Din perspectiva

transdisciplinarităţii...

Profesor Cristina Nicoleta Ciuc

Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 11,
“Miron Costin”, Suceava
 Argument

Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada

şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr
cu o cultură comunicaţională şi literară de bază;
capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze
cu semenii;
să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii
pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa
cotidiană;
să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de
învăţare;
să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
 Accente ale strategiilor didactice

Programa şcolară din 2009 recomandă ca strategiile didactice

pentru predarea disciplinei limba şi literatura română să pună
accent pe :
realizarea progresivă a competenţelor;
flexibilitatea abordărilor;
coerenţă;
abordări inter şi transdisciplinare.
Dacă instruirea de tip „disciplinar” ia în calcul rigurozitatea şi
aspectul şlefuit al achiziţiilor, abordarea integrată a
curriculumului scoate în evidenţă problemele semnificative ale
vieţii reale şi se întemeiază pe nevoile de educaţie ale elevilor,
în contextul lumii de azi.
 Din punct de vedere curricular,
integrarea presupune:
organizarea, punerea în relaţie a disciplinelor şcolare, cu
scopul de a evita izolarea lor tradiţională;
procesul şi rezultatul procesului prin care elevul interpretează
materia care îi este transmisă pornind de la experienţa de viaţă
şi de la cunoştinţele pe care deja şi le-a însuşit;
stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele,
capacităţile, competenţele, atitudinile, valorile ce aparţin unor
discipline şcolare distincte.
Procesul educaţional va fi organizat astfel încât să traverseze
barierele obiectelor de studiu, predarea şi învăţarea fiind
văzute din perspectivă holistică, reflectând lumea reală, care
este interactivă.
 Niveluri ale integrării

Multidisciplinaritatea Pluridisciplinaritatea Interdisciplinaritatea

transferă concepte şi
surprinde raportul presupune studierea
metodologie dintr-o
lipsit de cooperare unui obiect dintr-una şi
disciplină într-alta
între două sau mai aceeaşi disciplină prin
permiţând abordarea
multe discipline oferite mai multe discipline
mai adecvată a
simultan deodată
problemelor cercetate
 Transdisciplinaritatea :

Se referă – aşa cum indică prefixul trans - la ceea ce se află în

acelaşi timp şi între discipline, şi înăuntrul diverselor
discipline, şi dincolo de orice disciplină.
Finalitatea sa este înţelegerea lumii prezente, unul din
imperativele sale fiind unitatea cunoaşterii.
La început de nou mileniu, abordarea transdisciplinară este
redescoperită şi folosită ca răspuns la sfidările fără precedent
lansate de lumea noastră.
Românul Basarab Nicolescu lansează, de la Paris, un
„manifest” pentru transdisciplinaritate, pentru ceea ce se află
între şi dincolo de discipline.
 Caracteristici ale activităţilor
transdisciplinare
În activităţile transdisciplinare, învăţarea devine un proiect
personal al elevului, îndrumat, orientat, animat de către
profesor, care este managerul unor situaţii de învăţare.
Crearea unui mediu cu o largă varietate de stimuli şi condiţii,
face învăţarea interesantă, stimulativă şi o consolidează.
Participarea elevilor se realizează pe tot parcursul activităţilor
desfăşurate, fundamentate pe principiul învăţării prin acţiune
practică, cu finalitate reală.
 Caracteristici ale activităţilor
transdisciplinare
Accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga
clasă.
Cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucru fragmentat,
în care lecţiile se desfăşoară una după alta, cu distincţii clare
între ele, ca şi cum nu ar face parte din acelaşi proces.
Se adoptă o temă de interes pentru elevi, care transcende
graniţele diferitelor discipline, organizând cunoaşterea ca pe
un tot unitar, închegat.
Abordarea realităţii se face printr-un demers global, graniţele
dintre discipline topindu-se într-un scenariu unitar, în cadrul
cărora tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor
domenii de cunoaştere.
 Cei patru piloni ai învăţării

A învăţa

să ştii / să cunoşti – să faci –

a învăţa să înveţi a te integra în societate

să munceşti împreună să fii –

cu ceilalţi a manifesta simţ etic
 Competenţele transdisciplinare

competenţe generale – competenţe metacognitive:

metodologice:
observarea
experimentarea
reprezentarea grafică
interpretarea datelor sau
a unui text etc.
estimarea gradului de
dificultate a sarcinii de
lucru
planificarea strategică
evaluarea rezultatelor
monitorizarea
comportamentală
tehnici personale de
învăţare
 Competenţele transdisciplinare

atitudine pozitivă, motivantă: abilităţi pragmatice:

realism
interes pentru învăţare
toleranţă pentru informaţii
contradictorii
atitudine pozitivă faţă de
performanţele personale
iniţiativă personală
capacitate de concentrare
orientarea acţiunilor pentru
rezolvarea sarcinilor de lucru
deprinderi de muncă în grup
Învăţarea monodisciplinară permite elevului :

să memoreze;
să reproducă mecanic
cunoştinţe;
să scrie după dictare;
să facă rezumate;
să evidenţieze idei
principale;
să facă studii de specialitate
pe o temă dintr-un anumit
domeniu.
 Învăţarea transdisciplinară permite elevului :
să interpreteze;
să analizeze;
să formuleze;
să exprime opinii personale;
să utilizeze informaţia în
scopul rezolvării unei
probleme date;
să identifice şi să soluţioneze
probleme.
Conţinuturile organizate transdisciplinar se vor axa nu pe
disciplină, ci pe demersurile intelectuale, afective şi psihomotorii
ale elevului.
Organizarea conţinuturilor în manieră transdisciplinară se
bazează pe conduitele mentale ale elevului din perspectiva unei
integrări efective în procesul educaţional.
 Temele transdisciplinare :

ajută elevul :
să înveţe în ritm propriu;
să fie evaluat în funcţie de ceea ce ştie .
stimulează cooperarea între elevi;
minimalizează competiţia;
oferă elevilor posibilitatea de a-şi crea strategii proprii de
abordare a diverselor situaţii;
asigură o învăţare activă.
Elevul participă activ, imaginaţia, investigaţia, creativitatea
sa fiind cele care se evidenţiază.
 Conţinuturile transdisciplinare
Conţinuturile trebuie construite având ca obiective esenţiale:
dezvoltarea la elevi a spiritului reflexiv-interogativ ;
înţelegerea unor adevăruri fundamentale despre lume şi despre
sine.
Ar trebui alese teme generoase care în acelaşi timp :
să aparţină disciplinelor;
să traverseze disciplinele;
să fie dincolo de discipline;
să vizeze relaţia dintre esenţă şi aparenţă;
să genereze experienţe şi trăiri unice.
În acest context, lectura textului literar nu se mai poate limita la
simplul exerciţiu cerut de programă. Ea trebuie să răspundă nevoilor
reale ale educaţiei integrale.
 Manualele propun
vizionarea şi analiza unor ecranizări şi spectacole teatrale :
Două loturi, Vizită..., D-l Goe... . de Ion Luca Caragiale;
Amintiri din copilărie de Ion Creangă;
analiza unor grupaje de recitări:
M. Eminescu, Nichita Stănescu;
analiza unor creaţii plastice, sculpturale sau literare cu aceeaşi
temă ca şi textul literar.
Se pune astfel accentul pe evidenţierea interferenţelor
literaturii cu celelalte arte (pictura, sculptura, muzica,
cinematografia, coregrafia, teatrul).
Dar orele de limbă şi literatură română trebuie să vizeze şi
integrarea comunicării scrise şi orale.
Situaţiile de comunicare ce ar implica elevii s-ar constitui în
secvenţe de reflecţie asupra puterii cuvântului în literatură,
muzică sau texte non-literare.
 Învăţarea interactiv - creativă

Profesorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să

promoveze:
participativă

învăţarea eficientă activă

creativă

Învăţarea interactiv - creativă este un proces evolutiv, care are

la bază receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi
rezolvate prin :

deducţie analiză sinteză generalizare abstractizare concretizare

 Învăţarea interactiv - creativă

Se pune accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri şi se

solicită o profundă implicare:
intelectuală;
psihomotorie;
afectivă.
În cadrul învăţării interactiv-creative
descoperă
elevu
construieşte
l
filtrându-le prin prisma
redefineşte propriei personalităţi
sensurile solicitând procesele psihice
superioare de gândire şi de creaţie
 Probleme ale activităţii transdisciplinare
Activitatea didactică transdisciplinară aduce în prim-plan câteva
probleme care solicită atenţie.
Ele se referă la :
cognitive

limbaj metode constrângeri

instituţionale

Transdisciplinaritatea cere o adaptare a diferitelor modalităţi de

utilizare a limbajului, fapt ce poate duce la :
dificultăţi în comunicarea rezultatelor demersului didactic;
împrumutarea de termeni tehnici uneori puţin înţeleşi de
cadrele didactice care predau alte discipline.
Disciplinele sunt adesea devotate propriilor metode de învăţare,
lucru ce poate duce la neînţelegeri şi opoziţii.
 În acest context, profesorul de limbă şi
literatură română îşi propune

să-i înveţe pe elevi :

să comunice, indiferent când, unde, cu cine şi de ce;
să recunoască şi să preţuiască frumosul;
să-şi construiască şi să-şi exprime propriile puncte de vedere;
să se descopere pe ei înşişi;
să descopere şi să preţuiască spaţiul cultural căruia îi aparţin.
Disciplina noastră atât de indisciplinată are nevoie de
îmblânzitori înzestraţi nu numai cu discernământ, ci şi cu
iniţiativă şi inventivitate, cu o singură condiţie: profesorului să i
se asigure spaţiul de iniţiativă.
 Adaptarea curriculumului la contextul local

Pentru adaptarea transdiscipli - părinţi

nară a curriculumului la
contextul local, şcoala trebuie să
sensibilizeze şi să atragă în
parteneriate persoane sau
instituţii din comunitate care
deţin competenţe sau resurse şi
care pot contribui la realizarea
educaţiei de calitate:
membri ai comunităţii
autorităţi locale
agenţi economici
instituţii guvernamentale
organizaţii non – guverna-
mentale etc.
Adaptarea curriculumului la contextul local
Experienţa în cadrul
şcolii demonstrează că, de
multe ori, părinţii elevilor
sunt greu de atras în
susţinerea demersului de
adaptare a curriculumului la
contextul local, deşi familia
ar trebui să reprezinte
principalul partener al şcolii
în acest domeniu.
Colaborarea cu agenţii
economici, care pot oferi
resurse pentru procesele de
învăţare, este destul de
modestă, deşi aceasta ar
putea juca un rol foarte
important în realizarea unui
curriculum adaptat la
contextul local.
 Concluzii

Polii schimbării sunt societatea şi educaţia. Care se va

schimba cea dintâi? Basarab Nicolescu aşază capitolul despre
educaţie la sfârşitul manifestului. Oare societatea trebuie să
dea tonul? Poate educaţia să schimbe ceva singură, într-un
mediu insuficient pregătit? Tulburătoare întrebări la care va
trebui să răspundem împreună cu mileniul abia început.
 În loc de încheiere…….

” Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind

nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de
cetate, iar câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre
a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le
dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară, iar
singurul lucru care le e îngăduit, din când în când, e să
pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de
mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna
ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei
înşişi .“

Constantin Noica- Jurnal filozofic

 Din perspectiva
transdisciplinarităţii...

Profesor Cristina Nicoleta Ciuc

Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 11,
“Miron Costin”, Suceava