unii lnga altii au stat sa se roage fruntile lor straluceau inspirate deasupra pamntului inca-n zapezi. Si-n aerul n care nu erau zboruri, pomii, ale caror umbre nu se nascusera, cntau un imn pentru viata, ca niste oameni goi si frumosi ei cntau: Soare de-arama, zeu popular printre plante, priveste oastea noastra-ndrazneata; ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri, ca viitoarele fructe acolo vor sta... Noi nu ne-nchinam de fel si nu plngem, ci pregatim un loc ct mai nalt pentru cuiburi si pregatim o orga de brazi pentru vnturi, soare de-arama, zeu totdeauna rotundt Ni s-a povestit despre tine-n pamnt, cnd nu cunosteam dimensiumile cerului; mi s-a povestit despre tine-n leaganul cald. Semintele-n somn visau ca exista colori, rosu, albastru si gri, minunate colori. Tu, peste fruntile noastre, soare, cobori. Si noi vom da fructe, si noi vom fi hore de flori. Gloria noastra toata-n vrf se presimte... Si-un curcubeu pe deasupra tulpinelor strmte cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte, pomilor tineri n dimineata de marte Cules din Poezia romna moderna de la G. Bacovia la Emil Botta , alcatuita de Nicolae Manolescu, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968 ============================================= Tii minte-ntia ploaie? - Magda Isanos Tii minte-ntia ploaie cum cadea, cu fulgere, cu stele lungi n ea? Arborii stateau drept, intonnd imnul vietei si-n zarea fosnind, verde ca un codru lichid, s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid. Si noi stateam ca pomii n picioare. Nimic nu moare, mi-ai soptit, nu moare... Si ca se si
plantele cresteau, ne faceau semne,
niste mini, ca umbre nempacate, straduiau spre viata sa ne-ndemne iar cadeau n deznadejde toate.