Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COLARULUI
Aureliu
BUSUIOC
UNCHIUL DIN PARIS
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
LITERA
CHIINU 1998
Edi\ie de autor
ISBN 9975741185
LITERA, 1998
TABEL CRONOLOGIC
1907 }n familia lui Ion Busuioc, c[pitan de mazili ]n comuna One=ti, jude\ul
Orhei, cu ascenden\[ ]n familiile Bosi =i Russo, =i a Teodorei Bo\an,
casnic[, se na=te fiul Alexandru, viitor ]nv[\[tor =i profesor de =tiin\e
naturale.
1907 }n familia lui Ioan Zaporojanu, mo=ier, institutor ]n comuna Oxentea,
jude\ul Orhei, =i a Eugeniei Popescu, ]nv[\[toare, se na=te fiica Olga,
viitoare ]nv[\[toare.
1928 }n familia lui Alexandru =i a Olg[i Busuioc, ]n comuna Cob`lca (azi
Codreanca), jude\ul Orhei, se na=te la 26 octombrie fiul Aureliu, viitorul
literat.
19351939 Urmeaz[ cursurile +colii primare de aplica\ie de pe l`ng[ +coala
Normal[ Eparhial[ din Chi=in[u.
19391944 Clasele 14 la Liceul Alecu Russo din Chi=in[u.
19441948 Refugiat de r[zboi ]n Banat; termin[ Colegiul na\ional b[n[\ean
C. C. Loga unde ]=i ia =i bacalaureatul.
1948-1949 +coala militar[ de ofi\eri Transmisiuni din Sibiu, pe care, ]n
timpul examenelor de absolvire, o p[r[se=te ca s[ se al[ture familiei,
obligat[ de autorit[\ile sovietice de ocupa\ie s[ se repatrieze.
1949 septembrie 1950, ianuarie Lag[rul sovietic de filtrare de la Sighet.
(Tat[l scriitorului fusese mobilizat ]n timpul r[zboiului la Curtea
mar\ial[, corpul III teritorial Chi=in[u, fapt care interesa ]n mod deosebit autorit[\ile sovietice.)
1950 Depanator-radio la un atelier din Chi=in[u.
Student la Institutul pedagogic, facultatea de filologie. }ncepe s[ tip[reasc[ poezii ]n diferite publica\ii.
"
Aureliu Busuioc
PARTEA }NT~I
I
Vine unchiul din Fran\a.
De la Paris.
De altfel, nici nu-mi imaginez un francez normal care s[
locuiasc[ ]n alt[ parte dec`t la Paris. Sau cel pu\in s[ declare c[
locuie=te ]n alt[ parte. Oricum Moulin Rouge, Place dEtoile,
Luvru =i a=a mai departe. Dac[ e s[ moar[ ]ntre noi, chiar =i eu,
anul trecut, c`nd am fost trimis la Karlovy-Vary s[-mi sp[l
intestinele (care nu =tiu de ce o dor mai al dracului pe mama
dec`t pe mine!), chiar =i eu, zic, tot de la Moscova m[ d[deam.
Lucru care-i f[cea s[ se ]nvine\easc[ de invidie pe to\i federalii
[ia cu petroaie la ficat, veni\i de prin dorfurile lor anonime, dar
mai ales pe brunhildele lor de categorie semigrea cu degetele ca
ni=te c`rn[ciori, care nu plesneau numai pentru c[ erau pline de
inele. }mi amintesc mai cu seam[ de unul, un burgher durduliu
=i fericit, cu vini=oare albastre pe toat[ fa\a, care m[ ]nt`lnea ]n
fiece diminea\[ pe coridorul Imperialului, chi\c[ind: A, Moskau! Trujba, trujba!...
A=a c[, s[ fim ]n\ele=i: vine unchiu-meu de la Paris.
Punct.
Are peste =aptezeci =i nu l-am v[zut niciodat[. }ntre noi fie
vorba, la cei dou[zeci =i doi de ani ai mei a= mai fi ad[ugat cu
pl[cere ]nc[ o sut[ p`n[ s[-l v[d, dar, odat[ ce vine... +i odat[
&
Aureliu Busuioc
'
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
!
"
Aureliu Busuioc
Prostule!...
A doua ]nt`lnire am avut-o chiar ]n sala cu pricina.
St[tea l`ng[ masa de la geam, la picioarele ]nc[ ]ntregi ale
unui ex, ]n atitudinea pe care trebuie s-o fi avut bocitoarele
faraonilor ]nainte de a primi semnalul pentru rev[rsarea sincer[
a sentimentelor. Privirile ei albastre ]ncercau s[ r[zbeasc[ prin
vopseaua alb[ a geamurilor. Am ]n\eles c[ are nevoie de reazemul
moral al unei vechi cuno=tin\e, am l[sat s[ tremure mai departe
vocea patetic[ a docentului, care ]ncerca s[ fac[ un bun medic
din z[p[cita mea persoan[, =i m-am apropiat de fiin\a tragic[.
Hm, am ]nceput cuv`ntarea, de=i am continuat apoi cu o
]ntreag[ octav[ mai sus dec`t am vocea. Iat[-te iar ]n mizeria
asta. |i-a trecut?
A ]ntors spre mine grav =i m[re\ farfuriile. Erau uscate.
Puteam continua.
A=a e la ]nceput, am constatat filozofic. Da... Pe urm[ trece.
Prostule. }mi pare a=a de r[u c[ n-am reu=it la conservator!
}n ce prive=te epitetul tata mi-l comunic[ regulat din
fraged[ copil[rie, a=a c[, a= putea spune, discu\ia avea loc ]n
familie.
Peste dou[-trei luni o s[ c`n\i =i aici.
Cum te cheam[?
Recunosc c[ e una din marile prostii pe care le-am s[v`r=it ]n
scurta =i sc[p[r[toarea mea via\[:
Riki. Vreau s[ zic Andrei...
Avea un r`s clar, ca un clopo\el de... Cunoa=te\i compara\ia
din diferite lecturi mai vechi.
Riki!... Andrei!.. Nici nu =tie cum ]l cheam[! Riki!... Am
un mot[na=... O s[-l botez Riki!.. Hi, hi!
Nenoroceam =i un animal nevinovat.
Peste trei s[pt[m`ni ]i f[ceam prima declara\ie de dragoste.
Ne aflam to\i ]n sala de festivit[\i, aduna\i de mai-marii grupelor
cu ghionturi =i fluier[turi, asemenea unor cerbi ]n ocolul unde
#
$
Aureliu Busuioc
%
&
Aureliu Busuioc
}l cuno=ti pe unchiu-t[u?
}n principiu.
Cum arat[?
Viguros. M[n`nc[ pesme\i =i bea ceai de mu=e\el.
Da?
Da.
}l iube=ti?
Enorm.
E bogat? Capitalist?
Se zice c[-i ]mprumut[ bani lui Rockfeler.
Face gura botic. E cam gr[su\[, totu=i...
R`zi de mine, da?
Se-n\elege!
Z`mbe=te. De unde s[ =tiu eu toate astea, g`sculi\o? Singurul
lucru pe care-l =tiu precis e c[ acum patruzeci de minute trebuia
s[ m[ aflu ]n fa\a teatrului =i c[ acum treizeci =i cinci de minute
]n fa\a aceluia=i teatru dou[ farfurioare de por\elan japonez au
privit la ceasul po=tei, apoi au clipit nedumerite, pentru ]nt`ia
oar[ revoltate, pe urm[ doi pantofi de sport au purtat spre o
direc\ie necunoscut[ cele mai frumoase picioru=e din lume. +i
mai =tiu precis c[ imediat dup[ lacrimogena ceremonie a ]nt`mpin[rii =i conducerii la re=edin\[ a ]naltului oaspe, cet[\eanul
Andrei va zg`ria ca un c[\elu= la u=a unei =i mai ]nalte personalit[\i, ]n speran\a de a c[p[ta cel mai regesc dar, numit iertare.
Iat[ ce =tiu eu, dr[gu\[ tanti.
+i ceea ce m[ interesa acum trei minute, adic[ dac[ va cobor]
din tren un babal`c obez, sus\inut de doi lachei ]n livree, sau o
epav[ foarte slab[, proptit[ de propria umbrel[, nu mai are nici
o importan\[.
Mami a spus, Mimi coboar[ vocea p`n[ la nivelul cu care
se fac cele mai confiden\iale comunic[ri, mami a spus c[ ]l
invit[m neap[rat =i la noi. Ai s[ vii =i tu?
'
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
"
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
Opre=te!
Opresc.
Stinge motorul.
M[ conformez.
Aura deschide portiera.
Aura...
Taci.
Tac.
Trece o jum[tate de noapte.
Auzi cum c`nt[ greierii?
Aud o ma=in[ venind din spate.
Riki?
Da, Aura...
Nimic, Riki.
}mi ia m`na de pe umeri =i mi-o \ine ]ntr-a ei. Ochii fosforescen\i i se ]ntorc ]ncet spre mine =i-mi taie respira\ia.
Riki. M-ai ]ntrebat de o sut[ de ori dac[ te iubesc. Azi, ]n
fa\a teatrului, voiam s[ te s[rut... +i tu n-ai venit.
M[ aplec spre ea.
}mi pune degetul pe buze.
Sunt ]n cea mai liric[ dispozi\ie. }mi vine s[ urlu.
Dac[ ar fi s[ ne c[s[torim, Riki, nu te-a= l[sa s[ stai la
volan. Niciodat[!
Da, marile drame se nasc atunci c`nd trebuie s[ ]mpaci dou[
pasiuni. }mi face impresia c[ aud =i eu ceva greieri.
Aura...
Taci. Tu nu =tii s[ vorbe=ti c`nd lumineaz[ stelele. Sunt
sigur[ c[ ai fi gata s[ operezi chiar =i ]ntr-o noapte ca asta.
}ngrozitor!..
Bine, dar...
Taci.
Tac.
De ce nu m-ai invitat la voi niciodat[?
&
Aureliu Busuioc
'
!
Aureliu Busuioc
!
Aura, =tii...
Marasm. }ncercam s[ trag de timp. O =i vedeam pe mama
le=in`nd: Bine, Riki, se poate, da ce nu mi-ai spus-o la vreme!
Cum s-o primim, vrei s[ m[ fac de r`s? S[ m[ preg[tesc ]n dou[
ceasuri?
Aura, =tii... Unchiul [sta ne-a ]ncurcat toate planurile.
Poim`ine, Aurico!
M`ine, adic[ nu, azi o conving pe mama. Viitorul meu =i a=a
mai departe, m[ sinucid! Tigru e, oricum, la teatru. Fac eu pia\a!
Aura, dragostea mea etern[, m`ine ai mei pleac[ ]ntr-o
vizit[ obligatorie cu unchiul [sta, =tii tu... De la Paris...
Neconving[tor.
Simt receptorul r[cindu-se:
}mi pare r[u, Andrei (Andrei! st[m r[u...). Poim`ine nu
sunt eu liber[.
Aura, nu te sup[ra, intr[ ]n situa\ie! Caz de for\[ major[!
Nu te superi, nu?
Nu, de ce s[ m[ sup[r.
Sunt un b[tr`n sclerotic.
Aura, e=ti liber[ poim`ine, a=a-i? Ori ]i conving eu pe ai
mei s[ renun\e... Bine?
Bine.
Vezi? Am rezolvat totul! Apropo de m`ine, n-ai uitat, am
meci. Sper s[ te v[d printre spectatori! S[ \ii pumnii!
Noapte bun[, Andrei.
Aura!...
Bi-bi-bi...
Nu, hot[r`t lucru, la dou[zeci =i doi de ani scleroza trebuie
pedepsit[, nu tratat[!
L[sai matricola cu cinciul deschis[ pe masa Tigrului =i m[
tr`ntii ]n pat.
Centrul universitarilor pare s[ aib[ inten\ii dintre cele mai
agresive. Sunt plin de v`n[t[i, =i arbitrii nu l-au penalizat dec`t
Aureliu Busuioc
o singur[ dat[. Numai sub co=ul nostru m-a tr`ntit de dou[ ori.
Foarte abil. Are instruc\ie special[. }ncepe s[ m[ scoat[ din
pepeni!
O pas[ excelent[! Prind mingea pe picior. Drumul spre panou
e liber. Acum un simplu un-doi =i pot num[ra dou[ puncte.
Dar ]n ultima clip[ r[sare el. Discret, modest, parc[ st[tea acolo
de la facerea lumii... Bine]n\eles, ]l iau ]n piept =i... cad eu!
Canalia, era preg[tit! Arbitrul fluier[ =i m[ invit[ s[ ridic m`na:
penalizeaz[ atacul. O ridic cu prea pu\in[ pl[cere, dar nu m[ pot
lua la tr`nt[ cu oficialul, de=i mai a= face-o
Url[ am`ndou[ taberele ca ni=te apuca\i. Nu-i dreptate pe
lumea asta. Singura cale e s[ \i-o faci singur.
}l prind sub co=ul nostru. }n salt. Ochesc plexul =i lovesc scurt,
sec, f[\i=.
Cade.
Pentru c`teva clipe stadionul ]ncremene=te. Lini=tea dinaintea
taifunului.
+i ]nalt, melodios, dramatic glasul Aurei:
Riki! E=ti o bestie!
Abia apoi fluierul arbitrului.
Adic[ a venit. Cum n-am v[zut-o p`n[ acum, juc[m doar de
vreo zece minute! +i \ip[tul acesta... Nu, e o lovitur[ nepermis[.
Ca =i a mea.
Arbitrul se ]ndreapt[ spre mine. M-am cur[\at, miroase mai
r[u dec`t a simpl[ penalizare. Nu ]n\eleg nimic din ce-mi spune.
Urlete de jungl[. Zboar[ pe teren un m[r. Asta-i salvarea! Arbitrul
]l ridic[ =i se ]ndreapt[ spre masa oficialilor. Nici o salvare...
Acu=i...
Revine:
Num[rul paisprezece, trebuie s[ te rog s[ ridici m`na?
Am sc[pat, ufff!
Antrenorul nostru ia pauz[.
Andrei, trebuia s[ c`=tig[m meciul [sta. E singura noastr[
!!
!"
Aureliu Busuioc
!#
!$
Aureliu Busuioc
!%
!&
Aureliu Busuioc
!'
"
Aureliu Busuioc
"
"
Aureliu Busuioc
"!
""
Aureliu Busuioc
"#
"$
Aureliu Busuioc
"%
"&
Aureliu Busuioc
"'
#
Aureliu Busuioc
#
Aureliu Busuioc
#!
#"
Aureliu Busuioc
##
Andrei!
Adic[: La ora asta?.
M[ scuza\i pentru proasta cre=tere, cred c[ e un fenomen prea
general, dar motive independente de voin\a mea m[ oblig[...
Cum =tiu s[ m[ adaptez!
E avocat, mi se pare chiar decanul baroului, =i-i place grozav
expresia aleas[.
Pai, era vorba s[ pleca\i m`ine, nu?...
Au survenit anumite impedimente, care pot introduce
corective ]n planul ini\ial. V[ rog s[ transmite\i copilului dumneavoastr[ acest bile\el, vreau s[ zic, aceast[ misiv[...
}i ]nm`nez jum[tatea de vatman caligrafiat o jum[tate de
ora: Drag[ (=ters) Aura! Ori azi ori niciodat[!!!
Ia bile\elul, ]l c`nt[re=te (are ce c`nt[ri!), z`mbe=te ]n\eleg[tor, ]mi face din ochi =i d[ s[ se retrag[:
Poate intri ]n cas[?
Mul\umesc, nu!
Nu ]nchide u=a, e un om bine crescut.
A= putea s[ m[ consider o m[m[lig[, un tip jalnic =i pl`ng[re\,
dar e vorba de un principiu. +i de punerea unui punct.
Revine. Poart[ acela=i vatman ]n m`n[.
Te roag[ s-o ier\i, ]nc[ nu s-a ]mbr[cat. |i-a scris ceva acolo...
Desfac misiva.
Cu litere de tipar, de-a curmezi=ul strig[tului meu, cu ruj de
buze, un singur cuv`nt: M~INE!
M[ ierta\i c[ v-am deranjat la o or[ at`t de matinal[...
Fii serios, b[rba\i suntem, nu?!
Unchiul cocheteaz[ cu un agent de circula\ie.
Bun ]nceput...
La urma urmelor, hai s[ judec[m un pic, la rece: ce urm[resc?
Ce a=tept? Ce fac? M[ fac de r`s: iat[ ce fac, dar ]n numele a ce?
Ca s[-mi spun[: +tii, Riki, cred c[ Adelina Pati n-ar face fa\[ azi,
tehnica interpret[rii a p[=it colosal...
#$
Aureliu Busuioc
#%
#&
Aureliu Busuioc
PARTEA A DOUA
1
Ah, Parisul!
N-a\i fost la Paris niciodat[?
Nici eu
+i uite-l, st[ al[turi de mine mo=ul [sta, capitalistul [sta, adic[
fost capitalist timp de cinci zile, p`n[ m-am priceput s[-l ]ntreb
cu ce se ocup[. A v[zut Parisul viu, a respirat aerul C`mpiilor
Elizee, a c[lcat asfaltul Marilor Bulevarde, a pip[it cu degetele
lui uscate pietrele cenu=ii ale Luvrului =i ]n loc s[ m[ ]nnebunesc[
cu tot felul de povestiri =i amintiri (+tii, ]ntr-o zi, pe Pia\a
Bastiliei, pe cine crezi c[-l v[d?... Pe Jean Gabin! Nu,
pe Moris, oberchelnerul nostru!), ]n loc s[-mi rup[ gura cu
asemenea chestiuni fantastice, el casc[ ochii a mare mirare =i-i
pr[vale peste cap ori de c`te ori trecem pe l`ng[ o cl[dire dat[
mai cur[\el cu var:
M[i Andrei, b[iatule! Ia te uit[ ce m`ndre\e de ferm[!
Trebuie s[ fie mecanizat[, nu?
Bine]n\eles, foarte mecanizat[! Bagi vaca la un cap[t =i sco\i
pachete de lapte la cel[lalt! Ce lapte! Ca=caval! Adic[, ce vac[?!
Pui f`nul ]ntr-o ma=in[ =i mulgi sm`nt`na din alta! Ceva ce n-a
v[zut Parisul! Circ!...
Soarele bate nemilos, ]mi arde genunchii. Geamurile cobor`te
nu ajut[ la nimic, at`ta doar c[ ne p[streaz[ ]ntr-un permanent
=uvoi de aer ]ncins.
$
Aureliu Busuioc
$
Aureliu Busuioc
$!
$"
Aureliu Busuioc
+i ]ncotro?
Nu r[spunde ]ndat[. Se str[due=te, probabil, s[ intre ]n ritmul lor.
}ncotro? +i pe la dumneavoastr[ =i pe la al\ii...
B[tr`nii devin aten\i: ]l iau drept vreun =ef.
V[d c[ suntem cam de-o v`rst[ =i voiam s[ v[ ]ntreb...
Din ce an? ]ntreab[ tot mo=ul cu ple=ul zb`rcit.
Nou[ sute unu.
Da?... Nu prea ar[\i... Te credeam mai tinerel. Eu ]s din
nou[ sute. +i ce ziceai s[ ne ]ntrebi?
Aveam un prieten ]n sat la dumneavoastr[. Unul Oprea...
De-alde Oprea ]i plin satul.
Vasile Oprea. Lucra l[c[tu= ]n ora= la...
B[tr`nul chel ]l ]ntrerupe:
Ia stai! Cum ]\i zice? Nu cumva Alexandru?
Parizianul meu tresare, de parc[ l-ar fi izbit cineva.
Alexandru... Da mata de unde =tii?...
B[tr`nul d[ din cap cu triste\e:
Ai fost la noi ]n cas[. Demult tare... Unchiul prive=te la
b[tr`n, nedumerit =i st[ruitor.
Ai fost, ai fost... Eu sunt fratele lui Vasile Oprea.
Dumneata? Fratele lui Vasile? +i Vasile? Tr[ie=te? Unde-i?
Mo=ul nu r[spunde deodat[. Scoate o \igar[ din buzunar =i o
r[suce=te mult[ vreme. O aprinde de la chibritul pe care i-l ]ntinde
un tovar[=. }i tremur[ m`inile.
Nu mai tr[ie=te Vasilic[, fie iertat... De mult nu mai tr[ie=te.
Din patruzeci =i unu... ]ncepe un alt b[tr`nel. }ncepe, dar se
opre=te, de parc[ s-ar fi amestecat ]ntr-o vorb[ care nu-i =i a lui.
Da, face fratele mai mare al lui Vasile Oprea. Din patruzeci
=i unu A fost mutat la miaz[noapte
P[i era comunist! face unchiul.
Ehe, t[tuca Stalin n-avea nevoie de ei
Cobor la ma=in[.
Deschid u=ile =i m[ las pe speteaza ]ncins[ ca o sob[. Ajung
$#
$$
Aureliu Busuioc
$%
doi ani, c`nd ne-am dus cu tot institutul la culesul viilor. Pot
deosebi cu u=urin\[ o gr[mad[ de cartofi de-o ciread[ de vaci,
dar cam la at`ta se limiteaz[ cuno=tin\ele mele ]n ale satului.
Dac[ le-am mai completat cu ceva ]n cele dou[ luni de imens
ajutor adus gospod[riei s[te=ti, pot vorbi doar de c`teva indigestii, rezultat al mustului la discre\ie, c`t =i de o s[pt[m`n[
]ncheiat[ de ploi ciob[ne=ti, anul trecut. Am avut o pl[cere
imens[, la ]ntoarcerea acas[ pantofii ar[tau ca dou[ jivine
nesalvate de la potop...
A=a c[ mersi! prefer asfaltul ne]nsufle\it =i dur drumurilor
de humus, lipsite de orice personalitate dac[ e vorba s[ dea ochii
cu o ploaie, prefer aburii de benzin[ =i bitum ]ncins oric[rui
v[zduh s[n[tos =i d[t[tor de for\e noi, dar plin de b`z`itul
optimist =i insistent al \`n\arilor...
Mai ales, dac[ e vorba s[ petrec o lun[ ]ntreag[ ]ntr-o barac[
de sc`nduri, ini\ial destinat[ altor scopuri dec`t dormitului...
Dar dac[ e vorba de o c[l[torie!...
O c[l[torie la volanul unei ma=ini care aproape ]\i apar\ine, gata
s[-\i satisfac[ orice moft din tot sufletul celor c`teva zeci de cai
struni\i ]n motor, ei bine, dac[ e vorba de asemenea chestiuni, via\a
la \ar[ mi se pare cel pu\in ideal[! Nici tu inspec\ie auto, nici tu
semnale rutiere, nici tu amenin\area unei amenzi ori =i mai r[u:
numai hopuri =i copaci, bolovani =i =an\uri
Dar toate astea, deocamdat[, numai teoretic...
Practic: dup[ primul pod o iau la st`nga =i m[ a=tern unui
drumeag destul de ]ngust, dar b[tut bini=or. Culesesem datele
]n restaurant.
Peste vreo trei-patru kilometri aveam s[ ating \inta, mai bine
zis, una din \intele neprev[zute ale c[l[toriei.
Unchiul pare cufundat ]ntr-o toropeal[ vecin[ cu somnul. Vinul
b[ut cu mo=negii =i coniacul sorbit ]n prezen\a mea (]ntre noi
fie vorba, nu-mi place b[utura, adic[ pot suporta numai berea,
dar o ]nghit la rang de mare maestru), la care mai ad[ug[m =i
ramolismentul cuvenit v`rstei, =i-au spus cuv`ntul.
$&
Aureliu Busuioc
$'
%
Aureliu Busuioc
%
Aureliu Busuioc
%!
R`de.
+i n-ai reu=it s[ prinzi norocul de barb[, a=a-i?
R`de.
}ncepe s[ m[ enerveze.
Ai plecat la risc. +i ai pierdut. Ei =i? Nu e=ti singurul. S-au
mai fript at`\ia!...
Nu mai r`de.
+i n-ai s[ te plictise=ti?
De ce?
Dac[-\i povestesc c`te ceva despre mine?
M[ ia ]n serios. L-am atins la sensibil.
Nene Alecule, ai cuv`ntul meu: la primul c[scat o s[-\i
declar sincer c[ mi-i somn. }n regul[?
}n regul[. A=adar...
A=adar, cum se obi=nuie=te ]n asemenea cazuri: ma=ina ]nghi\ea kilometri din panglica =oselei, soarele nu mai ardea
nemilos, din motive de dup[-amiaz[; prin geamurile deschise
p[trundeau ]n salon miresme de iarb[ ars[, de porumb ve=ted
=i alte plante agricole; el avea un glas egal, aproape monoton,
ochii lui tri=ti priveau ]n propriul trecut, dar cel care st[tea al[turi
de d`nsul ]i sorbea cuvintele. Drept care a =i notat, desigur
p[rtinitor =i cointeresat:
PRIMA POVESTIRE A UNCHIULUI ALEXANDRU
DESPRE VIA|A +I C{L{TORIILE SALE
(care lucru l-ar fi putut face par\ial =i sora lui mai mic[,
Alexandra, dar nu l-a f[cut din felurite motive).
}n 1918 terminasem =coala normal[ de ]nv[\[tori odat[ cu
fratele mai mare, Anatolie. Nu, nu r[m[sese repetent, pur =i simplu
tata, \[ran chibzuit, dar destul de str`mtorat ]n mijloace, ]l \inuse
acas[ un an ]ntreg, s[ m[ a=tepte pe mine =i ]n felul acesta, cu un
singur schimb de c[r\i, cu o singur[ gazd[ =i la o singur[ mas[,
%"
Aureliu Busuioc
%#
ceea uman[. Protest? Lupt[? Nu-mi d[dea prin cap a=a ceva.
Omene=te, ]i comp[timeam, desigur, dar... Nu m[ ocupam cu
politic[...
Am f[cut =coala de ofi\eri de rezerv[ la avia\ie. Cu atmosfera
cazon[ eram obi=nuit de la =coala normal[, cu munca p`n[ la
]ndobitocire eram deprins, tata nu sl[bea h[\urile nici o clip[,
mecanica ]ns[ m[ atr[gea, ]mi pl[cea pur =i simplu, eram considerat
unul dintre cei mai buni cunosc[tori ai aparatelor, de=i aparate
aveam abia vreo zece Farman-uri =i Bregu-uri, orice automobil de azi alearg[ de trei ori mai repede... }n armat[ des
coperisem c[ sunt bun pentru lupte peste un an deveneam campionul =colii, ba mai mult, luam =i titlul de campion inter=coli ,
a=a c[ nu m-am mirat deloc =i am acceptat imediat, c`nd mi s-a
propus s[ r[m`n ]n cadrele active ale avia\iei. Ofi\er, cu toate c[
mi se promisese, n-am fost f[cut, aveam s[ ]n\eleg mai t`rziu de ce,
dar am lucrat mecanic la sol =i de bord vreo cinci ani, p`n[ prin
treizeci =i doi, c`nd am fost, pur =i simplu, concediat. Comandantul
=colii mi-a expus situa\ia direct: E=ti un mecanic excelent, dar e=ti
basarabean. Domnului general nu-i plac basarabenii. +i, mai ales,
bol=evicii Era prima lovitur[ pe care o primeam. Eu, omul
apolitic =i ]ndr[gostit de meserie p`n[ peste urechi, eram considerat
bol=evic =i m[car s[ fi ]n\eles ce ]nseamn[ asta!...
}ntors acas[, aveam s[ dau de bucurii =i mai mari. Tata abia o
mai ducea, ochii nu-l mai serveau aproape deloc, gr[dina nu-i d[dea
dec`t banii pentru impozite, jum[tatea mea de leaf[, pe care i-o
trimiteam, abia dac[ ajungea pentru ]ntre\inerea Alexandrinei,
acum fat[ mare, la =coala normal[ =i ea...
Aveam treizeci =i unu de ani, f[r[ nici o situa\ie, ne]nsurat.
M-am aranjat, dup[ multe c[ut[ri =i rug[min\i, la un atelier
de repara\ii auto-moto, =i numai datorit[ faptului c[ aveam un pic
de nume la luptele greco-romane, iar proprietarul atelierului era
un suporter pasionat. Pe de alt[ parte, un sportiv cu anumit[ faim[
%$
Aureliu Busuioc
%%
%&
Aureliu Busuioc
g[sit un alt loc, mai sigur, ori cel pu\in o ascunz[toare vremelnic[.
Era misiunea mea. Sarcin[ de partid.
}n octombrie nou[ sute treizeci =i =ase trebuia s[ devin membru
al partidului comunist!
Numai c[ ]n septembrie avea s[ se hot[rasc[ soarta mea pentru
aproape patruzeci de ani ]nainte...
Sora Alexandrina terminase =coala =i era ]nv[\[toare ]ntr-un sat
de pe malul Nistrului. A= fi putut s[ m[ bizui pe ea, dar drumul
era cam departe, mijloacele de transport ]nt`mpl[toare, a=a c[
varianta asta c[dea.
Acas[ la noi s-ar fi putut, dar tata ]mb[tr`nise tare, devenise
foarte capricios =i nu-i puteai ghici niciodat[ g`ndurile.
Locuia pe vremea aceea chiar ]n centrul ora=ului o rud[ dep[rtat[, un fel de m[tu=[ mult mai t`n[r[ ca mine, fiica unor proprietari de p[m`nt foarte ]nst[ri\i. N-am s-o numesc. Au trecut mul\i
ani...
Studia franceza la Ia=i, era o fat[ cam z[p[cit[, dar una la
p[rin\i, i se satisf[ceau toate capriciile, =i unul din capriciile acestea
era garsoniera, pe care o ocupa singur[ ]n centru. Venea deseori
pe la noi, mai ales c`nd era Alexandrina acas[, dar continua s[ ne
viziteze =i mai t`rziu. }n orice caz, ori de c`te ori pleca la studii,
]mi ]ncredin\a mie cheia =i nu logodnicului ei, un mare amator de
petreceri fundamentale...
Ce-i drept, de data asta, ]nainte de plecare, avusese loc un mic
incident, c[ruia nu-i d[dusem, din nefericire, prea mare importan\[,
adic[, mai precis, nu-i d[dusem nici una: la gar[, unde-o condusesem, ]nainte de a-mi ]nm`na cheia, se repezise la mine ca s[
m[ acuze de complicitate cu netrebnicul ei logodnic, ocupat ]n acea
clip[ cu bagajele. V[rsase un pahar de lacrimi amare, ca imediat
s[ moar[ de r`s, dar, cum o =tiam prea bine, am ]ntors chestiunea
]n glum[, o =i consideram glum[, de altfel! Am fluturat mult[ vreme
batista ]n urma trenului care-o ducea, =i foarte cur`nd aveam
s[-mi dau seama, c[ ]n munca de ilegalist nu exist[ fleacuri...
%'
&
Aureliu Busuioc
&
&
Aureliu Busuioc
&!
&"
Aureliu Busuioc
&#
&$
Aureliu Busuioc
&%
&&
Aureliu Busuioc
&'
'
Aureliu Busuioc
'
'
Aureliu Busuioc
'!
}n zori, c`nd m-a trezit nana Vera, mai st[teau ]nc[ de vorb[
am`ndoi cu urciorul pierdut ]ntr-o ]ntreag[ armat[ de farfurii =i
farfurioare...
Intru ]n ora=.
Dac[ m[ vede Tigrul, sunt pierdut. }n fond, n-are ce c[uta ]n
cartierul [sta la ora asta, dar mai =tii?
Sun.
E =apte fix.
O s[ fie o mam[ de bucurie cu ochi lipi\i de somn!
Deschide =i r[m`ne z`mbitoare ]n prag.
U=a de la camera ei e dat[ de perete, soarele bate drept ]n
coridor, =i c[ma=a de noapte nu-i dec`t un mic fundal: silueta ei
pare tras[ cu c[rbunele.
Simt c[ mi se usuc[ gura.
+i mai simt c[ am o mutr[ de idiot.
De ce a=a de t`rziu, Riki? N-o s[ ne fie prea cald ]n drum?
Intr[, eu sunt gata ]ntr-un minut.
}nchid u=a =i vedeniile dispar.
Bun[ diminea\a, maimu\oiule! Se zice, adic[ am citit
undeva, probabil ]ntr-un calendar de perete, sunt lucr[rile cele
mai ]n\elepte, c[ asemenea adres[ri trateaz[ omul cu preocup[ri
m[runte, mic-burgheze. Maimu\ica mea!...
}mi lunec[ din bra\e ]nainte de a o putea cuprinde, ]mi arat[
limba =i se strecoar[ ]n baie.
R[m`n ]n mijlocul coridorului ca un oaspe scump.
Seniora Capuletti apare din buc[t[rie ]n mare galop =i casc[
ochi mari:
Andrei, tu? Unde-i Aura? Vai ce obraznic[ e! Treci, te rog,
]n salon... De ce a=a de t`rziu? De ce n-ai telefonat asear[ s[ ne
previi? Unde-o s[ v[ opri\i? Unchiul e ]n ma=in[?
+i a=a mai departe. Azi e ]nc[rcat[ numai cu ]ntreb[ri.
Inutil s-o ]ntrerup sau s[-i r[spund: comoara ei c[l[tore=te
'"
Aureliu Busuioc
'#
'$
Aureliu Busuioc
Cum ai putut s[-l love=ti a=a pe b[iatul [la? Habar n-ai ce s-a
str`mbat de durere! +i ]ntr-o c[snicie po\i fi scos din s[rite at`t
de u=or...
Nici nu m[ ]ndoiesc, iubito!
Bine, dar...
Mi-ai promis s[ nu zici nimic. Gata. +i ]n general, m-am
sup[rat pe tine pentru c[ eram a=a de preg[tit[ s[ vin la voi...
Tu =tii c[ taic[-t[u e un regizor genial?...
Asta-i bun[!...
Dau drumul aparatului de radio. E o gre=eal[ ireparabil[:
muzic[ simfonic[... Concert de diminea\[. Dac-a= putea zbura cu
ceva mai mult de viteza sunetului, s[ las miorl[iturile astea ]n
urm[. O fi murit cineva, persoan[ important[ altfel, ce le-ar
fi venit [lora s[ scoat[ asemenea sc`ncete la ora asta!
Berlioz! Hector Berlioz! Riki, e=ti un b[iat minunat!
Mul\umesc!
Un agent de circula\ie ar fi r[mas ]nc`ntat: s[ te s[rute cineva
la volan e o ]nc[lcare foarte serioas[, mai ales ]n momentul c`nd
dep[=e=ti un alt vehicul... C`t de schimb[toare sunt femeile,
Doamne!
Nana Vera spal[ vasele. E ]nalt[ =i iute, n-ai spune niciodat[
c[ are peste treizeci =i ]nc[ patru copii pe deasupra.
D-apoi cum, au plecat ]nc[ de cu noapte, de c`nd te-ai dus
=i singur! Dumnealor au vrut s[-=i vad[ unde au avut casa =i pe
urm[ s[ se duc[ la nanul Filimon, c[ sunt, chipurile, oleac[ de
neamuri. Nu =tii unde st[ nanul Filimon? Dar de unde s[ =tii? }l
ia de-o arip[ pe cel mai r[s[rit, un b[ie\a= de vreo =apte-opt ani:
Spal[-te, Filipa=, mam[, s[ te duci cu nenea s[-i ar[\i unde
st[ nanu Filimon. Hai, fugu\a!
}mi iau r[mas-bun de la gospodina care a stat o noapte
nedormit[ de dragul unor oaspe\i necunoscu\i.
Ehei, dac[ nu intra\i c`nd v[ ]ntoarce\i ]napoi, ne sup[r[m,
s[ =ti\i!
'%
'&
Aureliu Busuioc
5
Un mic lac, pe jum[tate acoperit de trestie, o p[durice scund[,
mai mult tufari, ]mprejur. Un soare nemilos ]n plin zenit, vreo
dou[zeci de kilometri p`n[ la urm[toarea etap[, un unchi foarte,
hai s[-i zicem, obosit, iar ]n ma=in[ un =ofer fiert. O pasager[
gata s[ se entuziasmeze chiar =i la vederea unei vr[bii pe o movil[
de urme cavaline, strig[tul ei de ]nc`ntare Vai ce col\i=or
minunat! =i ma=ina cote=te singur[ =i imediat spre oaza
fericit[, probabil ultima: mai departe intr[m ]n Bugeacul lipsit
de prea darnic[ umbr[ =i r[coare.
Pustiu.
Unchiul doarme dus.
Trag ma=ina sub tufele dese de alun (amintiri din epoca
botanicii!), scot cortul din portbagaj =i-l a=tern pe iarb[. }mi face
impresia c[ b[tr`nul m-a p`ndit, pentru c[ ]ndat[ ce e totul gata,
se treze=te ca la comand[.
Un pui de somn, ai? (arat[ proasp[t ca un copila=). A cui
e ideea? Bravo!
Peste trei minute sfor[ie pe foaia de cort.
Aura s-a instalat frumu=el pe malul iazului, ]n sf`r=it, e ]n
mediul ei fo=net de trestii, flutura=i, broscu\e, greiera=i.
}mi aleg un culcu= mai departe de fluier[turile mo=ului, a=a
ca s[ am ]n fa\[ numai apa cu naiada de pe mal =i m[ ]ntind.
Am obosit ca un cal, dar nu vreau s[ dorm: s[ stau a=a ]ntins,
cu ochii pironi\i ]n peticul de cer g[lbui, dintre coroanele tufarilor,
s[ m[ g`ndesc la toate =i la nimic, s[ num[r l[custele care m[
sar ]n cruce, s[ ]ncerc s[ m[ p[trund de poezia vie\ii bucolice =i
s[ nu pot...
Ah, cum o invidiez pe Aura!
Uite-o, a ridicat m`na st`ng[ la nivelul genunchilor, pe care
]=i \ine rezemat capul. O mi=c[ u=urel, cu degetele r[sfirate, o
coboar[, iar o ridic[ ]n sus. Pariez pe orice c[ dirijeaz[ Pastorala,
''
Aureliu Busuioc
Riki, Riki!...
+i ecoul ad`nc al p[durii:
I-i-i...
Alunii se ]nv`rt frenetic =i ]ncremenesc.
Acum are dou[ fe\e.
Aura, feti\a mea?
Riki, ce-i cu tine? Ai b[ut gaz? Aiurezi?
Cea de-a doua fa\[ e a unchiului.
Ai adormit cu capul la soare! Vrei s[ dea o dambla peste tine?
A =i dat.
Las[-l s[ mai doarm[, Aura, e obosit.
Ajunge, nene Alecule! E ora trei!
Bravo, unchiule, mai ai =i o nepoat[! P[cat c[ nu era al t[u
restaurantul, \i-l ticseam cu rude p`n[ mai stai aici la noi. +i ]n
general...
Aura alearg[ dup[ o g`nganie, cred c[ e vorba de un fluture.
Riki, vino-ncoa! E at`t de dr[gu\!...
Sigur, ]ngera=ule, prinde-l, dac[ e ]ntr-adev[r dr[gu\, =i rupe-i
aripile.
Mi se cam ]nv`rte capul.
Am impresia c[ nu-mi prie=te grozav dormitul ]n s`nul naturii...
6
Unchiu-meu nu are pe nimeni aici, a=a c[ depinde numai de
mine s[ opresc sau nu: e satul lui Costic[ Balan, colegul meu de
an =i de grup[, care s-a jurat pe sfintele moa=te ale lui Esculap
c[ m[ transform[-n piftie la toamn[, dac[ nu-i fac o vizit[ ]n
vacan\[. }n ce prive=te amenin\area, ar trebui s-o iau ]n seam[:
Costic[ e cu un cap mai ]nalt =i trage cel pu\in un chintal ]n
greutate. Adresa i-o =tiu cu precizie: ]n fa\a stadionului, o poart[
verde de metal. Dar cum nu sunt singur...
Aura i-a rupt gura lui mo=u, =tie Parisul mai bine ca el, de=i
Aureliu Busuioc
!
"
Aureliu Busuioc
Bine a\i venit, Andrei! Eu sunt tata lui Constantin. Gheorghe Gheorghevici.
M[ ia ]n bra\e =i m[ bate pe um[r. O s[ am nevoie de
comprese.
+i asta-i maic[-sa!
Nu m[ las[ s[-i s[rut m`na.
Gheorghe Gheorghevici, suntem ]n trecere, doar pe-o clip[,
e =i un mo= cu mine =i o...
O bab[? Acu=i v[ num[r[m! Tatian[, ia vezi...
Mama lui Costic[ dispare ]n spatele casei. |ipete elocvente
de g[ini. Brigadierul m[ ia de umeri:
Vas[zic[, a\i venit! Foarte bine!
Costic[ opre=te ma=ina ]n umbra casei. Ajut[ oaspe\ii s[
coboare =i-mi ]ntinde m`na:
Noroc, Andrei! O sut[ de procente!
Trebuie s[ recunosc c[ locuin\a noastr[ rezolvat[ ]n stil
neoexisten\ialist, ar putea l[sa doar o impresie jalnic[ al[turi de
re=edin\a permanent[ =i privat[ a brigadierului. De altfel, nici nu
v-am spus nimic despre casa Tigrului, =i cred c[ merita s-o fac.
Acum vreo dou[zeci de ani, eu nu-mi amintesc lucrul [sta din
motive tehnice, locuin\a num[ra abia dou[ camere, ]n care, ce-i
drept, ar fi putut dansa un batalion de grenadieri =i tot baletul
de azi al Tigrului. Apoi avea s[ se nasc[ urma=ul cu o voce foarte
bine pus[, drept care marele regizor a dorit s[ ridice o baricad[
]ntre urechile sale ]nchinate artei =i izvorul de zgomote antiartistice, a=a c[ una din cele dou[ camere a fost transformat[ ]n
doi c`rna\i lungi numi\i: a) camera copiilor (sic! mai mul\i
n-aveau ei s[ vad[, au fost nevoi\i s[ se mul\umeasc[ cu subsemnatul!) =i b) camera fericitei mame, ]n care se mai lua =i
masa, se asculta muzic[, se uscau pelincile =i a=a mai departe.
Mai apoi, ]n zilele pe care memoria mea le deslu=e=te ]nc[,
salamurile au fost transformate ]n patru mici cu=ti, dintre care
dou[ f[r[ lumina lui Dumnezeu, la numirile anterioare ad[u-
#
$
Aureliu Busuioc
%
&
Aureliu Busuioc
'
Aureliu Busuioc
Strig[tul de entuziasm al Aurei nu-l opri dec`t peste vreo cincizeci de metri.
Iaca, a\i v[zut? Vasilic[, ia hai la tata, hai!
Bidiviul lui mo= Matei se ]ntoarse scurt =i o porni spre glasul
st[p`nului cu at`ta tragere de inim[, ]nc`t Costic[ abia reu=i s[
prind[ ]n aer pre\ioasa =i speriata povar[, neobi=nuit[ cu galopurile
m[g[re=ti. Mo= Matei ]=i mu=c[ nervos must[\ile trase pe oal[ =i
mult prea stufoase pentru fa\a lui smochinit[, dar c`nd cavalcada
neprev[zut[ sf`r=i cu bine, nu-=i putu ascunde un z`mbet:
Iaca, mai n-a pr[v[lit fata! +i ]nc[ se cheam[ c[-s om
b[tr`n!
Fata r`dea cu gura p`n[ la urechi, fericit[! Ce poz[ pentru
albumul de familie a ratat! Costic[ apuc[ de samar animalul care
se pusese imediat pe p[scut:
Mo= Matei! +tii ce-am s[ fac eu cu Zaporoje\ul matale? =i
f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul b[tr`nului se aplec[ sub foalele
dobitocului, ]l aburc[ pe umeri =i ]l s[lt[ cu o palm[ de la
p[m`nt. Mai mult se vede c[ nu-l \ineau bojocii, dar ac\iunea se
desf[=ur[ cu at`ta iu\eal[, ]nc`t m[garul lu[ m[surile de rigoare
abia c`nd sim\i iar terenul sub picioare: prea t`rziu, copitele lui
lovir[ ]n gol.
+i spune-i s[ zic[ mul\am c[ nu l-am dat de p[m`nt!
Voinic mai e=ti, m[i Costic[! Iaca a mers =i Vasile al meu
c[lare... avea un r`s m[runt =i molipsitor.
Costic[, zise unchiul, n-ai ]ncercat s[ te apuci de lupte?
E campionul institutului la tr`nt[, nene Alecu!
Sigur! Altfel cum d[deam latina!
Aura catadicsi ]n cele din urm[ s[-=i ia ochii de pe eroul zilei
=i se a=ez[ pe lai\[:
Mo=ule, de ce-i zici m[g[ru=ului Vasile? Se poate s[ dai
unui animal un nume omenesc?
Sf`nt[ naivitate! Mot[na=ul Riki poart[ adic[ un nume normal
dup[ p[rerea ei!
Aureliu Busuioc
!
Orfan?
De tat[. A murit de r[ni la vreo cinci ani dup[ r[zboi. Iar
maic[-sa, fiic[-mea, d[, ca femeia. A tot pl`ns vreo trei ani =i
p`n[ la urm[ s-a luat cu un tractorist din Bucovina. Numai c[
b[iatul nu i l-am dat. Erau vremuri grele, porneau colhozurile...
+i intrau oamenii cu pl[cere ]n colhozuri? ]ntreb[ unchiul.
Ei ba, cu pl[cere! Eram ]ntuneca\i! r`se mo=ul. Apoi a venit
fie-mea dup[ b[iat, peste vreo patru ani, c[ mai prinsese =i ei la
cheag, dar n-a mai vrut el s[ se duc[, nici n-o cuno=tea! Umbla
de-acu la =coal[, ]n\elegea... Mo= Matei arunc[ \igara =i o strivi
lung cu tocul cizmei.
Adic[ =i bunel ai fost, =i mam[, =i tat[, zise unchiul.
De toate. Dar mai mult mili\ioner, c[ tare zb`n\uit mai era.
Unde m-au chemat ]ntr-o zi la scoal[, cic[ s-a ]mbr[cat Vasile al
meu ca directorul; c`nd l-am v[zut taman directorul =i pace,
=i cu \igara ]n din\i...
Aveam un director, apoi =i la lec\ii fuma!
Nu spune, era om bun, m[car c[ fuma, a=a era patima
omului. Ia, de-atunci, c[ era de-amu prin clasa a noua, am vrut
s[-l duc la maic[-sa chiar eu, c[-mi scria =i mie scrisori =i lui,
numai c[ el le d[dea pe foc, nici nu le citea, =i fugea de-acas[ =i
se ascundea, a=a era de sup[rat pe d`nsa. C`nd ]i spuneam de
maic[-sa, apoi ]=i astupa urechile...
To\i am fost buni, constat[ profund Costic[. Ei =i ce, ne-am
pr[p[dit? S-a pr[p[dit Vasile al matale?
Da cine zice c[ s-a pr[p[dit? Iac[t[-l! mo=ul ]ntinse un
deget noduros spre asin. Pa=te!
Ehei, mo= Matei, strig[ Costic[, nu te mai preface! Cine se
laud[ prin tot satul cu fotografiile lui? Tovar[=e Stanca, iaca s[
vede\i dac[ n-are s[ vi-l arate =i dumneavoastr[!
Unchiul r`se:
Lucreaz[, ]nva\[?
Lucreaz[, zise mo=ul.
8
"
Aureliu Busuioc
#
$
Aureliu Busuioc
%
&
Aureliu Busuioc
'
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
!
"
Aureliu Busuioc
#
$
Aureliu Busuioc
bietele ruine de mai mare dragul. Un Fiat ]ns[ lua ]n[l\imea, urc[
peste plafonul Ju-urilor =i...
Filip! E Filip! auzir[m strig[tul entuziast al lui Madelaine.
Era, ]ntr-adev[r, Filip. Se aranjase foarte comod ]n coada
forma\iei nu schimbase semnele de reper ale aparatului =i
acum t[b[ra nestingerit asupra bombardierului ]ntr-at`ta n[ucit
de faptul c[ e atacat de ai s[i, c[ nici nu reu=i s[ riposteze.
Junchers-ul l[s[ o coad[ de fl[c[ri =i fum =i porni cu urlet spre
p[m`nt. Filip continu[ picajul, redres[ brusc aparatul =i vir[ ]n
zbor razant ]ntr-o v`lcea, ce se deschidea spre platoul nostru. }n
timp ce Junchers-ul f[cea s[ izbucneasc[ un vulcan de foc la vreo
doi kilometri de aerodrom, v`n[torii, b[nuind antiaeriana, ]ntoarser[ spre noi =i acoperir[ bar[cile avioanelor arse cu un adev[rat
torent de plumb. Apoi ]=i v[zur[ de drum, probabil, cu sentimentul
datoriei ]mplinite
P`n[ prin octombrie, c`nd Fiat-ul nostru luase aspectul unui
ciur =i nu se mai putea ridica ]n aer, ]n jurul aerodromului ]=i
g[siser[ locul de ve=nic[ odihn[ =ase avioane fasciste.
Ni=te lupt[tori grozavi italienii [=tia, r`dea Filip. Doi c[c[cio=i
au s[rit cu para=uta ]nc[ ]nainte de a reu=i s[ trag ]ntr-]n=ii!...
+i, cu toate acestea, st[team din ce ]n ce mai r[u. Ne r[m[seser[
vreo cinci Bregu-uri ]ntregi. Opt tovar[=i nu se mai ]ntorseser[
din misiunile de recunoa=tere, atelierul nostru nu mai prididea cu
reparatul, de=i dormeam doar c`te patru-cinci ore pe zi... Ajunul
Anului Nou 1938 nu prevestea nimic bun: se vorbea despre o
ofensiv[ a fasci=tilor ]n Aragon =i primisem ordine stricte s[ fim gata
pentru a ne evacua ]n orice moment pe un teren de rezerv[ din
apropierea Leridei.
Tot ]n preajma acelui ajun devenise ]ntr-at`ta evident c[ Filip
va fi repede tat[, ]nc`t Ruiz ordon[ surorii de caritate, buc[t[resei,
sp[l[toresei =i ]ngerului p[zitor al escadrilei Madelaine s[ se
retrag[ pe noi pozi\ii, unde va putea asigura securitatea viitorului
mic republican Luis!
%
&
Aureliu Busuioc
'
!
Aureliu Busuioc
!
PARTEA A TREIA
1
O pia\[ p[trat[, uria=[. Casa Sovietelor, un magazin universal,
po=ta, o libr[rie, Casa de cultur[ =i un restaurant ]n stil grand.
Restaurantul, c[ptu=it cu lambriuri de stejar lustruit =i cu
garderobierul la post, de=i nu-mi imaginez cam ce s-ar putea l[sa
pe timpul [sta la garderob[, poate doar c[ma=a. Vreo trei mese
f[cute una =i o companie pletoas[, plin[ de \ipete probabil,
pasagerii autobuzelor =i camioanelor parcate l`ng[ intrare =i
]nsemnate spre avizul tuturor: Televiziunea.
Ocup o mas[ la suficient[ distan\[ de vesela societate (Aura
ar fi ]n stare s[ intervin[ ]n cazul c`nd la ginga=ele-i urechi ar
ajunge o expresie mai pu\in controlat[!) =i m[ duc s[ schimb
roata bravului vehicul. Luase un cui, dar r[suflarea =i-o d[duse
abia aici, c`nd sc[zusem din vitez[. E prima pan[ de cauciuc ]n
cei dou[zeci de mii de kilometri c`\i are, trebuie s[ intervin
acum, e vorba de c`teva minute, dup[-mas[ o s[-mi vin[ mai
greu s[ m[ aplec.
De fapt, oprirea aceasta e absolut neplanificat[. Aura nu-i mare
amatoare de localuri. Sau, mai bine, localuri f[r[ lume aleas[.
Dar pr`nzul la iarb[ verde, la marginea unui p`lc de salc`mi,
fusese compromis ]nc[ ]nainte de a deschide valiza cu bun[t[\ile
doamnei Capuletti: un miros acru, r[zbind din viscerele ]ncataramate ale sacului de voiaj, ne anun\a c[ a ]ntemni\a p`rjoale
]n portbagajul unei ma=ini de fier pe o c[ldur[ de cuptor e o
!!
!"
Aureliu Busuioc
!#
!$
Aureliu Busuioc
!%
!&
Aureliu Busuioc
!'
"
Aureliu Busuioc
"
"
Aureliu Busuioc
"!
s[-mi fac[ din ochi, f[r[ prea mare succes de altfel, ]nchidea, nu
=tiu de ce, am`ndou[ pleoapele deodat[.... Mare comedie! Acum
mi se ]nt`mpl[ lucrul acesta a doua oar[, atunci ]mi era ]nc[
necunoscut =i m[ speria: un nod ]n g`t =i senza\ia c[ s-a n[ruit
ceva ]n lumea asta, ceva ve=nic, f[r[ de care via\a ]=i pierde orice
sens Nu-i vorb[, p`n[ la urm[ toate aveau s[ revin[ ]n albia
lor, tab[ra era la marginea ora=ului, mama m[ vizita de trei ori
pe zi, la un moment dat ]ncepuse s[-mi fie ru=ine: oricum d[deau
s[-mi creasc[ must[\ile, aveam vocea unui coco=el la primele
c`ntece...
Iat[-m[, a=adar, retr[ind azi =i senza\iile mele de atunci, =i
sentimentele de negr[it[ spaim[ =i duio=ie ale mamei. De prisos
bancurile =i bravada, lucrurile stau anume a=a, =i cu toat[ ru=inea
pentru v`rsta mea ]naintat[, trebuie s[ ]nghit noduri ca un pionier
cu urme de lapte pe buze...
}ntorc ma=ina, c`t pe ce s[ dau peste un camion care-mi vine
din fa\[, nu-l lovesc, cu toate c[ mi-ar fi fost absolut indiferent,
respir ad`nc, oricum mai e un pasager ]n ma=in[ =i port toat[
r[spunderea pentru securitatea lui, unchiul presupune c[ oftez:
]l simt cu un z`mbet de ]n\elegere pe buze, acu=i o s[-mi spun[
vorbe de ]mb[rb[tare. Nu mi le spune, unchiule, a= putea s[-\i
]ntorc cine =tie ce cuvinte nepotrivite, =tii =i tu: patimile amorului! Dar el nu-mi spune nici un cuv`nt, tace, de=i z`mbe=te ]n
continuare. Mul\umesc, unchiule, e=ti un b[iat!
Pia\a mai fierbe de lume: evenimentul zilei trebuie comentat!
A=adar, unchiule, spre satul vechi? +i la cine? }l surprind
]nghi\ind ni=te pilule: a observat =i el c[ l-am prins:
C[ldur[ mare, b[iatule! Nu mai suntem tinerei.
Centrul raional sf`r=e=te la fel cum ]ncepe: brusc, f[r[ periferii.
Satul vechi fa\[ de centrul nou e la o distan\[ plin[ de respect, de=i
nu-l simt prea umil c[su\e noi, de o arhitectur[ foarte vesel[.
La cine, zici? se ]ntunec[. La so\ul =i fiica Mariei. Fosta mea
logodnic[... Ea a murit anul trecut.
""
Aureliu Busuioc
"#
"$
Aureliu Busuioc
"%
"&
Aureliu Busuioc
"'
#
Aureliu Busuioc
Stau un pic la ]ndoial[, n-a= avea chef s[-i stric dispozi\ia, dar
pun totu=i misiva pe mas[.
O cite=te contabilul.
Hm... Ilegali=tii t[i... Te a=teapt[ la banchet s[-=i ciuguleasc[ concurentul... Ce s[-i faci, Alexandre, a=a-s revolu\iile...
Unchiul o examineaz[ lung, o ]ntoarce pe toate p[r\ile =i se
ridic[ brusc. Are fa\a alb[ ca varul.
Cred c[ trebuie s[ plec[m... Glasul ]i tremur[. Dar parc[
am trecut controlul =i la vam[, =i la gr[niceri!
Contabilul pufne=te:
Calmeaz[-te, te-a alintat Fran\a ta, mai vino =i acas[! Dar
f[r[ grab[: mili\ia doarme ]nc[, o s[ a=tepte
Crezi?
Aha, ]ncepi s[ ]n\elegi c`te ceva... Hai noroc!
Plec[m de diminea\[, unchiule, nici o problem[. Eram sigur
c[ te-ai ]nregistrat c`t a\i umblat cu mama prin ora=, numai c[
doamna a cam picat din lun[...
Unchiul ]mi arunc[ o privire plin[ de dojan[.
Andrei
Am impresia c[ sunt de prisos la agapa asta prieteneasc[. }mi
lipse=te experien\a unei ]nt`lniri cu so\ul logodnicei mele dup[
o desp[r\ire de aproape patruzeci de ani, dar b[nuiesc c[ anume
cam a=a trebuie s[ decurg[. +i, mai ales, f[r[ martori.
Afar[ ]ncepe s[ se ]ntunece. Aura o fi ajuns de mult ]n s`nul
familiei. Mi-o ]nchipui pe seniora Capuletti ]nghi\ind-o din ochi
=i ]nghi\indu-i povestirile la ceaiul de sear[:
Vai, mami, e o natur[ at`t de frumoas[, mai ales lacul
acela cu trestii! +tii cum susurau ]n v`nt, =i tufi=urile acelea din
jur, cum murmurau =i ele! Aminteau de alegretto din simfonia a
=aptea ]n la minor, op. 92 ...
+i cum ai venit tu a=a, singuric[, ]ngera=ul mamei? Andrei
e un m[gar foarte mare!... Sunt sup[rat[ pe el!
Sa=a! strig[ b[tr`nul contabil.
#
#
Aureliu Busuioc
#!
s-o ]ncui! Luminile din blocuri ]ncep s[ se sting[ una c`te una =i
pe str[zile or[=elului prind s[ apar[ perechi-perechi viitorii
spectatori ai marelui show despre un c`rn[\ar ajuns om de teatru
un vodevil stupid, preparat pentru la \ar[....
+tii, c`nd a\i plecat, am pl`ns de ciud[! Dac[ a= fi aflat
din ajun c[ pl[nui\i o c[l[torie, nici nu m-a= fi culcat!
Ca s[-mi ciripe=ti apoi tot drumul? Mersi! }n\elege, te rog,
fiin\[ obtuz[, nu facem o c[l[torie de pl[cere: unchiul meu are
o mul\ime de treburi, abia de-mi pot trage sufletul!
Dar unde-i unchiul?
E la o rud[... Un contabil. Fac ni=te calcule...
A, probleme de mo=tenire! Dup[ ce ne plimb[m, mergem
la ei, bine?
Interesant ce mutre ar fabrica omul cifrelor =i zglobia inginer[
din Bacu, dac[ mi-a= face apari\ia ]n primitoarea lor cas[ cu
diafana mea tanti la bra\! Trebuie s[ descop[r ceva, fam. Filotti
se culc[ foarte devreme.
Ie=im din ]mp[r[\ia betonului =i balcona=elor roz. Ma=inile
sunt destul de rare la ora asta, dar cele care ne smulg din
]ntuneric \in de datoria lor s[ ne salute cu c`teva claxoane. Umor
provincial!
De ce nu spui nimic, Andrei? |i-a t[iat cineva limba? Hai
s-o lu[m peste =es! Prinde-m[!
Sare peste =an\ =i o ia la fug[ pe toloaca g`=telor, ar fi o
frumuse\e s[ dea ]ntr-o b[ltoac[. Nu m[ gr[besc s[-i iau urma.
E trecut de zece, dac[ nu telefonez p`n[ la miezul nop\ii, se-nchide
po=ta.
Andrei! De ce nu m[ prinzi?...
S-a a=ezat pe iarb[, ]mi ]ntinde m`na:
Stai jos l`ng[ mine.
}n fond, nu-i ur`t[ deloc. Poate cam plinu\[, dar are o pereche
de ochi =i ni=te din\i! +i forme. Cred c[ o stric[ limba: n-am
#"
Aureliu Busuioc
##
#$
Aureliu Busuioc
4
}n umbra Casei de cultur[ ma=ina mea st[ pe dou[ ro\i
dezumflate. Nu sunt sparte, dar Halal respect fa\[ de proprietatea privat[!
S-o fi r[zbunat cineva pentru marele vodevil mare? Sunt
nevinovat! Oricum, patru sute de mi=c[ri ritmice =i reconfortante
cu pompa ]n m`n[. Eh, s[ fi observat eu lucrul [sta la timp, ce
mai supap[ era pentru surplusul de energie al dudui\ei Mimi!...
Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se pot tr[i senza\ii at`t de
tari ]n mijlocul unei civiliza\ii de piatr[ =lefuit[: pia\a =i str[zile
goale, lumina pu\in[ =i ireal[ a felinarelor, ferestrele ]ntunecate,
contururile col\uroase ale betonului pe fondul unui cer plin de
stele reci =i lini=tea, o lini=te ]ntr-adev[r absolut[ toate te
azv`rl cu mii de ani ]napoi, singurul supravie\uitor al unui cataclism groaznic =i ne]n\eles...
Stau ]ncremenit pe asfaltul respir`nd ]nc[ de canicula zilei =i
m[ tem s[ fac cea mai mic[ mi=care: un gest al meu ar putea
dezl[n\ui urm[ri fatale. Dac[ mai continu[ a=a, ]ncep s[ cuget
la ]nsingurare, necomunicabilitate, absurdul existen\ei...
La mama dracului, am un sistem nervos normal, nu m-am
pl`ns niciodat[ de complexe metafizice!
Pun hot[r`t m`na pe m`nerul portierei =i bag cheia ]n broasc[...
Apropo de metafizic[.
Eram printr-a =aptea sau a opta, v`rsta cea mai potrivit[
pentru observa\ii ad`nci =i concluzii demne de a fi luate ]n seam[
o via\[ ]ntreag[. Tigrul avusese premier[, o pies[ v`rtos aplaudat[ chiar =i de mine, mai ales de mine; dup[ florile =i str`ngerile
de m`ini obi=nuite avea s[ urmeze partea cea mai interesant[ a
oric[rui spectacol, banchetul, care pentru mine, ]ns[, se dovedi
a fi fructul oprit... St[team ]n a=ternutul meu, singur ]n toat[ casa
=i trecusem num[r[toarea de zece mii, a=tept`nd zadarnic s[ m[
cuprind[ somnul eliberator de toate sup[r[rile =i jignirile, c`nd
#%
#&
Aureliu Busuioc
#'
$
Aureliu Busuioc
$
$
Aureliu Busuioc
$!
$"
Aureliu Busuioc
$#
$$
Aureliu Busuioc
$%
6
Peste c`\iva ani voi =ti poate, adic[ nu poate sigur! c[ nu
era nici o salvare, c[ sunt legi ale naturii din fa\a c[rora nu te
po\i sustrage, c[ exist[ limite pe care nu le po\i dep[=i sau ]nc[
nu le po\i dep[=i...
}mi povestea unchiul:
Am nimerit odat[ la Cartahena ]n timpul unei alarme
aeriene, eram cu un t`n[r pilot Rafael Pereira; sosise abia de vreo
s[pt[m`n[ =i ardea de ner[bdare s[-=i vad[ mai repede asamblat
avionul ca s[ zboare pe frontul Madridului. St[team ]n gura
ad[postului =i fumam un pic de bravad[, sigur, doar eram tineri
=i nu ne temeam de nimic...
Rafael ]mi povestea c[ locuie=te ]n Canare, ]ntr-o mic[ a=ezare
de pescari, c[ are doi pu=tani grozav de zb`n\ui\i =i frumo=i
viitori pilo\i, fire=te =i o so\ie t`n[r[ =i sever[, ]nv[\[toare,
care-l =tie la statul-major al diviziei, departe de ostilit[\i. Bombele
explodau ]n cel[lalt cap[t al ora=ului, iar antiaerian[ era prea
pu\in[... La Cartahena prim[vara ceda caniculei, iar noi ]ncercam
s[ ne imagin[m cum dau ]n muguri copacii de prin p[r\ile
Nistrului =i cum v`slesc prin negura aceea luminoas[ c`rduri
vesele de ra\e s[lbatice... Apoi bombele au ]nceput s[ detune
foarte aproape =i din caldar`mul str[zii pornir[ s[ sar[ a=chii de
piatr[ =i sc`ntei: Fiat-urile mitraliau ora=ul ]n zbor razant. Rafael
l-a observat primul: era un mititel de vreo trei ani, fugea ]n lungul
str[zii cu c[p=orul ]nfundat ]n umeri =i \inea m`nu\ele lipite de
urechi.
Tic[lo=ii, ]n cine trag!
La doi pa=i de copil, Rafael s-a poticnit parc[, aproape s[ cad[,
apoi =i-a revenit, l-a prins ]n bra\e =i din c`teva salturi a ajuns la
ad[post. Nu mai =tiu cine i-a luat mititelul, Rafael s-a a=ezat l`ng[
mine pe scar[ =i =i-a l[sat capul ]n piept. Nu se poticnise: un
glonte ]i str[b[tuse pieptul...
$&
Aureliu Busuioc
La anul, sau nu, ]n cinci, probabil, voi afla la cursul de psihiatrie c[ unul dintre cele mai puternice instincte programate ]n
om este cel al conserv[rii =i c[ de dragul acestei conserv[ri
individul e capabil de fapte extraordinare.
C`nd am ridicat de pe podeaua ma=inii pa=aportul care-i
lunecase din buzunar, l-am deschis f[r[ s[-mi dau seama ce fac.
Alexandru Stanca, n[scut 1901, p[rul fa\a musta\asemne
particulare: trupul plin de cicatrice. Cet[\enia francez[
S-a zis cu mo=ul.
Nici nu observasem Volga ce se afla acum l`ng[ ma=ina mea
=i nici pe cei doi tineri ce cobor`ser[ =i st[teau unul ]n fa\a
mea, cel[lalt aplecat asupra unchiului.
Probabil apoplexie sau infarct. Nici o ]ndoial[, zise cel de
l`ng[ b[tr`n. Nu era el de asemenea plimb[ri, tovar[=e P[duraru... Ce facem? i se adres[ celuilalt.
T`n[rul de l`ng[ mine scoase din buzunar ceva cu tartaje ro=ii,
probabil o legitima\ie =i mi-o flutur[ sub nas.
Nu vedeam aproape nimic.
Cred c[ ]l urc[m ]n ma=ina lui Ai s[ po\i conduce?
Probabil mi se adresa.
Nu =tiam.
E=ti b[rbat, tovar[=e! +i medic, la urma urmei! Noi o s[
venim din urm[ ca s[ nu ai explica\ii cu to\i mocofanii de
mili\ieni... Ai s[ conduci? }ncet, noi o s[ te urm[m...
7
Eu =tiu: are s[ vin[ c`ndva o zi, nimeni nu =tie c`nd, dar nu
m[ ]ndoiesc c[ va veni, =i am s[ m[ ]ntreb atunci =i eu: de ce ai
crezut at`ta timp, Andrei-frate, c[ lumea ]ncepe cu tine =i de la
tine? De ce =tiai cu at`ta siguran\[ c[ p[catele pot fi s[v`r=ite
numai de al\ii? +i mai ales de cei care-au v[zut lumina ]naintea
ta? Sigur, e ]ngrozitor s[ ai o mam[ care-\i spune Riki, de=i tot
$'
%
Aureliu Busuioc
alb[striu ]n amurg asupra tuturor; liniile acelea verzi sunt castanii, plopii, salc`mii, ar\arii.
+i mai la o parte, vezi?
Turnul acela de ap[, vechi, cu acoperi=ul din olane ro=ii? Pare
co=ul unui vapora= m[runt =i harnic, ]n care bat, impetuos,
talazuri de beton si aluminiu...
Ma=ina din spate claxoneaz[ lung =i strident.
De fapt, am oprit f[r[ s[-mi dau seama. Probabil, am vrut s[
privesc ora=ul cu ochii lui.
Volga o ia ]nainte, cel cu legitima\ia de unde m-o fi
cunosc`nd oare? ]mi strig[ prin geamul cobor`t s[-i urmez.
Are dreptate: via\a trebuie s[-=i continue cursul.
}N LOC DE PROLOG
L-am ]nt`lnit, recunosc, ]ntr-un restaurant. De fapt, n-are importan\[ unde l-am ]nt`lnit, pentru c[ l-a= fi ]nt`lnit neap[rat, ]l
c[utam, iar locul n-are nici o semnifica\ie.
St[tea la singura mas[ liber[, avea ]n fa\[ un coniac =i o cafea abia ]nceput[, =i dup[ felul cum mi-a permis s[ ocup locul =i
apoi =i-a ]ntors, pref[cut distrat, privirile spre intrare, am ]n\eles
c[ a=teapt[ pe cineva =i c[ nu m[ puteam considera dec`t un
intrus.
Cum ]ns[ foamea ]mi dicta alte reguli dec`t cele impuse de
buna-cuviin\[, am preferat s[ r[m`n anume la masa aceasta.
A\i ghicit, desigur, c[ el avea s[ fie eroul a cele ce urmeaz[ =i
\in s[ v[ confirm imediat presupunerea. Da, el avea s[ fie eroul
celor ce vor urma. Atunci ]ns[ nu =tiam lucrul acesta nici eu, =i
cu at`t mai pu\in ]l putea b[nui el.
Era un client vechi al acestui a=ez[m`nt, am notat am[nuntul
din gestul gratuit al chelnerului de a-i scutura ni=te firimituri imaginare de pe fa\a de mas[ ]n timp ce asculta, absent, comanda mea.
C`nd cele c`teva slabe ]ncerc[ri de a lega o discu\ie se izbir[
de zidul impenetrabil al unor da =i nu seci, m[ limitai s[-l
examinez pe furi=: un prost, dar util obicei profesional, care mi-a
cauzat destule nepl[ceri ]n via\[, dar mi-a oferit =i numeroase
satisfac\ii ]n scris.
Era un b[rbat sub treizeci de ani, probabil ]nalt (mai t`rziu
%!
%"
Aureliu Busuioc
%#
%$
Aureliu Busuioc
%%
12
%&
Aureliu Busuioc
1
Curios lucru, dar c`nd s-a oprit ]n u=a cancelariei la bra\ cu
Otilia, nici prin cap nu mi-a dat s[-i cercetez picioarele sau bustul.
I-am prins doar privirea, foarte nedumerit[ =i speriat[ sub p[rul
pr[fuit ce-i c[dea, bine piept[nat, pe ochi, =i am ]n\eles imediat
c[ =tie totul.
C[ Otilia (te rog s[-mi spui Otilia Octavianovna!) are (dup[
o scurt[ ezitare) patruzeci de ani ne]mplini\i, pred[ lucrul manual la =coala din localitate (o mizerie!), a absolvit liceul de
menaj (i se spunea =coal[, de fapt era liceu), n-a fost m[ritat[
niciodat[ =i e ]nc[ fat[ mare (b[rba\ii sunt ni=te tic[lo=i, nu
merit[ s[ le dai ce ai mai scump, ]i =tiu eu!).
De altfel, informa\iile acestea le putea c[p[ta oricine chiar de
la de\in[toare, =i nu mai t`rziu dec`t ]n primele trei minute de
convorbire.
}mi imaginam ce mutr[ f[cuse c`nd a ]ntrebat-o: Mai e=ti virgin[?, ca s[ m[ descrie ]ndat[ pe mine, =i ]nc[ ]n cele mai negre
culori. Fii foarte atent[! E cel mai mare tic[los de la noi. Ca
to\i b[rba\ii!
Nu m[ ]n=elasem. Sim\ii lucrul acesta din tremurul m`nu\ei
mici =i umede de emo\ie, din privirea un pic obraznic[, ]n orice
caz superioar[: Crezi c[ nu te =tiu? =i din vibra\ia aproape imperceptibil[ a glasului, c`nd se f[cur[ prezent[rile:
Vi-orica...
%'
&
Aureliu Busuioc
O b[ietan[ (fr.).
&
Safta lui Terinte, dac[ era aceea pe care o b[nuiam eu, locuia
departe. Geamantanul =i t[cerea tovar[=ei de drum ]ncepeau s[
m[ plictiseasc[.
Ce mai nou pe la t`rg? zisei ]ntr-o doar[, ca s[-i dau de
]n\eles c[ =tiu totu=i s[ ]ntre\in o conversa\ie.
Nu g[si de cuviin\[ s[-mi r[spund[.
E o aristocrat[, nu st[ de vorb[ cu hamalii.
Noi, [=tia, \[ranii, tr[im cum a dat Domnul. Nu =tim ce se
face pe lume.
Nu ]ntoarse capul.
Te-am v[zut alalt[ieri la Filarmonic[. Erai cu una din multele fran\uzoaice pe care le =tii.
Fusesem cu una ro=covan[, Ala, nici nu m-a l[sat s-o s[rut,
era s[ pierd autobuzul.
A, sor[-mea!...
M-a =i izbit asem[narea. Ca dou[ pic[turi de ap[...
Avem mame felurite... +i ta\i... de altfel. Erai cu fratele?
Se opri ca s[-=i culeag[ un pantof din praf. }i ]ntinsei m`na
ca s[ nu-=i piard[ echilibrul. Se rezem[ de m`neca mea cu un
singur deget, de parc[ s-ar fi temut s[ nu se murd[reasc[.
Mul\umesc.
Mi-a f[cut o deosebit[ pl[cere.
Era o c[ldur[ grozav[. Satul p[rea pustiu. Oamenii plecaser[
la cules porumbul, din c`nd ]n c`nd trebuia s[ ne lipim cu spatele
de garduri, ca s[ facem loc vreunui camion plin v`rf cu =tiule\i
galbeni =i mari. C`nd se risipea nourul de colb st`rnit de ma=in[,
hainele mele negre ar[tau tot mai jalnic...
+i c`nd zici c[ pleci? m[ interesai.
Unde?
Acas[ la m[mica.
R`se scurt.
Probabil de vacan\a mare.
Ehe! r`njii ]n mine. S[ ne vedem peste o lun[-dou[, c`nd
&
Aureliu Busuioc
&!
&"
Aureliu Busuioc
&#
&$
Aureliu Busuioc
&%
&&
Aureliu Busuioc
&'
'
Aureliu Busuioc
'
\ar[ oameni ]nainta\i! Ehei! Dar \[ranii ]n cea mai m[re parte
au ]nc[ vederi vechi. +i iaca vii mata, =i te v[d ei tuns[ a=a, nu,
cum s[-\i spun... A=a, =tii! Nu, nu! Nu vorbesc chiar de mata! +i
]mbr[cat[ cu rochia, s[ ierta\i, mai sus de genunchi, =i cu buzele date... Iar mata e=ti pedagog. Ei ]\i dau copiii... |i-i ]ncredin\eaz[, c[ s[ zic a=a. Ei, cum vine treaba! Copiii v[d acas[ una
=i la =coal[ alta? Da de ce? Cu mintea lui el nu poate ]n\elege.
Iar p[rin\ii la \ar[ nu =tiu ]nc[ pedagogia. +i autoritatea matale...
=ic! A=a c[, vrei, nu vrei, dar trebuie s[ joci ca ei...
S[ te adaptezi la mediu, ]=i aminti Tamara brigadiereasa,
cea cu diplom[ de biologie.
Da, s[ te adoptezi! Iaca!
Bine, dar spune\i ni=te enormit[\i..., ]ncepu fran\uzoaica.
M[ scuza\i, dar... Fie, ave\i perfect[ dreptate, e una mentalitatea
la \ar[, unde tradi\iile sunt mai tari =i a=a mai departe, =i alta la
ora=. Ba mai mult, recunosc, fiecare are dreptul la gustul lui, dar
trebuie s[ existe totu=i o norm[, un bun-gust general, care poate
fi educat =i care trebuie educat! Educat, nu impus! Iar din punctul
acesta de vedere intelectualul la sat e un... un far! Da, un far,
cum se spune!...
Chiar far! se repezi pioniereasa. C`nd m[ duc la ora=, mi-i
grea\[ s[ m[ uit la fetele de pe strad[: ni=te mode, c[ le vezi tot
ce au p`n[-n suflet =i ni=te cl[i de f`n ]n loc de p[r, de se vede
]ndat[ c[ n-au nimica ]n cap! Far? S[ nu te superi, Mircevna, dar
ai s[ vezi c[ peste o vreme =i mata ai s[ te...
...Am s[ m[ dau la brazd[?
Ei, interveni brigadierul, umpl`nd paharele, da mai l[sa\i
modele celea, hai mai bine s[ ]nchin[m! C[ eu a=a cred: tr[im
bine, avem de toate, =i noi ce m`nca =i la al\ii de dat, =i casele
pline. De mode v-a\i legat! Hai noroc!
Moda ]i lucru r[u! constat[ Sp`nu, tr`ntind paharul de
mas[. |[ranul s[ aib[ podul plin, c[ modele or veni ele!...
'
Aureliu Busuioc
'!
Auzeam cuvintele f[r[ s[ le pot urm[ri sensul ]n fraze, sim\eam c[ discu\ia se ]nfierb`nt[ din ce ]n ce mai mult, dar nu m[
puteam obliga s[ ascult, s[ ]n\eleg ceva. Chestiile astea m[ plictiseau, pentru c[ n-aveau nici un rost. Eu consumasem pe vremuri mult mai pu\in[ materie cenu=ie ca s[-mi dau seama de
at`ta lucru. +i Sp`nu, =i Tamara, =i ceilal\i doi tinerei (cu brigadierul st[team de vorb[ a treia sau a patra oar[) erau ni=te t[bli\e
naive, cum sunt cele din cabinetul unui oculist, =i pe care, cu
ochi normali, le puteai citi la repezeal[.
M-am surprins vorbind. Da, m-am surprins. +i-i vorbeam ei.
M[ ascultau to\i. Sp`nu =i ceilal\i cu un z`mbet, ]n care ]=i
ascundeau de obicei teama, poate nu teama, ]n orice caz ceva
asem[n[tor sau apropiat, pentru c[ nu m[ puteau ]nghi\i =i,
bine]n\eles, =tiau c[ se bucur[ de reciprocitate, de=i nu-i uram,
era prea mult pentru ei; ea, ro=ie, cu ochii ]n paharul din care
abia gustase o dat[ =i pe care ]l ]nv`rtea mecanic ]n palme.
}mi d[deam perfect seama c[ fac poz[ pentru ea, anume pentru ea, =i totu=i continuam:
...+i o s[ treac[ un an-doi, hai s[ zicem trei, au s[ treac[
trei ani, domni=oar[, ]i oprii protestul cu un gest, e un fel al meu
de a glumi! Mille pardons, ]ncercai s[ graseiez, cu un succes dubios, ce-i st`rni o vag[ ]ncercare de z`mbet. +i... o s[ fugi! Da, o
s[ fugi, ]n cel mai fericit caz! A doua alternativ[ necesit[ un caracter mai pu\in temerar: o s[ te m[ri\i. Cu Pintea, sau cu un
agronom. Nu te sfii, Pinteo, te folosesc doar ca material didactic! +i o s[ v[ face\i o cas[. +i o s[ face\i copii. Trei sau cinci.
F[r[ so\. +i pentru c[ ]ntre timp o s[ fi\i la cu\ite cu tovar[=ul
brigadier, o s[ v[ cump[ra\i o vac[ sau o capr[. Pentru lapte. +i
o s[ cre=ti p[s[ri. +i o s[ speli vase. +i o s[-l folose=ti pe Balzac
suport pentru ceainic. S[ nu se strice masa! +i o s[ v[ duce\i de
dou[ ori pe lun[ la club s[ vede\i filmele din vremea studen\iei.
Iar diminea\a =i seara o s[ strigi fran\uze=te la vac[ sau la capr[
13
'"
Aureliu Busuioc
'#
Da! +i vreau s[ spun c[ colectivul nostru, str`ns, prietenesc... c[ ]n colectivul nostru..., pot s[ zic, sunt =i nepl[ceri...
Nu mi-am putut imagina niciodat[ cum ar[ta =tiin\a aproape
exact[ a geografiei ]n expunerea acestui prostovan... Bietul b[iat!
F[cea jocul tuturor, de=i cred c[ ar fi putut ie=i ceva dintr-]nsul,
iar acum, observ`ndu-l pe Sp`nu c[ doarme, nu mai =tia pe unde
s[ scoat[ c[ma=a. }ncercai s[-l ajut:
Autorul nepl[cerilor sunt eu, tovar[=[ Vrabie. Cu milionul
meu de p[cate ar fi fost de-a dreptul p[cat s[ nu las o pat[ neagr[ asupra acestui colectiv imaculat...
Tamara s[ri ars[:
M[i, m[i, m[i! Ce sf`nt buzat s-a mai aflat! Nu mi se deschide gura s[ vorbesc, dar...
M[ str[duiesc s-o lini=tesc:
Nu trebuie, Tamar[ drag[ (=tiam c[ adresarea aceasta o
enerveaz[), nu te mai omor] at`ta, o s[ te ajut eu: dup[ c`te
]n\eleg, discu\ia trebuia s[ ajung[ aici. Ei bine, m[ adresai
fran\uzoaicei, e ]n colectivul acesta un cet[\ean, care acum doi
ani =i-a p[r[sit so\ia dup[ o scurt[ via\[ conjugal[, de c`teva zile,
o so\ie at`t de bun[, at`t de de=teapt[, at`t de cuminte!... +i
frumoas[! +i uite, umbl[, s[r[cu\a, de doi ani, de doi ani tot
umbl[ s[ se ]mpace, iar cet[\eanul nici nu vrea s[ aud[ de a=a
ceva, nici la adun[rile profesionale nu se duce s[ i se fac[ moral[, nici de director n-ascult[, nici de colegi, de parc[ ar tr[i undeva pe lun[, iar biata victim[ nici n-ar exista!...
M[ ]ntoarsei spre Tamara:
S-a oprit tot la dumneavoastr[, Tamara Alexandrovna?
Tamara ]=i plesni palmele, invoc`nd cerul. Brigadierul folosi
pauza, ca s[ ]ncerce o conciliere:
Ia mai l[sa\i vorbele astea! Hai s[ mai gust[m oleac[, se
r[sufl[ bun[tate de vin, ce dracu! Radu Nicolaevici, f[-ne cinstea!
Viorica Mircevna!...
'$
Aureliu Busuioc
B[ui vinul. Era un vin al dracului gustos! Cu Maier m[ obi=nuisem s[ folosesc lichiduri ceva mai tari: suferea de stomac.
Eu sunt monstrul acesta, tovar[=[ Vrabie, so\ul criminal,
care ]nfrunt[ o so\ie nefericit[, adic[ fost[ so\ie, =i un ]ntreg colectiv... Vai! +i cum nu mai vreau s[-mi cheltuiesc energia modest[
]n asemenea discu\ii, am terminat, iar gura mea uscat[ de sete
st[ la dispozi\ia matale, Pantelimon Trofimovici.
Brigadierul r`se mul\umit!
Iaca, vezi! A=a-i moldoveanul, se cunoa=te: cum i-i r[u,
]nchin[ un pahar, cum i-i bine, iar ]nchin[! Mai l[sa\i =i voi omul
]n pace, ce v[ b[ga\i ]n sufletul lui. Ia hai noroc!
Tamara ]l s[get[ cu o privire de sabie, dar nu f[cu altceva dec`t
s[ ofteze.
Parc[ noi ]i vrem r[ul? Eh, tinere\e!
Sp`nu dormea de-a binelea. Aici avea s[-=i fac[ somnul p`n[
la completa trezie, pentru c[ de se ]mb[ta, r[m`nea ]n casa unde-l
prindea ame\eala =i n-ar fi ie=it ]n strad[ pentru nimic ]n lume.
Mi se pare c[ abia c`nd se-mb[ta ]=i d[dea seama perfect de ceea
ce trebuie s[ fac[ =i devenea astfel un om ca to\i oamenii. Dac-ar
fi putut vorbi ]n starea aceasta, probabil c[ ar fi spus chiar =i
lucruri inteligente.
Cine =tie!
Nu m[ uitasem la fran\uzoaic[ dup[ ce terminasem de vorbit. La urma urmelor, cred c[ =tia lucrurile acestea de la Otilia,
a=a c[ efectul declara\iei mele n-o putea zgudui. +i-apoi ce m[
interesa efectul? Ce m[ interesa fata asta, noua mea coleg[, cu
care nu schimbasem dec`t zece, dou[zeci de fraze obi=nuite?
Ce m[ interesa c[ se dovedise a fi ceva mai inteligent[ dec`t
mi-o imaginam, mai frumoas[ dec`t ]mi p[ruse =i mai ]n\epat[
dec`t o clasificasem?
S[ fie s[n[toas[!
Eu eram ]n a=teptarea Marelui semnal!
Ea vorbi:
'%
'&
Aureliu Busuioc
]n rochii de aceea=i culoare =i croi, spre marea invidie a vecinelor, o =tiam ]nc[ de la universitate. Se preg[tea de diplom[ ]n
anul c`nd alma mater ]=i deschidea por\ile ]n fa\a mea. }ncercasem pe atunci s[-i fac curte, o sear[ ]ntreag[, chiar cu riscul
unui scandal de la m[tu=[-mea, dar nu putusem scoate din ea
dec`t nesf`r=ite hohote de r`s. Era durdulie, dar bine f[cut[ =i
e=ecul l[sase urme ad`nci =i pe mult[ vreme ]n sufletul meu de
t`n[r nevinovat.
Acum m[ enerva gr[simea ei exagerat[, scenele de gelozie ce
le f[cea b[rbatului peste gardul =colii, pentru c[ erau vecini cu
=coala, v[dita satisfac\ie cu care primea lingu=irile lui Sp`nu =i a
celorlal\i, doar pentru c[ era so\ia puterii din sat, m[ enerva ]nsu=i
g`ndul c[-i f[cusem odat[, ori ]ncercasem cel pu\in, s[-i fac curte.
Adic[ faptul acesta m[ amuza mai mult. La o adunare, a=a, de-al
dracului, am f[cut o aluzie la ]nt`mplarea aceea.
Mata trebuie s[ =tii, tovar[=e Negrescu, m[ lu[ la o parte
dup[ adunare Sp`nu, c[ nu toate glumele sunt folositoare. Nu
se poate s[ ba\i ]n autoritatea unui pedagog de fa\[ cu colegii
lui!
Pintea ]nchise u=a ]n urma noastr[ =i m[ opri.
Nu-i bine...
Habar n-aveam ce nu-i bine. C[ vorbisem ori c[ plecam?...
Nu-i bine..., se rezemase de un perete =i sufla greu. Era
cherchelit.
Nu-i bine...
O luai la vale prin vie.
Copiii nu se vedeau nic[ieri.
I-am trimis acas[! ]mi zise p`ndarul. Mi-a spus ]nv[\[toarea
ceea s[-i trimit... Care-a plecat...
La ]nceput, c`nd nu b[nuia ]nc[ nimic, Tamara ]ncercase s[
m[ pe\easc[. Ba chiar =i pioniereasa ]mi z`mbea destul de
promi\[tor...
La cap[tul viei, la intrarea ]n sat, m[ a=ezai pe ni=te spaliere
''
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
!
"
Aureliu Busuioc
#
$
Aureliu Busuioc
%
&
Aureliu Busuioc
'
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
!
"
Aureliu Busuioc
#
Trebuie s[ lu[m m[suri! Dac[ ajunge vorba la raion... la minister... la.... Otilia: Eu, care p`n[ la patruzeci de ani ne]mplini\i...
+i un copil, o mucoas[ de =aisprezece ani!... Nu, pe vremea noastr[, la liceu... Doamne fere=te! Pintea: Principiile pedagogiei contemporane, care principii, adic[ noi, care avem datoria.... Dou[
tabere: scandal ]n una. T[cere ]n alta. +i la mijloc mititica asta...
La ]nceput l-a chemat pe tat[l b[iatului. Un urs, era pu\in
ame\it. +tii de ce te-am chemat? Oi =ti, tovar[=e director,
dac[ mi-i spune. Ai un b[iat r[u. Apoi =tiu eu, cum l-a
f[cut m[-sa. Da ]i stric[ =i pe al\ii. Ei, chiar ]i stric[!...
Matale, tovar[=e Arma=u, tot a=a r[u te purtai la =coal[?
Nu, c[ n-am umblat. Da c`nd aveai =aisprezece ani te uitai
la fete? D-apoi de ce s[ nu m[ uit, m[ uitam, numai c[ nu
se uitau ele la mine! Ei, las[ gluma. Noi vorbim serios. La
=aisprezece ani mata nu trimiteai scrisori de dragoste la fete!
Nu trimiteam, c[ nu =tiam s[ scriu... Credeam c[ se umfl[
de r`s toat[ cancelaria. S-au ]n\eles p`n[ la urm[ s[-l ]nve\e
minte pe fecioru-s[u. L-oi ]nv[\a, numai c[ azi copiii ]s mai
de=tep\i ca noi! Iaca, dac[ dumneavoastr[, oameni cu carte, nu
pute\i s[ le veni\i de hac...
Apoi a chemat-o pe mama feti\ei.
+i ce ai de g`nd acuma?
Nu =tiu. C`nd te-am ]ntrebat azi-diminea\[ ]n cancelarie...
ce te-am ]ntrebat... Nu, nu! ea m[ opri: era c`t pe ce s[-mi cer
scuze! Voiam s[ m[ controlez pur =i simplu, nu voiam s[ te fac
un aliat! Nu ]n buzunar, ]n suflet mi se p[rea c[ le bag[ laba...
=i cine =tie, ce-am zis... Aveam ]ndoieli. Exageram poate...
N-au ]ndoieli numai cretinii.
Mul\umesc. Voiam s[-\i =tiu p[rerea, se zice c[ e=ti un om
inteligent...
Mul\umesc. N[d[jduiesc c[ am reu=it s[ te ]ndrept pe calea
adev[rului?
De ce taci? }\i dai seama prea bine de toate.
$
Aureliu Busuioc
De aceea tac.
Nu e un r[spuns. Scepticismul dumneatale nu construie=te.
E indiferen\a care aprob[ ]n fond. S[ nu m[-n\elegi gre=it, nu
sunt eu omul s[ fac[ moral[, dar...
M[ consider[ un sceptic. E o fat[ bun[: eu m[ credeam cinic.
Te ]n=eli. Eu n-am principii de via\[. Iar scepticismul e un
principiu. Eu am teorii. +i m[ c[l[uzesc de ele. }n cazul de fa\[
teoria mea e urm[toarea: specia uman[ degenereaz[ =i nimeni
nu poate opri acest proces f[r[ s[ fie caraghios.
Ce\os.
Poftim! Via\a e o lupt[ =i a=a mai departe. Oamenii se
]mpart ]n buni =i r[i. Elementar. Cei buni =i cinsti\i mor ]n lupt[.
Pe linia ]nt`ia. Extenua\i. Otr[vi\i. V`na\i.
Ciurucurile tr[iesc. Acas[. }n spatele frontului. La aprovizionare.
Cei buni =i cinsti\i fac experien\e pe ei ]n=i=i. Ard ]n laboratoare. Mor ]n pustiet[\i de sete =i la poli de frig.
Cei r[i tr[iesc. Frecventeaz[ teatrele =i restaurantele. Dicteaz[ gusturi. C[l[toresc.
Cei buni =i cinsti\i vin la \ar[. S[ ridice =i pe al\ii. S[ le deschid[ ochii.
Cei r[i au locuri calde. Se ]ngra=[ =i se plodesc.
De sute de ani. De mii de ani la fel! Pozi\iile c`=tigate cu
s`nge de cei buni sunt ocupate apoi de r[i. Cei buni cad. Se
moare pe prima linie! Cu fiece genera\ie se nasc al\ii ]n locul lor,
dar din ce ]n ce mai pu\ini...
Ajunsesem la puntea din fa\a casei ei. Se opri. Era ]ntuneric
bezn[ =i abia ]i b[nuiam prezen\a. Aprinsei un chibrit. }n geamurile Saftei se f[cu brusc lumin[, ca ]n urma unui semnal.
Am`ndoi pufnir[m ]n r`s.
}\i mul\umesc c[ m-ai condus, Radu Nicolaevici, te-a= invita ]n cas[, dar m[ tem de un refuz!
Cum puteam s-o refuz! M[ temeam doar c[, m[ rog, gura sa-
%
&
Aureliu Busuioc
'
Aureliu Busuioc
rit, da, recunosc, m-ai strivit la ]nceput, dar ai plecat din od[i\a
asta =i au disp[rut toate iluziile, toate vorbele pentru c[ altceva
n-a fost! C`t de comod e s[ ne ascundem ]n spatele vorbelor mari,
a unei fronde verbale, ieftine... Da, e=ti citit, g`nde=ti, spui lucruri
neobi=nuite! Da, e=ti un om neobi=nuit, dar mai ales pentru c[ nu
faci ceea ce ar face orice om obi=nuit: s[ nu taci atunci c`nd trebuie s[ vorbe=ti ori s[ ac\ionezi. M-ai cople=it, dar nu m-ai cucerit.
A fost o r[t[cire de-o clip[, mi-am revenit. Ai tot ce-ar putea constitui idealul unei g`sculi\e, ba chiar =i al unei femei serioase, dar
nu po\i fi, n-ai s[ fii niciodat[ idealul meu!
Pablo nu m-ar fi l[sat a=a. Ar fi f[cut ceva din setea de poz[
m[car! +i dumneata po\i poza, pozezi, dar numai c`nd ai suficien\i
spectatori =i urm[rile nu pot fi c`t de c`t grave! Doamne, oare a=a
e via\a?...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25 octombrie
...Azi e ziua de na=tere a tatei. Ar fi ]mplinit cincizeci =i doi de
ani. A fost un om cinstit, =tiu lucrul acesta. Dac[ nu l-a= fi pierdut... Am fost nedreapt[ cu N. M-am l[sat furat[ de m`nie.
Sine ira et studio!1 mi-ar fi spus tata.
M[ simt at`t de singur[! Pablo scrie c[ vine de s[rb[tori. I-am
trimis o scrisoare lung[ =i proast[. Vesel[, dar...
VI
S`mb[ta =i duminica mi le decretasem zile de odihn[ =i le
petreceam de obicei ]n capital[. De doi ani, cu excep\ia vacan\elor.
}n primul r`nd, ca s[ fiu la curent cu toate nout[\ile, de la
teatru p`n[ la ultimele b`rfeli din cercul prietenilor or[=eni; ]n
1
Aureliu Busuioc
"
Aureliu Busuioc
Aureliu Busuioc
S[rut[-m[! Tare!...
Afar[ m[tu=a Maria chema puii. Unul din ei va c[dea jertf[
mesei mele de la pr`nz. Pe podele, paltonul ei mi se p[ru pe o
clip[ blana unui urs care acoperise un trup de femeie, c`ndva,
]n epoca de aur sau cel pu\in de bronz a omenirii.
Vrei s[ rupem h`rtiile acelea?...
Nu voiam nimic. Voiam s[ m[ =tiu departe, altul, mai bun
sau mai r[u, s[ nu m[ =tiu deloc...
Nu trebuie...
}mi amintii deodat[ c[ o cheam[ Lida. Ciudat, ]nainte, c`nd
m[ g`ndeam la ea, nu-i g`ndeam niciodat[ numele! Lida!...
Lida...
Ai s[ r`zi de mine... Ai s[ r`zi...
Lida!...
C`ndva, ]n ad`ncurile de nep[truns ale timpului omenirea
s-a n[scut fericit[. A f[cut-o nefericit[ credin\a.
+i eu credeam.
30 octombrie.
...Se zice c[ N. s-a ]mp[cat cu so\ia. }mi pare bine de ei, de=i nu
cred: informa\ia mi-a servit-o Otilia. +i nici nu arat[ ca dup[ o
]mp[care. Acum ]mi dau seama c[ m-am g`ndit mult la d`nsul, mai
mult dec`t ar fi fost normal. }ntr-adev[r are ceva ce atrage. }mi
place =i, probabil, dac[ n-ar fi fost Pablo =i principiile mele cam demodate, m-a= fi ]ndr[gostit de el. +i totu=i m[ simt bine cu d`nsul,
u=or, de parc[ ne-am cunoa=te de o sut[ de ani. Dac[ stau s[-l compar cu Pablo, f[r[ discu\ie c[ el e pe planul ]nt`i. Pablo nici la br`u
nu-i ajunge. Ei, dar... }mi pare bine, mai bine zis mi-ar p[rea bine
s[ se fi ]mp[cat! Cum[tri\ele discut[ chestia aceasta agitate, de
parc[ ar fi ]n joc propria lor fericire! Tare mi-i sc`rb[!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 noiembrie.
...Lucica s-a mutat la Recea-Nou[. C`\i copii au p[rin\i at`t de
]n\eleg[tori! Eu a= fi spart capete!
B[ie\ii au scris la Tinere\ea. Mi-au comunicat ]n tain[ acest
lucru. }nseamn[ c[ nu m-au ostracizat! Parc[-l v[d pe Pablo cu scrisoarea lor ]n m`n[: Recunosc copita Vioric[i! I-am scris =i eu imediat, ca s[ nu fac[ vreo prostie...
VII
Sp`nu se purta a=a, de parc[ nu se ]nt`mplase nimic. Onoarea
=colii era salvat[, mama feti\ei celeia, Lungu, fusese mutat[ la
contabilitatea colhozului, la Recea-Nou[, =i bine]n\eles ]=i luase
=i fiica.
A fost foc, se mul\umise odat[ s[ constate directorul. Altfel nu era fum! Crede\i c[ degeaba s-a mutat muta ceea la un
loc mai r[u?
Otilia dispunea de am[nunte ]n aceast[ chestie, se vedea pe
mutra ei grav[, dar cu o expresie de ner[bdare prost ascuns[.
De altfel, mai avea, probabil, =i informa\ii de alt soi, pentru c[
=i Tamara, =i instructoarea de pionieri c[tau destul de prietenos
la mine, iar ]ntr-o zi Tamara declarase ]n cancelarie, f[r[ nici o
adres[, de=i, ]n afar[ de noi doi, mai era ]n odaie doar Maier:
Totu-i bine dac[ se termin[ bine =i omul se adapteaz[ p`n[
la urm[...
Viorica m[ ocolea. F[\i= nu. Aveam ]ns[ aceast[ senza\ie. }n
cancelarie arbora un aer independent, de parc[ n-ar fi observat
privirile vr[jma=e ale grupului Sp`nu dup[ cele petrecute la
adunarea convocat[ de director. Nu se sfiise s[ spun[ tot ce credea despre felul cum e ]n\eleas[ educa\ia ]n aceast[ =coal[ (]n
treac[t, nu m[ cru\ase nici pe mine!), dar n-o sus\inuse dec`t
Petcov, un b[tr`nel care preda rusa =i, cu c`teva fraze foarte generale, eu. N-avea de ce s[-mi fie recunosc[toare, dar orice om ]n
&
Aureliu Busuioc
'
!
Aureliu Busuioc
!
Aureliu Busuioc
Nu m[ a=teptam.
M-am sf[dit cu nevasta. Hai cu mine...
Unde?
Hai. S-a vedea el. }mbrac[-te frumos.
Abia acum observai c[ era g[tit ca un mire.
Bine, dar desear[, la =coal[...
S-a trece =i f[r[ noi. }nva\[-m[ =i pe mine oleac[ de via\[,
c[ avem cu ce-o vedea!
Se b[tu cu m`na peste piept.
Nu-l cuno=team pe omul acesta. La cram[, c`nd f[ceam politehnizare, parc[-mi pl[cuse.
Era o idee, de=i, din curiozitate ori poate din alte pricini, a=
fi r[mas la serata de la =coal[. O s[ ne ]nglod[m, desigur, la
osp[t[ria din raion, o s-o facem lat[ =i o s[ ne-ntoarcem ]n zori
]mbr[\i=a\i.
}n cinci minute ar[tam =i eu ca de nunt[.
La sosire nici nu observasem GAZ-ul din fa\a por\ii.
La ora=, Vasilic[, zise el =oferului, c`nd trecur[m prin dreptul
osp[t[riei. }n capital[!
Vasilic[ scuip[ ]n palme, ]=i frec[ m`inile =i m[ri viteza!
Satul natal, ora=ul natal, meleagurile natale! Ni=te locuri unde
se tr[ie=te mai ades cu inima, =i mai rar cu ra\iunea. +i totu=i
]mi plac dealurile acestea albastre =i goale, solemne =i priporoase, peste care s-a=tern =oselele ca ni=te v`rci pe-o fa\[ de b[rbat.
+i viile acestea ]mi plac, ]nfipte ad`nc =i hot[r`t ]n \[r`n[, ca
ni=te sonde s[ pompeze la lumin[ bucuria =i lacrima din inima
cu sev[ tare a p[m`ntului.
+i geometria ciudat[ a satelor colorate ]mbietor...
Mi-a\i aprins paie-n cap, f[cu brigadierul. Credeam c[
doarme. I-am spus directorului c`te ceva despre istoria ceea.
Parc[ era\i prieteni...
Ca prieten i-am =i spus-o! d[du el din m`n[ =i oft[: Bine-i
s[ nu =tii ce fac =i ce g`ndesc prietenii... Ce =tiam eu de Sp`nu?
!!
Hai noroc! S[ fim s[n[to=i! G`l, g`l, g`l... Prost un an, prost doi,
dar c`t se poate? C[-i de at`\ia ani aici. Poate c[ noi suntem
pro=tii =i ne credem de=tep\i? +i chiar tont s[ fie, cine s[-l z[d[re,
s[-l fac[ s[-=i scoat[ coarnele de bou, s[ le v[d =i eu? +i iaca, i
le-a scos mititica ceea. Ai? Ca =i ariciul, p`n nu-i ba\i ]n coas[,
nu-\i joac[!
+i pe tine, nenicule, v[d eu c[ n-ar strica s[ te calce pe coad[
cineva, s[-\i ar[\i col\ii, c[-i ai, mi se pare. Adic[ te-a =i c[lcat,
de nu m[-n=el! Deocamdat[ bravo! Dar zi-i a=a =i mai departe!
S[ =tii c[-mi placi!
Se vede c[ nu \i-ai venit ]nc[ ]n fire: ce-o fi p[\it, adic[,
Filimon acesta, ce vrea de la mine? A=a-i?
Nu-i chiar a=a, dar s[ admitem.
Sincer vorbind, nu m[ a=teptam. }n doi ani n-am prea avut
ocazia...
Da de ce! Spune drept: nici n-ai avut de g`nd s[ faci prietenie cu noi... Parc[ nu te-am v[zut deodat[ c[ n-ai venit la noi,
da ai fugit din alt[ parte? C`nd n-ai trei ruble de rachiu, ]s bune
=i zece copeici de p`ine!... Zic de prieteni...
+tii c[ nu e=ti prost, brigadierule!
El r`se:
Dar am zis eu c[-s prost?
T[cur[m c`t[va vreme.
Vrei s[ pleci de la noi, zise ]ntr-un t`rziu. Chiar a=a de greu
e s[ te aranjezi la centru?
}l cercetai cu coada ochiului. Nu ar[ta s[ m[ ]ntrebe, mai degrab[ afirma.
Depinde unde...
+i dac-ai stat totuna doi ani aici, puteai s[ faci oleac[ de
treab[ bun[...
Se pl`ng elevii?
L[s[ s[-i cad[ m`na pe genunchiul meu. O avea destul de grea
=i, probabil, aspr[. }mi f[cu din ochi:
!"
Aureliu Busuioc
Ehe-he, dac[ m-a= putea eu preface a=a ca mata c[ nu pricep nimic, de mult eram pre=edinte ori chiar mai sus!..
Curios om. }l ]n\elegeam: o mie de prieteni la succes =i nici
unul la pagub[. Iar dup[ c`te =tiam eu, colhozul nu era din cele
str[lucite, de=i brigada din Recea-Veche \inea destul de tare.
+i-apoi Tamara...
+tii ce m[ g`ndesc eu c`teodat[? S[-mi iau lumea-n cap.
S[ m[ ascund undeva, adic[ nu, nu s[ m[ ascund: s[ m[ duc!..
+tii c[ n-am citit o carte de zece ani? El m[ privi cu ni=te ochi
aproape furio=i. +tii c[ mi-i ru=ine s[ stau de vorb[ cu mata, pentru c[ n-ai ce vorbi cu mine? +tii c[ am f[cut doi ani la Institutul Agricol? +tii c-am fost numai o dat[ ]n via\a mea la teatru,
=i atunci pe scen[, ]n prezidiu, la o adunare a frunta=ilor?... +i
mata m[ ]ntrebi de prieteni... Cum e turcul, =i pistolul!...
Se l[sa seara. Ora=ul ap[ru brusc, a=ternut ]ntreg la picioarele
noastre. Clipea vesel din mii de ochi de toate culorile, ademenitor.
Un ceas de drum de la o lume la alta, zise el, c`nd Sa=a,
chelnerul, ne f[cu rost de-o m[su\[ (S[ nu fac eu pentru dumneavoastr[, don Negrescu. Eu sunt Sa=a, nu coad[ de c`ine! Ce
servim azi?). De-am avea =i noi o treab[ ca asta ]n sat, poate
am g[si =i ceasul cela mai des...
Mare lucru! Cine v[ opre=te s[ face\i ceva la fel?
El m[ privi, de parc[ m[ vedea ]nt`ia oar[.
N-ai luat seama, zise, chiar n-ai luat seama cum ni-i ru=ine c[
facem copii? Parc[ nu =tiu to\i c[ via\a ]ncepe din pat? Da ia s[
spui undeva lucrul [sta!... +i ne prefacem c[ nu =tim nimic, ]ncepem
s[ tr[im care la opt diminea\a, care =i la =ase... +i cum punem lac[tul
la slujb[, cum sf`r=im =i via\a. Numai c[ via\a se m`ntuie o singur[
dat[ =i tare te mai mu=c[ dac[ te faci c[ n-o vezi...
Sa=a p[rea cu aripi la picioare. |inea grozav la mu=teriii sosi\i
de la \ar[, ]i iubea =i-i servea cu cea mai mare vitez[ posibil[.
Cur`nd m[su\a noastr[ ar[ta ca un stand cu tema Bel=ugul la
o expozi\ie culinar[.
!#
!$
Aureliu Busuioc
IX
M[ g`ndesc adeseori c[ e mult mai simplu s[ tr[ie=ti c`nd
inversezi anumite axiome. S[ admi\i, de exemplu, c[ drumul cel
mai scurt ]ntre dou[ puncte nu e o dreapt[, ci o curb[, sau c[
prostia e superioar[ inteligen\ei... +i ]ntr-un caz =i ]n cel[lalt se
pot observa doar schimb[ri de cantitate, nicidecum de calitate,
=i cum cantitatea cre=te, ai, vorba ceea, de unde alege! Dac[
porne=ti dintr-un punct spre altul =i drumul e curb, deci mai lung,
ai tot timpul s[ te r[zg`nde=ti ]n mers =i s[ faci cale-ntoars[. Iar
]n cazul cu inteligen\a e mult mai u=or s-o faci pe prostul... +i
mai convenabil...
Din fericire g`nduri de soiul acesta ]mi vin destul de rar =i
pun la baza celor mai multe lucruri pe care le fac axiome, f[r[
s[-mi dau seama, natural, pentru c[ orice adev[ruri evidente m[
scot din s[rite =i m[ str[duiesc, pe c`t posibil, s[ le pun la ]ndoial[...
O, =tiu c[ aceasta e una din tr[s[turile caracteristice ale spiritelor elevate, dar ]mi face impresia c[ tr[s[tura aceasta e =i unica ce m-ar putea apropia de acele spirite...
La cei dou[zeci =i =ase de ani ai mei sunt un Galois mort cu
cinci ani ]n urm[, f[r[ s[ fi l[sat urma=ilor m[car ]ncercarea de a
descoperi apa cald[.
Adic[ ]ncercarea da, at`ta doar c[ ]mi dau seama, pe zi ce
trece, c[ n-am pus la ]ndoial[ multe din axiomele de care-ar fi
trebuit s[ m[ ]ndoiesc.
+tiu mul\i care traduc ]ndoie=te-te cu coco=eaz[-te.
+i care a=teapt[ s[ li se spun[ ]ndoie=te-te.
+i care a=teapt[ s[ li se indice obiectul precis al ]ndoielii.
Acei care-ar fi ocupat locul meu, de m-a= fi n[scut un Galois.
C`nd am fugit acum doi ani de la locul care trebuia, da, trebuia s[ fie al meu, n-am ]n\eles fuga aceasta ca o dezertare din
fa\a propriilor aspira\ii... Apoi am devenit supersti\ios: aveam
!%
!&
Aureliu Busuioc
!'
"
Aureliu Busuioc
s[-\i murd[re=ti m[nu=ile albe... Oamenii ca tine cresc r[ul, pentru c[ ]l z[d[r[ ]n loc s[-l smulg[... }l contempl[ z`mbind cu
dispre\...
Ploua m[runt de tot, a doua zi, dar drumurile prea uscate de-o
toamn[ secetoas[ nu erau ]nc[ desfundate.
Ea se opri brusc:
+tii c[ m-a= fi putut ]ndr[gosti de tine dac-ai fi fost ni\elu=
altfel?
Sufl[ ad`nc. Eliminase tot aerul din piept odat[ cu declara\ia.
R`se.
Platonic, se-n\elege!
}n odaia Vioric[i ardea lumina. Abia ]ncepuse s[ se-ntunece.
O fi lelea Safta...
Era un t`n[r, care s[ri zgomotos de la masa ]nc[rcat[ cu tot
felul de bucate. O prinse de umeri, o m[sur[ =i o s[rut[ pe
am`ndoi obrajii:
A=a arat[ adic[ un intelectual de talie rural[! Noroc, Viorico!
Viorica se desprinse sprinten din ]mbr[\i=area oaspelui.
Face\i cuno=tin\[: colegul meu, Radu Negrescu. Pavel Iona=cu, ziarist. Pablo, fost coleg.
Aha, url[ Pablo, scutur`ndu-mi m`na, am =i rivali! +i eu
care credeam c[ te p[strez aici ca ]ntr-o colivie! Formidabil!
T`n[rul se sim\ea ca acas[. Safta ]l m`nca din ochi, p[rea c[
sunt prieteni de c`nd lumea.
Nici nu m[-ntrebi ce v`nt m-aduce, ai? se mir[ el. Ia ghici?
Viorica zise:
Credeam c[ vii de s[rb[tori.
Nu, n-am putut face nimic, \i-am scris, jivin[ albastr[! Avem
un redactor nou, comsomolist ]nfocat! Pulbere! Am reu=it s[-l
duc de nas: am venit ]ntr-o deplasare, oficial, ca s[ zic a=a!
G[sii c[ e timpul cel mai potrivit s[ m[ retrag. }n ochii ei se
putea citi cu mare u=urin\[ c[ rela\iile lor sunt mai pu\in dec`t
oficiale. Iat[-l a=adar pe omul de dincolo de Viorica. Omul care-i
"
"
Aureliu Busuioc
"!
grozav, apoi a stat ]n cas[ trei zile! Mi se pare c[-i plac. Sigur c[
asta nu schimb[ nimic, dar ce fat[ nu s-ar sim\i ]n al nou[lea cer
s[ plac[! E poate =i o reac\ie la t[cerea inexplicabil[ a lui Pablo,
dar nu e numai at`t. Nu, nu e numai at`t! M[ surprind des
g`ndindu-m[ la el... E greu s[ fii femeie. Avem noi, femeile, obiceiul s[ ne doar[ inima de to\i =i de toate, =i poate a=a a= explica
cele ce se petrec ]n mine. +i intui\ia a tot ce e bun ]n al\ii =i ascuns... Cred c[-i lipse=te un punct de sprijin, ca s[ poat[ r[sturna
multe. Nu e o inteligen\[ comun[. Dar e dezechilibrat, e cople=it
de propriile contraziceri, e m[run\it de ele, scos din circuit. Nu =tie
precis ce vrea, e cu alte g`nduri =i idei mereu, =i toate, ]n fond,
sunt menite s[-l sus\in[ doar ]n propriii s[i ochi, nu s[-l inspire.
+i ]i lipse=te anume acel punct de sprijin, care trebuie s[ fie neap[rat
cineva. Un prieten. Un tovar[= ]n\eleg[tor =i plin de r[bdare, cum
doar o femeie poate fi.
S-ar p[rea (oare nu vreau s[ m[ ]ndrept[\esc fa\[ de mine
]ns[mi?) c[ nu m[ g`ndesc dezinteresat la d`nsul, dar te po\i oare
rupe de asemenea g`nduri, dac[ omul la care g`nde=ti nu \i-i indiferent? La ce m-a= ascunde de mine: nu, nu mi-i indiferent. Cum
nu mi-i totuna ce se va alege de el.
+tiu c[ trebuie s[ plece.
E omul pentru care a= fi ]n stare de orice. Sunt sentimental[, da?
Oare nu ]ncerc ]n felul acesta s[ m[ autosugestionez, s[ m[
r[zbun pe Pablo?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
X
Cu o lovitur[ de ghionder, bine potrivit[, izbii barca ]n ascunzi=ul din fundul ochiului acoperit de linti\[ =i m[ l[sai pe banca
umed[ de rou[.
Venisem mult prea devreme.
Luna mare =i ro=cat[, gata s[ scapete, crea, cu lumina ei
""
Aureliu Busuioc
"#
"$
Aureliu Busuioc
"%
"&
Aureliu Busuioc
"'
#
Aureliu Busuioc
mine totul =i numai ]n mine? Ce importan\[ poate avea ceva concret, precis, c`nd e vorba de suflet, de inim[? +i-apoi ce poate fi
precis? Oare eu =tiu? Oare nu a=tept =i eu pe cineva, care s[-mi explice mie, eu s[ explic cuiva? Pablo, Pablo! Iart[-m[ c[ vorbesc a=a
cu tine, m[car ]n g`nd, iart[-m[ c[ m[ joc a=a cu tine, pentru c[
nu m[ joc, dar nu mai =tiu ce s[ fac =i ce s[-\i spun... Nici mie ce
s[-mi spun. E u=or s[ t[lm[ce=ti sim\urile, c`nd nici sentimente nu-s,
ci doar un presentiment al lor?...
+i, iart[-m[ iar, dar pentru mine ai venit tu? Nu pentru tine?
Ca eu s[ nu cred cumva... Eu simt, eu =tiu tot, Pablo! +tiu c[ nu
schimbi nici un cuv`nt din cele ce mi le-ai spus, dar trebuie s[ te
jertfe=ti?
Iart[-m[, te jignesc =i tu nici nu =tii m[car. E ur`t ce fac. Poate
c[ vreau s[ m[ ]ndrept[\esc =i...
Nu =tiu...
Pleac[, Pablo, pleac[! Fugi!...
XI
Nu cunosc legile scrise sau nescrise ale ziaristicii, cred ]ns[
c[ ]n societatea noastr[ trebuie s[ ne conducem de normele etice
existente. Nu v[d de ce ar trebui s[ dezv[lui numele autorului.
Ba nu, ziarele dicteaz[ aceste norme, cum tot ele formeaz[
=i opinia public[ ]n general. A=a c[... }n cazul acesta nu v[d de
ce a= p[stra a=a-zisul secret redac\ional, ripost[ Iona=cu. La urma
urmei, fl[c[ul acesta, Arma=u... da, Arma=u are dreptate, dup[
cum m-ai convins =i tu, =i Viorica. Iar dac[ directorul se leag[
de el...
Dac[ se leag[ de el?...
E un material ]n plus. Dup[ o a doua interven\ie a oric[rui
ziar nu =tiu s[ nu se fi luat m[suri.
Dar la perioada de timp dintre cele dou[ interven\ii te-ai
g`ndit, chiar admi\`nd c[ toate vor fi cum pl[nuie=ti? S[-l
folose=ti adic[ pe t`n[rul acesta ca o momeal[ s[ prinzi lupul?...
#
Aureliu Busuioc
merge, dar o via\[!.. Cum m[ ]nv`rt de locuin\[ \i-o suflu pe Viorica. T[cu o clip[ ca s[ m[ cerceteze. Ce zici, fat[ bun[, ai? Voiau
s-o ia [ia de la Inturist, n-a vrut ea. Caraghioas[ foc, idealist[.
Habar n-ai ce inim[ are. S-a n[scut ]n Siberia, dar arde. S-a ]ntors
numai cu m[-sa. Taic[-s[u a l[sat pielea acolo. I-au deportat ]n
patru=unu, s[ mori de r`s: era grefier =i l-a pictat un vecin de
procuror!... }i pl[cea casa...
}n fond ce =tiam eu de Viorica?
C[ pred[ franceza. Una. C[ e o fat[ destul =i nea=teptat de
inteligent[. Dou[. C[ =tie ce vrea =i se ia de piept =i cu dracu
dac[ simte c[ are dreptate. Trei...
C[ picase ]n mijlocul nostru ca o firimitur[ de drojdie ]ntr-un
aluat ce-a prins imediat s[ dospeasc[... Da, anume asta o =tiam
mai bine =i m[ interesa. Curios cum poate un mic impuls rostogoli o st`nc[ mare!
Ar[ta ca un flutura= ce se bucur[ de soare =i flori, de=i vedea
prea bine cu ce ochi o privesc alde Sp`nu =i Tamara. Cu ce drept,
adic[, vine mielul [sta s[ ne tulbure izvora=ul? Ori mai precis
b[ltoaca?
Ascult[, Iona=cule, o s[-\i fie greu cu feti=cana asta, dar, ]ntre
noi fie vorba, te invidiez. Auzi, te invidiez!
O chestie delicat[, b[tr`ne. Iona=cu m[ opri =i m[ prinse
de-un nasture. Zice c[-i place aici =i nu-mi spune nimic hot[r`t
c`nd ]=i ia patul ei =i vine. Poate-mi dai o m`n[, adic[ o vorb[
de ajutor?
Era, totu=i, un copil mare b[iatul.
+i eu sunt pe punctul de plecare.
A-a! Felicit[rile mele. La noi?
Mi se p[ru c[ se ]nsenineaz[.
N-aveai motive de b[nuieli, tinere!
Nu mai schimbar[m nici o vorb[ p`n[ la =coal[.
Contrar a=tept[rilor ]mi urm[ sfatul, nu divulg[ nimic. Cu
Sp`nu avu o discu\ie ]ndelungat[, dar, probabil, diplomatic[,
#!
#"
Aureliu Busuioc
T[ceam. La ce-a= fi contrazis-o? }n chestiuni de astea e periculos s[ fii consilier chiar \ie ]nsu\i... Eu personal m-am ciocnit
de dragoste altfel, f[r[ prea mult[ filozofie, =i acum c`nd ]ncerc
s-o recapitulez =i s-o desfac buc[\ic[ cu buc[\ic[, abia ]mi dau
seama c[ n-am ce ]n\elege din tot ce-a fost. E un proces mult
prea simplu, probabil, ca s[-l putem p[trunde at`t de u=or =i de
cele mai multe ori lu[m drept dragoste cu totul altceva. Bine]n\eles dac[ exist[ dragoste ]n general! Miorl[iturile siropoase
ale unui Tristan sau jalnicele lamenta\ii ale unui Orfeu, ce ni s-au
servit =i ni se servesc toat[ via\a de etalon, sunt ni=te basme de
adormit copiii... Dac[ exist[ dragoste cu adev[rat, nu ]n ra\iune
trebuie c[utat[. Dar o c[ut[m anume aici cu ]nc[p[\`narea unui
miop ce nu-=i vede ochelarii pe nas, =i ne trezim ]n preajma
b[tr`ne\ii cu surpriza c[ n-am ]n\eles lucrurile cum ar fi trebuit
s[ le ]n\elegem... C[ am respectat formule care nu trebuiau respectate, c[ am adus jertfe unor idoli ce trebuiau dobor`\i =i c[
urm[m s[ propov[duim ce ni s-a propov[duit =i nou[...
+i dac[ e c[utarea motorul ]ntregii vie\i, de ce singurul domeniu ]n care c[utarea e interzis[ =i ]nfierat[ e dragostea?
Dragostea...
Simt, intui\ia ]mi spune, c[ nu e omul pe care-l caut, dar
judec ]n fel =i chip =i ajung la concluzia c[ e totu=i el. Vorbesc
aiurea, da?
N-aveam de ce-o cru\a.
Da, vorbe=ti aiurea. Nu de tine =i el e vorba, de el =i ea.
Ve=nicii. De=i, ]n fond, dup[ p[rerea mea, e de o sut[ de ori mai
bine s[ faci o prostie dec`t s[ nu faci nimic. Dar s-o faci din inim[
=i nu din calcul...
|i se pare c[ sunt prea calculat[?
Da.
Mergeam ]ncet, la distan\[, ea normal, eu leg[n`ndu-m[ pe
fiecare picior.
Viorica m[ ]ntreb[:
##
#$
Aureliu Busuioc
#%
#&
Aureliu Busuioc
#'
$
Aureliu Busuioc
$
Aureliu Busuioc
$!
$"
Aureliu Busuioc
+i totu=i...
Nu ne ]nt`lnim, ca dup[ o ]n\elegere tacit[. Dar ne vedem zilnic
la =coal[. L-am ascultat azi, ]i explica lui Pintea deosebirea dintre
semidoc\i =i autodidac\i. Pintea i-a str`ns m`na =i s-a declarat un
semidoct cu diplom[. P`n[ =i Maier a r`s!
Nu pot s[ m[ g`ndesc la nimic =i la nimeni. +i nici nu vreau s[
m[ g`ndesc...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
21 noiembrie
...Iart[-m[, Pablo. Nu sunt a ta =i n-am fost niciodat[. Te-am
min\it, cum m-am min\it =i pe mine... +tiu c[ o s[ te doar[, dar
=tiu la fel de bine c[ o s[-\i revii u=or =i repede. Poate asta e =i cauza principal[ c[ n-a= fi putut fi a ta...
De-a= avea puteri s[-\i scriu! Dar trebuie s[ le am...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XIII
B[tui la geamul ei ]ncet, de parc[ m-a= fi temut s[ m[ aud =i eu.
Nu =tiam cum ajunsesem acolo.
}l rugasem pe Maier s[ m[ a=tepte c`teva minute =i ie=isem
aproape dezbr[cat.
Era o noapte rece, cu stele rare =i mici.
U=a se deschise f[r[ zgomot =i la lumina pu\in[ a cerului ]n
prag r[s[ri silueta ei alb[ =i estompat[.
R[mase tremur`nd, cald[, la pieptul meu =i m[ duse a=a ]n
od[i\a cu fotografii ]ng[lbenite =i cu icoane.
Nu puteam vorbi nimic.
Nu m[ ]ntreb[ nimic.
St[tea a=a lipit[ de mine, str`ns, de parc[ s-ar fi temut c[ pot
pleca.
$#
$$
Aureliu Busuioc
$%
seaz[ vezi perfect, restul, dintr-o parte, apare distorsionat, exagerat, grotesc. Pentru compara\ie. Pentru a sublinia anume principalul, esen\ialul. Pentru a ur] sau a iubi p`n[ la limit[ ceea ce
trebuie iubit sau ceea ce trebuie ur`t...
Da, dar c`nd ]ndrep\i oglinda aceasta ]n tine?...
La asta nu m-am g`ndit atunci. Acuma =tiu. Cu c`t suntem
mai cruzi cu noi ]n=ine, cu at`t mai ]ng[duitori cu noi ]n=ine
suntem. Cinismul nu ]ndreapt[, ci ]nr[ie=te.
Sunt lucruri care n-au nevoie de analiz[. Sunt sentimentele.
+i o analiz[ a lor e o vivisec\ie, care trece ]n autopsie...
O iubesc pentru c[ o iubesc!
At`t!
O patim[ poate ucide sau poate ]n[l\a. Am iubit-o pe Lida cu
patim[, f[r[ s[ =tiu nimic altceva. +i dac[ a fost prea scurt[,
nea=teptat de scurt[ vremea p`n[ la deznod[m`nt, a fost, de fapt,
o salvare. To\i anii, de-atunci ]ncoace, am c[utat, f[r[ s[ =tiu,
dar ]nfrigurat, plin de n[dejde. Acum am g[sit, =tiu c[ am g[sit,
]ns[ reflexul a r[mas. Aceasta e cauza =i nimic altceva! Ceva ce
poate trece!
Nu mi-ai spus nici un cuv`nt, Rico! Nu mi-ai spus nimic...
Ea ]mi trecu m`na peste fa\[, de parc[ ar fi vrut s[-mi ghiceasc[ toate tr[s[turile. }=i ]mpr[=tie degetele prin p[rul meu
scurt =i aspru, apoi ]=i retrase m`na brusc, de parc[ s-ar fi ]n\epat.
Radule, strig[ ea. Nu m[ ]ntreba nimic, nu vorbi nimic,
Radule!...
Luna b[tea ]n geam piezi= =i o pat[ palid[ de lumin[ ]ncremenise pe icoana scorojit[ de ani a sf`ntului Gheorghe, omor`torul balaurului.
Era o t[cere de alt[ lume...
27 noiembrie.
...Tamara mi-a ]ntins catalogul cu dou[ degete, demonstrativ.
M-a pufnit r`sul. Bietele cum[tri\e! M[ prinde mila de ele c`nd le
$&
Aureliu Busuioc
$'
%
Aureliu Busuioc
%
Aureliu Busuioc
%!
Maier vorbise! +i cum vorbise! }n compara\ie cu el m[ sim\eam, din acest punct de vedere, un demagog! Sp`nu se obi=nuise
cu aluziile =i chiar cu directele mele, dar Maier!
Directorul se ridic[ tremur`nd de la biroul lui =i, contrar
a=tept[rilor, nu zise nimic. }=i ]mbr[c[ paltonul =i ie=i, f[r[ grab[.
Ei, Boris, ]i pusei m`na pe um[r, aceast[ cuv`ntare a ta
m-a zguduit. Socoate c[ \i-am str`ns m`na. }\i mul\umesc ]n numele copiilor din Recea-Veche!
Maier d[du din cap trist.
M-am s[turat. Nu mai cred ]n providen\[. Am ]nceput s[
cred ]n mine...
Boris, m-ai l[sat perplex! De dou[ ori! Cu ultima declara\ie
=i cu debitul uria= de cuvinte! Dar nu mai vorbi. P[streaz[-\i vorbele pentru raion. Ori chiar pentru minister... Eu plec, dar de tine
]mi pare r[u... Familie mare...
Ne vedeam mai rar ]n ultimul timp. Maier ]ns[ m[ privi atent,
de parc[ nu m-ar fi v[zut de zece ani.
P[cat, Radule, c[ e=ti...
Rezerva de cuvinte ]i sec[ aici. N-am mai putut afla ce p[cat
avea ]n vedere. Unul din multele. Poate c[ vorbeam prea mult
uneori sau alteori deloc... De unde avea el s[ mai =tie c[ foloseam acest lucru ca o supap[ de siguran\[, cuvintele! Altfel... Ori
poate p[catul c[ nu m[ apucasem serios de Sp`nu ]ndat[ ce
aflasem cu cine am de a face? O, el prea lua ]n serios lucrurile.
Chiar =i chestia aceasta cu Sp`nu! Eu nu. Eu trebuia s[ plec, s[
m[ g[tesc tot =i s[ ard tot, p`n[ la cap[t acolo unde-mi era locul.
S[-mi fac autocrema\ia: ]n numele =tiin\ei (citi\i: a slavei!) =i a
dragostei (citi\i: a egoismului!).
Ce ]nseamn[ un Sp`nu?
Un cretin bine inten\ionat. Un tic[los. Dar un r[u cunoscut
nu e oare un r[u lichidat?
Eu cuno=team r[ul ]n persoana lui. +i mi se p[rea lichidat...
18
%"
Aureliu Busuioc
8 decembrie.
...Ce-ar ]nsemna, adic[? S[ renun\ la orice principii, la orice
idealuri? Dar ce ]nseamn[ principiile mele? S[ tr[iesc cinstit =i s[
cer acela=i lucru =i de la al\ii! +i idealurile mele! S[ nu dospesc, s[
=tiu mult, ca s[ pot da mult, s[ cresc, s[ cresc! Un om care =tie e
un om care poate! +i c`te a= vrea s[ pot! C`t[ mizerie =i c`te
m[run\i=uri ]nc[, =i cum n-ar trebui s[ fie!.. Nu din rea pornire,
nu din dragoste pentru ele din obi=nuin\[. Din cea mai vulgar[
obi=nuin\[. Ne-am obi=nuit cu prostia =i ignoran\a: le r[bd[m. Ne-am
obi=nuit cu grosol[nia: o r[bd[m. Ne-am obi=nuit cu vorb[ria: o
r[bd[m. Ba o =i ]ncuraj[m chiar: E foarte adev[rat ce spune! Ori
nu-i a=a? Da, foarte adev[rat, spune adev[ruri =tiute de o mie de
ori! }nsp[im`nt[tor =i dezn[d[jduit de adev[rate!
Obi=nuin\a e a doua natur[? O denaturare! N-am s[ m[ pot
obi=nui niciodat[ cu g`ndul c[ Pablo... Nu, n-am s[ m[ mai g`ndesc
la lucrul [sta...
Dar... De ce mi-a trimis atunci versurile astea? A fost o prevenire? Sau presentimentul a ceea ce avea s[ se-nt`mple ]ntre mine
=i Radu? +i explica\iile acelea, de parc[ a= fi picat de pe lun[: +tii
c[ Cezar a fost ucis la doar c`teva zile dup[ ce nu s-a ridicat ]n
picioare c`nd au intrat ]n Senat senatorii... }\i aduci aminte: +i
tu, Brutus?... M[ avea pe mine ]n vedere?...
O =tiu pe de rost:
Avem o zi (n-o are fiecare)
Din zilele ce-at`tea ni s-au dat:
Noi nu s[rim slugarnici ]n picioare
C`nd intr[ senatorii ]n senat,
Ci st[m pe scaun drept, ]nal\i =i singuri,
+i nu r[spundem noi, ci ]ntreb[m,
+i-asemeni lor ne-ndupleca\i =i siguri,
Privim de sus =i nu ]mb[rb[t[m.
Tr[im atunci din plin, nu pe-ndelete,
Chiar dac[ =tim, ]nfiora\i ori nu,
%#
%$
Aureliu Busuioc
ier. Nu-mi pl[cea Viorica. Din ziua cu gazeta nu m[ mai l[sa s[-i
trec pragul =i se purta destul de ciudat: era mereu bine dispus[.
Pentru al\ii. Mie nu-mi puteau sc[pa am[nuntele. Refuza cu
]nc[p[\`nare s[ atingem tema ultimelor evenimente. +i m[
nelini=teau privirile adesea absente, ce i le prindeam pe c`teva
clipe c`nd vorbeam. Poate exageram, dar m[ nelini=tea g`ndul.
M[ ]ntrebam dac[ n-ar fi fost cazul s[-mi am`n plecarea. Apoi
renun\ai la aceast[ idee: poate anume plecarea mea ar putea-o
scoate din starea de apatie, ascuns[ altora, ]n care se afla.
Eram convins c[ anume aceasta-i starea ]n care se afl[, hiperbolizam doar dimensiunile.
Ion tu=i jenat. Sim\eam eu c[ vrea s[-mi spun[ ceva.
Radu Nicolaevici... Am vrea s[-\i cerem un sfat, ca om cu
carte cum e=ti...
M[tu=a Maria nu se uita la mine. }=i mu=ca nervoas[ un col\
de basma.
+tii mata... adic[ de unde s[ =tii... Ion umplu dou[ pahare
cu vin =i-mi ]ntinse unul. Ciocnir[m =i b[ur[m pe ner[suflate. +i
eu aveam nevoie de curaj! Greu f[r[ copii... Ne-am vorbit noi cu
Maria... Nu vreau s-o las, c[ ne-am deprins de-acum... Este o femeie ]ntr-un sat... aproape. O v[duv[... Ea ne-ar face un copil...
M[car pe jum[tate s[ fie al nostru... Maria, ce s[ zic... Nu-i nici
o n[dejde cu doctorii ceia!...
M[tu=a Maria se ridic[ s[ plece. Ion o opri:
Stai, Marie. Se cheam[ c[ nu ni-i str[in, ce s[ te ru=inezi!...
Ea r[mase ]n picioare, l`ng[ u=[, cu ochii ]n p[m`nt. Ce ne
sf[tuie=ti, Radu Nicolaevici? Nu ne-or r`de oamenii, c[ nu s-a
mai pomenit a=a una la noi?!
Eu? S[ le dau un sfat?
}n primul r`nd c[ nu-mi puteam crede urechilor: mi se p[rea
prea mult pentru capacitatea creierului meu de a prelucra inform[\iile. +i ]n al doilea r`nd, pentru c[ era ceva extraordinar!
Minunat =i nea=teptat. At`t de omenesc =i at`t de simplu spus!
%%
%&
Aureliu Busuioc
%'
&
Aureliu Busuioc
&
&
Aureliu Busuioc
un punct: +i purtarea nerespectuoas[ fa\[ de adunarea profesional[. N-am s[ le permit aceast[ mic[ bucurie!...
Radu nu-mi mai scrie de la dou[zeci...
Dac-ar =ti c`t mi-i de greu!... C`t ]mi lipse=te! +i ce dor mi-i...
Ce dor!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
31 decembrie.
...Au pornit plugu=oarele. Ajunul. Sp`nu a adunat elevii ]naintea
vacan\ei =i i-a prevenit: ]i prinde cu sorcova sau cu plugu=orul, ]i
d[ afar[!...
Spre sear[ mi-au venit ai mei, cu Arma=u ]n frunte. Au adus un
plugu=or grozav, n[scocit de ei, ]n care l-au b[gat =i pe b[tr`nul
Nol!1 Ar fi trebuit s[ le \in o conferin\[ antireligioas[... Ce copii
minuna\i! Era =i Lucica. Am stat vreo or[. Acum vin al\ii: Primi\i
plugu=orul? Primim, primim!
Nimic de la Radu... Radule?! S[ vin la tine poate, Radule? Ce
s-a ]nt`mplat?...
Ai, Viorico, Viorico! C[ nu te mai recunoa=te Safta treac[,
mearg[: Da nu te mai omor], at`ta! +-al meu mare becher era,
Dumnezeu s[-l ierte, dar nu-mi f[ceam at`ta inim[ rea! A=a-s
harm[sarii! Simplu =i ]n\elept...
C[ nu te mai recunosc eu, iat[ ce m[ doare! Femeie tare, caracter o\elit =i minte mereu la rece... Vai, ce ]ng[duitori suntem cu
noi ]n=ine, =i ce m[rinimo=i ne d[m calificativele! M[rinimo=i chiar
c`nd ne autoflagel[m!
Adic[ la ce bun toate!
Ia-te ]n m`ini, feti\o! Nasul sus, lacrimile ]n batist[, =i z`mbetul
pe buze, ca un drapel ]ncercat ]n crunte b[t[lii.
1
Cr[ciunul (fr.).
&!
Ura, ]nainte!
Nu s-a ]nt`mplat nimic.
A trecut acceleratul...
14 ianuarie.
...Nici un r`nd... Nimic...
Maier s-a ]ntors de la minister. Inspec\ia care i se promisese nu
mai vine. Nu l-am ]ntrebat de ce. +tiu. Dar... Oare nu suntem noi?
Nu-l mai recunoa=te nimeni pe omul [sta. At`ta energie =i optimism.
+i c`nd te g`nde=ti c[ a ]ncasat-o =i pentru c[ mi-a luat ap[rarea
la adunarea ceea profesional[!.
Nu l-am ]ntrebat de Radu. Cred c[ l-a v[zut. Am ]n\eles =i nu
l-am ]ntrebat...
Nu, nu s-a ]nt`mplat nimic. Nu putea s[ se ]nt`mple!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XVI
M[ simt a=a, de parc[ =i-ar fi f[cut m`\ele umbl[toare ]n
sufletul meu. Scrisorile ei vin regulat. M[ enerveaz[ optimismul
lor, m[ enerveaz[ c[ vin, m[ enerveaz[ tot. M[ enerveaz[ Lida.
Azi m-am hot[r`t: plec de la d`nsa! Plec unde m[ duc ochii! De
ce mi-am b[tut joc ]n halul [sta de Viorica? O iubesc doar, abia
acum ]mi dau seama c-o iubesc cu adev[rat. Lida... Dac[ n-ar fi
retras actele de la judec[torie, ar fi fost totul at`t de bine!
De zeci de ori m-am g`ndit: oare s[ m[ fi dezechilibrat ]ntrat`ta insuccesul cu rezultatele calculului? Nu, nu se putea altfel. Aveam o presim\ire mai demult, eram preg[tit. +i n-a fost
nici o noutate pentru mine c`nd mi-a spus t[tuca, ]ntre patru
ochi, c[ trebuia s[ m[ lase s[ m[ conving personal de propria
gre=eal[. Adic[ m-a dat cu nasul la col\: love=te-te, ca s[ nu te
mai love=ti!
&"
Aureliu Busuioc
&#
&$
Aureliu Busuioc
Un om a cobor`t pe p[m`nt?
Eu!
}n\elegi?
}\i mul\umesc c[ nu-mi spui nimic mai mult, c[ taci, c[ nu-mi
faci nici un fel de aluzii... }\i mul\umesc, ]n\elegi? +tiu tot, nu
trebuie s[-mi spui nimic. Ai zis, ne=tiut de ce, c[ =i cu o vioric[
se face prim[var[. De ce ne=tiut de ce?
Eu ]n\eleg de ce, dar ]\i mul\umesc c[ n-ai spus nimic mai mult.
De ce mi-ai spus c[ o s[ am mult de luptat? Ce-ai vrut s[ spui?
Oare e o lupt[ mai grea dec`t s[ lup\i cu tine ]nsu\i? +i dac[ te
birui, dac[ reu=e=ti s[ te ]nvingi, ce alt[ lupt[ poate p[rea grea?
B[tr`ne Maier, dac-ai =ti ce bine-mi pare c[ te-am ]nt`lnit
acum, anume acum!
Nu, nu te mira c[ nu te ]ntreb nimic. Nu a=tepta s[ te ]ntreb.
+i nici nu-mi spune nimic... Nu vine comisia? N-o s[ vin[ azi.
M`ine o s[ vin[. Lumea nu st[ pe loc. }n\epenit[. Nici tu nu
stai. +i nici eu n-o s[ mai stau. M[ crezi?...
Noroc, Maier! O s[ ne vedem repede!
+i altfel.
Anume altfel...
...Vechea gazd[ ]mi p[stra, conform ]n\elegerii, camera, pl[tit[
pe trei luni ]nainte. Arca ce va ]nvinge potopul! Aici vom avea
masa de lucru, una pentru am`ndoi. Patul =i at`t. Nici un prisos!
Ca =i cabinetul lui Licurg. Dac[ l-o fi avut. +i toate legile lui...
Ce-o fi f[c`nd Viorica? Crede ]n mine, crede, c`nd =i eu eram
pe punctul s[ nu mai cred, c`nd eram s[ m[ las ]n voia valurilor...
}mi ]nchipui c[-i joac[ zeci de m[runte feste Sp`nu =i ai lui. Curios, mi-a venit odat[ ideea c[ peste dou[-trei sute de ani oamenii au s[ inventeze un aparat, cu care au s[ afle toate g`ndurile
ce-au umplut c`ndva sc[f`rliile noastre, pe jum[tate p[m`nt
atunci. +i mi-am mai ]nchipuit ce mutre au s[ fac[ ei ]n fa\a tigvei
&%
&&
Aureliu Busuioc
Am nevoie de tine!
Tu m[ po\i ajuta acum.
Nu m[ l[sa singur ]n fa\a dragostei. Nu m[ l[sa singur cu
mine ]nsumi... Am s[ m[ mint iar. +i am s[ m[ pierd.
Sunt capabil, =i tu o =tii. Dar n-am punctul acela de sprijin
pe care a= putea fixa p`rghia tuturor capacit[\ilor mele. Te-am
ales pe tine, =i numai pe tine.
Poate-a= fi fost =i eu altul, dac-ai fi fost ]nt`ia tu? Ori, poate-ai fi fost tu alta?
La ce bun aceste exhibi\ii mintale?
Dac[ \i-a= spune \ie toate aceste...
Ori dac[ le-a= crede cel pu\in eu, p`n[ la cap[t.
P`n[ acum nu le-am crezut. M[ pref[ceam c[ le cred, dar undeva ]n ad`nc p[stram slaba n[dejde c[ totu=i m[ judec prea aspru. C[, de fapt, sunt mai bun dec`t m[ consider... M[ temeam
s[ despic firul p`n[ la cap[t. E o opera\ie prea dureroas[. M-am
min\it, vai!
Acuma ]ns[ nu. +i m[ doare. }nt`ia oar[ m[ doare.
Stop! C`t[ patetic[, ah! +i c`t[ logic[! N-ai oare prea mult[
logic[ ]n tine, ca s[ ai =i dreptate, Radule? Adic[ stai? Stai!
}n\elegi, Rico, e foarte greu s[ p[trundem, s[ percepem ceva
nou. Suntem obi=nui\i s[ apel[m la corespondente concrete pentru toate abstrac\iile ce le folosim ]n discu\ii sau explica\ii. Dac[
ar fi s[ vorbim de o camer[ nou[, altfel dec`t aceasta ]n care m[
aflu acum, =i nu aici, ]n camer[, ci undeva, ]ntr-o p[dure, de
exemplu, am lua punct de plecare tot camera asta. Am reconstitui-o ]n cap imediat: ace=ti patru pere\i, acest tavan, aceste
podele, aceste u=i =i ferestre, aceast[ mobil[. +i g`ndindu-ne la
pere\ii ace=tia cunoscu\i, am vorbi de pere\ii camerei noi necunoscu\i, de la u=a aceasta am porni, vorbind de u=a nou[...
Dar cum putem percepe ceva nou de tot, f[r[ corespondent,
f[r[ model concret undeva ]n trecut? C`nd n-ai nici un punct de
&'
19
APRECIERI
Problema distan\[rii de lume, zugr[virea unor aspecte de via\[ ce nu intr[
direct ]n experien\a scriitorului, descrierea unor personaje ]n ac\iune care
fac parte din ambian\e diferite se poate rezolva numai printr-o l[rgire considerabil[ a puterii de imagina\ie. Acest lucru se poate rezolva ]n cazul unei
culturi a scrisului, iar la mijloc e vorba =i de inteligen\a scriitorului, de puterea
lui de a sintetiza cele v[zute, de a crea o lume imaginar[ prin analogie cu
cea real[, nedeform`nd-o totodat[.
Romanele Singur ]n fa\a dragostei =i Unchiul din Paris se conformeaz[ ]n
mare m[sur[ acestei cerin\e de deta=are prin imagina\ie. Scriitorul vede
lumea ca un spectacol, ]n care ]=i joac[ rolul fiecare potrivit firii sale. Spre
deosebire de anumi\i prozatori care introduc persoana lor proprie ]n ac\iune,
camufl`nd-o sub un nume poetic =i acord`ndu-i func\ia de mentor, A. Busuioc se retrage ]nd[r[tul cortinei, l[s`ndu-i pe eroi s[-=i croiasc[ singuri drum
]n via\[. Aceasta nu ]nseamn[ ]ns[ o dispozi\ie total[ autoriceasc[ r[m`ne
punctul de vedere personal, care str[lumineaz[ sensul c[r\ii.
Deta=area lui A. Busuioc se ]nf[ptuie=te firesc datorit[ ironiei, mijloc eficient ]mpotriva ]nfrumuse\[rii sau, mai bine zis, calofiliei; scriitorul cu bagaj
s[rac de cultur[ e ]nclinat ]ndeosebi spre comicul trivial. [...]
Distan\ierea artistic[ contribuie la o mai ad`nc[ tipizare a fenomenelor =i
oamenilor. De obicei, cititorul se sup[r[ c`nd ]=i vede caricaturizat[ profesia
sau c`nd sunt descoperite ]n adev[r p[cate grave ]n activitatea unui colectiv.
Tipizarea simpl[ nu las[ personajul ]mpl`ntat ]ntr-un anumit mediu concret,
ci ]l ]nal\[ la rangul de general-uman, f[c`nd ca ]n persoana directorului de
=coal[ cabotin s[ vedem o imagine a cabotinajului de pretutindeni. Aceast[
]ncercare de generalizare se observ[ ]n ambele romane ale lui A. Busuioc.
'
Unchiul din Paris e un roman bine conceput, la temelia lui st[ un contrast
izbitor, contrastul dintre dou[ epoci diferite. Unchiul vede o lume nou[ =i
bogat[ acolo unde alt[dat[ s[r[cimea murea ]nr[d[cinat[ pentru vecie. [...]
A. Busuioc =i de data aceasta ironizeaz[ comoditatea =i suficien\a nepotului
=i a rudelor, care nu observ[ schimb[rile, prefacerile profunde.
}n proza lui A. Busuioc se simte un climat de intelectualitate, fenomen
mai rar ]nt`lnit ]n proza cu subiecte patriarhale de rutin[. [...]
Vasile COROBAN. Romancierul (Despre romanele Singur ]n fa\a dragostei
=i Unchiul din Paris. Literatura =i arta, 26 octombrie, 1978, nr. 43.
Un om poate fi perfect instruit, orient`ndu-se enciclopedic ]n toate ramurile de activitate omeneasc[, poate fi extrem de corect, punctual =i
moralice=te integru, =i totu=i s[ aib[ o via\[ interioar[ spiritual[ cam redus[,
dac[ nu chiar steril[. Cultura presupune o mare for\[ spiritual[, epic[, dac[
vre\i. Acesta e punctul de plecare al lui Busuioc, estetic =i etic. Particularul
apare la Busuioc tot ]n alt[ form[; el renun\[ la ideea unui om energic (]n
parte numai! c[ci =i el cedeaz[ prin Maier), care schimb[ radical lucrurile, =i
]=i pune ]ntrebarea dac[ sunt ]n=i=i ]nv[\[torii destul de instrui\i =i educa\i
ca s[-i lumineze pe al\ii, dac[ nu se adapteaz[ la mediu [...] uit`nd ce-au
]nv[\at =i devenind ni=te meseria=i, str[ini de cultur[ =i efort intelectual.
Tabloul acesta ]l schi\eaz[ cu ironie mu=c[toare Radu Negrescu ]n fa\a Vioric[i
Vrabie, ]nv[\[toare de francez[, nou-venit[ la =coal[. [...]
Partea profesional[ a lucrului ]l intereseaz[ pe Busuioc =i o eviden\iaz[,
dar nu o limiteaz[ numai la aceast[ latur[ a vie\ii, c[ut`nd s[ p[trund[ ]n
mentalitatea oamenilor, =i el constat[ c[ o mentalitate retrograd[ poate
]n[bu=i orice g`nd nobil, orice pornire a inimii spre bine =i spre sferele mai
]nalte ale vie\ii spirituale. Un om schilod suflete=te va aplica cel mai ideal
principiu de educa\ie ]n a=a mod, ]nc`t el va deveni reversul sensului s[u.
Directorul retrograd din Singur ]n fa\a dragostei, de pild[, nu observ[ energia tinerei ]nv[\[toare Viorica Vrabie, nu \ine seama de cultura ei, de av`ntul
tineresc; pe d`nsul ]l =ocheaz[ ]n primul r`nd \inuta vestimentar[ la mod[ a
]nv[\[toarei. [...]
Eroului principal al romanului Singur ]n fa\a dragostei, lui Radu Negrescu, autorul ]i d[ deplin[ libertate de ac\iune, eliber`ndu-l mai ]nt`i de certitudine infatuat[ =i de catalogul obi=nuit al pove\elor didacticiste =i al ideilor
'
Aureliu Busuioc
'!
Proza =i dramaturgia sunt ale unui poet, dat fiind deficitul de substan\[
epic[ =i construc\ie dramaturgic[, recuperat ]ns[ de sentimentul dramaticit[\ii
vie\ii. Dotat cu inteligen\[ =i spirit de observa\ie =i umor, Busuioc reprezint[
tipul rar de scriitor urban care valorific[ cu predilec\ie un material de via\[
rural. Proza sa refuz[ relatarea domoal[ moldoveneasc[, fiind dinamic[,
cinematografic[, eseistic[ =i av`nd nerv ironic. Perspectiva observa\iei acide
permite o creionare rapid[ a fi=elor caracterologice: creierul unui director
de =coal[ are dou[ circumvolu\iuni. }ncercarea de a pune problema societ[\ii
contemporane e pe alocuri timid[, dar prin prisma ironiei aspectele ur`te
sau chiar monstruoase apar oricum ]n relief. Un erou memorabil este Radu
Negrescu din Singur ]n fa\a dragostei, proiectat pe fundalul unui mediu s[tesc
dominat de ignoran\[, l`ncezeal[ social[, frazeologie goal[, prostie, ipocrizie. Dup[ ce ]mbrac[ mai ]nt`i masca unui Don Quijote al satului basarabean, personajul se vindec[ de romantism, las[ ]n pace morile de v`nt,
a=tept`nd marele semnal chemarea la aspirantur[, la ora=. Este singura
solu\ie salvatoare din acest mediu afectat de idio\enie, mediocritate, rutin[
=i optuzitate. Romanul utilizeaz[ procedeul scrisorilor celor doi eroi
]ndr[gosti\i, recurg`nd la face\ie, specula\ie metafizic[ spumoas[, gratuit[.
Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia
a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura ARC, Chi=in[u, 1997, p. 184.
Romanul Singur ]n fa\a dragostei este o expresie preponderent ironic[,
p`n[ la urm[ nelipsit[ de gravitatea necesar[, a vie\ii unui colectiv de pedagogi ]n care pe nea=teptate vine un profesor nou, inteligent, ]n m[sur[ s[
introduc[ un minim de aer primenitor ]n activitatea =colii. Adic[ a=a se
]nt`mpla ]n majoritatea nuvelelor =i romanelor de p`n[ la Singur ]n fa\a dragostei (tip: Las[ v`ntul s[ m[ bat[... de Ana Lupan). Aureliu Busuioc ]l prezint[ pe Radu Negrescu drept venit ]n sat numai pentru a-=i satisface stagiul
obligator =i a a=tepta invita\ia la Academie (marele semnal). Acesta e primul
semn al parodiei. Radu Negrescu nu-=i propune o primenire a st[rii de lucruri din =coal[, el nu se dore=te un profesor-minune, nici nu se g`nde=te s[
r[m`n[ pedagog.
Inten\ia scriitorului de a r[sturna o situa\ie devenit[ ]ntre timp =ablon ]n
proza timpului l-a determinat pe eruditul critic Vasile Coroban s[ numeasc[
romanul lui Aureliu Busuioc face\ie (de la latinescul facetia glum[, umor;
'"
Aureliu Busuioc
]n italian[, fax f[clie, fl[c[r[) specie literar[ umoristic[, nuvel[ sau anecdot[ cu final surprinz[tor, spiritual.
Scriitorul a abordat o schem[ r[sp`ndit[ ]n proza anilor 50 pentru a o
discredita oarecum din interior. Romanul s[u constituie o replic[ la atare
scheme.
Ion CIOCANU. Aureliu Busuioc romancierul. }n revista Limba Rom`n[,
1997, nr. 5, p. 133.
Singur ]n fa\a dragostei e o replic[ ironic[ la romanele ]n care conflictele
erau at`t de mult la suprafa\[, ]nc`t cititorul =tia dinainte orice deznod[m`nt
posibil =i nu se mai a=tepta la nimic inedit nici ]n plan tematic, nici artistic.
Nu vreau, zice Radu Negrescu, s[ par altcineva dec`t sunt, dar ]ntr-adev[r,
citesc pu\in[, cum s[-i zic... beletristic[. M[ enerveaz[ uneori prea multa ei
asem[nare cu via\a, ori alteori m[ scoate din s[rite siropul pe care-l serve=te
drept via\[... [...]
Pentru Radu lumea e ca paharul de ap[ privit la microscop. Ceea ce constituie dou[ p[r\i de hidrogen =i o parte de oxigen e formula ideal[. Formula
real[, ]ns[, include pe l`ng[ cea ideal[, numeroase depuneri =i stratific[ri,
ceea ce o face ]ntruc`tva de alt[ compozi\ie. Orice ]nt`lnire cu via\a e pentru
el un prilej de confruntare a acestor formule. Drept formul[ ideal[, Radu, ca
antierou, ia propriul univers interior. Dup[ confruntarea acestui univers cu
universul primei so\ii, Lida, ... a urmat deziluzia. }n sufletul Vioric[i, dimpotriv[, s-a reg[sit: O iubesc pentru c[ m[ iubesc ]ntr-]nsa.... Colectivul e
stimat de el pe at`t, pe c`t acesta corespunde universului s[u interior: Ca
membru al unui colectiv, e alt[ g`sc[: c`nd ideile =i tendin\ele lui corespund
cu ale mele, sunt cu el; c`nd avem p[reri felurite, sunt eu.
Via\a fixat[ ]n formul[ =i via\a ]n stare natural[ se dovedesc a fi ]n multe
privin\e no\iuni diferite. Radu antieroul =i Radu omul, care se ciocne=te
de dramatismul policrom al vie\ii, trebuiau s[ discute ]n contradictoriu.
Dincolo de aceste dezbateri interioare se mai resimte ]n roman o viziune
cea a mentalit[\ii eroului pozitiv, conform c[reia r[ul trebuie s[ ]nt`mpine
numaidec`t rezisten\a idealului pozitiv. }n roman ea domin[. De ea, chiar
dac[ n-ar vrea, nu poate s[ nu \in[ cont =i Radu Negrescu. De aici =i o nou[
dedublare a lui pe de o parte, ca antierou, el consider[ o inep\ie s[ intri
]n conflict cu Sp`nu =i cu cei ... forma\i la =coala lui...: Nu pot suferi pros-
'#
tia =i-mi bat joc de ea, dar nici at`t de caraghios nu-s ca s[ pornesc o cruciad[ ]mpotriva ei, iar, pe de alt[ parte, el simte c[, ignor`nd tradi\ia de a
ataca r[ul, ce \ine de eroul pozitiv, apare ]ntr-o lumin[ nefavorabil[. De aici
vin =i acuz[rile cu care e tratat =i autoflagel[rile la care se expune el ]nsu=i:
egoist, individualist, orgolios, sceptic etc.
Farmecul acestui personaj const[ anume ]n faptul c[, at`t ]n plan intim
c`t =i exterior, el rupe, risc`nd de a i se aduce orice ]nvinuiri, cu o tradi\ie de
]mpotrivire a r[ului mult prea ]ncet[\enit[ =i de aceea inert[. }n acest sens el
e antierou. [...]
Tot astfel =i Viorica nu at`t ac\ioneaz[, c`t se deschide din interior. Aceste tr[iri au pre\ioasa calitate de a condensa la maximum timpul =i evenimentele. }n trei zile, constat[ Viorica ]n momentul c`nd a ]n\eles definitiv c[ e
]ndr[gostit[ de Radu, am tr[it o via\[ =i am nevoie de o alt[ via\[ ca s[ ]n\eleg
ce-am tr[it!
Consemn[rile din zilnicul Vioric[i reproduc aproape ]n ]ntregime conflictul
romanului, numai c[ el e prezentat ]n manifest[rile lui exclusiv intime. Acest
mod de expunere imprim[ nara\iunii o densitate aidoma replicii dramatice.
[...]
Singur ]n fa\a dragostei de A. Busuioc a rezolvat dou[ probleme, ce st[teau
]n fa\a romanului: a dat expresie necesit[\ii unui nou tip de erou =i, prin
intermediul monologului interior, a reu=it s[ comprime la maximum timpul.
Nicolae BILE|CHI. Romanul =i contemporanietatea, Chi=in[u, Editura
+tiin\a, 1984, p. 233-239.
... Spre deosebire de alte lucr[ri cu tema intelectualit[\ii de la \ar[, romanul Singur ]n fa\a dragostei are ]n centrul aten\iei sale nu at`t ac\iunile
s[v`r=ite de eroi, c`t tr[irile, reac\iile psihologice =i zbuciumul lor sufletesc.
Dac[ ]n romanele anterioare eroii centrali sunt, ]n majoritatea cazurilor, oameni cu un scop bine definit, apoi eroii romanului Singur ]n fa\a dragostei
sunt cu totul de alt[ natur[. [...]
Dezv[luirea personajelor centrale a lui Radu Negrescu, ]nv[\[tor de
matematic[, =i Vioric[i Vrabie, ]nv[\[toare de limb[ francez[, autorul o
face cu m[iestrie, servindu-se de dou[ modalit[\i artistice eficiente de
zugr[vire: nara\iunea la persoana ]nt`ia (Radu) =i reproducerea noti\elor
de zilnic (Viorica). [...]
'$
Aureliu Busuioc
'%
'&
Aureliu Busuioc
''
!
Aureliu Busuioc
!
credibil[, fiind pus[ permanent la ]ndoial[, adev[rurile afl`ndu-se ]ntotdeauna sub semnul ]ntreb[rii. Cele dou[ atitudini ]n fa\a vie\ii sunt dezv[luite
meticulos, una desen`nd o curb[ ascendent[, cealalt[ aflat[ ]n descenden\[,
dar ajung`nd ca ]ntr-un punct s[ se ]ntretaie =i s[ se contopeasc[ ]ntr-un
destin eroic comun acel al unchiului. Atitudinea ini\ial[ a lui Riki nu este
o certitudine (]n sens uman, nu artistic), nu-i constituit[ ]ntr-un destin, el
n-are o personalitate, sau, mai exact, caracteristica lui este lipsa de personalitate. S[ nu fim ]ns[ gre=it ]n\ele=i: el prezint[, totu=i, un caracter literar =i
este hazardat s[-i cerem scriitorului o includere mai activ[ a eroului s[u ]n
via\[. Discrepan\a dintre Riki din prima parte a romanului =i Andrei (acela=i
personaj) din partea a doua este mai ]nt`i una de calitate =i, implicit, de cantitate. Riki schi\eaz[ ini\ial unele eforturi de a se debarasa de diminutivul
s[u, dar nu face mai mult dec`t un gest de epatare printr-o \inut[ ironic[.
Abia ]n final ajunge s[-=i merite numele adev[rat, Andrei, destinul lui dintr-o
poten\[ incert[ se face o realitate obiectiv[. E de notat c[ spre sf`r=it atitudinea ironic[ dispare, f[c`nd loc ie=irilor patetice =i confesiunilor lirice. Ironia
este de la bun ]nceput o masc[ a incertitudinii. Riki e superior lui (s[ ne
ierte autorul pentru acest lui ]mprumutat de la el) Mimi, copil al naturii,
care vegeteaz[ elementar, el se =tie capabil de ceva mai mult, dar vegeteaz[
=i d`nsul ]ntr-o inactivitate lipsit[ de griji =i complica\ii mai serioase. De aici
=i nesiguran\a valorii sale, ]n particular (persifl[rile at`t de abundente la propria-i persoan[ nu sunt numai ni=te glume spirituale) =i a posibilit[\ilor de
existen\[ a altor valori superioare, ]n general (atitudinea ironic[ o spune at`t
de elocvent!). Deocamdat[, el e capabil numai de aceasta, adic[ de o poz[
ironic[, ce voaleaz[ propria incertitudine. Ironia ]nc[ nu s-a convertit ]n scepticism: dou[zeci =i unu de ani e o v`rst[ totu=i prea fraged[ pentru aceasta
(probabil c[ Radu Negrescu arat[ tot a=a la anii lui Riki). }i lipse=te lui Riki o
con=tiin\[ de sine clar[, care o va c[p[ta abia dup[ comunicarea spiritual[
cu unchiul Alexandru Stanca. }ntors ]n \ar[, unchiul nu va aduce cu sine
nostalgia dup[ un ora= cu at`tea locuri =i oameni celebri, dup[ cum se a=tepta
Riki, ci povestirea dramatic[ (ce e drept, pe alocuri cam arid[ =i declarat[) a
vie\ii sale: un trecut eroic =i o con=tiin\[ tragic[ a ]nstr[inatului. [...]
C[l[toria pe care o vor ]ntreprinde ]n doi, apoi ]n trei, cu Aura, are sensul unei revela\ii insolite. Riki nu numai c[ afl[ trecutul unchiului, lui i se
]ncep a contura =i perspectivele vie\ii sale viitoare, pe care at`ta timp el nu
!
Aureliu Busuioc
le-a putut ]ntrevedea. Se simte venit de la Paris nu numai Alexandru Stanca, uimit =i entuziasmat de at`tea transform[ri descoperite ]n \ara natal[,
dar =i Andrei, care p`n[ atunci n-a =tiut s[ pre\uiasc[ acest p[m`nt. Semnificativ[ ]n aceast[ c[l[torie este al[turarea la cei doi a Aurei. Ea va porni
cu d`nsul dup[ ce c[l[toriser[ singuri, dup[ ce Andrei a ascultat o parte din
povestirea unchiului =i procesul de convertire interioar[ era pe cale de
]nf[ptuire. Rela\iile dintre Andrei =i Aura, ce la ]nceput se rezumau la un
flirt atractiv, el ]ntreb`ndu-se mereu ]n incertitudinea sa dac[ o iube=te sau
nu pe Aura, trec mai apoi ]ntr-o dragoste adev[rat[ (s[ se compare ]n acest
sens =i cele dou[ visuri ale lui Andrei). Iubirea semnific[, astfel, o ]n[l\are =i
]n planul intim, o ridicare la o ]n[l\ime egal[ cu idealul social, de fapt cu
idealul superior al vie\ii sale.
Andrei |URCANU. Aureliu Busuioc: Unchiul din Paris. Revista Nistru,
1973, nr. 6, p. 138-139.
CUPRINS
Tabel cronologic .............................................................. 3
UNCHIUL DIN PARIS ..................................................... 6
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI ................................... 171
Aprecieri ...................................................................... 290
Aureliu BUSUIOC
UNCHIUL DIN PARIS
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
Romane
Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 13,30. Coli editoriale: 14,21. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Vitalie E=anu
Tehnoredactor: Cristina Rusu
Corector: Nadina Marciuc
Redactor: Arcadie Suceveanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, str. Florilor, nr. 1,
Chi=in[u, MD 2068, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i