Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. 1. Anacolutul cazului (antipalagă) este cel mai frecvent tip de anacolut şi apare
atunci când nu sunt respectate „restricţiile de caz (recţiunea cazuală) sau de prepoziţii
(recţiunea prepoziţională), impuse de centrul grupului verbal cu rol de predicat”:
• Nominativus pendens „nominativul suspendat” este cel mai răspândit tip
de anacolut. În comunicarea orală, există tendinţa de a începe un enunţ cu
cazul nominativ (subiectul), la care vorbitorul renunţă pe parcurs şi
reconsideră exprimarea. Ca urmare, un nume în nominativ rămâne izolat
de propoziţia din care, logic, face parte. Cele mai multe exemple le
întâlnim în vorbirea populară.
Fetele împăratului, întâmplându-se de faţă când a lovit spânul pe Arap – Alb,
li s-au făcut milă de dânsul şi au zis spânului cu binişorul.
Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi…(Creangă, v. DSL,
anacolut)
• Cine – subiect, excepţie de la nominativ.
Pronumele relativ, dublu condiţionat de natura sa de parte de propoziţie şi
element de relaţie, se găseşte în numeroase construcţii anacolutice. În
exemplul:
Cine joacă nu-i pare rău că pierde.
Propoziţia principală „nu-i pare rău” impune o subordonată completivă
indirectă şi cazul dativ pronumelui relativ. În propoziţia completivă indirectă
însă, pronumele relativ este subiect. De aici, excepţia de la nominativ: Cui
joacă nu-i pare rău…
Altă soluţie ar fi: Cine joacă, aceluia nu-i pare rău.
Există cursuri de Filosofie, dar natura lor poate îmbogăţi sau nu viaţa celor ce le
recepţionează, nu atât datorită programului de studii, ci mai ales datorită profesorilor
care le predau.(www.noua-acropola.ro)
Se luptă azi haotic între ele două viziuni asupra educaţiei, ambele falimentare:
cea veche, ceauşistă, modelată după tiparul şcolii de ucenici, care trebuia să dea
uzinelor pălmaşi calificaţi pe viaţă într-o slujbă stabilă; şi cea nouă, de provenienţă
occidentală, care pune accentul pe individ şi cultivă exprimarea liberă a opiniilor, chiar
atunci când ele au consistenţa apei de ploaie, producând adolescenţi funcţional
analfabeţi şi vorbitori în clişee social-acceptabile, care diferă de vechii absolvenţi nu
atât prin nivel de pregătire, ci doar prin natura post-industrială a aspiraţiilor (job în
comunicare, etc).(România liberă)