Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi - de Camil

Petrescu
I. "Voi scrie pana la 25 de ani versuri , pentru ca este vremea iluziilor si a
versurilor , intre 25 si 35 de ani teatru , pentru ca teatrul cere si o oarecare
experienta si o anumita vibratie nervoasa , intre 35 si 40 de ani romane ,
pentru ca romanele cer o mai bogata experienta si o anume maturitate si ,
dupa 40 de ani ma voi intoarce la filozofie "
Acesta este crezul/programul lui Camil Petrescu.
Sub imperiul directiilor impuse prozei romanesti de catre Eugen Lovinescu in
studiul "Creatia obiectiva" , problema intelectualului va deveni o ipoteza de
gandire si de lucru pentru scriitorii romani. Fascinatia intelectuala va avea
doua consecinte in perioada interbelica :

romanul superior ca scriitura elevata -> pentru intelectuali

personajul intelectual , profund cultivat.

Romanul "Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi" surprinde

ambele aspecte.

II . Teoretician al romanului , prin studiu "Noua structura si opera lui Marcel

Proust " Camil Petrescu constientizeaza necesitatea sincronizarii literaturii cu
filozofia si cu stiinta.
Viziunea despre lume a scriitorului articulata personajului Stefan Gheorghidiu
este viziunea unui reflexiv cu preocupari filozofice si literare. Accentul cade
pe factorul psihologic , epicul fiind diminuat.
Se genereaza o noua formula epica in care teatrul actiunii se deplaseaza din
afara "inauntrul constiintei personajului ." (N.Manolescu , Arca lui Noe).
Mutarea vietii romanesti pe alte coordonate da nastere unei proze analitice
ce are urmatoarele caracteristici / trasaturi.
Substantialitatea - Conceptie conform careia literatura trebuie sa reflecte
esenta concreta a vietii : iubirea , gelozia , cunoasterea , dreptatea , adevarul
, orgoliul ranit, categoriile morale absolute.
Autenticitatea- Presupune ilustrarea realitatii prin propria constiinta :
"singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele ,
continutul meu psihologic"-Teza si antiteza
Camil Petrescu detine primatul in literatura romana in acest sens :

autenticitatea este esenta noului adaos adus de Camil Petrescu.

Renuntarea la cronologia epica , intrucat romanul urmareste fluxul memoriei
involuntare.
Romanul este rezultatul experientei interioare in care conteaza evenimentele
de constiinta ; Naratorul Ionic priveste inauntru. Timpul subiectiv poate fi
recuperat prin anamneza.
Memoria involuntara ( termen consacrat de Marcel Proust in romanul sau
"In cautarea timpului pierdut" . Permite reconstituirea unor secvente
intamplatoare determinate de felurite imprejurari exterioare: un cuvant , o
fraza , un zgomot , imaginea unei persoane etc.
Modalitatea artistica de rememorare a trairilor - in ordinea intamplatoare a
memoriei voluntare - insotita de comentarii si analize psihologice se numeste
tehnica fluxului de constiinta.
Si vocea autorului - discursul narativ , actorial , intern se realizeaza la
persoana intai , identificand naratorul cu persoanjul implicat. Aceasta
modalitate tine de realizarea autenticitatii. Alegerea lui Camil Petrescu este
explicata de el insusi: "Sa nu scriu decat ceea ce vad , ceea ce aud.
Ceea ce inregistreaza simturile mele , ceea ce gandesc eu... Din
mine insumi nu pot iesi ... eu nu pot vorbi onest decat la persoana
I ." - Teza si antiteza
Anticalofilia: Stilul frumos , numit calofil nu poate surprinde realitatea
constiintei : "Scrisul frumos , afirma Camil Petrescu e opus artei ." Calofilia
este sinonima cu falsul , cu livrescul , cu inautenticul . Camil Petrescu va
accentua prezenta in limbaj cu trasaturile generale caracteristice stilului :
claritatea , precizia , corectitudinea si proprietatea lexicului utilizat, stilul sec ,
precis , luand ca model "Codul civil" , dupa cum se exprima romancierul
francez Stendhal : "Povesteste net , la intamplare, totul ca intr-un proces
verbal."
Acest stil , neprefacut , neartificializat , neprelucrat , sporeste si el
autenticitatea si este conferit de : cuvinte simple , notatiile sigure , utilizarea
persoanei I , sobrietatea , tehnica amanuntului (gustul pentru detalii) si
ritmul variat.
III. Modalitati de abordare:
1) Introspectia/ Autoanaliza: -> metoda psihologica bazata pe observarea
propriilor trairi psihice.
Modalitatea de realizare este monologul interior / discursul despre sine /
vorbirea adresata siesi , la persoana I.

Romanul este un discurs analitic ce poate fi intalinit si la persoana a III-a unde

apare stilul direct , liber.
2) Observatia : -> Observarea realitati :
Exista doua tipuri de realitati:
Realitatea bucuresteana :
1) realitatea sociala : oamenii sunt judecati in functie de avere , ereditatea ,
casatoria , vazuta ca un contract social , conventiile sociale ( legate de
urmarea pe scara sociala a lui Nae Gheorghidiu si Nae Vasilache Lumanararu.
2) Realitatea ploitica - > este vizat Parlamentul roman , vazut ca un spatiu al
comediei umane .
3) realitatea familiara -> familia joaca rol de paravan al parvenirii, al
afacerismului si al depravarii;
4) realitatea economica este una mediocra , caci se urmareste profitul.
Realitatea de pe front este in antiteza cu realitatea bucuresteana.
3) Tehnica jurnalului : jurnalul de companie al autorului este imprumutat
personajului narator.
Tehnica este folosita mai ales in a II-a parte
4) Dubla perspectiva asupra aceluiasi eveniment :
Este o forma incipianta de abordare , folosita de autor.
-> un eveniment , o idee , remarcata in discurs este reluata in nota
intrapaginala / subsolul paginii.