1.

Terminologie generali

Cerinfi, caracteristici
Cayacteristicd - trdsdturb distinctivi (a unui produs, pies[, material, servicii etc.).
Cerinfd- nevoie sau agteptare care este declaratd, implicitd sau obligatorie.
Conformitare - indeplinirea unei cerinle.

Examinare, inspecfie, control

Examinare - acliunea de a observa, a cerceta, a judeca, a privi atent ceva (un obiect, un
produs, o persoand etc.).
Dovadd obiectivd- date care susfin cd ceva existl sau este adevdrat.
Inspecfie - evaluare a conformitdlii prin observare gi judecare insolite dup6 caz de
misurare, incercare sau comparare cu un calibru.
Incercare - determinarea uneia sau mai multor caracteristici in conformitate cu o
procedurd.

Verificare - conformare, prin furnizare de dovezi obiective cd au fost indeplinite cerinlele

specificate.
' Validare - confiffnare, prin furnizarea de dovezi obiective, cd au fost indeplinite cerinfele
pentru o anumitd utilizare sau o aplicare intenlionatd.
Observalii:
Termenii ,,tradifionali" folosili in domeniu gi cei noi, introdugi prin alinierea standardelor
romdnegti la cele internalionale (EN, ISO), sunt adeseori contradictorii gi pot genera
confuzie. De acee4 sunt necesare precizdrile care utmeaz6.
Inspeclia calitdlii trebuie inteleasd ca fiind, ,,activitatea de misurare, examinare, incercare a
uneia s-au mai multor caracteristici ale unui produs gi compararea acestora cu cerinfele
specificate, in vederea determindrii conformitifii lor".
Controlul nu este definit in standardele noi qi este folosit in mod obipnuit ca sinonim al
termenului examinare gi include tehnicile gi activitSlile cu caracter operafional, utilizate
pentru stabilirea caracteristicilor produsului.
Putem spune deci ,,control cu radia{ii penetrante", dar gi ,,examinare cu radialii penetrante"
pentru a denumi metoda de lucru gi ,,inspecfie cu radialii penetrante" cdnd ne referim la
decizia privind obiectul controlat luat[ pe baza aplicErii metodei respective.

Control nedistructivo control distructiv

Metodd de examinare nedistructivd - metodd de examinare gi/sau incercare, care pernnite
obfinerea unor informafii cifrice sau de alti naturi asupra defectelor, anomaliilor, deformaflilor
geometrice sau a stdrii fizice ale obiectului controlat (materiale, componente, ansambluri) prin
mijloace care nu altercazd aptitudinea de intrebuin\arc a acestuia. Pe scurt: controlul nedistructiv
nu afecteaz6 integritatea obiectului controiat.
Metodd de examinare distructivd - metodd de examinare qiisau incercare, insofitd de distrugerea

parfiald sau totali a obiectului controlat.

Neconformitate, defect, imperfecfiune

conformitate - neindeplinirea unei cerinfe.
Defect - neindeplinirea unei cerinle referitoare la o utilizare intenlionat6 sau specificatd
(sREN rSO e000).
Discontinuitate - perturbare a ordinii, continuitSlii, omogenitilii sau valorii presupuse
impuse
sau
unei caracteristici a materialului obiectului controlat. Exemple: fisuri, goluri,
neomogenitilli ale structurii, diferenfe de grosimi neimpuse prin proiect etc.
Ne

Observalii:
Degi no{iunile ,,neconformitate" gi ,,defect" par a fi sinonime, standardele in vigoare
introduc o oarecare confuzie, deoarece:
SR EN ISO 9000 recomandd folosirea cu extremd prudenlE a termenului
"defect" din cauza implicaliilor juridice ale acestuia (de exemplu, produs defect).
- Standardele folosite in controlul nedistructiv fie folosesc termenul ,,defecf'
desemn6nd o discontinuitate, fie o discontinuitate neacceptatd de specificafia
tehnicd (standard, caiet de sarcini, prevederi contractuale etc.) a obiectului
controlat.
in consecinfS, recomandim folosirea cu prec6dere a termenului ,,discontinuitate" in special
pentru neconformitilile legate de continuitatea macrostructurald a materialelor qi a
temenului ,,defect" pentru o discontinuitate (in general, neconformitate) neacceptatd.
In elaborarea standardelor europene referitoare la neconformitilile diferitelor produse se
manifest6 tendinfa de a folosi in locul termenilor "neconformitate" sau "defect" termenul
de imperfectiune (v. ca exemplu EN ISO 6520 referitor la imperfecliunile geometrice ale
imbin5rilor sudate).

Criteriu de acceptare/respingere
Criteriu de acceptare/respingere (A/R) - normi sau standard la care se fac referiri pentru
luarea deciziei de acceptare sau respingere a produselor cu neconformitEli.
Produs neconform
Produs neconform- produsul care nu indeplinegte cel pufin una din cerinlele specificate.
Produs neconform recuperabil produsul neconform asupra cdruia se poate acfiona
pentru a elimina o neconformitate constatati, in vederea utilizdrii lui in scopul ini{ial (ex.:
reprelucrare, redresare, reparare).
Produs neconform nerecuperabil
produs neconform care nu mai poate fi utilizat in
scopul inifial (sinom: rebut).
Rebutare
acliune intreprinstr asupra unui produs neconform pentru a impiedica
utilizarea acestuia in scopul inifial. (exemple: reciclare, distrugere).

Indica(ie
Indicalie - informatie oferit6 de o metod6 de examinare nedistructiv[ intr-o formi accesibili
simfurilor gi infelegerii operatorului.

in func1ie de concludenfa informafiei, indicafiile pot fi:

relevante - care pot fi asociate cu existenfa unei discontinuitEli;
nerelevante - provocate de alte cauze decdt existenta unei discontinuitdfi, de obicei, din
cavzaaplic6rii necorespunz6toare a metodei de control (sinonim: indicalie fals[);
indica1Lii pebaza clr.ora nu se poate stabili existenla unei discontinuit{i
neconcludente
sau nu se poate determina natura acestuia.

Inregistrare
Inregistrare - document prin care se declar[ rcniltatele obtinute sau se fumizeuzl dovezi ale
activitdfilor realizate.
Raport de examinare - inregistrare intocmiti in urma aplicarii unei metode de examinare,
inspecfie, incercare, prin care se declard condi{iile tehnice folosite, rezultatele oblinute cu
dovezile necesare gi responsabilitnlile personalului operator.
Sensibilitate, rezolufie
Sensibilitatea metodei - valoarea minimd a parametrului sau caracteristicii obiectului controlat,
care mai poate fi evidenliati in condilii de control date.
Pitere separatoare (rezolufie) - distanla minimd dintre doud indica{ii de discontinuitSli, care mai
pot fi evidenliate distinct in condilii de examinare date.

Sistem de control
Sistem de control - totalitatea elementelor (factorilor) care contribuie la reugita aplicdrii unei
metode de examinare. El cuprinde:

materiale folosite (ex. lichide penetrante, pulberi magnetice,cuplanli acustici, filme

radiografice etc.);
agentul de investigare (ex. lumind alb6, radia{ii UV, radialii ionizante, cAmp magnetic
etc.);
aparatura

utilizatl (ex. defectoscop, display,

sonde, palpatoare etc.);

operatorul (ex. insugiri fiziologice, calificare, procedura de lucru intocmiti etc.).

Notarea metodelor de examinare nedistructivl conform normelor interna{ionale

Pentru simbolizarea principalelor metode de examinare nedistructivi se folosesc urmdtoarele
simboluri:
VT - examinare optico vizuald (visual testing)
PT - examinare cu lichide penetrante (penetrant testing)
MT - examinare cu pulberi magnetice (magnetic testing)
RT - examinare cu radi{ii penetrante (radiation testing)
UT - examinare cu ultrasunete (ultrasonic testing)
ET - examinare cu curenfi turbionari (electromagnetic testing)
LT - examinarea etangeitifii (leak testing)

2. No{iuni de defectologie

1. Defectoscopia

nedistructiv[ gi obiectivele sale

Controlul calitElii reprezintd una din fazele esenliale ale fabripatiei. Pe mEsura
dezvoltdrii economiei, qtiinlei gi tehnicii, cregte qi importanla controlului. Asigurarea
calit{ii produselor este condilionatd de aplicarea, pe toat[ durata execuliei gi a
exploat6rii, a unor metode qi tehnologii de control qi testare eficiente gi sigure.

Defectoscopia nedistruetivd reprezint[ un ansamblu de procedee pentru examinarea

materialelor, pieselor gi imbin[riloro in scopul punerii in evidenfd d defectelor acestora.
Scopul defecloscopiei nedistructive este de a detecta defectele gi a le determina natura gi
parametri acestora (pozi1ia, orientarea gi mdrimea) qi de a emite deciziile admis/respins
sau remediere in concordanf[ cu criteriile sau limitele de admisibilitate prescrise in
documentalii de execufie, norme qi standarde. Stabilirea naturii defectului este util6 in
identificarea cauzelor apariliei lui qi luarea mdsurilor de corectare a execu{iei sau a
tehnologiei.

La baza dezvoltlrii

defectoscopiei nedistructive

stl eficien{a

economici, nevoia

de

calitate gi rentabilitate.
Aplicarea metodelor defectoscopiei nedistructive conduce la:

preAntdmpinarea pierderilor in producfie qi in exploatare, prin eliminarea din timp

a semifabricatelor gi pieselor necorespunzdtoare gi micgorarea rebuturilor;
reducerea cheltuielilor de exploatare gi intrelinere;

mdrirea durabilitdtii 9i fiabilitElii de funcfionare a produselor;

cre$terea gradului de siguranld in exploatare;
cregterea capacitdfii portante a pieselor, reducerea coeficienlilor de siguranli in
proiectare gi pe aceastd cale economisirea materialelor;
micgorarea gradului de risc gi evitarea pierderilor provenite din avarii;

gisirea operativd

cauzelor deficienfelor constatate

gi

aplicarea corecliilor

necesare;

'
-

posibilitatea unei predicfii fundamentale a modului de comportare in exploatare gi

a regimurilor optime de funcfionare;
imbun6tdfirea calitilii produselor, prin mlrirea gradului de detectabilitate a
discontinuit[filor pi a preciziei controlului;
strdngerea de informafii care nu pot fi ob{inute cu alte metode, reducerea
cheltuielilor pentru incercdri costisitoare a produselor;

Defectoscopia nedistructivd oferd gi avantaje de ordin psihologic cunn ar fi:

imbundt[firea condifiilor de munci, satisfacerea pretenfiilor consumatorilor, securitate
sociali, proteclia mediului etc,

Eficien{a in controlul calitefii este influenfati de gradul de dotare cu aparaturi qi

accesorii a compartimentului (laboratorului) de control gi de gradul de calificare a
personalului operator.
M6rirea nejustificatd a volumului conholului, aplicarea unor metode ultrasensibile
necorelate cu nivelul de execulie gi cu posibilitelile mijloacelor mai simple gi mai pulin
costisitoare, conduce la mErirea prelului de cost gi prin aceasta la discreditarea

in acelagi sens, aclioneazd qi reducerea nejustifioati a limitelor de

admisibilitate a defectelor.
De aceea, volumul de conffol gi prevederile normelor de control trebuie sE fie astfel
stabilite, incdt cheltuielile totale pentru acoperirea controlului gi prevenirea pierderilor in
procesul de fabricalie pe de o parte, gi pentru lichidarea consecinlelor unei eventuale
avarii, pe de alt[ paf,teo sE fie minime. Aceasti condilie se exprim6 prin relalia pierderilor:
controlului,

C:C.p+C.p(l-g,)+C
Innrrocno
in care: C este costul total;
t

Cn - costul nedetectdriii pn - probabilitatea

nedetect[rii;

C, - costul rebut5rii; p, - probabilitatea rebutirii;

- gradul de defectare;

cnd

- costul controlului nedistructiv.

O relafie similar6 este reprezentate intr-un

sistem cheltuieli-dimensiune

echivalent5 a imperfecliunii maxim admise C= f(au), reptezentatil in figura 1. Se observ6,

c[ odat6 cu micqorarea imperfecfiunii maxim admise, costul total creqte datoritd miririi
costului controlului gi a cheltuielilor pentru suportarea rebuturilor gi remedierilor. Prin
mirirea imperfecfiunii maxim admise, scade costul controlului gi costul remedierilor, in
schimb se mdresc cheltuielile de intrefinere gi de reinnoire a produsului, dat6 fiind
scdderea duratei de exploatare.

I-

Fig. l. Relafia dintre costuri pi mirimea discontinuitifii admise in piesl

dependenla costurilor de fabricalie; 2 - dependenla cheltuielilor de inkelinere - exploatare funclie de
mdrimea imperfecliunii admise; 3- cheltuieli totale (rninimul determin[ pentru o anumitii situalie
dimensiunile optime ale imperfecliunii maxim acceptate)

Locul atribuit capacititii de detectare a defectelor prin metode moderne de testare

nedistructiv6 volumic[: radia]ii penetrante,ultrasunete, curenfi turbionari rezulti din
schema din figura 2. Avdnd ca date de intrare particularitdfile geometrico-dimensionale pi
parametri de exploatare, respectiv ca date de iegire fiabilitatea previzionalE calculat6. prin
metodele mecanicii ruperii, schema pune in eviden{i, pe de o parte determinismul
capabilitd"tii de detectare pentru stabilirea criteriilor de admisibilitate a defectelor qi prin
aceasta a claselor de calitate, respectiv pentru calculul de fiabilitate operalional[
(efectivi), iar pe de altd parte legitura biunivoci cu metodele de control.

lncadrarea in clase de calitate

Fig.2 Schematizarea relafiilor tn sistemul de proiectare fitnesstor purpose

O abordare de asemenea complexitate in.vederea obfinerii calitblii proiectate,

fiabilitnlii gi siguranlei in funcfionare a condus la mlrirea rolului controlului gi integrarea
lui intoate fazele de concepfie, proiectare, fabricafie pi exploatare.
Incidenla controlului, bazatd mai ales pe metodele industriale pe care le oferd
defectoscopia nedistructivi, raportath la costul de fabrica{ie reprezintd:4-6Yo in industria
de automobile, 8-l2o/o in industria aviaticd, 10-15% in industria de utilaje chimice gi
energetice, 20-32o/o in industria componentelor pentru centrale nucleare electrice qi chiar
mai mult in industria aerospafialE.
2. Imperfecfiuni pi defecte la piese turnaten forjate, laminate gi ta

lmbiniri

sudate

2.7. Definifii qi clasificare

' Imperfecliunea (unui material, piese sau a unei imbindri sudate) reprezint[ orice
abatere de la form[, dimensiuni, mas6, aspect, compactitate, structurd,
compozilie chimic6 sau propriet6fi mecanice gi fizice, prescrise in standardele,
normele de produs sau documentalia de execufie.

este imperfecfiunea care depdgegte mdrimea admisd in clasa de

prescrisd,
calitate
fie ca dimensiune absolutd a^, fre ca suprafalb ocupatd in

" Defeclutr,

secliunea consideratd

A , figura

3.

DEFECT

Aa
aa

IMPERFECTIUNE

Fig. 3 Definirea imperfecliunii 9i a defectului

, Discontinuitatea, cuprinde sfera imperfecfiunii, mai putin abaterile de form6 gi de

dimensiuni, fiind mai legatl de mijloacele cu care opereaz6 defectoscopia.
Noliunea de defect este convenlionalE. Raportatd la rolul funcfional gi prescripfiile
din documentatia tehnic6, o imperfecfiune poate fi consideratd ca defect dar poate fi
admisE, conform tehnologiei stabilite (asigur6nd calitatea, fiabilitatea gi funcfionalitatea
materialului, piesei sau imbin[rii respective).
Criteriile de admisibilitate a defectelor sunt stabilite prin standarde, pe clase de
' calitate, prin prescriplii tehnice, etc.

2.2. Nofiuni

privind morfologia imperfecfiunilor

. Sullura, golul sau cavitatea. Se formeaz|prii degajare de gaze,in special de azot,

hidrogen, sulf gi oxigen in cursul procesului de r6cire datoritd scdderii solubilitilii
acestor elemente in masa metalici odatS cu ricirea soluliei qi inghelarea lor
(incluzionarea) ln masa metalicd in cursul solidificdrii. Cantitatea de gaze depinde
de raportul dintre presiunea gi viteza de migcare relativ6 a gazelor gi viteza de
formare a germenilor de cristalizare, respectiv de viteza de inaintare a frontului de
cristalizare a b6ii. O tendinli propunfatd de formare a suflurilor gi porilor se
manifestd la sudarea aluminiului gi aliajelor ugoare, deoarece solubilitatea
hidrogenului in aluminiu solid este practic nul6.

Dupd

form[ suflurile gi cavit6lile

sunt:

- sferoidale, la care lungimea axei mari nu dep[qegte cu mai mult de 50o/o pe

-

cea a

celorlalte axe;
tubulare (vermiculare), la care lungimea axei mari intrece cu peste 50o/o pe cea a
celorlalte axe.

Din punct de vedere al distribu{iei se deosebesc sufluri, cavitili izolate uniform

repartizate, aliniate, grupate gi de suprafali (pori). Cavit6lile qi suflurile tubulare
evolueazb spre suprafald pe direc{ia gradientului de rdcire. Lungimea lor poate si atingd
zeci gi chiar sute de

milimetrii.

Parametri care carasterizeazd suflura, golul qi cavitatea sunt:

- diametrul piisau lungimea;
- distan{a minimd intre doui invecinate;
- volumul care delimiteazdzonain care se gisesc grupate;
- concentralia liniari sau concentralia volumici.

. Retasura, reprezinti golul format in urma unui proces neuniform de solidificare gi a

modific6rilor locale de volum.
Retasurile pot fi inchise (sau deschise), plasate de reguld la colful pieselor. Retasura frn
dispersati sau microretasura formeazi aga-numitele structuri poroase, care se intfilnesc
frecvent la aliaje de aluminiu

. Jncluziunea solidd.

prin

Se formeaz[ in procesul reacliilor de reducere din baia metalic6

separarea produselor de reacfie

in timpul solidificnrii.

Avdnd temperatura de topire mai micd decAt a metalului de baz6,, materialele

nemetalice curg in faza semifluid[ a biii metalice. Dac6 viteza de rdcire abdii este mai
mare, ele nu au timp si se ridice la suprafafi, rdmdndnd incorporate (incluzionate).
Incluziunea metalici se produce in special sub form6 de picflturi in interiorul cavitililor.
Incluziunile pot fi clasificate dupi distribulia lor in secliune, precum gi dupd natur6.
Din punct de vedere al distribu{iei, se deosebesc: incluziuni izolate, incluziuni aliniate,
incluziuni grupate.
Din punct de vedere al naturii, incluziunile pot fi: de zguri, de flux cu adaosuri
metalice, de oxizi de grafit sub form[ de pete nege, precum gi incluziuni metalice.
Parametri geometrici de caracterizare sunt aceiagi ca qi in cazul suflurii sau cavitSfii.

Fisura. Este considerati cel mai periculos defect datorit6 capacitElii mari
propagare, fie in timp prin proces de oboseali, fie brusc in urma fragilizlrii,

de

Fisura se produce in timpul solidificlrii (fisurare la cald) sau la r[cire (fisurare la rece)
datoritd pierderii locale a plasticitElii ca urmare a fragilizdrii materialului in special prin
hidrogenare, in cursul ricirii sau a tratamentului termic. Fisura poate fi insi generatfl gi ca
unnare a nivelului ridicat de tensiuni inteme de intindere, precum pi datoritl formErii
unor constituenti duri, instabili, cu coeficienli de dilatare (contraclie) sensibil diferili de
cei ai matricii structurale de bazd. O categorie aparte o reprezinti hsurile inter sau
intracristaline produse de coroziunea locald sau de efectul combinat al coroziunii cu
solicitarea mecanici (coroziunea tenso-fi suranti).
Fisurile pot fi clasificate, atdt dupd direcfia de propagare in raport cu axa piesei, cdt
gi dupE zorrade localizare.
Din punct de vedere al direcliei de propagare, fisurile pot fi: longitudinale,
transversale gi ramificate sau in refea.
Dupi zona de localizare se deosebesc: fisuri in materialul de baz[ gi fisuri in zona
influenfatl termic sau care haverseaz6 aceasti zoni spre materialul de bazd. Parametri
geometrici de caracterizare a fisurii sunt: lungimea, adfuicimea, inclinalra fatil de axa
piesei qi volumul care delimiteazdzona de extindere a unei refele de fisuri ramifrcate.

. Lipsa de topire Si de pdtrundere. Este o imperfec{iune tipici imbinirii sudate, fiind

rezultatul amestecului necorespunzitor dintre metalele ce se imbind datoriti fuziunii
incomplete a uneia din componente. Ca urmare, in locul unei legdturi metalice se
realizeazd, o suprapunere de material separat printr-un spafiu gazos. in situalii extreme
materialul nici nu pdtrunde in intreg volumul destinat topiturii. O formd specifici pieselor
turnate o reprezint{ turnarea intrerupti, iar o form6 specific6 pieselor larninate o
reprezintd dublura.
Parametri geometrici care caractefizeaz[ imperfecliunea sunt: lungimea, lilimea gi/sau
ad6ncimea.

Crusta gi crestdtara. Reprezinti imperfecfiuni de suprafali formate din excrescenle

metalice neregulate cu grosimi variabile, cu margini ascufite, paralele la suprafafa piesei
gi avdnd o rugozitate pronunfatit. LAng[ asemenea forma]iuni piesa reprezint5 denivelSri
gi crestlturi. Ele se formeazi in zone de indesare unde dilatarea normald este impiedicatd
de solicitiri de compresiune in peretele formei. Exist6 o diversitAte de localizare pe
suprafala superioard sau pe perelii laterali, cele mai frecvente fiind crusta de fierbere qi
crusta de eroziune. Crest6tura produs6 la sudare este cauzatd de topirea excesiv6 a
marginii rostului.
3. Clasificarea metodelor industriale de control nedistructiv - CNI)

Metodele CND industriale ocupi dupd statisticile interna{ionale aproximativ 94%

din volumul total al defectoscopiei nedistructive, numai 60lo revenind unor metode mai
pu{in convenlionale. Clasificarea metodelor CND ia in consideralie criteriul adecvfuii la
detectarea imperfecfiunilor funcfie de localizarea aoestora in piesd gi anume: la suprafa!5
sau subsuperflrcial pAnE la c6{iva milimetri addnoime, complet incluzionate ln secliune sau
in interior.
Metodele CND specializate pentru detectarea imperfecfiunilor sau discontinuitSlilor
exterioare sunt:

'Metoda cu lichidepenetrante,

care are labazd efectul de capilaritate gi de absorblie a

unor substanfe contrastante. Acestea sunt:
- metoda cu penetranti cu contrast de culoare;
- metoda cu penetranli fluorescenli;
- metoda cu penetranli activali.

' Metoda cu gaze penetrante,

care se bazeazh,pe efectul de capilaritate gi cel de difuzie a

radialiei gama.

'

Metoda cu pulberi magnetice,bazatd pe formarea cdmpului de dispersie la suprafa{a

materialelor feromagnetice introduse intr-un cAmp magnetic.
Metoda are urmdtoarele variante:
- metoda utilizAnd pulberi uscate;
- metoda utilizdnd pulberi in suspensie lichid6;
- metoda magnetografic6.

Metodele CND specializate pe detectarea imperfecliunilor sau discontinuitililor

interioare, nefiind excluse posibilitiilile de detectare gi a discontinuitElilor exterioare,
suntl

. Metoda radiograftcd,

care are la bazi interacliunea radiafiilor penetrante cu pelicule

fotosensibile. Existd urmdtoarele posibil it61i : .
- radiografiacvraze X cu energii medii de 50- 500 kV;
- radiografiacuraze X,de inalt6 energie, situatd in domeniul0,5- 40 MeV;
- radiografia cu radiafii gama, folosind izotopi radioactivi de: Ir, Co, Cs, Tm, Yb, Se
etc.

. Metoda

radioscopicd sau fluoroscopicd, care se bazeazd pe krteracfiunea radialiilor

penetrante cu substanle fl uorescente.

, Metoda radiogralicd tn

timp

posibilitdtile de microfocalizare

real, care combind tehnica fluoroscopic6

cu

radialiei X.

Metoda curengilor turbionari, care se bazeaz|pe principiul varialiei permeabilit6fii

magnetice in prezenfa discontinuitililor din cdrnpul electromagnetic indus in pies6.
Metoda sondelor de potengial, care funclioneazi pe principiul variafiei reluctanlei
magnetice.

, Metoda ferosondelor, care determini varialiile de inductanli din pies6.

, Metoda ultrasonicd, fundamentatd pe principiul propag6rii gi reflexiei undelor elastice

de frecvenld imtre 0,5-50 MHz, utiliz6nd mai multe tipuri de reprezentdri:
- reprezentare A, semnal reflectat - timp (distanti);
- reprezentfiri B, C, D - in diferite planuri;
- metodele imagineriei procesate.

privire la notarea procedeului de examinare nedistructivi

in documentafia de execu{ie

4. Prevederi cu

Notarea pe desen se realizeazi prin intermediul unei

linii

linii de indicalie gi a unei

de referinlE duble format5 dintr-o linie continui gi una intreruptd, figura 4,

Fig.4. Exemplu de notare a procedeului de examinare ln documentafia tehnici desenatl

IO

Linia de indicalie se ageaz6 cu sigeat4 fie direct pe zona (imbinarea sudatE) care
fi examinatL, fre pe partea opus6. Pe linia de referinfl se noteaz6 simbolul
procedeului de control, lungimea care se controleaz6 sau numlrul de examin6ri. Dacd
examinarea se rcalizeazd de pe partea liniei de indica{ie notarea se face pe partea liniei
pline de referin!6.
Dacd !n schimb examinarea se rcalizeazd de pe partea opus6 liniei de indicafie
notarea 3e face pe partea liniei intrerupte. DacE sunt prev6zute doud proceduri de control
de pe aceagi parte, pe linia de referinfa se vor trece simbolurile corespunzitoare qi semnul
se doreqte a

plus intre ele.

in figura 4, pe linia de referin{5 a controlului este prev6zut un control cu lichide

penetrante de pe partea liniei de indicafie, respectiv un control cu pulberi magnetice de pe
partea opus6 liniei de indicalie. Neprev6z6ndu-se lungimea sau numirul de examin6ri,
controlul se va realiza pe toatE lungimea la care se referd indicafia.
Semnifica{ia notaliei de pe linia de referinJi inferioard este cd partea indicati se
referd la o imbinare sudati cap la cap cu rostul in Vn pe partea opus6 liniei de indicalie,
imbinarea avind prev[zutd compl etarea ridicini i.
Procedeul (metoda) de examinare nedistructivi se noteazil
execulie folosindu-se simbolizarea redatd de tabelul L

in documentafia

de

Tabelul
Metode de verificare

Procedeul de verificare

Simbol

Optici

Vizual

Capilari

Cu lichide penetrante

LP

Radiografic

RP

Cu radiafii penetrante

Radioscopic
Prin ionizare

RR

Prin curenli turbionari

Prin curenfi turbionari

CT

Acustic[

Cu ultrasunete
Cu emisie acusticd

EA

Cu pulberi magnetice
Cu traductor feromagnetic

PM
TF

Magnetografic

llidrostatic

Magnetic[

Etangeitate

RI

1l

US

5. Capabilitatea metodelor defectoscopiei nedistructive

5.1.

Criterii gi recomandiri generale privind

alegerea metodei de defectoscopie nedistructivd

Capabilitatea metodelor defectoscopiei nedistructive este

definiti pe

baza

urmdtoarelor criterii :
- rata de identificare gi de localizare a discontinuitililor;
precizia de determinare a dimensiunilor discontinuitdlii in lungime gi in ldlime
(addncime);
- mirimea (dimensiunea) minim detectabild sau sensibilitatea metodei;
- capacitatea de rezolulie sau de relevare a dou6 discontinuitili apropiate sau suprapuse;
- recunoa$terea naturii discontinuitdfii volumice, plane, varia{ii de structurd qi/sau de

formi;

- productivitatea detectirii.
O

sintezd asupra capabilitElii principalelor metode

de control nedistructiv

industriale prezentati in tabelul 2.

Tabelul2
Metode

Identilicn re discontinuitate
Snnerfininl6
Srrbsnnerfioiqli

Evaluale

Nqfnrfi

Lrrnoimc

FB

FR

FRI'

FB

-s

F'B
F'R

FB

Radiomafic

F'R
FRI,,

FR/,

F'R

Ultrasonice

B (FB)

FB

FR
FB

Liehide npnpfmnfF
Pulberi masnetice
Crrenli frrrhinnqri
Snnde de nnlanfiol

Ad6nnimc

x
x
B

FB

Notalii: F B - foarte bine; B - bine; S - suficient; X - neadecvat;

l) in exclusivitate la materiale feromagnetice;
2) dependenlS acntuate de aliniere ln raport cu axa fasciculului de radialii.

5.2. Alte

criterii de alegere a metodei de control

Alegerea metodei de control se face ludnd in primul rdnd in consideralie

capabilitatea determinati de limitele de sensibilitate.

Existd gi factori care exercitd o influenld directi sau indirectd

controlului Ei care pot fi grupali in urmitoarele categorii:

asupra rezultatului

" factori de material;

de formd gi dimensiune;
care fin de felul discontinuitdlii.

. factori
. factori

Factorii de material intervin la alegerea metodei CND, o vedere de ansarnblu

asupra influenlei materialelor in alegerea metodelor defectoscopice pi calificarea
aplicabilitdfii rezultd din tabelul 3.

l2

Tabelul3
Metode de control

Felul

materialului

Lichide

Radiatii

Pulberi
magnetice

Denetrante

Ultrasunete

penetrante

Oteluri feritice

FB

FB

FB

FB

Oteluti

FB

FB

FB
FB

austenitice

Oleluri

FB

Aluminiu 9i atiaje

FB

Materiale plastiee

X
X

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Piese din

font[

Piese forjate

Notafii: FB - foarte buni; B - bun6;

- slab6; X- inutilizabild.

Se constatd cI metodele magnetice nu sunt indicate la o{eluri cu structurd

austenitic6, la aluminiu qi la aliajele acestuia gi la materiale nemetalice. Metoda
ultrasonicd este deosebit de sensibild la structurl (in special Ia mlrimea granulaliei), fiind
drastic limitat6 la dimensiuni mari ale constituentilor structurali. Lichidele penehante nu
se preteazi la controlul materialelor plastice pentru care $i metoda ultrasonicd este mai
pu{in eficientE.

Forma gi dimensiunile piesei, constituie de asemenea factori de care trebuie sE se find

seama in alegerea metodei de control, tabelul4.
- Grosimea, este un factor determinant in alegerea metodei de control. La grosimi mici,
pdndla 6 - 8 mm, metoda de control ultrasonic nu se poate aplica datoriti zonei moarte.
La grosimi mari, peste 80 mm, metoda de control radiografie necesiti tensiuni mari de
accelerare, care nu pot fi asigurate cu surse de radialii X convenfionale. De aceea, la
astfel de grosimi, in afara acceleratoarelor de particule, care incarci ins6 foarte mult
costul controlului, rlm6ne ca alternativd controlul ultrasonic. Aplicarea controlului
ultrasonic la imbindri sudate de grosime mare implic6 alegerea adecvat6 a unghiului de
inciden!6, respectiv obligativitatea examin5rii pe ambele parfi ale imbinErii, pe ambele
suprafele gi chiarpe suprafala cus6turii.
Tabelul4
Metode de control

Factori geometrici
Lichide

Pulberi

Radialii

penetrante

magnetice
FB

penetrante

Ultrasunete

Grosimea piesei

FB

Starea suprafefei

FB

Po/i1ia imbinflrii sudate

Zona rddicinii gi

FB

FB

FB

suprainiltirii
Imbindri de col!

l3

- Starea suprafelei influenleazd in special rezultatul

controlului cu ultrasunete gi cu
radiafii penetrante. Neregularitifi care intrec 1,5 - 3o/o din grosime afecteazd condiliile de
cuplare, transfer qi interpretare, in astfel de cazuri trebuie sI se recurg6 la prelucrarea
suprafe{ei de cuplare gi a celei de reflexie. La piese de grosimi mari, cdnd se impune qi un
control uhasonic cu incidenfi normal[, este necesar6 indepirtarea supraindl![rii
cusdturii.
Analizdnd factorii specifici defectului, trebuie arfltat cd pentru eviden]ierea
defectelor de suprafaf[ cele mai operative gi economice metode sunt cele cu lichide
penetrante. Pentru detectarea discontinuitililor superflrciale plasate pdn[ la 2 - 4 mm de
suprafalE, cea mai eficientii se consideri metoda cu pulberi magnetice. Detectarea
discontinuitililor inteme de profunzime se rcalizeazd cu ajutorul iadialiilor penetrante X
sau gama, cu ajutorul ultrasunetelor, al sondelor de potenlial sau cu ajutorul curenfilor
turbionari.
Tabelul 5 sintetizeazil, relevanfa metodelor CND in funcfie de natura
discontinuit6!ilor.
Tabelul5
Metode de control

Natura

discontinuitifii

Lichide

Sufluri, pori, cavit{i

Incluziuni nemetalice

Lipsi

de lopire

Lips6 de pitrundere

Fisuri

Radiajii

Pulberi
magnetice

Denetrante

FB

FB

penetrante

Ultrasunete

FB
B

FB

FB

FB

Crestituri

FB

Exces depitrundere

FB

Subfiere

FB

Metodele radiografice asigur6 rezultate mai sigure la interpretarea naturii

defectelor, dar se preteazh numai in foarte mici mdsuri la determinarea extinderii in
profunzime a defectului. Metodele de control cu ultrasunete permit determinarea m6rimii
defectului, in schimb sunt mai pulin edificatoare in privinfa stabilirii naturii defectului, in
ce privegte forma qi orientarea defectelor, metoda radiograficfl este mai sensibild la
decelarea defectelor volumice mici. Defectele plane pot fi identificate radiografie numai
daci se situeaz6 in planuri favorabil orientate fa!6 de direcfia de iradiere. La controlul cu
ultrasunete, se obline o rezolulie optiml in cazul defectelor plane perpendiculare pe
direclia de propagare a fasciculului gi un grad redus de detectabilitate in cazul defectelor
plane situate pe direcfia de propagare a fasiculului de unde. S-a putut constata in general
c[ probabilitatea de detectare a defectelor cu radia{ii penetrante este mai mme decdt cea
cu ultrasunete la grosimi sub 20 mm.

l4

6.

Prioritifi in dispunerea zonei

de examinare

controlului intr-o piesd sau construc{ie este

Lacaliaarea judicioas6
hotdritoare, pe de o parte pentru fiabilitatea produsului, iar pe de altii parte pentru
eficienfa acestuia.
Problema care se pune este de a dirija examinarea pe cdt posibil spre acele pirli
sau zone din piesd, unde probabilitatea de producere sau de dezvoltare ulterioard a
imperfecf iuni lor este maxim6.
Probabilitatea cumulati de deteriorare depinde in esenf6 de trei factori: factori de
fabricafie, factori de exploatare gi factori de solicitare generalE reflectali prin proiectare.
Din punctul de vedere al probabilitilii de formare gi de localizare a imperfec{iunilor in
procesul de fabrica{ie, pdrfile din pies6 (ansamblu), care se recomandd a fi luate in
considera,tie pentru examinare nedistructivl sunt:
- zonaperefilor de grosime minim6;
- zona collurilor gi trecerilor de secfiune la piesele turnate gi forjate;
- muchiile pieselor gi zona modificErilor brugte de grosime susceptibile de fisurare la
tratamente termice;
- imbinirile sudate executate in pozilii dificile la montaj;
- lmbin6rile sudate de colf, in general.

Din punctul de vedere al probabilitn{ii de

amorsare

gi de propagare a

discontinuitElilor in cursul funcfionirii, se recomand[ ca examinarea sE fie exfectuatS:

- in zonele specifice concentrflrii locale de tensiune, determinate de modific6ri de form6;
- in zonele de contact aflate la interfala tranzifiei intre starea lichid6 qi starea gazoas6 a
mediilor de lucru;
- in zonele collurilor gi suprafe{elor de curburi mare unde fenomenele de eroziune gi de
coroziune se manifestii mai pregnant;
- pe suprafefele de contact cu medii corozive ale unor materiale cu tendin!6 pronunlatl la
coroziune fisuranti sub tensiune.
Considerarea factorului de solicitare este importanti mai ales pentru structura gi
subansamblele mai complexe. Din acest punct de vedere se recomandl ca examinarea sE
fie concentratE:

- in zonele supuse la solicitarea de intindere, inclusiv la imbindrile sudate din parfile

intinse ale subansamblului;
- la imbinirile sudate meridionale, dirijate pe direclia generatoarei recipientelor sub
presiune;
- in zona de intersectare (suprapunere) a dou[ imbin[ri sudate;
- in zona riddcinii cus6turii gi in zone aflate sub dubld influenli termic6, ca de exemplu la
imbinlrile sudate ale corpurilor gi pieselor placate gi/sau incdrcate cu sudurS;
- la imbin6rile sudate de co[, in special a celor solicitate la intindere sau forfecare gi
incovoiere.

15

3. Examinarea cu lichide penetrante

Metoda de control cu lichide penetrante pune in evidenta orice discontinuitate
de suprafatd, a orc6rui material{ofeluri, fonte, metalele neferoase, materiale amorfe,
plastice gi ceramice, sticl6), fiind o extindere a examinirii vizuale. Metoda de control
este ieftini, ugor de folosit, rezultatele fiind imediate gi ugor de interpretat.

Controlul cu lichide penetrante implic6 curifirea suprafe{ei de impuriti[i gi

operatiide sp6lare postoperatorie, mai ales atunci cdnd se aplici interfazic, ln cursul
depunerii succesive a straturilor de sudurfr.
Probabilitatea de detectare a defectelor este cu atdt mai mare cu cdt gradul de
prelucrare a suprafetei examinate este maifin. Se pot pune in evidnti discontinuitSli
de0,1 -5mm.

Aplicarea metodei este limitatd de temperaturi, cele mai multe lichide

penetrante putAnd fifolosite la temperaturi pAni la 50.C. Exist5 gi lichide penetrante
cu punct de inflamabilitate de peste 250"C, care fac posibil controlul lntre staturi
depuse la sudare sau placare. Pentu controlul la temperaturi joase s-au fabricat
lichide penetrante aplicabile pAnd la - 35''C.
Un domeniu de interes a metodeitl reprezintd controlul etangeitd(ii produselor.

'':

Prncipiul metodei gi tehnicile de control

Controlul cu lichide penetrante constb ln aplicarea pe suprafa[a supusd controlului
a unui lichid cu bune calitd{i de penetrare ln discontinuitd{ile superfciale gi
evidentierea acestora prin contrast cu ajutorul unui developat. Penetrarea ih
discontinuit6ti se produce datoriti fenomenului de capilaritate. Developarea
penetrantului are loc datoritd efectului de absarbfie a developantrilui.

r/t/

ctu'ilir'ea

suprirtblri aplirineapel*tr':urtulrri

in
di*coltiruritnle

4i

iuflh'u

ea

Operafiile controhlui cu lichide penetrante sunt:

esreoului
llelrftruf

ilrdepirtar"ea

aplica-ea

tle

de".rel6nr*u1,r1ut U,

nhsor-hfa peuetrrurtului

pregetirea suprafetei
aplicarea penetrantului;
indepiftarea excesului de penetrant
aplicarea revelatorului
examinarea suprafe.tei 9i interpretarea rezultatelor
marcarea pe piesa a bcurilor defecte

Controlul cu lichide penetrante pune in evidentb discontinuititile deschise la

suprafati: porii, fisurile, suptapunerile, lipsa de pitrundere deschisi la suprafati,
crestiturile marginale, exfolierile din materialul de baz6, craterele.

Metodele de control cu liehide penetrante

Metoda coloririi la care contrastul pentru punerea in evidenti a discontinitdtilor

este de culoare (de obicei rogu pe fond alb);

Metoda fluorescent{ la care contrastul pentru relevarea discontinuitEtilor este

obtinut prin strilucirea obseruati in lumini ultraVoleti gicAmp de examinare negru
(contrastul este galben - verde pe fond violet inchis);

Metoda acttvirii cu ultrasunete unde surplusulde infiltrare a penetrantului folosit

este activat in cAmp ultrasonor, fecventele joase mirind capacitatea de penetrare.
Activarea cu ultrasunete se aplici mai ales in cazul controlului etangeitifii
produselor contribuind la invingerea forlei de aderenti 9i la fo(area procesului de
infiltrare a penetrantului. Metoda se folosegte la spilarea suprafelelor capilare de
materiale contaminate, vi bratiile contribuind la

m in

imizarea duratei de penetrare.

Metoda cu trasor radioactiv, unde evidenfierea discontinuit6tilor se realizeazh

prin impresionarea unui film radiografic aplicat Tn stare lichid6, de c6tre substan{e
radioactive continute ln mediul de penetrare.

Capilaritate
Capilaritatea este capacitatea unor lichide de a pitrunde Tn cavititi mici sau ln fisuri.
Prin cavitate mici se intelege acea cavitate a cdrei dimensiune minimi la suprafata
pieseiexaminate este o dimensiune capilar6.

Discontinuititile care pot fi puse tn evidenti prin aceste metode de examinare pot fi
Tmpi(ite in urmdtoarele grupe
:

- discontinuita{i mici la care dimensiunile dupi trei directii sunt de acelagi ordin de
mirime (deci de dimensiuni capilare);
- discontinuit5{i tubulare care au dimensiunile de m6rime capilard dupE doud directii,
iar cea de-a treia dimensiune este mult mai mare:

discontinuit6fi de tipul fisurilor, crEpiturilor, rupturilor, stratific6rilor la care una

doui sunt mult mai mari,

dintre dimensiuni este capilarS, iar celelalte

'9fi

Discontinuitati
- tubulare

*b

ITi

- fisuri

t7

Metodele capilare {ca cea de examinare

fenomenul de capilaritate.

Fo(a capilare

F",

relalia:

cu lichide penetrante) sunt bazate pe

care determinfr pitrunderea lichidului in cavitifi este datS de

F" = 0 'I'cosd

in care: o - coefieientul de tensiune superfciali;

L - lungimea conturului pe care actioneazi fo(a capilari;
0 - unghiul de umectare.
Coeficientul de tensiune superflcialS o, depinde de natura lichidului gi de
temperaturd. Valoarea unghiului de umectare, 0, depinde atdt de natura lichidului
cdt gi de cea a solidului cu care vine in contact gi este influen{atd intr-o oarecare
misurd gi de mediul gazos ln care se afl6 ansamblul lor. Ea este puternic
infl ue nlati de mpuriti{ile existente pe suprafala d isconti n u itd(ii.
i

Legea lui Jurin - lnil{imea unei coloane de licirid aflati ln echilibru lntr-un spaliu
capilar cilindric de raza r se determini cu relatia:

11-

Tn

4or;osf)

hrc

care: h - lndltimea coloanei de lichid:

b - dimensiunea capilari;
p - masa volumici a lichidului;
g - aecelera{ia gravita{ional5.

Relafia arati c5, alituri de caracteristicile lichidului (o, p). un rol important il are
starea de curitenie a suprafe{ei controlate (evidentiatd prin 0).
Discontinuit5lile cu deschidere mici asigurd o presiune capilari ridicati, ceea ce
explici marea sensibilitate a metodeide exarninare.
Reugita examinirii depinde de valoarea tensiunii superficiale, puternic influen{atd
de temperaturA gide starea de curitenie a suprafetei.

l8

Factori de influenfi a capilaritifii

PosibilitS(ile de inflltrare a lichidelor penetrante in discontinuitdti fine depind de:

- tensiunea superficiali a lichidului penetrant;

- factorul de formi a discontinuititii;

- presiunea capilari;
- temperatura

suprafe{ei 9ia lichidului penetrant

care afecteazi vffscozitatea 9i tensiunea superficiali;
presiunea atmosfericS.

Capacitatea de infiltrare a lichiclelor penetrante este inffuenfaii gi cle cA[iva fuctori de naturii mecanici 9i
chimici. Rrugozitatea suprafefei interioare a discontinuititii gilsau obturarea mecanic{ a secgunii capilare
produc o mdrire a unghiului de contact I gi ca urmare micaorarea fo(ei de infltrare.
Straturile interioare de oxizi. avAnd o energie superficiali mai mare decit metalul curat micgoreaztr unghiul
de contact.
in cazul contamindrii suprafelei interioare a discontinuiti$i cu lichide rezultd o mirire a tensiunii superfciale
gi a unghiului de contact 0. a amestecului care se formeazd lntre penetrant ti lichidul respeetiv. Rezultii
micgorarea capacit{$i de pdtrundere a penetrantului. Acelagi efect defavorabil il produce apa confinutd ln
penetrant sau absorbitd din aet apa folositl la lndep6rtarea excesului de penetrant solubil in apd gi
emulsiffcatorul utilizat ln sistemele cu post-emulsionare.
Penetrantul contaminat cu praf 9i particule coloidale, igi pierde din capacitatea de infiltrare tot datoritd m{ririi
unghiului de contact.
O alti sursd de contaminare a penetrantului o reprezintd substantele organice. de exemplu uleiurile,
grisimea 9i vopseaua care pcfr obtura discontinuitA$le. Cum majoritatea lor se dizoM in lichidul penetrant,
rezulta o mArire a viscozitd$i acestuia. o reducere a contrastului gi o deteriorare a si$emului de enrulsionare
in cazul folosirii penetrantilor cu postemulsionare.

Caracteristicil e lichidelor penetrante

Lichidul penetrant are proprietatea de a petrunde tn cavit5(ile, fisurile etc. de pe
suprafata unui material gi de a remAne in ele in timpul indepirtirii excesului de
penetrant. Cantitatea gi viteza cu care penetrantul pdtrunde in discontinuitEli
depinde de tensiunea superficiald, coeziunea, adeziunea gi vdscozitatea sa,
precum gi de temperatura
starea suprafetei materialului gi a interiorului
discontinuititii.

ti

Tn

tabel sunt date produsele de examinare conform SR EN 571-1

Pcfttart

Pft Cur praru tnttepfu-{rrte

.rasUlui

Tir I

fienmilp

Tp

FrneLrart

Dorelo!lnt

il* lrrcA.artx
Denrn*ira

Tip

"iisntniirr

Apd

1.,'siai

lmlgat*rrpn{il

9nh*:i1 iri

I fir:creectlii
t;

II I Ftu'*rrrl ,;rr
i carrtrrct de
I +t;Iaaa
i

,-

X- ciiiti* ru dF,i
f:

! Pen*trrrrr nr:rt
I fliruxrerit gi

i:rdnue]

fttEr,i**!.rlti
E

.lusperoi*ia ap$

il

Pe

$B!r'f:lt.(!idfdl
Er:ulgat*r hirk*fil

*ntrad d*

rgi

h*ei dr
s*fuml {erucC nerpr'*

I " lE.giar'c! p:rr:tr,4:irt iiapiJ

sr.i.rlgalsr (dihldiri aFfJ
3 " clilire rtl'rli {iF{J

:.

b,*n de sp,i
!6rrJEl./erl pelttr,1
*plicali ryecide

Fe

AF{ fi

rofrfri

t9

Caracteristicile developantul ui

Tipurile de developanti sunt:

- deVelopantipulbere uscat6, care se aplicd prin pulverizare

- developanti suspensie Tn apl sau ln solventi
- developanti in solutii apoase
Cei mai utilizati developantii sunt de suspensie in solvent clorurat, cu toate cE
developanfii pulbere uscati oferi o sensibilitate superioarfr de detectare a
discontinuitS{ilor. Toti developan{ii obignuifi au o rezisten{d foarte mici la spilare,
ceea ce reclamS mAnuirea ingrijiti a piesei inainte de obseruarea discontinuititilor
gi interpretare.

Developan{ii trebuie si asigure, pe cdt posibil, modificarea proprieti{ilor de

absorbtie Tntr-un timp relativ scurt, pentru a inhiba m6rirea exagerat5 a indicatiei de
discontinuitate. Ei trebuie sb asigure contrastul pe alb, si posede o densitate
corespunzitoare gi o distibu{ie uniformi a pafticulelor in suspensie, precum pi
rezistenli la contaminarea cu penetranti.

Tehnologia controlului cu lichide penetrante

Controlulcu lichide penetrante presupune efectuarea urmitoarelor operafii:
- curitirea suprafe{ei

- aplicarea penetrantului
- uscarea suprafetei
- aplicarea developantului
- examinarea gi interpretarea
- curi{irea finali

indicatiilor

De acuratelea efectudrii lor depinde capacitatea de interpretare a indicafiilor de

d

isconti

nu

itate (defect).

in figuri sunt reprezentate

discontinuitdlile

de suprafatS detectabile cr,r lichide

penetrante.

pori

-1

suf

ttli

descSisi

-1

fsuri

-1

cripitrui

-t
20

rnphui

{-

*latificare

{-

'1.

Cu

rifirea

su prafefei

Sursele de contaminare a suprafe{ei piesei la examinarea cu lichide penetrante sunt:

- prezenfa stratuluide substanfi organicd (ulei, grisimi)
- straturi protectoare de vopsea
- pelicula de ap5 sau condens
- crusta de oxizi, exfolieri, zgurb
- resturi active de acizi sau baze
- resturide lichide penetrante rbmase din examindrianterioare
- tratarnente supefficiale de fosfatare, cromare, brunare etc.
suprafete reliefate gi/sau av6nd o rugozitate excesivS

'

Metodele de curitire sunt:

sufiarea cu aer sub presiune
curA$rea mecanici cu perii de sinnd moale
spAlarea cu jet de apd (preferabil caldAj pentru indepArtarea hnpuritiglor mecanice

cu solven$ organici
spdlarea cu solulii de detergen-ti pentru indep6rtarea impuritililor organice
decaparea cu baze incllzite sau acizl (se va edta ln caanl controlului cu penehang fluoresceng, intrucdt
spdlarea

soluliile decaparite irfluenfeazd luminiscenlai

- curd$rea cu ultrasunete
- cura$rea cu vapori de soVeng etc.
Nu se recomandd examinarea cu lichide penetrante a unor suprafete
valoarea R. t 12.5 mm.
Dupd sp6lare se recomandd uscarea suprafefelor cu iet de aercald.

a ceror rugozitate depAge$e

2. Apl icarea penetrantului

Penetrantul poat fi aplicat prin pulverizare mecanici cu aer comprimat sau cu

spray-uri, prin imersare, cu pensula sau prin pulverizare electrostatice.
Pulverizarea mecanici asiguri o depunere uniformfi, cea electrostatici asigurend
cel mai sub{ire film de penetrant.
Stratul de penetrant va fi depus unifom intr-un strat subtire gi va fi mentinut un
timp, astfel incdt lichidul sE poate pitrunde cet mai adenc Tn cavitatea
discontinuititilor.
Temperatura suprafeteitrebuie sE fie de minimum 5-'15 "C. $ensibilitatea examinerii
poate fi miriti daei suprafata este incilziti la cel mult 50-60 .C, intrucrit
discontinuititile se dilat6, iar presiunea din interiorul lor scade, favoriz6nd
capilaritatea.
Daci temperatura suprafetei controlate este cuprinsd fn intervalul 5-15 ''C, durata
de pbtrundere trebuie sd creasci de 2 - 3 ori. Trebuie evitat controlul la temperaturi
sub 5 ''C.
Piesele de controlat se vor poziliona astfel incdt si se minimizeze scurgerile.
Timpulde penetrare este in functie de calitatea penetrantului, materialul examinat gi
temperaturS, iar la temperatura ambiante este cuprins in general intre 5 gi 20 de
minute.
La materialele plastice, ceramice, sticld, timpulde penetrare este la limita inferioari;
la materialele metalice, piese turnate, forjate sau laminate la limita superioard.
in cazul o{elirrilor austenitice crom-nichei timputde penetrare va fide 1 - 2 ore.

2l

3.

indepirtarea excesului de penetant

Dupi scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se lnliturb c6t rnai bine
de pe suprafafa de controlat. ln urma acestei opera{ii trebuie s6 rim6n6 penetrant
numai in cavititile discontinu iti(ilor.
Modalitatea de lnlSturare a excesului de penetrant depinde de natura acestuia gi
pentru lndepirtarea lui,
implicit de natura agen{ilor intermediari (solven{i) folositi
penetrant
operafie
ln exces este o
delicat5, deoarece o
lndeplrtarea stratului de
spilare intensi conduce la scoaterea penetrantului din discontinuitSti falsific6nd
rezultatul controlului, iar o spilare insuficient6 face s5 rim6nd penetrant pe
suprafa{h,

Penetrantii solubili in ap6 gi cei cu postemulsionare se indep6rteazi cu api, prin

cldtire ugoari sau pulverizare oblicd, pAni la dispari{ia fondului colorat sau
fluorescent.
Se recomandA folosirea apei calde de maximum 50 "C Ai gtergerea prin tamponare

curati fird scame.

Penetrantii solubili ln solventi organici se indep5rteaz6 prin operatii succesive de

gtergere cu tampoane curate. Suprafata se usuci prin evaporare naturalS sau
accelerati prin suflare de aer cald.
Operafia de tndepbrtare a excesului de penetrant continui p6nd la dispari$a
fondului colorat sau fluorescent, evitAndu-se insi spElarea excesivi. Aceasta se
ve rifici pri n observa rea suprafetei in umi ni al bd/ultravio let6.
I

4. Uscarea suprafefei
lmediat dupi indepiftarea excesului de penetrant suprafala supusi examinirii se
rlsucd prin unulsau mai multe din urmitoarele procedee:
- gtergere
- evaporare natural6
- evaporare fo(at6 sub ac{iunea aerului la o temperaturl maximi de
50 0C, dar mai micd decAt temperatura de fierbere a penetrantului
Suprafala se consideri uscati ln momentul disparifiei petelor de umezealE.
Se va evita uscarea excesivS.

5. Aplic ar e a d ev elo p antul ui

Aceastd operaiie constd in depunerea pe suprafa{i a unui strat subtire gi uniform
de developant, capabil si extrag5 din cavitS{ile discontinuit5lilor penetrantul rimas
dupi operatia de indepdftare a excesului de penetrant
Developan{ii pulbere se aplici prin sitare, pulverizare sau electrostatic, urmirinduse obtinerea unui strat cAt mai fin gi mai uniform.
Developantii suspensie se aplici prin pulverizare, imersare sau cu pensula.
Depunerea unor stratuli prea groase poate defaforiza procesul de developare in
cazuldiscontinuititilorfoarte mici. lnainte de aplicare se recomandi agitarea pentru
uniformizarea continutului. Timpul de developare este aproximativ 50 % din timpul
prescris pentru penetrare, fiind indicat, ca gi timpul de penetrare, de cdtre firma
' prodredtoare.
22

6. Examinarea gi interpretarea indicatiilor

Examinarea suprafetei trebuie si inceapi din momentul aplicirii developantului
a se evita indicatiile neconcludente datorate unei absorbtii excesive a
penetrantului la suprafa{a piesei.

pentru

$uprafetele controlate cu penetranfi colorati se examineazd la lumini naturalE sau

artificialS cu un flux de minimum 500 lx. Acest flux luminos poate fi asigurat de o
lampd cu incandescenti de 100 W la o distant6 de 0,2 m sau un tub fluorescent de
80 W la o distanti de 1 m.

Suprafelele controlate cu penetranfi fluorescenti se examineaze ln incinte

intunecate folosind limpi care emit radiatii ultraviolete in domeniul de 330-390 nrn
lungime de und6. Suprafe{ele se ilumineazi astfel tncdt si nu se produci umbre
sau reflexii. Unghiul dintre normala la suprafa{fr 9i direclia de examinare nu va
dep69i 300.
Pentru

decela indicatii care se pot contopi datoriti difuziei excesive

penetrantuluiln developant. se recomandi ca examinarea sd se facb din momentul

aplicirii developantului, continuAndu-se apoi la diferite intervale de timp, lnainte gi
dupS scurgerea timpului minim de developare.

6.1. lndicalii de discontinuitate

Prezenta unei cantiti{i evidente de penetrant pe fondul developantului se numegte
indicatie.
Aceasta poate fi:
- o pati de culoare rogie pe fond alb - la metoda coloririi
- o pat6 luminoasi (de obiceigalben, galben-verzui) pe fondullnchis
al developantului (de obiceide culoare indigo, ca urmare a folosirii
unuifiltru indig+'violet la lampa de radiafii ultaviolete)

in functie de concludenta lor, indicatiile sunt:

- indicatie relevanti sau concludent6, care poate fi asociati prezenlei

unei discontinuititi:
- indica{e nerelevantd sau neconcludenti, provocati de o alti cauz6 decat
prezen{a unei discontinuit6{i, de obicei datorati unei tehnici operatorii incorectet
- indicatie falsi, datorati configuratiei geometrice a suprafetelor, crustelor,
oxizilor etc.

in afara petelor de culoare sau lumin5 clare, se consideri ca fiind indicalii gitentele
de culoare, reprezentdnd pete difuze pe o suprafatd relativ intins6 a suprafelei
(de exemplu, cea provenind de la grupiride pori mici).

z)

Tipuride indicatiicaracteristice obtinute la examinarea cu lichide penetrante

Tipulildientei

A*pcct

Ex+rnrle
Fisuri, cr'{rdfuri. lipsn & topire"
reprize. edolieri. supapuneri.
uepf,fi'undeti q.a
Fis,rui forule inguste, fisrui *au
discontinuiffi ti prulial str-fipunse
ln srryrda$ sar iochise par.tial

I,idati

1.
2.

coufirrufi
turhrntptfi
sau pnuctatd

la prelucrarca prel

'h 4,

Nelirriare

{ruhrnjite)

ap*"""'

iniua{

Suflrni. pori, polozif{$ eu difer:ite

gade

de fine$e,

incltzinni

uemetalice poroose

n-

lndicatiile relevante se interpreteaz6 ludnd ln consideratie contiguratia lor, locul de

amplasare pe suprafata piesei gi evolulia lor pe durata develop5rii (observarea se
va face de c6teva ori la intervale de timp lncepAnd de la 1 minut gi continudnd cu 5,
15 gi 30 minute. Evolulia in timp a indica{iei poale oferi date asupra deschiderii
discontinuititii Si mdrirnii caviHtii acestuia).
cazul aparitiei indica$ilor
neconcludente, suprafata (sau po(iunea de suprafati) se supune din nou
examinarii, cu repetarea tuturor fazelor, folosind acelagitip de penetrant gi aceeagi
tehnici de lucru.

ln

Prezenfa unei eantitafl de penetrant pe fondul- developantului indici posibilitatea

existentei unei discontinuit6{i.

>{1- f

e -rrt

':,i;i7.{;.2

lndicaliile relevante se grupeazd ln doui categorii:

- indicalii liniare:
- indicaliirotunde sau eliptice,

defectele liniare, cum sunt unele fisuri, suprapunerile 9i lipsa de pitrundere apar
sub formi de linie continue, care se lbtegte tn timp (a gi c);
- fisurile termice fine apar sub formd de linie ramificatd (b);

- fisurile foarte fine, de oboseald, fisurile la rece apar sub formi de linie fini
continue sau lntrerupte {a):
- fisurile provenite ln urma poliz5rii (d) apar scufte gi grupate pe o suprafati micS;

- fisurile determinate de fenomenul de coroziune sub tensiune (e) sunt grupate

form6nd o retea:
- porii apar sub formd de puncte (f), grupare de puncte (g), sub formi de cuib (h) sau
tenti de culoare;
z4

Sensibilitatea metodei

Prin metoda de control cu lichide penetrante se pot detecta cu certitudine

discontinuritS[i cu deschideri de 0,1 - 5 mm sau cu penetran{i de Tnaltd sensibilitate
detectabilitatea poate ajunge pdn6ln domeniul 5 -10 pm.

Conform standardelor actuale sunt definite patru nivele de sensibilitate: minim6,

medie, inaltd gifoarte inaltS.
Probabilitatea de detectare a fisurilor este funclie de ad6ncimea defectului gi de
starea de prelucrare a suprafetei. Diferen{ele de probabilihte de detectare a
defectelor pe suprafe{e neprelucrate gi suprafele prelucmte prin apchiere sunt
semnificative gi in detrimentulsuprafetelor neprelucrate pe tot interyalul 0-5 mm, dar
ln acelagi timp deosebit de pronun{ate la discontinuititile superficiale a cdror
adAncime nu depigegte 1-2 mm.

lnterpretarea corecH a naturii discontinuit5{ii presupune indep6rtarea developantului

se
marcheazi pe piesa examinat&.

gi examinarea cu lupa a locului defect. lndicatiile relevente se misoar5 gi

l. Determinarea

duratei de penetrare $i developare

la temperatud ln afara domeniului 15 - 50 eC

in cazul in care controlul se efectueazd pe suprafe{e avdnd o temperaturi in afara

domeniului 15 -50 oC, este necesari etalonarea procedeului la temperatura
respectivi. Etalonarea urrnSregte determinarea duratei de penetrare gi developare,

care si perrnitd prin compara{ie obtinerea unor indica{ii similare cu cele obtinute la
temperaturi normale, ln acest scop se folosegte corpul de control ASME din aliaj de
aluminiu laminat de tip

2024. f

,TTl

''.[J

#l
llol^tll
rl I .l"ii.u

=l

l,'u -i

Pe fiecare suprafati a corpului se va marca cu creion Termocrom pentru 510 "C o

zond de <D 25 mm. Cele doui suprafete se vor inc6lzi cu flaciri la 510 - 520 oC, de
pe partea opus6, dup6 care piesa se va rici brusc in api pentru a se genera fisuri.
Apoi, se prelucreazd canalul de 2 x 1,5 mm pentru a delimita zonele A 9i B.
Corpul de control se va folosi dupd cum urnreazd:

- daci temperatura suprafefei de examinat este peste 50 "C, se incdlzegte zona B a corpului la tenlperatura

respectiv{ gi se aplict tehnologia de control: in paralel. zona A se controleazl la temperatura de 15 , 30 "C.

dac6 temperatura suprafufei de examinat este sub 15 "C, se ricege zona B a corpului gi solufiile folosite la
temperatura respectivd 9i se procedeazi ?n continuare ca in caarl precedent.
- daci, prin comparafie. indicatiile de discontinuitate din zona A sunt similare cu cele din zona B. procedeul
poate fi aplicat la temperatura respectivA in condigi identice.

25

Varianta superioari gi totodati mai simpli pentru stabilirea sensibilitd{ii controlului cu

lichide penetrante, constS in folosirea unei pl6cu{e din otel inoxidabil avdnd
dimensiunile de 120 x25 x 3 mm cromatd dur pe una din suprafe{ele rectificate cu un
strat de -150 pm.
cromare dura

-*"-#.$l{#
Fisurile se amorseazl prin deformarea plasticd la rece a suprafefei cromate ca
urmate a imprimdrii unei bile la aparatul de duritate Brinell pe suprafa{a opusi celei
cromate. ln vederea obtinerii unei varia{ii de litime gi de lungime a fisurilor
amorsate, imprimarea se efectueazi cu sarcini diferite: 2,3, 4,5 gi 6 kN.
Astfel, ln zonele corespunz5toare de pe suprafala cromatd se genereazi fisuri cu
litimea variind intre l- 2 pm la nivelul sarcinii inferioare 9i 8 - 10 pm la sarcina
maximi de imprimare. L5limea fisurilor poate fi mf,surati la microscop, pentru
fiecare etalon, ln vederea stabilirii cAt mai precise a sensibilitSfii metodei. Pentru
determindri comparative sau concomitente se recomandi utilizarea unui etalon
similar de lungime dubl6 (240 mm) cu doui giruride imprimiri dispuse simetric.
Etaloanele de control se folosesc Ai la verificarea calititii (omogenit6{ii) loturilor de
penetra nti sa u la compa rarea diferitelor sol uti i.
2. Determinarea sensibilitelii goemetrice a controlului

eu ajutorul

etalonuluiMiller

Etalonul Miller este un dispozitiv care

doi cilindri ingrijit prelucrati.

"

imiti o discontinuitate pland, prin aliturarea

cliscoutinuitnte

Etalonul poate fi folosit pentru

aprecierea sensibilititii materialelor
folosite la examinarea clt lichide
penetrante.

itl$ri,i
Modr-rl de lucru:

- se demonteazi etalonul Miller, se gterge cu o bueatd de material textil tmbibat ln

solvent, cilindrii se degreseazi foarte bine cu solvent, se centreazS, apoi se
inchide etalonul strAngAnd bine piulita:
- se mdsoari cu un microscop deschiderea b a discontinuitilii artificiale de pe
etalon.

se efectueazi examinarea cu lichide penetrante a discontinuitHfii pe Tntreaga

circumferintE folosind materialele gi parametriide lucru testafi.

26

Dupd expirarea timpului de developare se misoard ldtimea indicatiei x, pe diferite

po(iuni de lungime l, gi se calculeazi o medie ponderati x,n a li{imii indicatiei:
tl

l!r3

Yt
r
/-''t'i1

lzzx

i=l

;\llt --

TEL)

in conditiile in care:

1,

+1, +...1o = 1P

$e determini sensibilitatea geometrici Sn pe baza raportului,dintre deschiderea

discontinuitSlii b gi lStimea indicatiei de defect x, conform relatiei:

su

=I- sut)

Cu cdt valoarea obfinuti este mai apropiatb de 1 cu atAt sensibilitatea geometrici e

maimare.
Pentru a compara mai multe seturi de lichide penetrante se parcurg etapele
descrise mai inainte pentru fiecare set ln paile gi se alege acela care asiguri cea
mai mare sensibilitate goemetricS.
in acelagi mod se pot compara gidoud tehnologiide controlcu parametri diferi$.

doui seturi de lichide penetrante

folosind etalonul cu giuri

3. Compararea a

Etalonul cu gduri este o placi metalicS, confec{ionati din acelagitip de material ca

gi cel al pieselor care urmeazi a se controla, av&nd trei giuri coaxiale de diamefe
diferite (4; 1;0,1 mm).
Fatr

,l' o'1

,l'l
't'

Modulde lucru:

Frta J

- se cur6{i etalonul, degresdndu-se gi uscfrndu-se cu atenfie cu aer cald; se verificd

dac5 g6urile nu sunt infundate;
- se aplici penetrant pe fa{a de jos J gi apoi developant pe fa{a de sus S.
- duph scurgerea timpului de developare (5, 10 sau 15 minute), se mesoara

diametrul indicatiei circulare care apare pe developant se lnregistrezd timpul gi

diametrul indicatiei;
- se curili etalonul 9i se procedeazb ca mai lnainte, folosindu-se cel de al doilea
set de lichide penetrante:
- setul care, pentru acelagi timp de developare, produce indicatia cu cel mai mare
diametru, este mai sensibil.
z7

Derectosco:-=T';;:'Hj:::'::J;:"

magnetice create prin magnetizarea piesei sau

anatza

ca m puri,or

a zonei controlate. Aplica{iile

industriale ale defectoscopiei cu pulberi magnetice apar in 1930.

Metoda poate fi aplicat6 materialelor feromagnetice cum sunt Fe, Co, Ni gi
aliajele acestora. La oteluri defectoscopia cu pulberi magnetice poate fi aplicati
tuturor sortimentelor de structuri a feritice, ferito-perlitice. ferito-martensitice gi
maftensitice gi nu poate fi aplicati otelurilor de structuri 8, austenitice.
Principalele mdrimi magnetice: fofta coercitivd, magneti4atia de satura{ie,
permeabilitatea gi induc{ia remanentS, depind de compozi{ia chimicS, formele de
cristalizare. tipul sfucturii, cantitatea de dislocatii gi de incluziuni.
Foft.a coercitivi este influentati mai ales de structur6 9i doar
compozi{ia chimicS.

in micd mEsuri

de

Magnetizatia de satura[ie este influentatd de modificirile elementelor de aliere, deci

de compozi{ia chimici giin maimici m6surd de structuri.
Modific6rile de permeabilitate magnetic6 provocate de prezenfa unor discontinuit6ti
conduc la modificarea liniilor de cdmp magnetic, obligdnd ca acestea si se inchidd
la suprafa{a piesei.
Astfel se formeazd fluxul magnetic de dispersie, ca element de bazA al observSrii,
examindrii gi lnregistrdrii discontinuitdfilor de la suprafa{a piesei controlate.

Existi mai multe procedee de magnetizare care permit aplicarea metodei la piese cu
complexitate geometrici gi dimensionald.
Nivelulde detectabilitate a discontinuititilor se situeaz6 ln domeniul 0,5 - 1 mm dar
se poate ajunge la detectarea unor discontinuitSti cu deschideri de p6nd la 0,001
mm.

in exteriorul corpurilor magnetizate, inclusiv in vid, se definesc douh mlrimi

vectoriale ale cAmpului magnetic: intensitatea H gi induc{ia magnetici B, legate
lntre ele prin relalia:

B=lto .H
unde po =4rr'1f^t [H/m] este permeabilitatea vidului.

Matelialale feromagnetice (Fe, Co, Ni) au o permeabilitate relativi cu valori

extrem de mari, de ordinul 102 - 10s. Dinte constituentii structurali, ferita are cea
mai mare permeabilitate magnetici. Cementita secundari gi martensita sunt
feromagnetice, dar cu o permeabilitate mai slabd decdt a feritei. Fierul y sau
austen ita este paramag netic.

28

in

prezen{a c6mpului exterior, la materialele feromagnetice are loc o orientare a

domeniilor gi o suprapunere a cAmpului de excita(ie gi c6mpul magnetic propriu,
deformarea cdmpului uniform exterior 9i concentrarea in corpul din material
feromagnetic.
Cu cregterea c6mpului H se miregte induc{ia B, in cazul primei magnetiziri, dupd
curba 0a din figur6, numiti curbi de primi magnetizare.

Punctul

a corespunde saturaliei magnetice a materialului, avAnd semnifica{ia limitdrii induc$ei

la valoarea de satura$e 8". Daci se micgoreazd intensitatea c6mpului dupd

magnetice,

afingerea satura$ei, inductia va scadea dupd curba a - c, determin6nd o induc$e remanent6 Br la

H = 0 (punctul b), corpul devenind astfel magnetizat permanent Mr = B/ p6. Schimbdnd sensul
cdmpului magnetic, inductia scade p6ni la valoarea B = 0, definind in punctulc alcurbei, c6mpul
necesar pentu anularea flmrlui, numit cAmp coercitiv sau forfi coercitiva H.. Mdrind
magnetizarea in sens opus, se ajunge la saiurafa negativdlpunctuld). ca apoi, prin micgorarea
cimpului negativ gi schimbarea sa, induclia sd creascd din nou pdnd la inchiderea curbei in
punctul a. Bucla a, b, c, d, e, f, a, descrisii la varialii ale c6mpului H, poaftd denumirea de
histerezis.

Formarea cf,mpului magnetic de dispersie in discontinuitili

CAmpul magnetic de dispersie este produs in mediul lnconjurbtor fn dreptul unei
discontinuititi ca urmare a magnetizirii marginilor sale.
Cfrmpul magnetic de dispersie este neomogen 9i are energie mare. Tendin{a
c6mpuluide a-gi micAora energia pdni la o valoare minimi posibili este satisfdcuti
prin atragerea unor particule feromagnetice depuse sub formi de pulbere pe
suprafata piesei controlate.
Se formeazi astfel aglomeriri de pulbere pe suprafafa piesei. marcdnd prezen{a
defectelor.
M6rimea c6mpului magnetic de scdpiri depinde in mod direct de orientarea
discontinuitfitiiin rapoft cu liniile de foffi ale c6mpului magnetizant gi de adAncimea
la care se gbsegte discorrtinutatea.
Din figuri rezulti cd numai discontinuitifile plasate in pozitia 1 gi 2 pot fi detectate
prin examinarea cu pulberi magnetice.

//\cdrnrr masnelic de sclniiri

1 - discontinuitate de suprafa.td orientata perpendicular pe liniile de cimp:

2 - discontinuitate ln apropierea suprafe.tei orientati perpendicular pe liniile de cimp;
3 - discontinuitate de profunzime orientati lnclinat fatd de liniile de cimp:

4 - cliscontinuitate ln apropierea suprafelei orientati paralel cu liniile de cAnrp

29

Pulberi magnetice
Metoda de examinare cu pulberi magnetice necesiti o pulbere magnetici cu o
anumit6 granulalie din materiale cu permeabilitate magnetici mare 9i remanenli
mici. De obicei sunt folositi oxizi de fier feromagnetici.
Pu

berea mag neticd trebu ie

si

sl

lndepli neasci urmitoarele condi{i i genera le:

fie dintr-un material cu permeabilitate ridicat6

gi cAmp coercitiv cAt mai mic (materialferomagnetic moale);

- in funclie de procedeul de aplicare

si

asigure o granulafie corespunzitoare

gi c6t mai omogeni;

- sE asigure un contrast corespunzitor pe suprafe{ele aplicate.
Pulberile magnetice penfu defectoscopie se clasificd func$e de:
1. destinalie:

pentu metoda uscatd gi cea umed6;

2. natura suportului magnetic pe baz6 de: pulberi de fier, oxizi de fier magnetici; pulberi din
aliaje feromagnelice;

3. culoare: pulberi colorate (rogii. albe, negre, gahene); fluorescente; pulberi necolorate
peliculizate;
4. granula$e, datfr de diameful mediu al particulelor:
- granulatie fin6 (specifictt perffu pulberile ln suspensie) - penfu fisuri fine de 1 -15 Um:
- granulatie medie - pentu fisuri de 30 - 100 pm;
- granulalie grosierti (specific6 pulberilor uscate)- piese tumate giforjate fisuri de100 - 300 pm
La fabricarea pulberilor granulate se folosesc: magn6titS, FerOo, trioxid de fier, y-FerOu 9i
pulbere de fier.
Magnetita (Fe3O4) este de culoare neagrd gi se prezintd sub formd de pulbere
foarte find. care se orienteazd rapid in cimpul magnetic al defectoscopului. Pulberea de
magnetith se ob$ne din suffatferos FeSOo.THrO prin precipitare cu bicarbonat de amoniu.
Trioxidul de lier (y-Fqoe) este de culoare maro, are o magnetizare cu 10 -15olo mai
mic6 decdt magnetitd Fi este foafie reactiv din punct de vedere chimic. Tri-oxidul de fier se

obtine

in condilii de laborator

prin calcinarea magnelitei. Pulberea de fier se obfne prin

reducerea fioxidului de fier forma alfopd o-FerO3, prin proeedee specifice pulberilor metalice
sau ln urma prelucr6rilor mecanice, ca produs secundar.
Lianlii sunt substante anorganice sau organice incolore compatibile cu pulberea gi pigmentrl gi
trebuie sfi asigure o granulare ugoard gi un coeficient mic de frecare pe suprafap piesei.
Prin folosirea amestecului de pulbere magneticd cu padicule fluorescente se obline un contrast
superior.
Ca luminofori se folosesc tetraclorura de carbon, antracenul sau dibenzantacenulcu amestec
de pigment alb litopon, oxinatul de zinc, oxinatul de magneziu, respectiv de cadmiu. Oxinatul
de zinc produce o intensitate maximd a spectului de emisie la lungimi de und5 de 520 nm,
ceea ce corespunde culorilor verde deschis - galben-verde.

$uspensia folosegte, in principal. urm6toarele lichide purtStoare: petol, ulei mineral, cu

vAscozitate sub 1-2 "E, amestecuri de petrol cu ulei mineral, sau amestecuri de apd cu
anticoroziv 9i detergent penfu evitarea efectelor nocive de corodare, emulsionare gi perrtru
micgorarea tensiunii superfi ciale.

30

Tehnologia controlului cu pulbed magnetice

Controlul cu pulberi magnetice presupune urmdtoarele operafii.
- curdti rea suprafelelor controlate
2 - magnetizarea piesei
3 - aplicarea pulberii magnetice
4 - examinarea suprafetei
5 - interpretarea indicatiilor
6 - demagnetizarea piesei
7 - curblirea final5 a piesei
1

{. Curilirea suprafefelor controlate

Zonele care se vor examina se cur6{6 mecanic indepidAndu-se murdiria, gpanul,
rugina, arsura, produsele de coroziune. Substantele grase se indepirteazi prin
degresare, mai ales arunci c&nd se vor utiliza suspensii magnetice pe bazd de ap6.
CurSlirea se aplici zonei de examinat gi unei zone adiacente pe o distanti de
minimum 25mm. Prelucrarea mecanicd este admisi cu conditia ca ea sa nu
genereze o rugozitate a suprafe{ei. Ru >.12,5 pr,m

2. Magnetizarea piesei

Magnetizarea trebuie astfel realizati tncdt liniile de fo(5 ale cAmpului magnetic si
cadi perpendicular pe discontinuitdtile ciutate. Sensibilitatea de detec{ie scade
apreciabil dacd orientarea discontinuitdtilor este deviatd cu mai mult de 450 fafi de
directia optimS. LuAnd in considerare directia liniilor de cAmp, ln rapoft cu axa de
simetrie a piesei magnetizate, cdmpul magnetic poate fi longitudinal sau transversal.

Magnetizarea longitudinali este atunci cdnd directia cdmpului magnetic este

paraleld cu axa longitudinalS a piesei (a): magnetizarea fansversalS, cAnd directia
c6mpului magnetic este perpendiculard pe axa longitudinal5 a piesei; magnetizarea
circulard (b), cdnd liniile de cAmp urmdresc conturul periferic al obiectului controlat:
ea poate fi considerati o variant6 a magnetizirii transversale.

r1

lr.

3,1
a

I - indicalie sigurfi;

b
3 * nu se obfine indica{ie:

3l

3 - irrdiea$e

cigtu'i: ,l - indicagie pagialE

Magnetizarea, folosind curentulelectric pentu producerea cdmpului magnetic, se poate

realiza:
- prin infoducerea pieseiintr-un cdmp magnetic;
- pfin tecerea curentului electric prin piesd.

lntensitatea curentului electic tebuie sd

fie

suficient

de mare penfu ca

induclia

magnetici (B) din piesa magnetizatd (in vecindtatea suprafe.teil, indiferent de metoda de
magnetizare utilizatii. sd fie de minimum 0,72f

Curentul elecfic folosit la alimentarea dispozitivelor de magnetizare poate fi: conlinuu,

alternaliv sau pulsant.
- Curentul continuu asigurd o mai bunA sensibilitate de deteciare a discontinutillilor in
profuruime {de circa 7- I ori mai bun6 dec6t la curentul altemativ), dar"prezintd inconveniente

legate de oblinerea lui. lnduc$a realizatd este invers propo(ionald cu suprafala secdunii
tansversale a piesei. Se preteazd in bund mdsurfi la contolul pieselor lungi gi de mari
dimensiuni.

- Curentul alternativ asigurfi o bun6 sensibilitate de detectare a disconlinuit6tilor fine de

suprafald {din cauza vibrdrii granulelor pulberii}, se obtine ugor, dar are o mic6 sensibilitate de
detectare in profunzime (din cauza efecillui pelicular). Dacd magnetizarea se produce inf-un
cdmp variabil ln material se induc curenli turbionari. Cdmpul magnetic al acestora ac$oneazd
contrar c6mpului aplicat din exterior. Folosirea curentului alternativ este recomandatii la
controlul de serie a unor piese mici gi mijlocii dar nu este convenabil ln cazulpieselor lungi.

Alimentarea

in

curent alternativ prezintA

gi

avantajul unei solutiondri simple

demagnelizdrii, chiarin instala$a de magnetizare. prin scdderea curentuluila zero.

Curentul pulsant intrunegte avantajele metodelor precedente dar se ob{ne destul de

dificil. Addncimea de detectare este de 7 ori mai mare decit in cazul alimentSrii in curent
altemativ.

2.1. Magnetizarea cu iug magnetic

Jugul magnetic este o piesi in formi de U, care conduce liniile de cAmp ale unui
electromagnet sau magnet permanent gi care servegte la magnetizarea obiectului de
controlat.

electromagnet
magneti permanenti

Se verificd dacA jugul magnetic indeplinegte condilia impusil de standard: ridicarea numai
cu ajutorulfo(ei magnetice a unei piese din materialferitic av6nd o masd de 18 kg, penfu
alimentarea in curent continuu. respectiv 4,5 kg pentru alimentarea in curent afternativ.

Jugul magnetic se amplaseazd pe suprafata controlati astfel inc6t liniile de for-1d ale
cimpului magnetic. inte cei doi poli, sii traverseze perpendicular discontinuit5lile
presupuse a exista in pesa confolata. Orientarea liniilor de cdmp se poate evidenda cu
ajutorul indicatorul de flux, magnelic.

2.2. Magnetizarea cu electrozi de contact

ilec'trozii mobili de contact sunt confec{iona{i din cupru sau aluminiu gi sunt lega{i
rrin cabluri la sursa de curent. Ei sunt folosi{i pentru introducerea curentului electric
'n piesa examinat6, in vederea magnetiziriiacesteia.

t"."#5
\"''u
"-ablo

piesh controlat6
(surlatE)

cflmp circular

Distanta dinte electrozi se calculeaze cu relalia: I = 4,7 x

ffi in care I este
ntensitatea curentului debitat de surs6 (se folosegte o sursd de curent alternativ
:are furnizeazi un curent de 500 A),
Se apreciazd zona de examinare c6 are forma unei elipse cu semiaxa mare egald
:u distan{a dintre electrozi gicu semiaxa mici egal5 cu jumitatea acestei distante.

Dentru detectarea discontinuititilor longitudinalegle cusdturilor sudate, electrozii se

uor amplasa de o parte de alta a cusdturii, astfel TncAt directia curentului de

magnetizare si formeze un unghi de 2o-300 cu axa sudurii. Examinarea in lungul

imbinirii se face pe zone suprapuse pe o distanfi de 40 - 50 mm, cu scopul punerii
in eviden{6 a defectelor din preajma electrozilor (a gi b).
rentru detectarea defectelor tranwersale, curentul de magnetizare trebuie si faci
rn unghi de 9o - 1200 in raport cu axa cusiturii sudate, iar distan{a dintre electrozi,
rentru doui zone vecine, si nu depEgeascd 100 mm (c).

JJ

/..qr

3.

Aplicarea pulbeili magnetice

La metodele uscate pulberea se poate aplica pe suprafata piesei examinate sub

formd de suspensie, prin pulverizare sau prin sitare. Pentru suprafelele rugoase se
poate folosi un recipient din plastic cu pere{i subtiri (dozi magneticd).
La metodele umede, suspensiile se aplicb prin turnare, pulverizare, pensulare,
stropire sau imersie.
Pentru amplificarea contrastului se admite indepirtarea excesului de penetrant prin
agitarea pesei, suflarea cu un jet de aer (max. 2 bar) sau agezarea eiTntr-o pozilie
favorabil5 scurgerii excesului de suspensie.
Derularea gi aplicarea pulberii conduce la doud tipuride metode de control.
- metoda tn cAmp aplicat, la care aplicarea suspensiei magnetice 9i obseruarea
indicatiilor se fac ln timpul magnetizdrii (a).
- metoda ln c6mp remanent, la care aplicarea suspensiei magnetice gi observarea
indicatiilor se fac ulterior magnetizirii (b).
1"'3

aplicatasuspensiei

1.."3

4. Examinarea suprafefei
lndicagie este orice aglomerare evidenti de pulbere magnetici

fi

lndicafie relevanfd este indicatia care poate

asociati cu existenta unei
discontinuitdti. Mirimea indica{iei nu reprezintd mirimea real6 a discontinuitdlii.
lndicatia nu oferi nici o informa{ie asupra addneimii discontinuitilii.
lndicalie nerelevantd este indicatia provocati de o alt6 cauzh decAt existen{a unei
discontinuit6ti. De obicei se datoreazi unei tehnici de magnetizare incorecte sau
configuratiei geometrice a piesei.
lndicalie neconcludend este indicatia pe baza cdreia nu se poate stabili existen{a
unei discontinuititi sau nu se poate determina natura acesteia.
lndiealie difuzd este indica[ia fbrd contururi clare. Se datoreazd in general unei
d isconti n u itifi aflate ln vecinitatea su p rafe{ei material u lu i controlat.
Depozit de pulbere este o acumulare excesivd de pulbere magneticd pe o po(iune
a suprafefeicontrolate, datoriti unei magnetiziri excesive a materialului.
Examinarea suprafelei se executd dupfr fiecare magnetizare.
Suprafefele contolate cu suspensie se examineazi in incinte intunecate sau slab iluminate,
folosind lumind ultraMoletil sau in lumini naturaH sau atiflciald. iluminarea minima pe suprafafdi
fiind de 500 lx (bec cu incandescefid de 100 W situat la o dislan!i de 0,2 m sau tub
fluorescent de 80 W la distantd de 1 m de suprafata examinatd).
lndiferent de felulradia$ilor utilizate (lumind albd sau uttravioletd) sursa de lumind se indreaptd
spre suprafa{a examinatd gi se ecraneazi spre observator, Unghiul dintre normala la suprafa{d
gi direclia de examinare nu va depdgi 300.

34

5. I nterpretarea indicafiilor

Prezenla unei aglomeriri de pulbere lntr-o

pos ibil itatea existenfei unei d iscontin u ititi.

zoni a piesei

(indicalie) indic6

lnterpretarea indicaliilor se va face dupi configuralia lor, amplasarea pe pies6,

tehnologia folositA la ob$nerea piesei gi condi{iile ln care a fost exploatat6 (daci e
cazul).

Discontinuiti{ile plane (fisuri, suprapuneri, stratificiri, nepHtrunderi etc) dau indicafii

cu aspect de linii continue, Tntrerupte sau punctate.
Discontinuitfitile spatiale {incluziuni, sufluri etc) dau indicafii circulare sau ovale.

Modificirile de sec(iune, suprafetele de separatie lnte materiale cu proprietiti

magnetice diferite, magnetiz6rile prea intense, precum 9i cantititile prea mari de
pulbere pot provoca indicatii nerelevante.

lndicatiile neconcludente, datorate

ln

mod obignuit modului

de

lucru

necorespunzitor gi pregitirii incorecte a suprafetei, impun repetarea eontrolului.

Luarea decEiei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.
6. Demqnetizarea
Exist6 numeroase situa{ii ln care magnetismul remanent apirut ln urma controlului
magnetic diuneazi bunei func$oniri a pieselor ln exploatare sau la prelumarea ei
in continuare (sudare cu arc elecfic, vopsire ln c6mp electrostatic, montaj etc.). Din
acest motiv, la sfArpitul controlului magnetic, trebuie inclus6 o operatie de
demagnetizare a pieselor. Scopul demagnetEirii constd ln readucerea stdrii
magnetice a materialului la punctul zero al buclei de histerezis, adieS aducerea la
valoarea zero a inductiei B 9i a intensit6tiicAmpului magnetic H.

(ird,lrnrnltrillliri

35

Modalitili de demagnetizare:
- trecerea piesei printr-o bobini de curent alternatV gi indepiftarea ei axiali, lent,
pAnS la circa 1,5 m.
- introducerea piesei lntr-o bobini de curent alternativ gi reducerea treptati a
curentului la valoarea zero.
- trecerea prin piesi a unui curent alternativ a cirui intensitate se reduce treptat la
zeto.
-amplasarea pe suprafa{i a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ gi
indepdrtarea sa ff6r5 a lntrerupe curentul) perpendicular pe suprafati, p6nl la o
distanti de circa 0,45 m.
Verificarea demagnetizarii, ln lipsa unui aparat de misurare a cAmpului magnetic
tangen{ial, se poate face cu un ac magnetic suspendat deasupra piesei urmirind
rotirea acestuia (testul busolei) sau, calitatM folosind agrafe din otel feritic
nemagnetizat, suspendate de un fir (testul ldn{igorului).

Verifi carea sislemului de control

Scopul este stabilirea viabilititii sistemului de control folosit la examinarea cu

pulberi magnetice.
Sistemul de control este totalitatea elementelor care concuri la efectuarea corectl
a controlului. ln cazul de fa{6: pulberea gi suspensia magnetici, cdmpul magnetic
{valoarea inducfiei gi orientarea liniilor de c&mp], operatorul (procedura de control).
Verificarea sistemului de control se face cu un indicaior de flux magnetic.

r.,.-_..lr!!!ffffin
Indicatsr de lhni magnre.ti*, tip 2 ($TA.S S539-85)

,1

1- segrueute din olel car'bor1 brazate (8 buc.): t * rniner dirr rnaterial ueuagnetic;
de observre (t].1CI...0,?5 uun) dil cupnr snu alanri

- articutalii; 4 - suprafagi

36

lndicatorul de flux magnetic se ageazi pe suprafa{a piesei cu suprafa{a de observare

spre operator. Se magnetizeazd piesa gi se aplicl concomitent suspensia magnetici
pe indicator. Se observf, formarea indicatiei (indicatia caracteristic6 are aspectul
literei X thiati de o linie transversal5. Se rotegte indicatorul pini cdnd se obtine o
indica{ie foafte bine conturati.

ndica$e caracteristi

Dirtcfia liniilor de cimp

ci

Existenta indicatiei aratd c5:

- exist6 cdmp magnetic Ai se cunoagte gi directia liniilor de cAmp;

sistemul de control este viabil, adici este apt s5 detecteze prezenta

discontinuititilor;
- cunoagterea pozi{iei discontinuititilor care pot scipa controlului (cele orientate
in lungul liniilor de cfimp, astfel, rezultd este necesarb completarea
mlOletiz6riiin vederea detectirii gi acestuitip de discontinuitd{i).

ci

,:"

Folosirea etaloanelo
Scopul este determinarea sensibilitilii metodei gi a condiliilor de magnetizare in
vederea efectuiri i control ului.
Etalonul este o pies6 din material feromagnetic (eventual identic cu cel al pieselor
controlate) con{in6nd discontinuit6fi artificiale (sinonim: bloc de referin{i).
Se testeazd capacitatea metodei de control cu pulberi magnetice de a pune in
eviden{i principalul defect al unei imbiniri sudate cap la cap prin frecare sau topire
intermediari: lipsa de legitu16 sau nepitrunderea.
Etalonul folosit are formS cilindrici cu doui tegituri la capit pentru a ugura
amplasarea polilor unui jug magnetic PM sau EM) ce asiguri o magnetiza
longitudinald.
Dupi sudare

ET"AI,ON
c6rnp ile
t-t'.

- *7--lllTtllTl?-:L
l
I --*+.5-.Dupn irrlilturnrea
irdilturnrea

bar,lrii
bar,lrii

tlefect

artificial

sc{plri

I
I

lirrii de cdnrp

-J.---5-

Discontinuitatea (defect plan orientat perpendicular pe axa piesei gi pe liniile

c6mpului magnetic) produce o indicva[ie de defect liniari, pe intreaga circumferin{i
a piesei. Prezenta indicaliei demonstreazi capacitatea sistemului de control de a
detecta acest tip de defect gi ne obignuiegte cu aspectul indicatiei de defect (linie
continud sau tntrerupti pe circumfernita piesei, in zona de imbinare).

37

iblorlr
$@ruBgs

g@rr

rrulffr

t&F3r

$lrprlimlrNll

J{ll

le{rql6ghel

ED'T

erssdcptihpe6d

(ugaaizcpohS

MSSreaJ?

CU.

eotffiripuurpi

Efbirinfitsi

&Eu?!l

GotdEet6lsld

w
*,

ffi

lll(
cF-

FL

entni

Metode de magnetizare
nu$iph(kbirS

rvturlzi&t

&c{$int

IItx

pirFi.C

38

i.PlU

JFm
dln.l*

FA

DaslalErE&

ul,

cBnltci
LSGIMTT

GU

I{lEeiJ !!a$rrr?

MT

5. Defectoscopia cu raze X gi gama

lstoric
Dezvoltarea radiografiei gi radioscopiei indusfiale are la bazi trei desqqpedn in fizici:
- descoperirea razelor X de citre Conrad R0ntgen ln anul 1895

- a radioactivitdtii naturale,
de cdtre Henri Becquerelln anul 1896

Wilhelm Conrad Rontgen

1845-1923

-a radioactMt5lii artificiale de cite

sotii Frederic Joliot gi lrene Curie ln anul 1934.
Primele aplica{ii ale radiatiilor penetrante
in defectoscopia industriali dateazd din perioada deceniului altreilea.
Primul laborator de control radiografic a luat fiinli in anul 1922, iar prirnele
radiaografii ale unor irnbindri sudate au fost efectuate in anul 1927, cu ajutorul unui tub
R0ntgen de 250 kV gi 5 mA

Generalitifi

.
'
.
.
.
.
.
.
.
"
'.
.
.

Controlul cu radiap"i penetrante pune in eviden!6 majoritatea tipurilor cle defecte

Poate furniza indicafii asupra integritAlii pieselor asamblate 9i asupra varia$ilor de
grosime
Controlul cu ajutorul radiatiilor penetrante poate fi efectuat cu instalalii fixe gi mobile
Tehnica radiograficA cu raze X folosegte surse de energie cu parametri reglabili
Radiografiacuraze gama folosegte surse de energie nereglabile clar independente de
retea
La ambele metode rezultatulcontolului se inregistreazd pe fihn care constuie
documenful de bazd alcontrolului
Tehnica fluoroscopic6 in timp realse preteazii in bund mdsurd la mecanizare gi
automatizare
in tehnica fluoroscopicd rezultaful contolului se obtine concomitent cu desfasurarea
propriuzisri. putind fi urmririt fie pe ecranul aparatrjlui, fie pe ecranul monitorului
Cele mai recente realizdri ale defectoscopiei cu radiati X se referd la examinarea in
timp real (in curs.ul procesului de solidifichre a pieseit, care permite interuenlia direct6
asupra paramerilor tennobgtct
Calitativ, defectoscopia cu radia$i X este superioara celei cu radiatii gama clatorita
sensibilita$i mai mari (mai ales in domeniul lrosimilor micil
Costul cont'olului cu radia$iX este mai mare decdt alcontolului cu radialii gama.
Sensibililatea controlului cu radia$ipenefante scade pe mdsura cregteriigrosimii
piesei
La conflguralii geometrice complexe, printre care si unele tipuri de imbindri sudate de
co[, apliEabilitalea metodei estb limitdtdr gi de posibilita{le de manevrare a tuburilor de

radiatiiX

Gradul de detectare depinde in mare milsurd de pozifia planului discontinuitiitiiin

raport cu direclia fasciculului de raze

39

Protecfia la radiafii

Din punctul de vedere al protecfiei muncii, ambele metode prezinti

pericol de iradiere, mai mare ln cazul folosirii surselor gama.

ActMitatea de control cu radia{ii penetrante se poqte desfEgura

numai Tn conditii speciale asigurate gi atestate dupi reguli de
supraveghere a unitdtilor de control nuclear gi pe baza unei
autorizatii de func$onare, folosind personal calificat gi autorizat
pentru manipularea surselor cu radio-toxicitate ridicatd.

Natura gi propriet{lile radiatiilor X gi Gama

Radiafiile X gi gama sunt radia{ii de naturd electromagnetic6, avAnd un

caracter corpuscular gi ondulatoriu.
Deosebirea dintre ele consti in faptulcd:

'

la producerea radiatiilor X tranzi{ia se produce lntre

inveligului electonic

'

in cazul radia$ilor gama fanzilia se produce lntre doui stdri cuantice

nucleului atomului

40

doui stiri cuantice ale

ale

Radiatiile R6ntgen sau radiatiile X se formeazl la frAnarea bruscd pe

tinti a unui fascicul de electroni accelerat lntr-un cAmp electric.

Daci diferenta de potential a cAmpului electric, necesari pentu accelerarea

electronilor din starea de repaos este U (Volti), atunci energia unui electron va fi:

E=e.U
unde: e este sarcina elementard; {electonvoltul: 1 eV = 1,602 .1!-1e J)

Aceasti energie determind o vitez6 foarte mare fasciculului de electoni, care

pitru nd tn lnvel

igu

ri

le atom ilor metalu

i anticatod.

in urma interacliunii dintre electronii fasciculului 9i cei ai atomilor

bombarda{i,

acegtia din urmd sunt expulzatidin atom, eliberdnd o cuanti de radia{ie.

Radiatiile gama se produc ca urmare a proceselor care au loc in nucleele

elementelor radioactive, constAnd in emisia spontand de radialiialfu sau nuclei de
He, (2p+ln), radialiibefa sau electroni (e) 9i radiatii elecfomagnetice gama.
Fenomenul este cunoscut sub denumirea de dezintegrare radioactivd.

in concordanti cu caracterulondulatoriu, cuantelor acestor radialii elecfromagnetice

(fotonilor), li se asociaz5 lungimea de undi r\ gifrecvenla v conform rela[iei:

^c
l-

v
unde:

este viteza luminiiln vid (c = 2,9979 . 10e m/s)

4l

,. ln spectrul radia{iilor electomagnetice, radia{iile X gi gama ocupd zona

lungimilor.mici de undi (frecven(6 mare), lntre radia{iile ulfraviolete 9i radia{iile
cosmice, de unde gi bunele lnsugiride penetrabilitate in materiale.
Spectrul lungimilor de undi este foafte larg {10 A - tO+ A);
Frec'r*ntx [hl:J

f;*xrgie

i*1,1

Lungime
de unda

rgra

-_.!--J-*J--'-J--J-*-J*Ja-J-:!*-L
rdo lc'r r!'? ,rd$ r0-5 r,t{

rt3 rst trtrN r rdt rc'l

ffi

Urrde Isdlf,

{rj': 1s':

dt

t0't I

A=

J}ro

rd5 t0rff rsr? 10r$.i0!r1 ,g10

" l,

,r$!

{si

-lrr ,1

-l-....*i-.
!u3.ts4 r*# .l6t

r6a rcf ros r{,'7 rc"*rc'g l[its

lrtfi

.:i'#Sffi
Mirrfru$de

j*'llirit:

.tdf{#
R{.$:
L.r Ha:e X dute '
,,.*
r

Harsxmoi Gfimria

SFeclrullirihit

Spectru! radiafiilor electromagnetice

in functie de lungimea de undi respectiv in functie de tensiunea generatorului,

ln zona radiatiilor X se definesc mai multe subdomeniide duntate

Felul rgdi*tlet X

Tonsiunea sene,ratomlui

(kVl

stib !0
g0-60

foa$e moale
moale
semi durd

60 -130

dur*

150 - 400

foarte dru.{
nltra durf,

400 - 3000
oeste 3000

Duritatea radialiei este o notiune care sugereaz{ capacitatea de penetrare

cu cf,t radialiile sunt mai dure llungimi de undi mai mici) cu atflt
penetrabilitatea lor este mai buni

42

Sintetic, proprieE[ile radiatiilor X gigama potfi enunpte astfel:

.
.
.
.
.
.

sunt invizibile, se propagi ln linie dreaptd cu viteza luminii gi sunt supuse

divergentei
hu sunt deviate de cAmpuri electice sau magnetice (spre deosebire de
radiatiile alfa gi beta, care sunt deviate in sensuri opuse)

datoriti lunoimiide und6 foarte mici si a enerqiilor ridicate, posedi o mare

putere de pEtrundere, de unde gidefiumirea de radiatii penbtrante

interactioneazi cu materia pe care o stribat, fiind atenuate, ionizAnd gazele,

producAnd fluorescentb 9i impresionind emulsiile fotosensibile

ln lipsa atenuhrii, intensitatea radiatiilor este invers propo(ionali cu pitratul

distanteide la sursi
provoaci efecte biologice

lnteracfiunea radiatiilor penetrante cu materia

.
o

consti

din:

procesul de lmprigtiere
procsul de absorbtie

Procesul de llnprigtiere se produce ca urmare a ciocnirilor dintre fotoni gi

particulele elementare ale stratului stribdtut de materie. Fotonii lrnprHgtiafi se
propagi sub diferite unghiuri fati de fasciculul incident, formAnd radiatii
lmprSgtiate. Acestea provoac6 un voal uniform al radioagrafiei, micaor6nd
claritatea 9i contrastul imaginii.

Procesul de absorb{ie constd in transformarea energiei fotonului emis lntr-o

formi de energie.

alt6

Ambele procese determini atenuarea radiatiei X la tecerea prin materie.

43

'

Varia{ia intensititii radiatiei in functie de distanta stribituti x, ln ipoteza

unui fascicul ingust filiform, este dependentd de intensitatea radiatiei
primare gi de felul materialului, exprimat printr-un caeficient de atenuare

Iiniard $

I = Io .g-tts
rela{ie cunoscuti sub denumirea de legea atenuf,rii radialiei X.

"

CoelTcie ntul de atnuare liniari ;r se determini pofivit formulei lui Bragg

gi Peirce din lungimea de undf, A, numdrul atomic al elementului z gi un
factor corelat cu densitatea materialulrri K, dupd urmitoarea expresie:

P=

K 'i,t 'Z*

Rezulti cd atenuarea este cu atat mai mare, cu cat energia fasciculului este
mai mici gi cu cdt materialul stribitut este maidens

Tubul Rdntgen. Froducerea radialiilor X

Radialiile X sunt produse in tubul R0ntgen

44

Fsccol
dEef0ni

Rirattante

cdtcd

iI

i!

lzotat'?
Aiumlniu

Cu9,a

tdsredle

Ferei$ira

llare X

i{qritiu

Tubul Rdntgen se compune din:

sursd de electroni (catodul)

Lrn mijloc de accelerare a electronilor
o {inti pentru fr6narea electronilor (anodul) montate intr-un tr-lb de
sticlE in interiorul cdruia presiunea este de 10 - 4 mm Hg.
lnalia +

45

Catodul este format dintr-un filament de wolfam, alimentat de o sursi

de joasd tensiune de 8-12 V. Parcurs de curent, filamentul devine incandescent gi

emite electroni.

Sub actiunea cAmpului electric datorith inaltei tensiunii aolicate ne

electrozii tubului (catod-ano.d), electronii sunt accelera.fi gpre anod, unde ener$ia
cineticE a acestora se transfoimd in cilduri 9i ln radia{ie ROntgen.
Anodul este format dintr-o piesi metalici masiv5 prevHzutd cu circuit de

ricire interioari Si orificii pentru abcesul electronilor, re'spectiv pentru

radiatiei Rontgen.'

iegirea

Pe anod este fixat anticatodul (de ft6nare), care asiguri conversia

energiei cinetice a electronilor ln radiatie X.

Deoarece cea mai mare parte a energieise transformd in cdldur6, anodul

este ficut din wolfiam, materialgreu fuzibil,

Pentru rficirea anodului, tubul R0ntgen este previzuti cu un circuit de

ricire cu api sau

ulei.

Filamentul este lncorpor-at intr-o.piesa de focalizare care actioneazl ca

lentild electrostatici concentrdhd fasciculul.

catodului sunt incorporate tntr-o izolatie ceramicE care

anuleazi-C.q-mponentele
diferenta de potential

Prin modificarea temperaturifilamentului poate fi reglatd cantitatea radialiei X

produse
Limita superioard pentru o tensiune de accelerare
temperatura de topire a filamentului

dati este impusd de

Dacd inalta tensiune se menfine constanti, cantitatea de electroni care se

deplaseaz6 de la catod la anod depinde de temperatura filamentului (crr cregterea
temperaturii fi lamentului cregte gi numirul electronilor emigi)
Prin varia{ia lnalteitensiuni se modifici energia radialiei X obfinute
tensiunea ridicati conduce la ob{inerea ,,radiagei X dure" (de mare energie)
tensiune scizutd produce ,,radiatia X moale" (de energie mic6)

Deplasarea sarcinilor negative (electronilor)de la catod spre anod {finta tubului

de radiatii X) creeazi un curent misurabil
Cantitativ, radia{ia X produsfi depinde de m6rimea curentului creat, adica de
numdtulde electroni

46

ln tubul R6ntgen, existi posibilitatea de a regla puterea radiagiei atAt prin

variatia intensifdfii curentului c6t gi a fensiunrT

Variatia intensiti$i curentuluiin tub determini numai intensitatea radialiei

- La varialia tensiunii,ln afari de infensifafea radiafiei variaz6 gi energfa acesteia
Se poate stabili astfel un anumit regim de lucru func{ie de natura'9i
grosimea materialului care trebuie investigat
-

Emisia fascicululuide elecfoni se face pe baza efectuluitermoelectric, care

determini invingerea fortelor de atrac{ie gi de respingere care tin Tn echilibru
structura atomici
La temperaturijoase energia de legituri interatomicd E,' este superioari
energiei cinetice a electronilor, care se migc6 cu viteza vo, astfel incdt nu se
produce o eliberare spontani de electoni:
E, - -::::- ;' g

'rri

Mdri rea temperaturii filamentului catodic .onOu]" la cregterea energiei

cinetice a electrgnilor gi la micaorarea energieide leg6turd pe seama dilatErii
re{elei atomice. ln acest caz se poate ajunge in situalia inversdrii inegalititii adicd
la termoemisie:
I

Er--m\'-

Caracteristica lensiune . Curent

tubului R6ntgen

lntensitatea radiatii X este definitd ca eneroie radianti care stribate in

unitatea de timp unitatda de suprafali normali la-birec{ia de propagare gi este
aproape propo(iona16 cu curentul catbdic

Reglarea curentului catodic

filamentul ui catodului

se

realzeazd prin modificarea tensiunii

- dacd temperatura filamentului este constanti pi se miregte tensiunea

curentul cregte la tnceput liniar

- de la o anumiti tensiune, denumiti gi tensiune de saturafie,
curentul se miregte numaidacd se mAregte 9i temperatura filamentului

Prin mirirea temperaturii filamentului, tensiunea de satura{ie se mdregte

determin6nd cregterea burentului din tub

47

Eficienfa conversiei energiei electronilor ln radiatie X cregte cu c6t sunt mai mari:

numirulatomic (Z)
conductibilitatea termic6 (c)
temperatura de fuziune (Ttop)
rezistenta la coroziune a anticatodului (anodul)

in tabel sunt date valorile acestor constante pentru doui metale care
satisfac

Tn

Metal

cea mai mare mdsurd aceste deziderate

ir atomic

t4
!\ialfram
Tantal

Conductihilitet tndr&

[Wcn:'C]

ldtrperrtur'e

la 100 oC

i3

topire

['c

r-65
0,54

74

ds

3380
3000

Datoriti transform6rii in cdldurd a celei mai mari pir$ a energiei electronilor

incidenti materialul anticatodului se supraincilzegte astfel cd la tensiuni de:
100 keV numaicca. 1% iar la
2 MeV, cea. 10%
din energie se transtormi in radiatii X

Randamentul cregte pdni la cca.

600/o

la betatroane de 30 - 40 MeV

Formarea peteioptice pe anticatod

Suprafafa pe care se produce bombardarea gifrAnarea fascicululuide electroni
de sec{iune $, poarti numele de pati focali termici (S,)
Proiectia acestei suprafete pe un plan perpendicular pe direcga de propagare
a radiatiilor X (So) poarti numele de pati focali optici a tubului

Anlicalod

Fa*cicol

-.

aleckoni \
Pata focala

temico

i,, t-

48

Anod

Penhu obtinerea unor imagini radiografice

de caritate pata focari optici
trebuie si fie c6t mai mici

constructiv,
rnctinafie a

p"t1jggri

opticd a tuburui R6ntgen este

ariticatoduruiprtfiiJLt[:.-'

dati de

unghiur de

So = S, .tgo.
Mdrimea petei optice este

. circular
.

Tn

ur

cazut unui anticatod:

=1,13.,ffi
fil =-

dreptunghiular

a+b
2

li;r*,r'innLi-g #ti:51?i5ojl[Ei.','J'"" proiecfiei petei rocate de rormi

Anticatodur se monteazd
o lncrina{ie de 65 -..70'fata de direclia
fascicururui
de electronipentru a permite
-cu t"irJ.irr6r
Lr p" direc{ia doritd (o = 20 - 25.)

Tubul R6ntgen se construiegte in variantele:

- monodirecgonal, cu con de emisie

de 40,, sau S0.,
corespunzand unor unghiuride pozi(ionare
a anticatoduruiq = 200, sau 30,,
- panoramic, 360 x 30", cu anod
conic, pran sau rotitor, agezat

ra q = 0,,

Accelerarea electronilor se produce

dltgrit6 campului electric creat lntre anod
diferenfei de poi"ntirr u, proiusJ
i'n transformator de
il"tTf.$rurma

i*

viteza imprimati etectronurui

ra diferenta de poten{iar

u este data de

(m/s)

unde; e = 1,6.

10-1e

C,

m = g,1 .

l$sr kg

49

rerafia:

Calitatea radiatiei este determinati de tensiunea anodici obfinuti cu un anumit

curent catodic.
Ea este cu atAt mai buni cu cdt tensiunea de accelerare este mai mare.
Scriind bilanfuldinte energia radiafiei emise gi energia cineticd a electronilor
inainte de frAnare, se obfine:

E=l|j=e.I-r
i,

lnlocuind valotile constantelor se obtine formula lui Duane-Hunt, corespunzitoare

lungimii minime a spectului:

12.-t
^y''r*, =:5-

in care daci U se exprim6 tn kV, i*,n rezultfr ln

A,.

Valoarea lungimiide undd corespunz6toare intensit6tii maxime a spectrului de radiatii

se ob{ine cu relatia:
r.r
tlt

21.7

r rlnq

tT
-

Spectrul de emisie a tubului R6ntgen

Flectronii, care provoaci impactul cu anticatodul sunt frdna{i o pafte la suprafa{a,
iar o pafte in interior.
Cei, frdnalilnspre interiorul anticatodului pierd considerabil din vitezi gi, ca urmare,
emit radia{ii de intensitate inferioarE.
Radialia de frAnare este produsi din fotoni de diferite intensitfifi, care formeazd un
spectru continuu.
I

t
I
I

inf,uenfa curentului

influenla tensiunii

.
.
.
.

Prin mirirea curentului catodic are loc o crestere orooortionald a intensititii

fluxului de radialiil, firi modificarea lungimil de uhdd a iadiatiilor.

Efectul acestei cregteri constd dinfr-o sporire a densititiifotonilor

receptionati de filmul radiografic.

Pro.po(ional, se produce o mirire a densititiide innegrire aimaginii

radrografice.

Prin mbrirea tensiunii anodice U. se produce, atAt o cregtere a intensitdtii

fluxului de radiatii, c6t si o scidere proporfionali a lungimii de undi 9i ca
urmare gi mirireia'putetii de pdtrundere a iadia{iei.

Generatorul dE radiatii X

.
.

lnstalatiile R6ntgen se pot clasifica dupi principiul folosit pentru accelerarea

electronilor 9i al energiei radia{iei rezultate

in functie de modul de accelerare al electonilor generatoarele Rdntgen utilEate

in controlul nedistructiv pot fi:
- cu tub R6ntgen clasic
- cu impulsuri
- cu transformator de rezonantb
- cu accelerator liniar
- ectrostatice
- betatronul

Sursele

de radiatii X se clasificd dupd tensiunea maximi de

accelerare a

generatorului in urmitoarele categorii:

-surse clasice, convenlionale, de energiimici gi medii U = 50 - 450 keV,
lmax = 5, 10, 15 mA, portabile sau mobile, generatorul cu tub Rontgen;
-surse speciale, neconvenlionale, de lnaltd energie (acceleratoare) U = I - 40 MeV,
-mobile sau fixe, cum sunt acceleratoarele liniare gi betatroanele (acceleratoare
circulare),
51

DacS tubul Rdntgen este alimentat de la reteaua electric6 sau de la un

generator, este necesar un echipament suplimentar pentru obtinerea lnaltei
tensiuni, a curentului pentru filament gi pentru diferite regliri auxiliare gi
controlul puterii.
intreaga instala[ie poate fi numiti generator de radiatii X.

f;,*'@,+

fffi

m ,ffiil;i*-:i"'ffi

Generatorul este compus din: tancul care con{ine tubul R0ntgen,

pupitrulde comandi gi bloculde alimentare

.,

Tancul con[ine tubul de radiatii X Ei protectia eorespunzdtoare de plumb. El este

--suspendat ire un sirport gi poate ri'odptaiai 9i pozitibnalia- ungniuriiiTnaHrirt
variabile.
Pupitrul de comandd contine transformatoare, instrumente pentru controlul
tensiunii gi curentului, intrerupitoare, relee de anclangare gi declangare.
Blocul de alimentare conline sursele de joasi gi inaltd tensiune gi blocul pentru
circula$a agentul-ri de ricire.
Ace.ste apara.te cu. elemente separate se caracterizeazh prin mobilitate redusi, in
schimb permit oblinerea unor radiatii mai dure si mai intehse decAt cele care se
obtin cu alte tipuride aparate, datoiiti tensiunii'mari giformei avantajoase a
curentului redresat.

lp91a!e!e cu elemente separate se utilizeazH gitn fluoroscopie, datoriti imaginii

clare care se obtine cu acestea.
Necesitatea efectudrii controlului sudurilor pe teren a impus realizarea unor
instalalii.de razeX portabile, monotanc. Ccimanda la generatoarele monotanc se
face de la pupitru d'e comandd portabil, Tn care se qidesc instrumentele de
misuri, ciicrjritele 9i releele de'semnalizare gi siguian{d, intrerupdtoarele.
Un dezavantajal.generatoarelor monobloc este acela
continuu decdt interyale scurte de timp.

ci

nu pot lucra in regim

lndica{ii de exploatare
nou, sau la repunerea in
La punerea tn func{iune a unui generator de radiatii X nou,.sau
functiune
oerioadi de cAteva luni. cuolarea
instalatiei la lnaltb
funbtiune duoS
dup5 o perioadd
cuplarea insblatiei
lnalti tensiune
progresiv, oupa
ln moq
dupd asa-numlta
aga-numita draqlama
rdiaqrami
se Tace
face rolostno
folosind curentul maxm.
maxim, tn
mod proqresrv.
de punere tn fundiune sau de antrenaie. Aceastd diagrAmi reprezintS curba
pn5'la
qiensiunii,de
zero,'mentin[te pdni
la epuizarea
de mirire
m6rire in timp
tiqrp a
tensiuniide la valoarea zero.'mentinuti
timpuluide prei'ncilzire a tubului, pAnd la valoarea maximi. Durata cicluluide
punere in frinctiune, dyp? care esie permisS exploatarea tubului, este limitat6 la
hproximativ 30'- 60 miriute.

Dupi o folosire repetati neintreruptE. avAnd in vedere cantitatea de cilduri

degajati, este obligatorie intoduc'erea tn ciclograma de func{ionare a unei
durate de ricire, lntre doud cupl5risuccesive.
Durata de ricire este cu atAt mai mare cu cAt numdrul ciclurilor de lucru gitimpii
de expunere sunt mai mari. Durata de r6cire este prescrisi in nomograma de
fundonare, livrati de firma constructoare impreunE cu instruc$unile de
utilizire.
La depd$irea temperaturii limiti a tubului, situati la cca. 7A'C, se intrerupe
automat-alimentaiea. Recuplarea lnaltei tensiuni se realizeazd numai dupi o
ricire efectiv6 de cca, 10 % din temperatura maximi admis6. lnstalatia
decupleazd automat gi la sciderea tensiunii de retea sub 15% din valoarea
nominali, precum gi ta depigirea curentuluicu cca. 0,3 - 0,5 mA.

Conectarea la re{ea a pupitrului de comand6 se face cu ajutorul unei chei gi prin

apdsarea butonului becului de semnalizare (de culoare verde).
Durata de agteptare pentu preincilzirea tubului, timp in care lnalta tensiune nu
cupleazi, e5te de cdteva secunde. Ea poate fi reqlatd si este semnalizati automat
prihtr-un bec {de culoare galbend). Dupi consumErea fimpului de preincilzire,
aparatul cupleazi automat tensiunea reglatd Si declan$azd ceasul de expunere,
cbncom iterit cu sem na lizar ea printr-u n bbc dd pu lsage lrogu).
Dupd folosire se recomandd mentinerea tensiuniide re{ea gifunclionarea instalaliei
de idcire inci aproximativ 5 minute.
Presiunea initiald a gazuluide ricire din tanc scade ln timp. Ea poate fi urmdriti la
un manometru, care marcheazi cu rogu d.omeniul.de presiuni ne-admise (cdnd
aparatultrebuie oprit), in vederea refaberii presiunii.
La maioritatea oeneratoarelor oresiunea initialS este de 3 bari. iar functionarea este
admish pdni la-1 .7 -2.0 bari. [a nivelul actualaltehnicii, pierderile anriale de
presiune sunt de ordinul 0,1 - 0,2 bari.
Datorit6 tensiunilor foarte inalte, se pune un accent deosebit pe respectarea
riguroasd a normelor de protec{ie, atit in exploatare, cAt 9i in cursul intervenliilor.

53

6. Elemente de

optici radiografici aplicatd

Principiul metodei radiografice de control consti din proiectarea unui

fascicul cilindric divergent (conic) de radiafii penetrante asupra piesei sau zonei
de controlat gi Tnregistrarea pe film a modificirilor suferite de fascicul la trecerea
prin material

,Fllm radiogralic

Radiafiile X stribat materia gi se atenueazd diferit in funclie de natura mediului

stribEtut, dupi legea:

l= lo_tr
unde:
l0 este intensitatea radialiilor la intarea ln material:l
materialului cu grosimea x Fi coelicientul de atenuare

intensitatea radiafiei dupd strdbaterea

,.

Radiati i le ion iza nte impresioneazi fil mele fotosensi bile.

lntrucdt absorbtia depinde de densitatea materialului strEbitut ;r,

dreptul
discontinuitS{ilor materialului. intensitatea radia{iei emergente l'va fi diferiti de I

in

-*t
= log

l'=log-r(FDlrrD=l

.-*i

f?lttitt
L--,i

I'

{*.-,*""*

t,raietiai

f}rginir'.l|

,r,o
Diferenta de intensitate se manifesti prin impresionarea diferit6 a filmului radiografic.
Dupd developarea filmului, defectele apar, ln mod obignuit, sub forma unor pete
intunecate pe fondul relativ deschis
imaginii obiectului (cAnd densitatea
materialului r) este mai mare decAt cea a discontinuititilor, ;r').

al

Diferentele de densitate gi de grosime a zonelor de material str6b6tute de

rad iatii le penetrante determ i nE coefi c ienlii diferiti de aten ua re

Pe filmul radiografic, discontinuit6[ile din piesa supusd controlului apar cu

densititi de lnegrire diferite
$ursa de
radiatti

radiografic

Densitatea de lnnegrire s.e exprimd ca logaritm al raportului dintre fluxul

radiant incident So gi fluxul radiant transmi-s prin film ip,
Un film care transmite jr"rm6tate din intensitatea radiatiei incidente va
avea densitatea de lnnegrire D = log2 = 0,3, iar unul iare transmite 1/.10
din intensitatea radiatieilncidente vI avea densitatea D = log10 = 1

in tehnica radioagraficd sunt doui clase de control:

clasa A (d.e sensibilitate normald), unde la piesele larninate gi tmbin6rile

sudate se.impune o densitate de innegrire de cel pufin 2,0, iar la piesele
turnate > 1,5
cJa;a F (0". inaltd sensibilitate), la care densitatea de innegrire trebuie
cel pu(in 2,3\a piesele taminate gi tmbindrite sudaie, 9i cle Cet
pufin 2,0 la piesele turnate

:ili"!:

55

Neclaritatea geometrici sau penumbra

Sursele de radiatii penetrante nu sunt punctiforme motiv pentrur
care umbra radioagrafici este inso{iti de penumbr6 - zoni de

neclaritate geometrici

proiecliei imaginii

discontinuitd[ii

(defecturlui).

Din condi{ia de asemdnare a triunghiurilor se pot scrie relatiile:

,\B OD sau P =
-rn f-d

--:---;
SS= OC

rezultd

U*

m.d

f-d

Penumbra sau neclaritatea geometricb

este cu at6t mai micii. cu cdt dimensiunea

Penumbra

sursei (pata focal6) este mai mica

gi cu cAt raportul dintre distan{a focal6

distanla obiect - film este mai mare
p - penumbra sau mdrimea un a neclaritdtii geomefice
m - m6rimea sursei, respectiv diametrul petei optice
f - distanla sursd - film (distanla focal6)
d - distanla olriect {defect) - fllm

Valoarea maximi a neclarititii geometrice se.ob{ine cind obiectul (defectul}

este localizat la distanta maximi de film, ceea ce corespunde grosimii s",
efective parcurse in pies5 de axa fasciculului

Daci filmul se alll la distanta e de suprafala posterioar6 a piesei ser = s + e

Neclaritatea geometrici maximi

111'$d
este: I-I,.,
*'gua\
-=

f_**

Dimensiunile petei optice (focale), la dispunerea sub un unghi de 20" a

anticatodului, poate ajunge de aproximativ trei ori mai micd decAt cele ale petei
de emisie din tub.

Mfirimea petei optice este limitati

lnsi gi de fncircarea specifici a

anticatodului, care la pldcute din wolfram nu poate depigi 100 Wcm2.

Legdtura dintre dimensiunile anticatodului (raza r), Tncircarea specific6
W, temperatura t gi coeficientul de conductibilitate terrnici a anticatodului q se
exprimi intr-o formS simplificatd prin rela(ia:
r'-

t .c.I

w
care poate fi intrebuinlat6 la evaluarea dimensiunii sau la determinarea
temperaturii de lncilzire sau a inchrcirii specifice.
56

6i

Tendin{a de minigi microfocalizare a condus pi la urm6toarea clasificare a

generatorelot de raze X:
generatoare clasice cu macrofocallzare avAnd m = 0,5 - 5 rnm;
generatoare minifocalizate, cu m = 0,1 - 0,5 mm;
generatoare microfocalizate cu m < 0,1 mm (m = 0,05 - 0,10 mm), folosite la
radiografierea ln timp real.

Dimensiunile petei focale ale surselor gama variazd in inteMalul 0,4 - 10 mm,
motiv pentru care calitatea examindrii este inferioari celei asigurate la controlul
cu radiatiiX.

Actiondnd asupra celorlalti factori gi in special asupra distantei sursi - film, se

poate constata cE o mirire a acesteia atrage dup5 sine o mdrire a atenuirii,
ceea ce se poate cornpensa numai rnirind intensitatea curentului catodic sau
mirind timpul de expunere.

Neclaritatea geometricd scade pentu

aceeagi dimensiune a petei focale
9i o distanti sursi - film mai mare
Ptta focald

Fata foarla

F{

t
il

l'.:'

ii

l!'r

lr'ti

Fata fodald

jl

ir ii

it

lr

ii
l!

!*

il,
I1
I

!ryi4,4,i

fi

JJ
;i

Obiect

I\

i!

Penunrbra

Neclaritatea geometrici scade penfu

aceeagi distanffr surs6 - filrn 9i o dimensiune
a peteifocale mai mici
57

Neclaritatea
Granulele

interni.

Optirniza rea distanfei focale.

de halqenuri de argint ale peliculei fotosensibile a

filmului

radiografic, respectiv cele de fosfor ale ecranului de intensificare a radiatiei sunt

impresionate de citre electronii excitafi de radiatie, care se pun ln migcare, at6t
in zona de contact direct a radiatiei, cAt gi ln jurul acesteia.

Litimea de conturare a zonei iradiate, numitd gi neclaritate interni U1, St

determinati de distanta parcursi de c6tre electronii liberi tn emulsia
fotosensibili, care la rAndul ei, depinde de energia radiatiei 9i de mdrimea
granula{iei.

Astfel, neclaritatea interni este de:

.
.
.

aproximativ 0,1 mm la energii sub 100 kV

aproximativ 0,2 mm la expuneri cu peste 100 kV
(folosind ecran de plumb de 0,02 mm)
0,2-0,3 mm in cazul iradieriicu izotopi radioactivica iridiu,
cobalt sau cesiu, folosind ecran de plumb cu grosime de 0,

Neclaritatea total6 este suma pitraticd a neclariti{iigeometrice uo gi a celei

interne u,
11,

t.r,

{u; +lli

Se poate constata cd atunci c6nd distanta sursd - obiect d' este:

mici, neclaritatea internd poate fi neglijatd
mare, neclaritatea interni ui cregte

.
.

Valoarea optimi a distantei surs6 - obiect este cea corespunzBtoare valorii

minime a neclarititiitotale u, echivalent6 cu conditia un = u,
Valorile neclarititii pentru tipuride surse penetrante
Re{ieFX

ttadialii gaile

ElrerEia.,$KrFEi

ri

lrynrl izntopqhd $tecfarc

{Jt

tkvl

0rn)

bllnkr*e

trur)

rs8

0,t5

5e-?J

IJff
HP

4,ft?

k l*2

0.1177+0,1 5Pb

qse

#8

ai

lr-193
C*-dS

ti-!5 +t],15Pb
$,4 + [l-4 F{

n t?

Ce"Sfl

8,1+0,?JFb

[J"JI

358

0,l3-r

Co-#l

s.3,5 + S"?J Fh

B,Jd

48S

0,1

Sr-ffi

u,: + u,.} Hh

0.s:

n*

58

lJ,l

-5

4.i?
i].t0
0"4J

Alegerea distanfei focale

Calitatea imaginii radiografice depinde de distanta piesd-film gide posibilitatea
folosirii unei distante su'rs5-film cbt mai mare

rtia:

,.-

s(m+tru)
us

unde se imoune ca mirimea neclarititiioeometrice s6 se tncadreze sub limita

0,2 mrh pentru a nu putea fi observaTs distinct de conturul imaginii

un <

Relalia se aproximeazi cu forme frecvent utiliztate ln

sf;

= 15 m

= 7,5 rn s"];'

practiii:

[mm]

pentru ctasa

(de Tnatti sensibititate)

[mm]

pentru clasa

(de sensibilitate normal6)

Doza de expunele sau intensitatea fascicululuide radiatii (obtinutd prin

raportarea la unitatea de suprafati transversalS) este invers propo(ionalS cu

pdtratuldistantei sursi - film.

Daci l. este intensitatea fasciculului la distanta focalE f. si l" intensitatea

fasciculului la distanta focali fr, in ipoteza pistirii condtbnfe a dozei se poate
scile:

I,

I"

tr,

r;

adici daci se miregte distanla focal5 lafr=

2f.,

trebuie luat

12

= 4ll

. in ipoteza mentinerii.parametrilor de iradiere. compensarea mEririi distantei

poate fi r'ealizati numai prih mdrirea timpuluide expunere t
Dati fiind propo(ionalitatea dintre I gi t, rela{ia de legitur6 a lui t cu
este tot patrctici.

Pentru evitarea unuitimp de expunere prea mare, in cazulfolosiriigeneratorului

de raze X, distan{a sursh - film be recomandi a se tncadra sub un Fnetru.

59

Contrastul imaginii este definit ca raport al intensit{ii radiatiilor care traverseazi

zona de discontinuitate a grosimii.

,.{h

{}

Formarea contrastului imag ini i

radiografice pentru:

*1

r5l}t-* *- *

tecere de grosime
b - o discontinuitate de material

a-o

in regiunea unei caneluride l5fime b gi addncime Ah

densitatea de innegrire scade la AD < ADo
Pentru mentinerea contrastului ini$al ADo trebuie sfr creasci adAncimea

=78
ts E l,
!ilri

''z-

iii

"'
i, ili

;;l
I i",

i,i
iri

;l:

AT.

iri

",*J'r,..

[}
jjl-:--

,l ]''' t.l
R '- n

tr

"L fr
lufi

I
i

t
t-

f[$t*t

il1"t$.,i

pp

.'

/// fi

&t

"i

l4

J;_L

i-bdirJ

$h

{.'!i,t

*F*-l

tl.l 0-l {'-i {i.:l {}"i

Relatia dintre contrast gi deschiderea
disconti n uititii la diferite valori
ale neclarititii totale

{ hsrrri

Detecta bilitatea d iscontin uitfrtilor

funcfie de orientarea lor ln raport
cu directia fascicolului de radia{ii

60

Efectul de dilatare 9i de contrac{ie a imaginii

.

rlt

Dilatarea imaginii discontinuit{ii

Gontracfia imaginii discontinuiti$i

se produce cAnd dimensiunea acesteia,
diametrul echivalent, este mai mic dec6t
a sursei de iradiere

se produce cAnd dimensiunea

acesteia, diametrul sau lungimea,
este mai mare dec6t pata focalS a
surseide iradiere
il, I

111.t
.I\ _,

od

iar distanla surs6 - dlscontinuitate este

iar distanfa sursd - discontinuitate este

de asemenea mici

mici
Microfocalizarea

Microfocalizarea, la dimensiuni ale peteifocale de 0,1

0,005 mm permite.
ug = 0, ceea ce atrage dupii sine
imbunata$rea contrastului giomogenizarea gradului de innegrire a imaginii discontinuitlifii
- micgorarea pAnd la anulare a influenlei distanlei focale 9i a distanlei piesd - film, ceea ce
permite preluarea imaginii latente a disconlinuitdlii la distante d r s. realizAndu-se astfel, pe
ldngti o mirire a irnaginii 9i o autonomie superioarai schemei de expunere

- anihilarea efectului neclarit6tii geometrice tpenumbral p =

.&nod

--Cirntul

(le radi.ti;- -

--

Zona dg

d&elorars
elsdosta tlcd

Fdcali:qae

mEtfieto$laliR
Corecrie

116

di.ieru si
asti0matis

Zoda d6

fmalirare
Zonr rlr
accelerare
!l Ectoslstirs

Foulirara
eloslo$atis
sl preacpJertre

0-16q kv

s'mo Iv

Microfocalizarea este folositd in instalatiile de urmirire

in timp real a proceselor de prelucrare la cald gi sudare

61

(*)

{-l

Divergen{a fasciculului de radia{ii

Divergenta fascicolului are drept consecinti parcurgerea ln piesa de controlat a
unor grosimi diferite in functie de unghiul format lntre raza vectoare consideratd gi
axa fasciculului. Divergenta provoaci varialia densiti{ii de lnnegrire pe filmul
radiografic, densitatea maximi producAndu-se in axafasciculului, iar cea minimi
pe invelitoarea conului fasciculului.

Compensatorulde grosime C se confee{ioneazi, fie din materialul piesei

controlate, fie din materiale radioabsorbante, sub formi de pani.
Conditiile de divergen{i se satisfac prin agezarea anodului, colimarea cur
diafragme a fasciculului de radiatii gi mai ales prin limitarea lungimiifilmului.

lncidenfa fasciculului gi orientarea discqntinuitifii plane

Pentru discontinuiti{ile plane fine, cu deschidere (litime) micd, variatia densititii

de innegrire AD, scade pe misuri ce dimensiunea sursei S 9i unghiul de

inciden{6 se m6resc
Discontinuitilile plane fine. cum sunt fisurile, pot scApa la examinarea radiografici
daci nu se afli favorabil orientate fati de directia de iradiere.

s
I

.4

f.i

ri

!i

Daci discontinuitatea plani este

interceptati oblic de cStre fasciculul de
radiatii, distanla traversatd scade pe
misurb ce unghiul de inciden{E cregte:

J:

ii

h'=-b

SlN fJ

0efinitie hura

gin* distor$ionatd
cu definilie slaba

lnra

7. Fimul radiografic. Ecrane gifiltre de radiatii

Filmele pentru radiografia industialS sunt formate dinf-un suport elastic ai tansparent
din ester de celulozi {acetat, triacetat), sau poliester (polietilend tereftalat), pe care este
aplicat uniform (pe ambele p5(i) o emulsie fotosensibili gelatinoasi de halogenuri de
argint (bromurb).
Bromura de argint este sub forma unor cristale fine gi este distribuiti uniform in gelatind.
lntre suportul transparent gi emulsia fotosensibild este un subshat de aderentb din
gelatind obtinutH din colagen.
Emulsia fotosensibilfr este protejatb de un strat de gelatind durificati.

lnterac{iunea lntre radia{ii gi emulsia fotosensibili produce o schimbare fotochimici

in cristalele de bromurd de argint.
Mirimea schimbului fotochimic ce are loc este propo(ionali cu intensitatea radiatiei
gi durata de expunere.
Dupi ce schimbulfotochimic a avut loc, filmul se supune prelucririifotografice.
Reac{ia de schimb fotochimic decurge conform relatiei:

Br-+W+Br+eln care procesul fotochimic transformd ionii de Br din bromur6 de argint a emulsiei,
in atomi de Br liberi, care se capteazhi'n gelatinS.
Reaclia are loc prin aport de energie {W) de la radialia inciden{6.
Prin neutralizarea ionului negativ de Br din BrAg 9i eliberarea de e- apar in gelatini
ioni liberi de Ag., care se migci prin gelatinE acceptAnd ptnE la urmS combinarea
cu e- gitransforrnAndu-se in atomi liberide Ag {neutri).
Numirul atomilor de Ag neutri este cu atAt mai mare. cu c6t iradierea a fost mai
puternici - apoftul energetic mai mare.
ln acest fel se incheie procesul de iradiere a filmului.
Atomii de argint liberi din emulsia iradiatd sunt mai mult sau mai pr.(in numerogi ln
anumite zone de pe film, formAnd o distribulie invizibilE denumiti imagine latent6.

63

Developarea are ca scop transformarea imaginii latente in imagine vizibi16.

in acest fel, atomii liberi de

evidentd, ln timp ce restul

Ag,

care au culoare rnetalici neagrf,, sunt pugi ln

care nu a interac{ionat cu radiafa se

de BrAg

indepErteazi.
Concentra-tia argintului metalic negru pe unitatea de suprafald a filmului depinde de
expunere gi determini densitatea de lnnegrire.

O developare buni trebuie sd puni ln evidenld numai Ag liber gi sb nu afecteze

cristalele care nu au fost expuse.

Film neprocesat

Film procesat

Frocesarea filmului

Dupd expunere piformarea unei imagini latente, se fectueazi urmdtoarele opera{ii:

- revelarea sau developarea, a cirei functie este de transformare a imaginii

latente

Tn

imagine real6:

- stoparea,

opera{ie prin care se opregte revelarea (developarea) gi se previne

neutralizarea prea rapidi a solutiei de fixare;

fixarea, constand Tn indepirtarea halogenurii de argint nedevelopate

gi

conseryarea imaginii;

- spilarea gi uscarea, care urmiresc indepdrtarea solutiei de fixare gi prevenirea

formirii petelor de ap5.

Procesarea filmului

se realizeazi tn lumini inactinicd, care

pentru

radia{iile X gi gama este de culoare verde sau rogie - portocalie.

lmaginea latenti se formeaz6 prin ac$unea energieifotonilor din radiatiile X saut

gama {luminS), asupra emulsiei:

AgBr+ hv -+ AgBr+ Ag1

5

\-___-_r*

atomi/crigal

imaginea luenra

Astfel, in urma expunerii, emulsia este compusi din doui tipuride cristale expuse gi
neexpuse.

'

Cristalele expuse devin vizibile prin reac{ia de oxidare - reducere a bromurii de

argint la argint metalic de culoare neagri, cu ajutoruldevelopantului.

Revelarea sau developarea este operatia de "transformare a imaginii latente in

imagine real6. Reactia de formare a imaginii reale este urmitoarea:

AgBr + Agil + developant (c-) -+ Agh + developar*oxidat

-tirnp
lgeerqmi/rif,rl
iilagirE hlenld
-lctnperalg.T \+-

-acrii.iurc

imagine

rvrh

in afard de calitdfile de reducStor preferenfial al halogenurii de argint

developantul trebuie si mai asigure gi urmitoarele caliE[i:

expuse,

si fie incolor
- solubilin api sau in substan(e alcaline
- rezistent la acliunea de oxidare atmosferic6
-

Revelatorul se prepar6 in funcfie de tipulfilmuluifolosit (revelator lent, moderat, rapid)

65

$ol utia revelatorulu i contine:

substante reducdtoare, folosinci frecvent

combinatie metol-hidrochinonA

{ revelator MQ) sau fenidoni-h idroch noni (revelator PQ)

i

acceleratori ai procesului de developare, ln special carbonat de sodiu sau de

potasiu (NarCO, gi KrCOj sau borax (NarBoOr), cu rolul de mirire a vitezei
de developare; pH-ul normaleste in limitele 9,8 - 11,5;
conseryatori ai substantei revelatoare - sulfitul de sodiu,(NarSOu), care are
rohrlde a impiedica oxidarea developantului;
substante antivoal

bromura de potasiu (KBr), care are rolul de a fr6na

procesul de sensibilizare a cristalelor de halogenuri neiradiate.

Unele firme producdtoare de filme recomandi un revelator moderat - rapid:

4 g metol, 130 g Nar$Ou cristalin, 65 g NarSO, anhidru, 10 g hidrochinon5,

120 g NarCO. cristalin, 45 g NarCO, anhidru, 5 g KBr gi I litru ap6.

Filmul expus se scoate din caseti la intuneric Ai se introduce imediat in revelator,

agitdndu-se 10-15 secunde la fiecare minut. Timpul optim de revelare manuali este
de 5 minute, la temperatura de 20.C,

Temperatura de developare este foarte importanti.

Temperatura optimd este cea la care se Tnregistreazd maximum de contrast gi o

atrage dupi sine oxidarea rapidi a
revelatorului. Ca urmare, la temperaturi cuprinse ln interyalul22 - 30-C, timpul de
developare se corecteaz6 proporlionalintre limitele 5 gi 2 minute.
Revelarea latemperaturi sub 17 - 18"c provoaci o micaorare a contrastului, motM
pentru care aceasta reprezinti limita inferioari admisd.
Timpulde developare la aceste temperaturitrebuie si se mireasci la 6 minute.

vitezi ridicati. Depigirea valorii de 22 - ?4'c

Dupi o duratd de folosire, revelatorul igi pierde treptat din calitSlile ini{iale, fie
datoritd cantitbtii mari de film prelucrat, fie datoriti procesului de oxidare

indelungatd in contact cu aerul, in vederea refacerii puterii de developare substan{a

trebuie regenerat6. Regenerarea se realizeazi cu rata de cca. 400 ml de substan{d
noui la I mz film developat Num6rul maxim de regener5ri este de 7 - B.

66

Stoparea se fuce in scopul evitirii neutralizErii prea rapide a solutiei de fixare.

Ca tehnici, filmul se spal6 in api, prin agitare timp de 2 minute. dupi care se
introduce in solutia de stopare gise menfine timp de 20 - 40 secunde. Ca lichid cie
stopare se folosegte o solufie de acid acetic Tn concentratie de cca. 30 ml acid
acetic glacial/1 I ap5.
Fixarea are rolul de a lndepHda cristalele de halogenuri de argint gi a conserva
astfel imaginea obtinuti.
Fixatorul are ln componen{a sa un agent de clarificare {transparen{6), care
lndep6rteazi bromura de argint nedevelopati sau neexpusi, un lntSritor al
emulsiei, un activator, un conservator de imagine 9i solventul.
Solutia de fixare contine: 200 g tiosulfat de sodiu {SrOrNar), 25 g sulfat de
sodiu cristalin {NarSOo), 12 S sulfat de sodiu anhidru, 12 g metasulfit de potasiu
(KupOs), 10 g alaun de potasiu (KA1(SOJ2) gi un lifu de ap6.
ln cursulfixirii, dupi l- 3 minute, filmuldeVne transparent.

$pilarea finali urm5regte eliminarea solutiei de fixare. Ea se executi in curent

de api, Dupi spilare, filmele se lasi sd se scurge I - 2 minute, iar apoi se usucb
in curent de aer cald (30 - 40'C), pentru a se evita formarea petelor de la picEturile
de ap5.

Filmele radiografice se livreazi sub formi de casete dreptunghiulare de carton,

cauciuc sau polimeri metalizati, etangate fati de aer gi umezeali gi protejate
tmpotriva luminii de diferite formate sau sub formi de role.
Casetele 9i rolele reprezinti o monturd sandrruich film cu ecrane bilaterale de plumb
de 0,027 rnm grosime.

Se livreazi in douh categorii de l6timi, de 100

mm, avdnd lungimide 100 m, inclusivin
variante de formate pretiiate gi de 70 mm. a
ciror lungime este de pAni la 300 m.

Se recomand5 depozitarea la temperaturi sub

20"C 9i la un grad de umiditate relativi cuprins
intre 50 gi 600lo.

67

Caracteristicile filmului sunt densftatea de inegrire, rapiditatea

g granula{ia

Densitatea de tnegrire este este o mirime dependentd de doza de radialii care

str6bate filmul. Pentru un film developat, densitatea de lnnegrire este redati de
relatia:

l.I.t--r#i
,.,_i
"-l,n

r:t69.tr

ft-

\,
i

,l

unde:

este intensitatea curentului (mA) sau activitatea sursei (Ci); - timpul de

expunere, in (minute) la surse de radiatii X gi in (ore) la radiatii gama; f-distanfa
sursS-film (m); x - grosimea stdbitutd (cm), p - coeficientul de atenuare liniar6
(crn1); a - coeficientul de contrast relatM; B - coeficient determinat de tipul filmului
(de rapiditatea sa).
Termenul I'Ufz este denumit 9i expunere la distan{a focalS gi se noteazd cu

Eo

RearanjAnd termenii gi logaritnfind, se obtine relalia de determinare a timpului de

expunere:

log t =

ltog
:t

D + 0"4343 F. x + -\'Lt
log

Bs

tonl
"-f'

Gurba sensitometrici reprezintd curba caracteristicE a filmului gi este legitura

dintre densitatea de lnnegrire D gi logaritmul expunerii relative la distanfa focali
log Er.r
Pentru paftea

unde

utili a filmului; se poate scrie:

D=GlogEo,+K

G = f(D,a) este gradientul filmului, panta lntr-un anumit punct al

curbei

caracteristice

Limitele domeniului de proporgonalitate (punetele

a gi b) inpart cimpul ln urmitoarele zone
caracteristice:
D < a, zond de subexpunere:
a < D < b, zoni de expunere normall sau zone
de lucru:
D > b-zon6 de supraexpunere.

lnterseclia la limit6 a curbei caiacteristice cu

ordonata. definegte pragul de voal al flmului care
nu trebuie s6 depigeasci valoarea Do = 0,?- 0,3.
Panta secantei, care unegte punctele a gi b de pe
curba sensitometrici corespunzAtoare domeniului
de densitate de innegrire prescrise de standarde,
D = 1,5 - 3.5, poafii denumirea de gradient
mediu.

**b'

Limita minimi admisi a densittgi de innegrire este

la,_clasa de examinare A 9i 2,3 la clasa B.

!,0

68

log

E7g1

de clasificare gi de

Rapiditatea reprezinti un criteriu

alegere

filmului

determinAnd prod uctivitatea controlul iti.

Calitativ, se exprimi prin inversul expunerii necesare pentru obtinerea unei

densititi de innegrire peste valoarea 2,0.
Mai poate fi definiti ca logaritn al densitdtii de lnnegrire, corespunzitor unei
expuneri unitare Eo = 1, la o grosime de rnaterial stribituti nuld, s = 0.

Granulalia se referd la mirimea cristalelor de halogenurb de argint din emulsie.

Ea variaz5 in limitele aproximative de 0,2 - 50 pnr, clasificAnd filmele in:
ultrafine, extrafine, foarte fine, fine 9i medii.

Cu cdt este mai micd granula{ia, cregte puterea separatoare, capacitatea

de
decelare a detaliilor fine, sau definitia filmului.
Datoriti efectelor fotochimice determinate de energia radia[iei primare gi
secundare, precum gi a proceselor chimice de prelucrare, se manifestd fenomene
de conturnare la nivelul cristalelor de argint developat, care determini granulalia
imaginii propriu-zise, gi prin ea gi neclaritatea internS.
Aga se 9i explici diferenta cantitativS dinte granulalia emulsiei fotosensibile gi
neclaritatea interni a filmului.
Prccesul tehnologic actual urmiregte obtinerea unei granulalii cuasi-cubice, cu o
disfibufie dimensionali foarte dens6, asigurAnd o developare simultand a tuturor
grAuntilor gi o densitate constantS.
_rl

:_

-'

Criterii de alegere

filmelor radiogrdice

Puterea separatoare sau definitia este, cu at6t mai bun5,

fotosensibile este mai fini.

cr-r

cAt granulalia emulsiei

Cu cAt rapiditatea este mai mare cu atfrt productMtatea este mai ridicat5.

Cu cAt este mai

fini

granulatia, timpul de expunere va

fi mai

aceeagi cantitate de argint impresionat, gradul de ionizare trebuie

AceastS relafie definegte sensibil itatea

mare, deoarece la

si

creasc6.

fi lm u I u i.

Filmele de lnalti sensibilitate necesiti timp de expunere mic, au o productMtate

mare, dar 9i o granulatie mai mare.
Problema filmelor radiografice const5 tocmaiin faptul cd factorii esen{iali, pe de o
parte puterea separatoare (definifia), iar pe de alti pafte sensibilitatea gi rapiditatea,
variazd ln sens invers.

69

Filtre gi eclane intensificatoare de radiafii

Sursele de radiatii X sau gama emit fascicule de radia{ii, care se direc(ioneazi
spre piesa sau zona examinati, ca radia[ie primar6.
Radiafia primari traverseazi piesa
a se atenua complet ajungnd pe
suportul de agezare a piesei,

firi

O parte din fascicul este complet absorbit, iar o parte este reflectat inapoi

in

pies6, formAnd radiatia secundari sau retroimprigtiatS.

Spectrul de energie este foade larg gi depinde de: grosimea stribituti, forma
suprafetelor interceptate de care se refiecti, materialul, forma gigrosimea suportului.
,"

'il

*r l*+icr* racli*rtil,r.,..r
-r; li:t.,..,..Jir'
-=

lwlidld
ra*firdii

:1,ttr!'77gt7;,4',',t7
i f ,f.f{f,i r'1,,,/;!_,:-.piesr

"

.{-{'-,?#f*ffi

rdroinrgrarllaf

,,,,._

rdror$pn*rsre
:'

rrrsfnt

6s

Brutltc?fg

retrB{fi}ffEsiicr4
p4 EaSB

Pierzflnd din energie, radiatia secundari igi mirbgte lungimea de undi giproduce
pefturbarea procesuluide retinere pe film a efectelor radialiei primare.

lnteractiunea radia{iei secundare cu filmul radiografic este aleatoare gi provoacb:

voalarea filmului
scdderea claritilii imaginiigi a contrastului

indicatiifalse

Radiatiile secundare, refoimprigtiate, se manifesti cu atdt maidezavantajos cu cAt

conul de radia{ii este mai extins ln raport cu zona de examinare

diferenlele de grosime stibitute in piesd sunt maimari

Pentru limitdrea radiatiei secundare, ln tehnica radiografici se folosesc:

diafragme gi mdgti
filtre
ecrane

70

Diafragme Ei misti
Rolul diafragmelor 9i a mAgtilor este de a colima (de a delimita) fasciculul de radiatii
(diafragma) gia spa$ului supus controlului (masca).
Acestea au o grosime suficienti pentru a retine ln totalitate fasciculul.

ellc* metelice
radidtte

rakoimprastiala
ffi

fllm

Diafragmele sunt confeclionate din pl6ci de plumb iar mdgtrle din: pl6ci de plumb,
pungi de cupru sau fier granulat la dimensiuni sub 0,25 mm, care se muleazi ln mod
corespunz6tor.

Dlafragma
d0 phmh

Contol ul rad ia{iei retrotmprEgtiate

printr-o combinafie de alice metalice,

masc6 pidiafragmS de plumb

iri\:j!i:
',-]r.l.

i I'r;r."

:::::.:Jril

l'i::

.r,i.iii

r:_it.:+:..:

i:ri:.r:tii;:1;

Allca flEaalicE

;.1-:::'l:i;

ftlaeca
dn trlumh

Se potfolosi gi m6gti lichide din nitrat de

plumb sau acetat de plumb in solutie
apoasi.

7t

Filtre
Filtrele au rolul de a int6ri gi omogenEa fasciculul de radiatii direcfionat
spre zona de controlat, limit6nd astfel o parte din radiatiile retrotmprigtiate.
Ele se folosesc in tehnica radiograflcd cu radiatii X, al ciror spectru de emisie este

ln general larg.
Fasciculele de radia{ii gama nu necesiti filtrarea pentru
din punct de vedere energetic mult mai omogen.

ci

spectrul de emisie este

s{rsa de radiatil
Diafragina
de plurnb

Limitarea unghiutui fasciculului de

radiatii X cu o diafragmi de plumb.
Reducerea contrastului gi eliminarea
radia$ei retroimpreFtiate cu un filtru.

Fascietl
de radialii

C6sta il lihndl si
ecrane ftfiellsilicatoate

ln tehnica radiografici filtrele de radia{ii aduc urmitoarele avantaje:

eliminarea supraexpuneriiin zone nedorite

micgorarea radiatiei retroflmprigtiate
reducerea excesului de contrast
uniformizarea 9i durificarea radia[iei emise
corelarea energieiradia[iei cu pitrunderea necesard

Filtrele sunt confecfionate de reguld din plumb sau din cupru. Grosimea se alege in
functie de materialul controlat giln func(ie de materialulfiltrului.

La examinarea pieselor din otel, grosimea filtrului din plumb se ia 0,03 din
grosimea maximi penetratd, iar grosimea filtrului de cupru 0,2 din grosimea
maximd penetrati.
La examinarea pieselor din aluminiu se folosegte filtru din cupru a c6rui grosime se
ia 0,04 din grosimea maximi penetrati.

Radia[iile secundare, retrolmprSgtiate se limiteaz6 9i prin agezarea piesei (zonei)

din
plumb sau otel.

de controlat ln contact direct cu o placi radioabsorbantd masivi (groasi)

Ecrane intensifi catoare de radialii

La trecerea radiatiilor X gi gama prin filmul radiografic, mai pu{in de 1% din

energie este absorbitd gi contribuie la formarea imaginii. 99o/o din energia emisi nu
este utili gi contribuie la complicarea tehniciide control.
Ecranele intensificatoare se utilizeaz6 pentru a determina o interac{iune 9i un
efect cAt mai favorabil cu radiatia primarS gi a reline radiatiile retrotmprSgtiate care
ajung in zona filmului.

Ecranarea filmului se realizeaz6 in

doui moduri distincte:

cu ajutorul unor ecrane separate montate pe supott flexibil din cafton sau

material plastic care se ageazi separat de o parte gi de cealalti pafte

filmu!ui
cu ecrane de contact, ln monturi compound cu filmul radiografic

$e cunosc trei tipuri distincte de ecrane:

ecrane metalice
ecrane fluorescente
ecrane din materiale compozite, fluorometalice

Ecranele metalice, sunt constituite fn special din folie de plurnb (plumb 94%,
antimoniu 60lo), cu grosimi cuprinse intre 0,02 gi 0,25 mm, ca 9i din cupru, tantal
sau wolfram a ciror grosime ajunge la 1,5 mm.
Grosimea ecranelor depinde de tipul sursei gi tensiunea echivalenti a acesteia,
tipr-rl filmului utilizat gi gradul de intensificare rlrmirit.
La controlul cu surse convenlionale a pieselor din otel grosimea foliei de plumb
este de 0,1 - 0,15 mm.
La controlul pieselor din aluminiu gi aliajele acestuia se folosegte de regu16 un
ecran anterior de folie de plumb de 0,125 mm gi un ecran posterior de 0,25 mm.

Ecranele f,uorescente, constau dintr-un strat de siruri de fosfor pe folie

metalici. Se folosesc la controlul cu radiafii X cu tensiuni de accelerare mai mari.
La controlul cu radialii garna se folosesc atunci cAnd se impune o rapiditate pe
care nu o poate satisface nici celmai sensibilfilm.
Granulatia este superioari filmelor radiografice ajungAnd la 0,6 - 0,8 mm.
Aceasta contribuie la scdderea calitS{ii imaginii radiografice in raport cu ecranele
metalice.

73

Ecranele din materiale compozite fluorometalice folosesc ca suport gi sursS de

electroni foliide tantal, wolfram sau plumb, iar pentru emisie de fotoni in spectrul
ultraviolet sau de lumin6, oxisulfidul de gadoliniu, wolframatul de calciu sau
fosforul Asemenea ecranelor fluorescente, ele nu se folosesc la examinarea cLt
radiatii gama, fiind insd indispensabile tehnicilor radiografice cu energii mari de
peste 1 MeV.

Ecranele de contact direct cu filmul sunt fbrmate din pelicul6 lucioasi din oxid de
plumb, pentru ca sE asigure legitura intimd cu pelicula fotoseniibild a filmului.
Ele se lMeazi lntr-o monturS comuni cu filmul, lncasetate in ambalaj flexibil din
carton sau material plastic.
Acfiunea de filtrare a radiatiei retroimprigtiate se explicd prin absorbga relatM
ugoari a acesteia de cdtre eoran, ca urmare a pierderii energiei prin cioenire.
Ac{iunea de intensiflcare a ecranelor se datoreazi emisiei de electroni de pe
suprafata ecranelor, ca efect al radiatiei primare.
Emisia de electroni determinE reactiifotochimice la suprafata filmului, mai eficiente
decAt cele produse la fecerea radia{iei primare prin film, reactii care in plus nu
provoacd nici un fel de voalare a imaginii.

Factorul de intensificare sau de amplifi".r"

material, grosime gide energia sursei.

"

ecranelor este influentat de

El reprezintS rapoftul dintre expunerea

(doza de radiafii) necesarb pentru

penetrarea aceleagi grosimi de material f6ri ecran de intensificare gi expunerea
necesard folosind ecranul de intensificare a radiafiei, E.:

,-E
"E"
-

+r^

La ecranele din folie de plumb factorul de amplificare maxim la tensiuni de

lucru de 150 kV, respectiv 250 kV, se situeazi la grosimi de 30 - S0 pm,
indicAnd valoride 2,5, respectiv 3,5.
La ecranele fluorescente factorul de intensificare este mult superior, fiind
cuprins intre 10 gi 60. Prin mirirea grosimii ecranelor, neclaritatea interni a
filmelor se mdregte.

74

8. Stabilirea parametrilor de radiografiere

Defini$i

Grosime nominald,

grosimea nominald a materialului in zona examinat5.

Grosr'mea penetratl, ur - grosimea materialului stibitut de radiatii, rnisurati pe

directia fascicululuide radiafii, calculati pe baza grosimii nominale.

Distanlapiesd - film, b - distanta dintre suprafata iradiatE a piesei gi suprafa{a

filmului, m6surati de-a lungul axei centrale a fascicululuide radiatii.
Dimensiunea

sarsei

d-

dimensiunea surseide radia{ii.

Distanga sursJ - ftlm, SFD - distanta dinte sursa de radia{ii gi film, misuratS de-a
lungul axei centrale a fasciculului de radiatii (ln documentatia mai veche apar
notafiile F sau FF).

Disfanfa sursi - pfesd, f- distan{a dintre sursa de radiatii gi distan(a dinspre sursi
a piesei, mdsurati d+a lungul axei centrale a fasculului de radiatii.

L Alegerea clasei de control

Tehnicile radiografice, utilEate in practici, se lmpart ln doud clase:
Clasa A

tehnici de bazi
Clasa B - tehnici imbun6t6[ite

Glasa A (de sensibilitate normald), unde la piesele laminate gi lmbindrile sudate

se impune o densitate de lnnegrire de cel pulin 2,0, iar la piesele turnate > 1,5

Clasa B (de inalti sensibilitate). la care densitatea de innegrire trebuie si fie de

cel putin 2,3 la piesele laminate gilmbinirile sudate, gi de cel putin 2,0 la piesele
turnate

Diferenta dinte cele doud clase se manifest6

ln sensibilitate: clasa

asigurdnd o sensibilitate mai bun6.

Pentru radiografierea sudurilor in mod obignuit se folosegte clasa B.

75

2. Stabilirea schemei de iradiere

Pozitia piesei examinate in raport cu axa fasciculului de radiafii se alege in aga fel
lncdt si se obtini pe film o proiecfie a piesei, c6t mai util5 pentru depistarea
defectelor. Axa fasciculului trebuie si cadi perpendicular pe suprafafa filmului,
existdnd lnsi 9i exceplii.
Pentru alegerea schemei de iradiere a lmbindrilor sudate se pot folosi recomanddrile
standardu|uieuropean EN 1435 "Radiographic examination of welded jointsl'
Legend6: S

- sursa de radiatii: F -

filrn

S:

ii

tri
rii

r:l

L,'l',J
r+;ffi
Tehnica printr-un singur perete
pentru piese curbe

Tehnica printr-un singur perete

pentru piese plane

#
fr W-ns
lrffi:
F:= Bti=i

,
lEi

r-- --

ii**Tl

llr\9Ll
tr
jr

-l_-* *i

+i

Tehnica printr-un singur perete pentru piese curbe

Tehnica printr-un singur perete pentru piese curbe

76

Tehnica printr-un singur perete pentru piese curbe

Tehnica printr-un singur perete pentru piese curbe

Tehnica prin doi pereli (imagine dubli) pentru piese curbe

Tehnica prin doi pereli (imagine simpl5) pentu piese curbe

Tehnica prin doi pereli (imagine simplS)

pentru suduri longitudinle

Tehnica prin doi pereli (imagine simpl6)

pentru piese curbe

Tehnica pentru suduri de colt

3, Alegerea dis.tanfei

sursi.film

Distan{a sursd-film este un parametru important al geometriei de expunere.

intruc6t de ea depinde mirimea neelaritilii geametrice, (neclaritate a contururilor
cauzati de efectul de penumbre, ca urmare a faptului cA sursa de radialii nu este
punctiformd). Distanla surs6 - film F, poate fi calculati pornind de la valorile impuse
neclaritd{ii geometrice Un. Pentru comoditate se pot folosi pentru F valori mai mari
de 70 cm care, ln majoritatea cazurilor, asigur6 pentu Unvalori admise.
Se recomandd gi folosirea valorilor indicate de proddc5torul filmulr.ri.
*'.:re*d+ radia*ii

IJe:l
Ug

rir.; ii-E2

U.:ir

neclaritate geometricd
78

Fz

Fr =* l.Tr, -, LIr,

4. Alegerea dislanfei

sursi - piesi

Distanfa minimd sursd pies5 fmln depinde de dimensiunea sursei d 9i de

Jistanta piesd - film b. La stabilirea ei se poate folosi nomograma din figur5.

6*ne'Easea:*,c*id*il
{

? * r,,1.'r"t,r,,l
lht0.tll$t$idnt$grr{ld-pl*t(5 *nia perrtru

Clctc

Oiglon$ mhirad

lJ

S EH

5.

'+

5 g 8St tg

OhloqoFiir6-tilnl b

.,-,

!r.r'"rI.,Irt$rlrrrlnyF|ulHlllrlfi{

N u !ur,.l *5

.'

.*

38

606

srrst-fisd {r6p*nitu shsa

.

3H E

r' |

c* g*.ld

;.vdgHEE
osoooootl

,,ti 6

th

f.

r N I I rlr{rlrl,lrl

n,,filrrIfr{lqFFI-trl

X g Sg

Nomogram{ pentru determinarea distanlei sursd - piesi, frnrn,

in funclie de distanla piesd -film gidimensiunea sursei

Alegerea tensiunii tubului de radiafii X

Pentru a strdbate un material de un anumit tip gi o anumita grosime radiatiile X

lrebuie sd aibd o anumita energie care depinde direct de tensiunea de accelerare a
electronilor ln tubul Rdntgen. (tensiunea anodice).
Pentru oblinerea unei bune vizibilitili a detaliilor tensiunea tubului trebuie sE fie cAt
mai mice posibil
Folosirea unei tensiuni mici protejeaze tubul lmpotriva uzurii premature
4l!

+=*
|

,os

t0*
L-.
\1
'4

.E

'Lt
Dll
-11

4(r

-.r

.4

FIU

3 45 6?e$l*
Sri:srass lr.rdhdd

79

,,,r

tlnrn}

6. Alegerea sistemului de film

Standardul european EN 584 stabilegte gase clase de sistem de film C1 ... C6.

Clasa sistemului de film este garantatd de chtre furnizorul filmului intr-un

ceftificat, care confine toate caracteristicile filmului care justificE clasa respectivi.
Asociate cu ecranele intensificatoare din plumb (metalice) filmele asiguri
calitatea imaginii radiografice ceruti de standardele europene referitoare la
radiografiere (EN 4a4).
La alegerea fllmului se line cont c6:

- sensibilitatea rediografiei este cu at6t md buni cu c6t granula{ia este mai

finS;

- timpul de expunere este cu atAt mai mic cu c6t granula{ia

este

mai

grosoland.

in corner{ se livreazd filme notate G1 ... G3, a ciror granul{ie este:

- foafte fin5 (film Gl -film lent);
- fini (film G2 - film mediu);
- mijlocie (film G3 - film rapid).

7.

$tabilirea timpului de expunere

Pentru a ob{ine pe filmul radiografic o anumitd densitate de lnnegrire se actioneazd

asupra urmbtorilor factori: expunerea, distan{a focali, tensiunea sau tensiunea

lentd, d ista nfa strdbitutS, ca racteristicile fi lm u lui.
Se iau in consideratie felul materialului gi condi{iile de prelucrare ale filmului.

ec h iva

Transpunerea grafici a corelafiei complexe dintr-e factorii menfiona{i poarti

denumirea de diagrami de expunere.
La controlul cu radia{ii X, diagrama de expunere reprezintd dependenta expunerii
(dozei de expunere) de grosimea stribituti lntr-un anume material, avAnd ca
parametru tensiunea de accelerare.
Variabilele sunt grosimea s (mm), tensiunea U (kV), expunerea l.t (mA.min).
Cheia de folosire a diagramei este urmitoarea:

posimea penetantft w

Us [KV] -+ expffrere* [rnA.minJ

.,F

curenhrl ano&ic fu

["4-

Se mentin constante: densitatea de innegrire D. distanta focali f,

ecranele folosite gi conditiile de developare
80

t [min]

Diagramele de expunere la radiatii X

Structurix, pentru radiografi erea pieselor

unuia din tipurile de filme din sistemul

in otel gi aluminiu

Acestea au fost calculate ln urmitoarele condi{ii: densitatea deTnnegrireD=2.0,

distanfa focald (sursi-film) f = 1 m, utilizarea ecranelor de plumb 9i prelucrarea
automati a filmului la un ciclu de I min. cu developator G135, la 28'C.

ln diagrama de expunere se opereazd cu tensiunea interpolatd lntre doui drepte

de U = const, care Tncadreazi valoarea tensiunii alese.
Curentul I se alege astfel incf,t durata de expunere si satisfaci dezideratul
de productivitate gish se menajeze pe cAt posibiltubul.
$e recomandi ca ln cazul unui control de serie 1 = (0,7 - O,8)lmax, al tubului R0ntgen.
8. Alegerea

indicatorului de calitate a imaginii {lCU

lndicatorul de calitate a imaginii este un dispozitiv sub forma unei truse de gapte fire
cu diametre diferite sau sub formi de pldcula cu trepte gi giuri de dimensiuni diferite
gi este confecNionat din acelagi material cu cel alpiesei radiografiate.

Radiografiat concomitent cu piesa examinatS, el lgi lasb imaginea pe film

permitAnd, prin analiza acesteiimagini, validarea radiografiei ca instrument de control.
ln functie de cel mai mic detaliu al indicatorului care se distinge pe radiografie se
stabilegte sensibilitatea

acesteia:

s".,=

s'r(ifi
t

[9o]

in care:
S,., este sensibilitatea relativA;
Ag - dimensiunea celui mai mic detaliu al lCl, vizibil pe radiografie;
t - grosimea nominald a materialului confolat.

8l

si fie amplasat pe piesb de partea sursei de

radia$i. CAnd nu este posibil acest lucru lCl poate fi arnplasat pe suprafafa piesei
examinate, in apropierea filmului.
Pentru a indica faptul ci s-a utilizat aceastd varianti, lAngi lCl se amplaseazh litera
F confectionati din Pb.
lClse amplaseazi la capitulfilmului cu cel mai mic detaliu spre exterior.
ln momentul radiografierii lCl trebuie

Recomad{ri suplimentare

in general suprafelele examinate nu se pregitesc ln mod special. Daci

existd
insS imperfecliuni ale suprafe{ei sau acoperiri de protec{ie ce pot deranja detectarea
defectelor, acestea se pot poliza.
Pentru identificarea radiografiilor, pe flecare po(iune
piesei care se
radiografiazb se amplaseazd semne {simboluri) din Pb ale ciror imagini apar pe
radiografie. Ele se amplaseaze tn afara zonei de interes gi trebuie
asigure
identificarea firi echivoc a radiografiei.
Pentru localizarea cu precizie a pozitiei fiecdrei radiografii, pe piesa examinati
se executi marcaje permanente (de ex. cu vopsea). Dacd nu se pot amplasa
marcaje se poate executa o schi{b precisi ce se atageazh documenta[iei tehnice
care tnsotegte produsul (plan de amplasare a radiografiilor).
Daci suprafa{a examinati depigegte lungimea unui film, se pot utiliza mai multe

si

filme. Doui filme vecine hebuie sd se suprapuni pe o lungime de cca. 1Omm, un

semn de Pb amplasat ln aceasth zoni permite verificarea radiografierii lntregii zone.

82

9. Calitatea imaginii

gi sensibilitatea radiografici

Capacitatea de detectare a discontinuitifilor este influentati de urmitoriifactori:

Factorii geometrici: dimensiunea sursei, distanta sursd-film, distanta piesi-film,

unghiul de incidenli gi divergen[a fasciculului.

Caracteristicite filmului: densitatea de innegrire, factorul de contrast,

granulatia, rapiditatea, factorul de intensificare a ecranelor, neclaritatea intern5,
calitatea developirii.

Factorii de contrast ai defectului: natura, forma, mdrimea gi orientarea

defectului, calitatea radialiei, atenuarea radia{iei, radiatia lmprigtiati, tipul gi
grosirnea filtrelor.

Factorii de examinare

gi

diagnosticare: luminanta suprafetei filmului,

dimensiunea radiografiei, varietatea gi densitatea discontinuitS{ilor, viteza de citire gi

de interpretare, experien{a operatorului gi nivelul de cunoagtere a criteriilor de
ad misibil itate a defectelor.

Tensiunea de accelerare, ln scopul obtinerii unei calitbti corespunzitoare a

imaginii radiografice. Tensiunea de accelerare trebuie menlinuti la valoarea minimd
necesari pentru asigurarea pitrunderii.
..ii

Sens i bilitatea radiog rafi

ci

ReprezintS capacitatea unei radiografii de a reproduce c6t mai fidel

discontinuititile din piesa controlatd gi de a le face sesizabile prin diferente minime
perceptibile intre densit6tile de innegrire.
Factorii de care depinde sensibilitatea radiografici sunt:

- grosimea sau distanla penetrati

- tipul surseide radiatii, tensiunea de accelerare
- forma indicatoruluide calitate a imaginii
Micgorarca grosimii piesei duce

la

saLrtensiunea echivalenti

inrdut6!irea sensibilitatdtii

gi a

calitatdtii

radiografice.

Cele mai bune valori ale sensibilititii, deci gi calitatea cea mai bun6 a radiografiei se
obtine cu surse de radiatiiX,
Cele mai rnari diferenfe de sensibilitate provin de la forma indicatorului de calitate
care se explici prin dependen{a coeficienlilor de absorb{ie 9i de Tmprdgtiere de
forma reflectorului.

83

lndieatsride calitate
Aprecierea calitdlii unei radiografii se realizeazh cu ajutorul unor etaloane de
referinti capabile sd reproducd cAt maifidel caracterul gidispozi{ia discontinuit5{ilor
din piesi.
Etaloanele, denumite indicatori de calitate a imaginii - lCl sunt prev6zute cu detalii
menite si faciliteze ob{inerea cdt mai multor informatii asupra sensibilitdtii
radiografice, deci a calititii radiografiei gi uneori chiar gi asupra formei gi mfrrimii
aproximative a defectelor.

lCl se suprapun pe suprafata anterioari a piesei, considerati dup6 direc{ia de

itadiere, astfel incAt si se proiecteze ln imaginea radiografic6 ln pozitia cea mai
dezavantajoasS din punctde vedere optic.

iilr

s.ffi:

!S,no,.ffi;
l0l

lJ

nrm

cu fire

fi\&l
|

-t

-*

lCl duplex cu fire duble

lCl cu trepte gi gCuri

Materialul din care se executd lCl trebuie sd coincidd cu materialul controlat.

Astfel, pentru controlul pieselor din ofel se folosegte un o{el nealiat cu con{inut
scdzut de cabon, in cazul pieselor din aliaje de aluminiu se folosegte Al gg,g,
ln cazul pieselor din cupru gi aliaje din cupru se folosegte cupru rafinat gg,g %.
De asemenea se folosesc lCl de titan la controlultitanului gi aliajelor sale.
Diametrele firelor la lCl cu fire, diametele orificiilor gigrosimea treptelor la lCl cu
ln mm, au valori succesive dispuse in progresie
geometricf, a numerelor normale, de bazi 10, cu ratia r.Vto {E t":s
=
=

trepte gi orificii, exprimate

$irul lncepe cu diametrul de 0,05 mm gi se termini cu 3,2 mm la lcl cu fire,

respectiv incepe cu diametrul de 1,25 mm gi se termind cu 6,3 mm la lcl cu

trepte gi orificii.
Avdnd

vedere cA distributia densitSlii de innegrire diferi sensibil Tn firnctie de

a indicatorilor de calitate (fire, orificii, muchii), imaginea
radiograficl a elementelor de acelagi diametru este diferit6, fiind depenOenta gi
de energia surseide iradiere.
Tn

forma geometric6

84

lCl cu fire se compun dinf-o succesiune de 7 fire cu diametre diferite, cuprinse in

girul numerelor normale, fixate intr-o monturi de material plastic, purtAnd ln partea
superioari simbolul intervalului numerelor de ordine corespunzitoare diametrelor
extreme ale firelor.
Sunt standardizate patru grupe de l0l cu fire, marcate Fe, Cu, Al gi Ti.

Calitatea imaginii, sensibilitatea radiografici se apreciaz6 prin cel mai subtire fir
perceput pe o lungime de cel pu{n 10 mm.

lCl cu trepte gi giuri este constituit dintr-o piesb cuprinzdnd 6 trepte succesive cu
grosimi din girul numerelor normale. Fiecare teapt6 este previaut6 cu unul sau doui
orificii, avAnd diarnetul egal cu grosimea treptei corespunzitoare. Treptele cu
grosimi de peste 0,8 mm au un singur orificiu, celelalte pAni la 0,8 rnm, c6te doufi
orificii dispuse astfel incSt distanta dintre marginile lor, respectiv dintre marginile lor gi
marginea treptei s6 fie celputin egali cu diametrulgiurii plus 1 mm.
Calitatea imaginii se apreciaz| pe baza grosimii treptei pe care se percepe pe film
imaginea orificiului, respectiv a ambelor orificii la treptele mai subtiri.
lGl duplex sau cu fire duble este constituit dintr-o serie de 13 elemente. Fiecare
element contine o pereche de fire de acelagi diametru. Primele trei elemente sunt
executate din wolfram, iar celelalte din platinS, montate lmpreuni lntr-un supott din
material plastic rigid. Distanta dintre cele doui fire ale fiecirui element este egald cu
diametrul firelor respective.

Dispunerea i ndicatorului de calitate

lndicatorul de calitate a imaginii se plaseazd pe piesa examinatb intr-un loc unde
grosimea este cAt rnai uniformi, ceea ce determind o densitate uniformi de film.
La radiografierea imbinirilor sudate prin topire, lCl se plaseazi pe metalul de bazi
adiacent sudurii, ln m'rjlocul suprafetei examinate, ln contact cAt mai strdns cu
aceasta.

in momentul radiografierii, lClse plaseazi pe suprafafa pieseicea mai apropiatd de

sursa de radiatii gi cea mai indepirtatd de film. Daci nu este posibil, lCl se poate
plasa pe suprafafa piesei examinate, de partea filmului. in aceast6 situatie, pe
radiografie se inscrip{ioneazbvizibil litera "F", ln apropierea marcajului lCl.

in cazul utilizirii lCl cu fire, firele febuie si fie orientate transversal pe suduri,
plasate astfel lncdt pe o suprafatd de densitate uniformi sd apari cel pufin 10 mm

din lungimea firelor. La expunerea levilor prin tehnica elipei sau prin tehnica
perpendiculari, lClse recomandi a fi plasat cu firele perpendiculare pe axa fevii.

in cazul utilizirii lCl cu trepte gi orifieii, plasarea se realizeazi astfelinc6t numirul

cerut al gdurii si se giseasci ln vecinitatea sudurii. ln cazul expunerii pieselor de
revolutie prin tehnica elipsei sau prin tehnica perpendicularE, lCl poate fi plasat, atAt
pe paftea sursei, cdt gi pe partea filmului.

85

0heqfr o fosclerl

rilllatli

0lrsctie fasci0! ffl rlift ilt

I

lClXill "'
c

AJ

."

lCl

si 3 ue orl;roe

l{12
jn
lr tcrt"is
Ps irCi)*5

Snrlrru

ssclitrne A - A
Stidrui cdp la crn do diw,s{ {rD3hnl

$rtrlura

,.

'Fihr
,'i Harker
Harhg|

T6lul{r

r'8ldclfi

*i

p6ret+ {d}lu. hni{hr+ dflbln

Srrsi lrrli,rril .-.-

Sus;r
.*+
rarliatii..-*' .
lt

**'

Strrlura -.

"

Sloc lct

l{los
Fihn
Tdhniea peera dublu* im.lqine dtrlpl.a

,*rtisir

rirdietii

,.-

$rrdure

-T*dvir

1-"t l{l
p* idirs

lrr g$o .-;

.t lnrker
lfo
-j

...,!:'

"" .;11it'

-t

.-.Arla,rg

Fllnr..i '"

hln*t

Tehnfun pereta si$rykL inirgille simpln

86

Srrsa
lruginrl --ltfT'

Suf6n

railinrll

Itn{hi

116

heitnare

Utrghi rla
htclirmre

',- *t"il
.*Tehnisa perett dublu, lmaline sin4rla
pertru lvl cil llaosfr

"* $lodret

-r \-

Tihfiica pr.*ts shlphr. lnngine sirnplb prlrril ivl or farwr

Daci expunerea se realizeazepanoramic, adicd cu sursa de raOiatiiplasati central,

Filmul
este obligatorie utilizarea a celputin trei lCl, egalindepeftati pe circumferinti.
-!
sau filmele pe care se reproduc imaginile lCl sunt reprezentative pentru tntreaga
circumferint6.
DacS grosimea piesei radiografiate nu este constante, se recomandi lntrebuinfarea
unei piese de compensare alezati sub lCl, astfel ca grosimea iradiati si fie egal6
cu grosimea maxime a piesei.
La radiografierea prin doi pereti cu imagine simpl6, se recomandi ca lCl sE fie
plasat pe partea dinspre surse SiTn nici un caz lnspre film.
lndlcatorulde calitate duplex se'folosegte ln combinatie eu l0l cu fire sau cu lCl cu
trepte 9i gduri. lCl cu fire duble trebuie si fie plasat de partea sursei gi cdt mai bine
aliniat pe axa fasciculului de radiatii.
lndicatorul de calitate a imaginiise alege dupH urmitoarele criterii:

- materialul piesei radiografiate;

- clasa de calitate a radiografiei: A sau B;
- modulde pozi{ionare in raport cu sursa,
de partea sursei sau de paftea filmului;
- grosimea de penetrare la trecerea radiatiilor printr-un singLrr perete

sau la trecerea prin doi pereti;

indicele de calitate, potrivit documenta{iei tehnice, corespunzdtoare grosimii

piesei, respectiv numirulde indicatie a diametruluifirului minim vizibilln cazul
folosirii lCl cu fire, sau
diametrului orificiului minim vizibil,
cazul
folosirii lCl cu trepte 9i orificii;
- lncadrarea optiml a numbrului de indicatie a firuluicare corespunde
condiliei anterioare.

ln

$ensibilitatea radiografici 9i indicele de calitate

Se cunosc dou6 posibiliti[i de exprimare cantitativi a sensibiliti{ii radiografice.

Sensibilitatea absoluti. exprimatd prin diamehul minim vizibil al indicatorului de
calitate:
S"b,

= Or.ro*[nun]

$ensibilitatea relativi, exprimati prin rapoftuldinke diametrul minim vizibil al lCl

gi grosimea

strdbituti:

rTr

S_=_rcr",n,
t'tcl l00
c
87

.l

0. Examinarea radiografiilor

Exam i na rea rad iograficE cuprinde

rmltoa rele faze:

- iluminarea fllmului
- decelarea defectelor
- identificarea naturii defectelor
- determinarea dimensiunilor gi densitH{ii defectelor
- localizarea defectelor
- stabilirea densititii de tnnegrire
- determi narea sensibil itilii (cal ititii) radiografiei
-

incadrarea zanei conirolate in clase de calitate

in tehnologia clasici, radiografia se examine aza eu ajutorul negatoscopului.

Acesta trebuie si asigure luminan{a impusS unei analize gi reglarea ei dupi necesit6fi.
Denritater ilefrnregrlre a fllmulnl

., ..-,

.,.

Ifindnanfa mirdmi (Crllpz)*l

3ofl

1,5

1000

?,0

3000

tt

10000

3,fr

100fl0

3,5

30000

100000

*) unitate
de mdsurd pentru strAlucire: strdlucirea unui corp negru
la temperatura de solidiflcare a platinei (- 1700 "C) este de 60 Cd/m:

Ecranul negatoscopului este realizat din sticl5 difirzi gi este iluminat Tn mod uniform
din interior pe toati suprafata. Evitarea orbirii se realizeazi prin lncadrarea filmului
cu ajutorul unor rame care permit reglarea suprafe{ei active pe cele doui laturi ale
ecranului. Se recomandi ca luminan{a radiografiei sd fie de 100 Cd/mz.

Densitatea de innegrire a filmului se stabilegte cu etaloane de densitate sau cu

densitometre digitale. Acutate{ea determinirii densitSlii de lnnegrire este de t 0,02,
,,',r; i:r,'.iri,''i:;r,i:j,i,ir: ii:
iar eroarea de repetabilitate de t 0,01.

RR

lmaginea radiografici a lmbinirilor sudate

Radiografierea imbindrilor sudate constituie

cea mai rdspAnditi aplicatie industial6

cu radia$i penetrante.
lmaginea radiograficit a unei imbindri sudate cap la cap - cel mai rdspAndit tip de imbinare
sudatd - se prezintd ca o fagie cu innegrire redus6 in raporl cu innegrirea corespuruatoare a
materialului de baza.
Majoritatea defectelor imbin6rilor sudate se prezinld sub forma unor pete intunecate in rapofi
cu fondul creat de sudurd sau de materialul de bazll. Existil insd gi exceplii la care indica$ile de
defect sunt mai deschise decAt fondul {de exemplu, cele create de incluziunile metalice de
wofram sau cle scurgeri).
exa mlndri i nedi structive

intruc6t multe defecte dau indicatii asem6ndtoare, pentru idenlificarea lor este necesar sa se ia
in consideratie toli factorii care pot concura la aparilia acestor defecte: "
- natura materialului de bazf, Si a materialului de adaos:
particularitiidle procedeului de sudare aplicat (felul procedeului. varianta: manual/automat, pozitia de sudare, asigurarea rdddcinii sudurii etc.i:
- tipulimbinirii sudate (cap la cap. unilaterald sau bilaterald, in colt, numarul de straturi gi de

rdndurietc.);
- conflguralia indicaliei lliniarti, rotunjitd, oarecare etc.),
- gruparea defectelor (izolate, grupate, aliniate etc. );
- arnplasarea (in cusdfurd, in ZlT. in zona de fecere):
- pozifia in raport cu axa sudurii {paralel, transversal, inclinat, in axa, h o anumitd distanfh de
axd etc.);
- tehnica radiografierii (schema de iradiere, geomefia expunerii. parametrii folosi$, tipulfilmului
gi modul sau de prelucrare etc.).

Colec{ia I I S / I I W de radiografii etalon

lnstitutul lnternafional de Sudurd lls/llW distibuie partenerilor
etalon conlinAnd defecte tipice

sii colec{iide

radiografii

:ii:7,-"ft7'7-&'7,a1
L !:
;: -i
^q:

f l ffi1

>t*\,::i.-**--l

2omm

Pe cadrul de cailon in care este plasald radiogralia sunt inscriplionate principalele date
referitoare la identificarea tehnicii de sudare. tehnicii de radiografiere, tipului defectelor gi
gravitdlii lor. Fiecare situalie se identlficit prin crestaturi efectuate in dreptul mlirlmii care
caracterizeazl cazul la care se referi radiografia etalon. De exemplu. cazul racliografiei din
figurli este cel al suddrii cu arc electric cu elecfozi inveli$ a unor table din o!el, cu grosime de
11...30 mF, pregafitein X. cu excitarea tubului la 150 kV. ecranul folositfiind de tip'Tnalt6
defni$e". lmbinarea nu are defecte. deci nu exista nici un pericol {s-a marcat culoarea neagr6)
89

Convenfional, s-au stabilit de cStre comisia a V-a a llS urmdtoarele culori (grupe)

pentru fncadrarea defectelor ln func(ie de m6rimea gi gravitatea lor, pentru o

lungime de referinp de 200 mm; graVtatea defectelor crepte de la negru la rogu,

Grupa
Negpr

Albastru
Velde

Aspect radiografic
,$udrufi.

larfi cletbcte sau eonlinf,nd suflui izolate foarte rnici

Sudruft cu unnl san rnai multe clefeete foarte mici de tipul sufluri"
ineluziruri ele zgrui pi crestituri nralginale
Sudurt ctr nnul sau mei nrulte def,ecte mari tle tipul celor dirr gnrpa
precedentil la siue *e adaugfl lipsa de

Mar,o

pitundere

Sudur* cu ruul sau mai mnlte defecte mari de fipul celor din gupa
preced.errtfr la sarc se adaugf, lip*a de topire

Ropr

Sudruil cu runrl sau mai multe clefecte nrari de tipui celor din gnrpa

precedentila cale se atlaug6 fisruile

Aplicafii la controlul pieselor laminate $i sudate

Schema de radiografiere trebuie adaptate formei gi dimensiunilor piesei, accesibilitA$i sursei, naturii
discontinuita|ii (imperfec$unii) urmirite Si calitAgi imaginii radiografce.
Tehnica radiograficd irnpune condi$i de pregttire a piesei, a zonei de examinare. de pozilionare a sursei 9i
de amplasare a filmului radiografic. a compensatorilor de gnosime. filtrelor gi indicatoarelor de calitate a
imaginii.

Pozifionarea sursei Si amplasarea filmulul

Conholul radiografc nu impune condi$i deosebite de prelucrare a suprafetei piesei sau a zonei examinate.
Este suficientA o curifire de oxizi pini la luciu metalic, in vederea identificArii pozigei controlate din piesi.
Planul de referinlA se marcheaed prin poansonare, iar filmul se marcheazi printr-un simbol de ci{fe sau litere
de plumb.
lndicatorul de calitate a imaginii, lCl se ageaai pe suprafafa anterioari a piesei.
Amplasarea sursei de radialii se face la distanla focal6 determinati. a*fel lncit grosimea stribdtutd in piesd
s6 fie minima 9i pe cit poshil constant{. Dacd nu se poate satisface aceastf, condige, iar prin varia{ia de
grosime se produce modificarea densitilii de lnnegrire peste limita admisri. se impune folosirea
compensatorului de grosime.

Filmul se pozifioneazd la distan{a focald calculate, pe partea posteriouA a piesei de examinat socoJiti
dinspre surs{, pe cit posibil ln contact cu suprafafa poderioard a piesei, pentru a asigura calitatea gi
contrastul maxim posibil. La piese cu diferente de grosime. filmul se plaseazi la o distanta de - I cm de
suprafafa posterioari. Capetele filmelor succesive se suprapun pe o lungime de minim 10 mm. Fixarea in
pozi$e a filmelor se realizeazl cu ajutorul unor magneg permaneng sau cu ajutorul ventuzelor.

Piesa se ageazi la sol pe plac{ radioabsorbantd, in locuri degajate de obiecte, care ar putea constitui
reflectori de radiatii, iariradierea se realizeazi pe cit posibil perpendicular pe suprafa{a de agezare.

90

Scheme de radiogrffiere a pieselor Si semifabricatelor laminate

Silsau sudate cap la cap
Semifabricatele plane gi/sau sudate cap la cap se radiografiazA in planul de simetrie longitudinald a zonei
controlate sau a lmbindrii sudate. ln caanl imbindrilor sudate Tn formd de V, U, Y 9i variantele acestora.
dispunerea sursei pe partea inchisA a ro$ului are ca efect o identificare mai sigurd a discontinuitAglor. ca
urmare a formei divergente a fasciculului de radia$i. Aseminitor se procedeazi la examinarea ?mbinililor
longitudinale ale lwilor gi virolelor.

$ursa ln extetior, fitmul in interior

Se preteazA la examinarea corpurilor de diametru mare. Sursa se plaseaa ln planul de simetrie
imbinirii, iar lilmul in contact cu suprafata interioarA.
**** *,1
.--. -"surrq
--Sursa - --***.

al

t*_-*."

itt

/ ^J
rn\
l'lF t

llt
,'t
ll
il

;iil
?lf
I

;:r

Piesa I
/
i'

"'tut-"'

Schema de radiografiere a imbindrilor

cap la cap circulare de diametru mare

La corpuri 9i conducte de diametru mediu gi mare se aplici schema de radiografiere cu sursa in axa cle
simetrie gi expunerea circulara (panoramicA).
Expunerea panoramici este considerat{ drept cea mai avantajosi pozi$e 9i se recomancld ori de
conili$ile de distantd sursa - film o fac aplicabild.

cite

ori

Ca pozi$e se poate ado;:ta, fie Sl, in planul de simetrie al tmbinirii, fie 52, cleterminatd de prelungirea
planului rostului itxbinarii. Pozi$a din Sl permite detectarea nepitrunderilor'
;i excesului de pdtrundere.
Pozi$a $2 lavorheazA detectarea lipsei de topiregi fisurile primului strat depus. in locuri greu accesibile sau
in cazul unor diametre mai mici se folosesc surse radioactive.

$chema de radiografiere panoramici

9t

Sursa Ei filmul ln exterior

Expunerea eliptici.

perete dublu penetrat gi imagine dubli,

Schema de radiografere sefolosege la piese gi fevi de diametru de pes{e 100 mm.

Radiografierea se realizeazA oblic, unghiul de incidenfd ,alegindrse astfel lncAt axa fasciculului sd
intersecteze axa piesei in planul ce se dorege a se radiografa, sd teac6 prin mljlocul imbinirii circulare. sd
se cupdndA intreaga lmbinare sudatt gi si se evite suprapunerea imaginii celor doud ramuri (superioarl 9i
inferioarA).

Filmul se plaseazi ln contact cu suprafata opusi 9i trebuie si fie suficient de lat pentru a cuprinde intreaga
lmaginea va apare sub forma a dou6 ramuri de elipsi distincte: ramura mai pu$n curbat6 reprezint6
ramura dinspre film a tmbintrii. iar cea mai putemic curbat{ ramura dinspre sursi, Datori6 faptului ce
distanfa d din relalia este diferitd la cele doui ramuri de cusature, neclaritatea geometricd este mai mare la
ramura dinspre sursd gi mai micd la cealaltl.

zoni.

Schema de radiografiere a
tmbinnrilor circulare de diametru
mic cu imagine simpli

Schema de radiografiere a
lmbin{rilor circulare de diametru
mic cu imagine dubl{

$cheme de radiograftere a profilelor laminate

gitsau ltnbinate prin sudud de colt
Astfel de piese se radiografiazi astfel incAt varia$a grosirnii strab{tute pe conturul conului fasciculului
sd fie minimA. Acea*a implic{ centrarea gursei fatd de directia planului bisector al imbinfrii, greu de
realizat datoriti formei piesei gi datoritl restrictiilor de accesibilitate a sursei de radiagi.

lmbinarea sudati

de coft ln capete se radiografazi pe cAt posibil cu sursa

plasat{

lntre ramurile piesei. Aceasti pozi$e este mai avantajoasfr decdt o scheml inversatd, deoarece asigura
o direc$e favorabild ln rapod cu suprafetele susceptibile de discantinuftE9 gi defec,te, o effanare a
radiafiilor, precum gi posibilit{{i superioare de agezare a flmului.

de

colt prin suprapunere

radiografiaz{,
sursa amplasatA in
planul suprafefei tontale a rostului, fie cu sursa amplasatd in planul bisector al imbindrii, pe paftea
opusd aeesteia, Se impune folosirea unui compensator de grosime, realizat dintr-o pies6 conjugati
adusA in contact cu suprafafa exterioar{ a imbinirii, precum gi a unui filtru - mascA anterior din plumb.
AtAt expunerea necesard, cit gi sensibilitatea de examinare se calculeazA la grosimea total8
imbinarea

se

strdbdtuti.

fie cu

9chema de radiografiere a lmbindrii de cog

prin suprapunere

Schema de radiografiere a rmbinirii

de cof fn capete

S-sursa. P piesa, E - ecran,

F .film,C - cotnpensator de grcsime

92

lmbinarea

de colt

nepefiunse

h profile L sau T se

radiografiazd

in

planul

bisector, cu sursa S fie pe pailea opus{. fe pe partea sudurii. ln ambele cazuri, pentru compensarea
diferenlei de grosime la extremit{{ile fasciculului. se impune utilizarea unui compensator de grosime C.

lmbinarea de co[ pitruns5 cu rostul prelucrat in formd de K se radiografiazd mai dificil. Sursa se
plaseazA in apropierea suprafelei tilpii, astfel incit unghiul de incidenli a fasciculului cu suprah{a tilpii
sA nu depigeasct 10", iar filmul pe partea posterioard. fie in contact cu suprafala cusdturii. fie pe
stprafafa frontal{

a tdlpii. ln vederea ob$nerii unei imagini cAt mai bune, se va folqsi un compensator de
grosime. iar pe suprafala anterioar{ a inimii, o mascd de plumb.

Schema de radiografiere a
lmbinerii de colf unilaterale nep{trunse

lmbinarea
ales

incit

Schema de radiografiere a

lmbinerii de colf tn T pffrunse

ln cruc se radiografiazi fdri compensator cle grosime, dacA unghiul de incidenli este astfel
sd se evite suprapunerea imaginii nepitrunderilor la rdclicini a celor doud cusituri.

Cea de-a doua schemd utilizeazd, dupd recomandirile de la lmbinarea de col! bilaterald pdhunst. fie in
varianta cu compensator de grosime gi un singur film, fie in varianta fdrd compensator de grosime gi doud
filme. unul mai rapid pentru zona de grosime mare gi unul mai lent pentru zona de grosime mici.

.rFEr

$clrema de radiografiere a fmbinarii de

colt tn crucein diagonald (stinga). de
aceeagi part cu compensator (dreapta)

Schema de radiografiere a fmhindrii

de colf ln cruce de aceeagi pafe cu

filme diferite

93

imbinarea de cof a $ufurilor se radiografiazi in tuncge de dimensiuni 9i posibtrllt{{ de acceg. Schema

din figura a de hadere panoramiei, hnplici agezarea sursei Tn axa stutului.

$chemele din figura b se aplicd la lmbinirile pe manta. c{nd se asignr{ acces ln interior pentru agezarea
filmului.
lmbinirile de tipul celor din figura c pd fi radiografiate prin dublu perete. fe panoramic cu sursa agezati in
prelungirea axei de simetrie a gutului.
Se poate radiografia gi succesiv, din pozilii favorabile ln raport cu forma gtutnlui. Expunerea in cazul
schemei din figura c se determinf pentru dou groslmi $rebatute, iar senshilitatea corespunzetoare unei
singure grosimi.

- Schema de radiognfiere

imbintrilor de coll la piese de

revolu$e (ttuturi ii ilange) cu

b - Scheme de radiografiere a lmbin{rilor de colf la piese

de revolu$e (ftuturi gifrange) cu filmulln interior

iradiere panoramic6

c - Schema dc radiografere a
imbindrilor de colt la piese de
revolu$e (guluri li f,ange) cu
dubld p{trundere

94

I I . Diagnosticarea disconti

nuitifilor gi defectelor lmbiniri lor sudate

La imbinirile sudate prin topire controlul cu radiatii penetrante pune tn eviden!6

urmitoarele categorii de discontinuitEfi {defecte): suflura, incluziunea metalici gi
nemetalici, cavitd'file gi retasura, lipsa de topire, lipsa de p6trundere, excesul de
pitrundere, fisura, subfierea, crestitura, li{imea neregulatd, reliefulondulat.

in figurile care urmeazi sunt reprezentate, corepunzbtor fiecdrui tip de defecte,

imaginea sec{iunii transversale a unei imbiniri cap la cap cu,rostul ln V, planul
variatiei densiti{ii de lnnegrire gi imaginea radiografich.

Datoriti varia$ei de grosime stib6tutd de radiatii, planul densitSfii de lnnegrire

prezinti salturi ln dreptul discontinuitdtilor 9i micaoriri de densitate tn directia
l6timii eusdturii.

Salturile densit5lii de i'nnegrire, propo(ionale cu diferenla de grosime efectivi

stribitutS in piesi, se datoreazi surplusului de energie radianti, care ajungAnd pe
film impresioneazi mai puternic zona corespunz6toare proiectiei pe film a
discontinuititii sau a defectului.

a lmagine radiogralicd a suflurilor sferoidale. vermiculare, aliniate. sau de suprafafi care eonstd
:
in pete intunecate cu densitate de innegrire relativ ridicat{ cu un contrast bun. contur rejutat ji chr delimitat
de forma circulard sau alungitd.

b - lmaginea radiografic{ a incluziunii nemetalice izolate. aliniate. sau grupate. apare sub forma
unor pete intunecate, av?nd insi o densitate de innegrire ln general variabil6 din cauza'diferenlelor de

atenuare din material, conturul fiind neregulat 9i mai pulin clar decit la sufluri.
ln cazul incluziunii metalice gi in speclal a celor de metale grele, cum este irrcluziunea de wolfram,
densitatea de lnnegrire este mai micd ca cea a zonei tnvecinale. distingdndu-se sub formd de patii
luminoasA in imaginea radiograficd.
Diferenfele de atenuare lntre sufluri si incluziuni nemetalice fiincl mici. punerea unui diagnostic exact
este destul de dificili.

c - Lipsa de pitrundere. unilaterald sau de mijloc, se caracterizeazd printr-o linie (band6) intunecati
continud sau lntrerupti, dispus6 paralel cu axa cusaturii. in nrajoritatea cazurilor amplasati in axa cusAturi.
LAfimea poate fi constantd sau variabil{. dup{ cum este realizat rostul la rdddcina imbin{rii. Conturul apare
destul cle regulat

95

fj$l

ile

;..rb.!

denditate
de inegrire

d - Excesul de pitrundere se evidentiazi in apropierea axei rostului Tmbin6rii sub fonn{ de pete mai
luminoase, alungite, cu densitatea de innegrire mai mici decAt a restului cusiturii.

e - O interprdare mai diffcili apare atunci cind excesul de pdtrundere este combinat cu
nepetrunderea respectiv cind se suprapune zonei de completare excesivA la rAdicini. La rosturile mari
densitatea de tnnegrire variazd de la margine spre mijloc, liind mai mare spre exterior. in astfel de cazuri, in
zona nep6trunderii se produc fecvent gi scurgeri de material.
f - Lipsa

de topire la marginea rostului, la rdddcind sau intre straturi apare in imaginea radiografic{ suh

form{ de linie lntunecatd relativ sublh'e, sulr formi de bandd de l{$me cvasiconstanta, dacd ede localizati
la marginea rostnlui. sau sub formfr arcuitd daEd este loealizatA intre straturi. Densitatea de fnnegrire este
variabilA, iar marginile au un contur mai putin contrastant. Ea poate fi dispusd continuu pe lungimi mai mari,
poate apare intrerupti sau chiar izolati. Diagnosticarea este destul de dificilti. principalul element cle
orientare este regularitatea dispunerii fa$ de margine.

denGitate
de inegrlre

:. 1J,i,S
;*lirsiii:s
,rIe_e16l
.+-'d,e{ry

g - Crestdtura marginal6 se reproduce pe filmul radiografic sub form{ de pete lntunecate

{uneori mai largi
de addcime,

ti

dituze} plasate

intermitente

d+a lungul marginilor cuseturii. Densitatea de innegrire variazi tn funclie

h - Suh{ierea apare sub formd de zond intunecatd pe intreaga lA$me a cusdturii, densitatea cle ?nnegrire se
mentine constante pe tungime gi variaza in general pe llilime.

i - Fisura,

indiferent detip: longitudinal{, transversalA sau ln retea, apare ca linie lntunecata foailefin6, cu
un contur difttz 9i dispunere neregulatd. La o analizi atentd se poate distinge caractenrl ei natural, aviind in
zona de amorsare gi/sau locul de oprire (formd de panAi. Varia$a pronunfatd a clensililii de innegrire este
clatoratA dispunerii spaliale a fisurii gi neregularitd$i in rapofi cu direc-{ia de iradiere. in caanl unei pozilii
nefavorabile tn rapori cu directia de iradiere. reproducerea pe filnrul radiografic nu poate fi asiguratd. ln
figurA, este prezentat un exemplu de fisuri situati d+a lungul zonei influenfate termic, a cirei detectare pe
film este posibilA.

lmperfectiuni tipice imbinirilor sudate prin topire

lipsi de topire - pete sau linii foaffe

lnguste. intunecate cu densitate de

innegrire neuniformd, funclie

de

direcfia de iradiere: contur neregulat cu

contrast ridicat gi lormn nedefiniti

sufluri - pete intunecate, cu densitate

de Tnnegilre marei contur regulat cu
contrast ridicat 9i formi aproximativ

f"-*--****

circulard. uniform distribuite

sufluri grupate - pete lntunecate, cu

densitate de innegrire marei contur
regulat cu contrast ridicat gi formd
aproximativ circulard, num{rul petelor
grupate fiind de minimum 4

gg*'::mx,',-}]*
i.--- -

incluziuni nemetalice - pete lntunecate.

cu densitate de innegrire mijlocie; contur
neregulat, cu eontrast sciart gi formd
aproximativ circular6 sau atungitd

- zond lntunecatd cu
regulat (liniar) pe ambele pdrli, cu
nepitrundere

densitate de innegrire neunifornrd. contur

contrasi ridicat gi form{ alungit{

retasuri la redecine - linie groasi

intunecatA, cu densitate de tnnegrire
mare spre mijlocul liniei gi
neregulat cu contrast scAzut

97

contur

11

l#.i.iitli
crestetura - zone sau linii intunecate. cu
densitate de ?nnegrire mijlocie gi contur
neregulat; se apreciazd numai pe baza
controlului vizual

nealinier axial{ - nealiniere lntre doui

piese sudate astfel incAt.

degi

suprafefele exterioare ale acestora sunt

paralele, nu sunt la nivelul cerut.

- scurgere a metalului
depus datoratd unei topiri excesive.
conducind (prin efect gravitagonal) la
supratopire

un exces gi (saui o lipsA demetal

tngrolare excesivd - xcs

grosimii materialului depus

al
la

suprafata unei sucluri cap la cap

fisuri

linii subliri Intunecate.

cu

densitate de lnnegrire ln general mare

(functie de directia de iradiere): contur
neregulat cu contrast scdzut, dispuse
de-a lungul cusdturii. transversal pe
axa cusiturii. respec.tiv sub formd de
ramuri

98

incluziuni
sudarea

de

wolfram

la

in mediu protector

de

gaze

incluziuni de oxizi - in special cle

aluminiu
suderea tn mediu

'la

protector cle gaze WIG

stripungere

ca reanltat

cdldurii excesive

la

sudarea

MIG MAG

lndica{iifalse
Ptocesul de radiografiere este deosebit de intolerant la gregeti de prelucrare a flmului. Gregelile de
prelucrare conduc de multe ori la erori de interpretare.
Folosirea tehnicii de expunere cu filtru dublu poate reprezenta o alt{ sursA de indicagi false, mai ales
ca uffnare a sehimbdrii poziliei.
ZgArieturile de pe film, urmare a unei manipulAri neingriiite, se pot identifiea prin reflectarea hminii pe
suprafata filmdui sub un anume unghi.
Locuriie de pliere fo{at6 pinri la cedarea suportului fihnului, induc o urm6 cu o clenstate de innegrire
peste cea provenita din expunere.

Aplicarea unei presiuni locale in urma fixarii fihnului. detennin{ pete cleschise dupd developare.
urmele de migcare. tragere a filmului din locul de fxare provoacd o innegrire intensa.

Urme de innegrire - supraexpunere pe suprafe{e mai mari sunt cauzate de cleschiderea filnrului in
camera obscuri neieolata corect de lumind.

cle

Urme ale clemelor de atarnare ale unui film incorect stopat gi spelat, se tracluc de asemenea prin zone
form6 specifica, innegrite.

Bulele de aer, provenite din baia de clevelopare in urma unei imersiri brugte, imprimd pe film pete albe
de formd circulari.

Pete neregulate. intens innegrite, provin de obicei clin supraFunerea fihnelqr developate gi mengnerea
unui contact intim inainte de fazele de prelucrare ulterioari.

99