Sunteți pe pagina 1din 120

Serghei MRGULESCU

Elena MRGULESCU

PREURI
I

CONCUREN

Bucureti, 2007

Editura Cartea Studeneasc


Tel.: 031-402.95.90; Tel./Fax: 021-322.74.93
Str. Matei Basarab nr. 106, bl. 73, et. 8, ap. 32, sect.3, Bucureti
e-mail: cartea.studenteasca@rotex.ro
http://www.rotex.ro
Editur acreditat de C.N.C.S.I.S.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale


a Romniei
BLE, DUMITRU
Ctre o nou filosofie a omului / Dumitru Ble. Bucureti : Cartea Studeneasc, 2007
ISBN 978-973-8952-78-2
1

Tehnoredactare: Drago George SPTARU


Copert: Drago George SPTARU

ISBN: 978-973-8952-78-2

CUPRINS

Capitolul 1. MECANISMUL PRETURILOR ................................... 7


Factori de influenta .............................................................................. 7
Mecanismul preturilor ....................................................................... 11
Capitolul 2. STRATEGIILE DE PRET ALE OFERTANTILOR ..... 15
2 .1 . Strategii de pret functie de tipul pietei ........................................ 15
2.1.1 . Formarea pretului in conditii de monopol .............................. 15
2.1.2. Formarea preturilor in situatia monopsonulu ........................... 17
2.1.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice ......... 17
2.1.4. Formarea pretului in situatia oligopolului................................ 18
2.1.5. Formarea pretului in situatia concurentei perfecte................... 19
2.1.6. Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret ................ 21
2.1.7. Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica ...... 23
2.2. Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselor ....... 26
2.3. Strategii
de
pret
diferentiate
dupa
elasticitatea
cererii functie de pret ................................................................. 28
Capitolul 3. PROTEJAREA CONCURENTEI ECONOMICE ........... 31
3.1. Necesitatea concurentei .............................................................. 31
3.2. Reglementarea concurentei ......................................................... 32
3.3 Practicile anticoncurentiale .......................................................... 37
3.3.1. Intelegerile cu caracter anticoncurential ................................. 37
3.3.2. Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante ......................... 39
3.3.3.Concentrarile economice .......................................................... 41
Capitolul 4. PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET...43
4.1. Fixarea concertata a preturilor ..................................................... 43
4.2. Preturile de revanzare .................................................................. 44
4.3. Preturile de ruinare ...................................................................... 45
3

4.4. Preturile de discriminare .............................................................. 46


4.5. Preturile de dumping ................................................................... 46
Capitolul 5. SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA ................... 48
Capitolul 6. PARTICULARITATI ALE FORMARII PRETURILOR IN
UNELE SECTOARE ECONOMICE ................................................... 52
6.1. Preturile producatorilor pentru oferta interna ............................... 52
6.2. Preturile comerciantilor pentru oferta interna ............................... 52
6.3. Preturile din comertul exterior ...................................................... 53
6.4. Preturile de pe piata bursiera ........................................................ 59
6.5. Preturile din domeniul constructiilor ............................................ 66
6.6. Preturile serviciilor ...................................................................... 68
Capitolul 7 FUNDAMENTAREA SI ACTUALIZAREA PRETURILOR
DEOFERTA........................................................................... . 72
7.1 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza costurilor
de productie
......... 72
7.2 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza valorii de
intrebuintare .................................................................................. 75
7.3 Fundamentarea tarifelor ................................................................. 76
Capitolul 8 METODE DE CORELARE A PRETURILOR ......... 79
8.1 Alegerea produsului etalon ............................................................ 79
8.2. Metode de corelare a preurilor..................................................... 80
8.2.1. Corelarea preurilor prin compararea parametrilor valorii de
ntrebuinare ............................................................................. 80
8.2.2. Corelarea preurilor prin compararea costurilor ..................... 82
8.2.3. Corelarea preurilor n cadrul grupelor omogene de produse . 82
8.2.4. Corelarea preurilor prin metoda agregrii ............................. 85

Capitolul 9 PRETURILE SI TARIFELE REGLEMENTATE ......... 87


9.1 Reglementarea preturilor in domeniul energiei electrice ............... 87
9.2. Reglementarea preurilor n sectorul comunicaiilor .................... 95
9.3. Modul de reglementare i de control al tarifelor pe piaa serviciilor
potale ........................................................................................... 99
Capitolul 10 REGLEMENTAREA ACHIZITIILOR DE STAT..... 102
10.1 Principiile pe baza crora se atribuie
contractul de achiziie public .................................................. 102
10.2 Excepii de la regula organizrii achiziiilor publice ................. 103
10.3 Proceduri de atribuire a contractului de achiziie public .......... 105
Capitolul 11 REGLEMENTAREA
VANZARILOR PROMOTIONALE ........................... 108
Capitolul 12 REGLEMENTAREA AJUTORULUI DE STAT ......... 114

Capitolul 1. MECANISMUL PRETURILOR


1.1

Factori de influenta

Notiunea de pret se leaga nemijlocit de procesul schimbului de bunuri si


servicii. Desi pretul defineste comensurarea unor valori care pot intra intrun proces de schimb intre detinatorii acestora, chiar in cadrul unor relatii
ce nu beneficiaza de intermediere baneasca (efectiva sau doar simbolica),
utilizarea preturilor capata amploare odata cu dezvoltarea pietelor si
utilizarea banilor in actele de vanzare-cumparare.
Continutul pretului a evoluat in timp, functie de tipul de economie, de
saturatia pietei, de tipul concurentei si rolul statului in societate.
1. Functie de tipul de economie, putem vorbi de:
a) formarea preturilor in conditiile pietei, in functie de cerere, oferta,
concurenta si strategiile adoptate de firme. Acestea sunt preturile de
piata, denumite si preturi libere, specifice economiilor de piata.
b) formarea preturilor de catre stat, fie in contextul economiilor
centralizate (pe scara foarte larga), fie in contextul economiilor in
tranzitie sau de piata (pe scara mai restransa). Se genereaza asa
numitele preturi reglementate, de regula printr-o combinatie de
preturi administrate (fixe) si preturi dirijate (limita).
2. Functie de saturatia pietei, continutul preturilor difera, in urmatoarele
situatii:
a) intr-o piata nesaturata, in care oferta este inferioara cererii,
producatorul are o pozitie de forta in fata consumatorului si pe
aceasta baza isi poate impune cu usurinta propriul pret. Pretul corect
ar fi cel prin care se acopera cheltuielile de productie si se asigura un
profit rezonabil, pronind de la cerinta recuperarii muncii
incorporate in produs.
Se regaseste aici teoria obiectiva a valorii, conform careia valoarea
este data de munca incorporata in marfa, in conditiile utilitatii
acesteia pentru consumator, cu precizarea ca utilitatea nu se
constituie aici ca o masura a valorii. In economia politica clasica,
munca este singurra masura reala a valorii marfurilor, si deci a
7

preturilor acestora, denumite preturi reale, naturale sau nominale


atunci cand se raporteaza exclusiv la valoarea muncii incorporate in
produs. Aceste preturi reprezinta insa, chiar in conditiile unei piete
dominate de producator, doar preturi teoretice. In practica, lor li se
mai adauga marja subiectiva de profit a producatorului si
componentele politicii statutlui (fiscalitate, etc.). In lumea
contemporana pietele nesaturate sunt tot mai putine si pe cale de
consecinta relevanta generarii preturilor pe baza teoriei obiective a
valorii a devenit marginala. Costurile de productie sunt in
continuarea luate in calcul, dar nu pentru a fixa un pret de oferta, ci
doar pentru a-l raporta la pretul sau preturile existente sau obtenabile
pe piata.
b) pe pietele saturate, caracteristice economiilor contemporane, in care
oferta devanseaza cererea, consumatorul are un rol privilegiat si se
impune mult mai puternic in formarea preturilor de piata. Teoria
subiectiva a valorii este aplicabila procesului de generare a preturilor
prin valoarea estimativa pe care consumatorul o ataseaza diverselor
bunuri, functie de satisfacerea nevoilor sale de consum, de calitatea
si raritatea acestora. Valoarea estimativa medie a unui numar
apreciabil de consumatori se transforma in valoare de schimb
exprimata prin pretul pietei. Preocuparea ofertantilor se concentreaza
acum pe adaptarea costului la pretul pietei, pret generat in mare
masura de cerere si concurenta. Acest pret denumit si pret
competitiv, este un pret recunoscut de piata si care, in conditii
normale, trebuie sa aduca beneficii tuturor partilor implicate
(producatori, distribuitori, consumatori, stat).
Aceasta preocupare de ajustare la piata a ofertantilor producatori capata o
mai mare greutate in cazul bunurilor de consum, avand o importanta mai
mica in cazul bunurilor industriale, la care pretul faca in general obiectul
negocierii directe cu, cumparatorul.
La oferta de bunuri de consum pe o piata concurentiala, producatorul
trebuie, intr-o prima etapa, sa aduca pretul pietei la poarta intreprinderii
sale, luind in consideratie fiscalitatea si lantul de distributie. Daca
obligatiile fata de stat sunt cunoscute, componentele din pret ale
distributiei sunt variabile, chiar daca producatorul poate opta pentru
variante precum:
- fixarea pretului catre angrosist, acesta urmand sa aplice
propria sa politica de pret fata de detailisti,
8

- sa fixeze o marja a revanzatorului, dar aceasta este o


functie de cantitatile vandute sau de alte prestatii,
- sa recomande detailistilor un pret final, dar care are doar
un caracter maximal.
Dupa operarea acestor ajustari, producatorul ofertant poate compara pretul
ajustat al pietei cu costul de productie pentru a stabili marja profitului sau
a ajusta costurile. Interactiunea cu piata este, intr-o economie
concurentiala, nu numai complexa, dar si dinamica, ceea ce obliga pe
ofertant la practicarea unei politici de pret flexibile si active.
3. Functie de tipul de concurenta
Strategia de pret a unui ofertant ce activeaza intr-o economie de piata
functionala si saturata este totodata modelata si de tipul de concurenta
prevalent.
Astfel, pot fi sintetizate urmatoarele situatii:
Tipul de
concurenta

Concurenta imperfecta
Monopol

Oligopol

Strategie

Un singur
vanzator

Cativa
vanzatori

Concurenta
prin pret

Inexistenta
Vanzatorul
stabileste
pretul

Utilizarea
reclamei

Redusa
Scop: cresterea
vanzarilor

Redusa
Vanzatorii
cauta sa se
apropie de
pretul
concurentilor
sau al
leaderului de
pret
Redusa
Scop:
informarea si
eliminarea
concurentei
preturilor

Concurenta
perfecta

Concurenta
monopolistica
Multi vanzatori Multi vanzatori
de produse
de produse
diferentiate
identice
Foarte redusa
Extinsa
Piata stabileste
Vanzatorii
pretul
diferentiaza
preturile
functie de
gama de
produse
Extinsa
Scop:
diferentierea
produselor fata
de cele ale
concurentilor

Redusa
Scop:
informarea
asupra
disponibilitatii
produselor

Continutul pretului pe aceste tipuri de piete este adaptat strategiei specifice


a firmei in mediul concurential respectiv. Vom dezvolta acest aspect in
capitolul urmator.
4. Functie de rolul statului in societate.
Politica statului isi pune amprenta asupra continutului preturilor prin
interventia autoritatilor asupra urmatoarelor componente:
- preturi,
- concurenta,
- fiscalitate,
- subventii (ajutoare de stat),
- alocarea de resurse si eficienta utilizarii lor,
- echilibrul macroeconomic,
- bunastarea consumatorilor.
Masurile luate de stat pot avea un efect direct sau indirect asupra
preturilor. Din prima categorie se pot enumera:
- stabilirea de preturi fixe la anumite produse sau de tarife
fixe la anumite servicii sau utilitati.
- fixarea de preturi limita: maximale pentru protejarea
consumatorilor sau minimale pentru protectia sau
stimularea producatorilor.
- reglementarea generala a preturilor.
Exista totodata numeroase masuri sau politici cu efect indirect asupra
nivelului preturilor din economie, precum:
- reglementarea concurentei si practicilor comerciale,
- redefinirea politicii fiscale prin modificarea TVA,
accizelor, taxelor vamale si impozitelor,
- politica ajutoarelor de stat,
- rolul sectorului de stat din economie si a comenzilor de
stat,
- masuri privind comertul exterior si politica valutara,
- masuri privind piata creditului sau rationalizarea
consumului.

10

1.2

Mecanismul preturilor

Teoria si practica economiei de piata recunosc unanim ca rolul


fundamental in mecanismul economiei functionale de piata si al liberei
initiative il joaca preturile.
Preturile nu se formeaza si ca atare nu pot fi analizate izolat. Ele se
interconditioneaza in cadrul unui sistem de preturi. Aceasta inseamna ca
intre diferite ramuri, in interiorul fiecareia dintre ele, productia trebuie
organizata sub influenta sistemului de preturi, format din interactiunea a
doua serii de preturii: preturile produselor si preturile resurselor sau ale
factorilor de productie. Primele, raportate la costurile de productie,
determina repartitia resurselor intre ramurile producatoare. Preturile
resurselor, la randul lor, determina combinarea factorilor de productie in
interiorul fiecarei ramuri.
Raportul dintre cele doua componente ale pietei, oferta si cererea,
manifestate sub incidenta concurentei, evolueaza dupa cum preturile, prin
mecanismul lor autonom, reusesc sa concure la repartizarea resurselor in
economie, astfel incat sa fie posibila echilibrarea pietei. Preturile regleaza
in timp restabilirea echilibrului pietei.
Reprezentand semnalele gradului de solicitare a resurselor in economie,
preturile incita operatorii din economie sa le urmareasca. Ei folosesc,
astfel, preturile factorilor de productie in deciziile privind organizarea
productiei bunurilor, pe baza combinarii acestor factori. Aceasta legatura
este esentiala si reflecta interdependenta preturilor in cadrul sistemului.
Sistemul de preturi este observat ca o interactiune continua a diferitelor
categorii de preturi, definite in cadrul unor faze ale circuitului economic:
preturi ale producatorilor, preturi ale distribuitorilor, preturi de consum.
Astfel, abordarea sistemica permite ca, prin fluxurile permanente de
legatura intre stadiile circuitului economic al produselor, sa se identifice
influentele pe care preturile din amonte le propaga asupra preturilor din
aval. Aceasta interactiune este mijlocita prin costuri, reflectate in preturi.
De aceea, se poate ca pretul unui bun sa se reflecte in pretul celorlate
bunuri, interdependenta regasindu-se la nivelul general al preturilor. Este
suficient sa se modifice pretul unui produs, pentru ca el sa provoace o
11

miscare a celorlalte preturi, prin reteaua complexa a legaturilor si


interdependentelor, generalizandu-se in tot sistemul de preturi.
Sistemul de preturi este totodata interconectat si supus influentelor altor
componente macroeconomice: productia, consumul productiv si
neproductiv, exportul si importul, sistemul financiar, de credit si valutar,
absorbtia informationala a datelor de conjunctura. Numai o astfel de
abordare generaza in final ceea ce numim analiza sistemica a preturilor.
Intr-o economie de piata preturile se formeaza liber, prin negociere si
consens, tinzand catre un pret de echilibru determinat de evolutia
raportului dintre cerere si oferta, in conditiile concurentei. Acest postulat
trebuie incadrat de doua amendamente.
Primul este acela ca preturile rezultate din numeroasele acte izolate de
negociere sunt integrate, constient sau inconstient, in intregul sistem al
preturilor nationale si chiar internationale si de aceea abaterile negociate
sunt relativ minore, situandu-se in jurul nivelurilor sistemice. Cu alte
cuvinte, piata determina pretul.
Al doilea amendament implica functia de regulator al pietei pe care o
indeplineste pretul. Formarea preturilor de echilibru contribuie la
echilibrarea tuturor componentelor pietei si armonizarea aspectelor sociale.
Formarea acestor preturi trebuie insa sa aiba loc in conditiile unui mediu
concurential normal, care se defineste prin urmatoarele coordonate:
1. Existenta mai multor producatori si, respectiv, a mai multor
cumparatori, conditie ce elimina posibilitatea existentei unui
monopol sau a altor forme de pozitie dominanta pe piata unor bunuri
si servicii;
2. Existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat,
conditie ce ofera posibilitatea manifestarii diverselor optiuni posibile
de catre eventualii participanti pe piata din amonte sau din aval, cu
care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice de
piata;
3. Participantii pe piata sunt agenti economici rationali, in sensul ca
fiecare este preocupat de alagerea celor mai bune variante de
combinare a factorilor de productie, in scopul maximizarii profitului
(pe termen scurt) si a valorii intreprinderii (pe termen lung);

12

4. Decizia de pret apartine exclusiv agentilor economici, neexistand


interventii din partea guvernului in formarea preturilor, ca nivel
nominal;
5. Rationamentele de fundamentare a deciziei de pret sa fie definite de
cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective
prezente si viitoare ale intreprinderii, interne si externe, in mediul
concurential (de ex.: obiective tehnice, tehnologice, de calitate, de
competitivitate, de protectie a mediului, etc.).
6. Rolul statului sa se reduca la reglarea comportamentelor, in sensul
adoptarii de legi privind disciplina pe piata a agentilor economici si
supravegherea respectarii ei, pentru eliminarea manifestarilor
anticoncurentiale;
7. Interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat
pretul, iar daca este necesar, sa opereze prin parghii de elasticizare a
preturilor controlate. De exemplu, limita maxima de pret da
posibilitatea agentilor economici de a stabili preturi mai mici, in
conditiile in care piata permite acest lucru.
8. Organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba
ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori si sa
fie, totodata, bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale
fata de concurenti;
9. Manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care
demonstreaza existenta celor doua laturi ale pietei: oferta si cererea si
confruntarea acestora in conditiile concurentei, care permite
echilibrarea lor prin intermediul pretului liber; in acest caz, este
vorba de un pret de echilibru;
10.
Bunastarea consumatorilor finali este asigurata de existenta
cantitativa, calitativa si structurala (diversificata) a bunurilor pe
piata, si concordanta acestora cu utilitatea recunoscuta de catre
consumatori, bunuri ale caror preturi pot fi absorbite de veniturile
acestora.
Aceste coordonate, care definesc mediul concurential normal se regasesc,
in final, in bunastarea consumatorului. Acesta reprezinta de fapt obiectivul
final al functionarii pietei libere si al manifestarii rolului statului ca
supervizor al comportamentelor participantilor la tranzactiile din cadrul
pietei.

13

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Ce factori de influenta isi pun amprenta asupra formarii preturilor ?
2. Ce inseamna sistem de preturi ?
3. Prin ce se caracterizeaza un mediu concurential normal ?

14

Capitolul 2. STRATEGIILE DE PRET ALE OFERTANTILOR

2 .1 . Strategii de pret functie de tipul pietei


Strategia de pret a unei firme este modelata, in primul rand, si in mod
hotarator, de caracteristicile pietei pe care activeaza, caracteristici care
depind fundamental de tipul de concurenta prevalent.

2.1.1 . Formarea pretului in conditii de monopol


Intr-o situatie de monopol pe piata unui produs:
- pretul nu este dat de piata, in sensul modelarii lui de
catre cerere si concurenta,
- firma de monopol poate decide nestingherita asupra
pretului si apoi, functie de pret, va decide si asupra
cantitatilor oferite,
- strategia de baza a firmei este maximizarea profitului,
prin practicarea unor preturi mai mari decat costul
marginal,
- aceasta strategie poate fi aplicata atat pe termen scurt,
cat si pe termen lung, datorita lipsei concurentei,
- pretul se stabileste functie de acel nivel al productiei
pentru care incasarea marginala este egala cu costul
marginal, profitul fiind maxim.
Derivand functia profitului: PROFIT = RT CT, obtinem: Rm = Cm,
in care:
RT = incasare totala,
CT = costuri totale,
Rm = incasarea marginala, respectiv sporul de incasare pe masura cresterii
productiei vandute
cu o unitate suplimentara,
Cm = costul marginal, respectiv cresterea costului pentru fiecare unitate
suplimentara de produs obtinuta in plus.
15

Maximizarea profitului monopolului presupune ca a doua derivata a


functiei profitului sa fie negativa, respectiv Rm Cm < 0, adica rata
cresterii incasarii marginale trebuie sa fie mai mica decat rata cresterii
costului marginal, situatie in care monopolul nu mai are interesul sa-si
creasca productia.
Strategia de baza a firmei de monopol, prezentata mai sus poate fi
temporar abandonata, functie de conjunctura, fiind inlocuita cu una din
urmatoarele strategii alternative, bazata, de asemenea, pe modelarea
cuplului cantitate pret:
a) Maximizarea cifrei de afaceri, urmareste evitarea aparitiei
concurentilor, prefera sa aiba profituri imediate, mai putin ridicate,
uneori chiar pierderi. Conditia ce permite maximizarea cifrei de
afaceri este Rm = 0, monopolul urmand sa castige prin cantitatea
mare de produse, ceea ce duce la o cifra de afaceri crescuta, si nu
prin profitul produs.
b) Gestiunea la echilibru, se aplica atunci cand producatorul doreste sasi creasca productia fata de eventuali concurenti, fara sa obtina
pierderi. Pretul si costul sunt egale (ele se afla la nivelul pragului de
rentabilitate) P2 = CTM, deci PROFIT = 0. Strategia vizeaza
vanzarea ultimelor cantitati, pentru a evita crearea stocurilor si se
poate aplica si in cazul in care monopolul este administrat de stat.
Relatia de maximizare a profitului va fi: RM = CTM ( in care: RM =
incasare medie; CTM = cost mediu total).
c) Stabilirea pretului la nivelul costului marginal se aplica cand
gestiunea la echilibru nu da rezultatele dorite sau cand monopolul
este administrat de stat. Aceasta ii obliga pe producatori sa
economiseasca resursele, deoarece prin pret se asigura acoperirea
costului real al obtinerii bunurilor; de asemenea ofera posibilitatea de
diferentiere a preturilor si tarifelor acelorasi produse sau servicii.
Relatia de maximizare a profitului este: p = Cm, (unde: p = pret si
Cm = cost marginal).

16

2.1.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului


Monopsonul se caracterizeaza prin urmatoarele elemente;
- un agent economic devine monopson atunci cand, pe
piata unui bun omogen, exista un cumparator unic, in
confruntare cu un mare numar de vanzatori;
- pretul produsului este o functie crescatoare de cantitatea
ceruta, fiind exogen pentru producatori si endogen
pentru consumator (pentru cumparatorul unic, costul
marginal de achizitionare a produsului este mai mare
decat pretul de cumparare Cm > p);
- conditia de profit maxim este ca monopsonul sa se
aprovizioneze cu acea cantitate de produse pentru care
incasarea marginala a vanzarii propriilor produse sa fie
egala cu costul marginal al productiei sale, adica
determinarea incasarilor totale si anularea derivatei intai
a profitului. Conditia de maximizare a profitului
monopsonului presupune determinarea incasarii totatle
(RT), anularea derivatei intai a profitului, in conditiile in
care acesta isi vinde productia X la un pret fix P.
Productia X este totodata o functie de cantitatea X de
componente aprovizionate de pe piata, la pretul p, care
intra in fabricatia propriilor produse. RT = P * X(x)
PROFIT = PX(X) C
unde
C = p + xf(x);
PROFITUL este maxim daca PROFIT = 0
rezulta

Cm = p + xf(x)

2.1.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice


Concurenta monopolistica se situeaza undeva intre monopol si concurenta
perfecta. Ea pastreaza toate premisele concurentei perfecte, in afara de una
dintre acestea, respectiv omogenitatea produsului. Aceasta este inlocuita
de diferentierea produsului, situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa
aleaga produsul pe care il doresc (dintr-o anumita categorie), iar vanzatorii
pot sa-si impuna pretul, si chiar cantitatea.
17

Intrucat produsele sau serviciile vandute de firmele monopolistice


concurentiale difera intr-o oarecare masura, fie din punct de vedere fizic,
fie din punct de vedere al amplasarii firmei, fie datorita serviciilor, firmele
au flexibilitate in ceea ce priveste pretul.
In stabilirea propriului pret, firma monopolistica tine cont de pretul mediu
al celor mai apropiati concurenti. Daca firma considera ca este mai
avantajos sa produca mai putin pentru a mari marja de profit, atunci va
practica preturi mai ridicate decat media. Daca, dimpotriva, considera ca
profitul este mai mare in situatia inversa, va stabili un pret mai coborat
decat media.
In cazul concurentei perfecte, restrictiile impuse pretului si volumului
productiei sunt mai riguroase. Firmele isi maximizeaza profiturile pentru o
cantitate de produse la care venitul marginal este egal cu pretul pietei.
Aceasta regula se aplica si firmelor monopolistic concurentiale, numai ca,
in cazul lor, curba cererii este descendenta, iar venitul marginal al unei
unitati vandute suplimentar este mai mic decat pretul acesteia, deoarece
pretul nou, mai mic, se aplica tuturor unitatilor vandute. Ca si monopolul,
firma monopolistic concurentiala maximizeaza profiturile daca vinde o
cantitate corespunzatoare punctului in care costul marginal este egal cu
venitul marginal.

2.1.4.Formarea pretului in situatia oligopolului


Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte caracterizata prin
existenta unui numar mic de firme ce produc bunuri similare sau
diferentiate, firme care, datorita ponderilor ce le detin in ansamblul ofertei,
reusesc sa influenteze formarea pretului in scopul maximizarii profiturilor.
Piata oligopolista are doua trasaturi importante: interdependenta si
incertitudinea. Actiunile fiecarei firme au impact asupra celorlalte, iar
rezultatul, respectiv, reactia acestora din urma nu poate fi anticipata. Pe
acest tip de piata, preturile sunt in general, fixate de intreprinderi, ele fiind
numite si preturi administrate. Preturile pot face obiectul deciziilor
cartelurilor, adica al intelegerii intre producatori.
18

Strategiile ce pot fi utilizate de firme pe piata caracterizata de concurenta


tip oligopol sunt:
- maximizarea profitului,
- concurenta deschisa sau razboiul preturilor,
- concurenta prin produse.
Firmele existente pe piata oligopolista folosesc, de regula, obstacole
(bariere) la intrarea pe piata a noilor concurenti.
Maximizarea profitului unit se bazeaza pe doua ipoteze:
a) Omogenitatea produsului. Aceasta permite concurenta prin pret
pentru un produs identic. In aceasta situatie tendinta maximizarii
profitului este mai puternica, atunci cand numarul producatorilor este
mai restrans. Interdependenta deciziilor si a politicilor de pret sunt
evidente, fiind facilitate de intelegerea dintre producatori. Pretul are
un caracter rigid.
b) Diferentierea produsului si concurenta in afara pretului. In aceasta
situatie produsele nu se concureaza prin pret, ci prin anumite
performante (parametrii tehnici, constructivi, functionali ai
produselor), care privesc confortul si eficienta in utilizare si in
intretinere. Este o strategie care da rezultate bune cand piata este
saturata pe linia cererii pentru anumite bunuri devenite depasite,
reactia consumatorilor fata de elementele de noutate fiind foarte
puternica. Strategia diversificarii produselor se bazeaza pe innoirea
continua, modenizarea produselor si inlocuirea celor vechi, iar
strategia concurentei produselor omogene se axeaza pe cresterea
productivitatii muncii, respectiv pe costurile cele mai scazute.
2.1.5.Formarea pretului in situatia concurentei perfecte
Concurenta perfecta sau pura presupune un asemenea raport de piata incat,
pe de o parte, toti vanzatorii (producatorii) sa-si vanda produsele la pretul
pietei, fara ca vreunul dintre ei sa-l poata influenta, iar, pe de alta parte,
cumparatorii (consumatorii) sa poata achizitiona ceea ce au nevoie si cat
doresc din fiecare bun la acelasi pret al pietei, de asemenea, fara a-l
modifica dupa vointa lor.

19

Concurenta perfecta se bazeaza pe existenta simultana a mai multor


premise:
- atomicitatea participantilor la tranzactie,
- omogenitatea bunurilor,
- intrarea libera intr-o anumita ramura sau pe o anumita piata,
- fluiditatea cererii si ofertei in raport cu pretul,
- transparenta perfecta a pietei.
Pe o piata cu concurenta perfecta, pretul se formeaza la nivelul punctului
de echilibru dintre curbele cererii si ofertei, situatie in care cantitatile
cerute sunt egale cu cele oferite.
Pentru aceste cantitati exista compatibilitatea vanzatorilor si
cumparatorilor in raport cu nivelul pretului fixat. Adaptarea preturilor la
cerintele pietei se face fie numai prin cantitati, fie numai prin preturi.
Echilibrul pietei perfecte pe termen scurt:
- cererea creste, oferta este fixa; adaptarea la piata se face pe doua cai:
x prin preturi (creste pretul astfel incat determina reducerea
cererii),
x prin cantati (creste oferta, deoarece pretul cererii este mai mare
decat cel de oferta);
- cererea scade, oferta este fixa; adaptarea se face pe doua cai:
x prin preturi (pretul scade pana la nivelul pentru care cresterea
cererii asigura echilibrarea cu oferta);
x prin cantitati (oferta scade, ceea ce duce la reducerea pretului
de cerere; acest nivel asigura echilibrarea cererii);
- oferta creste, cererea este fixa, adaptarea se face:
x prin preturi (pretul scade pana la restabilirea echilibrului);
x prin cantitati (cererea creste pana la atingerea punctului de
echilibru);
- oferta scade, cererea este fixa; adaptarea se face:
x prin preturi (acestea cresc pana la restabilirea echilibrului);
x prin cantati (cererea scade pana la restabilirea echilibrului).

20

Formarea preturilor pe perioade lungi de timp va fi influentata de existenta


intreprinderii marginale. Pe perioade mari de timp, in conditiile in care
intreprinderile nu au acelasi cost de productie, echilibrul se va realiza
atunci cand oferta totala este egala cu cererea totala, iar profitul
intreprinderii marginale este nul.
Intreprinderea marginala este aceea care, in conditiile formarii pretului de
echilibru, are costurile medii cele mai mari si nu va inregistra nici pierderi,
nici profit.
In cazul in care aceasta intreprindere ar disparea, influentele sunt:
- oferta insuficienta cresterea pretului pietei cresterea profitului
aparitia unor noi concurenti in ramura respectiva;
- aparitia unor noi concurenti cresterea ofertei totale reducerea
preturilor.
2.1.6. Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret
Teoria economica explica formarea pretului pe coordonatele curbelor
venitului marginal si costului marginal. Din pacate, in practica, teoria
economica este utilizata destul de putin in dezvoltarea strategiei pretului.
O problema este dificultatea trasarii curbei cererii de care depinde curba
venitului marginal, deoarece se presupune ca alti factori, ca publicitatea,
efortul vanzarilor fortate si activitatile concurentiale sunt constanti.
Intr-adevar, teoria economica traditionala nu a fost dezvoltata atat ca un
instrument de management, cat mai ales ca o explicatie a
comportamentului pietei. De aceea, managerii se indreapta catre alte
metode de fixare a preturilor.
S-au identificat trei metode utilizate de manageri pentru fixarea preturilor:
- metode bazate pe costuri,
- metode bazate pe concurenta,
- metode bazate pe studiul pietei (al cererii).
Prima metoda reflecta o puternica orientare interna si este bazata pe
costuri. A doua metoda este orientata catre fixarea pretului pe baza
concurentei, unde importanta majora o au activitatile concurentilor.
Fixarea preturilor orientata pe marketing este focalizata pe valoarea pe
care clientii o atribuie produsului in locul pietei si pe strategiile lor de
marketing.
21

Prezentarea separata a practicilor uzuale de fixare a preturilor raspunde de


fapt cerintelor didactice ale tratarii explicite a acestora. In realitate, ele nu
se pot urmari separat, deoarece se folosesc paralel si in combinatie una cu
alta. De exemplu, practica cost-marja va integra obligatoriu o optica a
pietei la momentul optiunii ratei marjei sale. Pe aceasta baza, se va defini
pretul final si aceasta optiune se va face independent de consideratia starii
cererii. La fel, daca se poate fixa un pret pornind de la cerere, fara nici o
referinta la costuri, aceasta ar reprezenta o constrangere imperativa a
intreprinderii pe termen mediu, cel putin: aceea a rentabilitatii sale. Din
acest motiv, demersurile dus-intors de la o conceptie sau metoda la alta
dau cele mai bune solutii.
Ratiunile care limiteaza posibilitatile utilizarii regulilor teoretice ale fixarii
preturilor sunt: dificultatea delimitarii pietei, obtinerea obiectivului
maximizarii profitului, irealismul mecanismului fixarii pretului,
comportamentul rational al consumatorului.
1. Dificultatea delimitarii pietei
Un produs dat poate avea mai multe piete, care nu se intrepatrund
obligatoriu.
In interiorul pietei nationale, pe care intreprinderea este in mod global
concurata, aceasta poate defini mai multe piete locale, ai caror consumatori
pot fi considerati prizonieri, astfel incat intreprinderea poate acumula o
forta de monopol. De fapt, o intreprindere se va gasi, in acelasi timp, pe
piete diferite, pe care detine produse, putand prezenta caracteristici diferite
(monopol sau concurenta). Astfel, in loc sa adopte un comportament
definit ca rational fata de fiecare dintre ele, intreprinderea ar putea proceda
la compensatii de la una la alta, si sa substituie, de exemplu, o politica a
gamei de produse cu o politica a pretului.
2. Optiunea obiectivului maximizarii profitului
Obiectivul maximizarii profitului este cheia explicatiei teoretice, dar se refera
la profitul imediat, deoarece cererea si costurile sunt presupuse stabile.
In realitate, se manifesta alte orientari:
- mai multe intreprinderi prefera un pret extins pe o perioada mai
lunga celui al unui profit maximal pe termene scurte. Decizia pretului
nu va fi optimala pe termen scurt, dar un astfel de termen va garanta
viitorul. Intreprinderea va trebui sa tina cont de durata de viata a
produsului si de curba vietii acestuia.
22

- obiectivul profitului poate fi mai putin important pe termen scurt fata


de alte obiective mai concrete.
- irealismul mecanismului metodologic al fixarii preturilor se refera la
faptul ca presupune adaptarea instantanee a intreprinderii la toate
variatiile mediului sau, putand sa raspunda in mod optimal tuturor
problemelor ce apar. In realitate acest lucru nu este posibil. Exista
intotdeauna termene de adaptare, in cursul carora apar noi variatii ale
mediului, astfel incat intreprinzatorii tind continuu catre un echilibru
optimal in permanenta inaccesibil.
- imposibilitatea cunoasterii exacte a ecuatiilor cererii si a costului.
Desi aceste ecuatii ar trebui evaluate cu precizie satisfacatoare,
intreprinderea nu cunoaste decat imperfect parametrii utilizati din
teoria economica. Acest lucru ar putea fi valabil pentru cerere, dar nu
este pentru costul marginal, care nu este furnizat prin contabilitate.
- ipoteza comportamentului rational al consumatorului. Rationalitatea
consumatorului nu este cu certitudine superioara celei a individului
economic.
- postulatul independentei pretului. Teoria presupune ca pretul poate fi
stabilit independent de alti parametrii ai deciziei comerciale. In
realitate, pretul nu este decat una dintre variabilele politicii
comerciale, variabile care se intercoreleaza in procesul analizei.
2.1.7.Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica
In economiile actuale care sunt economii intens concurentiale, fiecare
firma isi stabileste pretul ca raspuns la concurenta, dar simultan cu intentia
de a induce la randul ei reactii de raspuns sub forma modificarilor
consecutive de pret din partea concurentilor.
Limitele in care se poate situa acest pret sunt date de costurile de
productie, ca limita inferioara, respectiv valoarea estimata de consumatori,
ca limita superioara.
Factorii determinanti ai deciziei de pret sunt:
1.
2.
3.
4.
5.

Costul total al produsului


Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului
Concurenta
Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret
Etica in afaceri
23

1. Costul total al produsului


Strategia se particularizeaza functie de structura costurilor de fabricatie
astfel:
a) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor fixe in
costul total, obiectivele strategiei de pret sunt:
- acoperirea costurilor fixe
- atingerea capacitatii de productie maxime
b) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor variabile
in costul total, obiectivele strategiei de pret sunt:
- acoperirea costurilor variabile
- maximizarea marjei unitare asupra costurilor variabile, adica a
diferentei dintre pretul unitar si costurile variabile unitare
Independent de structura costurilor, firmele pot adopta pe termen scurt
strategia unui pret inferior costului de fabricatie, in urmatoarele situatii:
- cand cererea se contracta masiv, situatie in care un pret mic poate
creste vanzarile, acoperindu-se costurile variabile unitare si o parte a
costurilor fixe
- cand se doreste cresterea rapida a cotei de piata, situatie care poate fi
riscanta pentru firma daca aceasta nu va reusi in etapa urmatoare sasi reduca nivelul costurilor de fabricatie sau sa-si majoreze pretul
pentru a recupera din pierderile anterioare.
2. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului
Fundamentarea pretului de oferta al producatorului se face cel mai des pe
baza principiului cost + marja sperata a profitului datorita urmatoarelor
avantaje:
- este usor de calculat
- daca produsul are un cost comparativ sensibil mai mic decat al
concurentilor, producatorul nu numai ca va obtine un plus de profit,
dar va fi si protejat prin pret de orice atac concurential
Aceasta strategie de fundamentare a pretului de oferta are insa
dezavantajul ca poate conduce la pierderea unei de profit daca pretul va
fi mai mic decat cel pe care consumatorii ar fi dispusi sa-l plateasca. De
aici rezulta necesitatea cunoasterii estimarilor consumatorilor privind
valoarea produsului. Acest demers este insa deosebit de dificil prin
aceea ca abordeaza psihologia consumatorului si de aceea trebuie sa fie
24

realizat de un personal specializat care sa urmareasca si urmatoarele


aspecte:
- intelegerea diferentei dintre valoarea perceputa si valoarea potentiala
a produsului. Valoarea perceputa este valoarea recunoscuta in
prezent de catre consumatori, in timp ce valoarea potentiala este cea
pe care consumatorul poate fi educat sa o vada in produs prin diverse
tehnici de marketing.
- intelegerea castigului consumatorului din cele doua atitudini
exclusive, respectiv de a cumpara sau de a nu cumpara produsul in
cauza.
- integrarea ofertei respective in oferta totala de produse similare.
- intelegerea faptului ca pretul producatorului este prima apreciere a
valorii produsului si daca el nu-si va evalua la un nivel ridicat
produsul, in nici un caz nu o va face cumparatorul.
3.

Concurenta
Functie de concurenta se pot distinge doua strategii de adaptare a
producatorilor:
- strategia firmelor care isi propun sa urmeze tendintele previzibile ale
pretului de piata concurential
- strategia firmelor care, avand o pozitie dominanta pe piata, isi propun
sa initieze si sa dirijeze urmatoarele miscari ale pretului pe piata,
anticipand totodata si reactia concurentilor.
Rolul celor din urma nu trebuie confundat cu cel al monopolului. De
multe ori si concurentii cu pondere individuala mai mica, dar mai
numerosi, pot face pretul pietei.
Rolul de initiator de pret reclama din partea firmei cateva cerinte
indispensabile:
- sa aiba o baza cuprinzatoare de informatii privind fenomenele de pe
piata
- sa dovedeasca in timp un deosebit simt al strategiei de pret
- sa-si asume riscul afirmarii performantelor manageriale pe orizonturi
largi de timp
- sa-si asume rolul si responsabilitatea de lider prin decizii in interesul
intregii ramuri economice din care face parte.

25

4. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret


In toate tarile statul exercita o influenta puternica asupra preturilor in
urmatoarele directii:
- pentru sustinerea ramurilor, domeniilor sau companiilor strategice
- pentru protejarea consumatorilor
- pentru asigurarea unei minime profitabilitati agentilor economici din
ramurile mai putin rentabile, dar justificate inca prin considerente de
ordin economic sau social
- pentru mentinerea concurentei pe piata, inclusiv prin eliminarea
practicilor de reducere artificiala a preturilor.
5. Etica in afaceri
Etica in afaceri trebuie urmarita de catre producatori ca o coordonata a
dezvoltarii durabile pe termen lung deoarece practica demonstreaza ca
numai relatiile de afaceri si contractele de tip win-win, adica cele care
asigura un castig echilibrat si echitabil ambelor parti, sunt cele mai
profitabile si stabile pe termen lung.
Obiectivele politicii de pret
1. Realizate prin cresterea pretului peste pretul pietei:
- maximizarea profitului pe termen scurt
- crearea unei umbrele de pret pentru protejarea concurentilor cu
costuri de fabricatie mai mari
- aplicate la produsele noi in scopul protejarii vanzarilor produselor
mai vechi din aceeasi categorie.
2. Realizate prin reducerea pretului sub pretul pietei:
- cresterea segmentului de piata detinut
- descurajarea potentialilor concurenti de a intra in ramura
- prevenirea unui atac concurential bazat pe reducerea pretului.
2.2

Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselor

In ceea ce priveste aceasta categorie de strategii de pret, pot fi luate in


consideratie urmatoarele tipuri:
26

2.2.1. Strategia de pret bazata pe modificarea in timp a pretului in acord cu


gradul de noutate al produsului, ce presupune:
- preturi mari, peste cel al pietei, in perioada de aparitie,
de noutate si dezvoltare a produsului;
- este vizat acel segment al cumparatorilor care asociaza
produsului o valoare mare, fiind dispusi sa plateasca un
plus de pret;
- odata cu reducerea gradului de noutate, producatorul va
urmari marimea segmentului de piata detinut, prin
cresterea vanzarilor si reducuerea pretului;
- in faza de imbatranire a produsului, obiectivul urmarit
va fi maximizarea volumului vanzarilor prin practicarea
unor preturi sub pretul dominant al pietei, aproape de
preagul de rentabilitate.
2.2.2. Strategia de pret bazata pe un pret scazut inca din momentul
aparitiei produsului pe piata, care vizeaza:
- penetrarea rapida si masiva a produsului pe piata;
- eliminarea concurentilor prezenti si viitori mai putin
competitivi;
- asigura un profit important prin efectul multiplicator al
numarului mare de produse vandute.
Aceasta metoda presupune si riscuri importante, dintre care amintim:
- produsul nu trebuie sa prezinte nici un viciu sau defect
evident sau ascuns;
- trebuie identificat si incitat spre consum un segment de
clientele potentiala care sa fie apta sa accepte produsul
imediat;
- capacitatea de productie si canalele de distributie ale
produsului trebuie sa fie flexibile, pentru a raspunde cat
mai repede cererii de piata;
- strategia nu se recomanda a se utiliza pentru industriile
mature, cu o crestere lenta si cu concurenta mare;
- strategia nu este eficienta pentru domeniile sau
produsele cu un grad mare de noutate si cu costuri mari.

27

2.3
Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de
pret
Aceasta strategie ia in considerare urmatoarele elasticitati:
a) elasticitatea cererii in raport cu pretul aceluiasi produss (elasticitate
directa), care delimiteaza:
- bunurile cu cerere elastica la pret, la care cererea
reactioneaza invers fata de evolutia pretului si
procentual mai mult;
- bunurile cu cerere inelastica la pret, a caror cerere creste
/ scade procentual mai putin decat scaderea / cresterea
pretului.
b) elasticitatea cererii pentru un produs functie de modificarea pretului
altui produs
(elasticitate incrucisata) care delimiteaza:
- bunurile substituibile in consum, pentru care
elasticitatea este pozitiva deoarece cresterea / scaderea
pretului bunului x determina cresterea / scaderea
cererii bunului y;
- bunurile complementare in consum, pentru care
elasticitatea incrucisata este negativa deoarece cresterea
/ scaderea pretului bunului x antreneaza scaderea /
cresterea cererii pentru bunul y.
Reactia cererii la modificarea strategiei de pret se poate calcula pe baza
cunoasterii marimii elasticitatilor de mai sus. Daca implementarea acestei
strategii vizeaza o perioada ceva mai lunga de timp, ea trebuie sa ia in
considerare si dinamica veniturilor consumatorilor de pe piata / pietele
respective, ajustand elasticitatile cererii functie de pret cu elasticitatile
cererii functie de venituri. Cele din urma diferentiaza:
- bunurile normale, la care cresterea consumului este
procentual mai mica decat cresterea venitului;
- bunurile superioare, la care cresterea consumului este
procentual mai mare decat cresterea veniturilor;
- bunurile inferioare, la care consumul scade odata cu
cresterea veniturilor.

28

Strategiile diferentierii preturilor functie de elasticitati se numesc si


strategii ale discriminarii, deoarece obiectivul urmarit consta in vanzarea
acelorasi produse la preturi diferite pe piete diferite, in scopul majorarii
vanzarilor.
Strategia poate fi aplicata numai pe piete diferite, ce nu comunica intre ele,
si care au elasticitati ale cererii functie de pret diferite. Separarea pietelor
poate fi de natura:
- temporara (intre sezoane);
- geografica( tari diferite);
- sociologica (categorii de cumparatori cu comportament
diferit).
Daca strategia este implementata de o firma cu pozitie de monopol pe piata
produsului respectiv, maximizarea profitului ei presupune:
Rml = Rm2 = Cm
in care: Rm1, Rm2 = incasarea marginala pe cele doua piete diferite
p1(1 + 1/e1) = p2(1 + 1/e2) = Cm
unde indicii 1 si 2 corespund celor doua segmente ale pietei sau celor doua
clientele diferite.
Daca elasticitatile sunt egale, preturile trebuie sa aiba aceeasi valoare, iar
daca elasticitatile sunt diferite, pretul va fi mai mare pe piata unde cererea
este mai putin elastica
Exista trei tipuri de discriminare:
Discriminarea de gradul intai sau perfecta presupune ca intreprinderea
aflata in situatia de monopol cunoaste curba cererii fiecarui consumator
pentru bunul pe care il produce, iar in functie de aceasta va incerca:
- sa determine consumatorul sa plateasca pretul maxim;
- sa atraga majoritatea consumatorilor.
Discriminarea de gradul doi apare atunci cand, intreprinderea
monopolista fixeaza preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri
cerute, caz in care monopolul incearca sa obtina o parte din surplusul
consumatorului.
Discriminarea de gradul trei apare atunci cand o intreprindere in situatia
de monopol isi va creste profitul prin vanzarea productiei la preturi diferite
pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a pietelor.
29

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1.
2.
3.
4.

Care sunt strategiile de pret functie de tipul pietei ?


Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopol ?
Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopson ?
Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta
monopolistica ?
5. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de oligopol ?
6. Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta
perfecta ?
7. Care sunt limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret ?
8. Care sunt factorii determinanti ai deciziei de pret in economiile cu
concurenta puternica ?
9. Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin cresterea pretului
peste pretul pietei ?
10.Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin scaderea pretului
sub pretul pietei ?
11.Care sunt strategiile de pret functie de gradul de noutate al produselor ?
12.Care sunt strategiile discriminarii functie de pret ?
APLICATII
1. A si B sunt doua produse pentru care poate opta un consumator.
In momentul t0 consumul (C) si pretul (P) celor doua produse sunt
(in unitati monetare):
CA0=400 CB0=1800 PA0=4 PB0=10
In momentul t1 structura consumului are urmatoarele caracteristici:
CA1=150 CB1=2000 PA1=10 PB1=8
Sa se determine elasticitatea in raport cu pretul si sa se comenteze
rezultatul.
2. Productia unei firme este de 5.000 unitati si pretul unitar de 100 euro.
Firma doreste sa vanda anul urmator toata productia pe o alta piata si
sa obtina un pret cu 20% mai mare.
O firma de marketing ii ofera elasticitatile cererii functie de pret pe
trei piete noi, respectiv: e1=-2,10 e2=-1,05 e3=-0,05
Ce piata va alege si cat va putea vinde?
30

Capitolul 3. PROTEJAREA CONCURENTEI ECONOMICE

3.1. Necesitatea concurentei


Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei.
Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel
incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror
costuri raman ridicate si face astfel incat sa concentreze productia in
mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici.
Prin intermediul concurentei, fiecare producator poate orienta productia
prin costurile de exploatare, urmarind permanent raportul dintre resurse si
cheltuieli. Nici unul dintre producatorii aceluiasi bun de pe o piata nu
poata influenta in mod izolat piata acelui bun. Toti producatorii
influenteaza piata, aflandu-se in concurenta. Ei o influenteaza prin
practicarea de preturi cat mai scazute, putand ajunge pana la nivelul de
supravietuire. Prin urmare, concurenta intre producatori exercita o presiune
asupra scaderii preturilor de vanzare si totodata contribuie la largirea pietei
in ceea ce priveste cantitatea ceruta de consumatori, care este cu atat mai
mare, cu cat pretul este mai scazut. Totodata, exista concurenta economica
daca consumatorul poate alege intre mai multe alternative si poate astfel sa
aleaga alternativa cea mai convenabila preferintelor sale.
Agentii economici producatori pe o piata libera urmaresc prin intermediul
concurentei cu ceilalti producatori, maximizarea profitului prin
minimizarea pretului si cresterea calitatii bunurilor produse.
Necesitatea concurentei rezulta din urmatoarele:
2) Faciliteaza ajustarea autonoma a cererii si ofertei in toate
domeniile activitatii economice. Concurenta stimuleaza
preocuparile pentru cresterea, diversificarea, imbunatatirea
calitatii ofertei de marfuri, pentru adaptarea ei la dinamica
cerintelor cererii.
3) Stimuleaza progresul tehnico-economic. Concurenta ofera
firmelor un puternic motiv de a dezvolta produse performante
si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scazut.
4) Impiedica realizarea profitului de monopol, asigurand o alocare
rationala a resurselor intre variantele solicitate de piata.
Totodata, prin concurenta se descopera marimea si structura
31

optima a activitatii desfasurate de un agent economic, marimea


si structura care pot mentine cel mai usor costul pe unitatea de
produs sau serviciu, la un nivel cat mai mic.
5) Mecanismul concurential asigura plasarea preturilor la niveluri
reale, favorizand rationalizarea costurilor ca mijloc de sporire a
profiturilor. In conditiile economiei de piata, raporturile ce se
stabilesc intre cantitatea vanduta si preturile de desfacere
precticate releva faptul ca profitul mai mare rezulta din
cresterea desfacerilor si mai putin din preturile mari stabilite.
3.2. Reglementarea concurentei
In general statele lumii au avut de optat intre urmatoarele doua forme de
contracarare a concentrarilor masive de putere economica si de mentinere
a unui mediu concurential adecvat:
- impunerea divizarii firmelor cu pozitie de monopol in
firme mai mici si inpendente, care sa adopte ulterior un
comportament concurential;
- mentinerea marilor firme cu pozitie de monopol in
conditiile supravegherii comportamentului acestora prin
luarea de masuri (in special in domeniul preturilor)
atunci cand ele aduc atingerea intereselor societatii.
In Europa s-a optat in general pentru a doua forma de interventie,
argumentele principale in acest sens, constand in economiile de scara
obtinute, efectul de sinergie si obtinerea competitivitatii pe plan
international. Spre exemplu, in Franta reglementarile moderne ale
concurentei apar in 1945, odata cu stipularea unor dispozitii cu privire la
preturi si se dezvolta in 1977, prin inroducerea controlului asupra
concentrarilor economice, reprimarea intelegerilor ilicite si a abuzului de
pozitie dominanta. Cadrul legal complet apare in anul 1986, iar institutia
ce pune in aplicare reglementarile din domeniul concurentei, respectiv
Consiliul Concurentei, isi face aparitia relativ recent, in 1996.
In Anglia reglementarea pietei din punctul de vedere al practicilor
concurentiale a fost mai pragmatica si mai timpurie. In anul 1946 a fost
adoptata legea asupra monopolurilor si practicilor restrictive, iar in anul
1956 s-a instituit Tribunalul practicilor restrictive. Prin legea din 1973
privind echitatea in activitatea de comert s-a efectuat o reevaluare globala
32

in domeniu, iar legea asupra concurentei din 1980 a completat cadrul legal
in materie.
In 1973 s-a instituit un Director general al echitatii in comert care a fost
abilitat sa supravegheze aplicarea legislatiei asupra concurentei si
protectiei consumatorilor, inclusiv reglementarile privind calitatea.
Directorul general supravegheaza comportamentul intreprinderilor si
sesizeaza Comisia pentru monopoluri si fuziuni pentru efectuarea unei
anchete minutioase. Conditia este ca intreprinderile respective sa detina
25% din piata respectiva. Comisia este cea care rezolva si cazurile privind
intelegerile care limiteaza concurenta. In ce priveste monopolurile,
Comisia trebuie sa examineze daca acestea sunt sau nu contrare interesului
general; in ultimii ani s-a constatat o preocupare din ce in ce mai mare
pentru mentinerea si promovarea unei concurente efective.
Tribunalul practicilor restrictive examineaza acordurile intre firme, in
special pe cele care presupun o intelegere in fixarea preturilor. Toate
acordurile trebuie notificate Directorului general al echitatii in comert care
va sesiza Tribunalul; fac exceptie acordurile care sunt abandonate de
bunavoie sau care sunt considerate ca avand o influenta neglijabila.
In Romania, reglementarile principale din acest domeniu sunt urmatoarele:
- Legea nr. 15, din 18 august 1990, privind reorganizarea
unitatilor comerciale de stat ca regii autonome si
societati comerciale, cuprinde in art. 36-38 prevederi
referitoare la concurenta, inspirate din Tratatul de la
Roma din 1956, care a stat la baza constituirii Pietei
Comune;
- Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei
neloiale;
- Constitutia Romaniei, din 8 decembrie 1991, care
instituie prin art. 134 (2) lit. a., obligatia statului de a
asigura libertatea comertului, protectia concurentei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie;
- Hotararea de Guvern nr. 228/1992 privind protejarea
producatorilor nationali si a pietei interne in competitia
neloia rezultata din importul sau exportul de marfuri, in
si din Romania.
33

- Legea nr., din 20/ 6.04. 1993, pentru ratificarea


Acordului european instituind o asociatie intre Romania,
pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele
membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la
Bruxelles la 1 februarie 1993, contine (art.70) ample
referiri la concurenta economica si la necesitatea
armonizarii legislatiei romanesti in domeniu, cu cea a
Europei Occidentale;
- Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996 (Legea concurentei)
plaseaza Romania intre statele in care reglementarea
concurentei economice corespunnde standardelor
actuale in materie.
Institutia abilitata sa supravegheze piata si sa puna in aplicare
reglementarile ce vizeaza protectia concurentei economice este Consiliul
Concurentei.
Consiliul Concurentei este o autoritate administrativa autonoma investita
cu competenta consultativa si competenta contencioasa, si care dispune de
un buget propriu prevazut in bugetul de stat.
Consiliul Concurentei este compus din 10 membri, din care un presedinte,
3 vicepresedinti si 6 consilieri de concurenta. Ei sunt numiti pentru o
perioada de 5 ani, mandatul putand fi reinnoit de cel mult doua ori.
Numirea se face prin Decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea
comuna a Comisiei Economice a Senatului si a Comisiei pentru politica
economica, reforma si privatizare, a Camerei Deputatilor.
In cadrul Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general
condus de un secretar general. Pentru fiecare investigatie a acestei institutii
se numeste un raportor de catre Presedintele Consiliului Concurentei.
Consiliul Concurentei dispune, de asemenea, de un aparat de lucru la nivel
judetean. Activitatea si deliberarea Consiliului Concurentei are loc in plen
si in comisii. Comisiile sunt formate din cate 2 consilieri de concurenta, in
componenta stabilita pentru fiecare caz in parte, de catre presedintele
consiliului, fiind conduse de un vicepresedinte al Consiliului.
Competenta consultativa este data de faptul ca aceasta autoritate trebuie
sa avizeze toate proiectele de legi si hotarari ale guvernului care pot avea
impact anticoncurential. Avizul Consiliului Concurential este necesar in
domeniul preturilor si tarifelor in urmatoarele situatii:
34

a) instituirea de catre guvern a unor forme de control a preturilor in


sectoarele economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau
substantial restransa prin efectul unei legi sau datorita existentei unei
pozitii de monopol;
b) dispunerea de catre guvern a unor masuri cu caracter temporar pentru
sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale
(situatii de criza, dezechilibru intre cerere si oferta si
disfunctionalitate evidenta a pietei).
Avizul Consiliului Concurentei este obligatoriu si in situatia cand organele
administratiei publice centrale si locale, alte institutii abilitate prin lege,
decid sa restructureze prin fuziune sau dizolvare regiile autonome sau
societatile comerciale in care participarea statului este majoritara.
Competenta contencioasa este legata de faptul ca aceasta autoritate ia
deciziile prevazute de lege in cazul incalcarii prevederilor legale privind:
- practicile anticoncurentiale;
- concentrarile economice, avand ca obiect sau efect
restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.
Legea Concurentei in Romania prevede sanctiuni privind practicile
anticoncurentiale, care pot fi grupate astfel:
- sanctiuni aplicate de catre Consiliul Concurentei
agentilor economici autori ai acestor practici;
- sanctiuni pronuntate de catre instantele de judecata
impotriva persoanelor fizice care participa cu intentie
frauduloasa si in mod determinant la aceste practici
anticoncurentiale;
- sanctiuni civile (nulitatea de drept a acordurilor sau
clauzelor care cuprind astfel de practici) pronuntate de
instantele de judecata.
Declansarea procedurii de investigare de catre Consiliul concurentei se
poate face:
a) din oficiu;
b) la plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si
direct;
c) la cererea agentilor economici sau a asociatiilor agentilor economici
interesati;
d) la cererea Presedintelui Romaniei; comisiilor parlamentare,
senatorilor si deputatilor, organelor administratiei publice centrale si
35

locale; organizatiilor profesionale, patronale si sindicale, inclusiv


Camera de Comert si Industrie a Romaniei; organizatiilor pentru
protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor.
Consiliul Concurentei are putere de decizie fiind investit cu prerogativa de
a emite injonctiuni si de a aplica sanctiuni pecuniare si sanctiuni
complementare. In plus, Consiliul Concurentei dispune de competenta de a
transmite, in anumite cazuri, dosarul instantei de judecata.
Injonctiunile sunt dispozitii date agentilor economici de a reveni la situatia
anterioara
incalcarii
comportamentului
concurential
normal.
Neconfirmarea atrage aplicarea sanctiunilor pecuniare.
Practicilor anticoncurentiale care constituie contraventii le sunt aplicabile
trei categorii de sanctiuni pecuniare:
- amenda,
- amenda cominatorie,
- confiscarea.
Amenda este prevazuta ca sanctiune pentru fapte care sunt considerate
contraventii si care constau in:
a) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete Consiliului
Concurentei;
b) incalcarea prevederilor art. 5 alin.(1), referitor la intelegeri, decizii
ale asociatilor sau practici concertate interzise si art. 6 privind
folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante (amendata cu pana
la 10% din cifra de afaceri).
Amenda cominatorie scopul acestei sanctiuni este de a determina agentii
economici sa respecte prevederile legale privind interzicerea intelegerilor,
deciziilor de asociere sau a practicilor concertate si a folosirii in mod
abuziv a unei pozitii dominante. Aceasta sanctiune este dispusa prin
decizie de catre Comisiile Consiliului Concurentei si prevede sume pentru
fiecare zi de intarziere in aplicarea acesteia.
Confiscarea se refera la profiturile suplimentare realizate de agentii
economici prin incalcarea prevederilor legale privind practicile
anticoncurentiale.
Transmiterea dosarului instantei de judecata Consiliul Concurentei are
posibilitatea de a cere instantei judecatoresti dispunerea uneia din masurile
36

prevazute de lege, daca in termen de 45 de zile de la notificarea deciziei,


agentul economic nu se conformeaza masurilor cuprinse in aceasta.
3.3. Practicile anticoncurentiale
Practicile anticoncurentiale sunt constituite, conform legii concurentei, din
doua categorii de comportament ale agentilor economici sau asociatiilor de
agenti economici:
a) intelegerile ce au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei;
b) folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.
3.3.1. Intelegerile cu caracter anticoncurential
Articolul 5 din Legea nr. 21/1996 afirma principiul interzicerii
intelegerilor, oricaror decizii de asociere sau practici concertate intre
agentii economici sau asociatii de agenti economci, iar in anexa 2
enumera, cu titlu de exemplu urmatoarele sapte tipuri de comportament
anticoncurential:
a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare
sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a
oricaror alte conditii comerciale inechitabile;
b) limitarea
sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii
tehnologice sau investitiilor;
c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe
criteriul teritorial, al volumului vanzarilor si achizitiilor sau pe alte
criterii;
d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la
prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un
dezavantaj in pozitia concurentiala;
e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre
parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici
prin natura lor nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu
obiectul acestor contracte;
f) participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice
forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea
accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti
37

agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de


a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare
rezonabila.
Intelegerile pot imbraca mai multe forme:
A.Din punctul de vedere juridic:
a) intelegeri structurate juridic, constituite din acordurile incheiate intre
firme, exprese sau tacite, indiferent de denumirea utilizata (acord,
intelegere, pact, protocol, contract).
b) intelegeri nestructurate juridic, constand din practicile concertate ale
firmelor de a se adapta la o anumita conduita economica, fara
existenta unei intelegeri prealabile;
B.Din punct de vedere economic:
a) acorduri orizontale care se refera la firme situate pe acelasi palier al
proceselor economici (intre producatori sau intre distribuitori);
b) acorduri verticale, respectiv intre firme situate pe paliere diferite ale
aceluiasi proces economic, de regula intre producatori si distribuitorii
aceluiasi tip de produs.
C.Dupa scopul sau efectul intelegerilor:
a) intelegeri vizand reducerea numarului concurentilor;
b) intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a concurentilor.
Din categoria a) se pot enumera urmatoarele actiuni:
1. Restrangerea accesului la o anumita profesiune prin:
- reglementari profesionale;
- clauze de nonconcurenta.
2. Limitarea accesului produselor sau serviciilor pe o anumita
piata, prin:
- segmentarea artificiala a pietei unui produs (distribuirea
sub marci distincte prin canale de distributie diferite);
- impiedicarea (orin conditionare) a unui distribuitor de a
vinde si alte marci de produse similare;
- restrangerea importurilor.
3. Impartirea pietelor de desfacere prin:
- delimitarea de zone geografice (convenirea de zone
exclusive sau a unor clauze de nonconcurenta);
38

- impartirea clientelei;
- stabilirea de cote de productie sau de vanzare;
- participarea concertata la licitatii publice sau private.
4. Boicotarea unor firme concurente prin refuzul nejustificat de a
vinde unor clienti sau de a se aproviziona de la anumiti
furnizori.
Din categoria b), intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a
concurentilor, fac parte:
1. Obstructionarea fixarii libere a preturilor sau adaosurilor
comerciale prin:
- procedee de inghetare a preturilor sau adaosurilor
comerciale, de obicei la nivelul lor existent la un
moment dat, in scopul impiedicarii reducerii lor.
- procedee de aliniere a preturilor, prin impunerea de
bareme profesionale, metodologii de calcul ale
costurilor, fixarea de preturi la destinatie, utilizarea in
contracte a clauzei engleze sau a clauzei clientului celui
mai favorizat.
2. Intelegerile ce fixeaza un anumit nivel al remizelor;
3. Intelegerile de practicare a unor conditii comerciale similare.
3.3.2.Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante
Legea concurentei nu incrimineaza atingerea unei pozitii dominante pe
piata, in mod individual sau de catre mai multi agenti economici, dar
interzice in mod expres folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante prin
recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect
afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.
Legea concurentei enumera urmatoarele practici de folosire abuziva a unor
pozitii dominante:
a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de
cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si
refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in
dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;
c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale
la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un
dezavantaj in pozitia concurentiala;
39

d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre


parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici
prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura
cu obiectul acestor contracte;
e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnicocomerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina
nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;
f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi ruinare,
sub costuri, in scopul inlaturarii concurentei sau vanzarea la exportt
sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea
unor preturi majorate consumatorilor interni;
g) exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un
client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti
economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii
echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul
motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale
nejustificate.
Pentru determinarea pozitiei dominante se cer analizate:
- piata relevanta,
- dominarea acestei piete.
O piata relevanta cuprinde un produs sau un grup de produse si aria
geografica pe care acestea se produc si/sau comercializeaza. Piata
relevanta are deci doua componente:
a) Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele care sunt
considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile,
datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse
trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau
beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau decizii de
cumparare.
b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati
agentii economici implicati in livrarea produselor incluse in piata
produsului. Factorii care trebuie luati in consideratie la definirea
pietei geografice relevante includ tipul si caracteristicile produselor
implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele
consumatorilor, diferentele intre cotele de piata ale agentilor
economici in zone geografice invecinate, diferentele substantiale
40

dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea


cheltuielilor de transport in costurile totale.
Pozitia dominanta este in general constatata atunci cand un agent
economic ocupa 50% - sau mai mult, din piata respectiva. Acest criteriu
clasic de definire a dominatiei pietei a fost completat, incepand cu anii 80,
cu alte criterii care tind sa raspunda mai bine diversitatii, din punct de
vadere calitativ, a dominatiei pietei.
Sunt utilizate urmatoarele criterii:
- analiza puterii economice rezultate din utilizarea unor
mijloace nepermise de inlaturare a concurentilor;
- analiza situatiilor de superioritate naturala in materie de
gestiune, inovare tehnica sau actiune comerciala (in
special accesul preferential la anumite surse de
finantare);
- prezenta si pozitia detinuta pe alte piete;
- importanta si notorietatea marcilor comerciale pe care le
detine, susceptibile de a constitui o bariera la intrarea pe
anumite piete;
- conditiile in care un agent economic isi pune in aplicare
strategiile fata de concurenti sau fata de clienti.
3.3.3.Concentrarile economice
Legea romana reglementeaza concentrarile economice, aliniindu-se la
legislatia europeana in materie.
Operatiunile de concentrare economice au loc cand:
- fuzioneaza doi sau mai multi agenti economici
independenti anterior;
- se dobandeste controlul asupra unuia sau mai multor
agenti economci ori asupra unor parti ale acestora.
Concentrarilor economice li se aplica principiul interzicerii atunci cand
au ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si conduc sau
ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa
a concurentei.

41

In analiza efectelor anticoncurentiale ale concentrarilor economice se


analizeaza deasemenea piata relevanta si afectarea acesteia. Piata relevanta
se defineste asa cum am vazut mai inainte, pe baza identificarii pietei
produsului si a pietei geografice.
Afectarea pietei relevante de catre concentrarea economica se constata:
- pe orizontala, atunci cand pe piata aceluiasi produs cota
de piata a concentrarii depaseste 15%;
- pe verticala, atunci cand concentrarea detine, in
amontele sau in avalul pietei produsului respectiv, o cota
de piata de cel putin 25%.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Cum se explica necesitatea concurentei ?
2. Care sunt competentele Consiliului concurentei ?
3. Care sunt categoriile de practici anticoncurentiale, conform legii
concurentei ?
4. In ce constau intelegerile cu caracter anticoncurential ?
5. In ce consta folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante ?
6. Cum abordeaza legea romana concentrarile economice ?

42

Capitolul 4.
PRET

PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE

Pretul este principalul instrument utilizat in lupta cu concurentii. Exista


insa o serie de practici de restrictionare sau inlaturare a concurentilor prin
utilizarea preturilor, care sunt incriminate de Legea Concurentei. Aceste
practici anticoncurentiale se regasesc in practicarea:
- fixarii concertate a preturilor;
- preturilor de revanzare;
- preturilor de ruinare;
- preturilor de discriminare;
- preturilor de dumping.
4.1. Fixarea concertata a preturilor
Scopul practicilor de fixare concertata a preturilor este in general acela de
a mari preturile dupa distrugerea concurentei. Firmele care participa la
aceasta strategie sunt cele care nu au suficiente resurse de eficientizare
prin care sa poata reduce preturile.
Formele interzise de fixare concertata a preturilor sunt urmatoarele:
a) fixarea de preturi minime care au ca scop eliminarea concurentilor ce
nu pot face fata acestui nivel, avand costuri mai ridicate. Ulterior, in
lipsa competitiei, preturile vor putea fi majorate, in detrimentul
consumatorilor.
b) intelegerile de a majora uniform preturile sau marja profitului.
c) intelegerile prin liste de preturi, schimburile de informatii cu privire
la preturi sau recomadarile vizand preturile sau cresterile de preturi.
d) intelegerile referitoare la preturile de vanzare.
e) intelegerile privind rabaturile agregate, prin care un grup de ofertanti
acorda rabaturi, bonificatii sau discounturi functie de suma
achizitiilor facute de un client de la toti acesti ofertanti.

43

4.2. Preturile de revanzare


Sunt considerate practici interzise preturile impuse si revanzarea in
pierdere.
Principiul este acela ca nici un pret nominal nu poate fi impus pentru
vanzarea bunurilor sau serviciilor prestate.
Pretul de vanzare impus este pretul de gross sau de detaliu fixat aprioric
de producator, independent de canalele de distributie ale produsului.
Uneori, impunerea pretului de vanzare este camuflata prin practica
preturilor recomandate care nu sunt insa doar orientative ci impuse prin
sanctionarea nerespectarii lor.
Revanzarea in pierdere este definita ca fiind vanzarea oricarui produs la un
pret inferior pretului sau de cumparare efectiv, majorat cu impozitele
asupra cifrei de afaceri aferente acestei revanzari. Revanzarea in pierdere
este asimilata cu practicarea preturilor ilicite.
Vanzarea in pierdere nu este sanctionata decat daca ea procura sau poate sa
procure un castig suplimentar si anormal comerciantului. Din contra, daca
ea nu este inspirata decat printr-un motiv legat de buna gestionare, de
exemplu, daca ea permite evitarea unei pierderi si mai mari, o asemenea
vanzare se justifica.
Interdictia vanzarii in pierdere nu se aplica urmatoarelor situatii:
- produselor perisabile, incepand din momentul in care
sunt amenintate de o alterare rapida;
- vanzarilor voluntare sau fortate motivate de incetarea
sau schimbarea activitatii comerciale;
- produselor la care vanzarea prezinta un caracter sezonier
marcat, in timpul perioadei terminale a sezonului
vanzarilor si in intervalul cuprins intre doua sezoane de
vanzare;
- produselor care nu mai corespund datorita evolutiilor
modei sau aparitiei perfectionarilor tehnice, fiind uzate
moral;
- produselor la care reaprovizionarea s-a efectuat sau ar
putea sa se efectueze in scadere.

44

4.3. Preturile de ruinare


Pretul de ruinare este un pret nerezonabil de scazut practicat de o firma cu
pozitie dominanta pe piata, intr-un interval de timp suficient de lung,
pentru a denatura concurenta.
Denaturarea concurentei poate insemna:
- parasirea pietei de catre unii concurenti care nu-si pot
acoperi costurile;
- indepartarea potentialilor concurenti care ar fi dorit sa
intre pe piata , dar constata ca profitabilitatea a scazut
dramatic, odata cu practicarea pretului de ruinare.
In etapa urmatoare, dupa indepartarea concurentei, firma ruinatoare
procedeaza la ridicarea semnificativa a preturilor pentru recuperarea
pierderilor inregistrate in perioada de practicare a pretului de ruinare.
Daca prima etapa, cea de reducere a pretului, este favorabila
consumatorului, cea de-a doua ii este defavorabila si se poate prelungi
pana la restabilirea concurentei pe piata respectiva.
Conditiile ce concura la sanctionarea practicarii preturilor de ruinare sunt
urmatoarele:
a) Presupusa firma ruinatoare trebuie sa aiba o pozitie dominanta pe piata,
astfel incat sa-si poata impune unilateral preturile;
b) Pretul impus pe piata sa fie cu adevarat nerezonabil de scazut.
Aceasta presupune un pret inferior costului variabil mediu (a tuturor
costurilor ce variaza functie de nivelul productiei: manopera, energie,
materiale, etc.). Fac exceptie situatiile exceptionale, justificate de cauze
imprevizibile, precum penurie de materii prime care ridica temporar
costul peste nivelul pretului, sau vanzarea produselor perisabile la
preturi diminuate. Exista, de asemenea, o zona discutabila (zona gri),
cand pretul se situeaza peste costul variabil mediu, dar sub costul total
mediu, ceea ce inseamna ca firma nu isi acopera toate costurile fixe
aferente productiei. Acest pret este considerat nerezonabil de scazut
intr-o conjunctura de piata normala, dar poate fi rezonabil intr-o piata
cu cerere in declin, sau cu capacitati de productie excedentare.
c) Sa existe o politica de vanzare la preturi de ruinare pe o perioada mai
lunga de timp (deci nu reduceri de scurta durata pentru a face fata
concurentei);
d) Preturile de ruinare sa fie aplicate de firma ruinatoare pe intreaga
piata relevanta a produsului respectiv.
45

4.4. Preturile de discriminare


Preturile de discriminare sunt preturile diferentiate in mod subiectiv de
catre un vanzator fata de cumparatorii concurenti, la aceleasi conditii de
vanzare, de calitate si cantitate.
Discriminarea se realizeaza prin nivelul diferit de discount, rabat, remiza
sau alta concesie de pret oferite la conditii similare de vanzare.
Principalele forme de discriminare prin preturi sunt urmatoarele:
a) Acordarea unui discount conditional, atunci cand acesta
defavorizeaza sau favorizeaza nerezonabil anumiti clienti. Discountul
conditional este concesia de pret acordata cumparatorului ce respecta
o anumita conditie sau realizeaza un obiectiv de vanzare;
b) Acordare unui discount de volum diferentiat la acelasi volum de
cumparare sau omisiunea de a face cunoscut si a acorda discountul
catre anumiti cumparatori;
c) Acordarea preferentiala a discountului de exclusivitate, adica a acelei
concesii de pret acordate clientilor care se angajeaza sa faca comert
exclusiv cu articolele vanzatorului respectiv;
d) Acordarea diferentiata a remizei profesionale, adica a concesiei de
pret care recompenseaza un serviciu prestat de cumparator
vanzatorului si care altfel ar cadea in sarcina celui din urma (
transportul sau depozitarea marfurilor).
4.5. Preturile de dumping
Pretul de dumping este un pret nejustificat de scazut, care nu acopera de
multe ori nici costurile de productie, practicat de un producator la
vanzarile pe o piata straina. Scopul urmarit este acela de a intra rapid pe o
piata eliminand concurenta producatorilor autohtoni. Aceasta politica de
pret poate fi sustinuta prin:
a) mijloace proprii firmei, precum majorarea preturilor de vanzare in
tara de origine, sau pe alte piete, unde acest lucru este posibil;
b) politici guvernamentale care, sub o forma sau alta, dau posibilitatea
firmei sa reduca artificial pretul de export, precum:
- politici ce reduc concurenta interna si favorizeaza un
numar limitat de producatori in a practica preturi mai
mari pe piata interna, cu care pot apoi sustine preturi
nejustificat de scazute la export;
46

- politici ce limiteaza concurenta straina pe piata


nationala, cu acelasi efect asupra comportamentului
producatorilor locali, ca in situatia de mai sus;
- politici de preturi dirijate de stat la anumite materii
prime sau utilitati, care intra in fabricatia produselor de
export;
- practicarea subventiilor guvernamentale acordate
producatorilor interni si in baza carora ei pot sa exporte
la preturi de dumping;
- politici sociale care au ca efect mentinerea fixa a
costului fortei de munca, fara compensarea efectului
inflationist.
Practicarea preturilor de dumping este sanctionata pe plan international de
catre toate statele semnatare ale Codului antidumping elaborat sub egida
GATT. In baza acestei conventii internationale, statele sunt abilitate sa
adopte masuri antidunping de protejare a producatorilor interni afectati de
preturile de dumping ale exportatorilor straini, sub forma instituirii unor
taxe vamale suplimentare, denumite taxe antidumping, stabilite peste
nivelul taxelor vamale prevazute in tariful vamal, care compenseaza
diferenta nejustificata de pret pana la nivelul pretului cu ridicata de pe
piata interna.
Atunci cand preturile de dumping se datoreaza unei politici de
subventionare de catre stat a producatorului strain, taxele de retorsiune
instituite de stat in apararea producatorilor autohtoni sunt denumite taxe
compensatorii si urmaresc contracararea efectului de reducere artificiala a
pretului de import prin aducerea lui la nivelul pretului cu ridicata.

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1.
2.
3.
4.

Care sunt practicile anticoncurentiale bazate pe pret ?


Care sunt formele interzise de fixare concertata a preturilor ?
Care sunt formele interzise ale preturilor de revanzare ?
Ce sunt preturile de ruinare si ce conditii concura la sanctionarea
practicarii preturilor de ruinare ?
5. Care sunt principalele forme de discriminare prin preturi ?
6. Ce sunt preturile de dumping si cum sunt ele contracarate ?
47

Capitolul 5. SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA

A. Ca in orice economie se pot distinge doua mari structuri de


preturi:
1. Preturile marfurilor si serviciilor,
2. Preturile speciale: pretul fortei de munca (salariul), pretul
resurselor financiare (dobanda), pretul pamantului.
B. Specificul economiei romanesti actuale, ca economie de piata,
determina, dupa modul de formare, coexistenta urmatoarelor
tipuri de preturi:
1. Preturi libere, formate in conditii de piata, functie de
cerere, oferta si specificul concurentei,
2. Preturi reglementate de catre stat, sub forma:
a) preturilor fixe, stabilite pentru regiile autonome si
societati cu capital de stat,
b) preturilor limita, stabilite pentru produse de mare
importanta pentru consum sau productia unor sectoare
economice. Modul de aplicare difera functie de
obiectivele urmarite:
- limita maxima (preturi plafon): se stabilesc sub pretul
de echilibru al pietei pentru a corela de regula consumul
populatiei cu puterea de cumparare la unele produse cu
pondere mare in consum. Plafonarea preturilor poate
genera scaderea profitabilitatii producatorilor interni
care ofera respectivele produse si pentru a nu se produce
restrangerea ofertei, statul ofera acestora subventii
bugetare.
- limita minima (preturi prag), impusa la un nivel
superior pretului de echilibru al pietei in scopul
stimularii producatorilor autohtoni si/sau protejarii lor
fata de importurile mai ieftine (de ex.: produse agricole).
Nivelul lor trebuie insa corelat cu cererea solvabila,
pentru a nu genera reducerea consumului.

48

C. Functie de relatia contractuala dintre parti, se pot distinge:


1. Preturile de oferta, ca preturi ce nu sunt inca negociate si
acceptate contractual in mod definitiv, cert (cotatii de
bursa, preturi de catalog, preturi de deviz).
2. Preturile efective, ca preturi tranzactionale (preturi
contractuale, preturi de bursa, preturi de licitatie,
preturi cu amanuntul).
D. Functie de sfera de aplicare distingem:
1. Preturile producatorilor pentru oferta interna, care sunt
preturi cu ridicata, calculate si implementate la
vanzarile produselor lor catre alte unitati, in scopul
prelucrarii, utilizarii sau revanzarii.
2. Preturile comerciantilor pentru oferta interna, respectiv
preturile practicate de societatile comerciale specializate
in desfacerea produselor de consum productiv sau
neproductiv. Acestea pot fi:
- preturi de gros, practicate de unitatile comerciale cu
ridicata la vanzarile in cantitati mari ale produselor
cumparate in prealabil de la producatori interni sau din
import,
- preturi cu amanuntul (de detaliu), practicate de
unitatile comerciale cu amanuntul la vanzarile catre
consumatorul final, in cantitati mai mici, ale acelor
marfuri cumparate anterior de la producatori interni,
importatori sau societati comerciale cu ridicata.
3. Preturile din comertul exterior, ca preturi negociate
pentru tranzactiile de export sau import de catre
producatori sau comercianti.
4. Preturile de pe piata bursiera pentru active comerciale
(marfuri fungibile, energie) sau financiare (titluri
financiare primare sau derivate, valute), tranzactionate la
vedere sau la termen, pe piete la disponibil (preturi
spot, preturi forward) sau pe piete ale instrumentelor
derivate (preturi futures, pretul optiunilor).
5. Preturile din domeniul constructiilor (preturi de deviz).
6. Preturile serviciilor (tarife, comisioane, prime) prestate
catre populatie, agenti economici sau institutii publice
sau private in diferite domenii de activitate (financiar49

bancar, bursier, asigurari, reparatii, transport, posta si


comunicatii, turism, etc.).
E. Functie de politica fiscala a statului, distingem:
1. Preturi cu sau fara TVA:
- preturi fara TVA, care echivaleaza cu cifra de afaceri
pe produs, ca preturi ale unitatilor producatoare sau
comerciale, remunerand costurile si profitul. Ele nu
cuprind TVA, fiind insa baza de calcul a TVA care se
formeaza in stadiul respectiv, ca TVA aferenta acestor
preturi, denumita TVA colectata. Preturile fara TVA
sunt preturi ale factorilor de productie sau preturi ale
bunurilor aflate in stadii intermediare ale circuitului
economic al acestora,
- preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci, de
cumparare, platite de cumparatori (cuprinzand si TVA
colectat pe traseul parcurs de produs de la materia prima
la produsul cu destinatie finala). Nivelul TVA aferent
fiecarui stadiu (agent economic) se calculeaza prin
diferenta dintre TVA colectata (aferenta pretului de
vanzare) si TVA achitata la intrari, la pretul de
cumparare facturat de furnizor. Preturile de detaliu
cuprind TVA, iar consumatorul final (populatia) este
suportatorul real al acestei taxe. Preturile cu TVA sunt
preturi de cumparare ale suportatorilorr acestui impozit.
Ele sunt denumite preturi cu amanuntul.
2. Preturi cu sau fara accize. Accizele sunt taxe impuse de
stat, cuprinse in preturile cu care se livreaza anumite
produse de catre producatorii interni sau se importa din
alte tari.
3. Preturi cu sau fara taxe vamale, taxe portuare, taxe fitosanitare, taxe consulare.
In baza prevederilor din Codul fiscal, datoreaza TVA si, deci, o vor
include in preturile (tarifele) de vanzare (facturare) agentii economici care
executa urmatoarele operatiuni principale:
a) livrari de bunuri mobile si prestari de servicii efectuate in cadrul
exercitarii profesionale autorizate (toate operatiunile asimilate
acestora);
50

b) transferul propietatilor bunurilor imobiliare intre agentii economici,


precum si intre acestia si institutii sau persoane fizice;
c) importul de bunuri si servicii.
Nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA operatiunile similare punctului
a), dar efectuate de asociatiile fara scop lucrativ pentru activitati cu
caracter social-filantropic, organizatiile cu caracter religios, politic sau
civic; organizatiile sindicale pentru activitati legate de apararea intereselor
materiale si morale ale membrilor lor; institutiile publice. Daca asemenea
persoane juridice desfasoara activitati, direct sau prin unitati subordonate,
pentru obtinerea de profit, acestea vor fi supuse taxei pe valoarea adaugata.
Sunt scutite de TVA: livrarile de bunuri si prestarile de servicii care rezulta
din activitatea specifica autorizata, efectuata in tara, a unitatilor sanitare si
de asistenta sociala, a unitatilor de stiinta si invatamant, a persoanelor
fizice care presteaza munca la domiciliu si obtin venituri asimilate
salariilor, a liber-profesionistilor autorizati care isi desfasoara activitatea
individual, a gospodariilor agricole individuale si asociate, a organizatiilor
de nevazatori si a persoanelor handicapate, a institutiilor bancare.
INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1.Ce categorii de preturi distingem dupa modul de formare ?
2.Ce categorii de preturi distingem functie de relatia contractuala dintre
parti ?
3.Ce categorii de preturi distingem functie de sfera de aplicare ?
4.Ce categorii de preturi distingem functie de politica fiscala a statului ?
5.La ce operatiuni se aplica TVA si ce operatiuni nu se cuprind in sfera
de aplicare a TVA ?

51

Capitolul 6. PARTICULARITATI ALE FORMARII PRETURILOR


IN UNELE SECTOARE ECONOMICE
6.1. Preturile producatorilor pentru oferta interna
- sunt preturi cu ridicata;
- sunt preturi practicate de regula la vanzarile catre alti
agenti economici, agenti care cumpara bunurile in
scopul prelucrarii, utilizarii sau revanzarii acestora.
- sunt preturi ale producatorilor de materii prime,
materiale,
combustibili,
energie,
produse
agroalimentare, produse industriale de consum productiv
sau neproductiv;
- pretul cu ridicata al producatorului cintine costul de
productie si profitul;
- pretul cu ridicata facturat de producator se compune din
pretul producatorului (PP) plus TVA sau, cand produsul
este din lista celor la care se platesc accize, pretul
facturat se compune din pretul producatorului (PP) plus
acciza, plus TVA calculat la suma celor doua:
PR facturat = PP + TVA
PR facturat = PP + A + TVA
6.2. Preturile comerciantilor pentru oferta interna
Se includ aici:
a) Preturile de gros
Aceste preturi se aplica de catre angrosisti la vanzarile in cantitati mai mari
catre detailisti sau alte persoane juridice. Pretul de gros facturat se
calculeaza prin adaugarea la pretul cu ridicata fara TVA (atunci cand
angrosistul s-a aprovizionat de la producator), sau la pretul importatorului
fara TVA ( daca a cumparat marfa de la un importator), a adaosului
comercial al angrosistului si a TVA colectata:
PG facturat = PR fara TVA + AC angrosist + TVA colectata
PG facturat = PI fara TVA + AC angrosist + TVA colectata
52

b) Preturile cu amanuntul
Aceste preturi se aplica de catre detailisti la vanzarile in cantitati mici catre
consumatorul final. Detailistii se pot aproviziona de la producatori,
importatori sau de la angrosisti, calculand preturile cu amanuntul in mod
corespunzator:
PA = PR fara TVA + AC detailist + TVA colectata
PA = PI fara TVA + AC detailist + TVA colectata
PA = PG fara TVA + AC detailist + TVA colectata
6.3. Preturile din comertul exterior
a) Preturile de import
Importul poate fi realizat de producatori pentru materii prime, materiale,
combustibil si energie, piese de schimb, masini, utilaje, echipamente, etc.,
necesare procesului de productie, sau de catre comercianti, de cele mai
multe ori angrosisti sau firme specializate in operatiuni de comert exterior,
pentru toata gama de produse de consum productiv sau neproductiv.
Preturile de import, indiferent de calitatea importatorului (producator sau
comerciant) si de conditia de livrare INCOTERMS stipulata in contractul
de import, sunt preturile CIF (cost, insurance, freight).
Aceste preturi includ valoarea marfii importate, asigurarea si transportul
acesteia pe parcurs extern (de la exportator si pana in vama tarii
importatoare). Suma acestor elemente exprimate in valuta constituie
valoarea in vama (VV). Aceasta se transforma in lei pe baza cursului de
schimb (CS) valutar oficial al BNR.
Asupra acestei valori se calculeaza taxa vamala (TV) si comisionul vamal
(CV). Daca produsul este accizat, procentul accizei se aplica la suma
elementelor anterioare (VV + TV + CV), rezultand acciza (A).
Tot la vama se retine TVA aferenta valorii cumulate a elementelor
anterioare si care constituie baza de impozitare (VV + TV + CV + A).
Astfel, pretul de import se va calcula astfel:

53

PI = VV + TV + CV + A + TVA in vama
unde:
VV= PCIF x CS
TV = VV x cota TV
CV = VV x cota CV
A = (VV + TV + CV)cota A
TVA in vama = (VV + TV + CV + A)cota TVA
Sunt scutite de plata TVA urmatoarele:
- importurile de bunuri scutite de TVA
- bunurile introduse in tara de calatori in anumite limite
- importul de bunuri pentru comercializare in regim duty-free
- introducerea de bunuri straine intr-o zona libera, port liber sau
antrepozit vamal
- importul de bunuri de catre misiunile diplomatice, birourile consulare,
reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale
acreditate
- importul de bunuri primite cu titlu de ajutoare, donatii sau finantate
din imprumuturi nerambursabile, etc.
b) Preturile de export
Conform conventiilor internationale, independent de conditiile de
livrare negociate de partile contractante in contractul de export-import,
preturile de export sunt considerate preturile FOB (free on board).
Aceste preturi sunt utilizate in statisticile ce evidentiaza volumul
cantitativ si valoric al exporturilor unei tari.
Pretul FOB este un pret franco-frontiera tarii exportatoare, cu marfa
incarcata la bordul vasului (dar prin extensie incarcata pe orice mijloc de
transport) si taxele vamale de export achitate.
Pretul FOB include:
- pretul marfii de export: pret cu ridicata sau de gros, fara TVA
- cheltuielile suplimentare de export interne (CSEI) privind:
manipularea-incarcarea marfii(M),transportul (T) si eventual asigurarea
(As) pe parcurs intern, pana in portul (locul) de incarcare pe mijlocul de
transport extern, depozitarea in asteptarea mijlocului de transport extern
(D), comisioanele vamale de export (CVE) si taxele vamale de export
(TVE).
54

Livrarile de bunuri la export sunt scutite de TVA, ca de altfel si transportul


si prestarile de servicii conexe transportului, legate direct de exportul de
bunuri.
Putem exprima cele de mai sus astfel:
PE(FOB) = PR/PG fara TVA + CSEI
unde: CSEI = M + T + As + D + CVE + TVE
VV (valoarea in vama) = PR/PG fara TVA + M + T + As + D
CVE = VV x cota CVE
TVE = VV x cota TVE
In contractele de export-import se pot practica preturi ce includ, pe langa
valoarea unitara a bunurilor comercializate, si o serie mai scurta sau mai
lunga de cheltuieli suplimentare de export efectuate in tara exportatorului
(CSEI) sau pe parcurs extern (CSEE) distribuite pe unitatea de produs.
Aceste
cheltuieli sunt suportate de exportator si apoi facturate
importatorului prin pretul de export corespunzator.
In practica internationala, pentru o mai buna intelegere a obligatiilor
contractuale legate de cheltuielile si riscurile pe care le are de suportat
fiecare parte in procesul de transfer al bunurilor de la exportator la
importator, acestea s-au standardizat sub forma Conditiilor de livrare
INCOTERMS. Corespunzator acestor conditii, contractul va specifica
unul din urmatoarele preturi de export:
1. Pretul EXW (ex works).
Este un pret franco-fabrica(depozit) in care se cuprinde pretul marfii
(ca pret cu ridicata sau de gros, fara TVA) plus costurile unitare ale
depozitarii acesteia in propriile spatii de depozitare ale producatorului
sau comerciantului pana la momentul preluarii de aici a marfii de catre
importator. Utilizand abrevierile anterioare, putem scrie:
PE(EXW) = PR/PG fara TVA + CSEI
unde: CSEI = D
2. Pretul FCA (free carrier).
Este un pret franco-transportator terestru sau aerian, care include
pretul marfii plus costurile unitare privind depozitarea, manipularea,
55

transportul si eventual asigurarea acesteia pana la statia de incarcare a


transportatorului angajat de importator, incarcarea cu plata
comisionului si taxei vamale de export.
PE(FCA) = PR/PG fara TVA + CSEI
unde: CSEI = D + M + T + As+CVE+TVE
3. Pretul FAS (free alongside ship).
Este un pret franco-de-a lungul vasului, incluzand pretul marfii plus
costurile unitare privind depozitarea, manipularea, transportul si
eventual asigurarea acesteia pana in portul maritim, fluvial sau
lacustru de incarcare, depozitarea si asigurarea marfii in port in
asteptarea sosirii vasului, manipularea si transportul ei pe cheiul de
acostare a navei, la dana indicata de capitania portului.
PE(FAS) = PR/PG fara TVA + CSEI
unde: CSEI = D + M + T + As
4. Pretul FOB (free on board). A fost explicitat mai sus.
5. Pretul CFR (cost and freight) pentru transportul maritim, lacustru
si fluvial.
6. Pretul CPT (carriage paid to) pentru transportul terestru si aerian.
Preturile CFR si CPT includ pretul marfii plus costurile unitare
privind depozitarea, manipularea, transportul si eventual asigurarea
acesteia pana in portul/statia de incarcare, comisioanele si taxele
vamale de export, incarcarea, manipularea si transportul pe parcurs
extern, pana in portul/statia de destinatie (fara descarcare si formalitati
vamale).
PE(CFR, CPT) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T

56

7. Pretul CIF (cost, insurance, freight) pentru transportul maritim,


lacustru si fluvial.
8. Pretul CIP (cost, insurance paid ) pentru transportul terestru si
aerian.
Preturile CIF si CIP include aceleasi cheltuieli ca si preturile CFR
respectiv CPT, adaugandu-se insa si costul unitar al asigurarii marfii
pe parcurs extern, din tara exportatorului pana in tara importatorului,
asigurare angajata si platita de exportator in favoarea importatorului
(ca beneficiar al politei de asigurare), deoarece cel din urma suporta
riscurile transportului extern.
PE(CIF, CIP) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(I)
9. Pretul DAF (delivered at frontier).
Este pretul franco-frontiera tarii importatoare si care include toate
costurile unui pret CFR sau CPT pana la granita tarii importatoare, cu
diferenta ca riscurile privind marfa pe timpul transportului extern sunt
suportate nu de importator ci de exportator, iar daca cel din urma
incheie o polita de asigurare, beneficiarul acesteia va fi chiar el.
PE(DAF)= PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(E)
11.
Pretul DES (delivered ex ship).
Este un pret franco-pe nava in portul de destinatie si include toate
costurile privind marfa, transportul si asigurarea pana in portul de
destinatie, inclusiv cheltuielile de transferare a marfii din calele vasului
pe puntea acestuia, in raza de actiune a utilajelor de descarcare.
PE(DES) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(E)
57

12.
Pretul DEQ (delivered ex quay).
Este pretul franco pe chei in portul de destinatie, incluzand in plus fata
de pretul DES cheltuielile unitare de descarcare a marfii de pe vas,
comisioanele vamale de import (CVI) si taxele vamale de import (TVI)
in tara importatorului.
PE(DEQ) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(E) + CVI + TVI
13.
Pretul DDU (delivered duty unpaid).
Este pretul la destinatie fara plata taxelor vamale de import, cu marfa
depozitata in spatii corespunzatoare (D), in asteptarea cumparatorului.
PE(DDU) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(E) + D
14.
Pretul DDP (delivered duty paid).
Este pretul la destinatie cu plata taxelor vamale de import, cu marfa
depozitata corespunzator.
PE(DDP) = PR/PG fara TVA + CSEI + CSEE
unde: CSEI = D + M + T + As + CVE + TVE
CSEE = M + T + As(E) + D + CVI + TVI
Preturile DEQ si DDP in care exportatorul a inclus si taxele vamale de
import in tara cumparatorului nu include si TVA din tara
importatorului. Obligatia platii TVA aferente importului de marfuri
cade in sarcina importatorilor, exigibilitatea TVA fiind la data la care
se genereaza drepturile de import pentru bunurile respective.

58

6.4 Preturile de pe piata bursiera


Exista dou categorii de piee bursiere care coexist i se interfereaz:
1-Pieele bursiere n care predomin vnzarea/cumprarea fizic a
activelor tranzacionate (aciuni, obligaiuni, mrfuri, valute, etc).
Bursele de mrfuri din aceast categorie sunt denumite i piee la
disponibil deoarece presupun disponibilitatea cantitilor de mrfuri.
Bursele de valori mobiliare presupun transferul proprietii asupra
titlurilor financiare primare ce sunt cotate n perimetrul lor. Tipurile
de contracte utilizate sunt contractele de vnzare / cumprare a
activelor comerciale sau financiare respective i care din punctul de
vedere a finalizrii tranzaciei, respectiv plata / livrarea activului, pot
fi contracte spot (la vedere) i contracte forward (la termen). Termenii
acestor contracte pot fi nestandardizai sau standardizai, n cel din
urm caz negocierea purtndu-se exclusiv cu privire la pre.
Contractele sunt intermediate de brokeri specializai iar negocierea
preului se poate face de o manier privat sau public (licitaie)
2-Pieele bursiere la care se tranzacioneaz contracte derivate.
Aici 98% din tranzacii au ca obiect contractele n sine, la valoarea lor
de pia i numai diferena de circa 2% se axeaz pe tranzacionarea
fizic a activului contractual.
Structural regsim aceast pia i o putem asambla din componente
ale pieelor bursiere propriu zise (tranzaciile n baza contractelor
standardizate futures i opionale) i ale pieelor de tip OTC
(tranzaciile n baza contractelor opionale, a contractelor derivate de
swap i a altor cteva tipuri de contracte, dar i a derivatelor compuse
sau combinaiilor de derivate).
Tranzaciile derulate pe pieele instrumentelor financiare derivate ale
burselor sunt:
-Tranzacii comerciale, respectiv acele operaiuni ce se finalizeaz cu
vnzarea / cumprarea efectiv, fizic, a activului ce face obiectul
contractelor futures, sau a contractelor opionale.
-Tranzacii financiare, respectiv cele n care calitatea de vnztor sau
cumprtor al unei cantiti de marf fungibil se asum doar n mod
virtual. Vnzarea sau cumprarea se exercit nu asupra mrfurilor ce
reprezint activele suport ale acestor contracte derivate, ci chiar asupra
59

contractelor. Nu se tranzacioneaz mrfuri, ci contracte derivate, efectul


fiind doar anumite rezultate financiare n conturile participanilor.
Reflectnd factorii obiectivi ai pieei produsului respectiv precum i
ansamblul de informaii relevante despre evoluia probabil a acesteia,
preurile formate n burs pot fi considerate mai obiective dect
preurile generate de alte tipuri de tranzacii. Din acest motiv ele sunt
considerate preuri reprezentative fiind utilizate ca reper i n alte negocieri
contractuale. Faptul c preurile se formeaz n baza unui proces de
licitaie public n care sunt prezente ofertele mai multor vnztori i
cererile mai multor cumprtori, fr a fi permise situaiile ce pot genera
preuri artificiale ca urmare a unor poziii de monopol n sfera produciei
sau comercializrii mrfurilor n cauz, e de natur s genereze preuri de
echilibru care reflect condiiile de moment ale pieei.
Pe pieele bursiere la disponibil, categoriile de preuri utilizate sunt
preurile tranzaciilor la vedere (preuri spot) i preurile tranzaciilor
viitoare ferme, n general pe termen scurt (preuri forward). Pieele
bursiere la disponibil joac un rol important nu numai ca centre ale
comerului cu produse fungibile, dar i ca furnizoare de preuri spot.
Acestea sunt preuri de referin att pentru pieele fizice extrabursiere, ct
i pentru stabilirea preurilor n cadrul contractelor forward i futures.
Tranzaciile la disponibil sunt totodat sprijinite de un flux
impresionant de informaii de pia viznd producia, consumul, stocurile,
factorii ce pot influena preul de tranzacionare. n sprijinul acestor preuri
spot vin o serie de organizaii internaionale, agenii specializate de
informaii sau piee tradiionale nebursiere.
Eficiena informaional are n vedere asigurarea condiiilor pentru ca toate
informaiile relevante pentru formarea preului s fie distribuite n mod
transparent i echidistant tuturor celor interesai, astfel nct s se asigure
dou dintre precondiiile funcionrii normale a pieei bursiere:
-concurena corect i sancionarea tendinelor de a utiliza informaii
confideniale n detrimentul celorlali participani.
- suficiena informaional, menit s asigure descoperirea preului
obiectiv, pe o baz de continuitate. n cazul burselor de mrfuri se constat
c impactul informaional asupra preului este chiar mai puternic dect la
bursele de valori mobiliare. Cotaiile mrfurilor i n principal a celor
agricole, nregistreaz variaii mai frecvente i mai ample ca rspuns la
60

factorii meteo climatici, economici i sociali, dect titlurile primare


cotate la burs. Ele absorb de asemenea ntr-o mai mare msur factori
internaionali i ca atare spectrul informaional pe care bursele de mrfuri
trebuie s-l asigure este mai vast.
Spre exemplu, pe piaa ieiului s-au dezvoltat o serie de piee spot de tip
OTC (over the counter) n vecintatea marilor centre mondiale de
rafinare i care nu sunt neaprat situate n acelai loc cu sursele de
extracie. Astfel de piee sunt cele din Cushing (Oklahoma), St. James
(Louisiana), portul New York, Rotterdam, Singapore, Tokyo. Aceste piee
de tranzacii la vedere sunt consolidate de mult timp i folosesc n
stabilirea preurilor cteva normative consacrate ale petrolului neprelucrat,
cum ar fi North Sea Brent Blend, West Texas Intermediate (WTI) i
Dubai.
Petrolul de tip Brent, joac rolul de pre reper fa de care se
stabilete preul altor tipuri de iei, cum sunt cele din Marea Nordului,
Africa de Vest i Zonele mediteraneene. Acest iei este din categoria uor
dulce, provenind din zcmintele Brent i Nivian i care este transportat
prin conducte la terminalul de petrol Sullom Voe din Insulele Shetland.
Aici ncrcarea trebuie s se fac pe un tanc petrolier desemnat cu apte
zile nainte de prima zi de ncrcare. Acest tip de ncrctur la vedere este
cunoscut sub denumirea de Dated Brent.
Pe pieele la vedere unde se tranzacioneaz alte tipuri de petrol,
preurile se exprim sub form de prim, sau discount fa de preul Dated
Brent.
Contractele standard folosite pentru tranzaciile Brent la termen
precizeaz c vnztorul trebuie s dea cumprtorului un preaviz de 15
zile. Aceste tranzacii se fac la preuri denumite Brent n 15 zile . Ele sunt
tranzacii private, negociate individual, iar preurile sunt influenate de
preurile suport furnizate de agenii specializate
in cautarea si
comunicarea de preturi precum Platt s, Petroleum Argus, London Oil
Reports sau Reuters.
West Texas Intermediate (WTI) descrie o varietate de tipuri de
petrol neprelucrat livrate prin conducte la terminalul Cushing din
Oklahoma. Aceast categorie de ieiuri uoare i dulci stau la baza celor
mai intens tranzacionate contracte la termen cu produse energetice WTI
futures la NYMEX. WTI este totodat folosit ca pre reper pentru alte
tipuri de petrol din America de Nord, ale cror preuri sunt stabilite ca
diferen fa de WTI n acelai fel n care petrolul Brent este folosit n
Europa.
61

O alt surs important de preuri pe piaa ieiului o constituie


companiile petroliere naionale dintro serie de ri productoare de petrol.
Cumprtorii ncheie cu aceste companii contracte pe perioade mai lungi
de timp la preuri determinate prin intermediul unei formule standard ce
stabilete preul oficial de vnzare. Formula poate avea la baz o normare
tipic, cum ar fi Dated Brent, sau o medie de normri la care se aplic un
diferenial. n fine o surs extrem de important pentru preurile spot,
forward i futures ale petrolului neprelucrat sunt preurile oficiale ale
OPEC. Dei sunt preuri indicative, sau orientative, ele modeleaz puternic
piaa internaional prin aceea c reflect nemijlocit nivelul ofertei de
export a rilor membre, nivel prin care acesta realizeaz de fapt o politic
concertat de pre visavis de consumatorii de iei.
Preuri orientative oficiale ntlnim i pe pieele altor produse, ca de
exemplu, cafeaua, cacaoa i zahrul, oferite de organizaiile internationale
specializate pe aceste produse (ICO, ICCO i ISO). De asemenea, Banca
Mondial public lunar listele de preuri Pink Sheet care sintetizeaz
preuri medii anuale, trimestriale i lunare pentru o gam larg de mrfuri
de folosin imediat, cereale, metale i produse energetice, pe baza
preurilor preluate de la numeroase surse.
Pe piaa produselor agro alimentare, cea mai mare pia bursier la
disponibil (dar i de contracte derivate) este Chicago Board of Trade
(CBOT).
Cu toate c bursa din Chicago reflect n mare msur raportul
cerere ofert de pe piaa american, avnd n vedere poziia SUA de cel
mai mare exportator de cereale, preurile de la bursa din Chicago sunt
considerate preuri internaionale i reprezint principalul barometru al
evoluiei pieei internaionale a cerealelor.
Pe piaa metalelor industriale bursa cea mai veche, fondat n 1876 i
totodat cea mai reprezentativ pentru pieele internaionale, este London
Metal Exchange (LME),
Mecanismul de tranzacii din cadrul LME prezint unele deosebiri
fa de bursele de mrfuri americane. Tranzaciile din cadrul LME se
desfoar att prin sistemul de licitaii prin strigri, ct i prin intermediul
unei reele telefonice inter firme, ce asigur o pia continu, pe
parcursul a 24 de ore. Tranzaciile prin sistemul de licitaii deschise are loc
n fiecare zi lucrtoare, n dou sesiuni: ntre 11,50 a.m. i 1,25 p.m.
(GMT), i ntre 3,20 p.m. i 5,00 p.m. Aceste sesiuni sunt la rndul lor
62

mprite n perioade de 5 minute, pe parcursul crora, se ncheie


tranzaciile pentru fiecare metal n parte, n cadrul aceluiai ring. Acest
sistem reprezint o pia intermitent (CALL), spre deosebire de
sistemul de tranzacii din cadrul burselor americane, tranzacii ce au loc
concomitent pentru toate mrfurile listate, dar n ringuri diferite, sistem
cunoscut sub numele de sistem continuu de tranzacii.
Preurile anunate n mod oficial de ctre LME sunt preurile de
regularizare stabilite de un comitet al acestei burse. Astfel, n timpul
sesiunii de diminea, cel puin trei membri ai acestui comitet sunt prezeni
la ncheierea tranzaciilor si determin cel mai bun pre de cumprare (bid)
i cel mai bun pre de vnzare (ask) pentru fiecare metal n parte,
nregistrate la ncheierea sesiunii de tranzacii. Preurile zilnice de
regularizare, pentru contractele cash, contractele de trei luni i contractele
de 15 luni, sunt apoi anunate oficial i diseminate prin mijloace mass
media. Preurile pentru contractele cu celelalte scadene nu sunt oficial
anunate, dar ele pot fi obinute prin intermediul brokerilor.
Modul de exprimare a acestor cotaii este de asemenea diferit
fa de cotaiile tipice ale preurilor futures. Astfel, contractul la trei luni
este singurul contract LME cotat n niveluri absolute ale preului; celelalte
contracte fiind cotate sub forma de spread fa de contractul pe trei luni.
Ca piee importante de tranzacii fizice la vedere i la termen si
de formare a unor preturi reprezentative pentru produsele respective pot fi
mentionate:
a.) Pentru cauciucul natural: Bursa de la Kuala Lumpur Malaysian
Rubber Exchange and Licensing Board unde coteaz circa 15
sortimente de cauciuc natural; Bursa din Singapore; Bursa din Londra
b.) Pentru zahr: Bursa de Termen din Londra The United Terminal
Sugar Market unde se tranzacioneaz att zahr brut, ct i rafinat;
Bursa de zahr rafinat din Paris; New York Board of Trade.
c.) Pentru semine oleaginoase i uleiuri vegetale: Chicago Board of
Trade, burs la care se realizeaz tranzacii pentru boabe soia, fin de
soia, ulei de soia; piaa la termen la Rotterdam care, fr a avea
organizarea clasic a unei burse d publicitii cotaii reprezentative
pentru principalele sortimente de semine i uleiuri vegetale
comestibile.
d.) Pentru bumbac: Bursa New York Board of Trade cea mai
reprezentativ pentru tranzacii la termen ale bumbacului american cu
63

fibr medie; Bursa din Liverpool, reprezentativ pentru tranzacie pe


termen scurt, n cadrul creia sunt cotate 17 sorturi de bumbac din
principalele ri exportatoare.
e.) Pentru piei brute: Piaa din Chicago este considerat ca fiind cea mai
reprezentativ
Semnificatia pretului futures
Produsele fungibile pot fi comercializate atat pe piata cash(la vedere)
cat si pe piata futures(viitoare). Spre deosebire de piata cash unde
preturile variaza sensibil functie de calitate sau locatie, pe pietele
futures intalnim preturi ce nu se diferentiaza dupa aceste criterii.
Pretul futures reprezinta estimarea curenta a pietei relativ la valoarea
viitoare a produsului tranzactionat, la calitatea standard si la locatia
bursei respective. Timpul si estimarile sunt cei doi factori ce
diferentiaza preturile la vedere (spot) de preturile futures. Dinamica
pretului futures aproximeaza dinamica pretului spot si simultan are loc
o treptata comvergenta a pretului futures catre pretul spot pe masura
trecerii timpului, respectiv a apropierii de limita orizontului de timp
pentru care respectivele preturi futures au fost implementate in
tranzactiile bursiere. Dinamica relativ paralela a celor doua preturi se
explica prin aceea ca factorii ce influenteaza preturile spot afecteaza
intr-un mod aproape similar si preturile futures (este corelatia care
face posibila implementarea pe pietele futures a tehnicilor de
hedging).
Diferenta numerica dintre pretul spot (cash) si pretul futures al
aceluiasi produs se numeste baza. Desi exista un grad ridicat de
corelatie intre preturile spot si preturile futures, baza nu este constanta,
ea fiind influentata de numerosi factori.
Primul si cel mai important este raportul dintre cerere si oferta. In
conditii normale preturile futures ale marfurilor fungibile sunt mai
ridicate decat preturile spot, ceea ce defineste o piata normala (oferta
de marfa este suficienta atat cerintelor de moment, cat si celor
anticipate). Pretul spot face discount fata de pretul futures al celei mai
apropiate livrari.
Atunci cand pretul futures este inferior pretului spot, piata este
inversata ca rezultat al unei cereri foarte mari pentru livrari immediate
pe fondul temerilor legate de insuficienta ofertei in viitor. Pretul spot
64

face premium fata de pretul futures (independent de cheltuielile de


finantare si pastrare a marfii pe perioada respectiva).
Baza este deasemenea influentata de sezonalitatea unor produse,
avand tendinta de a creste in perioadele cu surplus de marfa si de a
scadea pe masura reducerii ofertei. De exemplu pe o piata normala a
graului, pretul lui spot tinde sa scada mai rapid decat pretul lui futures
pe parcursul perioadei de recoltare, datorita surplusului brusc de
oferta, ceea ce largeste baza. Odata cu finalizarea recoltarii presiunea
ofertei scade si baza incepe sa se ingusteze. Variatia bazei rezulta
astfel fie din scaderea mai rapida, fie din cresterea mai rapida a
preturilor spot comparativ cu cele futures.
Pe o piata normala cu oferta adecvata, pretul futures al marfii va fi
aproximativ egal cu pretul spot (cash) la care se adauga:
- dobanda aferenta finantarii cumpararii la pret spot a unei
unitati de marfa;
- costul pastrarii unei unitati de marfa (depozitare si
asigurare) pe perioada respectiva de timp.
Formula de calcul a pretului futures (denumita si ecuatia cost-ofcarry) va fi:
F = S + Sdt/365 + Spt/365
unde: S pretul spot al marfii
d - rata dobanzii
p rata costurilor unitare de pastrare
t durata de timp intre cumpararea cash a marfii si livrarea ei
futures
Aceasta formula poate fi aplicata cu succes pe perioade scurte de
timp. Pentru perioade mai lungi devine mai exacta formula ce utilizeaza
rata compusa a dobanzii, respectiv:
F = Se(r+p) t/365
Aceste corelatii intre pretul spot (cash) si pretul futures nu sunt doar
teoretice ci se urmaresc si se realizeaza concret si in ringul bursei prin
interventia lucrativa, in scop de profit, a celor care, sesizand abaterile,
initiaza operatiuni de arbitraj.

65

6.5 Preturile din domeniul constructiilor


In constructii se practica urmatoarele categorii de preturi:
- pretul pe articolul de deviz
- preturi de deviz pe categorii de lucrari
- preturi de deviz pe obiecte de constructii
- pretul de deviz general al obiectivului de constructii
a) Pretul pe articolul de deviz se stabileste pe unitatea de pe articol de
deviz (articol de lucrari) care reprezinta lucrarea elementara de
constructii prevazuta in proiectul de executie. Se folosesc
urmatoarele elemente:
- norma de deviz privind consumurile de materiale,
manopera, utilaje si transport;
- preturile si tarifele practicate pentru consumurile
respective.
Pretul pe articolul de deviz se prezinta in doua componente:
- expresia structurala, cuprinzand valorile banesti pe
unitatea fizica de articol de deviz pentru cele patru
categorii de consumuri directe (materiale, manopera,
utilaje si transport);
- expresia globala, reprezentand suma celor patru
componente structurale.
Pretul pe articolul de deviz nu este un pret propriu-zis deoarece
cuprinde numai elemente de cost, fiind utilizat ca instrument de evaluare a
costurilor directe ale lucrarilor elementare de constructii.
b) Preturile de deviz pe categorii de lucrari
Categoriile de lucrari reprezinta grupele de lucrari de constructii-montaj
cu caracteristici comune, delimitate pe baza unor criterii precum
functionalitatea, destinatia sau natura lucrarilor (de exemplu: lucrari de
constructii industriale, energetice, etc. lucrari de instalatii sanitare,
electrice, termice,etc.)
Devizul pe categorii de lucrari cuprinde urmatoarele capitole:
Capitolul I: Cheltuieli directe
Se evidentiaza costurilor directe ale lucrarilor elementare de constructii
si alte cheltuieli.

66

Capitolul II: Cheltuieli indirecte


Se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul capitolului I.
Cota se diferentiaza pe tipuri de categorii de lucrari si pe modalitati de
executare a lucrarilor (regie sau antrepriza).
Capitolul III: Cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi si plata taxelor
aferente terenurilor.
Se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul capitolelor I
si II.
Capitolul IV: Profitul constructorului
Se calculeaza prin aplicarea unei rate de rentabilitate, apreciata de
proiectant si de constructor, la totalul cumulat al capitolelor I,II si III.
Valoarea totala a devizului pe categoria de lucrari = Total capitole
I+II+III+IV.
c) Devizul pe obiecte de constructii.
Se stabileste prin insumarea devizelor pe categorii de lucrari si
calcularea taxei pe valoarea adaugata.
d) Devizul general al obiectivului de investitii.
Acest deviz reflecta intregul volum de cheltuieli pentru realizarea
obiectivului de investitii, de la faza de proiectare si pana la darea in
folosinta si atingerea parametrilor proiectati. Devizul general evalueaza
aceste cheltuieli ca limita maxima. Depasirea lor genereaza pierderi
suportate de constructor. Devizul general reflecta relatiile contractuale
dintre beneficiarul obiectivului de investitii si mai multi parteneri:
proiectanti, constructori, furnizori,etc.
Structura devizului general se prezinta astfel:
PARTEA I
terenului

Capitolul I

Cheltuieli pentru obtinerea si amenajarea

Capitolul II
Cheltuieli pentru realizarea
infrastructurii obiectivului
Capitolul III
Cheltuieli pentru proiectare si asistenta
tehnica
Capitolul IV Cheltuieli pentru investitia de baza
Capitolul V
Alte cheltuieli
Capitolul VI Cheltuieli pentru darea in exploatare
PARTEA II Valoarea ramasa actualizata a mijloacelor fixe existente
incluse in cadrul obiectivului
67

PARTEA III Fondul de rulment necesar inceperii productiei


TOTAL GENERAL

6.6 Preturile serviciilor


In orice economie exista o paleta foarte diversificata de servicii ale
caror preturi poarta denumiri specifice precum:
- tarife: la serviciile profesionale, de transport, turism,
furnizare de energie electrica sau termica,etc.
- comisioane: la serviciile bancare, de intermediere
financiara pe piata de capital, etc.
- prime: la serviciile de asigurare si reasigurare, la unele
servicii profesionale.
a) Tarifele
Natura economica a pretului si a tarifului este aceeasi, specificul tarifului
rezultand din faptul ca se refera la servicii prestate iar productia si
consumul acestora au loc de cele mai multe ori concomitent. Serviciile
nefacand obiectul circulatiei marfurilor, in continutul tarifelor nu se includ
cheltuieli de desfacere si nici adaos comercial.
Serviciile pot fi productive, neproductive sau mixte (de gospodarie
comunala, apa, energie electrica etc.).
Corespunzator acestora si tarifele pot avea caracterul unor preturi cu
ridicata (pentru serviciile productive) sau caracterul unor preturi cu
amanuntul (pentru serviciile neproductive).
Tarifele se pot grupa functie de particularitatile activitatii, ale
consumului de munca si de natura serviciilor prestate. Spre exemplu:
1. Tarifele pentru servicii personale cuprind tarifele serviciilor
personale de igiena corporala, de reparatii, de usurare a
muncilor gospodaresti, de croitorie, de comenzi on-line pentru
diverse produse, etc.
2. Tarifele pentru servicii cu caracter de masa:
- tarifele pentru transportul de marfuri si calatori cu
milloace de transport terestru, aerian, maritim sau fluvial
- tarifele serviciilor de gospodarie comunala si locativa,
respectiv pentru energia electrica si termica
68

- tarifele pentru alte servicii cu caracter de masa: posta,


telecomunicatii
3. Tarifele pentru servicii cu caracter de creatie-inovatie: tarifele
serviciilor de cercetare, proiectare, programare, informatica,
management, modelare, marketing, implementarea de noi
tehnologii, elaborarea si comercializarea de brevete de inventii,
inovatii si marci, perfectionarea pregatirii cadrelor sau
lucratorilor,etc.
4. Tarifele din turism si alimentatia publica: pentru cazare,
inchirieri de echipament de sport si distractie, inchirieri de
masini si facilitati, tarife pentru transport sau alte servicii
(room-service, comisioane, curierat etc.)
5. Tarifele pentru servicii in activitatea din agricultura: pentru
lucrari agricole mecanizate, pentru transportul recoltelor si
produselor agro-alimentare, pentru servicii de decontaminare a
solului, de izolare a focarelor de infectii si boli ale animalelor
sau culturilor, etc.
b) Comisioanele
Comisioanele sunt preturi in special ale serviciilor financiarbancare, de intermediere si reprezentare si care se detaliaza pe
categorii de institutii si pe tipuri de servicii oferite clientelei. Spe
exemplu bancile comerciale practica niveluri diferentiate de
comisioane pentru deschidere de conturi, operatiuni in cont,
operatiuni de schimb valutar, analiza dosarului de credit sau a
proiectului de investitii, oferta de carduri de debit sau credit,etc.
Societatile de servicii si investitii financiare, bancile de investitii
sau societatile de brokeraj solicita comisioane fixe sau negociabile
pentru intermedierea plasamentului sau investitiei in titluri
financiare, pentru initierea sau finalizarea operatiunilor de bursa,
pentru furnizarea de informatii si studii de piata, pentru
gestionarea unor portofolii de titluri primare sau derivate, etc.

69

c) Primele
Primele sunt preturi practicate la o serie de servicii specializate
precum:
- asigurarile private (deci nu sociale) de bunuri, persoane
si raspundere civila
- reasigurarea asiguratorilor la societati de reasigurare
prin cedarea unei parti a riscurilor subscrise si a
primelor incasate
- rezervarea drepturilor conferite de contractele optionale
simple sau compuse tranzactionate pe pietele bursiere
sau extrabursiere.
INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Cum se formeaza preturile producatorilor pentru oferta interna ?


Cum se formeaza preturile comerciantilor pentru oferta interna ?
Cum se formeaza preturile de import ?
Cum se formeaza preturile de export ?
Cum se formeaza preturile pe piata bursiera ?
Cum se formeaza preturile din domeniul constructiilor ?
Sub ce forme intalnim preturile serviciilor ?

APLICATII
1. Pretul cu ridicata negociat de angrosist cu producatorul este de 100
lei. Cotele de adaos comercial sunt de 10% la angrosist si 20% la
detailist, iar TVA este de 19%. Sa se stabileasca:
a) preturile negociate intre agentii economici;
b) preturile facturate;
c) pretul cu amanuntul;
d) TVA incasat de stat de la fiecare platitor;
e) de verificat TVA din pretul cu amanuntul.
2. Pentru un produs din import:
- pretul extern este de 19 euro/buc.
- cheltuielile de transport extern revin la 0,50 euro/buc.
70

- cheltuielile de asigurare pe parcurs extern revin la 0,25 euro/buc.


- cheltuielile de incarcare-descarcare revin la 0,25 euro/buc.
Regimul fiscal este compus din: taxa vamala de 20%, comision vamal
de 0,5%, accize de 50%, TVA de 19%. Cursul de schimb aplicabil este
de 1 euro = 3,5 lei.
Importatorul, care are o marja proprie de 30%, vinde produsul la doi
angrosisti:
- angrosistul G1 care practica un adaos comercial de 10%, dar vinde
produsul prin propriul magazin cu un adaos de 30%;
- angrosistul G2 care practica un adaos comercial de 15%, dar vinde
produsul unui detailist care practica un adaos comercial de 20%.
Sa se calculeze urmatoarele:
a) preturile negociate intre agentii economici;
b) preturile facturate;
c) pretul cu amanuntul si TVA cuprins in acest pret;
d)TVA incasat de stat de la fiecare platitor;

71

Capitolul 7
FUNDAMENTAREA
PRETURILOR DE OFERTA

SI

ACTUALIZAREA

Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta se poate realiza pe doua


cai:
- pe baza costurilor de productie
- pe baza valorii de intrebuintare
7.1 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza
costurilor de productie
Obiectivul fundamentarii preturilor este obtinerea unui cost cat mai scazut
al produsului nou sau refundamentarea pretului in vederea negocierii si
ofertei.
Pentru fiecare perioad de contractare a unui produs sau ori de cate ori
apar modificri substaniale n elemenele determinante ale costului, se
refundamenteaz preul de ofert prin luarea n considerare a influenelor
provocate de ctre factorii specifici costului in interiorul preului
Actualizarea costului de productie se face pe baza articolelor de
cheltuieli din structura costului total pe unitatea de produs, pe baza relatiei:
Ct=(Mb-Mr)+(Sb+CAS+AS)+CIFU+CCS+SDV+AC+CGI

unde:

Ct - costul total pe unitatea de produs;


Mb - matenile prime i matedalele directe (din ar, din import);
Mr - materialele recuperabile obinute n procesul de fabricaie a
produsului;
Sb - salarii directe brute;
CAS - contribuii la asigurrile sociale;
AS - cotizaii la ajutorul de omaj;
CIFU - cheltuielile de ntreinere i funcionare a utilajelor;
CCS - cheltuielile comune ale seciei;
SDV - valoarea cheltuielilor privind scule, dispozitive i verificatoare;
AC - alte cheltuieli;
AGI - cheltuieli generale ale intreprinderii.
72

Actualizarea poate avea n vedere influena urmtorilor factori:


1. Modificarea preurilor materiilor prime, materialelor, energiei i
combustibililor:
unde:
Mpia=Mpio x Ipi a/o
i = tipul de reper de materie prim, material, subansamblu, combustibil
sau
energie;
Mpia = valoarca materiilor prime, pe tip de repere i", actualizat in funcie
de modificarea preurilor;
Mpio = valoarea materiilor prime, pe tip de repere i", din documentaia
anterioata a preului;
Ipi a/o
= indicele de modificare a preului materiei prime , n perioada
in care
se efectueaz actualizarea fa de perioada n care s-a efectuat
ultima
calculaie.
2. Modificarea indicilor de utilizare a materiilor prime (Ua) fa de indicii
anteriori(Uo):
Mpia = Mpia x (Uio/Uia)
unde:
Mpia = valoarea materiilor prime, actualizata, influenata de indicele
de utilizare actualizat
Uia, Uio = indicii de utilizare a materiei prime i nainte de actualizare
(o) i in momentul actualizrii (a)
3. Modificarea proporiei recuperrii materialelor:
Mria = Mpia x cota actualizat

73

4. Modificarea salariilor brute directe:


Sba = Sbo+AdSb
CSAa = Sba x cota CASa
ASa = Sba x cota ASa
n care:
Sba = salariile brute directe actualizate pe poodus;
Sbo = salariile brute directe nainte de actualizare;
AdSb = adaosuri la salariile brute (majorri, renegocieri, sporuri);
CASa = contribuiile la asigurrile sociale actualizate;
ASa = ajutorul de omaj actualizat.
5. Modificarea productivitii muncii:
Sba = Sba x (100I'Iw)/100

unde:

S'ba = salariile brute actualizate, corectate cu influena productivitii


muncii;
'Iw = abaterea indicelui productivitii muncii de la 100%
6. Modificarea cotelor de cheltuieli indirecte (CIFU, CCS, CG):

Cota de cheltuieli indirecte = Cheltuieli indirecte totale actualizate x100


Baza de repartizare total actualizat

74

Determinarea profitului
1. In etapa de fundamentare a pretului de oferta:
S0 = CA x R0/100

unde:

CA costul antecalculat pe produs


R0 rata rentabilitatii
2. In etapa de stabilire a pretului pietei (in urma negocierii):
S1 = PP1 CA

unde:

PP1 pretul de vanzare negociat de producator


CA - costul antecalculat pe produs
3. In etapa vanzarii produselor:
S2= PP1 CP

unde:

PP1 pretul de vanzare negociat de producator


CP - costul postcalculat pe produs
Actualizarea pretului de oferta
PPa = Cta + Sa
pentru producator
PRa = PPa + TVA pentru angrosist la facturare.
7.2 Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza valorii
de intrebuintare
In fundamentarea preturilor se pot folosi si unele tehnici ale analizei
valorii. Analiza valorii isi propune sa cuprinda toate fazele prin care trece
un produs, incepand cu cercetarea si proiectarea lui si pana la desfacere,
urmarind maximizarea raportului dintre valoerea de intrebuintare si
costurile de productie, astfel incat ridicarea calitatii produselor sa nu fie
insotita de majorarea preturilor. Se pot implementa in fundamentarea
preturilor:
a) tehnici de determinare a coeficientilor de importanta a parametrilor
valorii de intrebuintare, utilizand matricele de interactiune a
75

parametrilor si matricea costului functiilor. Se utilizeaza in special la


corelarea preturilor noilor produse in raport cu un produs etalon.
b) tehnici de optimizare a variantelor proiectate si propuse pentru
analiza tehnico-economica, utilizand matricea combinex. Se
utilizeaza la fundamentarea preturilor noilor produse proiectate in
mai multe variante.
c) tehnici ale analizei valorii de intrebuintare si a costurilor acesteia in
vederea minimizarii costurilor si eliminarea celor nejustificate, cu
ajutorul matricei costurilor functiilor si a diagramei de distributie
ABC.
7.3 Fundamentarea tarifelor
Tarifele serviciilor prestate de catre unitati specializate se stabilesc pe
baza urmatoarelor elemente:
- costurile, exclusiv valoarea materialelor si pieselor de schimb;
- profitul unitatii prestatoare;
- TVA pentru serviciile destinate populatiei.
Materialele supuse prelucrarii si piesele sde schimb ce se monteaza, se
deconteaza separat, la preturi cu ridicata, pentru serviciile prestate
agentilor economici, respectiv la preturi cu amanuntul, pentru serviciile
prestate populatiei.
Formarea tarifelor este influentata, ca si formarea preturilor, de raportul
cerere-oferta si de concurenta.
Diferentierea tarifelor pentru acelasi serviciu, servicii similare sau
complementare se bazeaza pe:
- corelarea serviciilor asemanatoare si complementare
- reflectarea nivelului de calitate, complexitate, urgenta, deplasare la
domiciliul clientului
- corelarea tarifelor noi cu cele existente.

76

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1.Pe ce cai se poate realiza fundamentarea si actualizarea preturilor de
oferta ?
2.Cum se fundamenteaza si actualizeaza preturile de oferta pe baza
costurilor de productie?
3.Cum se fundamenteaza si actualizeaza preturile de oferta pe baza valorii
de intrebuintare?
4. Cum se fundamenteaza tarifele?
APLICATII
1. Un productor dorete fundamentarea preului unui produs in
conformitate cu mutaiile din interiorul i exteriorul ntreprinderii sale. In
acest scop, economitii din ntreprindere au la dispozitie urmtoarele
informaii:
- antecalculaia de fundamentare a ultimului pre de ofert:
Nr.
crt.

Aiticole de calculaie

Valori(Ct0)

1.
2.
3.
4.

Materii prime i materiale directe


Materiale recuperabile (se scad)
Salarii brute directe
CAS

5.
6.
7.
8.
9.

CIFU
CCS
Cost secie
CG
Total cost complet

0,7
15
57
110
12,5

lei
20.000
140
5.850
877,5
3.834,6
7.400
37.822
4.727,7
42.549,8

Se nregistreaz urmtoarele modificri legate de variaia produciei i a


pieei:
1. preurile materiilor prime cresc, indicele preului fiind Ip = 300%.;
2. indicele de utilizare a materiilor prime crete de la 0,89 la 0,94;
3. proportia materialelor recuperabile crete la 0,8%;
4. ca urmare a renegocierii contractului de munc salariile cresc cu 15%;
5. indicele productivitii muncii scade cu 40%;
6. proporia CAS plus contribuia la ajutoml de omaj este stabilit la 20%;
77

7. CCS scade la 98%. Se cere:


a) actualizarea costului;
b) preul de ofert al produsului tiind c n perioada de baz
rentabilitatea a fost 10% i se dorete meninerea aceleiai mase a
profitului pe produs.
2. Antecalculatia de pre pentru un produs este urmtoarea:
Nr.
crfc

Articole de calculaie

Valori(Cto)

1.

Materii prime i materiale directe

%
-

lei
100.000

2.
3.
4.
5.
6.
7.

Materiale recuperabile (se scad)


Salarii brute directe
CAS
CIFU
CCS
Cost secie

0,7

15
56
110

700
33.000
4.950
21.252
41.745
200.247

8.
9.

CG
Total cost complet

13

26.032
226.279

Elementele care impun actualizarea costului sunt urmtoarele:


- indicele de utilizare a materiilor prime scde de la 0,88 la 0,86;
- coeficientul de recuperare a materiilor prime refolosibile scade de la 0,92
la 0,90;
- productivitatea muncii scade cu 8%;
- CAS se modific de la 15% la 17%;
- cota de repartiie a CIFU s-a redus la 55%;
- cota de CG crete la 14%;
- pe baza acestor elemente s se calculeze costul actualizat, profitul din
preul de ofert, precum i noul pre de ofert, tiind c se dorete
meninerea acestei rate de rentabilitate pe produs.

78

Capitolul 8 METODE DE CORELARE A PRETURILOR

Prin corelare se stabilesc preuri n apropierea preurilor existente, al cror


nivel i structur au fost confirmate de pia. Prin corelare se urmrete:
- ncadrarea preurilor produselor noi in scara preurilor produselor
similare existente,
- respectarea corelaiilor necesare din interiorul preurilor i dintre
preurile produselor, astfel nct acestea s exprime ct mai fidel
raporturile dintre valorile de ntrebuinare ale produselor i dintre costurile
de producie.
Corelarea presupune efectuarea de comparatii:
- pentru valoarea de ntrebuinare, prin parametrii tehnici-functionali
i constructivi,
- pentru elementele structurale ale preului noului produs, separat
pentru costuri si respectiv pentru venitul net.
8.1 Alegerea produsului etalon
Alegerea unui produs etalon de comparatie este esentiala pentru o corecta
corelare intre preturi. Produsele etalon sunt produse similare existente n
producia indigen sau provenite din import.Caracteristicile produsului
etalon trebuie sa fie urmatoarele:
1. Pentru produsul etalon din producie intern:
a) s fac parte din aceeai grup de produse, adic s aib aceiai
parametri cuantificabili, aceeai valoare de ntrebuinare, s fie cel mai
apropiat de noul produs din punct de vedere al parametrilor tehmcofunctionali i de calitate;
b) s fie solicitat pe piata;
c) caracterul productiei produsului etalon s corespund cu caracterul
produciei noului produs (serie mare, serie mic, unicat);
d) s fie de fabricaie curent,
e) s aib o pondere apreciabil n producia ntreprinderii
f) rentabilitatea s fie cea mai apropiat de media grupei.

79

Daca produsul etalon este de fabricatie mai veche, costul de productie se


aduce in conditiile comparabile cu ale anului in care se va fabrica noul
produs.
2. Pentru produsul etalon provenit din import:
a) preul extern al produsului etalon trebuie s fie al unei tranzacii recente;
b) dac preul extern este mai vechi, el se actualizeaz cu ajutorul indicilor
de escaladare (sau de regresie) a preurilor, n concordan cu tendina
real a evolutiei preurilor pe piaa extem.
8.2. Metode de corelare a preurilor
1. Corelarea prin compararea parametrilor valorii de ntrebuinare a
produselor.
2. Corelarea prin compararea costurilor sau metoda calculaiilor.
3. Corelarea preurilor n cadrul grupelor omogene de produse prin barem,
coeficient de calcul sau integrare in seria de preuri existent.
4. Corelarea prin agregarea preturilor subansamblelor, pieselor, reperelor
fizice.
8.2.1. Corelarea preurilor prin compararea parametrilor valorii de
ntrebuinare
Aceast corelare se realizeaz prin compararea parametrilor tehniciconstructivi i funcionali i se folosete pentru produsele a cror valoare
de intrebuinare este determinat de aceleai caracteristici tehnicoconstructive.
Utilizarea metodei de corelare presupune:
1. alegerea unui numr minim de parametri care se compar pentru
fiecare produs,
2. implementarea unor procedee de reducere a parametrilor la o
expresie unic denumita coeficient mediu de corelare notat Kc
(metoda coeficienilor de importan, metoda punctajului, metoda
cheilor de echivalen, etc)
3. calculul pretului noului produs pe baza relatiei:
Pn = Pe x Kc
unde:
Kc - coeficientul mediu de corelare
Pn = preul noului produs;
Pe = preul produsului etalon.
80

Pentru calculul coeficientului mediu de corelare se pot folosi mai multe


metode:
a) prin raportul intre parametrul variabil al produsului nou si cel al
produsului etalon, atunci cand ceilalti parametri raman neschimbati:
Kc = An / Ae
unde:
An parametrul A al noului produs
Ae - parametrul A al produsului etalon
b) prin produsul modificarilor relative ale parametrilor (poate exagera
noul pret):
Kc = An/Ae x Bn/Be x........x Mn/Me
c) prin media aritmetica a modificarilor relative ale parametrilor (mai
buna decat precedenta):
Kc = 1/m ( An/Ae + Bn/Be +..........+ Mn/Me )
d) prin ponderarea modificarilor relative ale parametrilor (mai apropiata
de realitate):
Kc = An/Ae x gsA + Bn/Be x gsB +..........+ Mn/Me x gsM = KA + KB
+.....+ KM
unde:
- gsA este ponderea parametrului A in totalul parametrilor (ca
importanta)
- KA este coeficientul de importanta al parametrului A al valorii de
intrebuintare
Utilizand metoda coeficientilor de importanta, pretul noului produs va
fi:
Pn = Pe x 6Ki
unde Ki sunt coeficientii de importanta
Preul rezultat din calcul este de fapt preul maxim al noului produs
deoarece preul, crescnd proportional cu creterea valorii de ntrebuinare
a produsului, nu asigur creterea eficienei economice la beneficiari prin
folosirea produsului nou, ci le asigur la efect util egal cheltuieli egale cu
cele determinate de folosirea produsului vechi sau etalon. In acest fel,
tehnica nou nu este mai economicoas dect cea mai veche, nu asigur o
81

ieftinire relativ a produselor, iar beneficiarii nu sunt cointeresai de


nnoire.
Metoda va cuprinde, deci, i delimitarea sporului de efect util cuprins n
preul maxim (impartirea lui intre producator si beneficiar). Se determin,
astfel, preul negociabil al noului produs.
Pn negociabil = Pn - (Pn - Pe)(l - a)
n care a este partea de efect
util ce revine beneficiarului.
Metoda punctajului se foloseste la compararea produselor de calitate
diferita cand nu exista posibilitatea aprecierii eficientei economice
comparative in consum, dar produsele au aceiasi parametri tehnici de baza.
Fiecare parametru va fi notat cu un numar de puncte, iar pretul produsului
nou va fi:
Pn = Pe x Numar de puncte n / Numar de puncte e
8.2.2. Corelarea preurilor prin compararea costurilor
Aceast metod de corelare este cea mai frecvent utilizat n
fundamentarea preurilor i are ca scop determinarea eficienei noului
produs, pe baza diferenelor de cheltuieli de producie antecalculate, fa
de produsul etalon.
Principala condiie pentru asigurarea unei corelri corespunztoare pe baza
calculaiei const in corecta determinare a celor dou niveluri ale costurilor
care se compar i care reflect ntr-un fel raportul dintre valorile de
intrebuinare ale produselor comparate. Compararea costurilor celor dou
produse se bazeaz pe antecalculaia ntocmit pentru produsul nou i
calculaia actualizat a costului produsului etalon.
8.2.3. Corelarea preurilor n cadrul grupelor omogene de produse
a) in cadrul baremelor
Baremele de pre se prezint sub forma unor tabele, in care preul se afl
deja calculat n funcie de variaia parametrilor alei, procesul de stabilire a
unui pre la un produs nou constnd n stabilirea grupei de variaie a
parametrilor, n care se ncadreaz i aplicarea preului corespunztor.
Pentru a elabora un barem este necesar gsirea, n general a 2 parametri
eseniali, de care s se tin seama la construirea unei serii de preuri, n
care s se calculeze primul i ultimul termen al seriei, rmnnd de
82

determinat raia de cretere. La construirea unui barem de preuri se ine


seama de faptul c unul din parametri de baz este fix, iar cellalt variabil,
diferentierea fcndu-se cu ajutorul unei raii care poate fi constant sau
regresiv (ori progresiv). In cazul unei raii constante, aceasta se
calculeaz dup formula:
r = ( Pn-P1)/(n-1)
in care:
r = rata;
Pn = pretul ultimului termen al seriei;
P1 = preul primului termen al seriei;
n = numarul de termeni.
Baremul de preuri se prezint sub forma unui tabel n care preul cutat se
gsete la locul de intersecie a rndului cu coloana reprezentnd cei doi
parametri alei.
______
Sortimentul
(parametrul)

Barem de pre
Costul
Profitul

0
1
2
3
...

1
C1
C2+rc
C2+ rc
...

2
S1
S2+rS
S3+rS
...

______
Pre cu ridicata
3
PR1
PR1+rPR
PR2+rPR
...

PRn-1+rPR
n-1
Cn-1+rc
Sn-1+rS
n
Cn
PRn
Sn
Calculele privind elementele structurale ale preului se efectueaz pentru
fiecare mrime n parte, att la prima pozitie de barem (primul rnd), ct i
la ultima poziie din barem (ultimul rnd i ultimul termen al seriei). Dup
calcularea primului i ulti-mului termen, cunoscndu-se numrul de
termeni se poate calcula raia i, pe baza ei, preurile din cadrul seriilor.
b) prin coeficieni de calcul
Coeficienii de calcul reprezint o alt form simplificat i operativ de
stabilire a preurilor prin corelare, care se deosebete de baremele de
preuri prin aceea c nu conine preurile gata calculate, ci numai nite
coeficieni sau formule pe baza crora, n funcie de anumite elemente
caracteristice, se calculeaz preurile.
83

Spre exemplu se poate folosi coeficientul de proportionalitate dintre cost si


pret(K):
K Pe/Ce unde: Pe=pretul produsului etalon
Ce=costul produsului etalon
Pi = Ci x K

unde:

Pi = pretul produsului i din serie


Ci = costul produsului i din serie

c) prin integrare in seria de preturi existenta


Aceast metod de stabilire a preurilor const n ncadrarea preului
noului produs in seria de preuri existent potrivit dimensiunilor sau altor
parametri luai ca baz pentru stabilirea preurilor respective. In cazul
ncadrrii noului pre n interiorul seriei, operaiunea se numete
interpolare, iar cnd acesta prelungete seria, extrapolare.
a) pentru interpolare:
Pn = P0 + (P1 P0)(xn-x0) / (x1-x0)
b) pentru extrapolare:
Pn = P1 + (P1 P0)(xn-x1) / (x1-x0)
n care:
Pn = preul sortimentului nou;
P1, P0 = preul sortimentelor vecine cu sortimentul nou;
xn, x1, x0= parametrii celor 3 sortimente (nou i cele dou sortimente
vecine cu sortimentul nou).
Aceasta metoda prezinta urmatoarele avantaje:
a) Permite corelarea preului noului produs nu numai cu preul unui singur
produs, ci cu dou sau mai multe preuri reale sau cu toate preurile
ajustate din grupa respectiv. Prin celelalte metode de corelare i, n
special, pe baz de antecalculaie sau prin agregare, preul se stabilete
prin corelare cu preul unui singur produs luat etalon i a crui alegere este
de multe ori subiectiv.

84

b) Prin aceast metod se iau n considerare, n mai mare msur,


interesele beneficiarului, punndu-se accent pe valoarea de ntrebuinare a
produselor.
c) Prin folosirea metodei seriilor de preuri se asigur i o mai mare
operativitate n stabilirea preurilor, ntruct nu mai este necesar
operaiunea de determinare a fiecrui element din structura preului.
Aplicarea acestei metode de corelare este condiionat att de existena
unor sor-timente de produse cu nsuiri de ntrebuinare asemntoare, care
s poat fi aezate ntr-o anumit ordine, alctuind o serie statistic, ct i
de existena unei anumite legturi de dependen ntre valoarea de
ntrebuinare i cheltuielile de producie. Deci, ea nu poate fi aplicat la
stabilirea preurilor tuturor produselor, dar acolo unde se poate forma o
serie de preuri, ar trebui folosit cu prioritate.
8.2.4. Corelarea preurilor prin metoda agregrii
In aplicarea acestei metode se are n vedere faptul c unele produse noi
sunt compuse din subansamble i repere care au preuri stabilite (sau se pot
stabili), iar formarea preului noilor produse se face, n general, prin
nsumarea preurilor subansamblelor i reperelor componente.
Preul produsului nou se determin prin adugare sau scdere la i din
preul produsului etalon a costurilor i, dup caz, a profitului, a impozitului
indirect i a adaosului comercial aferent pieselor componente ale noului
produs, pe care acesta le are n plus sau n minus, fa de produsul etalon.
Cotele de profit, impozit i adaos comercial folosite pentru piesele
componente sunt cele corespunztoare produsului etalon.
Relaia de agregare este:
Pn = 6Pie + 6Pj + Cm

unde:

Pn = preul noului produs;


Pie = preurile produselor (subansamblelor) componente comparabile cu
cele ale produsului etalon;
Pj = preurile produselor (subansamblelor) originale;
Cm = cheltuielile privind montajul.

85

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Cum definii produsul etalon ?
.
2. Ce trsturi trebuie s prezinte un produs pentru a fi considerat etalon ?
3. Care sunt metodele de corelare a preturilor?
4. Cum se iau n calcul la preul produsului nou dotarile suplimentare ?
5. Prin ce difer coeficienii de calcul de baremele de preuri ?
APLICATII
1) Sa se construiasc un barem de pre (pna la preul de factur) pentru un
produs realizabil n 6 sortimente; se cunoc: costul sortimentului 1 (C1)
este 400.000 lei, costul sortimentului 6 (C6) este 900.000 lei, rata profitului
este 10%.
2) S se stabileasc pretul cu ridicata al productorolui pentru un rulment
cu greutatea de 2,2 kg.
Corelarea se face cu dou tipuri de rulmeni care au greutatea de 1,8 kg
i respectiv 2,4 kg i care au preurile de producie stabilite de 480.000
lei/bucata i respectiv 540.000 lei/bucata.
3) S se determine preul limit economic dac Pe = 2.750.000 lei, Ce =
2.570.000 lei, Pn = 3.217.980 lei i se cunoate faptul c sporul de efect va
fi mprit 3/5 n favoarea consumatorului.

86

Capitolul 9

PRETURILE SI TARIFELE REGLEMENTATE

Romania, in contextul apropierii de reglementarile existente in Uniunea


Europeana, a realizat cadrul legal privind reglementarea si supravegherea
unor piete de interes national sau in care exista activitati de monopol
natural.
Vom prezenta in continuare principiile acestor reglementari in conexiune
cu formarea tarifelor specifice in domeniile energiei electrice,
telecomunicatiilor si serviciilor postale.
9.1

Reglementarea preturilor in domeniul energiei electrice

Sectorul energetic a fost in mod traditional considerat ca un sector in care


monopolul natural este de neevitat. Aceast prezumtie s-a bazat, n special,
pe caracterul intensiv investiional, pe importana reelelor de transport i
distribuie i pe raritatea i concentrarea resurselor energetice pe plan
mondial.
Dat fiind importana deosebit a acestuia, att pentru ramurile
economiilor naionale, ct i pentru asigurarea bunstrii populaiei, statul
a preluat sarcina realizrii i exploatrii sistemului. Rezultatul acestei
aciuni a constat in crearea unor coloi integrai pe vertical care, de
regul, asigurau producia, transportul i distribuia produselor
energoelectrice. Pentru protecia consumatorilor captivi", att persoane
fizice, ct i juridice, faa de furnizorul monopolist, au fost instituite
mecanisme de control administrativ al preurilor, pentru a se preveni un
abuz din partea acestuia.
9.1.1. Tendine actuale n sectorul energetic din Uniunea
European
In efortul de creare a pieei unice, la nivelul Uniunii Europene s-a
conturat o se-rie de tendine care urmresc simultan:
- promovarea concurenei prin deschiderea pieei;
- asigurarea surselor de aprovizionre cu energie;
- protecia mediului.
Prevederile Tratatului de la Roma, privind instituirea Comunitii
Europene lasa la latitudinea membrilor modul de organizare i funcionare a
acestor servicii, inclusiv in ceea ce privete tipul de proprietate (articolul 86).
87

Ceea ce contesta Tratatul este existena acelor monopoluri care pot aduce
atingere obiectivului de creare a pieei unice, bazat pe concuren.
Directiva 96/92/CE stabilete cadrul minimal i etapele procesului de
liberalizare a pieei produselor energetice. Au fost stabilite pragurile de
deschidere a pieei (26% in 1999, 28% in 2000, 33% n 2003). Sunt
definite, in funcie de posibilitatea de a alege furnizorul de energie
electric, conceptele de consumator eligibil" i consumator captiv",
ultimul fiind dependent de distribuitorul monopolist al energiei electrice.
In categoria consumatorilor eligibili sunt ncadrai consumatorii care
realizeaz un consum anual peste o anumit limit (9 GWh, ncepnd cu
2003).
Distribuia energiei electrice ctre consumatorii captivi se realizeaz de
ctre operatorul monopolist al reelei de distribuie, cruia i se pot impune
obligaii de fur-nizare n anumite zone sau ctre anumii consumatori,
pentru asigurarea serviciului universal. Preurile practicate de distribuitor
pot fi reglementate de ctre autoritile statelor membre.
Deciziile strategice referitoare la forma de proprietate a
operatorului/operatorilor monopoliti, privind regimul
reglementat/negociat de acces la reea i privind modul de separare
(juridic/contabila/managerial) a activitilor care constituie monopol
natural sunt lsate la latitudinea statelor membre.
9.1.2. Piaa energiei electrice in Romnia
In cadrul procesuiui de armonizare a legislaiei interne cu
reglementrile comunitare a fost iniiat un amplu proces de reformare a
reglementrilor referitoare
la producia, transportal i dstribuia energiei electrice. Prin HG nr.
627/2000, Compania Naional de Electricitate - CONEL S.A. a fost
reorganizat, crendu-se Compania Naional de Transport al Energiei
Electrice Transelectrica S.A., S.C. Termoelectrica S.A.,S.C. Hidroelectrica
S.A. i Societatea Comerciala pentru Distribuirea Energiei Electrice
Electrica S.A. Astfel s-a optat pentru:
-separarea legala a activitilor care constituie monopol natural
(transport i distributie)- -privatizarea in prima instanta a celor opt
filiale regionale de distributie
- accesul reglementat a reea.
Supravegherea pieei energiei electrice cade in sarcina Autoritaii
Nationale de Reglementare n domeniul Energiei (ANRE), institue
publica in subordinea Minis-rului Industriei i Resurselor. ANRE este
88

autoritatea public ce are competena de elaborare a metodologiei de calcul


al preurilor i tarifelor aplicabile activitilor de monopol natural i de
aproare a sistemelor de preuri i tarife pentru aceste activiti, urmrind ca
obiectiv, protectia corespunztoare a consumatorilor de energie.
Activitile de monopol natural din domeniul energiei electrice sunt
cele de transport i distributie a energiei electrice, precum i cele de
alimentare a consumalorilor captivi de ctre societile de distribuie a
energiei electrice.
9.1.3. Modul de organizare a pietei
Tranzactionarea energiei electrice i a serviciilor de sistem, in
Romnia, se realizeaz n cadrul pieei en gros a energiei electrice, care
funcioneaz pe baza urmtoarelor principii:
a) piaa se realizeaz prin aranjainente comerciale en gros cu energie
electric i
cu servicii asociate, ntre participani;
b) piaa trebuie s devin competitiv la nivelul productorilor i
furnizorilor de energie electric i reglementat pentru activitile de
transport i de distribuie;
c) n prima etap, piaa este compus din:
piaa reglementat, prin contracte cadm i preuri reglementate, care
acoper circa 67% din energia electric tranzacionat;
piaa concurenial compus din unntoatele segmente:
>
piaa contractelor bilaterale ntre fumizori i consumatori eligibili.
Aceste contracte sunt reglementate, dar preurile simt negociate ntre pari;
> piaa spot, respectiv componenta pieei concureniale pe care
energia electric necontractat este tranzacionat prin licitaie la Preul
Marginal de Sistem;
d) preul pieei se formeaz printr-un mecanism specific;
e) participanii la pia, inclusiv consumatorii eligibili sunt ndreptii
s aib acces reglementat;
f) consumatorii eligibili pot alege fumizorul de energie electric, cu
care ncheie contracte negociate;
g) racordarea la reele de transport i de distribuie reprezint un
serviciu public obligatoriu;
h) participanii la pia beneficiaz de transport nediscriminatoriu.

89

Participanii la pia. Tipurile de participani la piaa en gros sunt:


- productorii
- fumizorii
- consumatorii eligibili;
- un operator de transport (Transelectrica);
- un operator de sistem (Hidroelectrica S.A.);
- un operator de distribuie (Electrica S.A.).
Administrarea pieei en gros a eaergiei electrice. Administrarea
pieei en gros este asigurat de S.C. OPCOM S.A., flial a Transelectrica
S.A., nfiinat prin HG nr. 625/2000.
Pentru asigurarea bunei funcionri a pieei, S.C. OPCOM S.A. are
urmtoarele competene i atribuii:
- asigur preluarea i prelucrarea ofertelor de vnzarc/cumprare de
energie electric i servicii de la participanii la pia;
- stabilete cantitile de energie electric i servicii tranzacionate
zilnic la nivel interval baz de tranzacionare i decontare (respectiv durata
unei ore i servete ca unitate de msur a timpului in exprimarea tuturor
relatiilor comerciale, contractuale sau pe piaa spot, pe care puterea
electric i serviciile se exprim prin valorile medii);
- stabilete drepturile i obligaiile de plat ale participantilor la pia
i asigur funcionarea mecanismelor specifice de regularizare privind
plile;
- colecteaz i face publice informaii despre pia, inclusiv prognoze
pe termen scurt privind acoperirea cererii de ctre ofert;
- determina i face publice preurile pieei pe interval baz de
decontare, pre-cum i alte preuri sau obligaii bneti relevante pentru
pia;
- urmrete i face publice pierderile de energie electric in reeaua de
transport;
- suspend piaa din propria iniiativ sau la solicitarea operatorului de
sistem;
- coordoneaz activitatea de prognoz a cererii de energie electric
pentru planificarea oprational si programarea operativ a Sistemului
Electroenergetic Naional(SEN);
- stabilete orele de vrf i de gol de sarcin ale SEN.

90

9.1.4. Mecanismul de funcionare i aranjamentele comerciale ale


pieei
Rolul mecanismului pieei:
- asigurarea unor relaii comerciale eficiente i sigure pentru
consumatorii finali de energie electric i pentru toi agenii economici din
sector;
- introducerea unei presiuni concureniale asupra agenilor economici
din sec-tor, direct sau prin intermedml contractelor i tarifelor
reglementate;
- trecerea gradual de la sistemul de monopol in alimentarea cu
energie elec-tric, la piaa pe deplin concurenial.
Principalele tipuri de contracte ncheiate pe piaa en gros a energiei
electrice sunt:
1) Contractul de tip FPA ncheiat ntre Societatea Naional
Nuclearelectrica i S.C. Electrica S.A., prin care este asigurat preluarea
integral a energiei electrice produse i a puterii disponibile a
Nuclearelectrica, la preul reglementat de ANRE. Preul de achiziionare
de ctre fumizori a puterii disponibile acoper cheltuielile fixe de
exploatare, cheltuielile pentru rambursarea creditelor i costul capitalului
investit.
2) Contractul de portofoliu reprezint forma principal de
vnzare/cumprare a energiei electrice, asigurnd att fumizorul, ct i
productorul, mpotriva riscului variaiei preului pe pia. Sunt utilizate
pentru contractarea unor cantiti ferme de energie electric, profilate pe
intervale baz de decontare i zile calendaristice, in funcie de variatia
orar a consumului prognozat, precum i serviciul de transport aferent.
Valoarea acestor contracte include i costul reglementat al serviciului de
transport.
3) Contractul pentru transportul energiei electrice. Serviciul de
transport include i costurile reglementate ale serviciilor de sistem.
Pierderile de energie electric in reeaua de transport, precum i efectul
restriciilor din reeaua de transport asupra ordinii de merit sunt cuprinse n
tariful reglementat de transport. In scopul fluidizrii plilor, costul
serviciului de transport trebuie achitat de ctre fumizori direct ctre
Transelectrica, pe baza avizului prductorului cruia i-a fost prestat acest
serviciu.
91

4) Contractul pentru servicii de sistem. Serviciile de sistem


reprezint servicii asigurate, de regul, de ctre productori, la cererea
operatorului de sistem, pentru meninerea nivelului de siguran n
funcionarea sistemului electroenergetic, calit-ii energiei transportate la
parametrii normali de functionare i pentru acoperirea pierderilor din
reeaua de transport.
Serviciile de sistem se mpart n 2 categorii:
- functionale, care reprezint functia operatorului de sistem;
- tehnologice, fumizate de ctre agenii economici participani la pia
(n conti-nuare denumite servicii de sistem).
Costul serviciilor de sistem cu exceptia costului energiei electrice
pentru acope-rirea pierderilor in reeaua de transport va fi achitat de ctre
fumizorul de energie electric sau de ctre consumatorul eligibil direct
furnizorului de servicii de sistem.
Ofertele de producere a energiei electrice. Productorii sunt obligai
ca, pentru fiecare zi de tranzacie, s fac oferte ferme pentru fiecare
interval baz de decontare pentru toate unittile de producie pe care le
dein in ziua anterioar celei pentru care se face programul de functionare
a SEN, stabilit, pe baza acestor oferte de ctre OPCOM S.A.
Ordinea de merit reprezint ordinea n care productorii de energie
ofertani sunt luai n considerare de ctre dispecer pentru acoperirea
cererii de energie electric.
Prin ordinea de merit se stabilesc:
- puterea cu care particip fiecare unitate la acoperirea necesarului de
energie electric;
- pragul cererii de consum din sistem de la care intr in funciune
fiecare unitate. Preul marginal de sistem se determin ca medie
ponderat a preurilor regle-mentate din contractele de portofoliu i
contractul de tip PPA ncheiat de S.N. Nuclearelectrica S.A. i S.C.
Electrica S.A., prin care este asigurat preluarea integral a puterii
disponibile i a energiei electrice produse de Nuclearelectrica.
Metodologiile de stabilire a tarifelor i preurilor energiei
electrice. In cadrul acestora se includ:
- metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuie a
energiei electrice.
92

- metodologia de stabilire a tarifului pentru transportul energiei


electrice;
- metodologia de stabilire a tarifelor pentru consumatorii finali captivi
de energie electric.
Particularizam in continuare doar metodologia de stabilire a tarifului
pentru serviciul de distribuie a energiei electrice.
Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuie
a energiei elecrice. Serviciul de distribuie const in exploatarea,
ntreinerea, dezvoltarea reelei de distribuie n scopul transmiterii
energiei electrice de la productori/operatori de transport la consumatorii
finali de energie electric.
Operatorul de distributie asigur dou categorii de servicii:
- serviciul de distributie;
- serviciile de sistem ale reelelor de distribuie a energiei electrice.
In prezent, distribuia energiei este asigurat de S.C. Electrica S.A.,
prin cele opt filiale regionale (operatori) ale acesteia. Tarifele de distribuie
se determin pentru fiecare operator de distribuie pe baza cheltuielilor
aferente utilizrii reelelor de distribuie ale acestuia i sunt unice pe
teritoriul operatorului.
Tarifele se stabilesc pentru serviciul de distributie prestat, pentru
categoriile de destinatari:
- fumizori alimentai din reeaua de distribuie;
- consumatori eligibili alimentai din reeaua de distribuie;
- ali operatori de distribuie/transport pentru tranzitul energiei.
Nivelul tarifelor de distribuie se fundamenteaz cu datele privind
cheltuielile anuale ale operatorului. Tarifele pot fi revizuite periodic, odat
cu revizuirea tarifelor reglementate pentru consumatori finali, dac se
inregistreaz o variaie a costurilor unitare mai mare de 5% fa de cele
previzionate.
Pentm fiecare din grupele de elemente de reea se stabilesc tarife
specifice de tip monom, pe nivel de tensiune i tip de instalaii, i anume:
- tarif pentru linii de 110 kV;
- tarif pentru puncte de transformare 110 kV/MT (medie tensiune);
- tarif pentru linii MT;
- tarif pentru puncte de transformare Medie Tensiune/Joas Tensiune;
93

- tarif pentru linii de Joas Tensiune.


Stabilirea de ctre ANRE a tarifelor pentru transportul i distribuia
energiei electrice se face pe baz unei metodologii care ine cont de
categoriile de costuri ale operatorilor, dup cum urmeaz:
a. costurile de exploatare i ntremere a reelei, referitoare la:
- exploatarea reelei;
- ntreinere, intervenii, reparatii;
- sigurana tehnic i a muncii;
- serviciile asigurate clienilor;
- amortizare;
- cheltuieli conexe pentru invesdii;
b. costurile pentru consumul propriu tehnologic;
c. costurile financiare pentru dezvoltare (dobnzi, comisioane bancare
i diferen-e de curs valutar legate de credite pentru investiii).
Cota de profit brut aplicabil la suma acestor costuri este de 8%.
Pentru fiecare grup de elemente de reea se determin instalaiile
componente i energia electric livrat prin acestea (EJ), pentru serviciul
de distribuie destinat consumatorilor eligibili (ECE,J),
furmzorilor/consumatorilor captivi (EF,J), ct i tran-zitului destinat altor
operatori de distribuie sau operatomlui de transport (ET,J):
EJ = ECE,J + EF,J + ET,J
De asemenea, pentru fiecare grup, se determin costul asociat CJ prin
nsuma-rea componentelor CI,J pe structura costurilor precizate mai sus:
CJ = suma CI,J
Profitul fiecrci grupe de elemente de reea se determin:
PJ = suma CI,J x kp/100
n care:
k- rata profitului brut;
CI,J = costurile aferente fiecrei structuri.
Rata profitului aplicabil este de 8% pe an n raport cu costurile
calculate n USD. Profitul total reglementat (P) operatorului de distribuie
se determin prin nsu-marea profiturilor totale reglementate ale grupelor
de elemente de reea:
94

P=suma PJ
Venitul total pentru fiecare din cele cinci grupe de elemente ale reelei
(VTJ) se determin ca:
VTJ = CJ + PJ
iar venitul total reglementat (VT) al Operatorului de distribuie este
determinat prin nsumarea veniturilor totale reglementate ale grupelor de
elemente de reea:
VT = suma VTJ = C + P
Tarifele specifice de distribuie pentru fiecare grup de elemente de
reea se cal-culeaz ca fiind raportul ntre suma veniturilor totale VTJ i
suma energiilor livrate consumatorilor EJ :
tJ = VTJ / EJ
In cazul consumatorilor eligibili, al furnizorilor de energie electric sau al
ope-ratorului de transport, tariful aplicabil se determin prin nsumarea
tarifelor aferente elementelor de reea utilizate.

9.2. Reglementarea preurilor n sectorul comunicaiilor


Domeniul comunicatiilor, in special cel al telecomunicaiilor, a
cunoscut o dezvoltare tehnologic exploziv n ultimele dou decenii.
Progresul tehnologic a constat in special in aparitia de noi tehnologii
altemative de transmisie, utiliznd noi platforme de comunicaii, ceea ce a
permis aparitia de noi piee i, ntr-o msur des-tul de consistent, a
concurenei pe pieele din sector.
Dac pn la nceputul anilor '80, sectorul era n mod tradiional,
dominat de uriae companii monopoliste, explozia de operatori pe piaa a
condus la regndirea politicii de dezvoltare a pieei i serviciilor.
Aparitia acestor noi tehnologii i servicii nu a eliminat ns in
totalitate mono-polurile, in special cele naturale, a caror existen deriv
din importana reelei fizice pentru fumizarea serviciilor i din faptul c
sunt utilizate n special resurse limitate (spatiul radioelectric, resursele de
numerotaie etc), a cror utilizare rational implic impunerea unor
restricii i din necesitatea asigurrii serviciului universal.
Problemele cele mai importante n acest domeniu apar pe piaa
serviciului de te-lefonie fix i pe piaa serviciilor potale.
95

- Piaa telefoniei fixe. Importana reelei fizice in fumizarea


serviciilor de telecomunicaii i caracterul de foarte multe ori ineficient al
constructiei de reele fizice paralele pentru fumizarea acelorai servicii a
condus la cutarea febril de noi soluii care pot fi grupate in dou
categorii:
.- soluii fumizate de ctre pia (de ctre operatorii de pia);
- soluii administrative, impuse de ctre autoritti, atunci cnd piaa nu
a condus la eliminarea monopolului natural.
Soluiile fumizate de ctre pia pot fi la rndul lor clasificate n
dou categorii:
- fumizarea unor servicii de telecomunicaii prin mtennediul unor
reele imtial dimesionate pentru alte utilizd cum ar fi utilizarea
reelelor de transport i distribuie a energiei electrice sau a celor de
televiziune prin cablu
- - fumizarea, prin intermediul retelei operatoruhri monopolist a unor
servicii concurente cu cele oferite de acesta, prin intermediul unei
tehnotogii diferite.
Totui, piaa nu a dezvoltat, pn n acest moment, soluii pentru
eradicarea complet a monopolului pentru toate tipurile de servicii i nici
pentru toate zonele geografice, fapt care a impus implicarea statului, n
ncercarea de a separa nucleul monopolului natural de celelalte
componente ale serviciilor de telecomunicaii, in scopul crerii unui grad
ct mai ridicat de concuren.
In acest scop au fost impuse fotilor operatori monopoliti, care dein in
proprietate reeaua de telefome fix, obligatii legate in principal de:
- permiterea accesului la reea, n condiii nediscriminatorii a celorlali
operatori pentru fumizarea serviciilor chiar concurente. In acest scop,
fotilor operatori monopoliti le-au fost impuse obligaii de separare a
activitilor legate de administrarea i fumizarea reelei de activitile de
furnizare, prin intermediul reelei, a serviciilor de telefonie. In acest mod,
poate fi determinat posibila discriminare, prin pre sau prin condiii de
acces, a operatorilor concureni pe piaa serviciilor de telefonie;
- interconectarea reelelor de telecomunicaii, astfel nct clienii unei
companii de telefonie s poat apela clienii unei alte companii.
In plus, intervenia statului const i in asigurarea serviciului
universal, respectiv setul minim de servicii de o calitate determinat care
este disponibil pentru toi utilizatorii, indiferent de localizarea lor
96

geografic, la un tarif accesibil. Setul de servicii se refer, in principal, la


asigurarea accesului la o locaie fix, asigurarea unui serviciu de informaii
i asigurare de telefoane publice cu plat.
Asigurarea serviciului universal poate implica i acordarea unor
compensaii companiilor care sunt desemnate pentru fumizarea acestora,
datorit faptului c obligaia de asigurare a serviciului universal poate
implica asumarea unor costuri suplimentare i desfurarea unor activiti
ineficiente din punct de vedere economic.
- Tendine actuale n Uniunea European. Procesul de liberalizare a
serviciilor de telecomunicaii in Uniunea European a fost iniiat prin
Directiva Comisiei Europene 90/388/EEC din 1990, prin care s-a solicitat
Statelor Membre s retrag drepturile speciale sau exclusive pentru
fumizarea serviciilor de telefonie public fix pn cel mai trziu la data
de 01.01.1998 (au fost stabilite perioade mai lungi de liberalizare a pieei
pentru Grecia, Irlanda, Portugalia i Spania).
0 preocupare deosebit a fost generat de apariia efectiv a
concurenei pe piata serviciilor de telefonie fix, dat fiind faptul c
dispariia drepturilor speciale sau exclusive existente nu garanteaz
apariia efectiv a concurenilor pe pia. In fapt, s-a constatat c, n 1998,
infrastructuri altemative ce puteau fi utilizate pentru fumizarea telefoniei
vocale se aflau in proprietatea aceluiai operator care deinea i reeaua de
telefonie fix. Doar 43% din gospodriile europene erau conectate fie la o
reea de televiziune prin cablu, fie la un sistem de transmisie a programelor
TV prin satelit. Peste 59% din aceste gospodrii erau deservite de un
operator de televiziune prin cablu aflat n proprietatea fostului monopolist
pe piaa telefoniei fixe. Aceast situaie de fapt a fost considerat ca fiind o
piedica majora n calea dezvoltarii concurenei. In acest scop, prin noul set
de directive din martie 2002 (Directiva 2002/21/EC privind cadrul general
de reglementare n domeniul comumcaiilor electronice, Directiva
2002/20/EC privind autorizarea, Directiva 2002/22/EC privind serviciul
universal i Directiva 2002/1/EC privind accesul i interconectarea) se
ncearc facilitarea intrrii unor noi operatori pe piaa serviciilor de
telefonie i ncurajarea concurenei cel puin pe piaa serviciilor. Pentru
supravegherea pieelor se solicit statelor membre s nfiineze autoritai
naionale de reglementare, care, pe baza analizelor de pia efectuate in
colaborare cu autorittile de concuren, poate impune operatorilor de pe
pia obligatii legate de furnizarea serviciului universal, de acordarea
accesului la reea, de interconectare a reelelor de telecomunicaii. In plus
97

autoritile de reglementare pot stabili metodologii de stabilire a tarifelor


pentru serviciile de telecomunicaii, inclusiv telefonie, atunci cnd constat
c un operator detine pozitia dominant pe o anumit pia geografic.
Aceste msuri au ca scop principal dezvoltarea concurenei pe pieele
serviciilor, astfel nct consumatorii europeni s poat profita cat mai mult
de beneficiile libe-ralizrii, care, oricum a condus la reducerea cu
aproximativ 40% a tarifelor telefonice intemaionale.
Reglementaiea pieei serviciilor telefonice a Romnia. Incepnd
cu octombrie 2002, odat cu intrarea in vigoare a Ordonanei de urgen a
Guvemului nr. 79/2002 i cu nfiinarea Autoritii Naionale de
Reglementare n Comunicatii, sunt introduse i in Romnia regulile
comunitare cu privire la supravegherea pieei serviciilor i reelelor de
telecomunicaii, regulile specifice privind protecia concurenei i
reglementarea preurilor n acest domeniu.
In scopul supravegherii pieelor, pe baza regulamentului privind
identificarea pieelor relevante din sectorul comunicaiilor electronice i a
regulamentului privind efectuarea analizelor de pia i determinarea
puterii semnificadve de pia, ANRC efectueaz analize de pia pentru a
determina dac un fumizor de servicii sau reele de telecomunicaii deine
poziie dominant, respectiv dac are posibilitatea de a se comporta
independent de clienii sau fumizorii si. ANRC poate impune fumizorilor
care dein poziie dominant obligaii de nediscriminare, de asigurare a
evidenei contabile separat, de stabilire pe baza unei metodologii agreate
etc.
Dac o analiz de piaa indic absena concurenei efective, care
presupune c operatorul n cauz este capabil s menin tarifele la un
nivel excesiv de nalt sau s reduc tarifele in mod nejustificat, in
detrimentul utilizatorilor finali, ANRC poate s impun obligaii
referitoare la recuperarea costurilor i controlul tarifelor, inclusiv obligaii
de fundamentare a tarifelor in funcie de costuri i obligaii privind
evidena contabil, pentru fumizarea anumitor forme de acces sau de
interconectare. La impunerea obligaiilor ANRC va lua in considerare
investiia fcuta de operatorul in cauz i va permite existena unei rate
rezonabile de recuperare a capitalului investit, innd seama de riscurile
asociate acestei investiii.
Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de
tarifare im-pus trebuie s promoveze eficiena economic i concurena i
98

s maximizeze beneficiul consumatorilor. In acest scop ANRC poate s ia


in considerare tarifele practicate pe pieele concureniale comparabile.
In cazul in care un operator are obligaia s i fundamenteze tarifele
in funcie de costuri, atunci proba faptului c tarifele respective sunt
determinate prin adugarea la costuri a unei rate rezonabile de recuperare a
investiiei se afl n sarcina operatorului in cauz. In vederea calculrii
costului fumizrii eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate
utiliza metode de contabilizare a costurilor, altele dect cele utilizate de
operator. ANRC poate cere unui operator s furnizeze toate informaiile
care au stat la baza determinrii unor tarife i poate impune, dac este
cazul, ajusri ale acestor tarife.
In situaia in care controlul tarifelor se realizeaz prin impunerea
implementrii unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui
sistem trebuie fcut public, indicndu-se cel puin principalele categorii
n care sunt grupate costurile i regulile utilizate pentru alocarea costurilor.
Indeplinirea obligaiilor de implementare a sistemului contabil trebuie
auditat anual de un organism independent, rczultatele acestui audit
urmnd s fie publicate in condiiile stabilite de ANRC.
Serviciul universal este compus din:
- asigurarea accesului la reeaua public de telefonie, la un pimct fix;
- asigurarea serviciului de informaii privind abonaii i registrele
abonailor;
- asigurarca de telefoane publice cu plat.
ANRC desenmeaz unul sau mai muli fumizori ai serviciului
universal, pentru anumite zone geografice sau pentru ntreg teritoriul
Romniei, pe baza condiiilor i procedurii nediscriminatorii stabilite de
ctre autoritate.
Tot ANRC are i rolul de a monitoriza nivelul i evoluia tarifelor
serviciilor cuprinse in sfera serviciului universal, putnd obliga furnizorii
acestui tip de servicii s aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei
medii pe zone geografice sau pe ntreg teritoriul national sau s respecte
anumite formule de control al creterii tarifelor.
9.3. Modul de reglementare i de control al tarifelor pe piaa
serviciilor potale
i in domeniul serviciilor potale tendinele, att pe plan european, ct
i pe plan naional, sunt legate de deschiderea pieelor ctre concuren
99

n contextul asigurrii serviciului universal.


Serviciul universal este definit ca dreptul oricarui consumator de a
beneficia de furnizarea permanent a serviciilor potale de o calitate
definit, la un pre accesibil, in orice punct de pe teritoriul Romniei.
Fumizorii serviciului universal sunt desemnai pe baza unor condiii i
proceduri stabilite de ctre ANRC i Consiliul Concurenei.
Pentru deschiderea gradual la concuren, prin OG 31/2002 a fost
stabilit limita maxim de gramaj (350 g) a trimiterilor de coreponden
inteme i intemaionale pentru prestarea crora pot fi desemnai unul sau
mai muli furnizori.Aceasta limit poate fi redus prin Hotrre a
Guvemului, ceea ce poate permite alinierea la normele europene m
domeniu, care prevd o limit de 100 g ncepnd cu 1.01.2003, respectiv
de 50 g ncepnd cu 1.01.2006.
Tarifele percepute pentru prestarea serviciilor potale se stabilesc
avndu-se n vedere eficiena economic, asigurarea dreptului de acces la
serviciul universal i dezvoltarea reelei potale. Tarifele serviciilor potale
din sfera serviciului universal trebuie s fie accesibile, transparente,
nediscriminatorii i fundamentate pe costuri.
Funizorii de serviciu universal crora li s-a rezervat dreptul de a presta
unul sau mai multe servicii potale din sfera serviciului universal au
obligaia de a supune spre aprobare ANRC tarifele percepute pentru
serviciile rezervate i de a le aduce la cunotina publicului cu cel puin 30
de zile nainte de data la care acestea intr n vigoare. In vederea aprobrii
tarifelor percepute pentru serviciile rezervate, autoritatea de reglementare
va solicita avizul consultativ al Consiliului Concurenei.
In situaia in care un fumizor de serviciu universal aplic tarife reduse
n cazul unui volum mare de trimiteri de la acelai expeditor, el are
obligatia de a aplica principiile transparenei i nediscriminrii att cu
privire la tarife, ct i cu privire la condiiile asociate acestora.
ANRC poate stabili in sarcina furnizorilor de serviciu universal
obligaia mentinerii unui nivel uniform al tarifelor percepute pentru
serviciile din sfera serviciului universal pe care sunt obligai s le presteze,
pe ntreaga arie geografic in care presteaza aceste servicii.
Furnizorii de serviciu universal trebuie s respecte urmtoarele
principii la ncheierea acordurilor privind cheltuielile terminale
corespunztoare trimiterilor potale intemaionale:
- cheltuielile terminale s fie fixate in funcie de costurile prelucrrii i
livrrii trimiterilor potale intemaionale;
- nivelul tarifelor s fie corespunztor calitii serviciului;
100

- cheltuielile terminale s fie transparente i nediscriminatorii.


Fumizorii de serviciu universal trebuie s in evidena contabil separat,
n cadrul contabilitii inteme de gestiune, pentru fiecare dintre serviciile
rezervate, pe de o parte, i pentru serviciile nerezervate, pe de alt parte. In
evidena corespunztoare serviciilor nerezervate trebuie s se urmreasc
distinct serviciile incluse n sfera serviciului universal i cele care nu sunt
incluse in aceast sfer.
Metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunztoare
serviciilor rezervate i serviciilor nerezervate se stabilesc de ANRC.
Situaiile financiare anuale ale fiecrui fumizor de serviciu universal
trebuie intocmite, prezentate spre auditare unui auditor financiar
independent i publicate anual pe cheltuiala furnizorului i n condiiile
stabilite de autoritatea de reglementare.
INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Care sunt tendintele actuale in reglementarea preturilor din domeniul
energiei electrice?
2. Cum este organizata piata energiei electrice in Romania ?
3. Ce tipuri de contracte se practica pe piata energiei electrice in
Romania ?
4. Care este metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de
distribuie a energiei electrice ?
5. Care sunt particularitatile reglementarii preurilor n sectorul
comunicaiilor ?
6. Care sunt particularitatile reglementarii tarifelor pentru prestarea
serviciilor potale ?

101

Capitolul 10 REGLEMENTAREA ACHIZITIILOR DE STAT


10.1
Principiile pe baza crora se atribuie contractul de
achiziie public
Atribuirea contractului de achiziie public are la baz urmtoarele
principii:
- libera concuren, in sensul c fiecare fumizor de produse, executant
de servicii sau prestator de servicii s poat accede la dreptul de a deveni
contractant;
- eficiena utilizrii fondurilor publice, pe baza sistemului
concurential in atribuirea contractului de achiziie public;
- transparena informaulor referitoare la procedarea atribuirii
contractului;
- tratamentul egal, nediscriminatoriu n aplicarea criteriilor de selecie
i de atribuire a contractului de achiziie public;
- confidenialitatea.
Autoritatea contractant poate f:
- oricare autoritate publica;
- oricare instituie public, de interes general sau local;
- Academia Romn i instituiile subordonate;
- orice persoan juridic care desfoara activitai relevante in unul din
sectoarele de utiliti publice - ap, energie, transport i telecomunicatii - i
care beneficiaz de drepturi speciale sau exclusive pentru desfurarea
unor astfel de activitai, n sensul c nu are pia concurenial datorit
existenei unei poziii de monopol sau prin efectul unui act nonnativ ori
administrativ.
Prin hotrre a Guvemului se pot stabili i alte persoane juridice cu
obligaia de a efectua achiziii publice, dac acestea activeaz pe piaa in
care concurena este exclusa ca efect al unui act normativ sau administrativ
ori datorit existenei unei poziii de monopol.
10.2 Excepii de la regula organizrii achiziiilor publice
a)- Achiziionarea de produse i servicii n legtura cu productia sau
comerul de arme, muniie i sisteme de armament pentru rzboi sau a
102

cazului in care atribuirea contractului de servicii sau de furnizare ar putea


conduce la difuzarea de informaii contrare intereselor de aprare i
securitate a rii de ctre o autoritate contractanta din domeniul aprarii
naionale, ordinii publice, siguranei i securitii naionale.
b)- Atribuirea de contracte de achiziie publica de ctre o autoritate
public, dac:
- contractul are caracter secret sau indeplinirea sa implic msuri
speciale de securitate, in concordana cu prevederile legale referitoare la
aprarea naional, ordinea public, sigurana i securitatea naional;
- procedurile de atribuire a contractelor de achiziie public sunt
stabilite ca urmare a: unui tratat sau a unui acord intemaional ce vizeaz
implementarea sau exploatarea unui proiect, cu unul sau mai muli
parteneri strini; unui tratat, acord intemaional sau a altor asemenea
referitoare la staionarea de trupe; aplicrii unei proceduri specifice unor
organisme financiare internaionale sau a altor donatori/creditori;
- contractul este contract de servicii i se atribuie unei persoane
juridice care este ea nsi auoritate contractant i care presteaz aceste
servicii in baza unor drepturi exclusive stabilite conform prevederilor
legale;
- contractul are ca obiect cumprarea apei de suprafa sau din
subteran;
- contractul are ca obiect cumprarea de energie, de produse
energetice ale industriei extractive sau de ali combustibili, n scopul:
desfurrii de activiti n domeniul produciei, transportului sau
distribuiei de ap potabil, energie electric, combustibili gazoi sau
energie termic i ap cald; desfurrii de activiti in domeniul
prospectrii sau extraciei de petrol brut, gaze naturale, crbuni sau ali
combustibili solizi;
- contractul are ca obiect: cumprarea sau nchirierea, prin orice
mijloace financiare, de terenuri/cldiri/alte bunuri imobiliare existente sau
a drepturilor asupra acestora; cumprarea, dezvoltarea, producia sau
coproducia de programe de ctre instituii de radiodifuziune i televiziune,
precum i achiziia de timpi de emisie;
- prestarea de servicii de telefonie, de telegrafie, telex i ntreinere a
reelei, de radioficare i de comunicaii prin satelit; prestarea de servicii de
arbitrare i conciliere;
- prestarea de servicii de intermediere financiar in legtur cu
emiterea, cumprarea, vnzarea sau transferul valorilor mobiliare,
precum i prestarea de servicii de ctre Banca Naional a
103

Romniei;
angajarea de mn de lucru (contracte de munc);
prestarea de servicii de cercetare-dezvoltare remunerate integral de
ctre autoritatea contractant i ale cror rezultate nu sunt necesare
autoritii contractante in propriul beneficiu. Autoritatea
contractant are obligaia de a atribui contractul de achiziie public
pe baza respectrii unor criterii de natur economic i, n msura
n care este posibil, prin utilizarea sistemului concurenial adaptat
la specificul achiziiei.

i Autoritatea contractant nu are obligaia de a aplica prevederile


prezentei ordonane de urgen atunci cnd achiziioneaz:
- servicii la hoteluri i restaurante;
- servicii de transport pe calea ferat;
- servicii de transport pe ap;
- servicii anexe i auxiliare transportului;
- servicii juridice;
- servicii de selecie i plasare a forei de munc;
- servicii de investigaie i protecie a bunurilor i persoanelor;
- servicii de nvmnt;
- servicii de sntate i asisten social;
- servicii recreative, culturale i sportive. In oricare dintre aceste
cazuri, autoritatea contractant are obligaia de a atribui contractul de
achiziie public pe baza respectrii unor criterii de natur economic i, n
msura in care este posibil, prin utilizarea sistemului concurenial adaptat
la specificul achiziiei.
i Autoritile contractante care desfaoar activiti relevante in
sectoarele de utiliti publice nu au obligaia de a aplica prevederile
prezentei ordonane de urgen atunci cnd achiziioneaz:
- produse, in scopul de a le revinde sau de a le nchiria, i nu
beneficiaz de nici un drept special sau exclusiv cu privire la produsele pe
care urmeaz s le vnd sau sa le nchirieze, iar alte persoane juridice au
i ele dreptul de a vinde sau de a nchiria produse similare n aceleai
condiii ca i autoritatea contractant;
- produse, lucrri sau servicii destinate altor scopuri dect desfurarea
de activiti relevante;
i Autoritatea contractant are dreptul de a proceda la cumprare
direct, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonane de urgen,
fr a avea obligaia de a aplica procedurile prevzute, n cazul n care
104

achiziioneaz produse, lucrri sau servicii, a cror valoare, fr


T.V.A., cumulat pe parcursul unui an, nu depete echivalentul n
lei a 1.500 euro.
10.3

Proceduri de atribuire a contractului de achiziie public

Iniierea procedurii de atribuire a contractului de achiziie public se


poate declana de ctre autoritatea contractant, cu condiia s fie
ndeplinite urmtoarele condiii:
- contractul s fie cuprins n programul anual al achiziiilor publice;
- anunul de intenie a fost publicat, conform prevederilor legale, n
cazul n care valoarea estimat a contractului este egal sau mai mare dect
echivalentul n lei a 750.000 Euro;
- sunt asigurate fondurile necesare pentru ndeplinirea programului de
achizitie publica
- este ntocmit documentaia pentru elaborarea i prezentarea ofertei;
- este constituit Comisia de atestare.
Formele de atribuire a contractului de achiziie public sunt:
- licitaia deschis;
- licitaia restransa;
- licitaia inchisa;
- negocierea competitiv;
- negocierea cu o singur surs;
- concursul de soluii;
- cererea de oferte;
-negocierea limitat.
Cele mai eficiente proceduri de atribuire a contractelor de achiziie
public sunt licitaia deschis i licitaia restrns.
- Licitaia deschis este procedura prin care orice fumizor,
executant sau prestator interesat are dreptul de a depune o oferta.
- Licitaia restrns reprezint ptocedura care se desfoar n dou
etape distincte i prin care numai candidaii selectai de ctre
autoritatea contractant n prima etap sunt invitai s depun
oferte.
- Negocierea competitiva se organizeaza numai in cazurile:
- cnd nu s-a primit nici o oferta sau nici una din cele primite nu sunt
105

corespunztoare
- cnd nu se poate estima valoarea iniial a valorii contractului;
- cand caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia impus de
atribuirea unui contract de achizitie pubtic prin licitaie deschis sau
restrns;
- cand licitatiile urmeaz urmeaza a fi folosite exclusiv pentru
cercetare tiinific, experimentare i dezvoltare tehnologic i dac
autoritatea contractant nu urmrete s obin un profit.
Negocierea competitiv se aplic fara restricii de catre
autorittile contractante de utiliti publice, in cazul n care finanarea
contractului nu implic folosirea de fonduri publice.
Negocierea cu o singur surs se aplic numai n urmtoarele
cazuri:
- cand produsele, lucrarile sau serviciile se pot furniza numai de catre
un singur
contractant;
cnd achiziia privete, n mod adiicinal, produse,destinate
nlocuirii, suplimentrii sau extinderii echipameatelor i instalaii!or
achiziionate anterior, de la un anumit fumizor i cnd constata ca
aceste produse nu se pot achizitiona decat de la acelai fumizor;
- cnd se achiziioneaz servicii sau lucrari suplimentare, care desi
nu au fost incluse n contractul anterior atribuit unui contractant, au
devenit necesare pentru finalizarea contractului, daca se respecta o
serie de conditii, printre care:
- atribuirea aceluiai contractant,
- valoarea noului contract s nu depeasc 50% din valoarea
actualizata a contractului iniial.
Concursul de soluii.
- autoritatea contractanta solicita, fara anun publicitar, oferte de la
mai multi furnizori, executani, prestatori
- cererea de ofert poate fi aplicat de catre autoritatea contractanta
numai daca valoarea estimata, fara TVA, a contractului este inferioara
echivalentului in lei a pragurilor de:
- 40.000 euro la contractul de furnizare
- 40.000 euro la contractul de servicii
- 100.000 euro la contractul de lucrari
106

INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Pe ce principii se bazeaza atribuirea contractului.de achiziie
publica?
2. Care sunt excepiile de la regula organizrii achiziiilor publice?
3.Care sunt cele mai frecvente proceduri de atribuire a contractelor de
achiziie public?.

107

Capitolul 11 REGLEMENTAREA VANZARILOR


PROMOTIONALE
11.1. Scopul vnzarilor promoionale:
- introducerea pe noi piee a produselor inovatoare;
- ncurajarea loialitii consumatorilor;
- stimularea pe termen scurt a aciunitor concureniale;
- ajustarea rapid la pierderi nregistrate la nivelul vnzrilor;
- gestionarea eficient a stocurilor de produse;
- dezvoltarea comerului internaional cu bunuri i servicii.
11.2. Necesitatea practicrii vnzarilor promoionale:
Lipsa utilizrii acestui instrument de promovare a produselor i
serviciilor poate conduce la:
- limitarea opiunilor consumatorilor intemi cu privire la gama de
produse oferite;
- imposibilitatea obtinerii de avantaje suplimentare de pe urma
concurenei crescute.
11.3. Forme ale vnzarilor promoionale:
- reduceri de pre;
- rabaturi cantitative;
- cupoane;
- cadouri (oferite independent de volumul vnzrilor);
- prime oferite consumatorilor care au comandat sau
produsul sau serviciul promovat;
- concursuri promotionale care constau in ntrebri
consumatorilor, rspunsurile necesitnd din partea acestora
anumitor aptitudini;
- jocuri promoionale al cror ctigtor este desemnat prin
sori, fr a se solicita taxe de participare sau ndeplinirea
obligaii din partea concurentilor.

108

cumprat
adresate
folosirea
tragere la
anumitor

11.4. Necesitatea reglementarii vanzarilor promotionale


Reglementrile referitoare la vnzrile promoionale difer de la o
ar la alta, in cadrul Uniunii Europene.
Aceste reglementri au ca scop att protectia consumatorilor, ct i
protejarea pieei mportiva concurenei neloiale.
Reglementrile specifice fiecrei ri n parte se constituie, ns, in
obstacole in calea utilizrii vnzrilor promotionale ca instmment pentru
promovarea peste granie a bunurilor i serviciilor.
11.5. Consecine ale reglementarilor neuniforme ale vanzarilor
promotionale in spatiul UE
Afectarea anumitor servicii oferite (de exemplu, agenii de
publicitate incapabile sa-i exporte produsele, servicii mass-media, servicii
de relaii cu publicul etc.).
Restricionarea diverselor forme de activiti economice (de exemplu
comercianii nou intrai pe piaa altui stat membru, a cror strategie se
bazeaz pe promovarea card-urilor de fidelitate se vor confrunta cu
existena unor legi prohibitive sau cu restrictii impuse la nivelul premiilor
acordate).
Restriciile impuse asupra importului de servicii de ctre autoritile
naionale tind s afecteze i serviciile care vizeaz vnzrile promoionale,
indiferent dac acestea sunt oferite de ctre firme inteme sau exteme (de
exemplu firmele de marketing care utilizeaz vnzrile promotionale se
pot afla in imposibilitatea ptunderii pe o anumit pia datorit
reglementrilor n materie ale statelor membre ale UE).
Restriciile impuse asupra exportului de servicii mpiedic firmele
din rile n care se aplic astfel de reglementri s ofere vnzari
promoionale atractive consumatorilor (de exemplu firmele din statele n
care vnzarea a dou produse pltind doar unul singur este interzis nu vor
putea concura cu acele firme care beneficiaz de acest instrument).
Afectarea concurenei datorit interdictiilor referitoare la anumite
tipuri de vnzri promoionale (de exemplu, faptul c acordarea de prime
este interzis n anumite state membre ale UE i autorizat n altele poate
mpiedica ptrunderea firmelor pe astfel de piee).
Restriciile ce vizeaz vnzrile promoionale pot constitui obstacole
ale circulaiei libere a produselor (de exemplu, fimele mici care urmresc
s ptrund pe noi piee i a cror strategie se bazeaz pe utilizarea
vnzrilor promotionale trebuie s fac fa companiilor recunoscute).
109

Complexitatea anumitor reglementri poate conduce la incertitudine


fapt ce are impact asupra operatorilor/consumatorilor provenii din alte
state membre care furnizeaz/recepioneaz informaii referitoare la
vnzrile promoionale.
Existena unor regelmentri, precum interdiciile impuse asupra
anumitor tipuri de vnzri promoionale afecteaz n mod semnificativ
frmele mici i mijlocii (de exemplu, acest fapt poate conduce la alegerea
altor forme ale vnzrilor promoionale asupra crora nu exist interdicie
sau la alegerea altor tipuri de campanii promoionale, fapt ce avantajeaz
in mod deosebit marile firme).
11.6. Armonizarea legislaiei cu privire la vnzarile promoionale
Armonizarea legislaiei tarilor membre UE trebuie sa urmareasca:
Transparena reglementnlor cu privire la rabaturi, prime, concursuri
i jocuri promoionale. Reglementrile armonizate trebuie s includ
referiri la valoarea primelor, a conditiilor ce trebuie ndeplinite pentru a
intra n posesia lor, la durata promoiei respective, iar in ceea ce privete
concursurile i jocurile promoionale, se impune transparen cu privire la
natura premiilor acordate, la condiiile de participare i ansele de a
ctiga.
Informaii suplimentare n cazul vnzrilor la un pre infenor
costului de producere. In vederea protejrii mpotriva unor practici
neortodoxe", ofertanii trebuie, n prealabil, informai cu privire la
posibilitatea ca ceilali comerciani s vnd produsele la un pre inferior
costului de fabricare (acest fapt ar atrage dup sine aprecieri nefavorabile
din partea consumatorilor care ar putea considera produsele respective ca
fiind de calitate inferioar neapreciindu-le la adevrata valoare).
Protejarea copiilor i a minorilor. Reglementrile in acest sens
urmresc trei aspecte: prevenirea fumizrii de ctre copii a unor date
personale, fr acordul printilor, in vederea participarii la jocuri sau
concursuri promoionale; protejarea minorilor prin introducerea unor
interdictii cu privire la fumizarea cadourilor ce constau in buturi
alcoolice; restricionarea vnzrilor promoionale ce constau n furnizarea
de mostre ale produselor catre copii nensoii.
- Introducerea unor faciliti care s permit consumatorilor
minimizarea costurilor in cazul reclamaiilor referitoare la aspecte ilegale
ale vnzrilor promoionale.

110

11.7. Directii de modificare a rcglementrilor UE


a)
Inlocuirea interdiciilor impuse asupra vnzrilor promoionale
care sa vizeze:
- premiile acordate: anumite state membre ale UE interzic acordarea
primelor pentru a proteja piaa mpotriva concurenei neloiale,
deoarece se presupune c prin distribuirea unor produse sub form de
premii, consumatorii i pot face o prere greit cu privire la
adevrata lor valoare;
- comercializarea produselor sau a serviciilor la un pre inferior
costului de fabricaie: se impune nlocuirea anumitor reglementri cu
privire la vnzarea produselor la un pre situat sub preul net din aceleai
motive expuse anterior (consumatorii pot considera produsele respective
ca fiind de calitate inferioar, iar productorii vor ntmpina dificulti in
momentul n care vor dori s vnd produsul la un pre corect);
- participarea la jocun promoionale: anumite state membre ale UE
impun restricii severe cu privire la jocurile promoionale datorit faptului
c participarea este condiionat de achiziionarea unor bunuri sau servicii
de care cumprtorul nu are neaprat nevoie. De aceea, se dorete
nlocuirea vechilor reglementri cu noi reglementri mai transparente, care
s permit consumatorului s adopte deciziile cu privire la participarea sa
la joc n deplin cunoatere a condiiilor de particpare;
- modul de comunicare a vnzrilor promoionale: modalitatea
adoptat pentru informarea publicului cu privire la anumite produse sau
servicii (n interiorul spaiului de comercializare sau n afara spatiului de
comercializare) face obiectul unor restricii care au un efect neproductiv
att pentru consumator, ct i n ceea ce privete concurena pe pia.
b) Modificarea reglementiilor care limiteaz valorea vnzrilor
promoionale urmrete, n principal:
- nivelul reducerilor acordate: reglementrile din anumite state
membre ale UE impun limite maxime pn la care se pot acorda astfel de
reduceri, n timp ce n alte ri, legislaia prevede sume fixe (de exemplu
vnzarea sub preul net) ceea ce conduce la nlocuirea anumitor
reglementri cu altele noi;
- valoarea cadourilor: la fel ca i n cazul precedent, valoarea
cadourilor oferite este limitat n anumite ri membre ale UE, tocmai
pentru a nu afecta n mod negativ piaa anumitor bunuri. De aceea, se
impune nlocuirea acestor restricii cu altele noi;
- valoarea primelor: anumite state membre ale CE impun limite
maxime ale valorii primelor acordate pentru protejarea consumatorilor i a
111

pieei mpotriva concurenei neloiale. S-a demonstrat insa c aceste


restricii au un efect neproductiv att n ceea ce privete cumprtorii, ct
i in ceea ce privete piaa, iar respectarea unor cerine referitoare la
transparena modului de comunicare a valorii primelor este suficient
pentru a utiliza acest instrument al vnzrilor promoionale fr a avea
efecte negative asupra interesului public;
- valorea premiilor acordate n cadrul concursunlor promoionale i a
jocurilor: ca i n cazul anterior, anumite ri membre ale UE impun limite
cu privire la valoarea premiilor acordate in cadrul concursurilor
promoionale i a jocurilor de noroc. Propunerile UE au n vedere
nlocuirea acestor restricii cu furnizarea de informaii detaliate care s
permit consumatorilor s aprecieze adevrata valoare a premiilor oferite
in corelaie cu ansele de a le ctiga.
c) Reglementarea reducenlor anterioare vnzarilor de sezon: anumite
state ale UE impun interdicii cu privire la reducerile acordate naintea
vnzrilor de sezon pentru protejarea consumatorilor i a pieei mpotriva
concurenei neloiale. Ins, astfel de restricii pot conduce la practicarea
unor preuri destul de ridicate ceea ce dezavantajeaz att consumatorii,
ct i productorii bunurilor respective.
d) Autorizarea utilizrii vnzrilor promoionale: n anumite ri
membre ale UE, pentru utilizarea diverselor forme ale vnzrilor
promotionale se impune obinerea unor autorizatii, fapt care reprezint un
obstacol important in special pentru noii intrai pe pia care nu pot susine
costurile aferente acestui proces. De aceea, se dorete inlocuirea acestor
reguli cu reguli noi, mai transparente.

11.8. Reglementarea vanzarilor promotionale in Romania


Vanzarile promotionale sunt reglementate prin Legea nr. 650/2002, in
care se precizeaza ca vanzarile promotionale sunt vanzarile cu amanuntul,
vanzarile cash and carry sau prestarile de servicii pe piata care pot avea loc
in orice perioada a anului, fara sa faca obiectul notificarii, cu conditia ca:
a) sa nu fie efectuate in pierdere;
b) sa se refere la produsele disponibile si reaprovizionabile, precum si
la servicii vandute sau prestate in mod curent;
c) produsele si serviciile promovate trebuie sa existe la vanzare pe
durata intregii perioade anuntate a vanzarilor promotionale sau
112

comerciantul va informa consumatorii ca oferta este valabila numai


in limita stocului disponibil.
Nu sunt considerate vanzari promotionale: actiunile de promovare
efectuate de producatori si actiunile de lansare de produse sau servicii
noi pe piata.
Vanzarile promotionale sunt o componenta a vanzarilor cu pret redus.
Prin vanzari cu pret redus se intelege:
a) vanzari de lichidare
b) vanzari de soldare
c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de
fabrica sau depozit de fabrica
d) vanzari promotionale
e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale
ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca
produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale
normale
f) vanzari ale produselor care intr-o perioada de trei luni de la
aprovizionare nu au fost vandute
g) vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare
rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la
limita termenului de valabilitate
h) vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel practicat de ceilalti
comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs,
determinat de mediul concurential
i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de
reaprovizionare s-au diminuat.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1.Care sunt formele vnzarilor promoionale ?
2.Care sunt consecinele reglementarilor neuniforme ale vanzarilor
promotionale in spatiul UE ?
3.Care sunt directiile de modificare a reglementrilor UE in privinta
vnzarilor promoionale ?
4.Cum sunt reglementate vanzarile promotionale in Romania ?
5.Ce sunt vanzarile cu pret redus ?
113

Capitolul 12 REGLEMENTAREA AJUTORULUI DE


STAT
Ajutorul de stat nseamn orice sprijin, indiferent de form, din
surse de stat, acordat de autoriti publice sau de alte organisme care le
administreaz n numele statului.
El se concretizeaz n transferuri de fonduri publice ctre un agent
economic sau in renunarea la colectarea unor venituri viitoare ale unui
agent economic si care asigur astfel acestuia un beneficiu (de natur
economic sau financiar) pe care nu 1-ar fi obinut n absena acestor
msuri.
Ajutorul de stat poate lua forma de:
-ajutor individual
-schema de ajutor de stat (alocari specifice catre agenti economici
definiti in mod general si abstract )
Pentru a se ncadra n sfera ajutorului de stat, ajutorul analizat trebuie
s fie caracterizat de urmtoarele elemente:
- s constituie un avantaj
- s fie furnizat din surse de stat de ctre autoriti publice sau alte
organisme care le administreaz n numele statului (autoriti publice
centrale sau locale, instituii financiare i de credit, asociaii profesionale,
societi comerciale ) .
- s favorizeze numai anumii ageni economici sau producia numai
a anumitor bunuri sau servicii.
- s distorsioneze semnificativ concurena
- sa afecteze aplicarea corespunztoare a acordurilor internaionale la
care Romnia este parte.
Legea nr. 143/1999 include in categoria ajutorului de stat, printre
altele:
- subveniile, inclusiv subveniile de export;
- anularea de datorii sau preluarea pierderilor;
- exceptri, reduceri sau amanri de la plata taxelor i impozitelor;
- renunarea la obtinerea unor venituri normale de pe urma
fondurilorpublice,inclusiv acordarea unor mprumuturi cu dobnzi
prefereniale;
114

garanii acordate de stat sau de alte organisme publice n condiii


preferentiale;
- participri cu capital ale statului sau a altor instituii publice, daca
rata de rentabilitate a acestor investitii este mai mica decat cea
normala, anticipata de un investitor privat prudent,
- reduceri de pre la bunurile furnizate i la serviciile prestate de ctre
autoriti publice, inclusiv vanzarea unor terenuri apartinand
domeniului privat al statului sub pretul pietei .
Totui exist i alte msuri i ajutoare de stat care nu intra sub
incidena legii:
- masuri de natura fiscala care sunt parte a normelor fiscale
interne, aplicabile tuturor agentilor economici,
- ajutoare acordate pentru nlturarea efectelor cauzate de dezastre
naturale sau alte evenimente excepionale
- ajutoare sub forma serviciilor publice generale pentru activitatea
econonaic, cu condiia de a nu favoriza anumite sectoare sau agenti
economici
- mprumuturi sau garanii acordate de organisme publice care
administreaz resurse ale statului, n conformitate cu condiiile de pe
piata
- participri cu capital ale statului sau a altor institutii publice, daca
rata de rentabilitate a acestor investitii este cel putin egala cu cea
normala, anticipata de un investitor privat prudent,
- ajutoare cu caracter social, acordate consumatorilor individuali, cu
conditia sa fie nediscriminatorii in privinta originii produselor sau
serviciilor implicate.

Orice ajutor de stat trebuie autorizat de Consiliul Concurentei prin


prisma efectelor asupra concurentei. Autoritile publice sau alte
organisme ce administreaz surse de stat au obligaia, n calitate de
furnizor al unui ajutor de stat, s notifice la Consiliul Concurenei:
- orice intenie de a acorda un ajutor de stat nou;
- orice modificare a unui ajutor deja existent.
Notificarea permite Consiliului Concurenei s analizeze
compatibilitatea ajutorului cu un mediu concurenial normal. In caz de
compatibilitate Consiliului Concurenei va emite o decizie de
autorizare, iar in caz de incompatibilitate va deschide o investigatie.
Atunci cand ajutorul de stat a fost acordat, insa Consiliului
115

Concurenei ia decizia de interzicere a acestuia, el trebuie anulat si


recuperat de catre furnizorul ajutorului sau rambursat de catre
beneficiar.
Consiliului Concurenei poate autoriza masuri ce constituie ajutor de stat,
cum sunt:
- ajutor pentru cercetare dezvoltare;
- ajutor pentru ntreprinderi mici i mijlocii;
- ajutor pentru protecia mediului nconjurator;
- ajutor pentru instruirea angajatilor i pentru crearea de noi locuri de
munc;
- ajutor acordat sectoarelor in care exista probleme de supracapacitate;
- ajutor pentru dezvoltare regional;
- ajutor general pentru promovarea exporturilor;
- ajutor pentru promovarea snataii i a nvmntului;
- ajutor pentru promovarea culturii i conservarea patrimoniului cultural.
Ajutorul de stat pentru cercetare si dezvoltare
Acest ajutor se poate acorda pentru una din urmatoarele activitati:
a)
cercetare fundamentala, inteleasa ca acea activitate orientata
spre dobandirea de cunostinte stiintifice noi, precum si spre
formularea si verificarea de noi ipoteze si teorii, fara a avea
insa scop industrial sau comercial. Ajutorul poate sa acopere
pana la 100% din valoarea investitiei brute.
b)
cercetare aplicativa, inteleasa ca acea activitate orientata spre
largirea cunostintelor, cu scopul de a utiliza aceste cunostinte
pentru dezvoltarea de noi produse, procese sau servicii sau
pentru a imbunatati semnificativ produsele, procesele sau
serviciile existente. Ajutorul poate sa acopere pana la 50% din
valoarea investitiei brute.
c)
cercetare precompetitiva, inteleasa ca acea activitate orientata
spre transformarea rezultatelor cercetarii aplicative in planuri,
scheme sau documentatii pentru noi produse, procese sau
servicii, incluzand si fabricarea modelului experimental sau a
primului prototip. Ajutorul poate sa acopere pana la 25% din
valoarea investitiei brute sau poate consta din reduceri
echivalente de taxe si impozite.

116

Ajutorul de stat pentru intreprinderi mici i mijlocii


Acest ajutor se poate acorda in urmatoarele forme:
a) ajutoare pentru investiii n imobilizari corporale i
necorporale, cu ndeplinirea condiiilor:
- intensitatea brut a ajutorului s nu depeasc 15% pentru
ntreprinderile mici;
- intensitatea brut a ajutorului s nu depeasc 7,5% pentru
ntreprinderile mijlocii.
Intensitatea brut a ajutorului reprezint cuantumul ajutorului
exprimat ca procent din costurile eligibile ale proiectului, naintea aplicrii
impozitelor directe.
Intensitatea net a ajutorului reprezint cuantumul ajutorului net, dup
impozitare, exprimat ca procent din costurile eligibile ale proiectului.
b) ajutoare pentru servicii de consultan, alte servicii i activiti,
dac ndeplinesc condiiile:
- pentru servicii furnizate de consultani externi, ajutorul brut nu
depete 50% din costuri, iar serviciile prestate nu constituie o activitate
permanent sau periodic i nu sunt legate de activitatea normal a firmei
(servicii de consultan fiscal, juridic, publicitate);
- pentru participare la trguri i expoziii, ajutorul brut nu
depete 50% din costurile suplimentare ce rezult din nchirierea,
amenajarea i organizarea standului de prezentare.
Ajutorul de stat pentru protecia mediului inconjurator
Acest ajutor se justific n dou mprejurri:
- cand nu este posibil ca agenii economici s realizeze internalizarea
total a costurilor;
- cnd poate avea efect stimulator asupra agenilor economici, n
sensul depirii normelor sau realizrii unor investitii care s reduc
poluarea generat de propriile instalaii.
Ajutorul de stat pentru protecia mediului se acord pentru:
- investiii, intensitatea fiind diferit dup cum urmeaz:
pentru ca IMM-urile s ndeplineasc standardele de mediu, se pot
autoriza ajutoare cu o intensitate maxim de 15% brut din costurile
eligibile;
117

pentru agenii economici, ca acetia s depeasc standardele de


medu existente, intensitatea va fi de maxim 30% brut din costurile de
investiii eligibile;
pentru economisirea de energie, dar i pentru investiii n producerea
combinat a energiei electrice i termice, intensitatea va fi calculat la o
rat de 40% din costurile eligibile.
- operare, respectiv pentru activiti de gestionare a deeurilor i a
economisirii de energie.
Intensitatea ajutorului poate fi de 100% din costuri n primul an, dar
va descrete liniar, atingnd rata zero la sfritul anului cinci (ajutoarele de
operare se supun unei durate limitate de cinci ani).
Politica privind ajutoarele de stat n domeniul mediului trebuie s in
cont de respectarea principiului poluatorul pltete, deoarece unele
forme de ajutor pot contraveni acestui principiu i pot avea efecte nocive
asupra concurenei.
Ajutorul pentru instruirea angajatilor i pentru crearea de
noi locuri de munc
Acest ajutor nu se acorda pentru sectoarele in care exista o
supradimensionare a capacitatilor de productie.
Ajutorul pentru mentinerea locurilor de munca se considera ajutor
de restructurare.
Ajutorul acordat sectoarelor in care exista probleme de
supracapacitate
Acest ajutor priveste rationalizarea structurii ramurii, prin
asigurarea unei reduceri treptate a productiei si a locurilor de munca,
cu conditia ca asemenea masuri se fie strict limitate ca durata si sa fie
insotite de un program de restructurare. In evaluarea
supradimensionarii capacitatilor de productie se va lua in considerare
si situatia internationala.
Ajutorul de stat pentru dezvoltare regionala
Acest ajutor are urmtoarele obiective:
- dezvoltarea durabil a regiunilor slab dezvoltate prin incurajarea
investiiilor i a crerii de noi locuri de munc;
- favorizarea extinderii, modernizarii, diversificarii activitii
agenilor economici din aceste regiuni.
118

Ajutorul de stat poate f acordat pentru:


- investiia iniial, adic a unei investiii n capital fix, legat de
crearea unei noi uniti, extinderea uneia existente sau nceperea
unei activiti care implic schimbari n procesul de fabricaie, prin
raionalizare, diversificare, modernizare;
- crearea de noi locuri de munca;
- depasirea unor dezavantaje regionale sau permanente.
O conditie a acordarii acestui ajutor este ca el sa nu conduca la o
marire a capacitatilor de productie in sectoare in care exista deja
probleme legate de supracapacitate.
Ajutorul general pentru promovarea exporturilor
Acest ajutor se transpune in practica prin actiuni de genul: targuri
internationale, saptamani nationale, magazine de prezentare si altele
asemenea, cu conditia ca de ele sa poata beneficia in egala masura toti
agentii economici interesati.
INTREBARI DE AUTOVERIFICARE
1. Ce masuri ce constituie ajutor de stat poate autoriza Consiliul
Concurenei ?
2. In ce conditii se poate acorda ajutorul pentru cercetare dezvoltare ?
3. In ce conditii se poate acorda ajutorul pentru ntreprinderi mici i
mijlocii ?
4. In ce conditii se poate acorda ajutorul pentru protecia mediului
nconjurator ?
5. In ce conditii se poate acorda ajutorul pentru dezvoltare regional?

119

BIBLIOGRAFIE
P.Bran
O.Capatana
E.Mihai
T.Mosteanu
T.Mosteanu
T.Mosteanu

Economia valorii, Ed.Economica,


Bucuresti,1995.
Dreptul concurentei comerciale,
Bucuresti,1998.
Concurenta economica. Libertate si
constrangere juridica, Ed.Lumina Lex,
Bucuresti,2004.
Preturi si concurenta, Ed.Didactica si
Pedagogica, Bucuresti,2000.
Concurenta.Abordari teoretice si practice,
Ed.Economica, Bucuresti,2000.
Preturi si concurenta.Sinteze si aplicatii,
Ed.Tribuna Economica,2003.

Legea Concurentei nr.21/1996 MO nr.88/1996.


Legea 650/2002 privind comercializarea produselor si serviciilor
pe piata MO nr.914/2002.
Ordonanta de urgenta privind achizitiile publice nr.60/2001 MO
241/2001.

120