POEZIA IN TIMPUL REGIMULUI

COMUNIST
Vrerea natiunii - Ilarie Hinoveanu
Congresul al IX-lea - Corina Soroceanu
Mila de albine - Adrian Paunescu

Alexandra Loredana Chete

Engleza-Romana, anul IV

Universitatea Babes Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, 2008

Termenul de comunism se poate referi la un anumit sistem social, la o ideologie

care promoveaz acest sistem social sau la o micare politic care dorete s
implementeze acest sistem. In calitate de sistem social, comunismul s-a dorit in Romania
un tip de societate egalitarist, n care nu exist clase sociale. n comunism toate bunurile
aparin societii ca ntreg, toi membrii acesteia avand acelai statut social. Cel mai
cunoscut dicton comunist, proliferat in presa si televiziune, era Proletari din toate tarile,
uniti-va!, desemnand o chemare multinationala la unirea tuturor celor ce traiau si
acceptau sistemul comunist.
Cea mai signifianta actiune a comunismului era dezvoltarea conceptiei de
egalizare a ideologiei fiecarui individ, astfel apartinatorii unei clase au un tip de
comportament indus de clasa la care aparine, de aceea trebuie reeducati n lumina noii
societi comuniste.
Winston Churchill spunea despre aparitia comunismului: "n opoziie violent cu
toat aceast sfer a eforturilor evreieti se profileaz planurile evreilor internaionali.
Adepii acestei confederaii sinistre sunt n marea lor majoritate oameni care au crescut n
rndurile nefericite ale populaiei din rile unde evreii sunt persecutai din motive de
ras. Cei mai muli, dac nu toi, au renegat credina naintailor i i-au alungat din minte
toate speranele spirituale la lumea de Apoi. Aceast micare nu este nou printre evrei.
nc de pe vremea lui Spartacus-Weishaupt i pn n epoca lui Karl Marx, ajungnd pn
la Troky (Rusia), Bla Kun (Ungaria), Rosa Luxembourg (Germania) i Emma Goldman
(Statele Unite ale Americii), aceast conspiraie mondial pentru rsturnarea civilizaiei i
pentru reconstruirea societii pe bazele dezvoltrii oprite, a invidiei ruvoitoare i a
imposibilei egaliti a crescut permanent (...) iar acum, n sfrit, aceast band de
personaliti extraordinare din lumea subteran a marilor orae europene i americane i-a
nfcat pe rui de pr i au devenit practic stpnii necontestai ai acelui enorm imperiu.
Nu este necesar s exagerm rolul jucat n crearea bolevismului i punerea n aplicare a
revoluiei ruse de aceti evrei internaionali i, n cea mai mare parte, atei".
In ceea ce priveste Romania, intelectualii erau oprimati prin cenzurarea artei si a
literaturii. Poezia descria fie atributiile partidului, lauda pentru omunl muncitor si pentru
doctrina comunista, fie natura folosind notiuni comune omului de rand. Voi lua in
considerare trei poezii, publicate in revistele Magazin si Saptamana si

Contemporanul, pentru a ilustra cenzura impusa scriitorilor si, de asemenea,

influentarea publicului larg in favoarea ideologiei de partid. Singurele poezii apreciate si
publicate in reviste erau cele care laudau sistemul si ideologia comunista, sau cele care il
inaltau in slavi pe Nicolae Ceausescu. Intr-o observatie nu foarte la obiect, in majoritatea
numerelor revistelor selectate, la sectia poezie, se regasesc mereu aceleasi nume de poeti
scriind mai tot timpul ode comunismului.
Mediul literar din anii de dictatura oferea, asa cum apare in Viata si texte, Ion
Pop, tendinte demitizante, anticonventionale [...]. Livrescul se lasa concurat de viata
imediata, literatura aparea fada in raport cu concretul existential, tot mai putin poetic din
vremea cea mai cenusie si lipsita de perspective a dictaturii. Rolul acelei generatii de
poeti era de a marca agravarea tensiunilor dintre poezie si societate. Reactiile unor
poeti erau determinate de realitatea traita si fictiunea intretinuta sfidator de discursul
oficial al demnitarilor din acei ani. Insa nu intreaga masa a poetilor a demonstrat dorinta
de a sta impotriva sistemului si de a revolutiona, in plan literar, arta si mentalitatea
populatiei, conduse in sistemul comunist. Astfel, voi prezenta exemple ale poeziei anilor
dictaturii, o oglinda a opresiunilor aduse intelectualitatii, dar si a mentalitatii masei.

Vrerea natiunii de Ilarie Hinoveanu

E liniste in tara, e pace, e avant
In toate e lumina, e forta-ntelepciunii
Rodind in fericire un generos pamant
Cu bratul, stralucirea si vrerea natiunii.
Acum cand sub cupola istoricului zbor
Partidul si poporul izbanzile masoara
O pasnica zidire visam e in viitor
Eterna temelie avand intreaga tara.
O vie cutezanta, un tel prin vreme clar,
Si raza de luceafar, o falnica mandrie,
Adanca clocotire de revolutionar
Au, azi, in Ceasusescu inalta chezasie.
E viata lui o torta a luptei pentru bine,
Un curcubeu din care spre lume se desface
Corola omeniei,, increderii depline

Vointa neinfrinta a dreptului la pace

Noi il avem in inimi, de-a pururea in frunte,
Neobosit si tanar, neinfricat erou,
La tarmul fericrii intotdeauna punte,
Neistovita sete a zborului spre nou.
Poezia Vrerea natiunii, de Ilarie Hinoveanu, a fost publicata in saptamanalul
Magazin, anul XXXI nr 30 (1606), la data de 23 iulie 1988. Ritmul poeziei duce cu
gandul la andante, fiind o oda inchinata dictatorului si partidului, dar si omului muncitor.
Ideologia comunista punea omul de rand mai presus de intelectualitate, astfel lumina,
forta-ntelepciunii venea din partea muncitorului, needucat in tainele filosofiei, dar care
putea construi si realiza o dezvoltare economica benefica republicii de atunci si imaginii
externe a sa. Ideea poeziei e una de indemn la munca, pozitivismul prezentat aici
referindu-se la bratul, stralucirea si vrerea natiunii. Aceasta nuanta pozitiva apare doar
pentru a sublinia natura comunista a gandirii de atunci. De asemenea, prezentarea
partidului contine doar cuvinte de lauda, acest lucru fiind datorat opresiunii intelectualilor
din acele vremuri. Arta era considerata arta doar daca se referea la beneficiile aduse de
sistemul comunist si de ideologia ce incerca sa fie cat mai bine implementata in mintile
tinerilor ce traiau acele vremuri.
Poezia continua prin a indemna mai departe la O pasnica zidire, o eterna
temelie, realizata atunci prin acceptarea si asimilarea ideologiei de partid. Aceasta zidire
se poate referi la instaurarea comunismului mai departe, posibil dus la extreme pentru
binele natiunii. Ilarie Hinoveanu urmeaza modelul poeziei din anii comunismului prin
laudele aduse dictatorului. Valorile morale si spirituale se nasc doar datorita dictaturii
sistemului comunist, avand inalta chezasie doar in Ceausescu. O oda aproape
interminabila adusa dictatorului incepe in acest punct, toate culminand cu dorinta de pace
si declaratia de eterna loialitate adusa lui Nicolae Ceausescu.
Elementele care fac aceasta poezie sa fie in conformitate cu legile nescrise ale
artei din anii de comunism sunt foarte clare, ideologia fiind foarte bine reprezentata prin
manipularea gandirii unei mase mari de oameni putin educati, dornici sa urmeze doctrina
noua, masa muncitoare. Gasim aici laude inchinate partidului, randuri ce arata mandria,
vitejia si puterea iluziei dictatorului comunist, limbaj adecvat acelor ani, chiar si
4

pozitivismul fals poate fi considerat drept caracteristic acelei perioade din istoria
Romaniei.

Congresul al IX-lea de Corina Soroceanu

(Publicata in revista Saptamana, serie noua, nr 29(918), vineri 22
iulie 1988)
Se-nalta Romania in zbor semet spre zare,
Congresul IX-i borna de aur si hotar
Cand ne-am ales Strategul, Carmaci vizionar,
Sa ne conduca Tara spre impliniri plenare.
Se-nalta Romania cu fruntea dreapta-n mare,
Congresul IX-i borna de aur si hotar
Cand primul fiu al Tarii, cu gandu-i temerar
Si-a pus pecetea-i clara pe vremi innoitoare.
Se-nalta Romania ca un buchet de floare
Congresul IX-i borna de aur si hotar
Cand a pornit Partidul in mersu-i drept si clar
Sa rotunjeasca vremea de Tara-nfloritoare.
Se-nalta Romania pe trepte temerare
Congresul IX-i borna de aur si hotar
De-atunci Conducatorul, al Patriei Stegar,
Ne lumineaza viata cu irizari de soare.
Cu El in frunte fi-vom cum au visat strabunii:
Liberi in Tara noua, pe romanesc meleag
De-aceea-n unitate noi il urmam cu drag
De la Congresul IX Congresul Natiunii.
Poezia Congresul al IX-lea, scrisa de Corina Soroceanu, a fost publicata in
ziarul Saptamana, serie noua, nr 29(918), vineri 22 iulie 1988 si a fost dorita un tribut
adus aniversarii a 23 de ani de la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Roman.
Poezia pastreaza acelasi tipar, in ceea ce priveste laudele inchinate Partidului si
dictatorului si conformandu-se unei tipologii caracteristica acelor ani. Strategul,
Carmaci vizionar e conducatorul ales, in aparenta, de un popor intreg si trebuie respectat
si adorat ca atare. Viitorul natiunii sta in mainile unui singur om, asfel demostrand
diferentele clare de mentalitate intre, spre exemplu, capitalism si comunism.

Repetarea versului Congresul IX-i borna de aur si hotar are menirea, aici, de a
intari imnul inchinat congresului si a realizarilor Partiului Comunist. De asemenea,
dictatorul e prezentat ca un Mesia al Romaniei, folosirea literei de tipar in Cu El in
frunte demonstreaza in mod evident cenzura poeziei si a artei in favoarea ideologiei de
partid si fortarea scriitorilor de a crea doar opere ce limiteaza mentalitatea masei la
adorarea unui om. Ideologia punea in prim plan remodelarea mentalitatii masei, chiar si a
intelectualilor, in conformitate cu deciziile si actiunile Partidului Comunist. De asemenea,
inceputul erei comuniste e descrisa ca fiind un inceput nou dar si o salvare, realizarile
Partidului fiind capabile sa rotunjeasca vremea de Tara-nfloritoare.
Sperantele masei se poate observa si in aceasta poezie, la fel ca si in alte scrieri
ale vremii. Desi ideologia comunista trebuia respectata, era vazuta, la un nivel oarecum
inconstient, ca o posibila salvare, o renastere a masei si a natiunii, o speranta, desi poezia
a fost scrisa aproximativ in anul 1988, cu doar un an inainte de Revolutia din decembrie
1989, cand in mintea poporului era deja formata dorinta unei revolte. Poezia aceasta
respecta reteta pe care o putem gasi in Vrerea natiunii de Ilarie Hinoveanu, inscriinduse intr-un tipar al poeziei comuniste, dovezile de apartenenta fiind mai mult decat
evidente; acestea acioneaza ca veritabile imnuri inchinate Partidului Comunist si
dictatorului Ceasusescu.

3. Mila de albine de Adrian Paunescu

Polenul a uitat sa se inchine
E luat de mic din fel si fel de flori,
Si e prefacut in miere, de albine,
Si pus in faguri incercuitori.
Nimic despre polen, decat ca este
Albinelor si matcii de folos
Ca el urmeaza tragica poveste
A tuturor jertfitilor de jos
Polenul este lumea fara ranguri
Polenul este lumea si atat
Sub varste si sub bice si sub tancuri

Tinand la steagul ei necoborat

Polenul leaga treptele-ntre ele
Si pune mot gradinii, la rascruci
Polenul face sa miroase-a stele
Si matcile si trantorii nauci
Dar nu e prost si nu e fara carte
Asa precum il cred cei care-l vand
Ci este puritatea fara moarte
Si este geniul omului de rand
Cum tuturor lucrarea le convine
Si de aceea nici n-o intrerup
Polenul nu mai poate sa se-nchine
Dar simte ca-i e mila de albine
Si leaga dulce zborul lor de stup.
O schimbare de ritm o aduce poezia lui Adrian Paunescu, Mila de albine,
publicata in revista Contemporanul, nr. 51 (2196) la data de 16 decembrie 1988.
Aceasta este oarecum un pastel inchinat naturii, la suprafata, dar de asemenea poate fi
considerata si ca oda inchinata masei muncitoare, un indemn ascuns pentru intelectuali de
a scrie in continuare arta si nu poezie in care sa se intrevada ideologia comunista.
Astfel, poetii, intelectualii apartinatori masei dar care nu isi gasesc locul in
comunism sunt reprezentati ca polen care a uitat sa se inchine ideologiei din acei ani.
Desigur, data la care a fost publicata poezia e din nou importanta, dar acest lucru nu ofera
in indiciu concret in ceea ce priveste analiza poeziei ca indemn ascuns la intelectualitate.
Polenul e pus in faguri incercuitori, astfel, arta romaneasca era cenzurata si incercuita
de anumite reguli si regulamente, gandirea romaneasca devenind o tentativa de a oferi
imaginea comunismului ca mentalitate suprema oricarui alt tip de organizare statala.
Polenul, poetii de fapt, urmeaza tragica poveste/A tuturor jertfitilor de jos, si anume
soarta masei muncitoare ce simtea opresiunea sistemului.
Steagul necoborat poate fi vazut ca dorinta de a pastra valorile intelectualitatii si
nu de a accepta metodele impuse de noul sistem. In urma opresiunilor, varste si sub bice
si sub tancuri, intelectualitatea incearca din rasputeri sa ramana integra, sa isi exprime
ideile si sa creeze arta, nu ode inchinate sistemului. Arta adevarata face sa miroase-a
stele, ofera constientei taramuri de intelepciune, puritatea fara moarte si geniul

omului de rand. Cenzura comunismului poate fi redusa, sau chiar anulata, pentru ca
intelectualitatea nu mai poate sa se-nchine, dar alege sa se sacrifice pentru ca simte
ca-i e mila de albine, masa muncitoare, care ar suferi la randul lor in lupta pentru
anularea cenzurii.
Intr-o alta interpretare, acest polen poate fi considerat chiar sistemul, astfel
viziunea schimbandu-se complet. Demonstratia de mai sus este, prin prisma logicii, falsa
si un alt punct de vedere trebuie considerat. Avem, intr-o alta perspectiva, descrierea
sistemului comunist, care presupunea lumea fara ranguri, Sub varste si sub bice si sub
tancuri/Tinand la steagul ei necoborat, un sistem care valora nationalismul in favoarea
altor sisteme si mentalitati. Sistemul, sau, mai bine spus ideologia, reprezinta cat mai
coerent geniul omului de rand. Protejarea ideologiei si a sistemului in sine, dar si
dezvoltarea lui e in puterea masei muncitoare, a albinelor, care-l prefac in miere.
Sistemul vine in ajutorul masei, dar si a matcii, a conducerii, prin faptul ca poate aduce
satisfactii in domeniul politic si social, dar nu si in cel cultural.
In aceasta viziune asupra poeziei, albinele reprezinta tot masa muncitoare, folosita
inconstient in directia aleasa de sistem, posibilitatea de a-l contesta fiind imposibila:
Nimic despre polen, decat ca este/Albinelor si matcii de folos. Astfel, aici apare, in
subtext, imposibilitatea artei de a descrie realitatea, ci doar de a crea poezie ce vorbeste
despre beneficiile aduse de sistem comunitatii pe care o conduce. E de folos masei
muncitoare si a conducerii, dar doar atat. Polenul, sistemul de altfel, vorbeste despre o
utopie fara ranguri a carui nationalism duce cu gandul din nou la comunism, facand sa
miroas-a stele pana si albinele care nu se incadreaza in tiparele dorite de sistem. Insa,
tot din perspectiva acestei interpretari, sistemul nu e prost si nu e fara carte/ Asa precum
il cred cei care-l vand, o lauda adusa conducerii si o avertizare adresata celor care ar dori
sa stea impotriva sistemului.
Poezia conclude intr-un ton oarecum trist, resemnat: Cum tuturor lucrarea le
convine/Si de aceea nici n-o intrerup. Resemnarea vine din imposibilitatea de a schimba
o ideologie mai puternica decat autorul poeziei sau decat artistii in general. In momentul
in care o astfel de ideologie e atat de bine implementata in mintea generatiilor tinere,
incepand cu masive reeducari aplicate in scoli, dar si in mintea generatiilor mature,

fortate sa o accepte, un eveniment mult mai complex e necesar pentru a pune in miscare
rotile schimbarii.
Oricare interpretare ar fi aleasa, pusa in coordonatele vremii respective, poezia
apartinatoare acelor ani descrie sistemul comunist si opresiunile aduse intelectualitatii.
Insa, o sectiune a poeziei anilor comunisti, scoasa din coordonatele temporale, ofera
posibilitatea unei interpretari pur artificiale, sintetice. Aceasta demonstreaza faptul ca arta
trebuie plasata initial in contextul temporal in care a fost creata, si abia apoi interpretata.
Notiunea artei fara autor si fara coordonate temporale e dizolvata in marea parte a
literaturii, spre exemplu, pastrandu-se doar in modernism si postmodernism. Mereu
mediul social si politic va influenta arta, atat in ceea ce priveste forma, cat si in ceea ce
priveste fondul. Ritmul si rima unei poezii va fi dictata de temporalitate, de viziunea unei
ere in literatura, si fondul ei va fi dictat de caracteristicile societatii, de conflictele ei si de
nevoile spirituale ale membrilor ei.

Bibliografie:
Periodice:
Saptamanalul Magazin, anul XXXI nr 30 (1606)
Ziarul Saptamana, serie noua, nr 29(918)
Revista Contemporanul, nr. 51 (2196)
Carti:
Pop, Ion, Viata si texte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Internet:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunism

10