TEMA 2.

Neofactorii de productie contemporane si particularitatile lor

Neofactorii de productie:
Dezvoltarea industriala contemporana a pus in evidenta faptul ca performantele de
piata ale firmelor producatoare au ajuns sa fie influentate tocmai de actiunea unor
factori netraditionali, neinclusi in conventionala formula trinitara. Importanta unor
asemenea factori a determinat polarizarea eforturilor de investitii in cercetarea
stiintifica si dezvoltarea tehnologica, in formarea personalului, in informatizarea unor
firme.
Asemenea evolutii contemporane au condus la formularea unei teorii aneofactorilor
de productie. Delimitarea dintre factorii de productie clasici si neofactori decurge din
considerente legate de natura lor intrinseca, dar si in modul specific de actiune si de
gestionare a factorilor din fiecare categorie. Astfel, daca factorii de productie clasici munca, natura, capitalul - au la baza resurse din categoria celor vizibile si
cuantificabile, care pot fi gestionate, neofactorii, respectiv abilitatea intreprinzatorului,
tehnologiile, inovatia etc, isi au originea in resurse din categoria celor invizibile, ceea
ce face ca exercitarea proprietatii asupra lor sa implice modalitati noi de cuantificare
si gestionare.
Tehnologiile reprezinta procedee de combinare si transformare a factorilor de
productie in rezultate ale productiei, prin aplicarea unor reguli specifice. Ele au rolul
de a defini natura si succesiunea fazelor procesului de productie care asigura
transformarea resurselor primare in bunuri economice. Fiind resurse
potentialutilizabile, tehnologiile la un moment dat formeaza 'stocul de tehnologii',
concretizatin
brevete
de
inventii, licente, proiecte
de
produse si instalatii, machete,prototipuri, specificatii de executie a unor
operatii, sisteme de asigurare a calitatii, programe informatice pentru asistarea
productiei pe calculator etc.
In conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane tehnologiile
inregistreaza o dinamica sustinuta, dependenta insa de amploarea si ritmul inovarii
din diverse domenii. Aceasta conduce la innoirea continua a componentelor stocului
de tehnologii disponibile la un moment dat, fie printr-o ameliorare treptata, fie prin
salturi spectaculoase determinate de anumite descoperiri. Aparitia de noi tehnologii
este o sursa majora de avantaj competitiv pentru firmele care reusesc sa le
implementeze rapid si sa le exploateze eficient.

- 1 -

Informatia face si ea parte din categoria neofactorilor si indeplineste roluri

multiple in productie. Ea este stocata pe suporti materiali (hartie, film, discuri, benzi
magnetice, circuite integrate etc.) si este introdusa in procesele de productie sub
forme variate, precum: fise tehnice, desene de executie, norme de consum si de
productie, instructiuni de lucru si de protectie a muncii, documentatii de investitii,
inovatii si rationalizari, know-how etc, toate acestea constituind bunuri informationale.
Informatiile se deosebesc de resursele economice clasice printr-o serie de
particularitati care privesc atat producerea informatiilor, cat si gestionarea,
tranzactionarea pe piata si utilizarea lor.
Asemenea particularitati sunt:
a) producerea de informatii cu caracter neintrerupt si nelimitat si, ca urmare,
stocul de informatii se imbogateste continuu;
b) dupa o anumita utilizare informatia ramane in continuare ca resursa
disponibila;
c) deoarece producerea de informatii necesita cheltuieli insemnate, apare
necesitatea ca aceasta resursa sa fie supusa unor reguli specifice de gestionare,
acces si protectie.
Abilitatea intreprinzatorului reprezinta un neofactor de productie in cadrul
sistemelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa. intreprinzatorul
gestioneaza, facand uz de propriile-i abilitati, ansamblul factorilor de productie,
realizeaza alegerea factorilor adecvati scopului propus, realizeaza combinarea si
utilizarea lor corespunzatoare. intreprinzatorul se manifesta prin activitatea sa la nivel
microeconomic, acesta fiind cadrul de baza unde se produc bunurile economice si
serviciile.
Abilitatile ce se cer intrunite in persoana intreprinzatorului pentru ca acesta sasi indeplineasca functiile asumate sunt: aptitudini de strateg, de administrator,
deinvestitor, de manager de proiect, de comerciant de negociator etc, dar si
desupervizor si controlor al activitatii proprii si a colaboratorilor.

- 2 -

Ca neofactori se consider: progresul tehnico-tiinific; sistemul informaional;

capitalul uman; abilitatea ntreprinztorului.
Progresul tehnico-tiinific - ca neofactor de producie, contribuie la: modernizarea
i diversificarea produselor, perfecionarea echipamentelor i tehnologiilor de
producie; aplicarea noilor surse de materie prime i energetice; mbuntirile n
domeniul comercializrii bunurilor, Revoluia tiinific i tehnic actual permite
nlocuirea aproape total a efortului fizic i n msur sporit a celui intelectual.
Sistemul informaional - ca neofactor de producie, asigur: reglarea, fr
participarea nemijlocit a omului, a unor procese de producie; conducerea de la
distan a unor maini i utilaje, programarea, lansarea i urmrirea proceselor de
producie; nlocuirea factorului munc prin sistemul de maini (robotizarea).
Capitalul uman - ca neofactor de producie, include stocul de experien i
cunotine acumulate n fiina uman, care constituie un izvor al venitului potenial
viitor pe baza serviciilor productive furnizate. n calitate de capital uman servete
miestria profesional obinut prin educaie. La baza capitalului uman se afl
investiiile fcute anterior n sistemul de instruire.
ntreprinztorului - ca neofactor de producie, este apreciat ca un tip special de
resurs uman, care se refer la capacitatea de a combina n modul cel mai eficient
natura , munca i capitalul, la creativitatea i iniiativa de a produce bunuri i de a
gsi noi ci de comercializare a acestora, la asumarea riscului n activiti
economice.

Stroea Nicoleta Rozalia

- 3 -