Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sinteza Dreptul Comertului International
Sinteza Dreptul Comertului International
Principiile DCI
= acele idei calauzitoare in procesul elaborarii normelor juridice si aplicarii lor in raporturile
comerciale si de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationale, care asigura
concordantanormelor cu cerintele dezvoltarii obiective si echilibrate a acestor raporturi.
-sunt prescriptiuni fundamentale care calauzesc crearea si aplicarea normelor juridice in acest
domeniu si au ca rezultat asigurarea certitudinii in structurarea normelor de dci, fiind garantii contra
imprevizibilitatii unor reglementari emise cu ignorarea cerintelor obiective ale dezvoltarii DCI.
1. Principiul libertatii comertului
C. Montesquieu: nu este un drept acordat negustorilor de a face ce vor; aceasta ar insemna in
adevar mai degrba robia lui.
- Romania este membra a Uniunii de la Paris-> societatile comerciale romane au drept la tratament
national si unionist pe intreg teritoriul UE, iar strainii unionisti au acelasi drept in Romania. Tarile
Uniunii sunt obligate sa asigure cetatenilor tarilor acestora protectie efectiva impotriva concurentei
neloiale.
-Conventia de la Paris a Uniunii (1883) defineste faptele si actele de concurenta neloiala: orice
act de concurenta contrar uzantelor cinstite in materie industriala sau comerciala
- In plus, doctrina adauga: --substituirea produselor; --dezorganizarea interna a intreprinderii;
--dezorganizarea generala a pietei.
- Principiul concurentei loiale, prin reglementarile adoptate vieaza si productia producatorilor si
consumatorilor de acte si fapte ilicite in acest domeniu: -pretul de dumping/ subventionat; - exportul la
preturi sub nivelul pietei interne. Guvernul a luat masuri in acest sens- Hot de Guv 228/ 1992.
Un produs este considerat a face obiectul dumpingului atunci cand pretul sau de export catre
Romania este inferior valorii nominale a unui produs similar sau direct concurent. Astfel s-au introdus:
taxa anti-dumping si taxe compensatorii; suprataxe sau restrictii cantitative la import (cand exista import
al unor produse in cantitati sau de natura sa prejudicieze grav producatorii nationali). Aceste masuri sunt
garantii pt respectarea principiului concurentei loiale.
3.
Principiul egalitatii juridice a partilor
-3 coordonate:
a. Vointa partilor
- Exprimata liber. Actele si faptele de comert ce se concretizeaza in initiative, optiuni si decizii cu
privire la circulatia marfurilor si serviciilor implica neaparat vointa partilor, fiind acte de voiinta.
- Intentia de a realiza profit (beneficii) presupune un grad inalt de raspundere.
- Sansele si riscurile trebuie analizate si evaluate inainte de incheierea unui act de comert
international. Trebuie cunoscuta situatia de fapt si de drept.
- Autonomia de vointa a partilor in negocierea, incheierea si derularea contractelor de comert
international presupune ca vointa neexpres manifestata si care nu rezulta din continutul contractului este
prezumata.
b. De jure gestionis
- Raporturile ce iau nastere intre agentii economici, din diferite state in calitate de participanti la
comertul international, sunt raporturi de jure gestionis = de pe o pozitie de egalitate juridica.
- Cand statul este implicat intr-un contract de comert international sau intr-un litigiu contractual de
acest fel, actiunea lui este de jure gestionis si nu de domeniul jure imperii.
- Cand statul actioneaza de jure imperii (de putere suverana), in realizarea politicii comerciale,
financiar-valutare, vamale, etc., se stabileste o relatie de subordonare a persoanelor fizice si juridice
straine: raporturi de drept financiar, administrativ, sa., nu comercial- tin de dr public, nu privat.
c. Principiu si metoda de reglementare
- Egalitatea partilor demonstreaza ca dreptul comertului international apartine dreptului privat
- Egalitatea partilor = metoda de reglementare- Legea Model asupra Arbitrajului Comertului
International stipuleaza egelitatea de tratament a partilor. Ca metoda de reglementare, DCI se incadreaza
cu ptreponderenta in domeniile dreptului privat.
- Acest principiu orienteaza normele emise in domeniu si procesul aplicarii lor.
4.
Principiul libertatii conventiilor
- Raporturile juridice de DCI se concretizeaza in contracte si titluri de valoare. Limitele acestora
sunt guvernate de principiul libertatii conventiilor.
-3 coordonate:
a. Conventiile legal facute au putere de lege ( Codul Civil)
- Fiecare subiect se obliga numai la ceea ce accepta ca fiind in interesul lui si numai in masura in
care doreste= regula generala; fiecare are dreptul sa-si aleaga cocontractantul, sa negocieze, sa stipuleze
clauze, etc.
- Unii participanti specializati in diferite domenii (burse, porturi, etc.) urmeaza practici si obiceiuri
comune, nu doar intre ei, ci si cu tertii.
- Se tinde sa se apeleze la tehnici de contractare (electronice de ex), deoarece faciliteaza
exercitarea libertatii contractuale a tuturor participantilor la raporturile comerciale internationale.
b. Conceptia subiectiva si conceptia obiectiva
- Partile pot stabili legea aplicabila conventiei lor, fapt ce le este permis de legea forului->
autonomia derivata-> libertatea conventiilor apare ca o autonomie derivata si nu primordiala.
- Conceptia subiectiva: principalul izvor al drepturilor si obligatiilor negociate si stipulate in
contract= acordul de vointa
- Conceptia obiectiva: principalul izvor al dr si oblig negociate si stipulate in contract= legea
Acestea sunt tendinte de absolutizare, insa, este necesar ca intre acordul de vointa sa lege sa existe
concordanta. In temeiul clauzei electio iuris, partile pot stabili legea contractului lor- Lg 105/1992- partile
nu au de ales intre lege, echitate si lex mercatoria universalis (uzantele practicate in CI).
c. Lex voluntatis
- formulat de Dumoulin, care a urmarit sa asigure un regim unic unor bunuri, indiferent unde erau
situate
- In DCI, partile pot alege legea care sa le carmuiasca cerintele de fond si efectele contractului
- Lex voluntatis = norma conflictuala fundamentala; este comuna cu cele mai multe sisteme de
drept privat si reprezinta un element de uniformitate:
--contractele CI sunt supuse legii alese prin consens de catre parti;
--conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul;
--conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea autorului sau.
5.
Principiul bunei-credinte
- 3 coordonate:
a. Conventiile trebuie executate cu buna-credinta
- Comisia Natiunilor Unite pt Dreptul Comertului International a considerat ca, privind bunacredinta, trebuie nu doar sa fie stipulata in texte, ci, indeosebi, trebuie adoptate unele masuri de aplicare
in: --momentul incheierii contractelor; --derularea acestora; --predarea marfii sau efectuarea serviciilor la
nivelul cantitativ si calitativ convenit.
- Codul Civil Roman: Conventiile trebuie respectate cu buna-credinta- art 970
- Codul Comercial Roman stabileste ca buna-credinta trebuie sa insoteasca toate etapele tranzactiei
comerciale, inclusiv transportul pana la predarea marfii, in conditiile de calitate si in cantitatea stipulate in
contract.
b. Se poate exercita concurenta pentru profit cu buna-credinta?
- Libertatea de concurenta isi are limita in obiceiurile comerciale cinstite (concurenta loiala0, care
preupun buna-credinta.
- Buna-credinta, in CI, obliga atat comerciantul, cat si industriasul:
--sa se comporte in limitele moralitatii;
--sa nu recurga la actiuni de natura a frauda partenerul, deoarece chiar daca castigul este palpabil
pe termen scurt, pierderile sunt certe pe termen lung.
- Concurenta neleala atrage raspunderea celui care a practicvat-o
- Atat in baza legii, cat si a prevederilor contractuale, concurenta nu doar ca poate, dar si trebuie
exercitata cu respectarea bunei-credinte.
c. Raspunderea pentru reaua-credinta
- Legea romana prevede in mod expres masuri impotriva partii care a actionar cu rea-credinta: in
Codul Civil (art 1346), in Codul Comercial, in reglementarile internationale- Conferinta de la Lisabona
din 1958 a introdus Conventia de la Paris privind concurenta neloiala care defineste acte si fapte de reacredinta = acele indicatii si afirmatii a caror folosire, in exercitarea comertului, este susceptibila sa
induca publicul in eroare, in ceea ce priveste natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pt
intrebuintare sau calitatea marfurilor.
- Sanctiunea este absolut necesara
- Principiul bunei-credinte pune in evidenta cel mai mult valorile morale ale participantilor la
relatiile de comert international.
Izvoarele DCI
Izvorul de DCI = forma prin care continutul perceptiv al normei de drept devine regula de
conduita, impunandu-se ca model de urmat in relatiile comerciale internationale.
I.
In sens material:
1.
RERUM NATURA:
-inca de la romani, care credeau ca acest izvor ajuta la intelegerea surselor substantiale ale
dreptului.
- Factorii naturali: impun normele comerciale; determina substanta normelor de drept comercial;
impun modificarea sau adoptarea acestor norme.
- Comertul mondial trebuie sa ia in considerare nevoile cotidiene ale oamenilor si popoarelor si sa
valorifice (prin norme juridice adecvate) rerum natura in optica moderna.
2.
DAT-ul realitatii comerciale:
- Tocmai factorii obiectivi care configureaza realitatea comerciala internationala reprezinta dat-ul
de care legiuitorul este obligat sa tina seama in elaborarea normelor de DCI (modul de obtinere a
bogatiilor, mijloacele de comunicatie, bunastarea sau starea precara a unor popoare, etc.)
- Normele DCI sunt concepute sub imperiul dat-ului realitatii comerciale, influentand apoi,
schimburile comerciale, facilitand, in general, unele raporturi comerciale sau restrangandu-le pe altele.
3.
Configurarea normelor juridice sub influenta cerintelor dezvoltarii vietii comerciale
- Dezvoltarea relatiilor comerciale este determinata de anumite legitati, care trebuie cunoscute si
luate in considerare la elaborarea normelor DCI=> nu pot fi neglijate cererea si oferta in asezarea si
orientarea schimburilor comerciale.
- Aceasta configurare este influentata si de caracterul consumptibil si neconsumptibil al produselor
care fac obiectul schimburilor comerciale internationale; de faptul ca marfurile sunt mobile sau imobile,
divizibile sau indivizibile etc.
- Nu doar cerintele prezente trebuie luate in considerare, ci si cele viitoare, deoarece comertul si
schimburile comerciale internationale constituie factorii cei mai dinamici ai dezvoltarii economice.
Rerum natura + Dat-ul realitatii comerciale + Cerintele dezvoltarii vietii comerciale = DAT-ul
care urmeaza a determina CONTRUIT-ul = proces tehnico-juridic prin care realitatea comerciala devine
drept.
Ignorarea acestor izvoare la construirea normelor juridice duce la crearea unor forme fara fond.
II.
In sens formal
1.
Izvoarele interne
b.
Coduri de comert exterior
- se refera numai la schimburile comerciale internationale;
- avantaj- sunt deja selectate norme privind raporturile comerciale internationale; normele sunt
asezate logic (mai usor pt participanti); sunt eliminate/ restranse posibilitatile de eroare a aplicarii
normelor.
- asigura sistematizarea legislatiei din domeniul DCI;
- ex.- Codul Comercial Uniform al SUA.
c.
Legile speciale
- in locul codurilor de comert exterior
- 2 categorii:
--cele care contin norme cu caracter general in domeniul comertului;
--cele care contin norme care reglementeaza raporturile de comert international.
Exista 3 conditii pt ca legea nationala sa fie aplicata unui raport juridic de comert international:
1-Subiectii raportului juridic sa nu fi desemnat ca lex contractus o alta lege nationala;
2-Unul din subiecti sa fie resortisant al tarii careia apartine legea respectiva;
3-Aplicarea acelei legi nationale sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic.
1.2. Legea civila
- Codul comercial roman stipuleaza ca in comert se aplica normele din acest cod, iar acolo unde nu
dispune se aplica Codul Civil.
- Legea civila = izvor al dreptului comercial si al DCI
- Legea civila = dreptul comun in materie.
1.3.Uzurile sau obiceiul juridic
- Sfera acestui izvor tinde sa se restranga pe masura ce legea isi extinde campul de aplicare
-3 categorii: locale, nationale, regionale.
1.4.Practica judecatoreasca (nationala)
- Nu constituie un izvor deplin
- este importanta in pronuntarea solutiilor de catre instantele specifice comertului international
- exceptia de ordine publica- practica devine flexibila, admitand validitatea clauzei aur in
contractele de comert international, sau in privinta clauzei compromisorii
- are o pondere mai mare in sistemul common-law, decat in civil-law.
2.
Izvoarele internationale
- Conventiile = intelegeri convenite intre doua sau mai multe state sau organizatii internationale pt
reglementarea unor probleme internatioanle.
2.1.
Conventiile bilaterale
- printre cele mai importante, datorita multitudinii de posibilitati pe care le ofera pt a conveni
modalitatile practice privind derularea schimburilor comerciale pe baza interesului partilor.
a. Tratatul comercial
- Se incheie in domenii de interes comercial reciproc (transportul marfurilor, tranzit, regimul
vamal, etc)
- Sunt incheiate sub denumirea de tratate de comert si navigatie (pt ca rezolva si problema
transportului)
- Clauzele cele mai importante:
--clauza natiunii celei mai favorizate (cele 2 parti se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii ca
cele acordate unui stat tert)
--clauza regimului national (principiul posibilitatilor egale)
Clauza natiunii celei mai favorizate - forma neconditionata; form conditionata implica principiul
compensatiei avantajele din relatiile unui stat tert pot fi extinse si intre parti numai in schimbul unor
compensatii reciproce/ facilitati/ avantaje.
b. Acordul comercial = intelegere bilaterala utilizata frecvent pt convenirea modalitatilor de
desfasurare a schimburilor comerciale intre 2 state.
- se stipuleaza si modalitatile de plata-> acorduri comerciale si de plati
- cuprinde: categorii de marfuri - obiect al schimburilor, clauze, preturi, reglementari vamale, etc.
- diferit de tratat-> partile detaliaza conditiile, clauzele, etc.
c. Alte forme de intelegeri bilaterale
- programele de schimburi de marfuri, memorandumul;
- trebuie aprobate de organele competente din cele 2 tari;
- forma conventiei este aleasa de parti;
- conventiile bilaterale acopera o sfera intinsa a raporturilor comerciale dintre state cuprinzand:
comertul, cooperarea tehnico-stiintifica, navigatia, relatiile financiare.
- in Romania, autoritatile competente sunt: Presedintele, Primul ministru, Minsterul Afacerilor de
Externe, Guvernul asigura aplicarea intelegerilor.
2.2. Conventiile multilaterale
-- sintetizeaza tendinte si orientari in comertul international;
-- urmaresc eliminarea suprapunerilor si contradictiilor din reglementarile existenta;
-- promoveaza un drept substantial sau material uniform.
- este importanta partciparea reprezentantilor statelor si organizatiilor internationale specializate la
negocierea conventiilor-> se identifica normele adecvate pt uniformizarea DCI.
- pot avea:
-- caracter regional (Tratatele de la Roma 1975, Tratatul de la Maastricht, 1992)
-- caracter mondial (Carta Natiunilor Unite, Acordul General pt Tarife si Comert- GATT).
a. Conventii care vizeaza uniformizarea regulilor de drept international privat
- raporturile dintre DIPriv si DCI sunt stranse
- Se distinge intre:
--Conventia privind legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la orin
--Conventia privind reglementarea anumitor conflicte de legi in materie de cambii si bilete la ordin
--Conventia privind dreptul de timbru in materie de cambie si bilete la ordin
--Conventia privind reglementarea unor conflicte de legi in materie de cec
--Conventia privind legea aplicabila vanzarilor cu caracter international de bunuri mobile
corporale.
b. Conventii care vizeaza uniformizarea dreptului substantial
- urmaresc facilitarea schimburilor comerciale intr-un sistem juridic, in conditiile mentinerii unor
elemente specifice, traditionale.
- conv. privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale; Conv.
privind contractele de vanzare internationala de marfuri; conv. privind transportul de marfuri pe Dunare,
etc.
c. Romania promoveaza sustinut normele stipulate in conventiile multilaterale
- Ex.: prin Legea nr 108- Decretul nr 1213/ 1931, Romania a ratificat Conventia privind unificarea
anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, iar prin Decretul nr 87/ 1973 a ratificat
Conventia privind colaborarea in navigatia maritima comerciala.
d. Romania- partcipanta activa la conventiile multilaterale.
- in domeniul vamal- a aderat la Conv privind transportul international al marfurilor sub acoperirea
carnetelor TIR
-in domeniul arbitrajului comercial international, etc
e. Romania- membra a unor organisme importante financiar-bancare- GATT; FMI; Banca
europeana pt Reconstructie si Dezvoltare, etc.
2.3. Romania - tara asociata la Uniunea Europeana
- acordul european bruxelles- 1 februarie 1993 si ratificat de Romania prin legea nr 20/1993 =
cadrul juridic pt derularea operatiunilor de comert international in perspectiva aderarii la UE
2.4. Acordurile Romaniei cu statele membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb
- 10 decembrie 1992- Geneva; in temeiul acestui acord Romania a incheiat acorduri bilaterale
privind comertul de produse agricole de baza-> cadru juridic coerent pt dezvoltarea raporturilor de DCI cu
statele acordului si cu Austria, Elvetia, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia.
3.
Uzantele comerciale
= acele practici, atitudini, repetate de multe ori in contractele pe care partile le incheie si
deruleaza, facilitand schimburile comerciale dintre participantii la raporturile juridice de comert
international.
--Constituie o practica sociala
--Se aplica mai multor parteneri comerciali
--Sunt opera participantilor la schimburile comerciale internationale
--Sunt recunoscute ca utile si necesare de catre parti
--Au un rol indiscutabil in facilitarea desfasurarii raporturilor de comert exterior.
- Clasificare: dpdv geografic- locale si regionale; al obiectului contractului- pecifice; al sferei de
cuprindere- generale; al foreti juridice- normative si conventioanle; al gradului de tipizare- tipizate (clauze
tipizate).
a. Uzantele locale, spaciale, generale.
-> Locale:
--se aplica intr-o anumita piata
--aplicate intr-un numit port
--aplicate intr-o anumita regiune/ localitate.
->Speciale- in comertul cu animale vii, cu cereale, cu vinuri, etc, in practicarea unor profesii, in
efectuarea unor operatiuni comerciale.
-> Generale- se aplica tuturor relatiilor de CI ex-referitoare la finisarea produselor, la calitatea
marfii, indiferent de obiectul, de localitatea, de participantii relatiilor.
b. Uzantele normative si uzantele comerciale
-> Normative = au valoare de norma de drept- uzantele legale/ cutume.
Codul civil roman: conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intre ele, dar la toate
urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.
-obiceiul locului (dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa ele) incheierii contractului
- clauzele obisnuite dintr-un contract se subinteleg, desi nu sunt expres intr-insul
-au aceeasi forta juridica ca si legea care trimite la ele
-trasaturi:
--obligatorii (pot suplini legea, se poate chiar dferoga de la ea)
--sunt de durata (vechi)
--sunt generale
--sunt continui
--sunt repetabile
-> Conventionale/ Uzante de fapp/ Interpretative
-decurg din autonomia de vointa a partilor- acord expres, tacit, sau celputin prezumat
= practici intre partile contractante respectate de participantii la raporturile de CI in afacerile care
definesc intelesul unei norme juridice existente printr-un obicei constant.
- au forta juridica a unei clauze contractuale
- au caracter concret, sunt mobile si empirice.
Asemanari si deosebiri intre uzantele normative si cele conventionale
Asemanari:
-caracter de generalitate, continuitate, repetabilitate;
-obiect comun- facilitarea raporturilor comerciale;
-aplicare frecventa in relatiile de CI
Deosebiri:
4.
- Regulamentul Curtii de Arbitraj a Camerei de Comert Internationale din Paris a stabilit ca arbitrii
sunt tinuti sa se orienteze, in lipsa unor norme de drept aplicabile, dupa stipulatiile contractului si uzantele
in materie, facand apel la principiile fundamentale.
- Libertatea comertului, Libertatea conventiilor, Egalitatea juridica a partilor, Concurenta loiala,
Buna-credinta.
5.
Doctrina
- Are rol important in cautarea si gasirea unor solutii viabile care vizeaza : finalitatile schimburilor
comerciale, cooperarea economica internationala.
- Are rol in elaborarea si aplicarea normelor de DCI
- SUA are Restatement of the Law ( Reafirmarea Dreptului), pregatiti si publicat constant de
oamenii de stinta, mai ales de profesorii facultatilor de drept. Acesta nu este insa acceptat pe cale
legislativa, dar este mereu citat de catre practicieni.
Uniform Commercial Code a fost acceptat si pe cale legislativa, fiind construit de doctrinari.
Caracteristicile RJ de CI:
1.
Este un raport volitional
- Instrumentele juridice principale de realizare a raporturilor juridice de CI sunt:
-- contractele comerciale internationale si titlurile de valoare. Ambele presupun vointa juridica a
subiectelor de drept.
- Prin acordul de vointa al partilor acestea determina obiectul si continutul contractului,
completeaza/ modifica continutul sau il pot rezilia; opteaza asupra legii care guverneaza fondul si efectele
contractului si jurisdictia sub care isi vor rezolva eventualele litigii.
2.
Este un raport valoric, urmarind obtinerea unor beneficii
- Participantii la rj de CI urmaresc, in mod declarat, obtinerea unor beneficii, a unui profit.
- in conditiile unei competitii tot mai puternice trebuie sa se faca tot ce se cuvine pt ca : -produsele sa fie la nivelul cantitativ al pietei mondiale si a celei locale, unde se efectueaza livrarea marfii;
-- preturile practicate sa fie atractive.
3.
Contine un element de extraneitate
- Elementul de extraneitate = specific rj de DCI. Impreuna cu comercialitatea si caracterul
patrimonial defineste rj de CI drept raporturi specifice in ansamblul raporturilor juridice.
- Sediul/ domiciliul/ resedinta partilor = elemente de extraneitate.
Continutul RJ de DCI:
Obiectul RJ de DCI:
= actiunile pa care titularii dreptului subiectiv le intreprind sau la solicita in cursul
desfasurarii rj.
- defineste conduita la care se refera continutul acestui rj
= o conduita, o anumita prestatie in scopul realizarii continutului rj
Raportul juridic de DCI este un raport obligational
- Obiectul = prestatia pe care obligatia sa o efectueze debitorul fata de creditorul sau
- prestatiile sunt de natura patrimoniala: a da sau a face; si a nu face ceva in beneficiul creditorului
sau a unei persoane desemnate de acesta.
Obiectul rj de DCI - de regula, o obligatie de rezultat
- prestatia asumata de debitor va fi considerata executata numai daca se va obtine rezultatul vizat
de creditor.
- acest obiect este diferit deoarece prestatia debitorului este, in mod curent, o actiune de a da sau de
a face, specific schimburilor comerciale internationale.
Obiectul RJ de DCI este prestatia ( conduita, comportamentul) subiectului pasiv pe care
acesta o datoreaza subiectului activ, in vederea satisfacerii intereselor sale legitime.
Subiectele RJ de DCI
1.
Subiectele pot apartine ordinii juridice nationale sau ordinii juridice internationale.
a.
Notiunea de intreprinzator si de agent economic
- Intreprinzator = persoana implicata in activitati comerciale.
- Agent economic = orice persoana fizica/ juridica, care, produce, importa, exporta, transporta,
depoziteaza si comercializeaza produse, ori parti din acestea, ori prestari servicii. Aici intra si:
comerciantii persoane fizice, societatile comerciale, regiile autonome, cooperativele de consum si
cooperativele de credit, cooperativele mestesugaresti, asociatiile in participatie cu scop lucrativ fara
personalitate juridica si asociatiile familiale daca efectueaza acte obiective de comert.
b.
Subiect de drept si subiect al raportului juridic
- Nu exista nici o diferenta de ordin calitativ, ambele desemneaza participanti la comertul
international
- Este de preferat folosirea termenului de dubiect al RJ de DCI
c.
Comerciantii subiecte ale RJ de CI
- Codul Comercial Roman: sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o
profesie obisnuita si societatile comerciale
- Dupa Codul Com Rom este comerciant persoana fizica/ juridica care
-- exercita acte obiective de comert prin natura sau forma lor;
-- din exercitarea actelor de comert si-au facut profesia lor obisnuita;
-- actioneaza in numele sau, asumandu-si toate riscurile implicate prin actele de comert pe care le
efectueaza;
-- exercitiul comertului il face in scop de a obtine beneficii, de a castiga;
- Statele si organizatiile interguvernamentale nu au si nu pot avea calitatea de comerciant.
- la raporturile juridice comerciale participa si alte persoane fizice si juridice, care nu sunt
comercianti, dar toti sunt subiecte ale RJ de CI.
2.
1.
Capacitatea de a fi comerciant
- reglementarea in acest domeniu nu are caracter unitar pe plan international, dar toate tarile au
stipulate conditiile in care o persoana poate exercita un comert, prin care se urmaresc: protectia interesului
general, a intereselor altor profesiuni si a intereselor clientilor.
- persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea de folosinta si de exercitiu, datorita faptului ca este
vorba de un raport obligational.
2.
Incompatibilitati, decaderi si interdictii
- Potrivit Constitutiei Romaniei, nu pot fi comercianti persoanele cu anumite functii sau care se
afla in exercitiul autoritatii publice (magistrati, notari, etc)- incompatibilitatea.
- Decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant intervine cand se comit fapte grave,
cand se desfasoara activitati economice ilicite, infractiuni in general.
- Exista interdictii in unele state privind unele activitati comerciale (ex.- fabricarea si
comercializarea drogurilor, armamentului, erc).
3.
Statutul juridic al comerciantului
- format din ansamblul drepturilor si obligatiilor comerciantului
- drepturi alegerea libera si exercitarea unei profesii comerciale; circulatia libera a marfurilor, etc
- obligatii inscrierea in Registrul de Comert, tinerea unei evidente privind derularea afacerilor,
efectuarea unor acte de publicitate privind bilantul, lichidarea.
- Comerciantii trebuie sa tina: registrul jurnal sau registrul inventar (-mijloace de proba impotriva
sau pro comerciantului care le-a tinut).
4.
Firma comerciala
= denumirea firmei, care trebuie inscris in Registrul de Comert, daca difera de numele
comerciantului.
- Dreptul la firma = un drept patrimonial asupra caruia comerciantul are un drept de folosinta
exclusiva.
- Firma trebuie sa precizeze cine este comerciantul si care este felul comertului (ex- V.M.-importexport).
5.
Statutul comerciantilor straini
- Dupa legislatia romana, elementul de extraneitate care defineste comerciantul, persoana fizica,
drept strain, este domiciliul sau in straintate (cetatenia este irelevanta pt investitorii straini).
- Comerciantii persoane fizice straine pot constitui sucursale sau filiale in Romania urmand
prevederile legale din domeniul societatilor comerciale straine.
- ei trebuie sa respecte regulile stipulate in legea nationala.
3.
Societatile comerciale
dobandirea de parti sociale sau actiuni la societatile deja existente, precum si prin dobandirea de
obligatiuni sau alte efecte de comert emise de societatile respective.
- in Romania, criteriul nationalitatii societatilor comerciale este, de regula, sediul social.
- > Pricipiul fundamental privind libertatea comertului (din Costitutie); legi speciale; acorduri
bilaterale semnate de Romania
-- legi comerciale cu aplicare generala in aceasta materie
-- legi com care reglementeaza domenii concrete privind activitatea societatii comerciale
-- acorduri bilaterale in domenii precum: garantarea reciproca a investitiilor de capital, evitarea
dublei impuneri, cooperarea economica.
- cele mai multe presupun: aga, consiliul de adm, un presedinte- director general, administratorii si
cenzorii,
- Aga este formata din total actionarilor, fiind organul supreme de conducere si eset:
-- constitutiva adopta actul cst si statutul
-- ordinara ce intruneste minim 1 data/an discutand chetiunile obisnuite (allege administratorii si
cenzorii, stabileste bugetul, etc.)
-- extraordinara se intruneste ori de cate ori este nevoie sa se adopte hotarari in probleme
importante (mutarea sediului, prelungirea duratei, schimbarea formei juridice, etc).
- Deciziile aga sunt obligatorii pt toti actionarii, desi practica a demonstrate ca datorita existentei
pachtelor de actiuuni si a actiunilor privilegiate, deciziile aga nu exprima mereu vointa majoritatii
actionarilor.
Administrare: de un Consiliu de supraveghere si directorat ( ca in Germania) sau de catre un
consiliu de adm si presedinte-director general (Franta).
- Consiliul de supraveghere ales de aga pe 4 ani si este alcatuit din3 pana la 21 membri (numeste
directorii, ii controleaza, etc)
- Consiliul de administratie se allege de aga pe 6 ani, fiind alcatuit sin 3 pana la 12 administratori1/ mai multi administrator cu rol in derularea operatiunilor comerciale.- toata raspunderea este a
administratorilor. Convoaca aga, intocmeste bilantul anual, etc.
- numirea si inlocuirea administratorilor se face, pt primii prin actul cst, iar dupa, de aga, p[utand fi
reeligibili.
- presedintele- director este ales dintre administratoripe 6 ani- ca presedinte conduce Consiliul de
adm, iar ca director general asigura conducerea operative a soc.
Cenzorii = personae independente, specializate, care efectueaza activitatea de control a soc. Se
numesc prin statut, de aga constitutiva, iar dupa constituire de aga.
- nu pot fi cenzori: rudele sau afinii pana la gradul 4 sau sotii administratorilor, persoanele care
primesc salariu sau remuneratie de la soc sau de la administrator, persoanele carora le este interzisa functia
de administrator.
- ei trebuie sa : supravegheze gestiunea soc, sa verifice bilantul contabil si contul de profit si
pierderi daca sunt legal intocmite si regulat tinute; sa verifice daca evaluarea patrimoniului s-a facut cf
regulilor stabilite pt intocmirea bilantului contabil.
- revocarea se face de aga prin hot motivate.
Transformarea soc prin hot aga in cf cu actul cst
- Dizolvare- daca scade nr de asociati sub limita stabilita, daca se reduce capitalul sub nivelul
minim legal, dac se pierde din capitalul social. Deciziile aga in ac prbl trebuie publicate.
- Lichidarea urmeaza dizolvarii.
4.Societatea in comandita pe actiuni
- se caracterizeaza prin garantarea obligatiilor sociale cu patrimonial si raspunderea solidara si
nelimitata a comanditatilor si raspunderea comanditarilor limitata la actiunile subscrise.
- se deosebeste de soc in comandita simpla- comanditarii. Daca un asociat comanditar este numit
administrator, el devine comanditat.
- Constituire: fiind soc de capital, se constituie prin contract de soc si statut, fie prin varsarea
valorii actiunilor de minim 30% din partea fondatorilor, fie prinbapel la subscriptia publica.
- Organizare si functionare: adminsitrarea se face de catre 1/ mai multi asociati comanditati;
administratorii se revoca de aga cu majoritatea pt aga extraordinara si tot asa se aleg. Noul administrator
devine asociat comanditat.
- administratoprul revocat este raspunzator nelimitata in continuare fata de terti, pt obligatiile
contractate pe timpul mandatului sau.
Societatile transnationale
- din tendinta globalizarii
= acele societati comerciale care constituie pe baza unor elemente fara caracter national
(provenienta capitalului) sedii principale in state diferite si nu au o legatura juridical cu un anume stat.
- Caracteristici:
- capitalul lor este national sau multinational;
- au structura international distinct- le deosebeste de vechile monopoluri;
- isi extend activitatile de productie si comercializare pe mai multe piete, printr- o strategie globala,
bazata pe studii aprofundate, aduse la zi permanent;
- nu se afla sub incidenta unor anumite legi nationale, datorita structurarii si functionarii
concomitente in mai multe tari;
- litigiile eventuale nu sunt de competent instantelor nationale ci a unor instante special
- sunt sustinute de reducerea interventiei statului in economie si de reducerea taxelor vamale.
- Dpdv al constituirii, modalitatea cea mai frecventa a fost fuziunea.
- Regim juridic: se constituie si functioneaza fara o legatura juridical cu un anumit stat; ele se
sustrag regimului juridic national al statelor, instituidu-si principia si norme acceptate de partile
contractante, aplicabile in derularea tranzactiilor lor comerciale.
4.
a.
Participarea la rj internationale ca putere suverana ( de jure imperii)
- legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile
comerciale cu celelalte state, adopta masuri pt indeplinirea clauzelor contractuale convenite.
- este subiecty de dr administrativ, financiar- elaboreaza politici comerciale necesare, instituie
regimul vamal necesar pt un comert activ - echilibru intre importuri si exporturi.
- in raporturilr de cooperare economica si tehnico stiintifica, are calitate de titular de suveranitate
si cal de subiect de drept, asumandus-i obligatii pt: subventionarea de investitii straine, garantarea se
credite pt realizarea de investitii, garantarea investitiilor straine pe teritoriul national.
- Raporturile sunt de drept international public
b.
Participarea ca persoana juridica ( de jure gestionis)
- In baza Cartei drepturilor si indatoririlor economice ale statului, fiecare stat are dr sa participe la
comertul internationale si la alte forme de cooperare economica, fiind liber sa aleaga cum isi organizeaza
relatiile economice externe
- prin Ministerul Finantelor/ alte organe competente, cf legii.
- ca titular de drepturi si obligatii, dar participarea in nume propriu este mai rara.
- Raporturile sunt de DCI
c.
Domenii de participare la comertul international
- rj de CI la care participa statul au de obicei caracter contractual- iau forma acordurilor ( de
imprumut, de cooperare)
- in domeniul emisiunii de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe, care sunt tot o
forma de angajare a datoriei publice externe a statului.
- participa la litigiile comerciale internationale, in baza conventiilor la care este parte.
5.
Falimentul
a.
Notiune
- fallere a insela; fallitor care inseala; falitus inselat.
- prima reglementare ampla Codul comercial roman din 1887 -> lg 64/ 1995 -> lg 83/ 1998.
= lichidare judiciara = o procedura speciala de executare silita: unitara; colectiva; concursuala;
egalitara asupra bunurilor debitorului comun, in scopul satisfacerii tuturor creditorilor acestuia; este o
masura legala de aparare a intereselor creditorilor.
- procedura = forma de aparare in comun a creditorilor in fata debitorului care se afla in incetare
de plati/ in insolventa (nu insolvabilitate, cand activul depaseste pasivul dar exista unele dificultati de
acoperire a pasivului sau refuzul de plata).
- Elemente definitorii:
-- procedura de executare silita este unitara, colectiva, concursuala, egalitara;
-- obiectul urmaririi silite sunt toate bunurile debitorului;
-- patrimoniul debitorului se imparte tutror creditorilor;
-- debitorul culpabil este sanctionat, inclusiv penal, daca faptele sale o justifica.
b.
Declararea falimentului
- Conditii de fond si procedurale:
-- la mom incetarii platilor, deb sa fie comerciant
-- deb sa fie in stare de incetare a partilor, adica in insolventa comerciala, demonstrata prin fapte
concluzive
-- este necesara o hotarare judecatoreasca de pronuntare a falimentului.
c.
Procedura
Falimentul se declara:
- La cererea comerciantului debitor depune la grefa tribunalului bilantul contabil, contul de profit
si pierderi + informatii privind bunurile sale + o lista cu creditoriii sai (nume + adrese), indiferent cum
sunt creantele fata de acestia ( certe/ sub conditie, lichide/ nelichide, scadente/ nescadente, contestate/
necontestate), aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta + o lista a asociatilor cu raspundere
limitata (pt snc si soc in comandita) + o declaratie aratand intentia de reorganizare a activitatii sau de
lichidare a averii.
- La cererea 1 / mai multor creditori, care au o creanta certa, lichida si exigibila cerere impotriva
unui debitor care in timp de cel putin 30 zile a incetat platile.
- Din oficiu - de catre tribunalul comercial, in caz de stare notorie de incetare a platilor. Camerele
de comert si industrie teritoriale pot introduce cerere, iar in 48 de ore de la inregistrare, tribunalul va
comunica debitorului si camerei de comert cate o cerere si va afisa una pe usa instantei. Cererea poate fin
contestata de catre deb in termen de 5 zile, daca nu, procedura falimentului continua.
d.
Efectele declararii falimentului
= acele acte si fapte al caror caracter comercial este dat de calitatea de comerciant, pers fizica sau
juridica, a subiectului care le savarseste.
- Codul com rom sunt fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, daca
nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. Exceptii prevazute: cumpararea
de produse sdau de marfuri ce s-ar face pt uzul sau consumul cumparatorului, ori al familiei sale.
- opereaza prezumtia de comercialitate.
Actele si faptele mixte de CI
= acele acte si fapte care prezinta caracter comercial numai pt una din parti.
- Codul com rom in privinta asigurarilor, acestea sunt fapte de comert numai pt asigurator.
Tudor Popescu: sistemul nostru de drept adopta, in principiu, conceptia obiectiva privind caracterul
comercial al unui act/ fapt juridic, dar contine si elemente ale conceptiei subiective.
Actele si faptele de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala
- Notiunea de acte si fapte de Ci include atat actele si faptele de comert propriu-zise, cat si pe
acelea de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala. Acestea din urma imbraca:
a. forma contractuala sau b. forma constituirii de societati comerciale cu capital comun.
a. cele mai multe imbraca aceasta forma.
- dezvoltarea cooperarii economice a dus la elaborarea unor contracte- tip, sau contracte- cadru, pe
baza carora se incheie mai multe contracte cu caracter sectorial. Caracteristica lor comuna este cooperarea
dintre cele doua parti.
Caracterul contractului de coop ec si tehn-stiif internationala se determina dupa natura
operatiunilor ce urmeaza sa fie efectuate sau dupa vointa subiectelor de dr comercial din cele doua tari.
b. cosntituirea unor soc com cu capital comun se face pe baza unui contract de societate, incheiat
intre cele doua parti. Acesta va fi actul constitutiv al soc si este supus procedurilor comune tuturor soc
com.
- in baza actului cst apare o institutie noua, se infiinteaza o pers juridica
- prin cst de astfel de societati s-au finalizat importante operatiuni de coop ec si tehn- stiif in
doemnii ca industria, agricultura, telecomunicatiile, constructiile civile si industriale, bancile, finantele,
stiinta si tehnologia, etc.
Actele si faptele de comert international
1. Notiune si caracterizare
n vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul
timpului, cteva teorii n vederea caracterizarii acestei notiuni.
a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente
speculativ, realizat n scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a
marfurilor la un anumit pret si revnzare la unul mai mare, accentundu-se caracterul
esential al actului n sine si anume realizarea de profit;
b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul
de circulatie, mai precis de interpunere n circulatia marfurilor ntre producator si
consumatorul final.
c) Teoria ntreprinderii, care considera ca actul de comert este cel ndeplinit
printr-o ntreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie
profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace
materiale.
d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu n vederea
determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat n seama si prefera mbinarea
mai multor criterii dintre cele deja evidentiate.
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca
fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza
producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o
interpunere n circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
2. Categoriile de fapte de comert
chiar forma, natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege,
asa cum, de exemplu, sunt faptele de comert enumerate de Codul comercial romn.
b) Acte si fapte de comert international subiective. n aceasta categorie sunt
incluse acte si fapte de comert international al caror caracter comercial le este conferit de
calitatea de comerciant a celui care le savrseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu
rezulta contrariul din nsusi actul respectiv. Chiar daca, n anumite cazuri, actele si faptele
savrsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele
dobndesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant
(exemplu, nchirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri nchirierea este un act
civil, dar care dobndeste caracter de comercialitate, prin savrsirea sa de catre un
comerciant).
c) Actele si fapte de comert international mixte. Sunt incluse n aceasta categorie
actele si faptele mixte de comert intern si international, care prezinta caracter comercial
numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte pastrnd caracterul civil.
4. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala
Asa cum s-a aratat anterior, alaturi de actele si faptele de comert international
propriu-zise, ntlnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationale, care pot fi ntlnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de
societati comerciale cu capital comun.
a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub
forma contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte de
comert international ncheiate ntre parteneri din state diferite.
b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub
forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun.
Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le ntlnim la crearea de societati
comerciale cu capital autohton si strain. n acest fel, n baza unui
contract de societate si, mai recent, numai n temeiul actului constitutiv al unei asemenea
societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al
comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor.
Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza n acorduri bilaterale de cooperare
economica si tehnico-stiintifica internationale, n toate domeniile si sectoarele de
activitate.
I.
1. Definitia contractului de CI
Locul si rolul contractelor de CI in sistemul relatiilor contractuale
Contractele de CI sunt o forma a contractelor comerciale si sunt diferite de cele civile prin natura lor
comerciala, si diferite de cele comerciale prin caracterul de internationalitate.
Sunt diferite de contractele de comert interne deoarece genereaza obligatii comerciale si juridice din
tari diferite.
Criterii juridice si economice pt definirea contractului de CI
--criterii juridice: nu este sufficient unul singur. Pot fi: elemental de extraneitate, localizarea geografica
a operatiilor materiale, a bunurilor, a persoanelor, obiectul contractului, etc.
--criteriile economice sunt: miscarea de valori peste frontiere, incidenta operatiei comerciale efectuata
asupra relatiilor economice cu strainatatea, repercursiunile asupra rezervelor devize ale tarii.
Legea aplicabila contractului
Intre legile aplicabile sunt: lg tarii unde se incheie actul juridic; lg tarii unde partile eleboreaza
inscrisul constatator; lg tarii in care partea isi are domiciliul ori resedinta (sau sediul).
Drepturile si obligatiile ce urmeaza sa decurga din contract sunt detereminate de legea aleasa se parti.
In caz contrar, efectele contractului sunt guvernate de legea tarii unde s-a incheiat contractul sau de
legea tarii unde se executa contractul.
Principalele trasaturi caracteristice ale contractelor de CI
1.cu titlu oneros- realizarea profitului este trasatura esentiala a comertului. Chiar si distribuirea
gratuita de esantioane sau vanzarea in regim de solduri au consecinte oneroase.
2. sinalagmatice- reciprocitatea drepturilor si obligatiilor
3. consensuale- de regula in forma scrisa,
4. comutative- dar nu se exclude si existenta unor elemente aleatorii ca in cazul contractelor de
asigurare si reasigurare internationala.
Definitia contractului de CI
= un acord de vointa intre doi sau mai multi participanti la comertul international in vederea
obtinerii unui profit.
2.
Clasificarea contractelor de CI
a.dupa efectele pe care le produc:
-- constitutive de drepturi dr de creanta: c de transport, de comision
-- translative de drepturi v-c; schimbul- este vb de transfer de dr reale si de folosinta, dar mai rar de
creanta.
-- declarative de drepturi c de tranzactie.
b.dupa felul obligatiilor:
-- a da cele translative de dr reale sau presupun o contraprestatie (comisionul)
-- a face (executarea de servicii) sau a nu face ( obligatia de a nu face concurenta neloiala)
-- obligatii de rezultat dar si de diligenta ( best efforts).
c. dupa natura operatiunilor comerciale:
-- care au ca obiect operatiuni comerciale propriu-zise v-c internationala de marfuri, schimbul
-- care au ca obiect operatiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala
De cele mai multe ori contractele internationale sunt pe termen lung. Ele mai pot fi suibsecvebte,
complementare, cu executare instantanee sau cu executare succesiva, ori cu executare continua
(contracte de furnizare a gazelor naturale).
Dupa durata pot fi: pe o durata scurta, medie sau lunga.
3.
Conditiile de validitate ale contractelor de CI
a.
Capacitatea partilor
- capacitatea statului si a reprezentantilor sai este reglementata de norme interne si internationale
- capacitatea comerciantilor persoane fizice este reglementata de lex personalis, iar a societatilor
comerciale de lex societatis. Vezi subiectele rap jur de DCI din prima parte.
b.
Consimtamantul partilor
- se concretizeaza in oferta facuta de o parte si in acceptarea ei de catre cealalta parte.
- trebuie sa fie exprimat liber, in cunostinta de cauza, si sa nu fie viciat in continutul sau intelectual sau
in exercitarea sa libera (leziunea contractuala, eroarea substantiala si eroarea de drept).
c.
Obiectul contractului
- prestatia la care se obliga partile sa fie determinata in momentul incheierii contractului, sau
determinabila ulterior potrivit clauzelor stipulate in contract.
- de regula obiectul in contractele de CI este determinabil, contractandu-se bunuri viitoare, iar
frecventa bunurilor fungibile fiind f ridicata.
- la prestaiile pecuniare ( pret, navlu, comision) pretul se perfecteaza la incheierea contractului, dar
poate fi si determinabil in viitor.
d.
Cauza element constitutiv al contractului
- trebuie sa fie licita si morala
- titlurile de credit sunt valabile independent de cauza lor.
e.
Reglementari necesare
Capacitatea de a contractaeste guvernata de lg nationala a persoanei fizice si de lg sediului social al
persoanei juridice. Consimtamantul este carmuit de lex contractus iar obiectul si cauza tot de lex
contractus. Sanctiunile aplicabile sunt carmuite de lex contractus, ca si aspectele procedurale (calitatea,
obiectul cauza actiunii).
Lex contractus se eplica si in privinta cesiunii de creanta, subrogatiei conventionale, delegatiei,
novatiei si in privinta modurilor de stingere a obligatiilor izvorate din contract.
Termenul este un element esential in cele mai multe contracte de comert international, iar conditia este
esentiala in contractele unde v-c internationala de marfuri se face conform mostrei sau pe incercate. De
cele mai multe ori conditia nu este un element esential iar forma nu este o conditie de validitate.
B.
NEGOCIEREA CONTRACTELOR DE CI
1.
Conceptul negocierii in CI
Tranzactiile comerciale sunt in esenta lor rezultatul unor ngocieri.
Negocierea o componenta indispensabila a raporturilor comerciale
Valentele complexe ale negocierii si participarea activa a negociatorului
Negocierile com cst un proces complex care se desfasoara in momentele decisive ale formarii
contractului, implicand participarea activa, fizica si intelectuala a negociatorului.
- logica, psihologia, arta comunicarii, demonstratia, elemente de strategie si tactica.
Negocierea arta compromisului compromis = stiinta si arta in sensul priceperii si inteligentei de a
sti sa dai ceva pt a dobandi altceva; nu cedarea, renuntarea la propriul interes, ci imbinarea intereselor
proprii cu cele ale partenerului.
Definitie = o activitate complexa, intreprinsa prin excelenta de comercianti, persoane fizice si
societati comerciale, in scopul obtinerii unor rezultate reciproc avantajoase in procesul derularii
raporturilor contractuale. Este un proces organizat, etapizat si competitiv intre 2 sau mai multe
frime comerciale, care sunt preponderent partenere, in cursul careia se ajusteaza si armonizeaza
interesele lor fundamentale, urmarindu-se asigurarea obtinerii profitului scontat de fiecare parte.
2.
Principiile negocierii contractelor de CI
a.
Principiul reciprocitatii
- presupune ca, pe parcursul negocierii, sa se efectueze o ajustare a pretentiilor partilor, asa incat, la
capatul tuturor rundelor de negocieri sa se construiasca un acord final, care sa constituie un compromis
satisfacator pt ambele parti contractante.
- implica reciprocitatea concesiilor; do ut des (daca faci concesii fac si eu)-> actiuni
compensatorii.
b.
Principiul legalitatii
- conflicte de legi=> Conventia asupra legii aplicabile obligatiilor contrcatuale- un contract este
guvernat de legea aleasa de parti.
- partile au drepturi egale in promovarea si determinarea legii aplicabile contractului
c.
Principiul moralitatii
- o negociere = o confruntare de interese si de mentalitati si viziuni si de inteligente => invinge cel
care argumenteaza mai bine si mai convingator. Poate fi vorba de moralitate?
- principiul moralitatii trebuie corelat cu cel al bunei-credinte: respectarea partenerului, sa tii cont si de
interesele lui. Se incalca prin a-i cere sa accepte conditii umilitoare, clauze ruinatoare, care se pot
intoarce in timp impotriva celui care a dictat solutia nedreapta si injusta.
3.
Etepele negocierii contractelor de CI:
Demersurile precontractuale, scrisorile de intentie, determinarea conditiilor generale ale contractului,
promisiunea unilaterala de a contracta- etape generale. Trebuie analizate aspectele practice.
a.
Informarea preliminara
- prospectarea pietelor; cunoasterea conjucturii economice; investigarea oportunitatilor unor tranzactii
comerciale pe respectivele piete asa incat sa se opteze pt operatiunea comerciala mai favorabila.
-se lanseaza reclama comerciala si se poate incheia chiar un contract de publicitate comerciala
b.
Pregatirea dosarelor pt initiarea dialogului contractual
- dosarul tehnic trebuie sa cuprinda: parametrii de calitate ai produsului, garantiile tehnice, elemente
comparative cu oferta concurenta, limitele acceptate de partener
- dosarul comercial: modalitati de livrare, ambalare, nivelul minim al pretului, garantarea platii in
cazul operatiunilor pe credit, politicile comerciale ale tarii pe piata careia urmeaza sa se declanseze
dialogul com
- dosarul privind bonitatea partenerului: solvabilitatea, bancile garante, bilantul de profit si pierderi,
capitalul de care dispune.
- societatile com concurente pt a se sti optiunea suplimentara in cazul esuarii tratativelor cu primul
ofertant.
c.
Scrisorile de intentii
- sunt documente fara statut juridic.
- scrisori de intentie cu efecte provizorii (cuprind mentiunea bun numai pt scrisoare de intentii, fara
sa aiba vreo valoare contractuale) si cu efecte definitive.
- pot contine angajamente ferme cu privire la aspecte particulare (angajamentul de a nu purta negocieri
paralele), sau pot fi scrisori cu semnificatia unor contracte, daca se intalneste oferta cu acceptarea.
d.
Promisiunea unilaterala de a contracta
- cand o parte isi asuma obligatia de a incheia in viitor un contract = antecontract
-obiectul este o prestatie de a face
- se deosebeste de oferta
- promitentul, proprietar al bunului il poate instraina valabil, chiar daca era destinat beneficiarului,
care este titularul numai a unui drept de creanta, pe care il poate transmite unui tert, daca optiunea nu a
fost acordata intuitu personae.
e.
Negocierea comerciala propriu-zisa
Dragos- Alexandru Sitaru: oferta constituie, in principiu, punctul de pornire si baza de desfasurare a
negocierilor.
Fiecarea parte isi argumenteaza punctul de vedere urmarindu-se: prevenirea si combaterea
obiectiunilor.
Se pot formula contra-oferte, ajungandu-se la o oferta noua
Deciziile bune se iau numai in cunostinta de cauza
Se pot acorda concesii reciproce si se poate conveni solutia finala- incheierea contractului sau decizia
de a nu finaliza si incheia contractul.
4.
Strategii si tactici in procesul negocierii contractelor de CI
a.
Definirea strategiei si tacticii in negocierile comerciale
- se au in vedere conceptele clasice
- strategia = ansamblu sistematic de decizii vizand atingerea unor obiective prestabilite, cuprinzand
scopurile urmarite si tipul de negociere pt realizarea acestor scopuri.
- tactica = acea parte a strategiei negocierilor comerciale prin care se optimizeaza mijloacele,
procedeele si formele de actiune (stratageme) care urmeaza a fi folosite in vederea atingerii obiectivelor
prestabilite.
b.
Strategii de negociere comerciala
- strategia de vanzare rapida a marfii: cand partenerul dominant al unei piete recurge la oferte ferme si
preturi ultimative, exercitand presiuni asupra clientilor potentiali, care trebuie sa decida rapid.
- strategii de acordari si obtineri de concesii reciproce: cand exista o concurenta reala, echilibrata,
partenerii avand o forta economica aproximativ egala.
- strategia esalonarii concesiilor: la masa tratativelor sa nu fie aruncat intregul pachet de concesii, ci
in mod esalonat.
-strategia asteptarii deciziei partenerului: clientul-importator-cumparator este dominantul pe piata,
lansand cereri mai multor potentiali parteneri, hotarand sa negocieze cu cel mai potrivit dintre ei.
c.
Tactici de negociere comerciala
5.
Tehnicile negocierii contractelor de CI
= acele mijloace si procedee prin care se asigura reusita tacticii anvizajate in procesul negocierilor; un
ansamblu de procedee valorificate de negociatori pt a inlatura obiectiile dintre parteneri si a facilita
trataivele; mijloace folosite pt a induce partenerilor idei si convingeri.
C.
INCHEIEREA CONTRACTELOR DE CI
1.
Oferta de a contracta
= o manifestare de vointa in vederea incheierii contractului care isi produce efectele specifice in
masura si din momentul in care este adusa la cunostinta celeilalte parti.
-in practica, se refera la propunerea facuta de exportator. Pt importator- comanda ferma.
- Codul Com roman- propunere, propuitor (ofertantul)
Conditii:
a. sa fie ferma- autorul sau se angajeaza. Daca nu, are caracter publicitar sau retrospectiv
b. sa fie precisa si completa sa precizeze toate elementele contractului pt facilitarea perfectarii
acestuia printr-o simpla acceptare. Ex- determinarea marfurilor in mod explicit sau implicit.
-cele 2 conditii privind caracterul precis si complet trebuie indeplinite simultan
c. sa fie adresata unor persoane determinate in caz contrar, se considera a fi o invitatie la oferta. Nu
este o oferta propriu-zisa acea propunere cu caracter general care nu este insotita de un angajament,
avand numai un caracter publicitar, nici trimiterea de cataloage, mostre. Sunt oferte expunerile de
marfuri cu afisarea preturilor si oferta de recompena.
Revocarea ofertei
Oferta i produce efectele cnd ajunge la destinatar
a. revocarea ofertei inainte de a ajunge la destinatar
- nu implica vreo consecinta pt ofertant
-revocarea trebuie sa ajunga cel mai tarziu odata cu oferta sau inainte acesteia la destinatar
b. revocarea dup ace oferta a ajuns la destintar
- daca contractual este sinalagmatic: pan ace contractual nu este perfect, propunerea si acceptarea sun
revocabile, dar cel ce revoca raspunde pt daune-interese, daca cealalta parte, care a incveput dj
executarea contractului, este de buna-credinta.
- daca contractual este unilateral- se oblige numai ofertantul, iar propunerea este obligatory indata ce
ajunge la cunostinta partii careia ii este facuta.
Tendinte si optiuni in diferite sisteme de drept: sistem roman- revocarea ofertei se justifica prin
absenta unui act formal si prin absenta consimtamantului ca unic izvor de obligatii juridice; sistemul
common law- revocarea ofertei se justifica prin absenta contraprestatiei; in alte sisteme de drept exista
principiul irevocabilitatii ofertei; in Romania se exprima opinia ca o oferta cu termen sa fie irevocabila.
2.
Acceptarea ofertei
= declaraia sau o alt manifestare de voin a destinatarului ofertei care exprim acordul acestuia cu
privire la ofert.
Acceptarea poate fi expres ( un raspuns) sau tacit. Este tacita cand rezulta dintr-un fapt juridic a
destinatarului, care exprima vointa sa de a accepta oferta. In cazul acceptarii tacite trebuie avute in
vedere continutul ofertei, natura contractului, uzantele comerciale, etc
In Rom exista 3 conditii pt ca acceptarea tacita sa produca efecte: ofertantul sa fi cerut executarea
imediata a contractului, sa nu fi cerut un raspuns prealabil de acceptare si un asemenea raspuns sa nu fi
fost necesar, nici in raport cu natura contractului.
Ofertantul nu poate institui ca mod de acceptare tacerea destinatarului ofertei. O asemenea clauza este
considerata nula.
Tcerea nu poate constitui acceptare. Prin excepie, ea poate produce efecte juridice atunci cnd acest
lucru rezult din lege, din voina prilor, din uzanele comerciale sau din obinuinele care s-au stabilit
ntre pri.
Conditiile de validitate ale acceptarii:
-sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau autorizat
-sa fie conforma cu oferta
-sa ajunga la cunostinta destinatarului (ofertantului) inlauntrul termenului de acceptare.
Continutul acceptarii
Un rspuns care tinde s fie acceptarea unei oferte dar care conine completri, limitri sau alte
modificri fa de continuul ofertei reprezint o respingere a ofertei i constituie o nou ofert.
(contraoferta).
Acceptarea trebuie s fie pur i simpl, perfect concordant cu coninutul ofertei, fr completri sau
modificri.
Exceptie: nu este o contraoferta daca raspunsul la oferta contine elemente complementare care nu
altereaza in mod substantial stipulatiile ofertei; daca ofertantul nu face vreo obiectie in cadrul unui
termen scurt si daca oferta nu a stipulat in mod expres acceptarea pura si simpla.
Termenele la care trebuie sa aiba loc acceptarea
Regula: acceptarea sa vse produca cand oferta exista inca.
Daca oferta nu are specificat un termen, termenul tb sa fie rezonabil, altfel, oferta devine nula.
Codul com rom- acceptarea tb sa ajunga la cunostinta propuitorului in termenul necesar schimbului
propunerii si acceptarii, dupa natura contractului. In alte sisteme de drept se fixeaza un numar
determinat de zile.
In cazul ofertei cu termen, acceptarea isi produce efectele numai in cazul in care ajunge la ofertant in
termenul stipulat.
Acceptarea tardiva = ajunge la cunostinta ofertantului dupa ce a expirat termenul fixat pt acceptare,
sau termenul necesar schimbului propunerii.
- lipsita de efecte juridice
-oferta devine caduca
- Exceptie- ofertantul poate primi ca buna o acceptare tardiva cu conditia sa incunostinteze indata pe
acceptant de aceasta.
Revocarea acceptarii
Se retracteaza daca ajunge la ofertant inaintea acceptarii sau cel mult odata cu ea.
3.
Momentul si locul incheierii contractului
1.
Intre persoane prezente contractul se incheie in momentul realizarii acordului de vointa.
Data si locul incheierii sunt mentionate, marcand momentul semnarii, care coincide cu cel al incheierii
contractului.
-prin telefon: partile sunt considerate e fi prezente
2. Intre absenti:
a. Sistemul emisiunii sau declaratiunii de vointa
Contractul este incheiat cand destinatarul ofertei si-a exprimat vointa de a o accepta.
Consimtamnatul se formeaza prin emiterea sau declararea celei de a 2a vointe.
-se stabileste greu mom incheierii contractului
- in common law, in unele tari din America Latina, in Japonia, in Siria.
b. Sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei
- utilizata in dreptul american, englez
- stabileste ca momentul incheierii contractului este momentul in care destinatarul ofertei expediaza
acceptarea
c. Sistemul receptiei (theory of reception)
la ambalare si marcare
la livrarea marfii la termenele de livrare
la conditiile de expeditie, incarcare-descarcare, transportul si asigurarea marfii in timpul
transportului
la obligatia de preluare a marfii- a cumparatorului
la pret- partile trebuie sa determine pretul, care poate fi determinat sau determinabil. Daca partile
stabilesc sa incheie operatiunea la adevaratul pret sau la pretul curent se aplica codul com; trebuie
stipulat locul, data efectuarii platii, instrumentele de plata, documentele necesare, modalitatile de
garantare a platii.
2.
Clauze specifice
Prin care se atenueaza sau agraveaza raspunderea partilor contractante
- Clauza penala
- Clauze exoneratorii de raspundere
- Clauze solve et repete- debitorul unei prestatii contractuale nu poate pune in miscare o actiune in
rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atat timp
cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia contractuala.
-Clauze privind rezolutiunea contractului pt neexecutarea obligatiilor de catre una sau alta dintre parti.
Referitoare la dreptul aplicabil
- Clauza electio juris - contractul este carmuit de legea aleasa de catre parti- principiul autonomiei
de vointa si libertatii conventiilor.
- daca nu, lex contractus se determina de organul jurisdictional competent.
Privind solutionarea litigiilor
- partile recurg la cai de conciliere
- Clauza de jurisdictie privind optiunea lor pt instantele judecatoresti su un tribunal arbitral
- Clauza compromisorie- cand decid recurgerea la arbitraj.
3.
Clauze specifice unor contracte de comert international, in primul rand celor pe termen
lung
- Clauza de forta majora
A. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare
Riscurile valutare se refera la modificarea cursului de schimb, care are drept conmsecinta schimbarea
paritatii monedei de plata fata de moneda de referinta.
Clauza aur:
a.gold-value clause- cand pretul este exprimat intr-o valuta, aurul fiind etalon al acestei valute
b.gold-coin clause- pretul este exprimat direct in aur, urmand a fi platit in moneda de aur
Potrivit clauzei aur, pretul stipulat in contract in mom incheierii sale se modifica in mod corespunzator
evolutiei paritatii, asa incat la data achitarii pretului acesta sa fie echivalent celui stipulat la incheierea
contractului.
Clauzele valutare
a.Monovalutara- se bazeaza pe luarea in considerare a 2 monede diferite- una de plata si una de cont.
In cea de cont se exprima pretul, constituind etalon pt plata si stingerea datoriei. Cea de cont este cea in
care se efectueaza operatiunile dintre parti.
b.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar convenit de parti- partile stabilesc pretul
contractual exprimat intr-o anumita moneda de plata, prin luarea drept cursuri de referinta cele existente
intre aceasta moneda si alte 3-5 monede, care alcatuiesc cosul valutar.
-inlocuieste atat etalonul aur, cat si etalonul dolar
-partile trebuie sa convina asupra valutelor si monedei de calcul a modificarilor cursului valutei de
plata fata de valutele din cosul valutar.
c.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar insitutionalizat sau pe o unitate de cont
institutionalizata- valutele incluse in cosul valutar nu sunt convenite de parti, ci de un organ international
specializat- EURO
Clauza de optiune a locului de plata- varianta a clauzei monovalutare, prin care partile stabilesc
unde se va face plata. Creditorul opteaza pt plata de catre debitor in moneda locala, cuantumul fiind
calculat dupa cursul de schimb al acestei monede, fata de moneda de cont.
Clauza de optiune a monedei liberatorii sau clauza de monede multiple- partile pot conveni pretul in
2 sau mai multe monede de plata, tinand seama de paritatea existenta intre ele la data incheierii
contractului, creditorul avand dr sa aleaga in care din aceste monede sa i se faca plata.
B. Clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare unica sau speciala- partile stipuleaza ca
pretul contractual se raporteaza la pretul curent al unei unitati de masura uzuale a unui produs de baza.
ele trebuie sa precizeze documentul care stabileste etalonului unic.
Clauze de reclaculare sau revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se stipoleaza cand pretul este
legat de valoarea mai multor elemente de referinta, considerate cumulativ- i9n contracte de antrepriza pt
lucrari de constructii-montaj.
Clauze de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare generala- partile raporteaza pretul
contractului la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii, care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat pretul.
Clauze de postcalculare a pretului- pt mentinerea pretului. Da dreptul creditorului sa procedeze la
definitivarea pretului. Se recurge la formula pret de productie plus cheltuieli.
4.
Clauze privind raporturile dintre contractanti si terti
Clauza primului refuz- ca un antecontract unilateral, una din parti obligandu-se sa acorde preferinta
beneficiarului fata de alti clienti. Este o conditie potestativa simpla, nu pura. Contine o promisiune
suspensiva, deoarece dreptul de preferinta care este acordat beneficiarului urmeaza sa-si gaseasca
concretizarea numai daca acesta va incheia contractul.
-presupune ca beneficiarul sa ofere promitentului conditii similare celor oferite de terti si ca
promitentul sa nu ofere tertilor conditii mai favorabile decat cele pe care s-a obligat sa le ofere
beneficiarului.
Clauza clientului mai favorizat- una din parti se obliga ca, in cazul in care incheie un contract prin
care acorda unui tert conditii mai favorabile decat cele stipulate in contractul aflat in proces de executare
sa acorde aceste conditii si celelilalte parti contractante. Se pune accent pe buna-credinta.
Clauza ofertei concurente- vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care i
le-ar oferi, pt acelasi produs, alti furnizori concurenti in domeniul respectiv. Este de regula in fav
cumparatorului.
5.
Clauzele de confidentialitate, de exclusivitate si de neconcurenta
Clauza de confidentialitate: imbraca frecvent forma unei conventii; se gaseste in contractele de
consulting-engineering, de asistenta tehnica,etc
Obligatia de confidentialitate poate fi in sarcina ambelor parti, incepe din momentul comunicarii
informatiei secrete si poate dura chiar si dupa executarea contractului, in raport de natura si
specificitatea sa.
Clauza de exclusivitate- in contracte de franchising (in fav franchisee-ului), de concesiune exclusiva
( exclusivitate de livrare si de aprovizionare) sau de agent.(exclusivitate acordata agentului intr-un
doemniu de activitate, privind o categorie de clienti sau pe un teritoriu determinat.
Clauza de neconcurenta- stipulata printr-o conventie separata sau direct in contract. Restrangerea
libertatii de a actiona pe piata este admisa numai in cazul in care ocrotirea beneficioarului clauzei este
justificata economic si juridic.
-trebuie sa indice precis obiectul interdictiei.
6.
Clauzele prestabilite in contractele de ci
Natura: au un grad inalt sau f inalt de repetabilitate in cadrul unui anumit tip de contract; au un
caracter general, exprimand acele elemente indispensabile fiecarui contract de comert international; sunt
adaptate principalelor raporturi juridice,. Pot fi formulate in variante diferite.
Forta juridica: sunt obligatorii pt parti numai daca le accepta. Daca exista neconcordanta intre o clauza
speciala si una prestabilita primeaza cea speciala.
Avantaje: usurinta incheierii contractelor, economie de timp, reduc riscul unor omisiuni ori fromulari
ambigue, contribuie la uniformizarea practicii contractuale, facilitand expansiunea schimburilor
comerciale internationale; este un atribut exclusiv al partilor includerea acestor clauze.
II.
B.
EFECTELE CONTRACTELOR DE CI
1.
Forta obligatorie a contractelor de ci
Obligativitatea contractului in raporturile dintre parti:
-conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante
-contractul nu poate fi revocat, modificat unilateral
- exceptie- in unele cazuri la contractele incheiate intuitu personae- forta majora
Efectele contractului fata de terti: principiul relativitatii- conventiile n-au efecte decat intre partile
contractante, si fata de succesorii in drepturi ai acestora.
2.
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice in raporturile de CI
1.Creditorul are dreptul de a refuza sa indeplineasca prestatia sa, in cazul in care debitorul nu si-o
indeplineste pe a sa.= Exceptia de neexecutare a contractului. Presupune urm conditii:
-neindeplinirea prestatiei, chiar daca este partial, sa fie importanta
-obligatiile neexecutate sa aiba character reciproc sis a fie stipulate in acelasi contract
-neindeplinirea prestatiei sa nu se datoreze celui care invoca exceptia
-raportul contractual sa presupuna indeplinirea simultana a prestatiilor stipulate in contract.
2.Creditorul care si-a indeplinit integral prestatia sa, are dr sa ceara sis a obtina pe cale
jurisdictional rezolutiunea sau rezilierea contractului.
Rezolutiunea- sanctiune extrema, in urma careia finalitatile contractului sunt compromise total.
- daca este un contract supus unui termen, se produce automat
-poate fi judiciara sau conventional
-are efectele: desfiintarea contractului; repunerea partilor in situatia anterioara; solicitarea si obtinea de
despagubiri in fav partii care si-a executat prestatia.
-privind obligatiile asumate prin contract, judecatorul nu poate da un termen de gratie
Rezilierea- pt contractile sinalagmatice de ci cu executare succesiva
- desfiinteaza contractual cu efecte numai pt viitor
- poate fi constata si pronuntata de un trib arbitral sau de instant de judecata sau poate opera in baza
unui pact comisoriu.
3. Sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor, decurgand din neexecutarea fortuita a
obligatiilor asumate prin contract.
- riscurile pot fi economice si politico-administrative
-regula- se suporta de debitor
-exceptie- devalorizarea monedei de plata intre mom incheieri sic el al executarii contractului- este in
sarcina creditorului. Daca exista clause de mentinere a valorii contractului riscul se suporta de debitor.
-la contractile translative de dr reale (v-c international de marfuri) transferul riscurilor opereaza in
mom preluarii marfii de catre comparator.
3.
Adaptarea contractului de ci pe parcursul executarii sale
a.
Principiul adaptarii contractului la noile imprejurari
- ajuta la intrarea in concordant cu schimbarile realitatii si la evitarea suportarii de catre o singura parte
a unor prejudicii neimputabile si injuste.
- da expresie tendintei de limitare, pe cale conventionala, a aplicarii principiului clasic al fortei
obligatorii a contractelor.
b.
Efectele adaptarii contractului:
-clauza de hardship (de impreviziune)- partile stipuleaza ac clauza avand in vedere modificari grave.
- criteriul de apreciere a vietii contractului este economic si obiectiv, ca in cauzele de exonerare pt
imposibilitate de executare
-efectul principal al stipularii unei asemenea clauze- restabilirea echilibrului contractual
c.
Mecansimul adaptarii contractului
- partea care se considera a fi intr-o situatie de hardship trebuie sa o notifice pe cealalta parte de
evenimentul care a schimbat echilibrul contractului, care fie va fi de acord cu propunerea facuta de
partea aflata in situatia de hardship, fie propune o alta solutie, ori poate contesta situatia notificata si sa
nu dea niciun raspuns.
Partea interesata se poate adresa unui arbitru cf clauzei compromisorii, iar daca o parte refuza cu reacredinta sa negocieze cealalta parte poate sa ceara si sa obtina daune-interese in baza raspunderii civile
contractuale.
-daca s-a ajuns la o solutie, momentul producerii efectelor este viitor, clauza de hardship neactionand
autoamat.
-dupa adaptare contractul supravietuieste, fiind executat in noii termeni. Exceptie- partile prevad
explicit ca adaptarea echivaleaza cu o novatie prin schimbare de obiect.
4.
Executarea contractului de ci
4.1. Executarea voluntara
Modalitati de plata:
Plata poate fi facuta de debitor sau de o alta pers in numele lui, iar cele care primeste plata este
creditorul sau mandatarul creditorului.
Plata se poate face: creditorului, reprezentantului sau, unei persoane autorizate de lege dau de instant
de jud sa o primeasca. Daca plata se face unei pers lipsite de imputernicire, prin mandat special, nu
elibereaza pe datornic.
Plata trebuie facuta in moneda stipulate in contract.
Data executarii obligatiei:
-in contractile pure si simple plata trebuie facuta imediat, la data facturarii
-daca obligatia are un termen suspensiv, plata se face la expirarea acelui termen ( termenul essential
este exceptia, iar termenul usual regula).
-termene de executare: daca se deconteaza bancar prin incasso documentar, termenul de plata curge de
la data remiterii cumparatorului a doc de expediere si transport si a facturii; daca se plateste prin
acreditiv documentar, termenul este data inscrisa pe el de banca emitenta.
- deb plateste la data la care a dat bancii care il deserveste ordinal de virament al sumei respective
catre banca vanzatorului, iar creditorul este platit la data in care banca a inscris in contul sau suma
reprezentand pretul marfii.
Locul executarii obligatiei- cel stipulat prin acordul partilor, ori, in sens contrar,
somiciliul/sediul/resedinta debitorului. Pt bunurile determinate care se gasesc in alta parte la mom
formarii contractului, predarea se va face in acel loc. Potrivit practicii, locul platii unei sume de bani este
sediul destinatarului.
Imputatia platii- se stabileste prin acordul partilor, iar in caz contrar se realizeaza cf art 1110 si 1111
Cod civil, adica de debitor cu ocazia platii si de creditor prin chitanta. Intre 2 categorii de aceeasi natura,
ambele fiind exigibile, imputatia se face asupra celei mai oneroase, iar daca 2 datorii sunt egale, se
imputa cea mai veche.
4.2. Executarea silita in natura (mai putin intalnita)- creditorul primeste prestatia care ii era datorata,
sau prefer sa I se acorde despagubiri, caz in care instant va tine seama de natura contractului (executarea
silita in natura este imposibila la contractile de asistenta tehnica de ex, dar este posibila pt o suma de
bani ca obiect al obligatiei, sau pt o prestatie de a da bunuri de gen).
4.3. Executarea prin echivalent
Conditiile raspunderii contractuale in raporturile de comert international: existenta faptului ilicit,
producerea prejudiciului, raport de cauzalitate ntre faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta
vinovatiei debitorului.
-Fapta ilicita, n cazul contractelor de comert international, consta n:
neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate;
executarea obligatilor asumate nu s-a facut n mod corespunzator;
obligatiile contractuale au fost executate cu ntrziere.
-Obligatia debitorului trebuie sa: aiba natura comerciala; sa constea intr-o suma de bani; sa fie lichida
sis a fie exigibila.
-La obligatiile de a nu face, deb este pus de drept in intarzieren din mom in care le incalca.
-Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt consecinta directa si necesara a
neexecutarii obligatiei. Daca obligatia este de rezultat culpa debitorului este prezumata. La obligatiile de
mijloace sau de diligent nerealizarea rezultatului trebuie demonstrate.
C.
1.
Novatiunea
-trebuie sa fie neindoielnica, nu se prezuma.- animus novandi- tb sa existe acordul de vointa al partilor
de a nova
a. prin schimbarea de debitor- poate sa opereze fara concursul primului deb
-daca din cuprinsul contractului nu rezulta vointa partilor de a stinge obligatia vechiului deb, iar cred a
inteles sa accepte pe noul deb, nu sunt intrunite conditiile legale.
b. prin schimbarea de obiect- se poate renegocia contractul
Efectele novatiunii asupra privilegiilor si ipotecilor vechii creante:- nu sunt ale creantei noi substituite,
decat daca creditorul le-a rezervat expres. Daca ipoteca creantei novate a fost rezervata pt garantarea
celei noi, va avea regimul vechii ipoteci, iar daca novatiunea opereaza intre cred si unul din debitorii
solidari, priv si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva decat asupra bunurilor acelui deb.
Stingerea obligatiilor altfel decat prin plata:
2.
Compensatia
Compensatia nu opereaza: in cazul unei cereri pt restituirea unui lucru care pe nedrept s-a luat de la
proprietar, in cazul unei cereri pt restituirea unui deposit neregulat, in cazul unei datorii declarate
nesesizabile.
- stinge obligatiile partilor in totalitate sau in parte cand sunt inegale, pana la concurenta celei mai
mici.
-Legala- prin efectul legii, daca: obligatiile sunt reciproce, intre aceleasi 2 persoane, daca au au ca
obiect sume de bani sau bunuri fungibile de aceeasi natura, daca ambele creante sunt certe, lichide si
exigibile.
-Judiciara- cand nu se poate constata ca a operat cea legala
-Conventionala- expresia acordului de vointa cand nu opereaza cea legala
Efecte: stinge obligatiile reciproce pana la valoarea celei mai mici; stinge concomitant garantiile si
accesoriile obligatiilor principale; se aplica regulile imputatiei platii, daca intre aceleasi parti sunt mai
multe datorii reciproce compensabile
Compensatia ca operatiune comerciala complexa, prin care importul este legat de derularea exportului,
fiecare partener fiind si deb sic red.: comp bilateral largita (partenerii din aceeasi tara au cal de
importator si exportator, pt marfurile livrate exportatorul urmand sa fie platit de catre importatorul din
tara sa) si comp triunghiulara si multipla (marfurilke se livreaza intre parteneri din tari diferite in circuit
inchis).
3.
Darea in plata
-atunci cand intre deb sic red intervine o intelegere prin care primul se oblige sa indeplineasca alta
prestatie decat cea initiala.
4.
Remiterea de datorie
-nu duce la realizarea creantei creditorului
=renuntarea cred la dreptul sau impotriva deb
-trebuie sa fie expresa, iar daca este facuta in folosul unui codebitor solidar ii elibereaza pe toti
codebitoii solidari.
- remiterea voluntara a titlului original facuta de catre cred debitorului sau, da proma liberatiunii
-remiterea facuta deb principal nu libereaza cautiunile.
Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfa intr-un loc special, obligatia sa de predare consta in:
-remiterea marfurilor primului transportator pt a le transmite cumparatorului
-punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului
-punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care partile stiau ca se gaseau sau trebuiau
fabricate ori produse; in locul in care vanzatorul avea sediul in momentul incheierii contractului.
Termenul de predare: vanzatorul este obligat sa predea marfurile la data fixata prin contract, daca in
contract s-a stabilit o asemenea data sau data este determinata prin referire la contract. El trebuie sa
predea marfurile in orice moment in cursul perioadei de timp fixata prin contract sau determinabila prin
referire la contract, in afara cazului in care din imprejurari nu rezulta ca alegerea datei nu revine
cumparatorului.
- in toate celelalte cazuri vanzatorul trebuie sa predea marfurile intr-un termen rezonabil, calculat de la
incheierea contractului.
-termenul poate fi determinat (cert) sau determinabil (indicativ). Determinarea lui depinde de natura
bunurilor care fac obiectul contractului, daca sunt fungibile sau nefungibile.
-termenul mai poate fi riguros, ferm sau simplu
Predarea marfii poate fi promta, la termen, imediat ce este este gata sau este posibil sa fie predata.
Termenul mai poate fi stabilit prin uzante comerciale sau prin orice modalitate de catre parti.
Locul predrii mrfurilor:
- predarea mrfurilor ntr-un loc special prevzut n contract ;
- n lipsa unei asemenea meniuni n contract, marfa se socoteste predat n momentul n care ea este
remis primului transportator pentru a fi remis cumprtorului, atunci cnd contractul de vnzare
implic transportul mrfurilor ;
- n cazurile nevizate mai sus, atunci cnd contractul se refer la un bun individual determinat sau un
bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o mas de bunuri sau cnd contractul
se refer la un bun ce urmeaz a fi fabricat sau produs (bunurii viitoare) i cnd, n momentul ncheierii
contractului, prile tiau c mrfurile se gsesc sau urmau a fi fabricate ntr-un loc special, obligaia de
predare se socoteste realizat n momentul n care mrfurile sunt puse la dispoziia cumprtorului n
acel loc special ;
- n toate celelalte situaii, n punerea mrfii la dispoziia cumprtorului n locul unde vnztorul i
avea sediul n momentul ncheierii contractului (plata cherabil).
Obligatiile vanzatorului in cazul in care contractul implica transportul marfii
Daca vanzatorul remite marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform
contractului (prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, pe documente sau prin orice alte mijloace),
vanzatorul are obligatia sa transmita cumparatorului aviz de expeditie prin care sa fie specificate
marfurile.
Daca vanzatorul trebuie sa ia masuri pt transportul marfurilor, el trebuie sa incheie contractele ce si
impun pt ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de transport adecvate
imprejurarilor si in conditiile obisnuite pt un asemenea transport.
Daca vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe tot parcursul transportului, el are
obligatia sa furnizeze cumparatorului toate informatiile de care dispune si care ii sunt necesare pt
incheierea unui asig.
2. Obligaia de transfer al proprietaii asupra mrfii, dei menionat de convenie (Viena 1980), nu
este reglementat n coninutul su.
3. Remiterea documentelor referitoare la marfa:
- daca vanzatorul este obligat sa remita doc referitoare la marfuri, el trebuie sa o faca la momentul, la
locul si in forma prevazute in contract
-daca se face o remitere anticipata, vanzatorul pastreaza pana in mom prevazut pt remitere dreptul de a
repara orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca acest lucru sa nu cauzeze
cumparatorului nici incoveniente, nici cheltuieli nerezonabile.
-cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune interese inj conformitate cu Conventia (Viena 1980)
-daca in contract nu s-a prevazut felul documentatiei, modalitatea si termenul ei de predare, vanzatorul
va preda cumparatorului documentatia tehnica protrivit practicii existente in tara vanzatorului, pt a se
asigura folosirea normala a masinilor si utilajelor care au facut obiectul tranzactiei com.
4. Obligatia de conformitatea marfii (neprevazuta de conventie) presupune toate obligaiile
vnztorului legate de cantitate, calitate, tip al marfii, ambalaje sau condiionare a mrfii.
Aceast obligaie se socotete ndeplinit de cumprtor dup urmtoarele distincii:
a) n cazul n care cantitatea, calitatea, tipul mrfii i ambalajul sunt prevzute n contract, obligaia se
consider ndeplinit cnd acesta este realizat;
b) n cazul n care n contract nu se prevede nimic n legtur cu conformitatea, aceasta se consider
ndeplinit cnd:
-mrfurile sunt adecvate ntrebuinrilor la care servesc n mod obinuit mrfuri de acelai tip ;
-mrfurile sunt adecvate unei ntrebuinri speciale, cu condiia ca aceast ntrebuinare special s fi
fost adus expres sau tacit la cunotina vnztorului de ctre cumprtor n momentul ncheierii
contractului ;
-cnd marfa livrata posed calitile unei mrfii pe care vnztorul a prezentat-o cumprtorului ca
eantion sau model ;
-cnd sunt ambalate sau condiionate n modul obinuit pentru mrfurile acelai tip sau n lipsa unei
ntrebuinri obinuite trebuie ambalate sau conservate ntr-o manier adecvat pentru a le proteja i
conserva
Vanzatorul nu este raspunzator de o lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu se
putea sa nu o cunoasca in mom incheierii contractului.
Raspunderea vanzatorului pt lipsa de conformitate: ele ste raspunzator pt orice lipsa de confromitate
care exista in mom transmiterii riscurilor catre cump, chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior,
care apare dupa mom transmiterii riscurilor, cu conditia sa fie imputabila neexecutarii oricarei obligatii
ce-i revine, inclusiv celei de garantie, potrivit cu care, in timpul unei anumite perioade, marfurile vor
ramane adecvate intrebuintarii lor normale sau unei intrebuintari speciale.
Daca marfa se preda anticipat, vanzatorul are dr, pana la data prevazuta in contract de remitere, sa
livreze partea lipsa sau neconforma din marfuri, fie sa repare orice lipsa de conformitate a marfurilor, cu
conditia ca acest lucru sa nu-i cauzeze cumparatorului incoveniente sau cheltuieli nerezonabile.
Cumparatorul pastreaza dr de a cere daune-interese.
Obligatiile cumprtorului legate de conformitate
a) Cumprtorul trebuie s examineze mrfurile sau s le supun examinrii ntr-un termen ct mai
scurt inand seama de mprejurri;
b) Cumprtorul trebuie s denune vnztorului lipsa de conformitate preciznd natura defectului,
sub sanciunea decderii din dreptul de a invoca lipsa de conformitate;Convenia reglementeaz doi
termeni de decdere:
-sub aspectul lungimii i al momentului de la care curge, denunarea trebuie fcut ntr-un termen
rezonabil, calculat din momentul n care cumprtorul a constatat sau ar fi trebuit s constate defectul;
-oricum cumprtorul este deczut din dreptul de a se prevala de lipsa de conformitate dac nu o
denun cel mai trziu ntr-un termen de doi ani calculat de la data la care mrfurile i-au fost remise n
mod efectiv, cu excepia cazului n care prile au prevzut o garanie contractual valabil pe un alt
termen. Termenul de doi ani reprezint un termen de garanie legal.
c) Vanzatorul nu se poate prevala de faptul ca cealalta parte nu a examinat marfurile, daca lipsa de
conformitate se refera la elemente pe care le cunsotea sau pe care nu putea sa le ignore si pe care nu lea aratat cumparatoruli
d) Daca cumparatorul nu a denuntat lipsa de conformitate, fiind decazut din dr de a se prevala de lipsa
de conformitate, dar are o scuza rezonabila pt aceasta, el poate reduce pretul (bonificatie) si poate sa
ceara daune-interese.
5. Obligatia vanzatorului de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert (obligatia
de garantie contra evictiunii)
Vnztorul trebuie s predea mrfuri libere de orice drept sau pretenie a unui ter, exceptnd cazul n
care cumprtorul accept s preia mrfurile n aceste condiii.
O regul special n ceea ce privete eviciunea bazat pe proprietate intelectual: Vnztorul trebuie
s predea mrfurile libere de orice drept sau pretenie a unui ter, ntemeiat pe proprietatea industrial
sau pe alt proprietate intelectual pe care le cunotea sau nu putea s le ignore n momentul ncheierii
contractului, cu condiia ca acest drept sau alt pretenie s fie ntemeiat pe proprietatea industrial sau
alt proprietate intelectual:
- n temeiul legii statului unde mrfurile trebuie sa fie (re) vndute sau utilizate, dac prile au avut n
vedere la momentul ncheierii contractului faptul c mrfurile vor fi (re)vndute sau utilizate n acel stat.
- n toate celelalte cazuri, n temeiul legii statului n care cumprtorul i are sediul.
Prin excepie, vnztorul nu este inut de obligaia de garanie pentru eviciune ntemeiat pe
proprietatea intelectual atunci cnd:
- la momentul ncheierii contractului,cumprtorul cunotea sau nu putea s ignore exigena dreptului
sau a preteniei terului; sau
- dreptul sau pretenia terului rezult din faptul vnztorului de a se fi conformat planurilor tehnice,
desenelor,formulelor sau altor specificaii furnizate de cumprtor.
Obligatia cumparatorului de a denunta vanzatorului dreptul sau pretentia tertului
Cumprtorul pierde dreptul de a invoca garantia pentru evictiune, indiferent de felul ei, dac nu
denunta vnztorului dreptul sau pretenia terului ntr-un timp rezonabil din momentul n care l-a
cunoscut sau ar fi trebuit s l cunoasc.
b. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract de catre vanzator
(respunderea contractuala a vanzatorului)
Nici un termen de gratie nu poate fi acordat vanzatorului de catre judecator sau arbitru atunci cand
cumparatorul se prevaleaza de unul din mijloacele de care dispune in caz de contraventie la contract.
Totusi, conventia da posib cumparatorului de a acorda un termen suplimentar, de o durata rezonabila.
Mijloace:
1.Cumparatorul este indritui sa ceara vanzatorului executarea obligatiilor sale cu exceptia cazului n
care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceast cerere.
Daca vanzatorul notifica cumparatorului intentia sa de a-si executa obligatiile intr-un termen
determinat se prezuma ca a cerut cumparatorului sa-i raspunda daca accepta executarea. Cumparatorul
trebuie sa-i raspunda intr-un termen rezonabil, altfel vanzatorul isi va executa obligatiile in termenul pe
care l-a indicat in cerere.
Cumparatorul nu are dreptul, inainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de un
mijlocincompatibil cu executarea obligatiilor de catre vanzator.
Notificarea facuta de vanzator nu produce efecte decat daca a fost primita de cumparator.
Ca modalitati de executare partile pot dispune daca sunt in natura sau prin echivalent. Tribunalul poate
cere executarea in echivalent numai daca o face in temeiul propriului sau drept pt contracte
asemanatoare, necarmuite de conventie. In celelalte cazuri, instanta poate sa dispuna plata de dauneinterese, deci executarea prin echivalent.
2.Mijloace specifice de executare de care dispune cumparatorul
Cumprtorul dispune de trei mijloace specifice:
a) Poate cere vnztorului predarea unor mrfuri de nlocuire dac lipsa de conformitate constituie o
contravenie esenial la contract la contract i dac aceast predare este cerut de ctre cumprtor n
momentul denunarii lipsei de conformitate sau ntr-un termen rezonabil calculat de la aceast denunare.
b) Cumprtorul poate cere vnztorului s repare lipsa de conformitate cnd o asemenea soluie este
rezonabil n funcie de mprejurri.
c) cumprtorul poate s reduc preul proporional cu diferena de valoare dintre marfa efectiv
predat i marfa care ar fi trebuit s fie predat, dar nu si daca vanzatoeul repara orice deficienta a
obligatiei sale: fie anterior scadentei, in cazul predarii anticipate; fie dupa data predarii marfii; ori in
cazul in care cumparatorul refuza sa accepte primirea unor marfuri reparate, deci el nu accepta
executarea de catre vanzator.
d) Cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului care are in contractrele de comert international
urm caracteriristici: organele de jurisdictie nu pot acorda un termen de garantie; partea care a optat pt
rezolutiune nu mai poate cere executarea contractului; dupa introducerea actiunii de rezolutiune,
debitorul isi poate indeplini obligatiile numai in contractele care nu au termen; rezolutiunea poate fi
judiciara sau de drept. Ea elibereaza partile de obligatiile lor.
Cumparatorul o poate declara in urm 2 situatii:
- cand neexecutarea de catre vanzator a oricareia dintre obligatiile sale ce rezulta din contract sau din
Conventie constituie contraventie esentiala la contract
-in caz de nepredare a marfurilor, vanzatorul nu preda marfurile in termenul suplimentar acordat de
cumparator sau declara ca nu le va preda in termenul astfel acordat.
Rezolutiunea are caracter de exceptie, la care se recurge in ultima instanta, cand celelalte masuri s-au
epuizat=> cumparatorul este decazut din dr de a rezolvi contractul daca nu a facut-o: in caz de predare
tardiva, intr-un termen rezonabil, calculat din mom in care a stiuit ca predarea a fost efectuata si in cazul
unei contraventii, alta decat predarea tardiva, intr-un termen rezonabil.
Rezolutiunea, in cazul neexecutarii contractului de catre vanzator, are unele caracteristici specifice:
este extrajudiciara, adica se declara de catre cumparator, unilateral; nu are efect decat daca declaratia
este facuta prin notificare de catre cumparator; instanta nu poate acorda vanzatorului un termen de
gratie.
Situaii speciale de responsabilitate ale vnztorului
-n cazul n care vnztorul efectueaz o predare partial a mrfurilor sau numai o parte din mrfurile
predate nu sunt conforme cu contractul, cumprtorul beneficiaz de toate mijloacele reglementate de
convenie care se vor aplic ns numai cu privire la partea lips sau neconform iar cumprtorul nu va
putea s declare rezoluiunea ntregului contract dect n cazul n care neexecutarea acelei pri din
contract constituie o contravenie esential pentru ntregul contract.
- Dac vnztorul efectueaz o predare anticipat, nainte de termenul stabilit n contract, atunci
cumprtorul are facultatea de a prelua marfa sau de a o refuza.
- n cazul n care vnztorul pred o cantitate superioar celei prevzute n contract, cumprtorul
poate accepta sau refuza preluarea cantitii predate excedentar, dar dac accept trebuie s plteasc
acea cantitate excedentar la preul din contract.
c.
Obligatiile cumparatorului
fcut din plata preului o condiie a remiterii mrfurilor sau a documentelor, n acest caz plata preului va
fi anterioar predrii mrfurilor sau a documentelor.
Cumprtorul trebuie s plteasca preul la data stabilit n contract sau care rezulta din contract fr
nici o cerere sau alt formalitate din partea vnztorului.
2.Preluarea marfii
Cumprtorul trebuie s ndeplineasca orice act care este de ateptat, n mod rezonabil, din partea lui
pentru a permite vnztorului sa efectueze predarea. De asemenea, are obligaia de a prelua marfa
predat. Aceasta obligatie include, pe de o parte, predarea marfurilor, si, pe de alta parte, preluarea
acestora.
d.
a) Rezoluiunea poate fi declarat printr-un act unilateral de ctre partea interesat sau poate rezulta
din acordul prilor (poate s nu fie judiciar).
b) Pentru a produce efecte, rezoluiunea trebuie s fie notificat prii interesate.
c) Judectorul sau arbitrul nu poate acorda nici uneia dintre pri un termen de graie atunci cnd
intervine o nclcare a oricreia dintre obligaiile sale.
d) Convenia prevede punerea de drept n ntarziere a debitorului n cazul neexecutrii de ctre
cumprtor a obligaiei de plat a preului la scaden, n celelalte situatii fiind aplicabil soluia
prevzut de lex contractus.
Efectele rezoluiunii
Convenia reglementeaz un efect general i unul special.
Efectul general, aplicabil n toate cazurile indiferent dac contractul s-a executat sau nu, este acela c
rezoluiunea contractului libereaz prile de obligatiile lor, cu trei excepii :
partea rmne n continuare obligat pentru eventualele daune-interese pe care le-ar datora ;
sanciunea nu are efect asupra stipulaiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor ;
sanciunea nu are efect asupra drepturilor i obligaiilor prilor prevzute de convenie sau de
contract pentru cazul de rezoluiune .
Efectul special (n ipoteza contractului executat), este acela c partea care a executat contractul
total sau parial poate cere celeilalte pri restituirea a ceea ce a furnizat total sau parial n executarea
contractului.
Riscul contractului
Momentul transferului riscului cu privire la marf de la vnztor la cumprtor este legat de
momentul predrii mrfurilor. Convenia nu reglementeaz transferul proprietatii. n principiu,
transferul proprietatii este legat de transferul riscului.
Problema momentului transferului riscului implic mai multe distincii dup cum mrfurile fac sau nu
obiectul unui transport .
A) Cnd contractul de vnzare-cumparare implic transportul mrfurilor de ctre un ter se face
urmtoarea subdistincie :
a) dac vnztorul este inut prin contract s remit mrfurile transportatorului ntr-un loc determinat,
riscurile sunt transferate cumprtorului n momentul n care vnztorul i le-a remis n acel loc ;
b) dac vnztorul nu este obligat prin contract s remit mrfurile ntr-un loc determinat, riscurile
sunt transferate cumprtorului n momentul remiterii mrfurilor ctre primul transportator cu scopul de
a fi transmise vnztorului conform contractului;
B) Cnd mrfurile nu fac obiectul unui transport.
n acest caz, se face urmtoarea subdistincie :
a) cnd cumprtorul este obligat potrivit contractului s preia mrfurile ntr-un alt loc dect sediul
vnztorului, riscurile cu privire la marf sunt transferate cumprtorului atunci cnd predarea este
fcut iar cumprtorul tie c mrfurile sunt puse la dispoziia sa n acel loc ;
b) n orice alte ipoteze, riscurile sunt transferate de la vnztor la cumprtor :
b1) n momentul n care cumprtorul preia mrfurile , n termenul contractual ;
b2) dac cumprtorul nu preia mrfurile n termenul contractul riscurile se transfer la cumprtor din
momentul n care acestea sunt puse la dispoziia sa la locul prevzut n contract.
2. Daunele- interese
Daunele - interese se pot cumula cu oricare dintre mijloacele pe care Convenia le pune la
dispoziia uneia dintre pri.
Intinderea daunelor-interese
Daunele-interese pentru o contravenie la contract svrite de una dintre pri sunt egale cu pierderea
suferit i ctigul nerealizat de cealalt parte datorit acestei contravenii, pe care partea din culp le-a
prevzut sau ar fi trebuit s le prevad la ncheierea contractului.
Modaliti specifice de stabilire a daunelor-interese n cazul rezoluiunii contractului
n cazul n care contractul este rezolvit, partea interesat are la dispoziie dou modaliti de stabilire a
daunelor-interese :
a) Cnd contractul este rezolvit iar cumprtorul ntr-o manier rezonabil i ntr-un termen rezonabil
dup rezolvire a procedat la o cumprare de nlocuire sau vnztorul a procedat la o vnzare
compensatorie, partea care cere daune-interese poate obine diferena dintre preul din contract i preul
de nlocuire sau preul vnzrii compensatorii ;
b) Cnd contractul este rezolvit, dac partea nu a procedat la o vnzare compensatorie sau la o
cumprare de nlocuire iar mrfurile au un pre curent, partea poate cere diferena dintre preul stabilit
n contract i preul curent al mrfurilor din momentul rezolvirii contractului precum i daune-interese.
Partea care invoc contravenia la contract este obligat s ia toate msurile rezonabile pentru
a-i limita pierderea i ctigul nerealizat, rezultat al nclcrii. Dac neglijeaza acest lucru, partea n
culpa poate cere o reducere a daunelor interese egal cu mrirea pierderii care ar fi putut fi evitat.
3. Exonerarea de rspundere. Situaia forei majore
Precizare prealabil
Convenia reglementeaz fora major ca o cauz exoneratoare de rspundere, ns nu foloseste
explicit expresia for major.
Potrivit Conveniei, o parte este exonerat de rspundere pentru neexecutarea oricreia dintre
obligaiile sale contractuale dac dovedete c aceast neexecutare a fost determinat de o piedic
ndeplinind urmtoarele condiii cumulative :
- este independent de voina prii care o invoc ;
- este fortuit, adic partea nu se putea atepta n mod rezonabil din partea ei s o ia n considerare la
momentul ncheierii contractului ;
- este imprevizibil i insurmontabil, adic partea nu putea s o previn sau s o depeasc i nici
s-i previn sau s-i depeasc consecinele.
Procedura: Convenia prevede obligaia prii care invoc fora major s o informeze pe cealalt
parte de survenirea pierderii i despre efectele acesteia asupra capacitii sale de executare.
Existena cazului de for major trebuie transmis imediat.
n cazul n care fora major se invoc direct n faa instanei, partea nu este deczut din dreptul de a o
invoca, ns va suporta toate prejudiciile pe care cealalt parte le-ar fi putut evita dac ar fi fost anunat
ntr-un termen rezonabil.
B.
Daca schimba destinatia sumelor primite in numele mandantului, mandatarul datoreaza dobanda la
aceste sume din ziua in care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neindeplinirea
mandatului si de orice alta actiune, chiar penala, in caz de dol sau frauda.
Cand i se cere, mandatarul este obligat sa arate mandatul.
n ndeplinrea obligaiilor sale, mandatarul trebuie s acioneze cu diligena unui bun comerciant, fiind
inut s rspund de culpa levis in abstracto.n aprecierea gradului de diligen se va lua n comsiderare
obiectul contractului, specializarea mandatarului i cuantumul remuneraiei. Mandatarul nu rspunde
ns, n absena unei stipulaii exprese, de neexecutarea obligaiilor asumate de ter prin ncheierea
contractului.
Mandantul este obligat:
- s plteasc renumeraia convenit;
- s creeze condiiile necesare executrii mandatului;
- s restituie cheltuielile efectuate de mandatar.
Pt tot ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si pt retributia sa, mandatarul are un privilegiu
special care se exercita asupra lucrurilor mandantului care sunt in posesia mandatarului pt executarea
mandatului (dr de retentie).
Daca executarea mandatului se intrerupe dat morii mandantul;ui sau mandatarului, retribuirea acestuia
din urma se va determina dupa ceea ce s-a executat proportional cu ceea ce s-a datorat pt completa
executare a mandatului.
Agentul = acel intermediar care a fost imputernicit sa mijloceasca in strainatate incheierea si derularea
afacerilor comerciale. El desfasoara o activitatea independenta, cu caracter profesional si de durata si
poate sa actioneze ca un mandatar cu sau fara reprezentare. Daca este cu reprezentare poate negocia
tranzactii si incheia operatiuni com. Daca este un simplu mandatar poate doar sa transmita ofertele si
comenzile primite mandantului.
Reprezentantul= un agent care incheie acte juridice cu tertii, in numele altei pers, numita
reprezentat.el poate efectua mai multe operatiuni com: inchiriaza mijloace de transport, organizeaza
service-ul, rezolva reclamatiile cleintilor, etc. Firma mama ii incredinteaza acestuia sarcina sa desfaca
produsele sale. Daca reprezentantului i se ofera exclusivitate, i se rezerva monopulul intr-un anumit
sector de activitate, pe un anumit teritoriu si fata de o anumita clientela.
Curtierul= intermediaza in cheierea actelor punand in legatura cei 2 parteneri. El urmeaza dispozitii
izolate neavand relatii contractuale de durata. El nu incheie contractul ci constata perfectarea sa. Nu
poate sa negocieze pt el insusi, nu este nici vanzator nici cumparator al marfurilor care fac obiectul
tranzactiei.
Toti 3 indeplinesc un mandat din partea mandantului, in baza unui contract de mandat com cu clauze
adecvate tranzactiei com respective.
Revocarea mandatului
-numai pt motiver intemeiate
-nu se poate face unilateral- partea lezata poate cere despagubiri fara sa trebuiasca sa dovedeasca
abuzul de drept sau reaua-credinta a celui care a facut revocarea.
-dovada motivelor serioase apartine celui care a cerut rezilierea contractului.
2.
CONTRACTUL COMERCIAL DE COMISION
= un contract prin care o persoana, comisionar, se obliga, din insarcinarea altei persoane, comitent, sa
efectueze operatiuni comerciale incheind acte juridice.
-pers juridica sau fizica care efectueaza operatiuni com in baza comisionului isi face o profesie din
operatiunile efectuate, remuneratia sa fiind proportionala cu volumul afacerilor incheiate.
Este un comtract bilateral, comsensual, comutativ, intuitu personae i cu titlu oneros.
Persoanele implicate n contractul de comision sunt: comitentul, comisionarul i terul.
Contractul de comision se particularizeaz prin urmtoarele trsturi:
- existena relaiilor de mandat, n raporturile dintre comisionar i comitent, cu urm deosebiri:
comisionarul este direct obligat fata de pers cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi a sa proprie,
comitentul nu are actiune impotriva tertilor cu care a contractat comisionarul si nici invers.
obiectivelor realizate; stimuleaza exportul de utilaje, materii prime si masini; inlatura concurenta; evita
bariera vamelor si a masurilor restrictive cu caracter netarifar
-licentiatorul: are satisfactia de a vedea produsul inteligentei sale utilizat pt perfectionarea unui produs
sau pt imbunatatirea unui serviciu; contribuie la progresul tehnic si uman, prin obtinerea de marfuri mai
bune cu uj efort uman mai mic; aportul la sporirea exporturilor si reducerea importurilor la produsele
care au devenit mai competitive.
Forme:
-n funcie de ntinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licena poate poate fi exclusiv
(licentiatorul renunta la dr sau de a mai acorda licente), i neexclusiv.
-Dup caracterul lor licenele se impart n dou categorii: nelimitate i limitate.
-Dup izvorul lor acestea pot fi voluntare i obligatorii.
Efecte:
Obligaiile liceniatorului
- de a remite obiectul contractului;
- obligaia de garanie;
- plata taxelor legale;
-asigurarea exploatrii optime a inveniei;
- acordarea asistenei tehnice.
Obligaiile liceniatului
- obligaia de exploatare a licenei in conformitate cu conditiile stipulate in contract.
- obligaia de plat a preului- printr-o suma globala initiala; printr-un procent sau prin sume
suplimentare prin care sa se compenseze diferentele.
Daca cei doi isi respecta obl;igatiile si coopereaza, inventia atinge in procesul de exploatare
performantele anvizajate.
Daca obligatiile nu sunt indeplinite partea interesata poate cere daune-interese sau c.hiar anularea
contractului.
Contractul inceteaza la expirarea duratei stipulate d eparti sau la intrarea licentei in circuitul liberei
concurente.
CONTRACTUL DE KNOW-HOW
= operatiunea de tramitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte tehnice, a unor informatii si
documentatii, inclusiv a unor procedee si tehnologii complexe, potrivit termenelor si conditiilor
convenite de parti
Trasaturi;
-noutatea cunostintelor
-natura confidentiala a cunostintelor, adica cine a aflat de un know-how secret trebuie sa respecte acest
caracter
-dinamismul operatiunii
-complexitatea elementelor componente
- contractul trebuie sa contyine clauze convenite de parti pt a avita confuzia
Clasificare:
n funcie de gradul de complexitate al opraiunilor de efectuate- contracte prin acre se transfera o
tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prin acte simple; contracte avand acelasi obiect, transferat
prin acte complexe si succesive; contracte prin care se transfera procedee tehnice sau produse rezultate
dinj cercetari proprii.
n funcie de interferarea cu alte operaiuni: contracte de know-how pur; de know-how combinat; de
know-how complementar.
Efecte:
-furnizorul sau transmitatorul trebuie sa transmita cunostinte tehnice. El trebuie sa acorde
beneficiarului: asistenta tehnica; dr de a utiliza marca sa de fabrica; dr de folosinta exclusiva a
procedeului tehnic respectiv sau a cunostintelor care fac obiectul transferului; garantii ca prin aplicarea
procedeului sau cunostintelor transferate se vor obtine rezultatele scontate.
-beneficiarul sau dobanditorul trebuie: sa plateasca pretul, in bani, in produse sau in alte cunostinte
tehnice; sa respecte angajamentul privind confidentialitatea; sa mentina calitatea produselor obtinute.
-se poate conveni ca bebeficiarul ca comercializeze produsele obtinute sub marca furnizorului, cu
conditia bsa pastreze calitatea ridicata a produselor.
- la expirarea termenului stipulat in contract, procedeul tehnologic care a facut obiectul transferului
intra in domeniul public. Fiecare parte are dr neexclusiv sa foloseasca in continuare liber si gratuit:
cunostintele informatiile si documentatiile pe care partile le-au transmis pe durata contractului.
-in unele contracte partile stipuleaza ca la expirarea term contractului beneficiarul nu mai are dr sa
foloseasca procedeul tehnologic, cunostintele, informatiile sau documentatia, care au facut obiectul
transferului, de asemenea se pot stipula clauze privind interdictia de transmitere de catre beneficiar a
secretuluii de fabricatie.
-know-how-ul nu are statutul brevetelor, dar se bucura de protectie juridica, partea vatamata avand la
indemana actiunea in concurenta neloiala.
CONTRACTUL DE CONSULTING-ENGINEERING
Operatiunile de consulting- engineering sunt prestatii ingineresti pregatitoare.
Consulting= studierea si cercetarea pt un beneficiar a posibilitatilor tehnice si comerciale intr-un
domeniu determinat si acordarea asistentei tehnice corespunzatoare.
Engineering-ul include: studiile in baza carora se realizeaza un proiect si pregatirea realizarii unui
anumit obiectiv ingineresc. Poate fi de proiectare, industrial, economic. Exista si societeti de engineering
care dispun de specialisti cu o inalta calificare, care sunt organizate in unitati sau filiale specializate, cu8
birouri tehnice care realizeaza lucrari de o inalta tinuta profesionala, inmagazinand studii de inginerie
tehnica si industriala.
Consulting-engineering este diferit de Commercial engineering include prestari de servicii,
achizitionari, studii ingineresti pt finalizarea unui proiect, in masura sa cucereasca piata zonala,
regionala sau mondiala.
Definitia contractului= o intelegere prin care furnizorul, de regula o societate specializata, presteaza o
gama larga de operatiuni de consulting-engineering, la comanda si in folosul acestuia.
Caractere juridice:
-Contractul este bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ, cu titlu oneros i executare sucesiv.
Se ncheie n form scris ad probationem.
-Este calificat un contract nenumit, se individualizeaz prin interferarea prestaiilor, avnd un coninut
diferit n funcie de voina prilor sau prin juxtapunerea unor contracte numite, supuse regimului
dreptului comun.
Forme:
-in regie- cheltuielile societatii de consulkting-engineering se afla sub controlul beneficiarului, fiind
retribuite in sistemul cost plus onorar.
- la cheie- furnizorul ii livreaza beneficiarului intreaga instalatie contractata in stare de functionare,
fiind retribuit de beneficiar printr-o suma globala, forfetara
- pt servicii- se incheie pt fiecare operatie. Retributia se face printr-o suma fixa procentuala
-mixte sau combinate- un furnizor general isi asuma raspunderea realizarii instalatiei, mai oputin
constructiile civile, care cad in sarcina beneficiarului. Clientul poate livra o parte din utilajele efectuate
dupa desenele oferite de furnizor. Furnizorul general obtine un castig mai mare.
Efecte:
-prestatorul de consulting-engineeringare urm obligatii: - efectuarea de studii; - conducerea realizrii
obiectivului industrial;- prestarea asistenei tehnice;- coordonarea activitii antreprenorilor;- verificarea
lucrrilor de montaj; -conducerea nemijlocita a realizarii instalatiei; -garantarea functionarii acesteia.
-beneficiarul: plata preului (plata trebuie facuta de catre client, valoarea retributiei include si
cheltuielile cu caracter permanent si termenele, conditiile si modalitatile de plata sunt convenite de parti)
i predarea tuturor datelor i informaiilor cerute. De asemenea, mai poate fi obligat s presteze unele
servicii, s furnizeze anumite bunuri i s obin autorizaiile necesare.
Prin prisma prestaiilor de natur intelectual, precum i a know how ului propriu sau
dobndit, beneficiarului i incumb i o ndatorire special. , respective pe durata stabilit n contract,
beneficiarul trebuie s pstreze secretul asupra documentaiilor, proiectelor, planurilor, know how uli
i datelor economice.
Plata se face in moneda stabilita de parti, la termenele si in conditiile stabilite de parti.
Responsabilitati si sanctiuni:
-soc de consulting-engineering raspunde in functie de intinderea misiunii i caracterulobligaiilor.
Privind raspunderea trebuie respectate urm principii: reparatia prejudiciului cuprinde numai consecintele
directe; raspunderea opereaza daca exista culpa, soc raspunzand daca a comis o greseala profesionala;
despagubirile sunt proportionale cu onorariul, fara a depasi cuantumul acestuia.
-beneficiarul raspunde pt respectarea dr de proprietate intelectuala si industriala si este tinut sa
raspunda pt corectitudinea si exactitatea datyelor si informatiilor puse la dispozitia
furnizorului(societatii). Daca lucrarea este intrerupta sau anulata fara a fi vina societatii de consultingengineering, beneficiarul va plati lucrarile executatebsi va restitui societatii chletuielile facute.
-raspunderea pt fiecare din obligatiile asumkate este proportionala cu importanta si ponderea pe care o
au partile in cadrul lucrarii.
-partea care invoca neexecutarea contractului trebuie sa depuna toate eforturile pt a micsora pagubele
suferite asa incat cealalta parte sa ceara o micsorare corespunzatoare a despagubirii.,
Prestatiile de consulting-engineering ocupa cel putin trei patrimi din totalul investitiilor industriale din
marile tari occidentale=>importanta acestui gen de contracte si evolutria lor continua.