare si adus la o viat de ascultare.
Este deci evident, c nici fortarea pn la maxim a vointei, si nici nlturarea Legii nu poate s rezolve problema.
Dup ce am vzut care nu este solutia, vrem s vedem acum, care este solutia. Rezolvarea const n nlturarea
naturii celei vechi si nlocuirea ei cu o natur cu totul nou. Omul vechi, cu care eram cstoriti, este nlturat, si
sutem cstoriti cu omul cel nou, Hristos. Nici un adevr din Sfnta Scriptur nu este exprimat mai clar dect acesta.
Ia sema la claritatea versetului care urmeaz, si ct de exact confirm el acest fapt :
Le voi da o alt inim, si voi pune un Duh nou n voi. Voi lua din trupul lor inima de piatr, si le voi da o inim
de carne.Ezechiel 11,19.
ntr-un limbaj ct se poate de clar, Domnul declar, c va scoate din carnea noastr pctoas inima cea veche de
piatr, si ne va da n schimb o inim de carne. El nu zice aici c ne va da alturi de inima cea veche o inim nou. Nu
acesta este mesajul versetului. Ia bine sema, - ce este vechi va fi scos din carnea noastr, pentruca un spirit nou si o
inim nou s ia locul lucrurilor vechi.
Toate acestea sunt fcute cu un anumit scop, pentru a produce un anumit rezultat, si anume, ca s urmeze
poruncile Mele, s pzeasc si s mplineasc Legile Mele; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
Ct de clar am putut vedea, c motivul pentru care pretinsul slujitor al lui Dumnezeu din Romani 7 nu poate s
fac ceea ce doreste, se datoreste faptului c vechea fire pmnteasc l stpneste ca pe un rob. Ea este capul su, iar
nicidecum Hristos. Am subliniat deja, c prezenta acestei puteri rele este sursa problemei. Acum trebuie s vedem, c
Domnul stie c aceasta este problema, si c singura solutie a problemei este de a-l nltura pe acest rufctor, si de al
nlocui cu o inim cu totul nou.

Dac ne ntoarcem la pilda lui Hristos despre mrcine, vom gsi si aici acelasi rspuns. Mrcinele st n
grdin, verde si ncrcat cu flori, dar incapabil de a aduce roade bune. El ncurc locul de poman, ocup o bucat
bun de pmnt ,iar spinii lui sfsie hainele trectorilor. n felul acesta grdinarul se alf n fata unei probleme. El si
doreste roade bune, mere sau portocale, dar spre nenorocul lui, el nu are dect un mrcine spinos. El stie c singura
solutie este, de a desrdcina mrcinele, si de a-l nlocui cu un pom bun. El stie, c dup aceea, la timpul potrivit, va
obtine roade bune, pentru simplul motiv c acum are un pom bun.
Tot astfel, si omul din Romani 7 vrea s ndeplineasc faptele bune ale Legii, dorind ca s aduc roadele
Spiritului, care sunt iubirea, bucuria, pacea, si asa mai departe. Dar el nu are la dispozitie dect o natur rea, n care
nu se afl izvorul unei ascultri adus din iubire, ci al urii, al trufiei, al geloziei si al altor lucruri asemntoare.
Situatia lui este la fel de complicat ca a grdinarului cu mrcinele lui; chiar si solutia este identic. Acea natur rea
trebuie desrdcinat din trupul acesta creat din trna pmntului, si nlocuit cu o fire nscut de sus. Numai asa
poate el fi un copil al lui Dumnezeu, si numai asa pot fi aduse roadele Duhului.
Adevrul acesta apare din nou n Sfnta Scriptur, asa c mrturia lui repetat nu trebuie s mai lase n cugetul
nimnui nici o ndoial cu privire la calea eliberrii din puterea accea ngrozitare a pcatului, n adevr, legea
Duhului de viat n Hristos Isus, m-a izbvit de legea pcatului si a mortii. Cci, lucru cu neputint Legii, ntruct
carnea o fcea fr putere Dumnezeu a osndit pcatul n trup, trimetnd din pricina pcatului, pe nsusi Fiul Su
ntr-o fire asemntoare cu a crnii pctoase, pentruca porunca Legii s fie mplinit n noi, care trim nu dup
ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului. Romani 8,2-4.
Dumnezeu a trimis pe Fiul Su n aceast lume, pentru a osndi pcatul n carne. Trebuie s facem aici o
deosebire foarte important. Faptele pcatului pot fi numite si pcate ale crnii, n timp ce puterea care locuieste
nluntrul crnii: inima de piatr, sau firea pmnteasc este nssi pcatul n trup. Ia seama deci, c Isus nu a venit
pentru a svrsi o lucrare superficial, pentru a osndi pcatele crnii (sau ale trupului) doar. Dimpotriv, El a venit,
pentru a osndi pcatul n carne, care este rdcina problemei pcatului, precum si cauza nfrngerii nencetate, aflat
de toti aceia care mai posed nluntrul lor aceast putere rea.
De ce a venit El s osndeasc pcatul n trup? Pentruca, odat osndit, odat strpit, odat desrdcinat,
neprihnirea cerut de Lege, s fie mplinit n noi, care nu trim dup ndemnurile firii pmntesti, ci dup
ndemnurile Duhului.

Din nou si din nou, Scripturile vestesc aceeasi solie. Lucrurile vechi sunt condamnate, strpite si nlturate,
pentru a mplini un anume scop. Tinta este, ca s fim fcuti n stare de a tri viata neprihnirii lui Dumnezeu, prin Isus
Hristos, Domnul nostru.

Nu este destul ca pomul s fie tiat.

Rdcina trebuie desrdcinat.
Altfel pomul va creste din nou.

Cnd a venit Isus si a condamnat pcatul n carne, la ce anume l-a condamnat El? L-a condamnat s fie pus sub
control zilnic si supus la umilinte si corvezi? L-a exilat? L-a condamnat el numai printr-o declaratie verbal de
dezaprobare? Nu, nu, niciuna din acestea. El l-a condamnat la moarte, la o moarte care a devenit efectiv drept
rezultat al mortii si al nvierii Sale.
Niciunde adevrul acesta nu este explicat mai lmurit, ca n Romani 6,1-6: Ce vom zice dar? S pctuim
mereu, ca s se nmulteasc harul? Nicidecum. Noi care am murit fat de pcat, cum s mai trim n pcat? Nu stiti,
c toti cti am fost botezati n Isus Hristos, am fost botezati n moartea Lui? Noi deci, prin botezul n moartea Lui, am
fost ngropati mpreun cu El, pentruca, dup cum Hristos a nviat din morti, prin slava Tatlui, tot asa si noi s trim
o viat nou. n adevr, dac ne-am fcut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printro nviere asemntoare cu a Lui. Stim bine, c omul nostru cel vechi a fost rstignit mpreun cu El, pentruca, dup
cum Hristos a nviat din mortii, prin slava Tatlui, tot asa si noi s trim o viat nou.
Versetul 6 cuprinde apogeul argumentului continut n versetele citate. n timp ce primele versete arat c acei
care sunt n Isus Hristos sunt copiii adevrati ai lui Dumnezeu, avnd ndrepttirea prin credint si, prin urmare,
dreptul de a intra n mprtia lui Dumnezeu, fiind nviati din morti ca si Hristos, - versetul acesta arat n special, ce
anume a murit.
Dar nainte de a ne atinti atentia asupra lucrului care trebuie s moar nainte de a putea fi izbviti de pcat, s
lsm s se vad puterea soliei din versetele anterioare. Solia cuprins aici spune, c numai cei care au murit pot
tri. Cu alte cuvinte, ni se spune c nainte de a putea veni ceea ce este nou, cele vechi trebuie s se duc. Totdeauna
moartea nltur lucrurile vechi. nvierea aduce noul.
Cu o fort neobisnuit, adevrul acesta este exprimat n versetul 5: n adevr, dac ne-am fcut una cu El, printro moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si prnitr-o nviere asemntoare cu a Lui.
Prima parte a acestui text specific conditia: dac ne-am fcut una cu El printr-o moarte asemntoare cu a
Lui. Aceasta exprim marele adevr potrivit cruia pasul urmtor nu poate s urmeze, nainte de a fi mplinit
aceast conditie, cci numai acei care au murit cu Hristos pot s triasc mpreun cu El. Aceasta nseamn c numai
dac a fost nlturat ceea ce este vechi, poate s vin ce este nou. nainte ca s creasc un pom bun n locul
mrcinelui, trebuia ca vechiul (mrcinele) s dispar. Ei nu pot creste mpreun n acelasi loc.

Acum dar, ce vrea s spun Pavel prin aceste versete? Oare se foloseste el numai de o retoric nteleapt, dar fr
mult nteles, ori aceste cuvinte sunt reale, si vorbesc despre o experient adevrat? Ce vrea s zic el prin cuvintele,
c trebuie s murim mpreun cu Hristos? Trebuie s murim noi n realitate, sau este aceasta numai o schimbare n
atitudinea mintii, n filozofie, intentii si idei, sau ceva de genul acesta?
Ceea ce ngreuneaz credinta multora n faptul c moartea aceasta trebuie s fie o moarte adevrat, este
nereusita lor de a deosebi ntre carnea cea pctoas si firea pmnteasc cea pctoas, care mai e numit si inim
de piatr, omul cel vechi si omul pcatului. Deoarece n general se crede c natura cea pctoas ar fi trupul, sau
carnea, si fiindc se stie, c nasterea din nou nu aduce sfrsitul vietii tale de pe pmnt, concluzia care se trage este c
aceast moarte nu ar fi real, ci doar o figur de stil, retoric. Ei si inchipuie c moartea aceasta ar fi doar ceva
atribuit sau socotit omului, si c ea a fost real numai n viata lui Hristos.
Este adevrat c acela care prseste experienta omului din Romani 7, si devine un adevrat copil al lui
Dumnezeu, nviat din morti, nu moare n mod fizic. El poart tot aceeasi carne si tot acelasi snge, ca nscut din nou,
ca si atunci cnd era nc un rob al pcatului. Nu a avut loc nici o moarte si nici o schimbare n sens fizic. Carnea cea
pctoas este o carne muritoare. Nimeni nu va scpa de ea, pn n ziua nvierii celei mari, cnd Hristos Se va cobor
ca s-Si cheme poporul n locuintele ceresti, pregtite pentru ei. Abia atunci trupul acesta vechi va trece.
Dar o moarte totusi a avut loc la nasterea din nou, cci dac nu ar fi murit, persoana nu ar putea s fie n Hristos.
Atunci, ce anume trebuie s moar? Rspunsul l d versetul 6; stim bine, c omul nostru cel vechi a fost rstignit
mpreun cu El. Aici apare ceva care se numeste omul nostru cel vechi. Ce nsemn aceasta? Ce este, sau cine este
omul cel vechi? Pentru a ne ajuta s-l indentificm n mod sigur, urmtoarea parte a versetului ne spune c omul cel
vechi a fost rstignit, pentru ca trupul pcatului s fie desbrcat de puterea lui. Pavel ar fi putut s se exprime si n
felul urmtor: Stim bine, c omul nostru cel vechi a fost rstignit mpreun cu El, pentru ca omul cel vechi s fie
desbrcat de puterea lui. Dar n loc de omul cel vechi el foloseste a doua oar expresia trupul pcatului. n felul
acesta el ne ajut ca s ntelegem, c omul cel vechi si trupul pcatului sunt unul si acelasi lucru, si anume
puterea care ne tine n robia pcatului.
n Romani 7,24 acasta se numeste trupul de moarte, ceea ce este iarsi numai o alt expresie pentru ceea ce
mai devreme fusese numit legea pcatului. Din cele studiate pn acum stim, c omul cel vechi, trupul

pcatului, trupul de moarte si legea pcatului se refer toate la cea de a treia entitate, adic la firea
pmnteasc, care nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate s se supun.
Aceasta este ceea ce trebuie crucificat n viata acelora care trec din starea cea neconvertit la cea convertit.
Aceasta trebuie dat la o parte prin moarte, asa nct o nou viat s poat fi nviat n locul celei vechi.
Trebuie s evitm orice ntelegere gresit cu privire la faptul c moartea aceasta trebuie s fie o moarte real.
Rstignirea nu este doar o exilare. Ea nu nseamn doar s fii aruncat n nchisoare pe timp de o viat. Ea nu nseamn
doar s fii legat n ctuse, sau tinut sub control. Rstignirea este o form de moarte. Scopul ei este de a omor pe
cineva, iar acei care execut rstignirea nu sunt satisfcuti pn cnd cel rstignit nu moare.
Deaceea, cnd Pavel zice c omul cel vechi este rstignit, el vrea s zic de fapt c a fost omort, c nu mai
trieste. Pentru a fi sigur c cititorul va trage aceast concluzie, Pavel zice, c el este rstignit n asa fel nct trupul
pcatului s fie nimicit. Dup nimicirea unui lucru, el nceteaz s mai existe. Istoria vietii sale s-a terminat. El nu
mai exist, nu mai are fiint.
In toate celelalte texte si pilde noi am vzut, c toat lucrarea aceasta este adus la ndeplinire pentru un anumit
scop. Intentia este, ca individul s treac din starea de neascultare la cea de ascultare, si de la suferinta, de a nu putea
s fac ceea ce vrea, la neprihnirea Legii fiind mplinit n viata sa. Asa c n acest verset omul cel vechi este
rstignit, trupul pcatului este nimicit, pentruca s nu mai slujim pcatului.
Natura ilustreaz foarte bine adevrul Evangheliei. Adevrul acestui verset va fi vzut si mai clar, dac nlocuim
omul cel vechi cu mrcinele, si apoi citim versetul n asa fel, ca si cum el ar vorbi despre un grdinar care doreste s
culeag roade bune, dar care nu are dect un mrcine. El l desrdcineaz,si n locul lui planteaz un mr. Iar apoi
zice:
Stim bine, c pomul cel vechi a fost desrdcinat, pentruc mrcinele s fie desbrcat de puterea lui, n asa fel
ca s nu mai aduc spini. Nimeni nu are probleme n a vedea, c principiul acesta lucreaz n natur, si cum lucreaz
el n natur. Priveste dar, cum tot aceleasi principii lucreaz si n domeniul spiritual, si vei ntelege atunci si curtia
sufletului mai clar, ca o conditie preliminar pentru cstigarea biruintei asupra problemei pcatului.

Eliberarea
Pn acum am folosit mult timp pentru studiul problemei. Studiul acesta scoate la iveal, c ceea ce facem, nu
este rezultatul unei puteri de voint prea slabe, ci rodul a ceea ce suntem. Ct vreme avem n noi legea pcatului si a
mortii, avem n noi o putere rea, care controleaz si supune trupul omenesc, si-l foloseste dup voia pcatului
stpnitor, indiferent de vointa, constiinta si cunostinta mintii noastre.
Deaceea, pentru a fi izbvit de aceast putere, omul trebuie s fie curtit de prezenta ei; ea trebuie nlturat,
omort, si nlocuit cu o viat nou. Nu exist n afar de aceasta nici o alt cale pentru a putea afla experienta
nasterii din nou. Nu exist nici o alt cale, ca s putem trece de la robia omului din Romani 7, la starea liberttii din
Romani 8.
Pe cnd luarea n considerare a acestei probleme, ct si a nevoii noastre, este foarte esential pentru a putea afla
eliberarea, totusi rmne s rspundem la ntrebarea,cum poate s treac cineva de la starea de robie la libertate.
Imi aduc bine aminte de experienta predicrii pentru prima dat a acestui studiu naintea unei familii. Le-am
explicat cu mare grij aceast problem, ntocmai dup cum am fcut-o pn aici n aceast brosur. Dup ce am
ajuns la aceast faz a studiului, am luat o pauz.
Femeia mi zise: S stii, frate, c numai cu cteva sptmni n urm, am auzit o predic exact ca aceasta.
Da asa este, rspunse sotul ei. Predicatorul a prezentat problema exact ca tine. Am ascultat cu toat atentia la
expunerile sale, cci voiam s stiu, n ce const problema, si care este solutia ei. Stiam c eram n starea din Romani
7, si doream s fiu eliberat din ea. Dar, dup ce a explicat problema, predicatorul s-a asezat pe scaun. n dorinta mea
aprins de a afla solutia nc neexprimat, m-am sculat si am zis: Frate, tu ne-ai prezentat doar problema. Te rog
acum, spune-ne si solutia ei. Spune-ne, cum putem s fim izbviti de aceast putere.
La aceasta, predicatorul s-a ridicat din nou, si a zis cu ntristare: mi pare ru, dar nu pot s-ti spun. Nici eu n-am
aflat nc rspunsul. Eram att de dezamgit, nct n-am mai putut s zic nimic, si m-am asezat pe scaun.
Rentu o clip, brbatul a reflectat din nou la aceast experient. Apoi se ntoarse ctre mine si mi zise: Ne
prezinti si tu numai problema, fr a ne spune si rezolvarea ei?

M-am bucurat att de mult c i-am putut rspunde, c dup pauz voiam s le prezint si solutia, n termeni ct se
poate de clari. Asa c nu vreau s te las nici pe tine, iubite cititor, ntr-o stare de nelmurire, doar cu cunostinta acestei
probleme. Vreau s prezint si solutia, n cuvinte clare si practice.
Evanghelia este solutia. Ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea de pcate.
Pe bun dreptate, vei putea s ntrebi atunci, de ce nu ai fost izbvit si tu de puterea pcatului, dac Evanghelia
este puterea lui Dumnezeu, prin care se obtine aceast eliberare? Rspunsul este c Evanghelia nu este puterea lui
Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia.
Citeste cu atentie Romani 1,16, si vei vedea. Vei vedea c Pavel nu zice: Cci mie nu mi-e rusine de Evanghelia
lui Hristos; fiindc ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia. Folosind cuvintele n ordinea cea
artat, Pavel vrea s zic mai mult dect ar reiesi dac ne-am opri n acest loc al frazei. El zice c Evanghelia este
puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede. Aceasta schimb lucrurile n mod radical. Pentru un
necredincios Evanghelia cuprinde doar o bogtie de cuvinte frumoase, dar pentru un credincios ea este puterea lui
Dumnezeu pentru mntuirea de pcate.
Apostolul Ioan exprim acelasi adevr prin cuvintele: Ceea ce cstig biruinta asupra lumii, este credinta
noastr, (dup traducerea german; Credinta este biruinta, care a biruit lumea). 1 Ioan 5,4.
Dac ai ntreba pe unul din aceia care se socoteste copilul lui Dumnezeu; Ai tu credint? ,el ti va da fr
ezitare un rspuns afirmativ, cci cei mai multi dintre cei ntrebati sunt siguri c ei ar avea credint. ntr-un anume
sens rspunsul lor este corect, cci ei cred c Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu. Ei cred c Dumnezeu este Fiinta
Suprem. Ei cred, c pcatul va fi pedepsit, si c numai n Isus exist mntuire.
Dar cineva poate s aib credint n toate acestea, fr a avea ns si credint n Evanghelie, ca fiind puterea cea
vie, a viului Dumnezeu, pentru mntuirea de pcate. Este corect a afirma, c oricine se mai afl n experienta omului
din Romani 7, nu posed acea credint care este biruinta asupra lumii. Credinta nu aduce doar biruinta, ci: ea este
biruinta. Prin urmare, dac ai acea credint, despre care vorbeste Pavel n Romani si Apostolul Ioan n epistola sa,
atunci fr ndoial, nu mai triesti n experienta omului din Romani 7, ci n starea omului liber din Romani 8.

Pn aici s vii, s nu treci mai departe;

aici s ti se opreasc mndria valurilor tale.
Iov 38,11
Tot astfel a pus Dumnezeu prin Cuvntul Lui
stavil pcatului; El ne asigur o viat
de biruint deplin.
Despre aceast credint a vorbit Isus, cnd a zis: Dar cnd va veni Fiul omului, va gsi el credinta pe pmnt?
Luca 18,8. Credinta aceasta, care aduce eliberarea din robia pcatului, este cu totul diferit de credinta care se
practic n general n aceast lume. Isus stia prea bine aceasta, deaceea a pus El ntrebarea de mai sus, care arat, c
nu Se asteapt la venirea Lui s gseasc mult credint veritabil.
Iar fr aceast credint, biruinta este imposibil. Deaceea trebuie s lmurim, cum se practic aceast credint.
Din acest motiv vom studia ntmplarea cu slujbasul mprtesc, care venise de la Capernaum la Isus, ca s cear de
la el vindecarea fiului su.

Isus s-a ntors deci n Cana din Galilea, unde prefcuse apa n vin. n Capernaum era un slujbas mprtesc, al
crui fiu era bolnav. Slujbasul acesta a aflat c Isus venise din Iudea n Galilea, s-a dus la el, si L-a rugat s vin si s
tmduiasc pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: Dac nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!
Slujbasul mprtesc i-a zis: Doamne, vino, pn nu moare micutul meu. Du-te, i-a zis Isus, fiul tu trieste. Si
omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum. Pe cnd se pogora el, l-au ntmpinat robii
lui, si i-au adus vestea, c fiul lui trieste. El i-a ntrebat de ceasul, n care a nceput s-i fie mai bine. Si ei au zis:
Ieri, n ceasul al saptelea, l-au lsat frigurile. Tatl a cunoscut c tocmai n ceasul acela i zisese Isus: Fiul tu
trieste. Si a crezut el si toat casa lui. Acesta este iarsi al doilea semn, fcut de Isus, dup ce s-a ntors din Iudea n
Galilea. Ioan 4, 46-54
Omul acesta cutase pentru fiul su vindecarea fizic. Fiul su era att de bolnav, nct nu era de asteptat s mai
triasc multe ore. Este evident c doctorii lumii acesteia pierduser deja orice sperant de a-l mai salva, dup ce
fcuser pentru el tot ce le sta n putint.
n timp ce aceast ntmplare arat cum se practic credinta n domeniul vindecrii trupesti, ea contine lectiuni
foarte valoroase cu privire la vindecarea de boala spiritual. De fapt, scopul principal al lucrrii lui Hristos n
vindecarea bolilor trupesti era de a descopri puterea lui de a salva de pcat, ct si calea pe care se obtine izbvirea de
bolile spirituale ale pcatului. Dac l vedem pe Isus doar ca pe unul care are puterea de a vindeca lepra, paralizia si
alte boli asemntoare, atunci nu am reusit s citim adevrata solie a lucrrii Sale de vindecare. n Cuvntul lui
Dumnezeu, boala este simbolul pcatului. Vezi Isaia 1,4-6. Cu adevrat ea este un simbol foarte potrivit si real al
pcatului.
Compar ceea ce am studiat deja despre problema pcatului, cu problema bolii. Omul bolnav are si el o minte si
un trup. Cu mintea el doreste s fac anumite lucruri, dar n trupul lui locuieste o putere, care se numste boal, si care
l stpneste att de mult, nct el nu poate s mplineasc ce vrea. Boala l tine la pat, iar bietul om este sclavul ei, si
asta mpotriva vointei lui. Abia dup ce boala l-a lsat, el poate s aib ndejdea de a face ce vrea. Ce pild ar putea s
simbolizeze mai bine cele trei aspecte ale problemei pcatului, ca aceast problem a bolii? O pild mai potrivit cu
greu am putea gsi.
Prin urmare, cnd functionarul cltorise de la Capernaum la Cana, pentru a gsi ajutor la Isus, el cutase solutia
pentru o problem care este identic cu problema pcatului. El avea nevoie de nlturarea bolii, care stpnea trupul

fiului su, tot asa dup cum si noi avem nevoie de eliberarea de sub puterea pcatului stpnitor, care locuieste n
trupurile noastre.
Fr ndoial, el merse la singura persoan care l putea ajuta, si anume la Isus. El venise s cear tocmai ceea ce
Domnul dorise att de mult s-i dea. Prin urmare, el venise s cear lucrul cel mai potrivit, de la persoana cea mai
potrivit. Dar Isus a refuzat s-i mplineasc cererea. El nu l-a refuzat dintr-un capriciu, sau fiindc omul acela nu ar
fi fost vrednic de harul lui Dumnezeu. Hristos i respinse ns cererea, fiindc felul si modul n care el a ncercat s se
apropie de Hristos, fcea imposibil lucrarea Sa de vindecare.
De cte ori nu ne-am prosternat si noi n rugciune, pentru a cere iertarea unui anumit pcat, si L-am rugat pe
Domnul s ne dea biruint asupra lui; si toate acestea numai pentru a constata dup aceea, c pcatul continua s
existe tot asa, ca si cum nu ne-am fi rugat niciodat pentru aceasta. Iar apoi am mers nedumeriti si confuzi pe calea
noastr, incapabili de a ntelege de ce nu ne-a rspuns Domnul la rugciune. Noi am pierdut din vedere faptul, c desi
am cerut ceea ce Domnul dorea s ne dea, noi nu am cerut aceasta cu o credint adevrat. Tot asa si-ar fi continuat si
acest brbat cltoria sa, doar pentru a gsi acas copilul mort, dac nu ar fi ajuns s vad felul gresit n care cutase
s se apropie de Isus, si dac nu s-ar fi ndreptat, si nu ar fi nvtat stiinta adevratei rugciuni. Cnd s-a apropiat de
Isus cu credint, rugciunea lui a fost ascultat.
Isus nu l-a lsat pe acest brbat n ignorant cu privire la lipsa sa de credint. El i zise cu ntristare; Dac nu
vedeti semne si minuni, voi nu credeti. Ioan 4,48. A-i spune acestui om: voi nu credeti, nseamn a-i spune fr
ocolisuri: Tu nc nu crezi; tu esti nc un necredincios..
Dar s nu uitm, c omul acesta stia ct de mare era nevoia sa. Tot astfel, si tu stii aceasta. El stia, c nici o putere
pmnteasc nu i-ar fi putut vindeca fiul. Tot astfel stii si tu, c nici o fapt sau putere pmnteasc nu te poate
vindeca de pcat. Acest brbat s-a rugat Domnului, cci a-i cere lui Isus ceva nseamn a te ruga. Tot astfel ai venit si
tu de multe ori la Isus cu rugciunile tale, pentru a fi eliberat de pcatele tale.
Si totusi, Hristos i-a spus foarte clar, c n ciuda tuturor acestor lucruri, el era un necredincios. Hristos nu putea
s fac n aceast situatie nimic pentru el.
Aceasta nseamn, c dup ce ai fcut tot ce ti-a stat n putint pentru a obtine biruinta asupra pcatului, si totusi
continui s te mai fli n situatia omului din Romani 7, ai dovada c esti un necredincios. Dac esti nc un

necredincios atunci ai nevoie s ntelegi care este calea credintei , a acelei credinte care lucreaz prin iubire, si care
curteste sufletul.
Cum apropiase acest brbat de Isus? Cuvintele pe care le adresase Hristos, descoper aceasta: Dac nu vedeti
semne si minuni, cu nici un chip nu credeti. Cu alte cuvinte, omul acesta venise la Isus cu o cerere. Apoi asteptase,
ca s vad dac Hristos i va mplini rugmintea. Dac va putea, si dac avea s i-o mplineasc, atunci si el era dispus
s cread n Hristos ca Mntuitor al su personal.
Aceasta nu este si nici nu poate s fie vreodat calea credintei mntuitoare. Si totusi, dac fiecare dintre noi si va
examina cu candoare calea n care ne-am apropiat de Dumnezeu n rugciunile noastre, vom recunoaste c am venit
n acelasi fel ca si functionarul regesc. Veneam la Domnul si-L rugam s ne binecuvinteze. Vzndu-ne apoi de drum,
asteptam revrsarea binacuvntrilor Sale, fr a crede ns c ne aflam deja n posesia darului fgduit. De fapt, dac
Domnul ne-ar da binecuvntarea pentru care ne-am rugat, am fi mai degrab surprinsi.
Momentul de aur al adevrului a venit pentru acest functionar mprtesc dup cum trebuie s soseasc si pentru
oricare altul dintre noi, dac vrem s aflm o credint mntuitoare. Cnd Mntuitorul ni se adreseaz cu cuvinte de
mustrare, atunci Duhul Domnului, care ne convinge de pcate, imprim acele cuvinte adnc n constiinta noastr,
pentru a ne descoperi defectele noastre de caracter. Asa se face, c prin lucrearea Duhului Sfnt, cuvintele lui Hristos
au fost suficiente pentru a descoperi acelui om necredinta care-i chinuia sufletul. Cnd a vzut ce i-a artat
Mntuitorul, el a primit mustrarea. Cu sigurant c el apucase puterea pe care o vedea descoperit n viata lui Isus, si
prin credint o luase n stpnire, - cci rspunsul lui Hristos la cea de a doua rugminte a sa se deosebeste foarte mult
de cel dinti.
Omul l implorase apoi pe Isus: Vino, Doamne, nainte de-mi moare micutul meu.
Aceast rugminte era cu totul diferit. Poate c nu este posibil s descoperim aceast deosebire n cuvintele
rugciunii sale, dar stim, din rspunsul dat de Isus, c omul s-a rugat ntr-o stare de spirit diferit. Prima rugminte i-a
adus doar o mustrare, pe cnd cea de a doua i-a adus eliberarea. n ce a constat deci deosebirea? n faptul, c el
devenise acum credincios. Aceasta ne-o spune Sfnta Scriptur: Du-te, i-a zis Isus, fiul tu trieste. Si omul
acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum. Versetul 50.
Cana nu era prea departe de Capernaum, ci doar la o deprtare de aproximativ 25 km. Hristos vorbise cu tatl
copilului la ceasul al saptelea, care este egal cu ora unu dup amiaz, asa nct omul ar fi putut s se ntoarc acas n

aceeasi zi. ns el nu a procedat astfel. Asa ar fi procedat el, dac ar fi avut nevoie s vad cu ochii lui c biatul se
fcuse bine ntr-adevr.
El stia c biatul era sntos. Cnd a ajuns acas n ziua urmtoare, slujitorul i-a repetat lucrurile pe care credinta
i le spusese deja cu o zi mai nainte. Fr ndoial, cei din casa lui au fost surprinsi, cnd au vzut din rspunsul lui,
c el nu era de loc surprins de stirile lor.
Compar acum felul cu totul nou n care omul a venit naintea lui Hristos. Aceasta este deosebirea dintre cel
necredincios de mai nainte si credinciosul de acum. n cel de al doilea caz, el apuc o licrire din puterea cea mare,
care locuieste n Isus, Fiul lui Dumnezeu. Credinta lui pune stpnire pe acea putere, vznd n ea rspunsul complet
la nevoia lui. Abia apoi el se roag pentru primirea darului, l apuc prin credint, si stie c este deja al lui. Dup
aceea el pleac cu convingerea, c binecuvntarea, pe care o posed deja, va deveni vizibil tocmai atunci cnd va
avea cea mai mare nevoie de ea.
n aceasta ne este descoperit formula cii pline de succes a credintei.

Mai nti trebuie s avem o cunostint exact despre problema cu care avem de a face. De cte ori n-ai venit n
trecut naintea lui Dumnezeu, cerndu-i iertare pentru ce ai fcut, fr s-i faci cunoscut problema real, si s-i ceri
ndeprtarea acelei legi a pcatului, care locuieste n mdularele tale? Problema pcatului, cu care avem de a face n
realitate, nu a fost nteleas asa cum trebuie, si lipsa aceasta trebuie s dispar, nainte de a ne putea ruga n mod
inteligent si cu succes.
n al doilea rnd trebuie s cunoastem promisiunile lui Dumnezeu asa de bine, nct s nu mai fie doar niste
cuvinte scrise n biblie, ci chiar puterea lui Dumnezeu. Pentru a realiza aceasta, ele trebuie citite si studiate att de
intens, pn ce vor fi absorbite de gndirea noastr, si vor deveni o parte din noi nsine.
Si totusi, de cte ori n-am discutat eu cu aceia care mrturisesc a fi crestini, si care, rugati s numeasc cteva
dintre fgduintele mrete ale Sfintei Scripturi referitoare la biruinta personal asupra pcatului, n-au fost n stare smi spun nici mcar una. Aceste fgduinte trebuie s fie o parte vie din viata celui care vrea s cstige si s mentin
o biruint personal asupra problemei pcatului. Ele trebuie s fie mereu la ndemn, gata s izvorasc din suflet,
pentru a fi rostite atunci cnd vrsmasul lanseaz un atac, sau ne d sugestii care pun la ndoial puterea mntuitoare
de pcate a lui Dumnezeu.
Nu voi ncerca s ofer aici lista ntreag a fgduintelor sublime ale Bibliei, cci ele sunt foarte numeroase si
foarte efective n a ne salva de legea pcatului si a mortii. Fiecare trebuie s la caute pentru sine nsusi. Pentru aceia
care vor s nceap colectionarea acestor mrgritare pline de putere, citez cteva dintre ele:
Cci pcatul nu va mai stpni asupra voastr. Romani 6,14. Citeste aceste cuvinte pn ce vei realiza, c ele
sunt fgduinta personal a lui Dumnezeu pentru tine, c pcatul nu va mai avea nici o putere sau stpnire asupra ta.
Nu va ajuns nici o ispit, care s nu fi fost potrivit cu puterea omeneasc. Si Dumnezeu, care este credincios,
nu va ngdui s fiti ispititi peste puterile voastre; ci, mpreun cu ispita, a pregtit si mijlocul s iesiti din ea, ca s-o
puteti rbda. 1 Corinteni 10,13. Dup cum un printe nu va permite ca copilul lui s fie expus la primejdii prea mari
pentru frgezimea vrstei lui, tot asa nici Dumnezeu nu va permite vreodat, ca s vin o ispit asupra ta, care este
prea grea ca s-o rabzi. Pentru fiecare ispit care vine asupra ta, el a pregtit si o cale de eliberare, asa nct nu exist
nici o scuz pentru pcat. Pot totul prin Hristos, care m ntreste. Filipeni 4,13.

Am putea s citm mai departe fgduint dup fgduint, dar este mult mai bine, dac fiecare isi caut
fgduintele pentru sine. nc cteva exemple doar: Matei 1,21; Ioan 8,36; 1 Corinteni 15,34.57; 2 Corinteni 2,14;
Galateni 3,14-21; Filipeni 1,6; 1 Tesaloniceni 4,3; 5,23.24; 1 Petru 1,5; 2 Petru 1,4; si Iuda 24. Din Vechiul
Testament, ndeosebi Psalmii 23 si 46 sunt fgduinte minunate ale puterii mntuitoare. Absoarbe deasemenea
puterea fgduintei din Ezechiel 11,19,20; 36,26.
Obiectivul care se urmreste prin cunoasterea fgduintelor este, de a zidi acea credint, care lucreaz pentru
curtirea sufletului. Cu ct le citim si le studiem mai mult, fcnd din ele parte din noi nsine, cu att ele vor zidi mai
mult credint n noi, pn ce vom ajunge la punctul unde vom apuca aceast putere, si vom experimenta izbvirea,
pe care o poate da numai aceast putere. Credinta nu este ceva pe care omul o posed n mod natural. Ea nu este ceva
care s poat fi produs de noi nsine. Aceasta este imposibil. Astfel credinta vine n urma auzirii; iar auzirea vine
prin cuvntul lui Dumnezeu. Romani 10,17.
Dup ce am ajuns la faza aceea n care credinta cea vie apuc fgduintele lui Dumnezeu si le crede, a sosit acum
timpul de a face cel de al treilea pas. Trebuie s venim la Hristos si s cerem binecuvntarea. Nu te mai ruga dup
sablonul cel vechi, care nu ti-a adus nici un rezultat pozitiv atta timp. n trecut te-ai rugat n felul urmtor: Doamne,
am pctuit. Te rog, iart-mi pcatul acesta, si ajut-m, ca s nu-l mai fac.
Procedeul acesta nu ti-a adus n trecut biruinta, si nici n viitor nu ti-o va aduce. Trebuie s aib loc o schimbare,
dup cum s-a petrecut o schimbare si n felul de apropiere a functionarului de Hristos. Acum tu trebuie s te rogi n
felul urmtor: Doamne, am ajuns acum la punctul, unde vd c problema propiuzis se afl n natura cea rea, care
este n mine. Ea este puterea pcatului, legea pcatului si a mortii, trupul de moarte, firea pmnteasc si
inima de piatr. Fiindc aceasta locuieste n mine, deaceea eu sunt un pom ru, si nu pot s aduc alte roade dect
cele rele, cci trupul meu este sub stpnirea acelei puteri. Doamne, tu ai fgduit, c vei lua de la mine inima de
piatr, si-mi vei da o inim cu totul nou. Eu cred cu toat convingerea acest lucru, si deaceea ti dau acum inima cea
veche. Ia-o de la mine. Nu vreau s-o mai am. Pune n locul ei o inim cu totul nou. F-m prtas de fptura Ta cea
divin. Prin credint, si deaceea n realitate, eu primesc acum aceast binecuvntare, si ti multumesc pentru ea. n
numele salvator al Mntuitorului nostru Isus Hristos. Amin.
Dac vei poseda acum o credint vie, tu nu vei astepta mai nti s vezi binecuvntarea, ci vei sti c ea este a ta
nainte de a o vedea. Tu vei sti, chiar acolo si atunci, c ai fost izbvit, c pcatul nu mai are nici o stpnire asupra ta,

si c ai devenit n cele din urm un adevrat copil a lui Dumnezeu. mpotriveste-te cu orice pret acelei nclinatii a
naturii omenesti, de a dori s astepti, ca s vezi rezultatele mai nainte de a crede. Nu astepta pn vei simti c ai fost
schimbat. Crede acest lucru, fiindc Cuvntul lui Dumnezeu spune asa, si n curnd vei descoperi c asa este.
Slujbasul mprtesc nu a trebuit s-si vad fiul n viat, si sntos, nainte de a fi crezut c acesta fusese vindecat
cu desvrsire. El n-avea nevoie s-l vad, cci avusese Cuvntul lui Dumnezeu, rostit prin Hristos, care i zicea, c
asa stau lucrurile, si pentru el acest Cuvnt a fost ndeajuns. Credinta se bazeaz pe cuvntul lui Dumnezeu, nu pe
lucruri vizibile si pipibile, care se pot schimba de azi pe mine. Deaceea, pentru a afla care este pozitia ta fat de
Dumnezeu, uit-te la Cuvntul lui Dumnezeu, si nu te lsa condus de simturi.

Pmntul fotografiat dintr-o nav cosmic.

Omul a realizat lucruri minunate n mediul su
nconjurtor. ns biruinta de care are nevoia
cea mai mare, este cea asupra lui nssi.

Mrturia mea
Apostolul Ioan declar: Deci, ce am vzut si am auzit, aceea v vestim si vou, ca si voi s avti prtsie cu noi.
1 Ioan 1,3. Acei care prin experienta lor pot s dea o mrturie personal despre adevr, pot s ajute cel mai bine
semenilor lor. Ei vorbesc despre lucruri pe care le cunosc, pe care le-au atins, nu doar teorii goale despre ce ar putea
avea loc. Deaceea vreau s povestesc cum s-a manifestat aceasta n viata mea, ca o garantie pentru altii, c aceast
cale este ncercat si dovedit ca fiind calea succesului. Exist multi altii n jurul lumii, care au auzit de atunci
ncoace aceast expunere, si care, pe temelia acestei solii, pot s mrturiseasc aceeasi experient plin de succes.
n 1953 m-am alturat cadrelor didactice ale unui colagiu misionar. n anul urmtoram fost ales presbiter al
comunittii. Eu mi iubeam biserica, si eram absorbit n mod activ n activittile ei. i ntelegeam doctrinele si mi
erau foarte pretioase, si predicam solia cu seriozitate si cu entuziasm. Credeam c mntuirea mea e sigur, si n
fiecare zi m legnam n siguranta vietii vesnice.
M bucuram de o bun reputatie, si triam o viat asa zis bun, dar n sinea mea aveam probleme asupra crora
nu puteam s obtin biruinta. Eu eram angajat ca profesor de tmplrie, si se pare c bietii care nu se descurcau la
subiectele teoretice, fuseser ndreptati spre clasa mea. Unii dintre acesti bieti erau foarte ncptnati, si nu voiau s
nvete de loc, pn ce clasa devenise scena unor lupte zilnice ntre eforturile mele de ai nvta si mpotrivirea lor
categoric.
Rbdarea mea ajunsese la capt, si adeseori eram aprins de mnie asupra lor. Existau chiar si clipe, cnd as fi
dorit s-i dau cu capul de perete. Dar eram retinut de o putere care nu-mi ngduia s-mi dau pe fat mnia. Trebuia
s-mi pstrez reputatia cea bun; nu voiam s-mi atrag disgratia directorului sau a conducerii scolii n general. Astfel
m stpneam si nu-mi artam adevrata mea stare luntric.

Dac iei un cazan de aburi, aprinzi un foc sub el, si-i blochezi toate supapele, el poate s reziste ctva timp
presiunii aburilor. Dar presiunea va creste continuu. Dac focul se ia la o parte, presiunea va scdea, fr de a exista
primejdia unei explozii. Dac focul va fi aprins din nou, si ntretinut, vine timpul cnd cazanul va exploda. Cu ct va
fi rezistat mai mult presiunii aceleia imense, cu att explozia va fi mai puternic.
Acelasi lucru se ntmpla si cu mine. Presiunea ispitirii fcea ca mnia mea s creasc nencetat n fiecare zi din
cursul sptmnii, dar eu mi nchideam toate supapele, asa nct mnia dinluntru nu putea s ias nafar. Dar ea nu
se micsora ctusi de putin, asa c trebuia s vin timpul, cnd avea s explodeze. Cu ct rezistam mai ndelung, cu
att explozia era mai puternic. De obicei aceasta se petrecea pe la sfrsitul sptmnii, cnd stteam acas. Sotia si
copii mei trebuiau s guste apoi mnia generat de altii.
Dup ce toate cuvintele erau rostite, si toat presiunea psihologic scdea, eu m simteam vinovat si aveam
remuscri. n starea aceasta mizerabil, mergeam la Domnul, si-l imploram s m ierte, fgduindu-i n acelasi timp,
c aceasta s fie ultima dat. Cu o hotrre ferm si curajoas m ntorceam la scoal, printre elevii mei, dar numai
pentru a constata cum ntregul procedeu avea s se repete din nou. Atitudinea neschimbat a bietilor mi strnea din
nou mnia. Iarsi trebuia s-mi nchid toate supapele. Iarsi trebuia s cerasc presiunea, si s aib loc o explozie. Din
nou urma cinta si rugciunea pentru iertare, si din nou trebuia s aflu o nou nfrngere.
Din nou si din nou urmar ncercrile si cderile, pcatul si cinta, pcatul si cinta, tot acest cerc vicios al
trecutului. Aceasta era fr ndoial experienta omului din Romani 7. Nu nteleam ce e cu mine, iar Epistola lui Pavel
ctre Romani mi se prea a fi cea mai dificil carte din toat Biblia. Eram permanent n cutarea unui rspuns.
Ascultam predicile altor predicatori, pentru a vedea, ce puteau s spun ei despre acest subiect. Dar puteam s vd, c
fiecare, pn si predicatorii cei mai de seam ai bisericii, erau, ca si mine, confruntati cu aceeasi exerient a
nfrngerii.
Asa c am ncercat s m linistesc prin adoptarea acelei filozofii protective, potrivit creia experienta mea ar fi
cea a unui mntuit. M gndeam c sunt serios si sincer, fac tot binele care mi-este posibil, si n ziua judectii finale,
Mntuitorul va zice: Omul acesta s-a trudit din toate puterile sale, n ciuda faptului c a trit o viat pctoas pe
acest pmnt. De aceea l iertm, si i dm un loc n mprtie.
Apoi a venit o zi n care am ntlnit un tnr, care, n mod vdit, strlucea de experienta izbvirii aflate de curnd.
Nu exista nimic altceva despre care ar fi dorit s vorbeasc mai cu plcere. La nceput, prea c vorbim limbi

deosebite, cci el vorbea despre o viat si despre o experient pe care nu le ntrezream, si astfel gndurile noastre nu
se atingeau.
Apoi, pe neasteptate, el mi se adres n mod direct cu ntrebarea: Stii tu ce nseamn s cstigi n fiecare zi
biruinta asupra oricrui pcat cunoscut?
M-am trezit rznd. Cum se poate? i-am rspuns eu ntr-un ton de necredint. M-am luptat zi de zi, n
ultimii zece ani, pentru a afla aceast experient. Nu cred c mai ezist cineva, care s se fi rugat cu mai mult rvn
si cu mai mult putere pentru aceasta. As vrea s-l vd pe omul acela. Iat, n fiecare zi ncerc s fac tot binele posibil.
Iar la sfrsitul zilei m rog pentru iertarea pcatelor. Eu cred, c Dumnezeu m iart, si n ziua nvierii el va accepta
strduintele mele cele mai bune, si c voi fi mntuit.
Nu voi uita niciodat rspunsul su, care nu fusese dat pe fat prin cuvinte, ci prin expresia privirilor sale, caremi spuneau: Frate, tu ai nevoie de ajutor, si anume de mult ajutor, si ct se poate de urgent. Solia aceasta fr
cuvinte ls o impresie profund asupra mea. Asa c am fost dispus s primesc oferta sa de a-mi oferi un studiu Biblic
asupra acestui subiect.
Eu cred, c niciodat nu am primit un studiu mai ciudat dect acela. Studiul se desfsura n felul urmtor: El mi
citea un text din Biblie. Apoi se strduia s fac cteva comentarii pe marginea textului citit; dar prea c nu gseste
cuvintele potrivite. Apoi se ajuta prin citirea unui alt text din Sfnta Scriptur. Asa continua el, pn ce studiul era n
cele din urm construit numai pe citirea unui sir ntreg de texte Biblice. Eu mi le-am notat pe toate cu credinciosie.
La urm ns eu i prezentam argumentele necredintei mele, pn ce ne-am desprtit. Sunt sigur, c se desprtise
de mine ntr-o stare de descurajare, fiind pe deplin convins c eram un om fr prea multe sperante, cruia nu i se
putea aduce usor solia mntuirii.
Trecur multe zile, de-alungul crora puterea acelor texte Biblice lucrar cu mult trie asupra mintii mele. Dar
nu eram de loc lmurit, si nu le pricepeam n mod clar. Aceasta mi-a reamintit de orbul care ncepuse s zreasc. El
s-a uitat, si a zis: vd niste oameni umblnd, dar mi se par ca niste copaci. Marcu 8,24.
Mai trecur patru zile. Era ntr-o Miercuri dup amiaz. n timpul pauzei de prnz am intrat n cas si am citit
textele pe care mi le notasem. Le-am citit unul dup altul: Pcatul nu va mai stpni asupra voastr, Multumiri fie
aduse lui Dumnezeu, care m-a izbvit prin Isus Hristos, si asa mai departe.

Citind fiecare text cu atentie si foarte meticulos, am lsat nsemntatea lor s-mi ptrund mintea. Stiu, c Duhul
Sfnt era acolo, pentru a ilumina Cuvntul adevrului. Dup ce am citit cam o treime din textele acelea, am fost
cuprins dintr-odat de o puternic convingere. Pn n clipa aceea eu n-am putut crede c omul poate s triasc fr
de pcat. Deodat am vzut toate urmrile grozave, care izvorsc dintr-o asemenea credint, n lumina lor adevrat,
si cu o putere coplesitoare. Am vzut c dac eu am crezut c voi pctui n fiecare zi, acasta nsemna a crede c
satana este mai puternic dect Hristos, si c pcatul este mai puternic dect neprihnirea. n clipa n care am nteles
aceasta, am vzut c viata mea nu fusese o mrturie pentru puterea lui Dumnezeu, ci pentru cea a satanei. Ceea ce
contribuise si mai mult ca aceast mrturie s vorbeasc n favoarea satanei, era faptul c detineam pozitia de
conductor si nvttor bisericesc, si eram socotit si m socoteam un adevrat crestin.
Acum, Duhul lui Dumnezeu a putut s lucreze asupra inimii mele. Am realizat dintr-odat, c toate lucrurile n
care m ncrezusem pn acum ca fiind evidenta legturii mele filiale cu Dumnezeu: cunostintele mele, zelul meu,
pozitia mea, iubirea mea de adevr (asa cum l ntelesesem eu) mi-au fugit dintr-odat de sub picioare. Toate acestea
nu nsemnau acum nimic n privinta asigurrii mele. M vedeam asa cum m vedea Dumnezeu, - fr de sperant,
pirdut si osndit pe veci. M cuprinse ntunericul unei disperri teribile, ntunericul constatrii ngrozitoare c nu voi
putea lua parte la nvierea dreptilor. Nu-mi pot aminti de un moment mai ntunecat si mai teribil din viata mea, si
nteleg cum se vor simti nelegiuitii, cnd vor sta n jurul cettii lui Dumnezeu, stiind c vor fi pentru totdeauna
pierduti.
Domnul mi druise, ntru-un mod miraculos, sinceritatea de a admite, c toate acstea erau prea adevrate. Eu nu
m mpotriveam cu argumente, ca de exemplu, cum c as fi prezbiter n biseric, profesor la seminar, un bun
cunosctor al Scripturilor, predicator, un brbat cu o reputatie bun, cu o rvn serioas si plin de tgduint de sine
n sprijinul adevrului lui Dumnezeu. Multumesc Domnului pentru aceasta, si-l rog pe fiecare cititor, ca atunci, cnd
i vine momentul cel dureros al adevrului, s fie gata s-l ntmpine deschis si s-l primeasc exact asa cum este el n
realitate. Cci, dac nbusi convingerea pe care Duhul Sfnt ti-o aduce, ti vei nchide inima fat de orice alt lucrare
pe care vrea s-o mplineasc harul mai departe n tine. Aceasta ar fi egal cu o ruinare vesnic.
Domnul nu rneste niciodat dect pentru a vindeca. n aceeasi clip n care m-am vzut ca fiind un pctos
pierdut si fr de sperant, si dup ce am acceptat adevrul acesta, - exact n aceeasi clip Domnul mi deschise ochii
pentru a vedea fgduintele Sale, asa cum nu le vzusem niciodat mai nainte. Ele erau ca si cum ar fi fost scrise

anume pentru mine. Deodat se nscuse n inima mea o credint vie, dup ce am primit puterea cea dttoare de viat
a Cuvntului Su. M-am ridicat de pe scaun, si m-am plecat pe genunchi. Pentru prima dat n viata mea am rostit
urmtoarea rugciune nou: Doamne, vd acum, c problema mea nu vine din cauza a ceea ce fac, ci din cauza a
ceea ce sunt. Aceast viat rea din mine este cauza problemei mele. Ea mi sppneste trupul ca o boal, asa nct nu
pot s fac ce vreau, si ce ar trebui s fac. Iat, ti dau aici viata mea cea veche; ndeprteaz-o de la mine, si d-mi, Te
rog, viata Ta cea nou n locul celei vechi. ti multumesc, Doamne, pentru aceasta, n numele Mntuitorului meu Isus
Hristos. Amin.
Apoi m-am ridicat de pe genunchi. Toat fiinta mea era cuprins de convingerea c acum eram un crestin nscut
din nou. Acesta nu era un simtmnt. Nu m simteam cu nimic altfel dect nainte. Aceasta era o convingere, o
deplin ncredintare. Era mrturia credintei bazate pe cuvntul lui Dumnezeu. Era acea convingere, care l
determinase pe slujbasul mprtesc s nu se ntoarc repede acas, fiindc stia, c fiul lui era vindecat. Nu era nevoie
s se grbeasc pentru a vedea. El stia deja rezultatul. Tot astfel l stiam si eu, si l stiam chiar n clpa aceea. Artarea
cea vizibil a realittii avea s vin mai trziu, cum venise de fapt si pentru slujbasul mprtesc.
Cam pe vremea aceea cumprasem o masin veche de tip Ford A, care avea multe defecte. Sotia mea pleca
adeseori cu ea la oras, dar nu reusea ntotdeauna s se ntoarc cu ea acas. Cteodat primeam un telefon de la ea c
rmsese undeva pe cale. Uneori era foarte inconvenabil pentru mine ca s-mi las lucrul, si s m duc s-o ajut; si
nainte de zilele izbvirii mele, m nfuriam peste msur din pricina aceasta. n cuvinte aspre si pline de mnie i
reprosam toate acestea. Din cauza acestor probleme, cstoria noastr prea a se duce de rp. Fr exceptie, dup cemi descrcam mnia, m simteam foarte ru din pricina purtrii mele necuviincioase, si mi mrturiseam pcatul,
hotrndu-m s nu-l mai repet niciodat. mi aduc aminte de ziua, cnd fusesem iarsi chemat la telefon. Mi-am
renoit cu fermitate hotrrea de a m purta rbdtor si amabil. Toate au mers bine pentru cteva minute. Apoi,
deodat mi scpase cheia francez, si m izbise peste mn, zdrelindu-m. Atta mi-a trebuit. M-am aprins de mnie,
si numaidect a urmat un suvoi de cuvinte aprinse. Dup aceea am fost cuprins de amrciune si remuscri, si m-am
ntrebat dac mai are rost ceva pe lumea aceasta. Am condus masina acas n tcere, plin de simtmintele nfrngerii
acesteia rusinoase, si nenstare de a m ntelege pe mine nsumi.
Cnd a venit ziua izbvirii mele, eu nu m simteam nluntrul meu altfel dect nainte. Nu m simteam apsat de
nici-una din problemele mele obijnuite. Focul de sub cazan era stins, cci eram n vacant, si triam fr nici o grj de

la o zi la alta. Si din nou a venit o Vineri dup amiaz, cnd sotia plecase cu masina de acas,si din nou i-am auzit la
telefon glsul ngrijorat, chemndu-m n ajutor din orselul vecin, cam la vreo patru kilometri distant.
Fr a m gndi cum s m port la fata locului, m-am dus n graba cea mare, si m-am apucat numaidect s repar
masina. Cnd am vzut c nu eram n stare s-i dau de capt, am rugat pe vecinul nostru, care atrecut cu masina pe
lng noi, s o duc pe sotia mea acas. n cele din urm am pltit pe cineva s remorcheze masina. Apoi am intrat n
cas s iau cina. Dup aceea, am luat parte la serviciul divin de sear din capela misiunii noastre, si ne-am ntors
acas la culcare.
Atipisem. Sotia sttea linistit lng mine si prea a fi ngndurat. Eu n-am luat n seam aceasta pn ce ea mi
zise: Ce s-a ntmplat cu tine?
Eu n-am nteles la ce se referea ea, si am rugat-o s-mi dea o explicatie.
Ea mi rspunse: Ceva s-a ntmplat cu tine, si doresc s stiu ce anume.
Din nou i-am rspuns, c nu stiu despre ce vorbeste, si i-am cerut s fie mai explicit.
Azi, dup-amiaz, am asteptat lng masin, pregtit pentru obisnuitele tale acuzatii. n loc de aceasta, tu te-ai
strduit s repari masina, si m-ai trimis pe mine acas. Eram fericit s scap asa de usor, dar m gndeam c nu voi
scpa dect pn vei veni tu acas. Dar cnd ai aprut, tot n-ai zis nimic. Apoi m-am gndit, c abia dup terminarea
cinei voi avea parte de mnia ta; dar din nou ti-ai vzut n pace de treburile tale. n cele din urm am tras concluzia,
c ti-ai retinut fierberea interioar, dar cnd ne vom ntoarce obositi, dup serviciul divin, si ne vom duce la culcare,
tot vei exploda. Dar nici pn acum nu s-a ntmplat nimic. Ceva s-a ntmplat cu tine, si as vrea s stiu, ce anume?
n momentul acela am avut evidenta vizibil a marii schimbri petrecute n mine. Deodat am constatat, c dealungul scenelor descrise mai sus m purtasem ca o persoan nou, - cea de acum, pe cnd mai nainte de ziua aceasta
m purtasem ca persoana aceea veche, - cea de atunci. Pe cnd nainte de aceasta, reactia mea natural era
caracterizat prin nerbdare si mnie, acum eu eram stpnit de pace si de rbdare. Am fost att de coplesit de aceast
minune, nct nu am putut s-i rspund, n timp ce n inima mea se destept mrturia sufletului meu: Domnul a fcut
lucrul acesta; si este o minuntie naintea ochilor nostri. Psalm 118,23.
Iubite Cititor, cnd vei ajunge la locul acela n care vei afla nluntrul tu aceast minunat schimbare luntric,
si vei vedea manifestrile ei ntr-o reactie cu totul nou si diferit n fata presiunilor vietii, atunci vei sti si vei ntelege
cum m-am simtit eu n clipa aceea. Era att de minunat si de binecuvntat, c vorbele sunt de prisos.

Au trecut multi ani de atunci. M bucur c au trecut, cci n acesti ani puterea acestui adevr a fost verificat n
btliile vietii. mi pare ru, c nu pot mrturisi, c dup aceea n-am mai pctuit niciodat, dar m bucur s
mrturisesc, c solia lucreaz astzi la fel ca si la nceput. Cnd am pctuit, a fost numai din vina mea. Ori nu am
avut credinta necesar, ori nu am fost destul de atent pentru a pstra legtura cu puterea lui Dumnezeu, ori din alte
cauze asemntoare. Niciodat vina nu a fost de partea adevrului lui Dumnezeu.
Dup zilele acelea de nfrngeri, viata a fost cu totul diferit. nainte triam ntr-un cerc vicios, al aclorasi lupte
mpotriva aclorasi pcate, fr ca s pot iesi din jocul acela strmt al pctuirii si mrturisirii n jurul acelorasi
probleme, care se perpetuau de la un an la altul. Acele lucruri au rmas n urm acum, iar lucrarea biruintei a ptruns
n domenii noi, pe msur ce tot mai mult lumin se revars asupra mea. Epistola lui Pavel ctre Romani nu mai este
pentru mine o carte sigilat. Acum este o desftare s-o citesc, cci pot s nteleg ce spune Pavel.

_____________Partea a treia____________

Dup nasterea din nou

Nu dintr-o robie ntr-alta
Acum este nevoie de o explicatie, prin care s se evite orice impresie gresit, la care multi au ajuns pe baza
adevrurilor prezentate pn aici. Pe cnd mentionam naintea unora adevrul Scripturilor c natura cea veche trebuie
ndeprtat si nlocuit printr-o natur cu totul nou, am auzit pe multi fcnd urmtoarea observatie: Aceasta
nseamn c de aici nainte nu mai poti pctui, si c poti merge de-a dreptul n cer.
Nicidecum nu trebuie s tragem acast concluzie, fiindc nu iesim dintr-o robie, pentru a merge ntr-alta, - ci din
robie la libertate. n timp ce persoana care se afl sub stpnirea firii celei vechi nu poate s mplineasc lucrrile
neprihnirii, crestinul, dimpotriv, este liber s pctuiasc, dac vrea. O scurt comparatie a celor doi stpni va
lmuri faptul acesta ct se poate de clar.
Omul din Romani 7 este stpnit de firea pmnteasc. Ea este un stpn de sclavi, a crui putere depseste cu
mult puterea vointei individului. Acest stpn subjug vointa, si oblig trupul s slujeasc crnii. El se foloseste de
carne, ca de un mdular al nelegiuirii. Studiaz diagrama de mai jos, si vei vedea, ct de adevrat este accest lucru.
Omul din Romani 8 nu are aceast fire pmnteasc. El este stpnit de firea duhovniceasc, adic de duhul care
era n Hristos. El a fost creat din nou, si are acum un stpn nou, n locul celui vechi. Exist o deosebire foarte
important ntre naturile celor doi stpni. Firea pmnteasc este un despot, un tiran, care domneste prin fort.
Dumnezeu ns nu domneste prin fort. El domneste prin iubire. Dumnezeu nu constrnge pe nimeni s-i slujeasc. El
cheam, invit, ofer, dar n nici un caz nu foloseste forta constrngerii. Asadar, dac omul nu va alege si decide n
mod personal s-I serveasc lui Dumnezeu, el nu-I poate servi niciodat. O, ct de diferit este aceast cale de cea a
lui satana. ndat ce satana te are n puterea lui, nu mai ai ncotro; vrei nu vrei, ti place sau nu, trebuie s-i servesti.

Cnd Isus a venit pe pmnt, El a spus: Pentruc nici Fiul omului nu a venit, s I Se slujeasc, ci El s slujeasc,
si s-Si dea viata ca rscumprare pentru multi. Matei 20,28. Acesta este un principiu fundamental din viata lui
Hristos si a Tatlui Su. Deaceea, firea duhovniceasc este un slujitor, care slujeste vointei, pentru a supune si a
stpni natura omeneasc cea deczut si pctoas a individului.
Aceasta nu nseamn c crestinul ar putea folosi firea duhovniceasc ca pe un slujitor, dup voia lui, cci aceasta
nu se poate. Mai degrab, aceast putere minunat este prezent acolo, pentru a sluji vointei numai cnd vointa este
dispus s asculte de glasul lui Dumnezeu, si s mplineasc poruncile lui neprihnite.
Aplicarea practic
Pentru a lmuri problema ct de bine, trebuie s facem o comparatie ntre omul din Romani 7 si cel din Romani
8. La omul din Romani 7 ispitele diavolului apleaz la poftele si la slbiciunile crnii. n mintea lui omul stie c a
ceda este ru. El ia hotrrea ferm de a nu cdea n ispit, si trimite instructiuni mdularelor trupului, pentru a le
informa, cum s se comporte n aceast situatie.
ns stpnul cel adevrat al omului este firea pmnteasc. Locuind n el, ea este stpn pe situatie, si face
vointa fr de putere, asa nct dorintele crnii nu pot fi tinute sub control, ci erup n pcate comise pe fat. Este deci
clar, c puterea care detine pozitia cheie si controleaz situatia, este firea pmnteasc.

n cazul omului din Romani 8 situatia este alta. Si aici, aceeasi carne este atacat, prin aceleasi ispite. Ca si mai
nainte, mintea este chemat s hotrasc ce trebuie fcut, cci fiecare ispit este o rscruce, - ne determin s alegem
un drum. Dac mintea hotrste acum s nu se supun ispitei, si dac decizia este luat dintr-o deplin ncredintare c
puterea lui Dumnezeu, care este n el, se va uni cu puterea lui Dumnezeu din cer, pentru a face hotrrea efectiv, atunci acele puteri se vor ridica, pentru a sluji vointei, ca s-o fac biruitoare. Carnea va fi tinut sub control, si
rutatile pcatului nu vor mai aprea.
Nu se poate sublinia ndeajuns c ceea ce cstig biruinta este credinta. Pozitia cheie, care controleaz viata
omului, s-a mutat de la firea pmnteasc la voint, ns vointa poate fi efectiv numai dac si exercit puterea prin
credinta c Domnul este Acela care mplineste hotrrea luat. Aceast credint include ncrederea n cunoasterea
puterii lui Dumenezeu, precum si siguranta, c Dumnezeu si face ceea ce promite. Oricine este nscut din nou, si
crede c ar fi acum destul de tare, pentru a se putea mpotrivi singur pcatului, cu sigurant, c va cdea prad
ispitelor satanei.
Cel neprihnit va tri prin credint. Romani 1,17.
Mentinerea credintei
Deaceea, nseamn ca este foarte necesar s se pstreze experienta cea vie, care a fost cstigat. Cel neprihnit
va tri prin credint. Romani 1,17; dar credinta poate s se sting, s piar. Deaceea, ea nu trebuie doar pstrat, ci
si dezvoltat si ntrit. Credinta este un lucru viu, iar un lucru viu care nu creste continuu, se ofileste si moare.
De aici rezult, c trebuie s ne hrnim zilnic din Cuvntul lui Dumnezeu. Intrarea n experienta izbvirii de
vechiul stpn este numit de Scripturi nasterea din nou. Din aceast cauz Biblia l compar pe crestinul cel nou
cu un prunc nscut de curnd. Un copil nscut de curnd abia si-a nceput lunga peregrinare a vietii, si imediat dup
nastere, el are nevoie de hran, pentru a se putea dezvolta n orice privint nspre statura cea deplin de brbat sau
femeie matur. Deaceea, el doreste laptele, care l hrneste. Si ca niste prunci nscuti de curnd, s doriti laptele
duhovnicesc si curat, pentruca prin El s cresteti spre mntuire. 1 Petru 2,2.

Nu se poate sublinia ndeajuns, ct de important este, ca att crestinul nscut de curnd, ct si cel care are ani n
credint, s studieze Cuvntul lui Dumnezeu n fiecare zi. n aceasta const taina puterii sale. Fr aceasta hran
spiritual zilnic, credinta ta va slbi tot mai mult, si cnd vor veni ispitele cele puternice ale vrjmasului, cu
sigurant vei cdea. Chiar dac dispui de puterea cea colosal a lui Dumnezeu n tine, tu totusi vei cdea.
Te-ai putea intreba, Cum este asa ceva posibil?, cnd stim, c puterea lui Dumnezeu este puterea cea mai mare
care exist, si fr ndoial, nespus mai mare dect puterea pcatului. Dac aceast putere este n noi, atunci cum se
poate, ca puterea pcatului s ne mai stpneasc?
Pilda de mai jos va arta ct se poate de clar, c prezenta puterii lui Dumnezeu n viata crestinului nu este n mod
automat o garantie c nu vom mai pctui niciodat.
O armat puternic, ca cea comandat de Cezar, sau de Alexandru Macedon, nainteaz spre cmpul de lupt.
Armatele lor au fost la vremea aceea cele mai puternice ostiri din lume, si nici un vrjmas nu se putea compara cu ele,
sau s le provoace. Privind una dintre aceste ostiri, se poate vedea, c o ostire se compune din dou prti: pe deoparte
este generalul, care are comanda ostirii, iar pe de alt parte este puterea fortelor armate, compus din ostasi pedestri
cu armele lor, si din cavaleria format din care de rzboi, cavaleristi si armatele lor. Generalul, bazat pe sine nsusi, nu
are nici o putere, nici mcar pentru a se putea msura cu cea mai mic fort dusman care l-ar ataca. Puterea lui
const n puterea fortelor armate, si numai dac aceasta i este supus cu desvrsire, el poate s fie sigur c va nainta
biruitor. n acelasi fel, armata are nevoie de calittile si de ndrumarea generalului, dac vrea s opereze n mod
efectiv. Generalul reprezint vointa ostirii, si totul depinde de actiunea corect a vointei, pentru ca biruinta s poat fi
cstigat.
S presupunem c o puternic ostire a naintat tot mereu, si n calea ei nu a pierdut nici mcar o singur lupt. I-a
mai rmas acum s dea o singur btlie, cea decisiv, nainte de a fi ocupat ntreg teritoriul. Un vrjmas relativ slab
s-a concentrat la poalele muntilor. Aceast confruntare este necesar pentru a asigura controlul deplin asupra trii.
Dar generalul mpreun cu ofiterii si au ajuns prea ncreztori n capacitatea si puterea lor, si astfel s-au hotrt,
ca nainte de a merge la lupt, s celebreze victoriile trecutului, si s petreac o noapte de chef, cu mncare si butur.
Asa se ntmpl, c generalul, ofiterii si subofiterii lui nu mai au nici o grij de ostire, petrecndu-si toat noaptea n
betie. Dar cu ce rezultat? n zorii diminetii ei sunt att de beti, nct nu mai stiu de ei.

S presupunem c tocmai n aceast clip vrjmasul s-a decis s dea un atac surprinztor. Trezit de santinele pe
neasteptate, ostirea se vede fat n fat cu vrjmasul. Acum ea are nevoie de instructiunile cele clare ale generalului,
pentru a-si putea organiza si defsura n mod efectiv fortele de lupt, cci vrjmasul este iscusit si furios. Dar
generalul, fiind beat, nu este capabil s ia nici mcar o singur decizie. Prin urmare el nu poate da nici mcar un
singur ordin fortelor de sub comanda lui.
Pe neasteptate, ostirea se gseste fr comandant, - fr voint, si fr o minte crmuitoare. Ea este cea mai
puternic ostire din lume, si se confrunt aici cu un vrjmas care este mult mai mic la numr si mult mai slab dect ea.
Dar n aceste mprejurri, cine va cstiga biruinta? Evident c vrjmasul, care este mai mic la numr si mai slab.
Din exemplul de mai sus putem s tragem urmtoarea paralel. Puterea cea mare a fortelor armate este un simbol
potrivit pentru prezenta puterii lui Dumnezeu n viata crestinului. Aceasta este cea mai mare putere care exist, si
nimic nu i se poate mpotrivi. Comandantul omului din Romani 8 este vointa inteligent si educat. Inamicul este
carnea nesfintit si pctoas, prin care diavolul lucreaz pentru a nimici pe om cu desvrsire.
n timp ce o ostire pmnteasc poate fi capabil de a ntreprinde ceva chiar si fr vointa si ndrumarea
comandantului, - puterea lui Dumnezeu, care este n noi, nu poate s fac nimic pentru noi, fr actiunea corect a
vointei noastre. Deaceea , dac neglijm s luam hotrrea cea dreapt n ceasul ispitirii, si dac nu rspundem cu un
Nu hotrt vrajmasului, puterea lui Dumnezeu nu mai poate s fac nimic pentru noi, si trebuie s cdem prad
puterii satanei, care ne ispiteste prin carnea cea czut.
Faptul acesta nu este nteles asa cum trebuie, ceeace are ca urmare, c mult prea multi cad n stpnirea puterii
vrjmasului, pe cnd viata lor ar trebui s fie o cntare nesfrsit a biruintei asupra pcatului. Trebuie s studiem n
mod deosebit rolul pe care l joac vointa, ct si pctosenia si puterea amgitoare care se afl n carnea cea
degenerat a omului. Asemenea Apostolilor trebuie s mrturisim pctosenia acestei naturi, si s nu ne ncredem
deloc n carne, fie orice ar fi.
Dac credinta ajunge slab, nfrngerea nu mai poate fi evitat. Dar credinta nu trebuie s ajung slab. Ea poate
si trebuie s rmn vie.
Gneste-te, c atunci cnd ti se d viata cea nou, aceast viat este desvrsit, asemenea unui prunc nscut de
curnd. Dar pruncul trebuie hrnit si bine ngrijit, ca s poat creste mai departe n aceast perfectiune. Domnul
asigur hrana, ns omul trebuie s-o dea pruncului. Domnul ns nu pune hrana El nsusi n gura pruncului. Aceasta

este datoria printilor. Tot asa Se ngrijste Domnul si de hrana necesar din Cuvntul Su, cu care pruncul spiritual
trebuie hrnit, dar este datoria noastr, de a-l hrni. Dumnezeu nu o va face pentru noi. O Biblie necitit este
asemenea unei cmri sigilate. Asa c ea nu este folositoare nimnui.
Vegheaz
Isus a zis: Vegheati si rugati-v, ca s nu cdeti n ispit; duhul n adevr, este plin de rvn, dar carnea este
neputincioas. Matei 26,41.
A ncepe o nou viat crestin, nseamn a te nrola n ostirea lui Dumnezeu. De aici nainte peregrinarea este o
lupt zilnic si un mars continuu. Noi nu sntem ntr-un ospt. Ne aflm pe cmpul de lupt, n rzboi. Vrjmasul
nostru este totdeauna pe linia ntia, cutnd s afle prtile noastre slabe, ca s ne calce n picioare, Fiti treji, si
vegheati; Pentruc potrivnicul vostru, diavolul, d trcoale ca un leu, care rcneste si caut pe cine s nghit. 1
Petru 5,8.
Nici-o oaste nu ncepe lupta, fr a pune strjeri la pnd, care s vegheze, ca nu cumva vrjmasul s vin pe
neasteptate. Deaceea, crestinul trebuie s vegheze n fiecare zi. Biblia descoper n mod lmurit toate tacticile de care
se foloseste cel ru, ca s stim cum si unde trebuie s fim de veghe, si s-l ntmpinm pe vrjmas cu Cuvntul lui
Dumnezeu, nainte ca s cstige vreun avantaj asupra noastr.
Lupta este a Domnului
Trebuie s fim foarte atenti, ca s nu facem nici o ncercare, de a ne lupta singuri cu satana. Marea lupt se
desfsoar ntre Hristos si satana. Nu ncerca s te lupti n locul lui Hristos. Cnd diavolul vine la tine, l-l pe mna
Mntuitorului, si las-l pe seama Lui, ca Domnul s termine cu el. Dac vei proceda astfel, diavolul va fugi dinaintea
ta, fiindc stie c Hristos l-a biruit deja.
Desigur, unii vor zmbi, cnd vor citi urmtoarea ilustratie, dar am constatat c pentru altii ea este de folos.
S presupunem c te-ai afla ntr-o expeditie n jungla african. ntr-o bun zi trebuie s treci printr-o zona foarte
periculoas. Nu cunosti lucrurile, si nici nu stii ce fiare pot s-ti ias nainte. Un ghid foarte competent si cu mult

experient se ofer s te conduc. Omul acesta a trecut deja de nenumrate ori prin aceste locuri periculoase, si
totdeauna cu succes. El cunoaste tara, si stie cum s se descurce n fata animalelor slbatice de acolo. El este narmat
cu toate armele necesare pentru btliile care vor trebui date.
Dup o vreme, v treziti naintea unei gorile uriase si nfricostoare, care, ndat ce v-a zrit, se si repede asupra
voastr s v devoreze. nchipuie-ti c-ti trece prin minte s te mpotrivesti acestei fiare cu minile goale. Vei dovedi
astfel mult curaj. Dar tu n-ai uitat nici de ghidul tu, si, n timp ce te ndrepti ctre fiara aceea urias, l chemi s te
ajute: Vino repede, si ajut-m s m lupt cu aceast goril!
Dar ce-ti va rspunde ghidul cu o disperat anxietate? El va striga: d-te la o parte! Nu pot s mnuiesc armele
mele mpotriva acestui monstru, dac nu te dai la o parte din cale!
Dup cum ai pornit-o ns, l vei ncurca pe ghidul tu, si nfrngerea ta este sigur. n acelasi fel, trebuie s
lsm lucrarea care apartine lui Hristos n seama Lui. Cnd va veni vrjmasul, nu ncerca s te lupti singur cci:
Lupta este a Domnului. 1 Samuel 17,47. Nu voi veti lupta, ci Dumnezeu. 2 Cronici 20,15.
Noi nu avem o putere asa de mare ca Satana, dar Hristos l ntrece cu mult n putere. Noi nu ne putem msura cu
diavolul. De aceea, adu-ti aminte ntotdeauna, s te mportivesti diavolului numai prin Cuvntul lui Dumnezeu, iar nu
prin puterea ta. Cnd se apropie de tine, spune-i doar clar si hotrt, c si-a gresit adresa. Tu nu mai esti acum acea
persoan, care obisnuia s-i rspund odinioar n mod favorabil la ispitele sale. Lucrurile s-au schimbat acum, iar
viata cea nou, care este n tine, nu mai discut cu vrjmasul. ndat ce diavolul te va auzi rostind aceste cuvinte prin
credint, el nu are ncotro, si va fugi, iar ispita trece fr a-ti face vreun ru.