Prelegerea scolara reprezinta forma de expunere in cadrul careia informatia este

prezentata ca o succesiune de idei, teorii, interpretari de fapte separate, in scopul

unificarii lor intr-un tot. Intrebuintarea ei se concepe in clasele mari liceale. Difera de
celelalte doua atat prin aceea ca vine in intampinarea specifica varstei, cat si prin
considerarea posibilitatilor elevilor de aceasta varsta.
Prelegerea e forma de expunere complexa, cu un caracter abstract si un nivel stiintific
inalt, care ofera posibilitatea comunicarii unui volum mare de informatii, intr-o unitate de
timp de regula 2 ore didactice. Foloseste descrierea si explicatia, imbinata cu cu
modalitatile de demonstratie intuitiva, logico-matematice, specifice predarii fiecarei
discipline de invatare. Are formele:

prelegere magistrala
prelegere dialog
dezbatere
discutie (imbina comunicarea orala cu conversatia didactica, intrebari-raspunsuri,
se afla si punctul de vedere al elev), prelegerea cu demonstratii vii si aplicatii
(imbina mesajele orale cu cele intuitive sub dirijarea profesorului cu participarea
efectiva a elevilor ).

Importanta utilizarii metodei expunerii in general reiese din faptul ca, pe de o parte,
scurteaza timpul insusirii de catre elevi a culturii multimilenare a omenirii, ceea ce prin
metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alta parte, ea constituie o ocazie
permanenta pentru educator de a oferi educatului un model de ordonare, inchegare,
argumentare, sistematizare a informatiei din diverse domenii.
Pentru a-si putea indeplini, insa, aceste roluri, ea trebuie sa respecte un minimum de
cerinte adica:
(1) Continuturile prezentate sa fie autentice si convingatoare, ceea ce implica
prega-tirea anticipata temeinica a expunerii.
(2) In cadrul oricareia dintre formele prezentate sa fie respectate limitele si obiectivele programei: nici prezentarea simplista a continuturilor, nici incarcarea
excesiva cu elemente care nu au legatura cu lectia, nu sunt procedee normale.
(3) Volumul de informatie sa fie rezonabil, in raport cu varsta si cu experienta de
invatare a copiilor.
(4) Stringenta logica si succesiune logica. Stringenta logica cere ca expunerea sa
aiba o idee centrala, din care decurg cateva idei principale; la randul lor, acestea
trebuie sa fie explicate si sustinute prin idei de amanunt si exemple. Succesiune
logica, adica ideile sa decurga unele din altele.
(5) Exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta; abuzul de exemple
consuma timp sau chiar impiedica intelegerea esentialului; lipsa totala a acestora
face neinteligibil orice continut, chiar si la varste mari.
(6) In cazul povestirii, se impune ca o cerinta aparte caracterul plastic, emotional,
sugestiv al expunerii, aceasta fiind sprijinita chiar pe elemente dramatice, mimica,
gestica.

(7) Sub aspectul exprimarii: adecvare a limbajului si stilului la nivelul auditoriului

; claritate logica si corectitudine gramaticala. Expunerea cu adevarat profitabila
este cea care se prezinta in haina cea mai simpla.
(8) Echilibru intre cantitatea de cuvinte si continutul exprimat; expresivitatea; un
ritm optim, de aproximativ 60-70 cuvinte pe minut.

Reprezint forma de expunere n cadrul creia informaia este prezentat ca o succesiune

de idei, teorii, interpretri de fapte separate, n scopul unificrii lor ntr-un tot.
Importana utilizrii metodei expunerii n general reiese din faptul c, pe de o parte,
scurteaz timpul nsuirii de ctre elevi a culturii multimilenare a omenirii, ceea ce prin
metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alt parte, ea constituie o ocazie
permanent pentru educatori de a oferi educatului un model de ordonare, nchegare,
argumentare, sistematizare a informaiei di diverse domenii.

Metoda Philips 6-6

Metoda Philips a fost eleborata de catre J. Donald Philips de la Universitatea din
Michigan. Incadrul acestei metode, numarul de Participanti este de sase, iar durata
discutiilor este limitata la doar sase minute. Metoda Philips 6-6 este asemanatoare cu
brainstorming-ul, respectiv tehnica6-3-5, insa se deosebeste de acesta prin faptul ca
discutia este limitata la 6 minute.
Obiectivele principale ale metodei sunt:
-abordarea mai multor aspecte ale unei probleme, intre-un timp limitat;
-facilitarea comunicarii si exprimarii in grupe mari;
-posibilitatea colectarii deciziilor, care reprezinta diverse tendinte conturate, intr-un
ansamblu, intr-un interval foarte scurt;
-favorizarea confruntarii perceptiilor si creativitatii individuale cu munca in grup.
Metoda Philips 6-6 este menita sa consulte pe o problema data grupe eterogene mari (3040persoane) care se impart in grupe mici de sase persoane la intamplare, structural sau pe
profile.Fiecare subgrupa de sase persoane isi alege un lider.
Desfasurarea metode
1.Se constituie grupurile de 6 membri dintre care unul este liderul, iar altul va avea rolul
desecretar. Liderul va dirija dezbaterea si va prezenta concluziile, in timp ce secretarul
vaconsemna ideile emise de catre membrii grupului.

2.Se prezinta tema ce urmeaza a fi dezbatuta de catre fiecare grup de creatie,

motivandimportanta acesteia.
3.Timp de sase minute au loc discutiile. Acestea pot fi libere, in care fiecare
participantpropune o solutie, iar la sfarsitul sedintei sunt notate cele mai importante, sau
progresive,cand fiecare membru al grupului propune o solutie,, este analizata si notata,
dupa care iaucuvantul ceilalti membri.
4.Fiecare conducator de grup prezinta solutiile la care s-a ajuns, dupa care le
inainteazacadrului didactic.
5.Profesorul va prezenta solutiile grupurilor, iar in baza unor discutii colective se va
selectasolutia finala.
6.incheierea discutiei se va face cu prezentarea de catre profesor a concluziilor
activitatiide cretie.