1. Conventii Internationale ca izvor de drept procesual civil.

Conventiile internationale sunt tratatele la care Romania este parte si pe care le-a ratificat
Parlamentul, cu particularitatile dreptului european, care in conditiile tratatului nu necesita
preluare in dreptul intern.
Pentru a constitui izvoare ale dreptului procesual civil, aceste acte normative internationale
trebuie sa cuprinda reglementari procesuale.
exemplu: Conventia privind procedura civila Haga 1954 ratificata de Romania in 1971,
Conventia europeana a drepturilor omului adoptata de statele membre ale Consiliului Europei
in anul 1950 si ratificata de Romania in 1994, Pactul international privind drepturile civile si
politice, ratificat de Romania in 1974, Conventia privind facilitarea accesului international la
justitie, Haga 1980...
Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul roman se obliga sa
indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
In materia drepturilor omului, daca intre reglementarile interne si cele internationale exista
neconcordanta, vor avea prioritate de aplicare cele mai favorabile.
Desi intre conventiile internationale la care Romania este parte nu se poate stabili o ierarhie,
sunt de mare importanta principiile reglementate in Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, acestea avand forta juridica superioara legilor interne independent de caracterul
acestora.
2. Jurisprudenta Curtii Constitutionale ca izvor de drept procesual civil.
Constitutia reprezinta un alt izvor formal al dreptului procesual civil, datorita faptului ca
reglementeaza principiile fundamentale in materie: egalitatea tuturor in fata legii,
neretroactivitatea legii, accesul liber la justitie, dreptul la aparare, infiintarea organelor
judecatoresti prin lege organica, dreptul de a ataca hotararea judecatoreasca in fata unei
instante mai mari in grad..Toate reglementarile in materie procesuala trebuie sa se puna de
acord cu Constitutia, nefiind permisa nicio derogare de la prevederile acesteia, decat in
cazurile permise de lege. Cu privire la puterea solutiilor oferite de Curtea Constitutionala,
chiar daca aceasta nu face parte din sistemul instantelor judecatoresti, solutiile pronuntate in
materia constitutionalitatii au valoare legala pentru viitor, astfel ca instantele judecatoresti vor
trebui sa tina cont de acestea. Dispozitiile declarate neconstitutionale ies din vigoare si nu
mai produc efecte juridice, asadar ies din fondul legislativ activ.
3. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca izvor de drept procesual
civil.
Dupa aderarea Romaniei la Conventia europeana a drepturilor omului, pe langa adaptarea
legislatiei interne, inclusiv a Codului de procedura civila, la prevederile acesteiea,
Jurisprudenta CEDO a devenit un stimulent activ penru instantele interne, care sunt
interesate sa pronunte solutii care sa nu poata fi desfiintate de Curte. AStfel, se ia in
considerare Jurisprudenta Curtii in cadrul fiecarui proces care are legatura cu o solutie deja
pronuntata de aceasta si care ar putea oferi o anumita rezolvare cazului dat, avand in vedere
analogia situatiei.
In acest sens, literatura de specialitate vorbeste despre un asa zis bloc de conventionalitate
constituit din dispozitiile conventiei, din protocoalele aditionale si din Jurisprudenta Curtii
Europene. Se arata asadar ca jurisprudenta Curtii este direct aplicabila in sistemul de drept
avand forta constitutionala si supralegislativa, prin urmare autoritatile romane vor tine seama
de jurisprudenta Curtii indiferent daca aceasta s-a format in urma unor solutii pronuntate
impotriva Romaniei sau a altor state, parti la conventie.
Asadar, Jurisprudenta CEDO constituie izvor de drept procesual civil.
4. Obiceiul ca izvor de drept procesual civil.
Date fiind caracterul imperativ al normelor procedurale si necesitatea prevederii exacte a
dispozitiilor de forma necesare pentru derularea procesului, importanta organizarii justitiei, ca
serviciu public, cutuma nu poate fi primita in randul izvoarelor formale ale dreptului
procesual civil.
Faptul ca art.5 din NCPC se refera la solutionarea pricinii in baza legii, a uzantelor iar in lipsa
acestora din urma, in baza dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare, iar in final a
principiilor generale ale dreptului, tinand seama si de cerintele echitatii, nu inseamna ca se
are in vedere obiceiul ca izvor de drept procesual.

Reglementarea este menita sa asigure cadrul procesual al aplicarii art 1 alin 3 din C.Civ.
conform caruia in materiile reglementate prin lege, uzantele se aplica numai in masura in care
legea trimite in mod expres la acestea. Prin urmare judecatorul nu poate denega drepatea,
fiind obligat sa aplice o regula de drept civil-lato sensu, in functie de izvoarele recunoscute,
iar nu sa refuze sa judece.
5. Normele de organizare judiciara. Notiune.
Normele de procedura civila sunt acele dispozitii legale care reglementeaza modul de
judecata a cauzelor civile si executarea hotararilor date de instantele judecatoresti sau a altor
titluri executorii.
Dupa raporturile reglementate de norma procesuala normele de procedura civila se impart in
norme de organizare judecatoreasca, norme de competenta si norme de procedura civila
propriu-zisa.
Normele de organizare judecatoreasca reglementeaza instantele judecatoresti, din punctul de
vedere al organizarii si functionariii acestora, compunerea si functionarea instantelor din
punct de vedere conceptual, cat si in ce priveste organizarea efectiva in teritoriu a instantelor
prevazute ca atare de Legea organica speciala, statutul magistratilor si principalele organe
indrituite sa urmareasca activitatea acestora, compunerea completelor de judecata si anumite
incidente procedurale care pot sa apara pe parcursul procesului in legatura cu compunerea
instantei. De asemenea, normele de organizare judecatoreasca reglementeaza organizarea si
functionarea Ministerului Public, acest aspect avand importanta in materia procedurii civile
data fiind participarea procurorului in procesul civil, ca reprezentant al statului si aparator al
drepturilor si libertatilor cetatenilor.
6. Normele de competenta. Notiune.
Normele de competenta reglementeaza in primul rand atributiile instantelor judecatoresti in
raport cu atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala, iar in cadrul acestei competente
generale a instantelor judecatoresti, prevad cum sunt repartizate pricinile intre instantele de
grad diferit (competenta materiala), respectiv intre instantele de acelasi grad (competenta
teritoriala) sau intre diferete complete specializate de judecata din cadrul aceleiasi instante
( competenta functionala).
7. Normele de procedura propriu-zisa. Notiune.
Normele de procedura propriu-zisa arata cum trebuie sa se desfasoare procesul civil si cum se
realizeaza executarea hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii. De aici reiese ca
normele de procedura civila se impart in norme de procedura si norme de executare silita.
In principal normele de procedura si de competenta se regasesc reglementate in Codul de
procedura civila ca principal izvor al dreptului procesual civil, iar normele de organizare
judecatoreasca se regasesc in legea 304/2004 pentru organizarea judiciara. Este de retinut
faptul ca in timp ce normele de organizare judiciara sunt imperative, normele de procedura si
de competenta pot avea si caracter dispozitiv.
8. Principiile aplicarii legii procesuale in timp. Enumerare.
Ca orice norma juridica si norma de drept procesual se plica intre momentul intrarii sale in
vigoare si momentul abrogarii sale. Prin urmare, in materie functioneaza principiul
neretroactivitatii legii noi, in actuala reglementare nu se mai admit derogari de la acest
principiu. Procesele in curs de judecata precum si executarile silite incepute sub legea veche
raman supuse acelei legi, din considerente de asigurare a stabilitatii si dreptului la un proces
echitabil. Aceleasi reguli sunt mentinute si in materie de competenta.
In ceea ce priveste admisibilitatea dovezilor si puterea doveditoare a probelor preconstituite si
a prezumtiilor legale, codul prevede ca sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii
faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.
In materie de acte juridice este aplicabil principiul tempus regit actum conform caruia actele
incheiate sunt valabile daca au fost respectate conditiile de fond si forma cerute la momentul
incheierii respectivului act si nu cele ulterioare, care nu vor fi luate in considerare indiferent
daca faciliteaza sau ingreuneaza cerintele de forma.
Administrarea probelor se face insa numai potrivit legii in vigoare la data administratii lor, de
fapt regulile de procedura fiind determinate in raport de momentul pornirii procesului.

9. Aplicarea legii procesuale asupra persoanelor.

Legea procesuala romana se aplica pe teritoriul Romaniei, asa cum eeste acesta definit de
legile speciale, si tuturor persoanelor care se afla pe aceste teritoriu. Astfel, ea se aplica si
cetatenilor romani dar si celor straini sau apatrizilor aflati pe teritoriul tarii.
In raport de cetatenie respectivului subiecte de drept, se poate spune ca legea substantiala
romana urmareste propriul cetatean pe teritoriul oricarui stat, insa numai cu privire la anumite
raporturi juridice, strans legate de titularul drepturilor subiective (starea si capacitatea
persoanei). Doar in atare conditii se ajunge ca legea romana sa fie aplicata pe teritoriul altui
stat. Legea procesuala insa nu este susceptibila de a depasi granitele statului roman, legea
internationala de drept privat recunoscut aplicarea lex fori- legea instantei de judecata, in
functie de locul unde se judeca litigiul. Asadar legea procesuala romana se aplica pe teritoriul
Romaniei, fara a urma propriul cetatean in afara frontierelor. Astfel, aplicarea legii procesuale
romane se va realiza cu respectarea principiului egaliatii cetatenilor in fata legii si a regimului
national aplicat cetatenilor straini. Implinirea acestei reguli este conditionata uneori de cerinta
reciprocitatii, cu alte cuvinte cetateanul strain beneficiaza de aceste norme de favoare numai
daca si cetateanul roman beneficiaza in statul strain de aceleasi inlesniri.
Misiunile diplomatice reprezinta o exceptie de la principiul potrivt caruia orice persoana este
supusa jurisdictiei statutului pe teritoriul caruia se afla. Agentul diplomativ va raspunde
conform legii statului acreditat, misiunea diplomativa beneficiind de imunitate de jurisidictie,
aceasta situatie fiind vorba de o exceptie absoluta, peremptorie si de fond.
10.

Regimul national in procedura civila interna.

Dat fiind caracterul unitar al statului roman, legea procesuala romana se aplica uniform pe
intreg teritoriul tarii..
Din punctul de vedere al aspectului international al aplicarii normei procesuale in spatiu, desi
legea romana procesuala nu depaseste frontierele statului roman se impune corelarea
reglementarii interne cu cea internationala, mai ales in raport cu normele europene.
Aceasta activitate de uniformizarea a dreptului procesual in raport de prevedere straine
esterealizata si prin aderarea Romaniei la tratate internationale in domeniu, tratate care devin
drept intern dar care conform Constitutiei au prioritate fata de reglementarile interne daca
intre acestea exista diferente in materia drepturilor fundamentale ale omului.
In ceea ce priveste regimul national in procedura civila interna se retine si cooperarea intre
instantele interne si cele din statele membre ale UE, iar daca uniformizarea nu este posibila,
intre reglementari fiind evidente diferente, in cazul raporturilor juridice cu element de
extraneitate trebuie sa se determine care este legea aplicabila.
11. Enumerap trei cazuri in care instantele romane sunt exclusiv competente, cf.
Cartii a VII a NCPC.
-regula in materie prevedeca instantele romane sunt competente daca paratul are domiciliul,
iar in lipsa domiciliului resedinta obisnuita sau sediul principal iar in lipsa sediului un sediu
secundar sau fondul de comert pe teritorul Romaniei la data introducerii cererii
-actele de sare civila intocmite in Romania privind persoane domiciliate in Romania si care
sunt cetateni romani sau apatrizi
-incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeaza a fi adoptat domiciliaza in Romania si este
cetatean roman sau apatrid
-tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in Romania cetatean roman sau
apatrid
-punerea sub interdictie judecatoreasca a unei persoane cu domiciliul in Romania
-desfacerea, nuitatea sau anularea castoriei precum si alte litigii intre soti cu exceptia celor
referitoare la impobile situate in strainatate, daca la data introducerii cererii ambii soti
domiciliaza in Romania si unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid
-actiunile patrimoniale referitoare la imobile situate pe teritoriul Romaniei , bunuri lasate in
Romania de defunctul cu ultimul domiciliu in Romania..
12. Enumerap trei cazuri in care instantele romane sunt exclusiv competente, cf. R
CE nr. 44/2001.
--in materie de drepturi reale imobiliare sau de inchiriere a unor imobile, instantele din statul
membru pe teritoriul caruia este situat imobilul

-in ce priveste valabilitatea constituirii, nulitatea sau dizolvarea societatilor sau a persoanelor
juridice care au sediul pe teritoriul unui stat membru ori valabilitatea deciziilor organelor
acestora, instantele din statul membru respectiv
-in ce priveste valabilitatea inregistrarilor in registrele publice, instantele din statul membru
pe teritoriul caruia se pastreaza registrul
-in ce priveste inregistrarea sau valabiliitatea brevetelor, marcilor ,desenelor si modelelor
indstriale precum si a altor drepturi similare care necesita depunerea sau inregistrarea,
instantele din statul membru pe teritoriul caruia depunerea sau inregistrarea a fost solicitata, a
avut loc sau, in temeiul unui instrument european sau a unei conventii internationale, se
considera ca a avut loc
-in ce priveste executarea hotararilor, instantele din statul membru pe teritoriul caruia a fost
sau urmeaza sa fie executata hotararea
13.
Competenta in materia desfacerii casatoriei, conform Regulamentului nr.
2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene.
In materia desfacerii castoriei, a atribuirii, exercitarii, delegarii, retragerii totale sau partiale a
raspunderii parintesti, compeenta de fond este stabilita pentru instantele din statul membru pe
teritoriul caruia se afla: resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in
conditiile in care unul dinre ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului ori in
caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unui dintre soti sau resedinta obisnuita a
reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea
introducerii cererii, resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo
cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este
resortisant al satului membru respectiv.
Conform aceluiasi regulament, este competenta instanta din statul de cetatenie al celor doi
soti sau in ipoteza statelor in care punctul de legatura este domiciliul, instanta din statul de
domiciliu al sotilor.
In privinta actelor publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un agent
public strain, codul cere supralegalizare, pentru certificarea autenticitatii semnaturilor si
sigiliului aplicate pe acestea, pentru a putea fi produse in fata instantelor romane.
Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face din partea
autoritatilor romane de Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe in aceasta ordine.
14.

Conditii pozitive ale recunoasterii hotararilor straine.

Hotararea judecatoreasca este un ct autentic, are autoritate de lucru judecat si este titlu
executoriu.
Pentru ca o hotarare straina sa fie recunoscuta in Romania se cere ca:
-hotararea sa fie definitiva porivit legii statului unde a fost pronuntata
-instanta care a pronuntat-o sa fi avut potrivit legii statului de sediu, competenta sa judece
procesul fara insa a fi intemeiaita exclusiv pe prezenta paratului ori a unor bunuri ale sale fara
legatura directa cu litigiul in statul de sediu al respectivei jurisdictii
-sa existe reciprocitate in ceea ce privese efectele hotararilor straine intre Romania si statul
instantei care a pronuntat hotararea
15.

Conditii negative ale recunoasterii hotararilor straine.

Pentru ca recunoasterea sa produca efectele prevazute de lege, este necesar ca recunoasterea

sa nu fie refuzata de autoritatile romane, refuz ce poate interveni numai in cazurile in care:
-hotararea este manifest contrara ordinii publice de drept international privat roman
-hotararea pronuntata intr-o materie in care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost
obinua cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului
international privat roman
-procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedefinitiva, a instantelor
romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine
-este inconciliabila cu o hotarare pronunata anterior ei in strainatate si susceptibila dea fi
recunoscuta in Romania
-instantele romane aveau competenta exclusiva pentru judecarea cauzei
-a fost incalcat dreptul la aparare
-hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul in care a fost pronuntata
16.

Conditii pozitive ale recunoasterii hotararilor straine, cf. R CE nr. 44/2001.

O hotrre pronunat ntr-un stat membru este recunoscut n celelalte state membre fr s
fie necesar s se recurg la vreo procedur special.
.

17.

Conditii negative ale recunoasterii hotararilor straine, cf. R CE nr. 44/2001.

O hotrre nu este recunoscut:

1. dac recunoasterea este vadit contrara ordinii publice a statului membru solicitat:
2. dac ctul de sesizare a instanei sau un alt act echivalent nu a fostcomunicat sau notificat
prtuluicare nu s-a nfiat n timp utilintr-o maniercare s-i permitacestuia s-i
pregteascaprarea,dacprtul nu a introdus o aciune mpotriva hotrrii atunci cnd
aavutposibilitatea so fac;
3. dacaceasta este ireconciliabilcu o hotrre pronunatntr-unlitigiu ntre aceleaiprti n
statul membru solicitat;
4. dacaceasta este ireconciliabilcu o hotrre pronunatanteriorntr-un alt stat membru sau
ntr-unstatterntre aceleaipri ntr-o cauzavnd acelai obiecti aceeai cauz, cu
condiia cahotrrea pronuatanterior sntruneasccondiiile necesarepentru a fi
recunoscutn statul membru solicitat.
18.

Procedura de solutionare a cererii de recunoastere a hotararilor straine.

Legea ofera doua posibilitati procedurale pentru recunoasterea hotararilor straine: calea
principala si calea incidentala.
Astfel, cererea de recunoastere se rezolva prin cerere principala de competenta tribunalului
judetean in circumscriptia caruia isi are sediul sau domiciliul cel ce a refuzat recunoasterea.
Cererea de recunoastere va fi insotita de copia hotararii straine, de dovada caracterului
definitiv al acesteia, de copia dovezii de inmanare a citatiei si actului de sesizare comunicate
partii care a fost lipsa in instanta straina sau de orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si
actul de sesizare au fost recunoscute in timp util de catre partea impotriva careia s-a dat
hotararea. Procedura se finalizeaza printr-o hotarare care admite sau respinge cererea de
recunoastere, in functie de cele mentionate anterior.
Cea de-a doua modalitate de recunoastere a hotararii straine presupune sesizarea instantei
romane cu un proces, in care se ridica exceptia autoritatii de lucru judecat a unei hotarari
straine, tinzand astfel la paralizarea procesului in fata instantei straine. Instanta romana se va
pronunta printr-o hotarare, dupa urmarea tuturor regulilor si cerintelor aratate.
19.

Exequatur - notiune.

Hotararile straine care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de catre una dintre parti pot fi
aduse la indeplinire pe calea executarii silie. Codul reglementeaza in acest sens procedura de
exequatur.
Exequatur-ul este procedura judiciara prin care hotararea judecatoreasca straina este declarata
executorie de catre instanta statului pe teritoriul caruia se va face executarea.
20.

Competenta in materia exequaturului.

Competenta solutionarii cererii apartine tribunalului in a carui raza teritoriala urmeaza sase
faca executarea.
Cererea de exequatur se face de catre cel intereat care va anexa si dovada caracterului
definitiv si executoriu al hotararii straine. Paratul va fi nevoit sa se refere numai la aspecte
legate de procedura, fara a mai putea aduce in discutie fondul dreptului deja solutionat si
intrat in puterea de lucru judecat.
In privinta hotararilor pronunate in statele membre ale UE, cererea de executare se depune la
instanta sau la autoritatea competenta, competenta teritoriala fiind determinata de domiciliul
partii impotriva careia se solicita executarea sau de locul de executare.
21. Conditii pentru exequatur.
Pentru a fi declarata executorie hotararea straina trebuie sa indeplineasca aceleasi cerinte
pozitive, respectiv negative prevazute de lege pentru recunoasterea hotararilor straine. In

plus, legea romana cere ca hotararea sa fie executorie si potrivit legii straine.Asadar, daca in
conformitate cu legea straina hotararea nu este executorie, executarea nu se mai poate solicita
nici instantei romane, aspect care reprezinta o recunoastere a legii straine ca element de
drept.
In cazul particular al hotararii straine care stabileste o obligatie decurgand dintr-o lege fiscala
straina, pentru recunoastere si executare este necesara si conditia reciprocitatii, in sensul ca si
hotararile romane beneficiaza in strainatate de acelasi tratament.
22.

Cai de atac impotriva hotararii de exequatur.

Hotararea privind cererea de incuviintare a executarii se aduce de indata la cunostinta

reclamantului si partii impotriva careia se solicita executarea in conformitate cu procedura
prevazuta de legislatia statului membru solicitat.
Hotararea este supusa caii de atac, in termen de o luna de la data comunicarii acesteia in fata
instantei superioare celei care a pronuntat-o, procedura fiind contradictorie.
Instanta sesizata cu calea de atac nu poate refuza sau revoca o hotarare de incuviintare a
executarii decat pentru unul dintre motivele pentru care se poate refuza in conditiile
regulamentului si recunoasterea hotararii, hotararea pronuntata in strainatate neputand fi
revizuita pe fond in nicio situatie. Calea de atac conform anexei Regulamentului este
contestatia in anulare sau revizuirea.
23.

Principiul legalitatii.

Codul arata ca procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Forma

procedurala este instituita intocmai in scopul disciplinarii conduitelor individuale, astfel ca nu
se admite incalcarea acesteia sau imaginarea unor forme neprevazute de norma.
Legalitatea exclude concluzia ca ceea ce nu este interzis prin lege in mod expres este automat
permis, cu atat mai mult cu cat pe taram procedural, pentru asigurarea disciplinei procesuale,
este nevoie de reglementarea actelor de procedura si a pasilor care trebuie parcursi in cadrul
procesului.
O atare concluzie este relevanta la nivelul oricarei faze procesuale, lipsa unei prevederi in
lege neputand fi complinita pe baza normelor din cadrul altei ramuri procesuale, ci pe
temeiul principiilor fundamentale ale procesului. Spre exemplu, daca o anumita proba nu
este prevazuta de legea procesuala civila, dar este prevazuta de legea procesuala penala, sau
este reglementata in anumite conditii, nu se poate aplica in procesul civil.
Acelasi principiu presupune obligatia judecatorului de a asigura respectareadispozitiilor legii
privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces, fara insa a se
transforma in aparatorul acestora, el fiind totodata obligat sa se mentina intro pozitie
independenta fata de parti.
24.

Principiul egalitatii.

Justitia se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele fara deosebire de rasa, de
nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, opinie sau apartenenta politica, de
avere sau de origine sociala.
Astfel, ca un corolar al desfasurarii procesului civil in materia organizarii activitatii instantei
de judecata se regaseste principiul egalitatii subiectelor de drept care apeleaza la justitie.
In procesul civil, partilor le este garantata exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si
fara discriminari.
Aceasta norma reflecta un principiu constitutional, egalitatea in fata legii, de aceasta data in
fata legii procesual civile, nefiind admisa o atitudine concreta discriminatorie fata de o parte,
in favoarea partii adverse. De exemplu, daca o parte a beneficiat de un termen pentru a aduce
martorii nu inseamna auomat ca aceeasi situatie trebuie sa-i fie recunocuta si celeilalte parti,
insa pozitia acesteia nu poate fi dezavantajata in final numai pentru motivul ca nu si-a
prezentat martorii.
Egalitatea partilor in fata legii procesual civile trebuie sa se realizeze astfel incat sa nu fie
exercitate drepturile procesuale si impuse obligatii partilor, cu deosebiri intemeiate pe motive
de rasa, sex, origine etnica, nationalitate, religie, opinie sau apartenenta politica, avere,
conditie sociala...
Egalitatea armelor, ca regula specifica procedurii, regasita in Jurisprudenta CEDO, are in
vedere pozitia concreta a partii in proces, niciuna neputand fi pusa intr-o situatie de
inferioritate fata de partea potrivnica. Criteriile care pot atrage o asemenea consecinta nociva,

pot fi insa oricare dintre cele mentionate, dar si modul de intelegere si aplicare a dispozitiilor
procedurale de catre judecator sau parte, aspect care atrage necesitatea ca norma sa fie
extrem de clara si previzibila.
25.

Contestatia privind tergiversarea procesului.

In scopul asigurarii celeritatii procesului civil, NCPC prevede procedura de contentatie

privind tergiversarea procesului, aratand ca aceasta este la dispozitia oricarei parti, precum si
a procurorului care participa la judecata.Aceste persoane pot invoca incalcarea dreptului la
solutionarea procesului intr-un termen optim si previzivil si sa solicite luarea masurilor
legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlatura daca:
-legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri, de pronuntare, de motivare a unei
hotarari care s-a implinit fara rezultat;
-instanta a stabilit un termen in care un participant la proces trebuie sa indeplineasca un act
de procedua, iar acest termen s-a implinit, fara ca instanta sa ia, fata de cel care nu si-a
implinit obligatia, masurile prevazute de lege;
-o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata sa comunice
instantei intr-un anumit termen un inscris sau date ori alte informatii rezulate din evidentele
ei si care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit fara ca instanta
sa fi luat fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia masurile prevazute de lege;
-instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin
neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu atunci cand legea o
impune a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul
sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.
Instanta are posibilitatea de a estima durata cercetarii procesului la primul termen de
judecatat cand partile sunt legal citate si tinand cont de imprejurarile cauzei in virtutea
respectarii termenului optim si previzil. Asupra termenului instanta poate reveni in aceleasi
conditii de contradictorialitate.
Contestatia se formuleaza de regula in scris, putand fi facuta si verbal in sedinta, si se
depunde la instanta investita cu solutionarea procesului in legatura cu care se invoca
tergiversarea judecatii. Contestatia se urmeaza paralele cu solutionarea cauzei pe care nu o
suspenda, tocmai pentru a evita abuzurile celor care tocmai cu rea credinta formuleaza
contestatii in scopul tergiversarii procesului
Instanta se pronunta asupra ei in termen de 5 zile fara citarea partilor iar daca admite cererea,
pronunta o incheiere nesupusa niciunei cai de atac prin care ia masurile necesare inlaturarii
situatiei care a provocat tergiversalea judecatii, comunicarea incheierii catre contestator se
face numai pentru informare. Daca instanta respinge cererea ca neinemeiata, incheierea poate
fi atacata cu plangere in termen de 3 zile de la comuniare care se depunde la instanta care a
pronuntat incheierea, instata care o va trimie spre solutionare la instanta ierarhic superioara.
Cand procesul se judeca la ICCJ, plangerea se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi
sectii.
Incheierile prin care se admite sau se respinge contestatia sunt redactate in termen de 5 zile de
la pronuntare.
Daca se constata ca cererea sau calea de atac a fost facuta cu rea-credinta, autorul acesteia
poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare si la despagubiri.
26.

Principiul disponibilitatii. Continut.

Atunci cand subiectului de drept ii este incalcat un drept subiectiv civil sau daca o persoana
are un interes ce nu poate fi realizat decat pe calea justitiei, este necesar a se depunde o cerere
instantei competente.
Astfel conform adagiului latin judex ne procedat ex oficio, fara sesizarea instantei prin
depunerea unei cereri de chemare in judecata nu se poate declansa procesul. Disponibilitatea
este recunoscuta in NCPC prin art.9 Dreptul de disponibilitate al partilor care stabileste
continutul acestui principiu.
Astfel, procesul civil poate fi pronit la cererea celui interesat sau in cazurile anume prevazute
de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau instituii publice ori de
interes public. Partile stabilesc prin cererile si apararile lor obiectul si limitele procesului, iar
in conditiile legii, partea poate dupa caz renunta la judecarea cererii de chemare in judecata
sau la insusi dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii adverse, se poate invoi cu
aceasta pentru a pune capat, in ot sau in parte procesului, poate renunta la exercitarea cailor
de atac ori la executarea unei hotarari. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale
in orice alt mod permis de lege in sensul ca poate ataca o hotarare sau poate achiesa la

continutul acesteia, totodata ramanand la latitudinea celui ce a obtinut titlul executoriu daca
trece sau nu si la ultima faza a procesului si anume executarea silita.
27.

Principiul disponibilitatii si limitele sale.

n lumina acestui principiu, instana va statua n limitele obiectului stabilit prin cererea de
chemare n judecat, pronunndu-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar n acelai timp doar
asupra a ceea ce s-a cerut.
Acest principiu are n vedere dreptul prilor de a dispune de soarta procesului 1) prin
sesizarea instanei de judecat, 2) prin stabilirea cadrului procesual, att n privina prilor,
ct i n privina obiectului, 3) prin dreptul reclamantului de a renuna la aciune sau la
dreptul subiectiv pretins, 4) prin dreptul prtului de a achiesa la preteniile formulate de
ctre reclamant, 5) prin dreptul prilor de a ncheia o tranzacie, 6) prin dreptul prilor de a
exercita calea de atac, 7) prin dreptul prilor de a achiesa la hotrrea pronunat.
Principiul comport ns unele limitri, i ne referim la posibilitatea judectorului de a
introduce din oficiu, tere persoane n procesul civil [14]. Aceasta este o veritabil excepie de
la principiul disponibilitii n materie necontencioas, n materia contencioas aceast
prerogativ fiind o excepie aparent, fa de faptul c judectorul nu poate trece peste voina
prilor litigante (n cazul n care acestea se mpotrivesc judectorul neavnd posibilitatea de
a introduce terii n cauz).
28.

Principiul disponibilitatii si rolul activ al judecatorului.

Pentru ca rolul activ s poat fi corect exercitat de ctre judector era i normal
sexiste anumite limite, ntruct n sens contrar se putea considera c anumite aciuni iniiate
dectre instan reprezentau excese din partea acesteia.Recunoaterea rolului activ al
judectorului contribuie n cadrul procesului civil nu numai la protejarea interesului
public, ct mai ales la o bun protecie ce o asigur intereselor private ale
prilor.Intervenia fcut de judector pe parcursul derulrii procesului civil
trebuie s fie ointervenie care s prefigureze o posibil soluie ce va fi cuprins n
hotrre.Intervenia din partea judectorului trebuie s fie echilibrat cu cea a prilor,
ntruct nsituaia unei disproporionaliti evidente pot interveni anumite abuzuri
din partea instanei.Dup cum se arat n literatura de specialitate, prile hotrsc limitele
cauzei, iar judectorulconduce i controleaz procedura dar i limitele procesului respectiv.
Pentru a exista acest echilibru, apare ca fiind deosebit de important i
necesarnscrierea categoric i logic a limitelor rolului activ fa de
d i s p o n i b i l i t a t e a p r i l o r , necesitatea respectrii contradictorialitii nu numai de ctre
pri ci i de instan, asigurndu-se n acelai timp dreptul la aprare.E x e m p l e c l a r e n
acest sens in de o bun asigurare a relatrii actelor
p r o c e d u r a l e (ntmpinri, concluzii scrise), o evident separaie a msurii n care
judectorul este autorizats intervin n ceea ce privete cadrul procesual stabilit de ctre
pri, sub toate aspectele ce inde elementele constitutive ale cererii i ajung s
beneficieze de autoritate de lucru judecat (aspecte de fapt sau de drept pot fi ridicate din
oficiu, condiia esenial fiind ca n legtur cuorice propunere a judectorului s fie oferit
ansa prilor s discute pe tema ei, introducerean cauz a terilor).
Un alt aspect legat de rolul activ al judectorului i disponibilitatea prilor este reprezentat
denoua cerin ce a aprut de curnd pe plan mondial i face referire la ncurajarea
soluionriiamiabile a disputei, fie prin intermediul concilierii judiciare, fie prin
apelarea la mijloacealternative de soluionare a disputelor. Este relevant n acest sens
exemplul oferit de conceptulamerican

multi door n care sala de judecat apare precum o ncpere cu mai multe ui, iar prile pot
alege una din ele pentru a rezolva disensiunea printr-o anumit metod.Aceast idee s-a
extins i pe plan european, aprnd chiar ca o reflectare a misiunii judectorului de a pune
persoana de a alege o anumit soluie, de a pune presiune pe acea persoan.n ceea ce privete
judectorul romn acestuia nu i este strin metoda concilierii judiciare, ns poate fi pus cu
siguran n dificultate, spre exemplu, dac va fi nevoit s punn aplicare procedura medierii
i nu va fi bine informat cu privire la aspectele ce in de aceasta,asupra tehnicilor de mediere,
astfel totul se va reflecta n detrimentul prilor implicate n proces.C o n s i d e r m c n
lipsa limitelor stabilite de legiuitor, de implicare activ
a judectorului n cadrul procesului civil, ar fi posibil s existe o serie de nclcri ale
regulilor jocului din partea instanei pentru o soluionare rapid a procesului pe aceast
cale.Creterea numrului cazurilor de abuz pe care prile dintr-un proces civil ajung s
lerealizeze reprezint din pcate, o realitate ce este specific procedurii civile din Romnia,
ct ia marilor sisteme de drept.
29.

Oficialitatea in procesul civil.

NCPC prevede ca la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, daca partile
sunt prezente sau reprezentate, judecatorul din oficiu trebuie sa intrebe daca sunt de acord ca
probele sa fie administrate prin avocati sau consilieri juridici.
Judecatorul are indreptatirea sa ceara partilor explicatii asupra situatiei de fapt si asupra
incadrarii acesteia in dreptDesi sub aspectul posibilitatii judecatorului de a ordona anumite
probe din oficiu, deoarece acestea sunt necesare aflarii adevarului, principiul in discutie
contrazice disponibilitatea partilor, Codul de procedura civila prevede ca judecatorul trebuie
totusi sa se rezume la cadrul procesual stabilit de parti.
Judecatorul poate invoca din oficiu orice exceptie de ordine publica, ceea ce reprezinta
totodata si o obligatie pentru judecator in fata instantelor de fond, insa chiar daca este o
obligatie, partile nu pot invoca in calea de atac faptul ca judecatorul nu a invocat o exceptie
de ordine publica.
30.

Procedura acuzatoriala. Notiune.

Procedura acuzatoriala este procedura in care judecatorul este un simplu arbitru, rolul
principal revenind partilor si avocatilor acestora.
31.

Procedura inchizitoriala. Notiune.

Procedura inchizitoriala este procedura in care rolul judecatorului este esential, prin faptul ca
el este cel care construieste intregul rationament al procesului.
Codul nostru civil pare a reglementa o a treia procedura care imprumuta aspecte atat din
procedura acuzatoriala cat si din procedura inchizitoriala.
32.

Continutul rolului activ al judecatorului.

Sediul materiei rolului judecatorului in procesul civil se regaeste in mai multe dispozitii ale
codului.
NCPC arata ca judecatorul nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este
neclara sau incompleta dar in egala masura nu poate sa stabileasca dispozitii general
obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii
substituindu-se legiuitorului, acesta fiind obligat doar sa aplice legea. Dei n mod tradiional
rolul activ are n prin plan judectorul, totui NCPC prevede i n sarcina executorului
judectoresc o atare obligaie Aadar, pe parcursul judecii magistratul este cel care trebuie
s manifeste rol activ n vreme ce, pe parcursul executrii silite, aceast atribuie revine
executorul judectoresc.

Rolul activ al judectorului cunoate, n noua reglementare, o redimensionare. Atribuiile

judectorului sunt mai precise, mai bine definite, rolul activ al acestuia sporind n mod
exponenial n comparaie cu actuala reglementare.
Astfel cum deja am artat, judectorului i se recunoate posibilitatea introducerii, din oficiu a
unor teri, bineneles, n condiiile legii.
Judectorul va putea solicita precizri n scris sau oral cu privire la situaia de fapt i
motivarea n drept, va putea pune n dezbaterea contradictorie a prilor orice mprejurri de
fapt sau de drept chiar dac ele nu au fost analizate n actele de procedur depuse de ctre
pri i va putea dispune administrarea probelor pe care le consider necesare etc.
Sigur c exercitarea rolului activ trebuie s prezinte garania de imparialitate, judectorul
neavnd aptitudinea de a se erija n aprtorul uuneia dintre pri. Acesta trebuie s confere
echilibru n procesul civil n scopul prevenirii oricrei greeli privind aflarea adevrului.
33.

Limitele rolului activ al judecatorului.

Judectorul are posibilitatea de a manifesta un rol activ, n limitele prevzute de lege i n

legtur indisolubil cu principiul disponibilitii, n temeiul cruia prile sunt acelea care
au rolul hotrtor n determinarea unui anumit proces civil, instana de judecat fiind
obligat s statueze omnia petita, numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
Judectorul stabilete situaia de fapt, reinnd, din mprejurrile prezentate de ctre
reclamant, numai pe acelea care au fost probate.
Neexercitarea rolului activ al judectorului nu reprezint n sine un motiv pentru desfiinarea
hotrrii.
Procesul civil este caracterizat de disponibilitate n sens material i n sens procesual, care
cuprinde urmtoarele drepturi :
- dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil.
- dreptul de a determina limitele cererii de chemare n judecat sau ale aprrii.
- dreptul de a renuna la judecat sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare i dreptul de a
stinge litigiul printr-o tranzacie.
- dreptul de a ataca sau nu prin cile de atac legale, hotrrea judectoreasc, i de a strui sau
nu n calea de atac exercitat.
- dreptul de a cere executarea hotrrilor judectoreti.
Obligaia instanei este de a se pronuna asupra obiectului cererii dedus judecii care
constituie garania aplicrii principiului disponibilitii, consacrat prin art. 129 alin. (6) Cod
procedur civil.
Judectorul nu poate soluiona un litigiu dect pe baza cererii prii interesate i numai n
limitele sesizrii, principiul disponibilitii cuprinznd n coninutul su prerogativa dreptului
reclamantului de a determina limitele aciunii.
Dac formulrile prilor sunt confuze, mpiedicnd determinarea obiectului cererii de
chemare n judecat, instana are ndatorirea, respectnd regula dezbaterilor contradictorii, s
cear precizrile necesare, cu finalitatea de a evita, n favoarea respectrii cu rigoare a
disponibilitii, un ultra sau minus petita. (
34. Calificarea corecta a cererii.

Potrivit Codului, partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si
apararile lor in mod corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt
cunoscute. Insa, judecatorul va da calificarea corecta a cererii formulate de catre parte chiar
daca nu poate trece peste obiectul cererii deduse judecatii. Calificarea nu are in vedere
situatia in care partea insista asupra unui anumit temei de drept sau a unei categorii de cereri,
ci incadrarea corecta in drept a cererii intitulata gresit, formulata de partea care nu a facut
aceste precizari, in functie de situatia de fapt expusa.
In afara de cazul in care constata o frauda asupra intereselor legitime ale altora, judecatorul
nu poate sa schimbe denumirea sau temeiul juridic al cererii, daca partile, in virtutea unui
acord expres privind drepturi de care potrivit legii pot dispune, au stabilit calificarea juridica
si motivele de drept asupra carora au inteles sa limiteze dezbaterile.
35. Obligapa judecatorului de a incerca impacarea partilor.
O dimensiune importanta a rolului activ al judecatorului este data de obligatia pe care o are
acesta in cadrul judecatii in tot cursul procesului, de a incerca impacarea partilor. Desi NCPC
nu prevede o procedura prealabila de conciliere prealabila obligatorie in toate cazurile, prin
coroborare cu art.60 din Legea 192/2006, rezulta ca recurgerea la mediere se extinde intr-o
serie de cauze in care partile pot dispunde de drepturile lor. In toate aceste cazuri, legea nu
obliga efectiv la mediere, insa le impune sa se prezinte la mediator pentru a cunoaste
avantajele medierii, fie anterior sesizarii instantei fie chiar ulterior acestui moment.
Avantajele oferite de aceasta procedura sunt sintetizate in caracterele acesteia: voluntara,
confidentiala, presupune control asupra intregii proceduri si respect din partea adversarului.
Aceasta procedura nu poate fi extinsa si in cadrul cererilor care au ca obiect drepturi de care
partile nu pot sa dispuna, ci numai cereri asupra carora partile pot tranzactiona, legea
excluzand in mod expres din domeniul de aplicare al medierii drepturi strict personale sau pe
cele privind statutul persoanei. Insa avantajele sale sunt nete, pe langa economia de timp si
mijloace.Prin urmare, Codul de procedura civila a prevazut accentuarea rolului judecatorului,
in sensul ca acesta, pe langa incercarea de impacare a partilor, poate invita partile sa participe
la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri, iar daca este
cazul si considera ca este necesar judecatorul recomanda partilor sa recurga la mediere, in
vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila indiferent de faza judecatii in care se afla.
36.

Sfera de cuprindere a medierii in procesul civil.

Aceasta procedura se poate aplica doar cu privire la cererile asupra carora partile pot
tranzactiona, fiind exclusa expres aplicarea medierii in cauzele strict personale sau in cele
privind statutul persoanei.
Conform art.60 din legea 192/2006, este obligatorie dovada ca partile au participat la sedinta
de informare cu privire la avantajele medierii in domeniul protectiei consumatorilor cand
consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui
serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate...; in
materia dreptului familiei in situatiile prevazute la art.64 Pot fi rezolvate prin mediere
neintelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti,
stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice
alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii.
(2) Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii
divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul.; in domeniul
litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care
privesc raporturile de vecinatate; in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi
angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis; in litigiile de munca
izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca; in litigiile
civile a caror valoare este sub 50.000lei, cu exceptia litigiilot in care s-a pronuntat o hotarare
executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la registrul
comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la alte proceduri prevazute de lege.
37.

Contradictorialitatea scrisa, in procesul civil.

Contradictorialitatea[2] reprezint un principiu fundamental, att al dreptului procesual civil,

ct i al dreptului procesual penal, n sensul c n temeiul acestuia, prile pot s formuleze
cereri, s propun, s administreze probe i s pun concluzii cu privire la toate problemele
de fapt i de drept de care depinde corecta soluionare a procesului. Contradictorialitatea este
unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o component a dreptului fundamental
la aprare, constnd n dreptul prilor aflate pe poziii cu interese contrare de a propune i
administra probe i de a pune concluzii n legtur cu problemele de fapt i de drept care
intereseaz dezlegarea pricinii[7], indiferent dac elementele puse n discuie reprezint
rezultatul iniiativei prilor ori al judectorului[8] Contradictorialitatea se regaseste pe tot
parcursul procesuui civil, inca din etapa scrisa, de sesizare a instantei. Astfel, reclamantul
depune cererea prin care isi expune propriul punct de vedere, iar in replica, paratul prin
intampinare sau prin cerere reconventionala raspunde la fiecare capat din cererea
reclamantului sau pretinde la randul sau ceva de la reclamant. In faza judecatii codul prevede
imperativ ca judecatorul nu poae proceda la judecata decat dupa o corecta citare a partilor,
instituind obligativitatea acordarii posibilitatii fiecarei parti de a participa la judecata. Tot in
contextul contradictorialitatii, hotararea judecatoreasca se comunica partilor in proces pentru
a avea posibilitatea luarii la cunostinta a continutului acesteia si pentru a exercita in
consecinta calea de aac pusa la dispozitie de legea procesuala.
38.

Contradictorialitatea orala, in procesul civil.

In temeiul principiului contradictorialitatii, partile au dreptul de a discuta si argumenta orice

chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice paricipant la proces,
inclusiv de catre instanta din oficiu. Fiecare parte are dreptul sa isi spuna punctul de vedere
asupra probelor solicitate de cealalta parte. Astfel, fiecare parte va discuta admisibilitatea
dovezii propuse de catre partea adversa precum si oportunitatea acesteia in raport cu
conditiile cauzei. Toate dovezile propuse, raspunsurile contradictorii cu privire la situatiile de
fapt invocate, afrmatiile facute si punctele de vedere cu privire la probele solicitate facute
oral in fata instantei in cursul procesului sunt consemnate in scris in incheierea de sedinta.
39.

Contradictorialitatea in caile de atac.

Contradictorialitatea se pastreaza si in caile de atac realizandu-se aproximativ prin aceleasi

mijloace ca si la prima instanta. Astfel, intampinarea este obligatorie in continuare si in apel,
ciarea se mentine ca o regula necesara judecarii in calea de atac, partile vor lua cuvantul in
ordinea stabilita de cod sau incuviintata de instanta judecatoreasca..
Mai mult, independent de dispozitiile legii procesuale in materia judecarii in prima instanta,
in calea de atac se restabileste contradictorialitatea, judecarea acestora realizandu-se numai
dupa indeplinirea procedurii de citare a partilor.
40.

Dreptul la aparare in procesul civil.

Constituia Romaniei prevede expres in art.24 ca dreptul la aparare este garantat. Acest
principiu fundamental se intregeste in materia procedurii civile prin consacrarea sa in mod
indirect, prin reglementarea anumitor institutii care asigura realizarea continutului acestui
drept.
Din punct de vedere strict formal dreptul la aparare vizeaza posibilitatea oricarei parti de a
beneficia de serviciile unui aparator specialist-avocatul. Insa apararea se realizeaza si prin
intermediul garantiilor unei justitii independente care asgirua exercitarea efectiva a dreptului
la aparare, un tribunal impartial ce asigura justa solutionare a cauzelor, publicitatea sedintei
de judecata si contradictorialitatea, acestea fiind tot garantii ale dreptului la aparare. Tot ca o
garantie a dreptului la aparare este si prezumarea bunei-credinte in cadrul procesului civil.
NCPC aduce in discutie un aspect determinat de nevoia de acuratete juridica, dar care pare sa
fecteze dreptul la aparare. Astfel se prevede ca in recurs , cererile si concluziile partilor nu pot
fi formulate si sustinute decat prin avocat sau dupa caz consilier juridic cu exceptia situatiei
in care partea sau mandatarul acesteia sot sau ruda pana la gradul al doilea inclusiv este
licentiata in drept.
In cazul in care o parte dovedeste ca nu are mijloacele necesare angajarii unui aparator, legea
procesuala ii pune la dispozitie institutia ajutorului public judiciar ca un plus de garantie a
dreptului la aparare.
Sub aspectul material dreptul la aparare se realizeaza indirect, datorita reglementarii unor
institutii care ii garanteaza continutul. Astfel, partile sunt in mod obligatoriu incunostiinate
despre proces, ele pot propune probe in dovedirea cererilor lor, iar daca probele nu au fost

solicitate din lipsa de pregatire sau din nestiinta partii ele vor putea fi totusi propuse si dupa
cererea termenului prevazut de lege.
Un alt mijloc de realizare a dreptului la aparare este principiul non reformatio in pejus
conform caruoa nimeni nu isi poate crea o situatie mai grea decat cea anterioara in propria
cale de atac.
41.

Publicitatea in procesul civil.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei prevad ca sedinta de

judecata este publica, cu alte cuvinte orice persoana poate participa la judecata in limitele
stabilite de lege. Publicitatea edinei de judecat are n vedere pe de o parte, (i) caracterul
public al dezbaterilor, iar pe de alt parte (ii) publicitatea pronunrii hotrrilor.
Prin consacrarea acestui principiu se asigur imperativul examinrii cauzei n public, impus
de art. 6 C.E.D.O, aceasta fiind o condiie inerent a exercitrii drepturilor procesuale ale
prilor, prin asigurarea accesului acestora la dezbateri.
Datorita publicitatii se confera hotararii date caracter de autoritate, deoarece posibilitatea
participarii oricarei persoane la judecata inlatura orice suspiciune asupra tinerii si urmarii
regulilor de procedura.
Totodata hotararea se pronunta in sedinta publica, sanctiunea virtuala care se desprinde din
caracterul de ordine publica si imperativ al textului fiind nulitatea hotararii nepronuntate
public. daca insa se dispune amanarea pronuntarii, presedintele completului de judecata poate
stabili ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin
mijlocirea grefei instantei.
42.

Exceptii de la publicitate in procesul civil.

NCPC consacr i unele excepii de la acest principiu. Redactorii NCPC au optat pentru
resistematizarea etapelor procesului civil, care n noua legislaie procesual-civil cunoate 3
etape, respectiv 1) etapa scris, 2) etapa cercetrii procesului, care se desfoar n camera de
consiliu i care reprezint o excepie de la principiul publicitii (dispozitie suspendata de la
aplicare pana in 1 ianuarie 2016) i respectiv 3) dezbaterea n fond a procesului, care are loc
preponderent n edin public.
Pana la data de 1 ianuarie 2016 se mentine regula sedintei publice daca cererea se afla in
prima instanta.
Dezbaterile in fond se fac de principiu in sedinta publica, dar legea permite partilor sa isi
exprime acordul ca dezbaterea fondului sa urmeze in camera de consiliu. Instantele pot
admite la cerere ca sedinta sa fie secreta daca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau
moralitatea publica sau pe parti, interesele minorilor, viata privata a partilor ori interesele
justitiei.
De asemenea instanta poate interzice accesul in sala de sedinte presei, publicului pe intreaga
durataa procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moraliatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau
protectia vietii private a partilor la proces o impus sau in masura considerata absolut
necesara de catre instantaatunci cand in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa
aduca atingere intereselor justitiei.
43.

Principiul continuitatii.

Respectarea principiul continuitii presupune ca aceiai judectori s soluioneze ntreg

procesul, nlocuirea unora dintre membrii completului de judecat fiind posibil doar n cazul
unor motive justificate.
n lumina acestui principiu, dac pe parcursul judecrii cauzei completul se schimb, este
necesar cel puin ca judectorii care au pronunat hotrrea s fie aceiai cu judectorii fa de
care s-au pus concluzii de ctre pri.

n cazul n care nlocuirea a avut loc dup ce s-a dat cuvntul pe fond prilor, NCPC prevede
obligativitatea repunerii cauzei pe rol [26], urmnd ca prile s pun din nou concluzii n faa
aceluiai complet din care va face parte un alt judector.
Principiul continuitii este respectat i n cazul (i) repunerii cauzei pe rol, precum i (ii) n
cazul relurii judecii dup suspendare, n ambele ipoteze menionate cauza fiind judecat de
ctre aceiai judectori.
44.

Principiul nemijlocirii

In special pe fondul asigurarii mijloacelor necesare aflarii adevarului, pentru a se evita

tendinta de influentare a celor chemati sa marturiseasca, sa depuna marturie sau sa-si exprime
parerea ca specialisti, a fost prevazuta expres nemijlocirea, regula potrivit careia probele se
administreaza de catre instanta care judeca procesul, cu exceptia cazurilor in care legea
stabileste altfel.
Asa cum sunt reglementate probele in procesul civil in prezent, administrarea acestor se
impune a fi realizata in fata judecatorului. Sunt situatii in care administrarea probelor nu se
poate face in fata instantei, tocmai determinat de natura probei, cum este cazul cercetarii la
fata locului, respectiv de faptul ca administrarea probelor nu se poate face decat in afara
localitatii de resedinta a instantei, caz in care administrarea se realizeaza prin comisie
rogatorie, de catre o instanta de acelasi grad sau chiar mai mica in grad, chiar daca in acea
localitate nu exista o instanta de acelasi grad.
45.

Buna credinta in exercitarea drepturilor procedurale.

exercitarea drepturilor procesuale trebuie sa se faca cu buna-credinta, respectiv porivit

scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile
procesuale ale altei parti.
Exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale sau exercitarea abuziva a acestora
reprezinta ca atare situatia in care partea isi exercita drepturile nu pentru scopul pentru care
acestea au fost consacrate, respectiv pentru protectia drepturilor subiective, ci cu depasirea
acestor limite, respective pentru a determina consecinte negative asupra adversarului.
Sanctiunea pentru exercitarea abuziva a drepturilor procesuale este antrenarea raspunderii
pentru prejudiciile materiale si morale cauzate, fiind posibila si obligarea partii la plata unei
amenzi judiciare.
Sub aceleasi sanctiuni, partile sunt obligate sa execute si obligatiile procesuale cu bunacredinta. Partile trebuie sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si
termenele stabilite de lege sau de judecator, sa isi probeze pretentiile si apararile, sa
contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind finalizarea acestuia.
De asemenea si tertii sunt tinuti sa respecte obligatiile impuse de lege in sprijinul derularii
procesului civil, NCPC prevazand posibilitatea aplicarii sanctiunilor prevazute de lege, daca
tertul fara motiv legitim se sutrage de la indeplinirea obligatiei impuse de instanta.
46.

Caracterul normelor reglementand principiile de desfasurare a procesului civil.

Normele ce reglementeaza principiile de desfasurare a procesului civil au un caracter

imperativ si de ordine publica.
47.

Ajutorul public judiciar - Notiune.

Prin definiie, ajutorul public judiciar reprezint o form de asisten acordat de stat care are
ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil i garantarea accesului egal la actul de
justiie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciar.
Potrivit noilor reglementri, ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, n
oricare dintre formele prevzute de ordonan. Valoarea ajutorului public judiciar acordat,
separat sau cumulat nu poate depi, n cursul unei perioade de un an, suma maxim
echivalent cu 10 salarii minime brute pe ar la nivelul anului n care a fost formulat
cererea de acordare. Pn acum, valoarea ajutorului public judiciar nu putea depi suma
maxim echivalent cu 12 salarii minime brute pe ar.
48.

Cazuri de acordare a ajutorului public judiciar.

De ajutor public judiciar, pot beneficia persoanele al cror venit mediu net lunar pe membru
de familie, n ultimele dou luni anterioare formulrii cererii, se situeaz sub nivelul de 300
lei. n acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaz n ntregime de
ctre stat. Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, n ultimele dou luni
anterioare formulrii cererii, se situeaz sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie
ajutor public judiciar se avanseaz de ctre stat n proporie de 50%.
49.

Dreptul la aparare si non reformatio in pejus.

Un alt mijloc de realizare a dreptului la aparare este principiul non reformatio in pejus
conform caruoa nimeni nu isi poate crea o situatie mai grea decat cea anterioara in propria
cale de atac.
Acest principiu primind reglementare expresa in materia apelului cat si in materia recusrului.
In acest sens, art 481 NCPC prevede ca apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o
situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata, in afara de cazul in care el consimte expres
la aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege, iar art. 502 NCPC prevede ca la judecarea
recursului precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de
recurs, dispozitiile art,481 sunt aplicabile in mod corespunzator.
50. Raporturile juridice civile in interpretarea Curtii Europene a Drepturilor
Omului .
Prin raport civil, Curtea intelege in mod constant: ceea ce are obiect patrimonial sau se
intemeiaza pe drepturi nepatrimoniale civile ori este vorba despre drepturi si obligatii cu
caracter privat. Continutul concret, intinderea si modalitatile de exercitare a acestora sunt date
insa de reglementarea interna a fiecarui stat parte la conventie.
De asemenea jurisprudenta a statuat ca natura civila a unui drept se determina la momentul la
care el isi gaseste realizarea efectiva, indiferent de natura titlului executoriu care il
constata.Pentru determinarea sferei civile a drepturilor supuse convetiei, Curtea a avut in
vedere si apararea unei aparente de drept, fiind suficient ca titularul sa fi putut pretinde ca
este titularul dreptului in legislatia nationala, chiar daca acest drept nu-i fusese stabilit inca.
Dreptul intern, arata ca dispozitiile codului reglementeaza raporturile patrimoniale si pe cele
nepatrimoniale dintre persoane, ca subiece de drept civil.
51. Sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraf 1 CEDO si raporturile dintre stat f i
particulari.
Pentru determinarea sferei de aplicabilitate a art.6 paragraf 1 CEDO, Curtea nu are in vedere
numai actiunile in justitie privitoare la un drept subiectiv ce apartine domeniului dreptului
privat, in sensul clasiv al termenului.
Este vorba de drepturi ce formeaza obiectul unor litigii intre particulari dar si intre acestia si
stat, cand acesta din urma actioneaza in baza unor raporturi de drept privat iar nu in caliate de
autoritate investita cu jure imperii.
Face parte de asemenea si din sfera civila conform conventiei si contestatia ce are obiect
comercial, administrativ sau financiar.
Nu se incadreaza in notiunea de drept civil asa cum este prevazuta in jurisprudenta Curtii
drepturile si obligatiile de natura politica si cele constitutionale, precum si procedurile de
expulzare a strainilor , ci numai instituirea de garantii procedurale in cazul expulzarii
strainilor.
Asadar in jurisprudenta Curtiisunt retinute ca drepturi cu caracter civil drepturile civile
personal nepatrimoniale, si cele patrimoniale. Din sfera relatiior comerciale intra sub
incidenta textului concurenta neloiala, procedura de declarare a falimentului, dreptul de a
desfasura o activitate comerciala in sectorul privat, atacarea deciziei unei banci de a mari
capitalul social... Si relatiile fiscale pot determina nasterea unor drepturi care se incadreaza in
art6 CEDO, insa ca regula litigiile fiscale nu sunt supuse conventiei. Este incidenta aplicarea
textului si in materia asigurarilor sociale. Au de asemenea natura civila si atrag aplicarea
rticolului accesul si exercitarea unor profesii liberale si intr-o anumita masura litigiile
privitoare la exercitiul functiei publice.
In ce priveste relatiile dintre stat si particulari, Curtea a decis ca ese aplicabil art 6, fiind
incidenta notiunea de drept civil atunci cand procedura considerata de drept public in dreptul
intern este totusi determinata pentru drepturi si obligatii cu caracer privat cum ar fi vanzarile
de terenuri, acordarea de autorizati administrative pentru exercitarea unei activitati

comerciale sau desfasurarea unei profesii, exploatarea unei clinici private, exproprierea
pentru cauza de utilitate publica.
De asemenea intra sub incidenta textului procedurile judiciare care vizeaza efectele unor acte
administrative privind limitarea folosirii unor terenuri de catre reclamant, interdictia de a
construi pe un anumi teren, mentinerea unei licente in vederea continuarii unei activitati de
catre titular.
52.

Dreptul la un tribunal prevazut de lege- CEDO.

Pe fondul determinarii sferei de aplicare a art.6 par.1 din Conventie se impune prezentarea
principiilor care constituie in acelasi timp garantii ale unui proces echitabil:
-dreptul la un tribunal prevazut de lege, independent si impartial si desfasurarea procedurii in
fata acestui tribunal in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil.
Dreptul la un tribunal la care se refera textul reprezinta unul dintre aspectele dreptului la
actiune si este echivalent cu continutul principiului accesului liber la justitie consacrat in
Constitutia Romaniei.Cu alte cuvinte, orice persoana trebuie sa aiba posibilitatea de a deferi
litigiul legat de drepturile sale civile unei instante, judecatorului investit de stat cu puterea de
a judeca. Promovarea unei actiuni in justitie trebuie admisa in toate cazurile cu exceptia
limitarilor permise dar in niciun caz nu se poate admie ca o hotarare pronuntata de o instanta
nationala prin care s-au recunoscut drepturi patrimoniale unei persoane sa fie desfiintata in
urma exercitarii unei cai de atac extraordinare, pe motiv ca persoana respectiva nu avea acces
la justitie, ci rebuia sa astepte reglementarea legala speciala.
Dreptul de a promova o actiune in fata instantelor judecatoresti nu este insa absolut, fiind
permise limitari din partea stateor, cu conditia ca acestea sa urmareasca un scop legitim si
intre mijloacele folosite si scopul propus sa existe un raport rezonabil de proportionalitate.
Tribunalul trebuie sa fie stabilit prin lege, prin aceasta intelegand nu numai legislatia
referitoare la stabilirea competentelor organelor judiciare dar si orice alta dispozitie interna a
carei nerespectare ar fi de natura sa conduca la constatarea iregularitatii participarii unui
membru al formatiunii de judecata la solutionarea unei anumite cauze.
53.

Dreptul la un tribunal independent si impartial - CEDO.

Notiunea de tribunal independent vizeaza mai multe aspecte legate de durata mandatului
membrilor tribunalului, protectia contra presiunilor externe, verificarea aparentei de
independenta. AStfel, instrumente necesare pentru asigurarea aparentei de independenta sunt:
inamovabiliatea judecatorilor, garantarea independei faa de puterea executiva, legilativa si
fata de partile procesului.
Tribunalul este impartial daca tat din punct de vedere subiectiv cat si obiectiv nu se poate
prezuma nicio banuiala legitima de impartialitate. Stfel, judecatorul trebuie sa pronunte
solutia numai pe baza datelor din dosar si a dezbaterilor de sedinta, fara alte ingerinte din
exterior care ar putea atrage concluzia oricaror influente.
54.

Desfasurarea procedurii in fata tribunalului in mod echitabil.

In fata tribunalului prevazut de lege, procedura trebuie sa se desfasoare in mod echitabil,

public si intr-un termen rezonabil.
Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca cererile si observatiile
partilor sunt examinate conform nornelor de procedura de catre tribunalul sesizat.
Principalele instrumente de garantare si asigurare a acestui principiu sunt: principiul
contradictorialitatii, egalitatea armelor si motivarea hotararilor.
Egalitatea armelor presupune mentinerea unui just echilibru intre partile procesului care
trebuie sa beneficieze de posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza in conditii caresa nu o
plaseze pe o pozitie de net dezavantaj in raport cu adversarul sau.
Contradictorialitatea presupune de asemenea posibilitatea partilor de a lua la cunostinta de
toate piesele dosarului, care sunt de natura a influenta decizia finala, deci actele procedurale
care au o anumita importanta pentru solutia ce va fi data procesului.
Motivarea hotararilor implica raspunsul detaliat dat de judecator fiecaruia dintre argumentele
partilor procesului, fiind necesar sa se tina seama de diversitatea capetelor de cerere, de
motivele formulate in caile de atac, de diferentele existente intre state in diferitele izvoare de
drept: legea scrisa, cutuma, doctrina...
In aceasta cerinta legata de dreptul la un proces echitabil nu se exclude obligatia partilor de a
coopera in sensul de a-si exprima clar pretentiile, structurandu-le neambiguu si rezonabil.

55.

Desfasurarea procedurii in fata tribunalului in mod public.

Procesul trebuie sa se desfasore in mod public, cu exceptia cazurilor admise de reglementarea

nationala pe fondul prevederilor art6 din Conventie.
56.

Desfasurarea procedurii in fata tribunalului intr-un termen rezonabil.

Procedura trebuie sa se desfasore intr-un termen rezonabil. Domeniul de aplicare al acestui

imperativ european este date de procedurile ce se desfasoara in fata oricarei autoritati
judiciare, iar pentru a fi incident textul este necesar ca intarzierea sa fie imputabila
autoritatilor judiciare competente. In toate situatiile, instanta va aprecia de la caz la caz
motivele intarzierii in procedura judiciara.
Instanta europeana a apreciat ca in materie civila termenul rezonabil are un punct de plecaredata investirii instantei cu solutionarea procedurii respective si un punct final determinat de
executarea concreta a hotararii. Punctul de plecare se determina si in raport de eventualele
proceduri prealabile cerute obligatoriu de reglementarea interna, in sensul ca punctul de
plecare se va stabili de la momentul depunerii cererii in procedura prealabila.de asemenea
orice demers al reclamantului sau al paratului de a extinde procedura in mod nejustificat sau
determinat de un interes particular, fie si de acela de a prejudicia cealalta parte, trebuie
apreciate ca atare pentru a exclude vina autoritatii statale in nerespectarea termenului
rezonabil, acest lucru deoarece incalcarea acestui principiu poate fi invocata doar in situatia
in care fapta s-a produs din vina autoritatii statului.
De asemenea, in exercitarea dreptului la aparare, avocatul are dreptul si obligatia de a starui
pentru realizarea liberului acces la justitie, pentru un proces echitabil si in termen rezonabil,
astfel ca, tinut de interesele clientului sau daca cestea constau in utilizarea de manevre
dilatorii, aparatorul nu poate fi blamat pentru actiunile sale.
de asemenea instanta europeana a statuat ca nu reprezinta motive justificate pentru afectarea
principiului desfasurarii intr-un termen rezonavbil: aglomerarea rolului instantelor nationale,
o greva a avocatilor, adoptarea unei reform a Curtii nationale de conturi in vederea
rationalizarii activitatii acesteia.
57.

Egalitatca armelor- CEDO.

In jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor

pet o a t a d u r a t a d e s f a s u r a r i i p r o c e d u r i i i n f a t a u n u i t r i b u n a l , f a r a c a u n a
d i n t r e e l e s a f i e avantajata in raport cu cealalta parte sau celelalte parti in proces. Acest
principiu decurge inmod direct din faptul ca orice persoana are dreptul la ascultarea cauzei
sale in mod echitabil.P r i n c i p i u l e s t e u n e l e m e n t e s e n t i a l a l d r e p t u l u i l a u n
p r o c e s e c h i t a b i l . Ac e s t p r i n c i p i u impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea
rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditiicare sa nu plaseze intr-o situatie de net
dezavantaj in raport cu adversarul ei si ca exigentaegalitatii armelor in sensul unui just
echilibru intre parti are, in principiu acelasi rol atat in procesel civile, cat si in cele
penale.Astfel, o diferenta de tratament in ascultarea martorilor poate incalca
principiul egalitatiiarmelor. Orice inegalitate in comunicarea documentelor poate
fi sanctionata in numeleacestui principiu. Partile trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta
in mod egal mijloacele de proba de care dispun. De asemenea, principiul egalitatii armelor
trebuie sa fie respectat intimpul exercitarii cailor de atac.
Principiul de egalitate a armelor este deosebit de important
i n t r u c a t s e s u b i n t e l e g e respectarea dreptului la aparare sau chiar necesitatea unei
dezbateri contradictorii, garantii puternice in care se integreaza din ce in ce mai mult si a
caror efectivitate este necesar sa fie protejata. Curtea a amintit ca elementele de proba
trebuie sa fie in principiu prezentate in fata justitiabilului, in sedinta publica, in vederea
unei dezbateri contradictorii;. Jurisprudentaeuropeana a precizat ca principiul egalitatii
reprezinta un element al notiunii mai extinse a procesului echitabil care incorporeaza si
dreptul fundamental la caracterul contradictoriu altribunalului. Dreptul la un proces echitabil
contradictoriu presupune, in principiu, pentru o parte, posibilitatea de a lua cunostinta de
observatiile sau documentele prezentate, precum side a le pune in discutie. Principiul

egalitatii armelor si principiul contracdictorialitatii nutrebuie confundate. Se

poate intampla, ca in cadrul aceleiasi cauze, un principiu sa fierespectat, dar nu
si celalalt. Notiunea de proces echitabil cuprinde dreptul la un
procescontradictoriu, care presupune dreptul partilor de a face cunoscute
elementele care suntnecesare pentru reusita pretentiilor acestora, dar si de a lua
la cunostinta si discuta orice document sau observatie prezentata judecatorului in vederea
influentarii deciziei acestuia side a le pune in discutie.
58.

Sensurile notiunii de instanta

Conform legii de organizare si literaturii de specialitate, prin instanta de judeata se intelege

organul imputernicit de lege sa solutioneze un anumit litigiu.
Aceasta semnificatie este inteleasa la randul sau in sens larg sau in sens restrans, in functie de
cum se realizeaza o diferenta intre instantele de judecata si alte organe cu activitate
jurisdictionala. AStfel instanta semnifica pe de o parte toate organele de jurisidictie
organizate prin lege, ceea ce intereseaza competenta generala.
Instanta judecatoreasca cuprinde numai acele organe care fac parte din cadrul puterii
judecatoresti, adica instantele asa cum sunt prezentate prin lege: judecatoriile, tribunalele
specializate, tribunalele, curtile de apel, ICCJ. In sens restrans, prin instata judecatoreasca se
intelege si numai un anumit grad de jurisdictie, anume fie numai judecatorie, numai tribunal...
pentru a arata organul in fata caruia procesul se afla la un moment dat, in functie de faza
procesuala in care se afla dosarul.
Un ultim sens dat notiunii de instanta judecatoreasca este acela de persoane imputernicite de
lege sa compuna instanta de judecata in vederea solutionarii procesului: judecator competent
sa solutionezeo anumita pricina, procuror, cand este cazul, grefier sau magistrat-asistent la
instanta suprema.
59.

Independenta functionala a magistratului.

Independenta judecatorilor trebuie inteleasa in raport cu atrbutiile acestora de a pronunta

dreptul, de a solutiona procesul, prin interpretarea si aplicarea legii la cazul dedus judecatii..
Astfel judecatorul beneficiaza pe de o parte de independenta functionala iar pe de alta parte
de independenta personala.
Independenta functionala ii confera dreptul judecatorului de a nu se supune niciunei influente
din partea altor puteri in stat, in special cea executiva, sau din partea altor persoane, cum sunt
justitiabilii.
Argumentele juridice ale realizarii si asigurarii independentei functionale sunt: interzicerea
prin lege a exercitarii oricaror influente si instructiuni din partea altor puteri asupra instantei
de judecata, stabilirea prin lege a regulilor de competenta si procedura, interzicerea infiintarii
de instante extraordinare, in afara celor reglementate de lege, consacrarea principiului
interdictiei de imixtionare a conducatorilor instantelor judecatoresti in activitatea de judecata
a judecatorilor de instanta respectiva.De asemenea, legea arata ca selectia magistratilor pentru
promovarea in functii de conducere se face de CSM, pe baza de criterii stabilite prin hotarare
a CSM. Ca atare, nicio alta autoritate nu se poate interpune in activitatea de selectie a
judecatorilor pentru functiile de conducere, aspect care garanteaza independenta
magistratului.
60.

Independenta personala a magistratului. Notiune.

n Romnia, conform art. 126, alin. 1 din Constituie, justiiase realizeaz prin nalta Curtede Casaie
i Justiie i prin celelalte instane judectoreti stabilite de lege. Aceastanseamn c puterea
judectoreasc se exercitnumai prin instana judectoreasc n persoana judectorului, unicul purttor
al acestei puteri.
Judectorul este cel mputernicit s cerceteze o cauz pentru ao clarifica, procednd astfel la o
judecat i apoi s pronune o hotrre, fcnd astfel un act de dreptate.
Dar putem vorbi de o putere(sistem de organe ce beneficiaz de fora pentru a face justiie,inclusiv
prin constrngere), i nu doar de autoritate, numai dac n plan organic independena membrilor
jurisdiciilor este garantat i exerciiul puterii de a judeca este suveran.
Avnd rolul de a trana litigiilen mod obiectiv, conform legii, i fiind o putere prinei nii,
judectorii nu pot primi ordine, instruciuni sau sugestii de nici un fel cu privire laactivitatea lor

judiciar, ceea ce excludeorice subordonare n acest sens. Independena judectorului, prevzut n

mod expresn art. 124, alin. 3 din Constituia Romniei, esteindispensabil n exerciiul unei justiii
impariale i n spiritul respectului pentru lege. Independena judectorilor se refer n cele din urm
la independena contiinei, ajudecii lor. Dar dac judectorul este responsabil doar n faa propriei
sale contiine, aceasta trebuie s implice verticalitate i o pregtire profesional deosebit. Judectorii
trebuie sia decizii n deplin independen i sacioneze fr restricie i fr a fi
obiectulunorinfluene, incitri, presiuni, ameninri sau intervenii nelegale, directe sauindirecte,
indiferent din partea crei persoane vin i sub ce motiv. Judectorul, ncalitate de deintor al
autoritii judectoreti, trebuie s-i poat exercita funcia sa n deplinindependen n raport cu
toate constrngerile/forele de natur social, economic i politic, n raport cu ali judectori i n
raport cu administraia judectoreasc.
Legislaia trebuie s postuleze independena magistrailor, iarautoritilor publice trebuies li se
interzic s le adreseze instruciuni referitoare la activitile lor jurisdicionale. Legeatrebuie s
prevad sanciuni contra persoanelor care vor s influeneze astfel pejudectori, recomand Consiliul
Europei. n legislaia noastr nu gsim reglementat acest principiu. Interesant este c magistratului i se
interzice s-i manifeste n mod public opiunile politice, putnd fi chiar exclus din magistratur
pentru aceasta, dardac un politician face n mopublic afirmaii cuprivire la o soluie ce ar trebui luat
de instan nu este prevzut nici o sanciune pentru el. Mai mult, susinem c autoritile politice
cuprecdere, dar i restul populaiei, trebuie s se abin n a critica deciziile judiciare, cel puin pentru
a da via pricipiului res judicata pro veritate habetur.Singura supunere a judectorului trebuie s fie
fa de lege (art. 124, alin. 3
din Constituie); de altfel, nimeni nu este deasupra legii (art. 16, alin.2). Dar judectorul nu este nici
sclavul i nici stpnul legii, ci este servitorul ei.

Magistraii au dreptul i sunt obligai s se asigure c regulile de procedur i drepturile

prilor sunt respectate. Scopul pentru care judectorii trebuie s fie independeni estetocmai
realizarea unei justiii impariale.
61.

Recrutarea magistratilor.

Recrutarea magistratilor se face prin concurs, pe baza competentei profesionale, a

aptitudinilor si a bunei reputatii. Recrutarea si formarea profesionala initiala in vederea
ocuparii functiei de magistrat se realizeaza prin INM, instituia publica cu personalitate
juridica, aflata in coordonarea CSM care realizeaza formarea initiala a magistratilor, formarea
profesionala continua a magistratilor in functie, precum si formarea formatorilor in conditiile
legii.
INM nu face parte din sistemul national de invatamant si educatie si nu ese supun
dispozitiilor legale in vigoare cu privire la acreditarea institutiilor de invatamant superior si
recunoasterea diplomelor.
Admiterea la Inm se face cu respectarea principiilor transparentei si egalitatii, exclusiv pe
baza de concurs, La concursul pentru admiterea la INM se poate inscrie persoana care
indeplinese urmatoarele conditii:
-are cetatenia romana, domiciliul in Romania si capacitate deplina de exercitiu
-este licentiata in drept
-nu are antecedente penale sau cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie
-cunoaste li,ba romana
-este apta din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea functiei.
62.

Formarea continua a magistratilor.

Un alt aspect de natura sa asigure independenta si impartialitatea magistratului este dat de

formarea profesionala continua a acestuia, care constituie o obligatie pentru magistrat. Legea
statutului profesiei arata ca in cadrul acestei activitati, INM care poarta responsabilitatea,
trebuie sa tina seama de dinamica procesului legislativ si sa se cuprinda in programe aspecte
legate de cunoasterea si aprofundarea legislatiei interne, a documentelor europene si
internationale la care Romania este parte, jurisprudentei instantelor judecatoresti si a Curtii
Constitutionale, a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a
Comunitatilor Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice ale profesiei de
magistrat, precum si in abordarea multidisciplinara a institutiilor cu caracter de noutate.

Formarea continua cuprinde atat activitati desfasurate sub egida INM cat si consultari, dezbateri,
seminarii, sesiuni sau mese rotunde care se desfasoara periodic la nivelul fiecarei curti de
apel si in cadrul fiecarui parchetr de pe langa Curtea de apel.
63.

Salarizarea magistratilor.

Pe langa argumente functionale si personale judecatorii beneficiaza de un sistem de salarizare

stabilit numai prin lege. Cuantumul salariului acestora nu trebuie sa constituie subiect de
discutie, insa literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca se impune acordarea unor
drepturi banesti ridicate, pentru a garanta si in acest mod independenta judecatorilor.
64.

Incompatibilitati ale functiei de magistrat.

Tot in vederea asigurarii independentei legea cuprinde si un sistem de incompatibilitati, aratand

ca functia de magistrat este incompatibila cu orice functie publica sau privata cu exceptia
functiilor didactice din invatamantul superior.
De asemenea magistratilor le este interzisa exercitarea direct sau prin persoane interpuse a
activitatilor de comert, participarea la conducerea unei societati comerciale sau civile. Ei nu
pot desfasura activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura, nu pot avea
calitateade membru al unui grup de interes economic. Magistratii nu pot da consultatii scrise
sau verbale in probleme litigioase sa sa-si exprime public parerea cu privire la chestiuni aflate
pe rolul unei instante de judecata si nici sa indeplineasca o activitate specifica avocatului.
De asemenea magistratii nu pot sa faca parte din partide politice si nici sa desfasoare activitati cu
caracter politic. Ei sunt obligati ca in exercitarea tributiilor sa se abtina de la exprimarea sau
manifestarea, in orice mod a convingerilor lor politice.
magistratii pot participa la elaborarea de publicatii sau studii de specialitate, a unor lucrari
literare ori stiintifice sau la emisiuni audiovizuale. cu exceptia celor cu caracter politic. Ei pot
fi membri ai unor comisii de examinare sau de intocmire a proiectelor de acte normative, a
unor documente interne sau internationale, cu acordul conducatorului instantei sau al
parchetului.
Magistratii pot fi membri ai societatilor stiintifice sau academice, precum si ai asociatiilor sau
fundatiilor care au scop stiintific sau profesional.
65.

Gratuitatea justitiei.

Principiul gratuitii justiiei, regula potrivit creia justiia este un serviciu public gratuit,
organizat de stat, judectorii, procurorii, grefierii ori restul personalului auxiliar fiind pltii
de stat, iar nu de pri, ca n cazul arbitrajului. n acest sens se spune c justiia este gratuit.
Principiul nu este nesocotit prin faptul c prile sunt obligate s plteasc taxe de timbru ori
timbru judiciar. De asemenea, i celelalte cheltuieli pe care le presupune procesul civil, cum
ar fi onorariile avocailor, onorarii de expertiz, cheltuieli pentru administrarea probelor, nu
ncalc acest principiu, deoarece la cererea prii care a obinut ctig de cauz, cealalt parte,
czut n pretenii, va putea fi obligat, prin chiar hotrrea ce se va pronuna, s restituie n
cadrul cheltuielilor de judecat, n tot sau n parte, sumele avansate
66.

Trasaturile actului jurisdictional.

Actul prin care judecatorul exprima dreptul este hotararea judecatoreasca= act
jurisdictional.
Un act jurisdictional se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
-este elaborat in baza puterii conferite de stat (prin lege) judecatorului, anume aceea de a
pronunta dreptul pe baza faptelor stabilite, indeplinind astfel o functie publica de interes
general;
-judecatorul care elaboreaza actul jurisdictional are calitatea de organ de jurisdictie
independent (este investit a functiona in acel loc si are acea competenta stabilita de lege)
-procedura dupa care se desfasora procesul este reglementata de lege ca si competenta
organului de jurisdictie
-hotararea pronuntata are autoritate de lucru judecat relativa sau absoluta in functie de faza
in care se gaseste procesul respectiv.

Un alt criteriu care poate asigura calificarea unui act ca fiind jurisdictional este dat de
aplicarea dreptului la o situatie de fapt.
Prin urmare pentru calificarea unui act ca fiind jurisdictional este necesar sa se
indeplineasca atat criterii formale cat si materiale, conform cu care actul este emis de un
anumit organ investit cu putere pulica de a aplica dreptul la o situatie de fapt, existenta unei
contestatii deduse judecatii si finalitatea actului, anume confruntarea faptelor cu regulile de
drept. Actul dobandeste caracter jurisdictional atunci cand tinde la verificarea faptelor
concrete in raport cu dispozitiile legii, iar in cazul constatarii unei incalcari a dreptului se
tinde la restabilirea situatiei anterioare, pronuntandu-se dreptul.
Conform acesto criterii, rezulta ca hotararea judecatoareasca este act jurisdictional
indiferent dupa cum este pronuntata in cadrul procedurii contencioase sau a celei
necontencioase, ea fiind urmarea unor dezbateri publice, dupa o procedura prestabilita, chiar
daca in materie necontencioasa incheierea nu are autoritatea lucrului judecat.
67.

Compunerea instantei de judecata. Notiune.

compunerea instanei = alctuirea completului de judecat n condiiile prevzute de lege.

Nerespectarea dispoziiilor referitoare la compunerea instanei este sancionat cu nulitatea
absolut. Compunerea completului trebuie s rmn, n limitele posibilului, aceeai pe tot
parcursul fazei judecii; se poate modifica pe parcurs, dar numai pn la nceperea
dezbaterilor, ns orice schimbare ulterioar n compunerea completului atrage reluarea de la
nceput a dezbaterilor.
compunerea instanei reprezinta alctuirea completului de judecat cu numrul de judectori
i asisteni judiciari stabilii de lege. n conformitate cu prevederile Legii de organizare
judiciar, compunerea instantei (a completului de judecat) este urmtoarea:
1) cauzele date n competena de prim instan a judectoriei, tribunalului i curii de apel se
judec ntr-un complet" format dintr-un singur judector;
2) apelurile se judec n complet format din doi judectori;
3) recursurile se judec n complet format din trei judectori;
4) la Ictul fiecarui an si doua complete de 5 judecatori, in compunerea carora intra judecatori
specializari in functie de natura cauzei. In cadrul ICCJ functioneaza si completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept.
5)In recursul in interesul legii, completul de solutionare este formate din
presedintele sau in lipsa lui de vicepresedintele ICCJ, presedintii de sectii
din cadrul acesteia si un numar de 20 de judecatori din care 14 din sectia
in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata
diferit de instantele judecatoresti si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte
sectii.
68.

Constituirea instantei. Notiune.

prin constituirea instantei se intelege alcatuirea acesteia din judecatori, asistenti judiciari,
procurar cand este cazul, grefier. In cadrul acestui sens al notiunii de instanta intra notiunea
de complet de judecata, care reuneste judecatorii investiti cu solutionarea cererii. Deci
instanta include completul de judecata, ea fiind alcatuita din judecatori, procuror si grefier pe
cand completul desemneaza doar pe judecatori.
69.

Cazuri de incompatibilitate absoluta a judecatorului.

S-a retinut ca normele ce reglementeaza incompatibilitatea absoluta sunt de ordine publica.

Pentru ca acestea presupun restrangerea unor drepturi, ele sunt de stricta interpretare si
aplicare, neputand fi extinse prin analogie si la alte situatii[5].
Art. 41 alin. 1 NCPC instituie doua cazuri de incompatibilitate absoluta, respectiv:
a) situatia judecatorului care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a

solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs, contestatie in anulare, sau
revizuire;
b) cazul judecatorului care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a
solutionat cauza si care nu poate judeca aceeasi cauza dupa trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se constata ca, spre deosebire de reglementarea C. proc. civ. 1865, se afla intr-o situatie de
incompatibilitate judecatorul care a pronuntat fie si o incheiere interlocutorie, nefiind
necesara pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa dezinvesteasca instanta de judecata.
Noua reglementare a fost argumentata prin aceea ca incheierile interlocutorii lasa sa se
intrevada rezultatul final al procesului in privinta problemei solutionate prin incheiere.
Este evidenta extinderea sferei interdictiei vis-a-vis de vechea reglementare, prin interzicerea
judecarii inclusiv a cailor extraordinare de atac, a contestatiei in anulare si a revizuirii.
Potrivit vechii reglementari, Decizia nr. II/2007, prin care ICCJ solutiona recursul in interesul
legii vizand interpretarea art. 24 C. proc. civ. 1865, statua ca Judecatorul care solutioneaza
fondul cauzei nu devine incompatibil sa solutioneze cererea de revizuire sau contestatia in
anulare.
Potrivit art. 41 alin. 2 NCPC, nu poate intra in alcatuirea completului de judecata nici
judecatorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistratasistent sau mediator in aceeasi cauza.
70.

Cazuri de recuzare a judecatorului.

In doctrina, motivele de incompatibilitate relativa au fost grupate in 5 categorii principale:

- motive vizand antepronuntarea;
- motive privind interesul judecatorului;
- motive privind rudenia, afinitatea si concubinajul;
- motive vizand dusmania;
- alte motive, care determina indoieli intemeiate privind impartialitatea judecatorului (de
pilda: judecatorul este nasul, cuscrul, finul partii).
Datorita faptului ca si aceste motive de incompatibilitate (relativa) sunt enumerate limitativ,
s-a apreciat ca si in cazul existentei altor imprejurari care ar conduce la prezumtia ca
obiectivitatea judecatorului ar fi stirbita, imposibilitatea incadrarii acestora potrivit art. 42
alin. 1 pct. 13 NCPC, inclusiv prin probarea elementelor care determina indoieli privind
impartialitatea judecatorului, ar conduce la respingerea cererii de recuzare ori a declaratiei de
abtinere.
Printre modificarile de reglementare fata de sistemul C. proc. civ. 1865 amintim:
a) in ce priveste antepronuntarea: NCPC prevede in mod expres ca punerea in discutia
partilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. 4 si 5 NCPC nu il
face incompatibil pe judecator;
b) privind motivul de incompatibilitate referitor la interesul judecatorului: se remarca o
largire a sferei persoanelor interesate (referite la art. 42 alin. 1 NCPC), prin adaugarea la
aceasta categorie a afinilor si a concubinilor. De asemenea, a fost largita sfera persoanelor
vizate de art. 42 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv prin includerea sotului, concubinului,
ascendentilor si descendentilor;
c) referitor la motivele privitoare la dusmanie, NCPC utilizeaza sintagma de proces penal
(art. 42 alin. 1 pct. 6 NCPC), fiind referite astfel si faza de urmarire penala si cea de judecata.
Mai mult, pentru a se evita abuzurile de drept, acelasi text al NCPC stabileste in mod expres
ca in cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul devine
incompatibil numai in situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa[6].

Art. 42 NCPC Judectorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca n urmtoarele situaii:

1. cnd i-a exprimat anterior prerea cu privire la soluie n cauza pe care a fost desemnat s
o judece. Punerea n discuia prilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit
art. 14 alin. (4) i (5), nu l face pe judector incompatibil;
2. cnd exist mprejurri care fac justificat temerea c el, soul su, ascendenii ori
descendenii lor sau afinii lor, dup caz, au un interes n legtur cu pricina care se judec;
3. cnd este so, rud sau afin pn la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei pri sau dac este cstorit cu fratele ori cu sora soului uneia dintre
aceste persoane;
4. cnd soul sau fostul su so este rud ori afin pn la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna
dintre pri;
5. dac el, soul sau rudele lor pn la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, dup caz, sunt
pri ntr-un proces care se judec la instana la care una dintre pri este judector;
6. dac ntre el, soul su ori rudele lor pn la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dup
caz, i una dintre pri a existat un proces penal cu cel mult 5 ani nainte de a fi desemnat s
judece pricina. n cazul plngerilor penale formulate de pri n cursul procesului, judectorul
devine incompatibil numai n situaia punerii n micare a aciunii penale mpotriva sa;
7. dac este tutore sau curator al uneia dintre pri;
8. dac el, soul su, ascendenii ori descendenii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri
ori alte avantaje de la una dintre pri;
9. dac el, soul su ori una dintre rudele lor pn la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor,
dup caz, se afl n relaii de dumnie cu una dintre pri, soul ori rudele acesteia pn la
gradul al patrulea inclusiv;
10. dac, atunci cnd este nvestit cu soluionarea unei ci de atac, soul sau o rud a sa pn
la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judector sau procuror, la judecarea aceleiai
pricini naintea altei instane;
11. dac este so sau rud pn la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dup caz, cu un alt
membru al completului de judecat;
12. dac soul, o rud ori un afin al su pn la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau
asistat partea n aceeai pricin naintea altei instane;
13. atunci cnd exist alte elemente care nasc n mod ntemeiat ndoieli cu privire la
imparialitatea sa.
(2) Dispoziiile alin. (1) privitoare la so se aplic i n cazul concubinilor.

71.

Cazuri de recuzare a procurorului.

Dispozitiile privitoare la incompatibilitate precum si la cele doua incidente procedurale, ale

abtinerii si recuzarii, se aplica in mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti,
asistentilor judiciari si grefierilor.
Daca in vechea reglementare incidentul procedural al incompatibilitatii viza exclusiv
compunerea instantei de judecata, aplicandu-se numai judecatorilor, NCPC largeste sfera
incompatibilitatii si la ceilalti participanti (procurori, magistrat-asistenti, asistenti judiciari,
grefieri), devenind un incident procedural care priveste si constituirea instantei[15].
Dispozitiile art. 54 NCPC au fost interpretate in sensul ca prevederile art. 41-54 NCPC
(dreptul comun in materie de incompatibilitate) nu se aplica exclusiv procurorilor,
magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor ci si altor categorii de participanti la
procesul civil, cum ar fi: expertul judiciar, treducatorul, interpretul, executorul
judecatoresc[16].
72.

Cazuri de recuzare a grefierului.

Dispozitiile privitoare la incompatibilitate precum si la cele doua incidente procedurale, ale

abtinerii si recuzarii, se aplica in mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti,
asistentilor judiciari si grefierilor.
Daca in vechea reglementare incidentul procedural al incompatibilitatii viza exclusiv
compunerea instantei de judecata, aplicandu-se numai judecatorilor, NCPC largeste sfera
incompatibilitatii si la ceilalti participanti (procurori, magistrat-asistenti, asistenti judiciari,
grefieri), devenind un incident procedural care priveste si constituirea instantei[15].
Dispozitiile art. 54 NCPC au fost interpretate in sensul ca prevederile art. 41-54 NCPC
(dreptul comun in materie de incompatibilitate) nu se aplica exclusiv procurorilor,
magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor ci si altor categorii de participanti la
procesul civil, cum ar fi: expertul judiciar, treducatorul, interpretul, executorul
judecatoresc[16].
73.

Caracterul normelor privind incompatibilitatea.

Normele privind incompatibilitatea in cazurile prevazute de art.41 NCPC sunt de ordine

publica, imperative si de organizare judiciara si au caracter obligatoriu pentru judecatorul
care trebuie sa se abtina.
74. Caractcrul normelor privind recuzarea.
Normle privind recuzarea sunt de ordine publica, norme de organizare judiciara si dispozitive, ele
avand un caracter facultativ pentru parti care le invoca doar daca inteleg sa se foloseasca de
acestea.

75.

Procedura de solutionare a abtinerii.

Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe

judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar.
In aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile (alin. 1 art. 51 NCPC).
Se observa ca norma imperativa, privind ascultarea judecatorului, reglementata la art. 31 alin.
1 C. proc. civ. 1865, este inlocuita cu o norma supletiva, completul ce solutioneaza declaratia

de abtinere ori cererea de recuzare, avand puterea de decizie in sensul daca va dispune ori nu
ascultarea magistratului.
Tot ca un element de noutate, daca solutionarea cauzei o impune, completul referit poate
dispune chiar si ascultarea partilor.
In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru
motive diferite, acestea vor fi judecate impreuna (alin. 2 art. 51 NCPC).
Ca si in vechea reglementare (art. 31 alin. 2 C. proc. civ. 1865), nu este admis interogatoriul
ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare (alin. 3 art. 51 NCPC).
In situatia in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare sunt admise pentru motivul de
incompatibilitate prevazut la art. 42 alin. 1 pct. 11 NCPC (respectiv, ipoteza in care
judecatorul este sot, ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv sau afin su un alt membru al
completului de judecata), instanta va hotara care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea
cauzei (alin. 4 art. 51 NCPC).
Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta
publica (alin. 5 art. 51 NCPC).
Prin efectul admiterii abtinerii ori a recuzarii, judecatorul se retrage de la judecarea pricinii,
incheierea de admitere trebuind sa reglementeze si care este masura in care actele indeplinite
de respectivul judecator urmeaza a fi pastrate (alin. 6 art.51 NCPC).
Asadar, in situatia admiterii declarartiei de abtinere ori a cererii de recuzare, judecatorul
recuzat sau care s-a abtinut se retrage de la solutionarea cauzei, fiind inlocuit de alt
judecator.
In cazul in care abtinerea sau recuzarea a privit judecatorul unic sau intregul complet
colegial, cauza se repartizeaza aleatoriu, desemnandu-se astfel noul complet.
Per a contrario, daca incidentul procedural a privit numai o parte a completului colegial, in
alcatuirea noului complet desemnat cu solutionarea cauzei vor intra ceilalti membri ai
completului initial si judecatorul aflat in lista de planificare a permanentei.
Pe de alta parte, in ipoteza in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare a fost
respinsa, se reia judecata cererii, cu participarea judecatorul vizat prin cererea de recuzare sau
care a formulat declaratia de abtinere[14].
76.

Procedura de soluponare a recuzarii.

Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe

judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar.
In aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile (alin. 1 art. 51 NCPC).
Se observa ca norma imperativa, privind ascultarea judecatorului, reglementata la art. 31 alin.
1 C. proc. civ. 1865, este inlocuita cu o norma supletiva, completul ce solutioneaza declaratia
de abtinere ori cererea de recuzare, avand puterea de decizie in sensul daca va dispune ori nu
ascultarea magistratului.
Tot ca un element de noutate, daca solutionarea cauzei o impune, completul referit poate
dispune chiar si ascultarea partilor.

In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru
motive diferite, acestea vor fi judecate impreuna (alin. 2 art. 51 NCPC).
Ca si in vechea reglementare (art. 31 alin. 2 C. proc. civ. 1865), nu este admis interogatoriul
ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare (alin. 3 art. 51 NCPC).
In situatia in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare sunt admise pentru motivul de
incompatibilitate prevazut la art. 42 alin. 1 pct. 11 NCPC (respectiv, ipoteza in care
judecatorul este sot, ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv sau afin su un alt membru al
completului de judecata), instanta va hotara care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea
cauzei (alin. 4 art. 51 NCPC).
Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta
publica (alin. 5 art. 51 NCPC).
Prin efectul admiterii abtinerii ori a recuzarii, judecatorul se retrage de la judecarea pricinii,
incheierea de admitere trebuind sa reglementeze si care este masura in care actele indeplinite
de respectivul judecator urmeaza a fi pastrate (alin. 6 art.51 NCPC).
Asadar, in situatia admiterii declarartiei de abtinere ori a cererii de recuzare, judecatorul
recuzat sau care s-a abtinut se retrage de la solutionarea cauzei, fiind inlocuit de alt
judecator.
In cazul in care abtinerea sau recuzarea a privit judecatorul unic sau intregul complet
colegial, cauza se repartizeaza aleatoriu, desemnandu-se astfel noul complet.
Per a contrario, daca incidentul procedural a privit numai o parte a completului colegial, in
alcatuirea noului complet desemnat cu solutionarea cauzei vor intra ceilalti membri ai
completului initial si judecatorul aflat in lista de planificare a permanentei.
Pe de alta parte, in ipoteza in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare a fost
respinsa, se reia judecata cererii, cu participarea judecatorul vizat prin cererea de recuzare
sau care a formulat declaratia de abtinere[14].
77.

Cereri de recuzare inadmisibile.

Art.47 NCPC Cererea de recuzare. Condiii

(1) Cererea de recuzare se poate face verbal n edin sau n scris pentru fiecare judector n
parte, artndu-se cazul de incompatibilitate i probele de care partea nelege s se
foloseasc.
(2) Este inadmisibil cererea n care se invoc alte motive dect cele prevzute la art. 41 i
42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la ali judectori dect cei
prevzui la art. 46, precum i cererea ndreptat mpotriva aceluiai judector pentru acelai
motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea condiiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare.
n acest caz, inadmisibilitatea se constat chiar de completul n faa cruia s-a formulat
cererea de recuzare, cu participarea judectorului recuzat.

78.

Cai de atac impotriva incheierii prin care se solutioneaza abtinerea.

Incheierea prin care s-a incuviintat ori s-a respins abtinerea si cea prin care s-a respins
recuzarea in ipoteza formularii si a unei declaratii de abtinere, ce a fost admisa, nu sunt
supuse nici unei cai de atac.
Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai de parti, odata cu
hotararea prin care s-a solutionat cauza. Daca aceasta hotarare este definitiva, incheierea este
susceptibila de recurs, ce va putea fi introdus la instanta ierarhic superioara in termen de 5
zile de la comunicarea celei dintai.
In imprejurarea in care instanta de apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa,
reface toate actele de procedura si, cand apreciaza ca necesar, dovezile administrate la prima
instanta. Atunci cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa,
aceasta caseaza hotararea, trimitand cauza spre rejudecare, dupa caz, fie la instanta de apel,
fie cand calea de ataca apelului este suprimata la prima instanta.
79.

Cai de atac impotriva incheierii prin care se solutioneaza recuzarea.

Incheierea prin care s-a incuviintat ori s-a respins abtinerea si cea prin care s-a respins
recuzarea in ipoteza formularii si a unei declaratii de abtinere, ce a fost admisa, nu sunt
supuse nici unei cai de atac.
Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai de parti, odata cu
hotararea prin care s-a solutionat cauza. Daca aceasta hotarare este definitiva, incheierea este
susceptibila de recurs, ce va putea fi introdus la instanta ierarhic superioara in termen de 5
zile de la comunicarea celei dintai.
In imprejurarea in care instanta de apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa,
reface toate actele de procedura si, cand apreciaza ca necesar, dovezile administrate la prima
instanta. Atunci cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa,
aceasta caseaza hotararea, trimitand cauza spre rejudecare, dupa caz, fie la instanta de apel,
fie cand calea de ataca apelului este suprimata la prima instanta.

80. Felurile coparticiparii procesuale.

Coparticiparea procesuala este activa, pasiva sau mixta dupa cum sunt mai multi reclamanti
si un singur parat in cauza, mai multi parati si un singur reclamant ori pluralitatea se regaseste
in ambele categorii adica sunt mai multi parati si mai multi reclamanti in cauza unde avem de
aface cu o coparticipare procesuala mixta.
De asemenea coparticiparea procesuala poate fi facultativa sau obligatorie. Este facultativa
in cazul in care partile pot alege pornirea procesului fata de toate persoanele implicate in
raportul juridic sau numai fata de unele dintre acestea iar in unele situatii cand legea prevede,
coparticiparea procesuala este obligatorie exemplu: cazul partajului care nu se poate
desfasura decat cu participarea tuturor coproprietarilor.
Coparticiparea procesuala este obiectiva daca intre aceleasi parti, mai multe ca numar sau
intre acestea impreuna cu alte parti exista mai multe cereri (capete de cerere) si subiectiva
cand intre mai mule parti exista aceeasi cerere sau mai multe.
81. Coparticiparea obligatorie. Cazuri.
Coparticiparea procesuala este obligatorie in cazul partajului care nu se poate desfasura
valabil decat cu participarea tuturor coproprietarilor. In materie imobiliara, in cazul
revendicarii imobiliare conform NCC si ca urmare a Hotararii CEDO Lupas impotriva
Romaniei, hotararile judecatoresti pronuntate in folosul coproprietatii profita tuturor
coproprietarilor, iar hotararile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile
celorlalti coproprietari. In aceasta situatie, daca actiunea nu ese inrodusa de catre toti
coproprietarii, Codul arata ca paratul poate sa ceara introducerea in cauzaa celorlalti
coproprietari in calitate de reclamanti.
Similar, in cererile de constatare a nulitatii unui act juridic civil, toate partile actului trebuie
sa fie conceptate in cauza, nefiind admis ca un act sa fie valabil pentru unele parti si nul
pentru celelalte. Actul juridic nul pentru vicii de forma nu poate ramane valabil pentru
partilecare nu au participat la judecata si care pot invoca inopozabilitatea hotararii respective,
in schimb actul plurilateral poate fi anulat numai in ceea ce priveste o parte, al carei
consimtamant a fost viciat si sa ramana valabil pentru celelalte.
82. Principiul independentei procesuale, in cazul coparticiparii.
Principiul independentei procesuale presupune faptul ca in cadrul coparticiparii procesuale
fiecare parte isi urmareste realizarea propriilor interese, fara ca un act al unei dintre parti sa
afecteze sau sa foloseasca celorlalti.
83. Coparticiparea obiectiva.
Coparticiparea procesuala este obiectiva daca intre aceleasi parti, mai multe ca numar sau
intre acestea impreuna cu alte parti exista mai multe cereri (capete de cerere).
Situaia rezult din contopirea mai multor aciuni ntr-un singur proces civil. Copariciparea
procesuala obiectiva se realizeaz fie prin aciunile mai multor reclamani mpotriva aceluiai
prt (de exemplu, aciunile beneficiarilor unor contracte de construire de locuine ndreptate
mpotriva societii de construcii, pentru remedierea unor defeciuni ale apartamentelor), fie
pe calea conexrii mai multor aciuni care se poart ntre mai multe pri, ntr-un singur
proces civil [v. i litispenden; conexitate].
84. Exceptia de la principiul independenjei procesuale, in cazul coparticiparii
Daca insa, prin natura raportului juridic sau printr-o dispozitie expresa a legii, efectele
hotararii se intindasupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite
numai de unul dintre acestia sau termenele incuviintate numai unora dintre ei pentru
indeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora
sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile.
Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura vor
continua sa fie citati.

85. Efecte specifice ale coparticiparii procesuale.

In cazul coparticiprii procesuale, raporturile dintre coparticipani sunt g u v e r n a t e d e
p r i n c i p i u l i n d e p e n d e n e i p r o c e s u a l e . actele de procedur ale unuia dintre
coparticipani nu pot folosi, dar nici vtma celorlali.De la aceast regul,. se stabilete o
excepie:
n cazul n care, prin natura raportului juridic sau n temeiul unei dispoziii
legale, efectele hotrrii se ntind asupra tuturor reclamanilor sau prilor, a c t e l e d e
procedur ndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele
procedurale ncuviinate unora dintre ei pentru ndeplinirea
a c t e l o r d e procedur vor profita i celorlali. Textul citat mai prevede c dac actele
deprocedur ale unora dintre coparticipani sunt potrivnice actelor fcute
deceilali coparticipani, atunci se va ine cont de actele cele mai favorabile.Excepia
prevzut i gsete aplicare n c a z u l n c a r e n t r e c o p a r t i c i p a n i
e x i s t r a p o r t u r i o b l i g a i o n a l e d e solidaritate sau indivizibilitate. De
exemplu, efectele admiterii apelului sau r e c u r s u l u i d e c l a r a t d e u n u l d i n t r e
c o p a r t i c i p a n i s e v o r e x t i n d e i a s u p r a coparticipanilor care nu au introdus
apel sau recurs ori ale cror cereri de a p e l s a u d e r e c u r s a u f o s t r e s p i n s e
f r a f i c e r c e t a t e n f o n d ( c a t a r d i v e , anulate ca netimbrate, ca neregulat
introduse etc.) n schimb, consecinele respingerii cii de atac (de exemplu, plata
cheltuielilor de judecat) vor fi suportate numai de coparticipantul care a exercitat-o,
avnd n vedere numai actele favorabile.
Din punct de vedere procesual, coparticiparea produce si ale consecinte care tin de buna
desfasurare a procesului. Astfel, daca toti reclamantii sau toti paratii au aceleasi interese si un
singur reprezentant, lor li se va comunica o singura copie de pe cerere si un singur rand de
acte, la primirea cererii de chemare in judecata, in cazul coparticiparii procesuale, daca
judecatorul apreciaza ca este necesara reprezentarea celor cu aceleasi interese printr-un singur
mandatar, va dispune prin incheiere numirea acestuia si indeplinirea actelor de procedura,
comunicarilor si citatiilor numai fata de mandatar la domiciliul acestuia. Pluralitatea
subiectiva nu influenteaza asupra cuantului taxei de timbru, care se calculeaza in raport cu
obiectul cererii, astfel ca taxa va fi suportata de catre toti cei cu interese comune, cheltuielile
de judecata vor fi suportate conjuct sau solidar in raport de felul raportului substantial dintre
ei.
86. Introducerea forpata in cauza, din oficiu, a altor persoane.
Pentru a atenua lipsurile determinate de caracterul faculativ al coparticiparoo procesuale, sub
aspect activ sau pasiv, NCPC prevede obligativitatea, respectiv posinbilitatea judecatorului de
a reconstitui cadrul procesual subiectiv in vederea pronuntarii unei hotarari eficiente,
deoarece, in lipsa unor persoane fara de care legea nu permite dezlegarea liigiului, hotararea
nu poate fi pusa in executare.
In materie contencioasa, instanta are obligatia de a introduce in cauza alte persoane chiar
daca partile se impotrivesc, in cazurile in care legea prevede expres ca fara participarea
tuturor persoanelor implicate hotararea nu poate produce efecte. (cazul partajului)
Daca insa legea nu prevede expres ca este necesara participarea tuturor persoanelor implicae,
dar instanta considera ca raportul juridic dedus judecatii o impune, ea este obligata numai sa
puna in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a acestora, iar daca niciuna dintre
parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate
fi solutionata fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond.
Art. 78 - (1) n cazurile expres prevzute de lege, precum i n procedura necontencioas,
judectorul va dispune din oficiu introducerea n cauz a altor persoane, chiar dac prile
se mpotrivesc.
(2) n materie contencioas, cnd raportul juridic dedus judecii o impune, judectorul va
pune n discuia prilor necesitatea introducerii n cauz a altor persoane. Dac niciuna
dintre pri nu solicit introducerea n cauz a terului, iar judectorul apreciaz c pricina
nu poate fi soluionat fr participarea terului, va respinge cererea, fr a se pronuna pe
fond.

(3) Introducerea n cauz va fi dispus, prin ncheiere, pn la terminarea cercetrii

procesului naintea primei instane.
(4) Cnd necesitatea introducerii n cauz a altor persoane este constatat cu ocazia
deliberrii, instana va repune cauza pe rol, dispunnd citarea prilor.
(5) Hotrrea prin care cererea a fost respins n condiiile alin. (2) este supus numai
apelului.
Art. 79 - (1) Cel introdus n proces va fi citat, odat cu citaia comunicndu-i-se, n copie, i
ncheierea prevzut la art. 78 alin. (3), cererea de chemare n judecat, ntmpinarea,
precum i nscrisurile anexate acestora. Prin citaie i se va comunica i termenul pn la
care va putea s arate excepiile, dovezile i celelalte mijloace de aprare de care nelege s
se foloseasc, termen care nu va putea fi mai lung dect termenul de judecat acordat n
cauz.
(2) El va lua procedura n starea n care se afl n momentul introducerii n proces. Instana,
la cererea celui introdus n proces, va putea dispune readministrarea probelor sau
administrarea de noi probe. Actele de procedur ulterioare vor fi ndeplinite i fa de
acesta.
Legiuitorul, prin aceast creaie legislativ, dorete s consolideze practica instanelor,
urmrind evitarea pronunrii unor hotrri care s afecteze drepturile unor tere persoane
neintroduse iniial n procesul civil. Practic, instituia creeaz posibilitatea limitrii
principiului disponibilitii procesuale, statuat n nenumrate rnduri[3].
S-a definit introducerea forat n cauz ca fiind instituia procesual care, n situaiile
determinate de lege, impune soluionarea procesului civil i n raport cu o ter persoan
asupra creia s-ar putea rsfrnge efectele hotrrii judectoreti[4].
Dup cum textul legal menioneaz [art. 78 alin. (1) NCPC], introducerea n cauz se dispune
din oficiu, chiar dac prile se mpotrivesc, ns numai n cazurile expres prevzute de lege,
precum i n procedura necontencioas.
n ceea ce privete cazurile expres prevzute de lege, n legislaia noastr sunt puine
situaiile n care este prevzut posibilitatea introducerii, din oficiu, a unei tere persoane n
cauz. O asemenea situaie este prevzut de art. 161 din Legea nr. 554/2004, potrivit
cruia: ,,Instana de contencios administrativ poate introduce n cauz, la cerere, organismele
sociale interesate sau poate pune n discuie, din oficiu, necesitatea introducerii n cauz a
acestora, precum i a altor subiecte de drept. Textul, n absena NCPC, nu ofer instanei
temeiul de a dispune, din oficiu, introducerea unui ter n litigiul de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 78 alin. (1) i (2) din NCPC, dac legea prevede expres, judectorul va
dispune din oficiu introducerea n cauz a altor persoane, chiar dac prile se mpotrivesc.
Cnd lipsete o prevedere n sensul de mai sus n materie contencioas, dar raportul juridic
dedus judecii impune participarea i a altor persoane la judecat, judectorul va pune n
discuia prilor necesitatea introducerii n cauz a acestora.
Instana va putea respinge aciunea, fr a se pronuna pe fond, n situaia n care niciuna
dintre pri nu solicit introducerea n cauz a terului, iar judectorul apreciaz c pricina nu
poate fi soluionat fr participarea acestuia[5].
Referitor la cea de-a doua ipotez n care ar putea fi incident introducerea din oficiu n cauz
procedurile necontencioase s-a caracterizat aceast reglementare drept superflu[6],
deoarece n materie necontencioas nu exist pri cu interese contrare, fiind greu de imaginat
interesul introducerii unui ter, din oficiu, n cauz ntr-o astfel de materie.
Totui, aplicabilitatea dispoziiilor art. 78 alin. (1) NCPC trebuie interpretat prin corelare cu
textele art. 22 alin. (3) NCPC: ,,Judectorul poate dispune introducerea n cauz a altor
persoane, n condiiile legii i art. 532 alin. (2) NCPC: ,,Instana poate dispune, chiar din
oficiu, orice msuri utile cauzei. Ea are dreptul s asculte orice persoan care poate aduce
lmuriri n cauz, precum i pe acelea ale cror interese ar putea fi afectate prin hotrre.
n cazul procedurii contencioase [art. 78 alin. (2)], legiuitorul a adoptat o soluie de
compromis ntre principiul disponibilitii i imposibilitatea obiectiv a instanei de a
soluiona cauza fr participarea terului[7].
Aadar, n situaia n care raportul juridic o impune, iar prile nu dau curs propunerii
instanei cu privire la introducerea n cauz, din oficiu, a altor persoane, aceasta va respinge
cererea, nepronunndu-se pe fond. Soluia se fundamenteaz, pe de o parte, pe faptul c
judectorul nu poate soluiona cauza fr neimplicarea terului, iar pe de alt parte, ,,instana
nu poate proceda la condamnarea unui ter care n-a fost parte n judecat[8].
n doctrin exist opinii diferite cu privire la reglementarea mai sus analizat. Astfel, s-a
manifestat reticen[9] cu privire la ipoteza n care raportul juridic dedus judecii impune
introducerea n cauz din oficiu, deoarece o asemenea statuare poate genera o atingere
serioas a principiului disponibilitii. Pe de alt parte, reglementarea este considerat a fi
salutar[10], fcndu-se referire la cadrul actualelor reglementri, la practica judiciar divers
i n multe cazuri contradictorie.

Aceast form de introducere forat, atunci cnd este incident, se dispune printr-o ncheiere,
pronunat pn la terminarea cercetrii procesului naintea primei instane. Astfel, o
asemenea dispoziie are rolul de a limita n timp posibilitatea de introducere a unui ter n
cauz din oficiu, dar i de a respecta principiul dublului grad de jurisidicie.
n situaia n care instana constat necesitatea introducerii, din oficiu, a unui ter n proces cu
ocazia deliberrii, va repune cauza pe rol, dispunnd citarea prilor.
Potrivit art. 79 NCPC n cadrul acestei proceduri se contureaz dou reguli:
Prima este aceea potrivit creia, terului se va comunica, prin citaie, i termenul pn la care
va putea s arate excepiile, dovezile i celelalte mijloace de aprare de care nelege s se
foloseasc aceast regul prezentnd aplicabilitate deosebit n cazul procedurii
contencioase.
Cea de-a doua regul se contureaz n obligaia terului de a lua procedura n starea n care se
afl la momentul introducerii n proces, actele de procedur ulterioare urmnd a fi ndeplinite
i fa de acesta. De asemenea, se statueaz o dispoziie important instana, la solicitarea
celui introdus n proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi
probe.
Aadar, este operant o veritabil excepie de la regula potrivit creia terul este obligat s
preia procedura n starea n care se afl, crendu-se o situaie mai favorabil, n materie de
probaiune, terului introdus din oficiu, dect celui care intervine n calitate de intervenient.
87. Participarea voluntara a tertilor in procesul civil. Cazuri.
Dreptul civil considera tert orice persoana care nu a participat nici personal si nici prin
reprezentant la raportul juridic civil. Tertii se impart la randul lor in doua categorii: terti care
au un interes fata de raportul nascut intre parti si terti si care nu sunt afectati sau avantajati de
pe urma respectivului raport juridic, astfel ca sunt considerati terti in mod absolut.
Daca terta persoana este interesata sa intre in procesul declansat intre parti fie justificand un
drept al sau, care ar fi afectat in cazul pasivitatii sale, fie tinzand sa apere o parte in proces,
institutia juridica la indemana tertului pentru a intra in judecata dintre parti poarta denumirea
de interventie voluntara. Aceasta poate fi principala, cand tertul pretinde pentru sine in tot sau
in parte dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta, sau accesorie atunci cand
tertul intervine in apararea dreptului unei dintre partile aflate in proces. In ambele cazuri
interesul personal al tertului exista, diferenta dintre cele doua situatii fiind data de dreptul
invocat, in interventia principala tertul invocand un drept propriu, iar in interventia
accesorie ,dreptul uneia dintre partile in proces.
88. Participarea fortata a tertilor in procesul civil. Cazuri.
Daca partile sunt cele interesate sa atraga in cauza ce se desfasoara intre ele o anumia
persoana terta, atunci ele au la dispozitie trei institutii procesuale, incadrate in notiunea de
participare fortata a tertilor in procesul civil: chemarea in judecata a altor persoane, chemarea
in garantie si aratarea titularului dreptului.
Chemarea in judecata a altor persoane ese instrumentul prin care oricare dintre parti poate sa
cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda pe calea unei cereri separate,
aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Chemarea in garantie presupune ca partea interesata poate sa cheme in garantie o terta
persoana impotriva careia ar pputea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau
despagubiri..
In ce priveste aratarea titularului dreptului, paratul care detine un bun pentru altul sau care
exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va puea arata pe acela in numele caruia
detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde
un drept real asupra lucrului.
89. Avantajele participarii tertilor in procesul civil.
Avantajele participarii tertilor in procesul civil prin intermediul institutiilor prezentate sun
reprezentate de aceea ca printr-o singura hotarare se solutioneaza mai mule raporturi juridice
litigioase, hotararea fiind obligatorie pentru toi cei care au participat la proces (are efecte
relative). Se evita astfel pronuntarea unei hotarari contradictorii si risipa de timp si mijloace
care este iminenta purtarii mai multor procese in loc de unul singur.
Participarea tertilor in procesul civil poate avea si unele inconveniene, deerminate de
intarzierea pe care o poate provoca extinderea cadrului procesual, precum si de lipsirea
tertului de posibilitatea efectuarii unor acte de procedura datorita momentului in care intra in
proces si luarii procedurii din stadiul in care se afla.
90. Intervenpa voluntara principals. Premisa.

=existenta unui proces pe rol-pendinte, iar in cadrul acestuia interventia

voluntara principala intruneste trasaturile unei cereri de chemare in
judecata introdusa impotriva ambelor parti din proces, motiv pentru care
ea se va face in forma cererii de chemare in judecata.
91. Intervenpa voluntara principala. Sfera de aplicare.
In doctrina si in practica judiciara, se admite ca interventia principala nu
se poate face in cererile cu caracter strict personal ca divortul.
De asemenea, cererea nu este admisibila in materie posesorie, tertul
trebuind sa invoce un drept, ori in posesoriu nu se discuta dreptul ci
numai starea de fapt, insa ar fi admisibila cererea daca si tertul invoca
tot posesia.
S-a apreciat ca nu este admisibila cererea de interventie in litigii de
munca, decat daca priveste litigiile colective de munca
92. Intervenpa voluntara principala. Momentul depunerii cereni.
Este in interesul celui care intervine sa-si analizeze temeinic posibilitatile
inainte de a interveni in procesul ce se poarta intre alte persoane pt ca in
functie de aceasta atitudine ar putea fi mai indicat sa se abtina de la
interventie si sa se prevaleze de inopozabilitatea hotararii ulterior.
Cererea de interventie principala poate fi facuta pana la inchiderea
dezbaterilor in fata primei instane, iar cu invoiala partilor si direct in
apel.
Interventia principala este inadmisibila in recurs, independent de cum
recursul este singura cale de atac impotriva hotararii primei instante sau
hotararea este susceptibila de apel. In aceasta situatie, preentiile proprii
ale tertului vor putea fi analizate pe calea unei cereri separate. Nu este
exclusa insa interventia la rejudecarea cauzei dupa casarea totala cu
trimitere spre rejudecare.
93. Intervenpa voluntara principala. Admisibilitatea in principiu.
Dupa depunerea si comunicarea cererii care este obligatorie nu doar
pentru asigurarea contradictorialitatii, dar si pentru verificarea
aspectelor procedurale specifice, bunaoara, atunci cand interventia se
face direct in apel si este nevoie de acordul expres al partilor, instanta va
analiza admisibilitatea sa in principiu, urmarind: respectarea legii cu
privire la momentul depunerii cererii, legatura care trebuie sa existe
intre dreptul invocat de tert si dreptul dedus judecatii intre partile in
proces. In lipsa unei conexiuni stranse intre aceste drepturi, instanta va
respinge in principiu cererea de interventie.
Instanta se pronunta asupra admiterii in principiu a cererii de interventie
principala prin incheiere interlocutorie asupra careia nu mai poate
reveni, care se comunica, iar daca admite cererea in principiu o va
comunica partilor si o va solutiona in fond.
Incheierea de admitere in principiu a cererii de interventie nu se poate
ataca decat odata cu fondul, in timp ce incheierea de respingere ca
inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata numai cu apel in
termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta si de la
comunicare penru partea lipsa.
Incheierea este insa supusa apelului doar daca a fost data in prima
instanta, in cazul in care a fost pronuntata in apel ea fiind supusa numai
recursului la instanta ierarhic superioara, independent de cum solutia de

fond din apel ar fi susceptibila de recurs sau dimpotriva.

Daca se exercita cale de atac dosarul se inainteaza, in copie certificata
pentru conformitate cu originalul, instantei competente sa solutioneze
calea de atac in 24 de ore de la expirarea termenului, instanta superioara
solutionand in max 10 zile de la inregistrare.
In procedura caii de atac nu e obligatorie intampinarea.
Pe timpul cat se solutioneaza calea de atac exercitata impotriva incheierii
de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie, judecarea cererii
principale se suspenda, pentru a se evia pronuntarea unei hotarari fara a
se constata daca totodata se impune si solutionarea raportului litigios
invocat de catre intervenient.
94. Intervenpa voluntara principala. Efecte.
Pana la pronuntarea asupra admiterii in principiu tertul nu are calitatea de parte in proces, nu
poate fi considerat ca are pretentii fata de parti si astfel nu va putea fi ascultat, neavand nicio
calitate, fiind strain de proces.
Tertul devine parte in proces, avand caliatea de reclamant fata de ambele parti fata de care
doreste sa-si stabileasca un drept propriu, potrivnic. Daca insa instanta va respinge cererea de
interventie in principiu, tertul nu va putea ataca incheierea decat o data cu hotararea
pronuntata in fond, sau va avea la indemana o actiune separata impotriva partilor din proces.
Cererea de interventie principala are caracterul unui incident procedural care se judeca
impreuna cu cererea principala, independent de competenta materiala sau teritoriala implicata
de obiectul cererii de interventie. Instanta poate dispune disjungerea cererii de interventie
numai daca obiectul acesteia nu este chiar dreptul dedus judecatii in cererea principala si daca
judecata interventiei ar intarzia foarte mult judecata cererii principale, insa nu va dispune
disjungerea cand judecarea cererii de interventie ar fi intarziata de cererea principala.
Intervenientul ia procedura din starea in care se afla la momentul admiterii in principiu a
cererii sale, insa NCPC prevede ca intervenientul poate solicita administrarea de probe prin
cererea de interventie sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata ulterior admiterii
cererii de inerventie, iar actele de procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de el.
Tertul intervenient devenit reclamant, va putea sa cheme in judecata alte persoane si sa
formuleze cereri de chemare in garantie, nu insa si cereri de aratare a titularului dreptului.
95. Intervenpa voluntara principala. Solupi posibile.
Solutiile posibile in cazul judecarii celor doua cereri in acelasi dosar se influenteaza reciproc.
Astfel, daca se admie cererea principala avand acelasi obiect ca si interventia principala,
aceasta din urma va fi obligatoriu respinsa pentru ca cele doua cereri se exclud reciproc,
neputand fi admisa ipoteza castigarii aceluiasi obiect de doua persoane cu interese si drepturi
contrare. Ambele cereri vor putea fi insa respinse, daca nici reclamantul si nici intervenientul
nu si-au dovedit dreptul, sau dimpotriva sunt admise in parte, fiecare pentru alta parte a
obiectului cererii. Cand intre obiectul cererii principale si al cererii de interventie nu exista
identitate, ele fiind legate intre ele printr-o conexiune obiectiva, este posibila admiterea
ambelor cereri integral.
Daca partile din cererea principala fac acte procesuale de sipozitie, stingand procesul
pendinte, cererea de interventie principala va fi solutionata in continuare de catre instanta, ca
cerere incidentala, care a avut nevoie de un proces in curs numai ca o premisa pentru
depunerea sa, odata insa realizata investirea instantei cele doua cereri dobandesc
independenta, fiind obligatorie solutionarea lor de catre instanta.
Pentru ipoteza in care cererea principala este respinsa ca nefiind de competenta instantelor
romane sau nefiind de competenta instantelor judecatoresti, instanta nu va putea judeca nici
cererea incidentala, deoarece nu a fost investita conform legii cu judecarea acesteia.
96. Intervenpa voluntara accesorie. Premiza.
Titularul unei cereri de interventie accesorie nu pretinde un drept propriu impotriva partilor
din proces, ci tinde la apararea dreptului invocat de una dintre partile procesului in curs.
Tertul are insa un interes personal in a interveni in procesul in curs, care se poarta intre alte
persoane.
Astfel, premisa acestei cereri este existenta unui proces in curs, intre alte persoane, cu
diferenta fata de interventia principala ca ea intruneste trasaturile unei simple aparari
formulate de un tert in favoarea unei parti.
97. Intervenpa voluntara accesorie. Sfera de aplicare.

Nici interventia accesorie nu este admisibila in procesele strict personale, insa spre deosebire
de interventia principala este admisbila in majoritatea materiilor, inclusiv in litigii de munca
avand ca obiect contractul individual de munca.
98. Intervenpa voluntara accesorie. Momentul depunerii cererii.
Fiind o simpla aparare, interventia accesorie poate fi facuta alaturi de intampinare, de cererea
reconventionala sau ca simple note de sedinta prin care terta persoana sustine punctul de
vedere al partii pentru care intervine, propunand probe, ridicand exceptii sau formuland cereri
de atragere fortata a unor terti in proces, impotriva carora partea sa ar putea sa se indrepte in
cazul pierderii procesului. In orice caz ea va trebui sa imbrace forma unei cereri distince, din
care a se desprinda concluzia ca apartine altei persoane decat partilor in proces.
Legea procesuala nu limiteaza momentul pana la care trebuie depusa cererea, aratand ca ea se
poate face si in recurs sau in orice cale extraordinara de atac, fara sa aiba nevoie de
incuviintarea celeilalte parti.
99. Intervenpa voluntara accesorie. Admisibilitatea in principiu.
Dupa depunerea si comunicarea cererii care este obligatorie nu doar
pentru asigurarea contradictorialitatii, dar si pentru verificarea
aspectelor procedurale specifice, bunaoara, atunci cand interventia se
face direct in apel si este nevoie de acordul expres al partilor, instanta va
analiza admisibilitatea sa in principiu, urmarind: respectarea legii cu
privire la momentul depunerii cererii, legatura care trebuie sa existe
intre dreptul invocat de tert si dreptul dedus judecatii intre partile in
proces. In lipsa unei conexiuni stranse intre aceste drepturi, instanta va
respinge in principiu cererea de interventie.
Instanta se pronunta asupra admiterii in principiu a cererii de interventie
principala prin incheiere interlocutorie asupra careia nu mai poate
reveni, care se comunica, iar daca admite cererea in principiu o va
comunica partilor si o va solutiona in fond.
Incheierea de admitere in principiu a cererii de interventie nu se poate
ataca decat odata cu fondul, in timp ce incheierea de respingere ca
inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata numai cu apel in
termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta si de la
comunicare penru partea lipsa.
Incheierea este insa supusa apelului doar daca a fost data in prima
instanta, in cazul in care a fost pronuntata in apel ea fiind supusa numai
recursului la instanta ierarhic superioara, independent de cum solutia de
fond din apel ar fi susceptibila de recurs sau dimpotriva.
Daca se exercita cale de atac dosarul se inainteaza, in copie certificata
pentru conformitate cu originalul, instantei competente sa solutioneze
calea de atac in 24 de ore de la expirarea termenului, instanta superioara
solutionand in max 10 zile de la inregistrare.
In procedura caii de atac nu e obligatorie intampinarea.
Pe timpul cat se solutioneaza calea de atac exercitata impotriva incheierii
de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie, judecarea cererii
principale se suspenda, pentru a se evia pronuntarea unei hotarari fara a
se constata daca totodata se impune si solutionarea raportului litigios
invocat de catre intervenient.
Pretentia tertului nefiind distincta de eea ce s-a discutat pana in acel moment intre parti,
cererea nu determina nici intarzierea cererii principale, astfel ca ea nu se va disjunge ci va fi
solutionata impreuna cu cererea principala.
100.

Intervenpa voluntara accesorie. Efecte.

Intervenientul accesoriu devine parte in proces, imprumutand ceva din calitatea partii pe care
o ajuta, insa nu devine reprezentantul acesteia sau aparator, in sensul legii organizarii
profesiei de avocat.
Intervenientul accesoriu va face numai actele procesuale favorabile partii pentru care
intervine. Daca va face un act contrar partii respective, acesta nu va fi luat in considerare,
astfel ca intervenientul accesoriu poate sa renunte la judecarea cererii de intervenite doar cu
acordul partii pentru care a intervenit. De asemenea, legea arata ca intervenientul accesoriu
exercita o cale de atac neavenita cand partea penru care a intervenit nu a exercitat calea de
atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara
a fi cercetata in fond.
Urmare a caracterului acestei cereri, ea nu poate fi disjunsa.
101.

Intervenpa voluntara accesorie. Solupi posibile.

Solutiile cererii de interventie accesorie depinde de rezolvarea cererii principale: daca cererea
de interventie s-a facut in favoarea reclamantului, admiterea cererii principale atrage si
admiterea cererii accesorii, deoarece apararea a fost intemeiata, dimpotriva respingerea
cererii principale atrage respingerea cererii de interventie accesorie, apararea de aceasta data
nefiind fondata; cand interventia accesorie s-a facut in favoarea paratului admiterea cererii
principale va atrage respingerea interventiei accesorii, apararea facuta nefiind profitabila
paratului, daca insa cererea principala este respinsa se va admite cererea de interventie
accesorie pe motiv ca ea a fost binevenita, sprijinind eficient punctul de vedere al paratului.
Actele de dispozitie facute de catre o parte atrag ramanerea fara obiect a cererii de
interventie in interesul acesteia. Tranzactia ca act de dispozitie apartinand ambelor parti
stinge litigiul, iar intervenientul acesoriu nu va putea cere continuarea procesului decat daca
probeaza ca tranzactia s-a facut prin frauda. In rest, intervenientul accesoriu nu poate cere
continuarea judecatii deoarece cererea sa, fiind accesorie, va urma soarta cererii principale,
stingandu-se o data cu aceasta.
102.

Chemarea in judecata a altor persoane. Ipoteza.

NCPC permite partilor in proces sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa
pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul, printr-o cerere de chemare in judecata separata.
Atat reclamantul, intervenientul principal cat si paratul pot avea interes sa cheme in judecata
o persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Astfel, creditorul cesionar cheama in judecata pe debitor pentru ca acesta sa execute creanta,
insa se loveste de refuzul debitorului, care arata ca el nu-l recunoaste de creditor deoarece nu
stie de cesiune. Ca atare cesionarul reclamant va fi interesat sa il cheme in judecata pe cedent,
pentru ca hotararea sa-i fie opozabila si acestuia, in scopul evitarii platii creantei de catre
debitorul cedat catre cedent, care in ciuda cesiunii ar putea pretinde debitorului plata creantei.
In alta ipoteza, daca actiunea in justitie nu ese introdusa de toti coproprietarii, paratul poate
cere instantei de judecata introducerea in cauza a celorlalti coproprietari in calitate de
reclamanti.
De asemenea o persoana care se pretinde mostenitorul alteia formuleaza cerere de
revendicare impotriva celui ce poseda bunul; acesta din urma va fi interesat sa inroduca in
cauza si pe ceilalti mosenitori pentru a se pronunta o hotarare opozabila si acestora.
103.

Chemarea in judecata a altor persoane. Momentul depunerii cererii.

Desi interesul de a chema in judecaa alte persoane, care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca
si reclamantul, apartine fie reclamantului fie paratului, totusi conditiile in care acestia vor
putea formula cererea sunt diferite.
Reclamantul poate chema in judecata o alta persoana cel mai tarziu pana la terminarea
cercetarii procesului inaintea primei instante, spre deosebire de parat care trebuie sa faca
cererea de chemare in judecata a altei persoane in termenul prevazut pentru depunerea
intampinarii inaintea primei instance, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu
la primul termen de judecata. Justificarea este data de faptul ca reclamantul va cunoaste
persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si el abia dupa depunerea raspunsurilor
sau preten|iilor proprii ale paratului prin intampinare sau cerere reconventionala. Pana la
acest moment el nu cunoaste punctul de vedere al paratului, care de regula refuza sa respecte
dreptul pretins de reclamant, fie pe motiv ca acesta ii apartine lui, fie ca dreptul apartine altei
persoane, pe care o arata. Dimpotriva, in momentul in care primeste cererea de chemare in
judecata paratul stie cine este cel de la care a primit dreptul invocat de catre reclamant. Ca
atare si momentele pana la care se pot depune cererile celor doua parti sunt distincte,
reclamantul beneficiind justificat de o prelungire a termenului.

Legea prevede si posibilitatea instantei ca, in cazurile expres prevazute de lege, sa

dispuna din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar dacapartile se impotrivesc.
Astfel, NCPC prevede ca daca raportul juridic substantial o impune, judecatorul este
obligat sa puna in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane, iar daca
niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, dar judecatorul apreciaza ca
pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, se va respinge cererea, fara a se
pronunta pe fond. Cand necesitatea introducerii in cauza a altor persoane este constatata cu
ocazia deliberarii, instanta trebuie sa repuna cauza pe rol, dispunand citarea partilor.
Introducerea in cauza se dispune pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei
instante.
In situatia depunerii unei cereri reconventionale paratul dobandeste si el calitatea de
reclamant, astfel ca. momentul pana la care se va putea formula cerere de chemare in
judecata a unei persoane care poate pretinde acelasi drept ca si paratul-reclamant se va
aprecia in raport cu momentul depunerii cererii reconventionale pentru reclamantul-parat si
cu terminarea cercetarii procesului inaintea primei instanfe pentru paratul-reclamant.
Daca nu se respecta termenele aratate, sanctiunea care intervine este decaderea din
dreptul de a mai formula acea cerere in respectivul dosar, solutia Codului anterior privind
judecarea separata a acesteia, daca partile nu se invoiesc sa fie judecate impreuna (art. 135 C.
pr. civ.), nefiind preluata expres de NCPC.
Cererea intruneste trasaturile cererii de chemare in judecata, astfel ca va trebui sa
indeplineasca. toate cerintele legale de validitate ale acesteia si in plus va trebui sa
mentioneze legatura pe care cererea o are cu procesul in care ea se formuleaza (motivarea).
Cererea se va comunica atat celui chemat, cat si partii potrivnice, tertului comunicandui-se toate actele importante ale dosarului - cerere de chemare in judecata,
Printr-o norma de trimitere codul prevede obligativitatea instantei de a se pronunta in
principru asupra admiterii cererii, printr-o incheiere motivata, care poate fi atacata numai
odata cu fondul daca cererea este admisa. Respingerea cererii se pronunta printr-o
incheiere susceptibila de a fi atacata separat.
104.

Chemarea in judecata a altor persoane. Efecte.

Prin admiterea in principiu, tertul intra in proces dobandind calitatea de reclamant -parte,
insa spre deosebire de interventie, aceasta intrare in proces este fortata, determinata de
vointa partilor, iar nu de vointa tertului respectiv.
Cererea se incadreaza in categoria cererilor incidentale care, conform art. 123 NCPC, vor
ramane sa fie judecate de instanta in fata careia au fost formulate, indiferent de actele de
dispozitie facute asupra cererii principale si chiar daca in acel dosar instanta a dispus
disjungerea, chiar daca ar fi de competent materiala sau teritoriala a altei instance
judecatoresti, cu exceptia cererilor in materia insolventei sau concordatului preventiv.
105.

Chemarea in judecata a altor persoane. Solupi.

Legea cuprinde o dispozitie speciala, menita sa faciliteze cadrul procesual, in ipoteze aparte.
Astfel, daca paratul chemat in judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria si declara
ca voieste sa o execute fata de cel care-si va stabili prin judecata dreptul, el poate fi scos din
judecata daca depune suma datorata, urmand ca procesul sa se poarte mai departe numai intre
cei care se pretind in acelasi timp creditori ai sai pentru aceeasi datorie. De asemenea, daca
paratul, chemat in judecata pentru predarea unui bun sau a folosintei acestuia, declara ca va
preda bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarare judecatoreasca, va fi scos din
proces, perioada in care bunul in litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de catre instanta
investita cu judecarea cauzei. Chiar daca judecata continua astfel numai intre reclamant si
tertul chemat in judecata, hotararea finala. se va comunica si paratului caruia ii este
opozabila, neputandu-se prevala de faptul ca nu a participat la proces pentru a o executa.
106.

Chemarea in garanpe. Ipoteza.

In dreptul civil substantial chemarea in garantie este aferenta: institutiei raspunderii pentru
evictiune, in materia contractelor translative de proprietate sau pentru vicii, in general, caz in
care garantia este instituita de lege, institutiei garantiilor conventionale personale sau reale,
constitute asupra drepturilor reale sau asupra drepturilor de creanja; institutiei regresului pe
care o persoana il poate exercita impotriva alteia in cazul angajarii raspunderii civile
delictuale etc.
Chemarea in garantie ca institutie de drept procesual reprezinta continutul oricarui
regres pe care o persoana il poate exercita impotriva alteia, independent de natura legala
sau conventionala a acestuia.
De exemplu, cumparatorul evins de bunul achizitionat se indreapta impotriva evingatorului cu actiunea in revendicare, insa pentru a se asigura in cazul in care pierde procesul,

el va chema in garantie si pe vanzatorul sau, pentru ca acesta sa-1 despagubeasca pentru

pierderea suferita. Similar, cumparatorul unui bun imobil chemat in judecata de
revendicare pentru acel bun (avand pozitia procesuala de parat) poate chema in garantie
pe vanzator, daca sunt indeptinite si celelalte cerinte ale raspunderii pentru evictiune,
pentru ca acesta din urma sa-l despagubeasca in cazul in care actiunea tertului reclamant
se va admite.
Aceasta din urma chemare in garantie este obligatorie pentru cumparator, deoarece in cazul
in care nu o va face vanzatorul si va putea opune exceptia procesului rau condus (exceptio
maliprocesus), dovedind ca avea mijloace sa-1 apere in proces, dar cum nu a fost anuntat
nu le-a putut folosi. In aceasta situatie vanzatorul va putea fi scutit a raspunde pentru
evictiune fata de cumparator. Astfel, art' 1705 C. civ. cumparatorul chemat in judecata de
un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe
vanzator, iar daca nu o face, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau
motive suficiente pentru a se respinge cererea.
In cazul cesiunii de creanta, creditorul-cesionar, care pretinde plata de la debitorul cedat,
va putea chema in garantie pe creditorul cedent, de la care va putea recupera suma pe care i-a
platit-o daca. i se va respinge actiunea impotriva debitorului (art. 1.585 C. civ.).
Daca tulburarea folosintei locatarului se produce, pe calea actiunii in raspundere pentru
evictiune, acesta va putea pretinde de la locator fie o reducere a chiriei, cand pierderea
folosintei a fost partiala, fie rezilierea contractului, daca folosinta a fost esential micsorata,
forrmuland o cerere de chemare in garantie
Codebitorul solidar sau fideiusorul chemat in judecata de catre creditorul comun va
chema in garantie pe ceilalti debitori, pentru a se indrepta impotriva acestora pentru partea
fiecaruia, daca actiunea reclamantului- creditor se va admite si va fi obligat in
consecintlasa achite intreaga suma catre creditor.
Chemarea in garantie este asadar mijlocul procesual prin care o persoana, parte
intr-un proces (reclamant, parat sau intervenient), atrage in judecata si o terta
persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte in ipoteza pierderii procesului.
Cererea poate fi facuta de catre persoana garantata, de succesorii sai universali, cu titlu
universal si cu titlu particular, impotriva garantului, a succesorilor sai universali si a
celor cu titlu universal.
Tertul chemat in garantie va putea la randul sau sa cheme in garantie o alta persoana. In
aceasta privinta, in literatura de specialitate s-a exprimat parerea ca daca numarul celor
chemati in garantie ar fi limitat la doua persoane, acest aspect ar ingradi dreptul procesual al
partilor de a chema in garantie o persoana, fara a exista o prevedere legala expresa in acest
sens. Distinctia este utila mai ales in cazul transmiterilor succesive de proprietate, cand
fiecarui cumparator ar trebui sa i se permita sa-si cheme in garantie propriul vanzator, pana la
ultima za din lantul regresului, cu riscul extinderii cadrului procesual [art 72 alin. (2) NCPq.
107.

Chemarea in garantie. Momentul depunerii cererii.

Cererea va fi facuta in conditiile cererii de chemare in judecata si va trebui depusa de

catre reclamant pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante, iar de catre
parat, in termenul prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante;'Iar daca
intampinarea nu este obligatorie, cel mai tirziu la primul termen de judecata.
i in cadrul acestei cereri codul solicita o judecata prealabila asupra admiterii In principiu,
insa instanta va trebui sa analizeze, pe langa momentul depunerii cererii, care trebuie
respectat sub sanctiunea judecarii separate a cererii principale si a celei de chemare in
garantie, i legatura care trebuie sa existe Intre cererea principala i cererea de chemare in
garantie.3 In anumite situatii, chiar daca exista aceasta legatura Intre cele doua cereri,
chemare in garanfie nu va fi primita, fiind inadmisibila. Se Intampla astfel in ordonanta
presedintiala deoarece aceasta nu prejudeca fondul dreptului
In legatura cu momentul depunerii cererii In materia chemarii in garantie nu se admite
depunerea cererii direct In apel, pentru aceleasi considerente ca si In cazul cererii de
interventie principala. Daca partile vor consimti ca cererea de chemare In garantie depusa
peste termenul legal (in fata primei instante n.n.) sa se judece Impreuna cu cererea
principala, atunci se va proceda ca atare, Insa daca chemarea in garantie se formuleaza direct
In apel, conventia partilor privind judecarea impreuna a celor doua cereri va Incalca
dispozitiile care interzic formularea de pretentii noi in apel.
Instanta trebuie sa comunice chematului in garantie cererea i copii de pe inscrisurile ce
o insotesc, precum si copii de pe cererea de chemare In judecata, de pe intampinare si de pe
inscrisurile de la dosar, pentru ca acesta sa-si formuleze apararea
108.

Chemarea in garanpe. Electe.

Urmare a depunerii cererii i a analizarii de catre instanta a conditiilor prealabile de admitere

a acesteia, chematul In garantie devine parte In proces (parat), bucurandu-se de o pozitie
independenta fata de aceea a partilor In proces. Intre partea care a chemat In garantie pe tert
si acesta se stabileste, prin intermediul dispozitiilor legale, un raport juridic procesual. Acest
raport nu se creeaza Insa si intre tertul chemat In garantie si partea adversa celei ce a formulat
cererea de chemare in garantie, asemenea aspecte avand importanta deosebita in privinta
exercitarii cailor de atac.
Pe parcursul desfasurarii procesului, chematul in garantie va putea sa sprijine punctul de
vedere al partii care 1-a chemat in judecata, deoarece pozitia acesteia In urma pronuntarii
unei solutii va influenta solutia si in ceea ce-1 privete. Insa chematul In garantie va putea sa
abordeze un punct de vedere contrar partii care 1-a chemat In judecata sustinand de exemplu
ca cererea de chemare In garantie nu se justifica In drept, raportul juridic civil nefiind de
natura a crea posibilitatea partii respective de a se regresa impotriva lui.
Avand caracterul unei cereri incidentale chemarea in garantie se va judeca de instanta
investita cu cererea principala, chiar daca se dispune disjungerea sa datorita intarzierii cererii
principale.
109.

Chemarea in garanpe. Avantaje.

Avantajele pe care le ofera aceasta institute sunt determinate de finalizarea litigiilor dintre
toate aeeste persoane printr-o singura hotarare, evitandu-se solutii contradictorii, precum si de
facilitarea probatoriului In proces ca urmare a conlucrarii partilor interesate. Desigur ca cel
care cade in pretentii poate depune o cerere separata, pe cale principala impotriva celui tinut
sa-1 garanteze, dar acest proces separat reprezinta risipa unor mijloace materiale si chiar
riscul opunerii exceptiei procesului rau condus, de catre garant.
110.

Chemarea in garanpe. Solupi.

Solutia pe care 0 va primi cererea de chemare In garantie este in stransa legatura cu solutia
din cererea principala.
Astfel, daca cererea de chemare In garantie este formulata, de catre reclamant, admiterea
cererii principale atrage respingerea cererii de chemare in garantie, iar respingerea cererii
-principale atrage admiterea chemarii in garantie. Aceasta solutie este justificata de faptul ca
daca reclamantul castiga procesul nu isi mai are ratiune cererea sa de regres impotriva
chematului in garantie si dimpotriva, daca pierde, este necesar a i se asigura regresul
impotriva tertului, evident si cu indeplinirea celorlalte conditii.
Cand cererea de chemare In garantie este formulata de catre parat (situatia- cea mai
frecventa), admiterea cererii principale depusa de reclamant atrage In principiu si admiterea
cererii de chemare in garantie, paratul avind in aceasta ipoteza dreptul a.recupera ceea ce a
pierdut prin admiterea cererii principale de la chematul in garantie. Daca Insa nu se poate
dovedi legatura de regres intre parat si tertul chemat in garantie, instanta va respinge cererea
de chemare in garantie, in ciuda admiterii cererii principale. Daca cererea principala este
respinsa, chemarea In garantie se va respinge i ea, pentru ca de vreme ce paratul nu a pierdut
nimic nu are nici ce sa invoce impotriva chematului In garantie.
O chestiune importanta in materie este data de posibilitatea exercitarii caii de atac Impotriva
hotararii de catre chematul in garantie, precum si de posibilitatile pe care le au partile de a se
indrepta cu.cerere de ape! sau de recurs impotriva chematului in garantie, atata vreme cat
Tntre ele nu se stabileste un raport de drept procesual. Daca chemarea in garantie a fost
formulata de, reclamant si acesta pierde procesul, admitandu-se cererea de chemare in
garantie, apelul va.putea fi facut atat de reclamant, cat si de chematul in garantie. Cand
chemarea in garantie formulata de reclamant este respinsa urmare a admiterii cererii
principale, apelul va fi declarat de catre parat. Cand insa chemarea Tn garantie a fost
formulata de catre parat, iar instanta admite cererea principala admitand in consecinta si
cererea de chemare in garantie, apelul va putea fi facut de catre parat impotriva reclamantului
si de catre chematul in garantie impotriva paratului. Cand s-a admis cererea principala si s-a
respins chemarea in garantie, apelul va fi facut de catre parat atat impotriva reclamantului
(pentru cererea principala), cat si impotriva garantului (pentru cererea de chemare in
garantie). Daca instanta a respins cererea principala respingand si chemarea in garanfie a
paratuiui, apelul va fi declarat de reclamant impotriva paratuiui, nu si impotriva chematului in
garantie, cu acesta nestabilindu-se niciun raport procesual.
Lipsa raporturilor procesuale intre una dintre parti si chematul in garantie nu va putea
insa fi invocata pentru a evita reanalizarea cererii de chemare in garantie sau a cererii
principale dupa exercitarea si admiterea recursului, atata vreme cat aceasta cale extraordinara
de atac a fost admisa, dispunandu-se modificarea deciziei de apel sau a sentintei primei
instante. Cand solutia instantei inferioare este schimbata de instanta de recurs, aceasta din
urma va trebuie sa repuna in discutie si cererea de chemare in garantie desi recursul a vizat

numai cererea principala, respectiv cererea principala desi recursul a vizat numai chemarea in
garantie, deoarece art. 501 alin. (3) NCPC arata ca dupa casare, instanta de fond va judeca din
nou, in limitele casarii si tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei
hotarare a fost casata.
111.

Aratarea titularului dreptului. Ipoteza.

Un caz particular al chemarii in judecata a altor persoane este aratarea titularului

dreptului, ca modalitatea de a atrage fortat intr-un proces o terta persoana si a determina
producerea consecinjelor hotararii judecatoresti si impotriva acesteia.
Aratarea titularului dreptului poate fi facuta numai de catre paratul care se afla in ipoteza
descrisa de textul legii, interpretare rezultata din prevederea expresa a legii, dar si. din
regimul juridic reglementat
Aratarea titularului dreptului consta in posibilitatea paratului, chemat in judecata de o
persoana care invoca un drept real asupra unui bun, aflat in stapanirea paratuiui pe baza unui
acord cu titularul dreptului, de a prezenta instantei pe acesta din urma (cel pentru care detine
bunul respectiv), tinzand sa-1 aduca in proces.
Astfel, este nevoie de indeplinirea a doua conditii pentru a se putea .formula cererea:
paratul detine., un bun pentru altul, pe baza unei conventii incheiate.cu o terta persoana,
conventie care-i confera titlu precar si reclamantul pretinde un drept real asupra bunului
detinut de catre parat.
In asemenea situatie, cum paratul stie ca nu este titularul. niciunui drept real asupra
bunului in litigiu, el va fi interesat sau chiar obligat sa cheme in proces pe cel de la care
detine bunul si pe care il considera titularul dreptului real respectiv.
Spre exemplu, in temeiul contratului de locatiune, locatarul este obligat sa anunte pe
locator asupra oricarei tulburari din partea unui tert, in caz contrar fiind susceptibil de a
suporta toate pagubele ce se vor produce locatorului prin admiterea actiunii tertului, insa
apelarea la procedura chemarii-in.garantie este lasata la aprecierea locatarului chemat In
judecata de catre tert.
De asemenea, in materia contractului de depozit, art. 2.120 alin. final C. civ. pretinde
depozitarului sa aduca la cunostinta deponentului procesul care i-a fost intentat de cel ce
revendica bunul, sub sancfiunea obligarii la plata de despagubiri, astfel ca acesta va fi
interesat sa aduca si la cunostinta tertului cine este titularul de la care a primit bunul.
Arendasul nu poate sa se apere eficient intr-o actiune de revendicare indreptata
impotriva lui, deoarece este un simplu detentor precar, astfel ca va fi interesat sa aduca in
proces pe cel pe care-1 considera proprietar si cu care a incheiat contractul de arendare,
pentru " ca acesta din urma sa-si faca apararile necesare. Daca nu ar fi astfel, s-ar ajunge ca o
cerere petitorie sS fie usor castigata de catre o persoana, care se pretinde titularul unui drept
real, deoarece s-ar judeca cu un detentor care recunoaste de piano ca nu este titularul niciunui
drept real asupra bunului.
In cazul dreptului de proprietate publica, administratorul bunului, chemat in judecata de catre
un tert pentru revendicare, are obligaia de a arata titularul dreptului (statul sau unitatea
administrativ-teritoriala), protectia dreptului de proprietate publica impunandu-se a fi mai
energica fata de interesul ocrotit.
112.

Aratarea titularului dreptului. Momentul depunerii cererii.

Cererea se va depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la primul termen de
judecata si se va comunica persoanei indicate ca fiind titularul dreptului, impreuna cu cererea
principala si actele de la dosar, pentru ca acesta sa cunoasca punctele de vedere exprimate de
partile In proces.
113.

Aratarea titularului dreptului. Efecte.

Cel aratat ca titular al dreptului va dobandi calitatea de intervenient in proces, dar in cazul
sau, cum interventia se face fara vointa sa, el devine un intervenient fortat.
Cel aratat ca titular al dreptului are mai multe posibilitati de a actiona, ceea ce va
influenta si soarta procesului pendinte. Astfel, daca cel aratat ca titular al dreptului se
prezinta la instanta si este de acord cu cele prezentate de catre parat, iar reclamantul este de
acord, paratul va fi scos din judecata, locul sau fiind luat de catre tert.
114.

Aratarea titularului dreptului. Solupi posibile

. Cel aratat ca titular al dreptului are mai multe posibilitati de a actiona, ceea ce va influenta
si soarta procesului pendinte. Astfel, daca cel aratat ca titular al dreptului se prezinta la

instanta si este de acord cu cele prezentate de catre parat, iar reclamantul este de acord,
paratul va fi scos din judecata, locul sau fiind luat de catre tert.
Daca insa reclamantul nu este de acord cu inlocuirea paratului in proces, acesta se va
purta mai departe Intre toti trei urmand a se stabili cine este titularul dreptului, tertul
devenind parte in proces, in calitatea de intervenient principal. Nu se poate insa admite ca
asupra cererii formulate de parat instanta sa nu se pronunte in niciun fel pana la sfarsitul
procesului si numai in functie de solutia acestuia, deoarece disponibilitatea nu apartine numai
reclamantului, ci ambelor parti in proces, care pot determina prin atitudinea lor extinderea
cadrului procesual.
Daca cel aratat ca titular al dreptului se prezinta, dar nu este de acord cu sustinerile
paratului, el nu va lua locul acestuia, ci va ramane in judecata, ca intervenient principal,
urmand ca instanta sa stabileasca in patrimoniul cui se afla dreptul. Aceeasi solutie va fi
adoptata si daca tertul nu se prezinta in instanta pentru a-si exprima punctul de vedere
asupra sustinerilor paratului, astfel ca indiferent de atitudinea sa hotararea ii va fi
opozabila.
i in cazul acestei proceduri se vor aplica regulile prevazute in cadrul interventiei cu
privire la procedura de judecata, cai de atac, judecarea cererilor impreuna.
115.Reprezentarea partilor in procesul civil. Cazuri.
In procesul civil, reprezentarea partilor poate fi conventionala, legala sau judiciara.
In cadrul acestora se distinge intre reprezentarea persoanei fizice si cea a persoanei juridice,
iar dupa criteriul reprezentantului distingem intre reprezentarea prin mandatar nespecializat al
dreptului si mandatar avocat.

116.Reprezentarea prin mandatar nespecialist al dreptului. Punerea de concluzii.

NCPC arata ca partea poate sa exercite drepturile procedurale in fata primei instante sau a
instantei de apel, prin avocat sau alt mandatar, insa aceasta din urma situatie mandatarul nu
poate pune concluzii in faa instantei decat prin avocat, astfel ca rolul sau pare a se reduce la
un simplu auditor.Din art.83 NCPC rezulta ca punerea concluziilor in faa instantei inseamna
orice cerere pe care partile o fac instantei, inclusiv cele de probatorii, de extindere a cadrului
procesual, de invocare a unor exceptii...
Astfel textul prevede ca mandatarul nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale si
asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa
dezbaterilor, ceea ce inseamna ca asupra altor aspecte poate pune concluzii fara a avea nevoie
de serviciile unui specialist.
Mandatarul neavocat, care are studii juridice, finalizae cu licenta, nu si masterat in sistemul
Bologna, va putea pune singur concluzii, in fata oricarei instante daca este mandatat in cauza
privind sotul sau sau rudele pana la gradul al doilea inclusiv.
117.Reprezentarea prin mandatar nespecialist al dreptului. Forma mandatului.
Daca reprezentarea se confera inainte de judecata, reprezentantul conventional trebuie sa-si
justifice imputernicirea primita cu o procura speciala sau cu o procura generala in care se
specifica expres dreptul de reprezentare in instanta.
Din punct de vedere formal, procura trebuie sa fie constatata prin inscris atentic.
Daca dreptul de reprezentare se confera in fata instantei de judecata aceasta va lua act de
declaratia partii in incheierea de sedinta, care indeplineste rolul unui inscris autentic si in care
se vor consemna limitele si durata reprezentarii.
Lipsa dovezii calitatii de reprezentant de la dosar atrage obligatia instantei de judecata de a
acorda celui care a actionar in numele partii un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor,
numai in cazul neindeplinirii acestei obligatii la termen cererea putand fi anulata.
118.Reprezentarea prin mandatar nespecialist al dreptului. Incetarea mandatului.
Reprezentarea judiciara nu inceteaza daca partea reprezentata decedeaza sau devine incapabila.
Ea va trebui exercitata in continuare pana la retragerea sa de catre succesorii partii sau de
catre reprezentantul legal al incapabilului. In egala masura, nici mandatul civil nu inceteaza
prin moartea mandantului de plano, ci aceasta incetare se va analiza in functie de momentul
in care mandatarul cunoaste despre moartea mandantului sau ori dupa cum sunt incidente
imprejurari care risca sa puna in pericol interesele mandantului. De la moartea mandantului si
pana cand se cunoaste acest aspect de catre mandatar, actele facute de el in executarea
mandatului sunt obligatorii pentru mostenitorii mandantului.
De asemenea retragerea mandatului sau renuntarea la mandat nu produce efecte in privinta
celeilalte parti a conventiei decat de la data comunicarii, cu exceptia cazului cand aceste acte
au fost facute in sedinta de judecata in prezenta celeilalte parti a conventiei.
Pentru mandatar legea procesuala instituie o obligatie aparte, in caz de renuntare la mandat,
constand in aceea ca va trebui sa instiinteze pe mandant cu cel putin 15 zile inaintea
termenului de infatisare sau de implinire a cailor de atac, in caz contrat renuntarea sa fiind
lovita de nulitate, nascandu-se si dreptul la despagubiri al mandantului pentru renuntarea
intempestiva a mandatarului. NCPC interzice mandatarului sa renunte la mandat in cursul
termenului de exercitare a cailor de atac.

119.Reprezentarea
mandatului.

prin

mandatar

nespecialist

al

dreptului.

Conpnutul

Legea distinge intre mandatul general si mandatul judiciar.

In temeiul mandatului judiciar reprezentantul poate face toate actele de procedura necesare
judecatii, daca nu i s-a restrans expres dreptul de a face anumite acte. Ca si in cazul
mandatului de drept substantial, pentru actele procesuale de dispozitie va fi necesar un
mandat special care sa mentioneze clar actul ce va fi realizat.
Astfel, NCPC prevede ca mandatul general il autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de
conservare si de administrare pentru actele de instrainare sau grevare, tranzactii ori
compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta
actiuni in justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuind
sa fie imputernicit in mod expres.
NCPC arata ca renuntarea la judecata sau la dreptul dedus judecatii, achiesarea la hotararea
pronuntata, incheierea unei tranzactii, precum si orice alte acte procedurale de dispozitie nu
se pot face de reprezentant decat in baza unui mandat special ori cu incuviintarea prealabila a
instantei sau a autoritatii administrative competente.
120.

Reprezentarea prin mandatar avocat. Continutul mandatului.

daca mandatarul este avocat, regulile cu privire la mandat suporta anumite particularitati.
Activitatea avocatului se desfasoara numai in baza unui contract incheiat cu partea respectiva,
in care se pot stabili si clauze particulare fata de prevederile generale ale legii.
Prin intermediul acestui contract avocatul este mandatat fara clauza speciala sa faca acte de
procedura in afara de actele de dispozitie pentru partea pe care o reprezinta, deoarece Codul
de procedura civila cere o procura speciala in acest sens. Avocatul nu poate face acte de
dispozitie fara imputernicirea partii decat in baza unei procuri speciale. Avocatul care a asistat
o parte la judecata pricinii poate face orice acte pe care le considera necesare pentru pastrarea
drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor in timp ( acte juridice
de conservare). Asemenea acte pot fi facute chiar daca nu sunt cuprinde in contractul incheiat
cu clientul, neexistand deci imputernicire expresa pentru a fi facute. Astfel, avocatul poate
exercita orice cale de atac impotriva hotararii date, insa actele de procedura se vor face numai
fata de partea insasi, iar sustinerea efectiva a caii de atac se poate face numai in baza unei noi
imputerniciri.
121.

Reprezentarea prin mandatar avocat. Forma procurii.

Forma procurii date avocatului este inscrisul, fara a fi nevoie ca acesta sa fie autentificat,
avocatul neavand asemenea atributii, dar putand certifica identitatea si semnatura partii, caz
in care atesta fapte constatate prin propriile simturi, similar procedurii de autentificare.
Declaratia verbala facuta in instanta si consemnata in incheierea de sedinta, cu aratarea limitelor
si a duratei reprezentarii, in ceea ce priveste conferirea puterii de reprezentare a unuui avocat,
nu este suficienta, in cazul acestuia fiind obligatorie urmarea regulilor prescrise de legea de
organizare a avocaturii.
Cererea de chema in judecata va trebui sa mentioneze, pe langa numele partii si numele si
calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele
acestuia si sediul profesional. Asadar, cererii depuse prin reprezentant trebuie sa i se ataseze
si dovada calitatii de reprezentant sub sanctiunea anularii cererii, daca dupa acordarea
termenului de catre instanta lipsurile nu se implinesc.

122.

Reprezentarea persoanei juridice. Lirnitele mandatului.

NCPC distinge in acest sens intre reprezentarea obligatorie si reprezentarea conventionala.

Reprezentarea obligatorie se intalneste in ceea ce priveste redactarea cererii si a motivelor de
recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, situatii in care persoanele juridice
trebuie sa fie asistate si dupa caz reprezentate sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un
avocat sau consilier juridic. O persoana juridica nu poate fi reprezentata de un licentiat in
drept deoarece aici este vorba de un colectiv de drept.
In ceea ce priveste activitatea consilierului juridic, aceasta se concretizeaza in ce priveste
reprezentarea in semnarea la solicitarea persoanei juridice a actelor juridice emanate de la
persoana juridica sau de la institutia publica interesata. Cu privire la actele de dispozitie
consilierul juridic poate face astfel de acte prin intermediul unei procuri speciale.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale ndeplinite n faa aceleiai
instane; el poate fi ns restrns, n mod expres, la anumite acte.
Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fr
mandat, orice acte pentru pstrarea drepturilor supuse unui termen i care s-ar pierde prin
neexercitarea lor la timp i poate, de asemenea, s introduc orice cale de atac mpotriva
hotrrii pronunate. n aceste cazuri, toate actele de procedur se vor ndeplini numai fa de
parte. Susinerea cii de atac se poate face numai n temeiul unei noi mputerniciri.

123.

Activitatea avocatului.

Art. 3 din legea 51/1995

(1) Activitatea avocatului se realizeaza prin:
a) consultatii si cereri cu caracter juridic;
b) asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire
penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici si a executorilor
judecatoresti, a organelor administratiei publice si a institutiilor, precum si a altor persoane
juridice, in conditiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor
prezentate spre autentificare;
d) asistarea si reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate in fata altor autoritati
publice cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor incheiate;
e) apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime
ale persoanelor fizice si juridice in raporturile acestora cu autoritatile publice, cu institutiile si
cu orice persoana romana sau straina;
f) activitati de mediere;
g) activitati fiduciare constand in primirea in depozit, in numele si pe seama clientului, de
fonduri financiare si bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii,
dupa incheierea procedurii succesorale sau a lichidarii, precum si plasarea si valorificarea
acestora, in numele si pe seama clientului, activitati de administrare a fondurilor sau a
valorilor in care acestea au fost plasate;
h) stabilirea temporara a sediului pentru societati comerciale la sediul profesional al
avocatului si inregistrarea acestora, in numele si pe seama clientului, a partilor de interes, a
partilor sociale sau a actiunilor societatilor astfel inregistrate;
i) activitatile prevazute la lit. g) si h) se pot desfasura in temeiul unui nou contract de
asistenta juridica;
j) orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii.
(2) Activitatile prevazute la alin. (1) se exercita numai de avocat, daca legea nu prevede altfel.
124. Formele de exercitare a profesiei de avocat. Enumerare.
Art. 5 din Legea 51/1995 privindprofesia de avocat
(1) Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate,
societati civile profesionale sau societati profesionale cu raspundere limitata.
(2) In cabinetul individual isi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau impreuna
cu alti avocati colaboratori.
(3) Cabinetele individuale se pot asocia in scopul exercitarii in comun a profesiei; drepturile
si obligatiile avocatilor titulari ai unor cabinete asociate isi pastreaza caracterul personal si nu

pot fi cedate. In mod corespunzator cabinetele individuale se pot asocia si cu societatile civile
profesionale.
(4) Cabinetele individuale se pot grupa pentru a-si crea facilitati tehnico-economice in
vederea exercitarii profesiei si isi pastreaza individualitatea in relatiile cu clientii. (5)
Societatea civila profesionala se constituie din 2 sau mai multi avocati definitivi. In societatea
civila profesionala isi pot exercita profesia si avocati colaboratori sau avocati salarizati.
Societatea civila profesionala si avocatii care profeseaza in cadrul ei nu pot acorda asistenta
juridica persoanelor cu interese contrare.
(6) Cabinetele grupate, cabinetele asociate, societatile civile profesionale si societatile
profesionale cu raspundere limitata pot avea si proprietate comuna.
(7) Avocatul poate schimba oricand forma de exercitare a profesiei, cu instiintarea baroului
din care face parte.
(8) Avocatul nu isi poate exercita profesia, in acelasi timp, in mai multe forme de exercitare a
acesteia.
(9) Formele de exercitare a profesiei pot fi instrainate prin acte intre vii numai intre avocati
definitivi si aflati in exercitiul profesiei sau pot fi lichidate la incetarea calitatii, cu
respectarea regimului investitiilor reglementat prin prezenta lege.
125.

Reprezentarea legala.

NCPC prevede ca partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata
decat daca este reprezentata asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau
statutele care ii reglementeaza capcitatea ori modul de organizare.
Daca partea persoana fizica nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata fiind
reprezentata, daca are capacitate de exercitiu restransa va trebui sa fie asistata si in ambele
cazuri pentru anumite acte si autorizata in conditiile prevazute de lege.
Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu datorita prezumtiei conform careia ele sunt
lipsite de discernamant nu pot incheia acte juridice de drept substantial sau procesual
personal si singure, astfelca legea instituie posibilitatea incheierii acestor acte prin
intermediul reprezentantului legal.
Minorii pana la 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca sunt lipsite de
capacitate de exercitiu, astfel ca actele civile si procesuale vor fi intocmite pentru ei de catre
reprezentantul legal, parinte, tutore sau curator. .
Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransa, putand
incheia acte juridice, cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in cazurile
prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela - art. 41 alin. (2) C. civ. Minorul cu
capacitate de exercitiu restransa poate face singur acte de conservare, acte de administrare
care nu il prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent i
care se executa la data incheierii lor, astfel ca actele civile de dispozitie se vor efectua de
catre reprezentantii legali, prevazuti de lege sau numiti printr-o hotarare a unui organ
jurisdictional - instanta de tutela, in primul caz fiind vorba despre parinti, care exercita
autoritatea parinteasca asupra minorului, iar in al doilea caz despre tutorele numit de catre
instanfa de tutela.
Ca atare, pentru actele de dispozitie reprezentantii vor fi nevoiti sa ceara si incuviintarea
instantei de tutela. Astfel, art. 144 alin. (2) C. civ. prevede ca tutorele nu poate, fara avizul
consiliului de familie si autorizarea instantei de tutela, sa faca acte de instrainare, imparteala,
ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, sa renunte la drepturile
patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie in mod valabil orice alte acte ce depasesc
dreptul de administrare.
Autorizarea se acorda de catre instanta de tutela pentru fiecare act in parte.
Minorul pana la 14 ani nu poate sta in judecata, locul sau fiind luat de catre reprezentantul legal, care va intocmi actele de procedura pentru minor, in conditiile de mai sus. In
atare situatie functioneaza efectiv reprezentarea legala, in sensul ca partea nu sta in
judecata, locul sau fiind luat de catre reprezentantul legal.
Minorul de 14 ani poate sta in judecata insa nu singur, alaturi de acesta fiind obligat sa
fie prezent reprezentantul legal. In acest caz nu este vorba despre reprezentare, ci despre
asistare, in conditiile NCPC, actele de procedura fiind facute de minor cu incuviintarea
reprezentantului legal si autorizarea instantei daca este cazul, in conditiile mentionate, care
disting regimul actelor in functie de importanta lor.
Ca o dispozitie de favoare si pentru protectja drepturilor persoanei incapabile, NCPC
arata ca daca dreptul de reprezentare izvoraste din lege, asistarea reprezentantului de catre un
avocat nu este obligatorie, cu exceptia redactarii cererii si a motivelor de recurs, precum si a

exercitarii si sustinerii recursului, ipoteza in care persoanele fizice, fara capacitate de

exercitiu si cele cu capacitate restransa, prin reprezentantii lor, vor fi asistate si, dupa caz,
reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat.
In ceea ce priveste persoanele juridice, acestea vor fi reprezentate de catre cei desemnati
potrivit statutelor sau actelor de constituire a acestor subiecte de drept, in raport de
prevederile legale aplicabile i de art. 218 C. civ., reprezentantul trebuind sa depuna la dosar
un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea lor (art. 151 NCPC).
NCPC prevede i situatii de curatela speciala, in care instanta, la cererea partii interesate,
numeste un curator special, care sa reprezinte persoana incapabila, pina la numirea
reprezentantului legal, potrivit legii.
Se poate numi curator special de catre instanta daca: persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile sau cu capacitate de exercitiu restransa nu are reprezentant legal si exista urgenta; exista conflict de interese intre reprezentantul legal si cel
reprezentat; o persoana juridica ori o entitate, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant
_ Ca atare, in cele trei cazuri numirea reprezentantului (curator) se face de instanta care judeca
procesul.
in acest scop ea va alege curatorul din lista de avocati, anume desemnati de barou pentru
fiecare instanta judecatbreasca, iar remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se
fixeaza de aceeasi instanta, prin incheiere, stabilindu-se totodata si modalitatea de plata.
126. Reprezentarea judiciara.
Desi enumerata de legea procesuala, reprezentarea judiciara nu este definita in cadrul
normelor care reglementeaza reprezentarea partilor In procesul civil. NCPC se refera
indirect la reprezentarea judiciara in dispozitiile art. 58 - Curatela speciala, astfel ca se
impune si analizarea prevederilor speciale, care se refera la numirea unui reprezentant prin
hotarare judecatoreasca.
Practic $i In aceste cazuri izvorul reprezentarii si cazurile de nurnire deriva din lege, Insa
desemnarea efectiva a reprezentantului se face de catre instanta, prin act jurisdictional.
Astfel, dreptul comun in materie este dat de numirea unui curator special dintre avocatii
desemnati de barou, daca sunt intrunite ipotezele prevazute la art. 58 NCPC.
Cazuri speciale sunt cele reglementate de legea insolventei nr. 85/2006, in ceea ce
priveste numirea administratorului sau lichidatorului judiciar, ori de Codul civil, in materia
exercitarii drepturilor pe care le au sotii potrivit regimului matrimonial. Astfel, potrivit art.
3.27 si 3.28 din Legea nr. 85/2006, administratorul, respectiv lichidatoruljudiciar, sunt
persoane desemnate prin hotararea judecdtorului sindic sa exercite atributiile prevazute de
lege, pentru conducerea activitatii debitorului. De asemenea, art. 315 C. civ., intitulat
Mandatul judiciar, prevede ca instanta de tutela poate da incuviintare unui sot de a-l
reprezenta pe celalalt, care se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa pentru exercitarea
drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
127. Procurorul ca parte in procesul civil.
Constitutia Romaniei consacra in art. 131 rolul Ministerului Public, aratand cu valoarea de
principiu ca acesta reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept,
precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Asadar, procurorul are, conform legii fundamentale, si atributii legate de procesul civil
care intereseaza ordinea de drept si implica drepturile si libertatile cetatenilor. In ceea ce
priveste calitatea in care procurorul participa la actiunea civila, in literatura de specialilate
au fost exprimate mai multe opinii, pornind de la considerarea acestuia ca reprezentant sui
generis al partilor pana la recunoasterea calitafii sale de parte in procesul civil Din
ansamblul reglementarilor, doctrina consacrata in materie procesuala la care achiesam, a
ajuns la concluzia ca procurorul este parte in procesul civil, cu corectivul ca aceasta calitate
ii este recunoscuta numai sub aspect procesual, fara a influenta raporturile de drept
substantial ale partilor asupra carora se rasfrang in final efectele hotararii judecatoresti.
Mai mult, unii autori considera ca un aspect pe care procurorul care introduce actiunea
civila este obligat sa i! realizeze este acela de a lua contact cu tirularul dreptului -subiectiv
civil, in favoarea caruia introduce actiunea, anterior depunerii acesteia.

128. Formele participarii procurorului in procesul civil.

Enumerare.
Conform Legii nr. 304/2004, procurorul exercita actiunea civila in cazurile prevazute de
lege, participa, in conditiile legii, la sedintele de judecata, exercita caile de atac impotriva
hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege, apara drepturile si interesele legitime
ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in
condifiile legii.
NCPC arata ca Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar
pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdictie si ale disparutilor, precum i in alte cazuri prevazute de lege.
Astfel, in ceea ce priveste pornirea actiunii civile, intre textul constitutional si
reglementarea codului exista difcrente, in sensul ca legea procesuala restrange sfera posibilitatilor de pornire a actiunii la ipotezele anume determinate, respectiv numai la cazurile in
care este vorba despre protejarea drepturilor persoanelor incapabile sau in cazuri expres
prevazute de lege.
Aa fiind, in afara cazurilor in care procurorul este obligat sa participe la procesul civil
in temeiul legii, el poate participa la solutionarea oricarui proces civil, in orice faza a
acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si
libertlitilor cetatenilor."
Fata de aceste prevederi rezulta ca procurorul: porneste orice actiune civila, ori de cate
ori este necesar pentru apararea drepturilor i intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor; participa la judecarea oricarei cauze civile
daca considera necesar; exercita orice cale de atac Impotriva hotararilor civile; poate solicita
punerea in executare a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.
Textul de lege restrange asadar posibilitatea procurorului de a porni orice aciune civila la
cele care au in vedere drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdictie si ale disparutilor, fara distincple dupa cum aceste actiuni sunt strict personale sau
pot fi formulate si de catre alte persoane (desfacerea casatoriei, tagada paternitafii, stabilirea
patemitatii copilului din afara casatoriei).
INDEPENDENT INSA DE CUM PROCURORUL ISI EXERCITA SAU NU ACEASTA ATRIBUTIE
DE A porni ORICE ACJIUNE CIVILA, NCPC OBLIGA LA INTRODUCEREA IN CAUZA A
TITULARULUI DREPTULUI, CARE SE VA PUTEA FOLOSI DE DISPOZITIILE REGLEMENTAND
ACTELE DE DISPOZITIE (RENUNTAREA LA JUDECATA SI RENUNTAREA LA DREPTUL DEDUS
JUDECATII,TRANZACFIA JUDICIARA, ACHIESAREA LA PRETENTIILE PARTII ADVERSE), IAR IN

CAZUL IN CARE PROCURORUL RENUNTA LA CERERE VA PUTEA CERE CONTINUAREA

JUDECATII.
DISTINCT DE PORNIREA ACTIUNII CIVILE, PROCURORUL POATE PARRICIPA LA ORICE
proces, IAR IN ANUMITE CAZURI PREVAZUTE DE LEGE, PARTICIPAREA ACESTUIA LA JUDECATA
ESTE OBLIGATORIE, SUB SANCTIUNEA NULITATII HOTARARII. SUNT ASEMENEA:
JUDECAREA CERERII DE DECLARARE A MORFII PREZUMATE; IN MATERIE DE EXPROPRIERE
(LEGEA NR. 33/1994); IN PROCEDURA PUNERII SUB INTER-DICTIE; IN MATERIA
CONTESTAPILOR SI INTAMPINARILOR IN MATERIA ALEGERILOR PUBLICE 1 LOCALE - LEGEA
NR. 67/2004 ETC.
LNDIFERENT DE NATURA CAUZEI CIVILE SAU DE PARTICIPAREA EFECTIVA LA JUDECAREA
ACESTEIA IN PRIMA INSTANTA PROCURORUL ARE POSIBILITATEA EXERCITIRII CAII DE ATAC
IMPOTRIVA ACESTEIA.
FATA DE JURISPRUDENTA RECENTA A CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI, SE
POATE CONSIDERA CA CEL PUTIN. ACOLO UNDE S-A PRONUNJAT O HOTARARE
JUDECATOREASCA DEFINITIVA, INTERVENTIA PROCURORULUI PENTRU PROMOVAREA CAILOR
EXTRAORDINARE DE ATAC TREBUIE SA FIE REZERVATA, PENTRU PROTEJAREA PRINCIPIULUI
FUNDAMENTAL AL SECURITATII CIRCUITULUI JURIDIC CIVIL. ASTFEL, IN CAUZA Androne c.
Romdnie? CURTEA A CONSIDERAT CA REDESCHIDEREA UNEI PROCEDURI INCHEIATE CU O
HOTARARE DEFINITIVA, IN UNNA UNEI CERERI DE REVIZUIRE FORMULATE TARDIV, SI
ANULAREA HOTARARII DEFINITIVE DIN 22 NOIEMBRIE 2001, FAVORABILA RECLAMANTILOR,
AU IGNORAT PRINCIPIUL SECURITAPI RAPORTURILOR JURIDICE SI, IN CONSECINJA, DREPTUL
RECLAMANPLOR LA UN PROCES ECHITABIL, IN SENSUL ART. 6 ALIN. (1)."
IN CEA DE-A DOUA FAZA A PROCESULUI CIVIL PROCURORUL POATE SOLICITA PUNEREA IN
EXECUTARE A HOTARARILOR JUDECATORESTI SI POATE FORMULA CONTESTATIE LA
EXECUTARE, DACA ACEST ASPECT ESTE NECESAR PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR SI
INTERESELOR LEGITIME ALE MINORILOR , ALE PERSOANELOR PUSE SUB INTERDICTIE I ALE
DISPARUJILOR, SAU IN ALTE CAZURI PREVAZUTE DE LEGE .

129. Cazuri de participare obligatorie a procurorului in procesul

civil.

Procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat s se conformeze atunci cnd legea
prevede expres c participarea sa i punerea de concluzii sunt obligatorii (art. 45 alin. 4).
Aceast participare trebuie s se realizeze nc de la primul termen de judecat, fiind o
problem de legal constituire a instanei.
Greita constituire a completului ca urmare a neparticiprii obligatorii a procurorului
poate fi invocat, n cursul procesului, pe cale de excepie, iar dac a fost pronunat o hotrre
de prim instan, nclcarea regulilor privind participarea obligatorie a procurorului poate fi
invocat pe calea apelului. n situaia n care hotrrea este definitiv, greita constituire a
instanei se poate invoca pe calea recursului, sanciunea fiind casarea hotrrii pronunate cu
aceast neregularitate.
Dac hotrrea este irevocabil, nelegala constituire a instanei se poate invoca pe calea
unei contestaii n anulare speciale, cu condiia ca instana de recurs, respingnd recursul sau
admindu-l numai n parte, s fi omis din greeal s cerceteze motivul de casare prevzut de art.
304 pct. 1 C. proc. civ., motiv prin intermediul cruia s se fi invocat n faa instanei de recurs
nelegala constituire a instanei.
Cu privire la participarea obligatorie a procurorului n procesul civil, regsim aceast
situaie n urmtoarele cazuri:
- punerea sub interdicie i ridicarea interdiciei (art. 33 i 35 din Decretul nr. 32/1954);
- declararea dispariiei i a morii pe cale judectoreasc (art. 36-40 din Decretul nr. 32/1954);
- anularea hotrrii declarative a morii (art. 42 din Decretul nr. 32/1954);
- rezolvarea cererii de nregistrare tardiv a naterii, precum i judecarea cererilor cu privire la
anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civil i a meniunilor nscrise
pe acestea (art. 21 alin. 2 i art. 57 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civil);
- n materia ncuviinrii, anulrii i desfacerii adopiei (art. 63 alin. 1 din Legea 273/2004 privind
regimul juridic al adopiei);
- declararea judectoreasc a abandonului de copii (art. 74 alin. 4 coroborat cu art. 63 alin. 1 din
Legea 273/2004);
- soluionarea cauzelor avnd ca obiect stabilirea msurilor de protecie special a copilului (art.
125 alin.1 din Legea 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului);
- procedura de control a averii demnitarilor, magistrailor, funcionarilor publici i a unor
persoane cu funcii de conducere (art 16 alin. 1 din Legea 115/1996);
- soluionarea cererii de expropriere (art. 23 alin. 1 din Legea 33/1994 privind exproprierea
pentru cauz de utilitate public);
- judecarea recursului n interesul legii.
n toate situaiile n care legea prevede obligativitatea participrii procurorului la judecata
pricinii civile, aceast obligaie persist i pentru cile de atac ce se exercit n procesul respectiv.
130. Cererea de executare silita formulata de procuror. Ipoteze.
IN CEA DE-A DOUA FAZA A PROCESULUI CIVIL PROCURORUL POATE SOLICITA PUNEREA IN
EXECUTARE A HOTARARILOR JUDECATORESTI SI POATE FORMULA CONTESTATIE LA
EXECUTARE, DACA ACEST ASPECT ESTE NECESAR PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR SI
INTERESELOR LEGITIME ALE MINORILOR , ALE PERSOANELOR PUSE SUB INTERDICTIE I ALE
DISPARUJILOR, SAU IN ALTE CAZURI PREVAZUTE DE LEGE .
Procurorul este n drept s solicite punerea n executare a hotrrilor
pronunate n favoarea persoanelor n numele crora a promovat
aciunea civil, n baza dispoziiilor cuprinse n Codul de procedur
civil; procurorul este ndreptit s exercite i calea contestaiei la
executare; de asemenea, are posibilitatea de a participa la soluionarea
contestaiilor la executare formulate de alte persoane.

131. Actiunca civila. Notiune.

Procedura civila reprezinta o creatie juridica necesara complinirii dreptului civil, acesta
din urma neputand sa-si gaseasca realizarea si finalitatea fara recunoasterea prin lege a unui
ansamblu de posibilitati coercitive, care sa duca la respectarea drepturilor, intereselor si
libertatilor consacrate de legea civila cetatenilor. Simpla prevedere in lege a unei posibilitati
sau facultati de a actiona pentru subiectele de drept, ori impunerea unei conduite acestora, nu
determina intotdeauna conformarea indivizilor cu cele prescrise de norme, deoarece fiecare
este animat de un interes propriu, care uneori concureaza cu prevederea legala si atrage
alegerea subiectului de drept de a nu respecta dispozitia normei. In anumite cazuri, pentru
recunoasterea unor stari sau pentru nasterea unor situatii noi este nevoie, conform prevederii
legale, de formularea unei cereri in justitie. Asadar, indiferent ca se ridica problema
neconformarii unui individ cu prescriptia normei de drept, afectand astfei drepturi subiective
si interese ale altei persoane, sau este necesar apelul la justitie pentru valorificarea sau
recunoasterea unor situatii, stari sau imprejurari, ori pentru luarea unor masuri legale, se
impune instituirea unui ansamblu de reguli care sa determine cadrul juridic pentru realizarea
accesului la justitie. Acest rol este indeplinit de procedura civila, care reglementeaza o serie
de mijloace prin care se ajunge in final la mentinerea sau restabilirea ordinii de drept.
Instrumentul juridic procesual prin care se asigura protectia dreptului subiectiv civil sau
a unor situatii ocrotite de lege este actiunea civila. In incercarea de a finaliza controversele si
opiniile exprimate in literatura de specialitate, NCPC defineste in art. 29 actiunea civila ca
ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protecpla dreptului
subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si
pentru asigurarea apararii partilor in proces."
Astfel, actiunea este modalitatea de realizare a dreptului la actiune, instrumentul
juridic prin care se tinde la protectia dreptului subiectiv civil sau a unor interese
legitime.
132. Actiunea civila si dreptul subiectiv civil.
Instrumentul juridic procesual prin care se asigura protectia dreptului subiectiv civil sau
a unor situatii ocrotite de lege este actiunea civila. Ea se regaseste indirect, existenta ei fiind
derivata din coninutul dreptului subiectiv civil, prin intermediul dreptului la actiune. Dreptul
subiectiv civil reprezinta posibilitatea titularului de a avea o anumita conduita, de a pretinde
subiectului pasiv o conduita corespunzatoare (sa dea, sa faca sau sa nu faca) si in caz de
nevoie de a apela la forta coercitiva a statului. Aceasta ultima posibilitate conferita de dreptul
subiectiv civil titularului sau reprezinta dreptul la actiune in justitie. Avand posibilitatea de a
se adresa autoritatii pentru apararea continutului efectiv al dreptului sau, individul recurge la
actiune.
Pentru stabilirea naturii juridice a actiunii, in literatura de specialitate s-au exprimat
numeroase opinii, pornind de la sustinerea unor conceptii subiective sau obiective pana la
combinarea acestora in cadrul aceleiasi argumentari. in temeiul conceptiei subiective se
considera ca actiunea si dreptul subiectiv sunt una si aceeasi institutie juridica, recunoscuta
tuturor particularilor, prin care acestia pretind protectie din partea statului. In temeiul
conceptiei obiective actiunea civila este distincta de dreptul subiectiv civil, ea incadrandu-se
In notiunea de drepturi potestative, prin care legea acorda persoanelor puteri ideale pentru a
se putea provoca producerea unui efect juridic nou. Intr-o alta opinie actiunea pivila implica
doua acceptiuni, una obiectiva determinata de caracterul obiectiv al normei juridice care
recunoaste drepturile subiective civile si una subiectiva determinata de faptul ca ea este o
putere juridiceste creata pentru folosul titularilor drepturilor subiective civile, care urmaresc
pe cai legale realizarea a ceea ce pretind ca datoreaza Spre deosebire de dreptul la actiune,
notiune abstracta constituita dintr-un ansamblu de posibilitati juridice tinand de pornirea si
desfasurarea procesului, actiunea civila reprezinta in concret ansamblul mijloacelor
procesuale prin care se asigura protectia dreptului subiectiv civil ori a altor situatii juridice
ocrotite de lege (Ciobanu, Tratat op. cit, vol. 1, 1996, p. 250, unde se defineste acfiunea civila
ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura
protectia dreptului subiectiv civil - prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este
incalcat sau contestat - ori a unor situatii juridice ocrotite de lege").
Ea reuneste toate mijloacele de care se poate servi o persoana apeland la justitie sau fiind
chemata in justitie: cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala,
cererea de probatorii, administrarea acestora, exceptiile procesuale, caile de atac, cererea de
executare silita, contestatia la executare, masurile provizorii pe care le poate lua instanta etc.
Prin utilizarea acestor instrumente procesuale subiectul de drept si exercita dreptul la
actiune, care are un continut complex, determinat de complexitatea actiunii insesi. Toate
mijloacele de care se poate servi cetateanul apeland la justitie isi gasesc corespondent in
planul dreptului la actiune, care include: dreptul de a se adresa instantei, dreptul de a solicita

si administra probe, dreptul de a ridica exceptii, dreptul de a stinge litigiul prin tranzactie,
dreptul de a primi cheltuieli de judecata, dreptul de a obtine obligarea paratului la conduita
pretinsa, dreptul de a ataca hotararea judecatoreasca sau de a achiesa la aceasta, dreptul de a
solicita executarea silita, dreptul de a solicita luarea masurilor asiguratorii de catre instanta de
judecata etc.
Dreptul la actiunea in justitie comporta doua sensuri: unul formal si unul material. Primul se
refera la posibilitatea de a se adresa instantei depunand cererea de chemare in judecata
(pentru parat ridicarea unei exceptii), iar cel de-al doilea reprezinta dreptul reclamantului la
admiterea actiunii (la obligarea acestuia la respectarea dreptului pretins sau la executarea
obligatiei asumate in functie de natura dreptului SUbiectiv, ori la respectarea situatiei juridice
recunoscute. de lege)
133. Subiectele actiunii civile.
Pentru a exista actiunea este nevoie de subiecte intre care sa se desfaoare,_de o_pretentie
care tinde a se valorifica prin actiunea in justitie obiectul actiunii si de un motiv pentru
declansarea actiunii ,(cauza actiunii).
Persoanele intre care se leaga actiunea civila sunt de regula subiectele raportului juridic
civil: cel activ care pretinde dreptul si cel pasiv care trebuie sa respecte acest drept. in materia
drepturilor absolute, unde este discutabila stabilirea unui raport juridic intre titular si toate
celelalte persoane, daca se aduce o incalcare dreptului subiectiv titularul acestuia poate apela
la forta coercitiva a statului. In raporturile care au in continut un drept relativ creditorul poate
apela la justitie daca debitorul nu urmeaza conduita asumata. Cand nu se creeaza niciun
raport juridic intre doua persoane, ci numai o situatie asemanatoare dreptului subiectiv, cel
care beneficiaza de situatia respectiva o poate apara pe calea coercitiei statale, in anumite
conditii.
In ipoteza in care anumite autorizatii sau masuri nu pot fi date/Iuate decat pe calea
justitiei, cel interesat solicita aplicarea dreptului la starea de fapt, fara ca In prealabil sa se
lege un raport intre persoana interesata si alta persoana.
Subiectele actiunii civile sunt numite parti, insa acestea vor purta denumiri diferite in
functie de calea procesuala urmata. Astfel, in cererea de chemare in judecata (la prima
instanta) partile se numesc reclamant si parat, in apel - apelant si intimat, fn recurs -recurent
si intimat, in contestatia in anulare - contestator si intimat, in revizuire - revizuent si intimat,
in executarea silita-creditor si debitor.
Este posibil ca nu numai reclamantul sa depuna cerere de chemare in judecata, ci in
replica paratul sa aiba si el pretentii proprii impotriva reclamantului, astfel ca poate depune
cerere reconventionala. In aceasta ipoteza reclamantul primeste pe langa aceasta titulatura si
pe cea de parat (pentru cererea reconventionala), iar paratul se va numi parat - reclamant
(pentru cererea principala, respectiv pentru cererea reconventionala).
Daca ambele parti vor formula cale de atac impotriva hotararii ele vor primi ambele
denumiri aferente. Astfel, reclamantul se va numi apelant - intimat, iar paratul intimatapelant. Solutia se reia mutatis mutandis si in celelalte cai de atac.
In notiunea de parti nu se vor incadra reprezentantii legali sau conventionali ai acestora,
aceste persoane indeplinind actele procesuale in numele si pe seama parttior, fara ca urmarile
actelor respective sa se produca asupra lor.
134. Obiectul actiunii civile.
Prin actiunea civila se urmareste protectia dreptului subiectiv sau a situatiei juridiceste
ocrotita. Acesta este obiectul actiunii civile, care nu are o existenta constanta, variind in
functie de pretentia invocata prin cerere.
Astfel, In functie de mijlocul juridic prin care se realizeaza atitudinea partior, obiectul
imbraca diferite forme, in cererea de chemare In judecata sau in cererea reconventionala
obiectul il poate constitui anularea unui act juridic, evacuarea unei persoane, respectarea
dreptului de proprietate, executarea unei obligatii contractuale etc. Obiectul excepfiilor ca
mijloace de aparare la indemana parttior din proces il constituie invocarea incalcarii unei
norme de drept substantial sau procesual. In caile de atac obiectul cererii II constituie
desfiintarea-hotararii judecatoresti, iar in executarea silita obiectul cererii il constituie fie
bunurile debitorului, in cazul executarii silite directe In privinta obligatiei de a da si a celei
indirecte, fie obligatia de a face sau a nu face a debitorului in cazul executarii silite directe.
135. Cauza actiunii civile.
Pentru analiza acestui element al actiunii civile (motivul) este necesar a se realiza
distinctia intre cauza dreptului dedus judecatii (causa debendi) si cauza actiunii (causa
petendi).

Cauza. actiunii reprezinta motivul pentru care reclamantul porneste actiunea tn justitie.
Titularul actiunii se va intemeia intotdeauna pe cauza dreptului sau pentru a actiona eficient,
cu reusita.
Cauza dreptului este cauza .pretentiei invocate, temeiul dreptului invocat, ca de exemplu
contractul In temeiul caruia.a obtinut un anume drept, uzucapiunea, succesiunea, accesiunea,
hotararea judecatoreasca etc. Cauza actiunii este Insa data de atitudinea paratului, contrara
dreptului reclamantului, cum ar fi stapanirea abuziva a bunului acestuia, neexecutarea
creantei, tulburarea posesiei, vicierea consimtamantului, schimbarea destinatiei bunului dat In
locatiune etc.
Cauza dreptului este importanta pentru solutionarea fondului Iitigiului i intereseaza
institutia autoritatii de Iucru judecat, prin aceea ca o cerere solutionata Intre aceleai parti,
avand acelasi object si aceeasi cauza nu mai poate fi analizata de catre instanta Inca odata. De
exemplu, daca in prima cerere de chemare In judecata avand ca obiect revendicarea unei
suprafete de teren reclamantul se intemeiaza pe dobandirea prin succesiune a dreptului de
proprietate (cauza dreptului), cauza actiunii fiind detinerea abuziva a terenului de catre parat,
In cazul pierderii procesului, in cea de-a doua cerere In care reclamantul se intemeiaza pe
dobandirea dreptului prin uzucapiune (cauza dreptului), desi cauza actiunii este tot detinerea
abuziva a bunului de catre parat, nu exista autoritatea de lucru judecat a primei hotarari.
In realitate toate elementele actiunii sunt importante pentru analizarea autoritatii de lucru
judecat a unei hotarari. Obiectul si partile actiunii civile influenteaza competenta, taxa de
timbru, Iitispendenta si conexitatea.
136. Actiuni in realizare de drepturi.
Cererea in realizarea dreptului este acea actiune prin care reclamantul solicita instantei
sa-1 oblige pe parat la respectarea dreptului sau, iar in cazul In care acest lucru nu mai este
posibil, sa-1 oblige pe parat la despagubiri.
Cererea este consacrata prin intermediul art. 30. NCPC, care arata ca oricine are o pretentie
impotriva unei alte persoaue ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are
dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente. In cadrul acestei actiuni reclamantul va
trebui sa dovedeasca dreptul invocat si tulburarea adusa de catre parat.
Hotararea pronuntata in cadrul cererii in realizare este titlu executoriu, putand fi adusa la
indeplinire pe cale silita daca paratul nu respecta de bunavoie dispozitiile acesteia.
Sunt asemenea cereri in realizarea dreptului: revendicarea, cererile posesorii, cererile
confesorii, cererea prin care se cere executarea obligatii;r contractuale, rezolutiunea (rezilierea) unui contract, pretentii banesti, petitia de ereditate.
137. Actiuni in constatare.
Cererea in constatarea unui drept este acea actiune prin care reclamantul solicita
instantei sa constate existenta unui drept al sau sau inexistenaa unui drept al paratului
impotriva sa.
Regula in privinta consacrarii cererilor in justitie este reprezentata de actiunea in
realizare, astfel ca pentru a reglementa aspectele deosebite ale cererii in constatare era nevoie
de un text distinct - art. 35 NCPC, care arata ca cel care are interes poate sa faca cerere pentru
constatarea existentei sau inexistentei unui drept.
Din dispozitiile codului rezulta ca actiunea in constatare nu poate fi folosita decat pentru
constatarea unui drept nu si a unei situatii de fapt, pentru constatarea starilor de fapt codul
reglementand procedura asigurarii probelor - art. 359 i urm. In practica se creeaza uneori
confuzii intre stari care la prima vedere raman in sfera faptelor, dar in realitate ele constituie
adevarate stari de drept care influenteaza drepturile partilor (cererea de constatare a existentei
consimtamantului proprietarului in vederea realizarii unor imbunatatiri la imobilul proprietate
comuna, care repre-zinta in realitate contract iar nu o simpla stare de fapt.
Art. 35 NCPC consacra caracterul subsidiar al actiunii in constatare fata de actiunea in
realizarea dreptului, aratand ca cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea
dreptului. Spre exemplu, in materie succesorala, un mostenitor poate cere constatarea
intinderii drepturilor sale din bunurile mostenite daca nu doreste si partajarea acestora, astfel
ca nu se poate suspine ca acest succesor are la indemana actiunea in partajarea bunurilor
mostenite, atata vreme cat legea nu il sileste sa iasa din indiviziune, lasand aceasta optiune
exclusiv la latitudinea coindivizarilor.
Din dispozitiile art. 622 NCPC rezulta ca hotaririle obtinute in actiuni in constatare nu
pot fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite. Acest text arata ca pot fi executate silit
obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei
acestuia, desfiintarea unei constructii, a unei plantatii ori a altei lucrari, incredintarea
minorului, stabilirea locuintei i vizitarea acestuia sau in luarea unei alte masuri stabilite prin

titlul executoriu. Astfel, desi enumerarea nu este limitativa, se desprinde concluzia ca

hotararile prin care se constata existenta sau inexistenta unui drept nu sunt susceptibile de
executare silita, nefiind titluri executorii.
Cererile in constatare se subclasifica in: actiuni pozitive (prin care se solicita constatarea
existenjei unui drept) i negative (prin care se solicita constatarea inexistenjei unui drept);
declaratorii (prin care se cere instantei sa constate existenta unui anume raport juridic - spre
exemplu daca partile interpreteaza diferit clauzele unui contract ele vor putea cere instantei sa
faca interpretarea acestuia, hotararea pronuntata urmand sa fie respectata de carte partile
actului juridic), interogatorii (prin care se cere prezentarea paratului in instanta si aratarea de
catre acesta daca recunoaste sau nu dreptul reclamantului constatarea dobandirii dreptului
de proprietate prin uzucapiune, poate fi opusa adevaratului proprietar pentru ca acesta sa-si
exprime punctul de vedere asupra dreptului reclamantului) provocatorii (prin care cel ce se
pretinde titularul unui drept cheama in judecata pe cel ce-1 tulbura in exercitiul acestui drept,
pentru a-1 determina pe acesta din urma sa-si valorifice pretentiile dovedindu-si dreptul sub
sanctiunea de a nu-1 mai putea invoca pe viitor, in cazul in care nu reuseste sa-1 probeze daca cel ce se pretinde proprietar se afla in stapanirea bunurilor respective, iar un tert il
tulbura in aceasta stapanire, nu se poate introduce actiune in revendicare deoarece
proprietarul este i posesor, dar acesta va putea promova o actiune prin care va cere tertului
sa-si probeze pretentiile pe care le are, iar daca acest lucru nu se va realiza, sa nu mai poata
emite pretentii pe viitor).
138. Actiuni in constituirc de drepturi.
Cererea in constituire de drepturi este aceea prin care reclamantul solicita instantei aplicarea
legii la o situatie de fapt, in vederea crearii unei situatii juridice noi intre parti.
Efectele unei hotarari judecatoresti obtinute in solutionarea unei asemenea cereri se produc
de regula pentru viitor (in actiunea de divort, in actiunea de punere sub interdictie, in
actiunea prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract devanzarecumparare autentic), insa sunt i cazuri in care efectele hotararii judecatoresti in asemenea
cereri se produc si pentru trecut (in actiunile declarative de moarte, in actiunile de stabilire a
filiatiei, in tagada paternitatii).
139. Actiuni reale.
Cererea reala este cea prin intermediul careia se apara un drept real (revendicarea, cererile
confesorii, negatorii, cererea creditorului gajist in cazul neexecutarii creanfei garantate).
Cererile reale sunt la randul lor mobiliare sau imobiliare dupa cum dreptul real valorificat
prin actiune poarta asupra unui bun mobil sau asupra unui bun imobil.
Cererile sunt petitorii i posesorii dupa cum prin ele se apara dreptul de proprietate sau alt
drept real sau numai o simpla stare de fapt producatoare de consecinte juridice -posesia.
140. Actiuni personale.
Cererea personala este acea actiune prin intermediul careia se tinde la protectia (realizarea)
unui drept de creanta. Aceste actiuni nu pot fi prezentate exhaustiv, ele sunt nenumarate
deoarece si numarul drepturilor de creanta este nelimitat.
Cererile personale sunt la randul lor mobiliare si imobiliare dupa cum dreptul de creanta
valorificat are ca obiect un bun mobi! (se cere plata unei sume de bani reprezentand
contravaloarea pretului unui contract de vanzare-cumparare) sau un bun imobil (se' cere
executarea obligatiei de a construi un imobil nascuta dintr-un contract de antrepriza)
141. Actiuni mixte.
Cererea mixta este aceea care intruneste atat caracterele unei cereri personale, cat si
caracterele unei cereri reale. Asemenea cereri sunt legate de regula de executarea, anularea
(constatarea nulitatii) si rezolutiunea (rezilierea), revocarea actelor juridice.
Ele au un obiect complex constand in aceea ca reclamantul are o dubla calitate, pe
aceea de titular al unui drept real transmis prin actul juridic, cat si pe aceea de titular al unui
drept de creanta cu privire la predarea bunului. In cazul cererilor in anulare, rezolutiune,
revocare, caracterul mixt se regaseste in ipoteza in care reclamantul pretinde totodata si
restituirea prestatiei nascute din contractul a carui anulare, rezolufiune sau revocare se cere.
Importanta acestei clasificari consta in aceea ca in functie de felul cererii
(personala,: reala sau mixta) se modifica si regulile privitoare la competenta, la
prescriptie si la calitatea procesuala.

142. Cereri principale.

CERERILE PRINCIPALE sunt acelea care au o existenta de sine statatoare, fiind exercitate
independent, fara a fi formulate in cadrul unei alte actiuni. NCPC arata ca cererea principala,
este cererea introductiva de instanta, care poate cuprinde atat capete de cerere principale, cat
si capete de cerere accesorii.
143. Cereri accesorii.
CERERILE ACCESORII sunt acelea a caror solutionare depinde de solutia data unui
capat de cerere principal. Ele nu au o existenta de sine statatoare, fiind formulate alaturi de
o cerere principala, deoarece soarta lor depinde de soarta cererii principale (cererea de
acordarea a pensiei de intretinere in procesul de divort, cererea de incredintare a copiilor
minori dupa desfacerea casatoriei, cererea de revenire la numele purtat inainte de incheierea
casatoriei care trebuie facuta in cadrul procesului de divort, fiind prin esenta accesorie,
cererea de acordarea a fructelor produse de bunul revendicat fata de actiunea in revendicare,
cererea de acordare a dobanzilor la sumele de bani pretinse prin actiune, cererea de acordare
a despagubirii intre soti, potrivit art. 388 C. civ., cererea privind prestatia compensatorie, intre
soti - art. 390 si 391 C. civ. etc.).
144. Cereri incidentale.
CERERILE INCIDENTALE pot fi independente de alte cereri, asemanator cererilor principale,
insa ele sunt formulate in cadrul unui proces in curs, deja inceput (cererea reconventionala,
cererea de interventie principala, cererea de chemare in judecata a altor persoane, cererea de
chemare in garantie, cererea de aratare a titularului dreptului etc.).
145. Cereri aditionale.
CERERILE ADIFIONALE sunt acelea prin care o parte modifica pretentiile sale
anterioare, in conditiile art. 204 NCPC.
Art. 204 Modificarea cererii de chemare n judecat
(1) Reclamantul poate s-i modifice cererea i s propun noi dovezi, sub sanciunea
decderii, numai pn la primul termen la care acesta este legal citat. n acest caz, instana
dispune amnarea pricinii i comunicarea cererii modificate prtului, n vederea formulrii
ntmpinrii, care, sub sanciunea decderii, va fi depus cu cel puin 10 zile naintea
termenului fixat, urmnd a fi cercetat de reclamant la dosarul cauzei.
(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece n ncheierea de edin declaraiile
verbale fcute n instan cnd:
1. se ndreapt greelile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul mrete sau micoreaz cuantumul obiectului cererii;
3. se solicit contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit n cursul procesului;
4. se nlocuiete o cerere n constatare printr-o cerere n realizarea dreptului sau invers, atunci
cnd cererea n constatare este admisibil.
(3) Modificarea cererii de chemare n judecat peste termenul prevzut la alin. (1) poate avea
loc numai cu acordul expres al tuturor prilor.
146. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Conditiile dreptului
afirmat.Enumerare.
Pentru a promova actiune in justitie din punct de vedere material, se impune indeplinirea
mai multor conditii:

- titularul actiunii sa aiba capacitatea de a purta un proces personal si singur;

- partea sa aiba calitate procesuala, anume sa fie titularul dreptului (interesului legitim)
invocat si sa se indrepte impotriva aceluia care are o atitudine contrara dreptului (interesului)
sau invocat;
- cel ce reclama in justitie trebuie sa formuleze o pretentie, invocand un drept sau un interes
juridiceste ocrotit;
- sa justifice un interes de a promova acea actiune, care nu trebuie sa fie confundat cu
interesul legitim, ca situatie de fapt asemanatoare dreptului si susceptibila de producerea
consecintelor juridice.
Dreptul subiectiv invocat de catre reclamant, de catre parat in cererea reconventionala,
de catre intervenient In cererea de interventie etc. trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:
sa fie recunoscut de normele in vigoare si sa fie exercitat in raport cu limitele generale
ale legii si bunelor moravuri;
- sa fie exercitat in limitele sale interne (conform scopului pentru care a fost recunoscut de
lege) si in limitele sale externe (materiale si juridice);
- sa fie exercitat cu buna-credinta (art. 12 NCPC);
- sa fie actual, nesupus unui termen sau unei conditii suspensive.
147. Dreptul trebuie sa fie actual. Exceptii.
Ultima cerinta a dreptului invocat comporta anumite exceptii consacrate expres de
lege, in cazuri in care, desi dreptul nu este actual, reclamantul poate introduce o actiune
preventiva, hotararea obtinuta urmand a se executa insa numai la termenul prevazut. De
asemenea, inainte de implinirea termenului sau a conditiei, titalarul dreptului poate cere
instantei luarca unor masuri in vederea conservarii dreptului sau (sechestru sau poprire
asiguratorie), ori in vederea asigurarii probelor necesare unei viitoare cereri, care risca sa se
piarda prin intarziere.
Art. 34 NCPC prevede trei situatii in care cererea de chemare in judecata poate fi
formulata inainte ca dreptul sa devina actual. Aceste cereri anticipate se justifica prin aceea
ca nu se trece la executarea hotararii obtinute inainte de termen, dar odata implinit acesta,
titularul va putea sa puna in executare titlul obtinut anterior, pentru a nu suferi pierderi din
cauza intarzierii pe care ar reprezenta-o purtarea unui proces. Reprezentand exceptii de la
caracterul actual al dreptului invocat aceste categorii sunt prevazute limitativ: cererea
pentru pre:darea unui bun la implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar inainte
de implinirea acestui termen; se poate cere, inainte de termen, executarea la termen a
obligatiei de intretinere sau a altei prestatii periodice; se pot incuviinta, inainte de
implinirea termenului, si alte cereri pentru executarea la termen a unor obligatii, ori de cate
ori se va constata ca acestea pot preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar
incerca o daca ar astepta iinplinirea termenului.
148. Conditii de exercitiu a actiunii civile.Sanctiunea lipsei
dreptului afirmat.
Daca la finalul procesului se dovedeste ca dreptul invocat nu exista sau ca nu indeplineste cerintele exercitarii cu buna-credina sau in limitele sale interne, cererea va fi
respinsa ca nefondata sau se va aplica sanctiunea specifica abuzului de drept. Daca dreptul
nu este actual cererea va fi respinsa ca prematura, dar reclamantul va putea formula o noua
cerere dupa implinirea termenului sau a conditiei suspensive.
149. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Abuzul de drept
procesual. Conditii.
In doctrina juridica romana, abuzul de drept a fost definit ca fiind
"exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor
exercitarii sale"
Au fost identificate patru caractere care se circumscriu notiunii de
abuz de drept, respectiv exercitarea dreptului subiectiv civil
(i)
prin nesocotirea scopului economic si social pentru care a
fost recunoscut,
(ii)
cu nesocotirea legii si moralei,
(iii)
cu rea-credinta si
(iv)
cu depasirea limitelor sale
Este important a se delimita intre abuzul de drept substantial si abuzul de drept procesual,
deoarece in primul caz se urmareste deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul pentru

care a fost recunoscut de lege, iar In cel de-al doilea caz se urmareste deturnarea dreptului
procedural de la scopul sau reglementar, ceea ce atrage totodata si exercitarea abuziva a
dreptului subiectiv civil. Se tinde a se apara un drept in mod abuziv, in sensul ca protectia
acestuia nu este necesara In maniera abordata, dar totusi titularul o face astfel ca deturneaza si
dreptul substantial de la finalitatea sa.
Dreptul este exercitat abuziv atunci cand titularul sau nu respecta limitele interne ale
dreptului, deturneaza dreptul de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. Dreptul este
exercitat insa cu respectarea limitelor sale externe, fata de terti exercitiul dreptului parand
normal, tertele persoane neputSnd cunoaste adevarata voitnta a celui ce-si exercita dreptul.
De exemplu, dreptul de petitionare a fost recunoscut de lege pentru ca individul sa aiba un
mijloc de aparare a dreptului subiectiv apeland la forta coercitiva a statului. Acest drept nu
a fost recunoscut sub nicio forma ca un mijloc de sicanare a adversarului, aspect care se
poate realiza prin depunerea unor cereri vadit nefondate sau repetate numai in scopul de a1 purta pe drumuri pe parat si de a-i produce acestuia pierderi de natura patrimoniala sau
chiar morala.
Structura abuzului de drept se intemeiaza pe doua aspecte: unul obiectiv constand in
deturnarea dreptului de la scopul sau legal si unul subiectiv constand in intentia de a
vatama pe care o are titularul dreptului. Nu este suficient ca dreptul sa fie exercitat cu reacredinta pentru a se complini elementele abuzului de drept, deoarece In lipsa oricarei
vatamari, acesta lipseste, lipsind ca atare si sanctiunea aferenta. Astfel, art. 16 C. civ.
vorbeste despre exercitarea dreptului in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori tntr-un
mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Este considerat abuz de drept procesual: introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri
principale, accesorii, aditionale sau incidentale, precum si pentru exercitarea unei cai de
atac, vadit netemeinice; formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de
stramutare; obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei parti; obtinerea, cu
rea-credinta, de catre reclamantul caruia i s-a respins cererea a unor masuri asiguratorii
prin care paratul a fost pagubit; contestarea, cu rea-credinta, de catre autorul ei a scrierii
sau semnaturii unui inscris ori a autenticitatii unei inregistrari audio sau video etc.
In acest sens, dupa caz, pot fi incidente doua modalitati de
sanctionare a abuzului de drept: pe de o parte, refuzul
concursului fortei de constrangere a statului, in sensul ca
instanta, constatand ca este in prezenta exercitarii abuzive a unui
drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, iar daca
exercitiul abuziv emana de la parat, va inlatura o atare aparare;
pe de alta parte, atunci cand abuzul de drept se concretizeaza
intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, poate fi antrenata
raspunderea autorului exercitiului abuziv fata de cel vatamat intrun drept al sau, prin obligarea la daune-interese.
In egala masura, jurisprudenta a calificat abuzul de drept ca fiind
o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, in structura careia trebuie
sa coexiste cele doua elemente, unul subiectiv - reaua credinta si
unul obiectiv - deturnarea dreptului de la finalitatea sa
150. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Abuzul de drept
procesual. Sanctiune.
Sanctiunea abuzului de drept este refuzul fortei coercitive a statului si in anumite
conditii si plata unei sume de bani cu titlu de sanctiune. Art. 12 NCPC prevede
obligativitatea acoperirii prejudiciilor materiale si morale cauzate, respectiv plata
unor amenzi judiciare, atat de catre cel care exercita drepturile procesuale in mod
abuziv, cat si de catre partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta obligatiile
procesuale.
151. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Calitatea
procesuala. Notiune.
Calitatea procesuala reprezintl identitatea care trebuie sa existe intre parti si subiectele
raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecafii. Identitatea intra reclamant
si titularul dreptului se incadreaza in notiunea de calitate procesuala activa iar cea dintre
parat si cel obligat la respectarea dreptului constituie continutul calitatii procesuale pasive.
Ridicarea pretentiei si invocarea dreptului trebuie sa se realizeze odata cu depunerea'
cererii, insa stabilirea concreta daca dreptul apartine in realitate reclamantului se va verifica

de catre instanta ulterior acestui moment. Astfel, in majoritatea cererilor judecatorul verifica
la-inceputul procesului daca reclamantul este titularul dreptului subiectiv invocat, insa i n anumite situatii aceasta verificare n u se poate realiza decat dupa dezbateri in fond, stabilirea
calitatii procesuale active si solutionarea in fond a litigiului presupunand aceleasi probatorii
si acte procesuale. Astfel, in actiunea in revendicare este dificil a se stabili daca reclamantul
este titularul dreptului de proprietate invocat, astfel ca problema calitatii procesuale active
presupune solutionarea fondului litigiului, administrarea acelorasi probe si efectuarea
acelorasi acte de procedura. In asemenea situatii instanta are posibilitatea unirii exceptiei
calitatii procesuale active ridicate de catre parat cu administrarea probelor, respectiv cu
fondul cauzei, daca pentru judecarea sa este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si
pentru fmalizarea etapei cercetarii procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea fondului art. 248 aliii. (4) NCPC.
Nu se pot stabili criterii exacte pentru aprecierea existentei calitatii procesuale active
sau pasive insa in analiza acestui aspect este necesar a se urmari cerintele legale in functie de
fiecare categorie de cerere in parte. Astfel, cererea de chemare in judecata avand ca obiect
obligarea pratului la plata unei sume de bani este facuta de o persoana cu calitate procesuala
activa daca se stabileste ca reclamantul este aceeai persoana cu cel mentionat in titlul de
creanta; in actiunea in desfacerea casatoriei reclamantul si p a r a t u l trebuie sa aiba
calitatea de soti; cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulata de fostii
proprietari sau de mostenitorii acestora; in cererea de stabilire a pensiei de intretinere
reclamantul trebuie sa aiba conform legii calitatea de creditor, i a r paratul sa aiba obiigatia
legala de intretinere fata de acesta; in cererile posesorii r e c l a m n n i u l trebuie sa f i e
posesorul bunului iar cererea sa fie indreptata impotriva tulburatorului.

152. Calitatea procesuala. Formularea cererii de alte

persoane. Ipoteze legale.
Legea confera uneori si altor persoane posibilitatea de a intenta actiunea in locul
titularului, insa in acest caz notiunea utilizata nu este cea de calitate procesuale activa
ci aceaa de legitimare procesuala activa, deoarece indiferent de natura actiunii
titularul va fi introdus in proces iar efectele hotararii judecatoresti se vor produce
numai in patrimoniul acestuia, nu asupra celui ce a declansat actiunea. Este cazul
procurorului, al sindicatelor, care pot exercita actiunea pentru membrii sai, al
asociatiilor pentru protectia consumatorilor, al organizatiilor neguvernamentale pentru
protectia mediului..
In alte cazuri legea arata cine anume poate formula actiunea astfel ca verificarea
identitatii reclamantului cu titularul dreptului si cea a paratului cu cel obligat se
realizeaza facil prin aplicarea normelor de drept la situatia de fapt si verificarea
conformitatii acestora. Este cazul actiunii in tagada paternitatii, a divortului, a
contestarii recunoasterii de filiatie...
153. Calitatea procesuala. Transmiterea conventionala.
Calitatea procesuala se poate transmite pe cale conventionala, prin act juridic sau pe cale
legala cu titlu particular, cu titlu universal sau universal.
- in ultima situatie mentionata, art. 20 alin. (2) C. civ. reglementeaza efecteie transmisiunii,
aratand ca intre parti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, dupa caz, drepturile,
actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar
daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, afara de cazul in care prin lege se
dispune altfel.
In cazul in care dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular,
- NCPC prevede ca judecata continua intre partile initiale, fara ca o alta persoana sa ia locul
partii in proces, fiind avuta in vedere situatia in care nu se cunoaste aspectul transmiterii.
Daca dreptul este strict personal el nu poate fi transmis, legea pretinzind ca actiunea sa
fie formulata si continuata de acea persoana, in caz contrar ea stingandu-se prin efectul legii
(cererea de divort se inchide si casatoria inceteaza in orice stare a pricinii daca par{ile se
impaca, iar daca o parte decedeaza casatoria inceteaza prin deces, cu exceptia aplicarii art.
380 C. civ.). De asemenea, este cazul revocarii donatiei pentru ingratitudine sau al cererilor
intemeiate pe raspunderea delictuala, privind repararea prejudiciilor produse prin atingeri
aduse drepturilor inerente personalitatii. Actiunile in stabilirea filiatiei (art 423 si 425 C. civ.)
i in tagada paternitatii (art. 429 C. civ.) pot fi pornite si de mostenitorii titularului.
In cazul transmisiunii conventionale a dreptului litigios, cu consecinta transmisiunii
calitatii procesuale, NCPC prevede ca succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in

cauza, daca are cunostinta de existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza, la cerere
ori din oficiu, pentru ca efecteie hotararii sa se produca asupra lor, in conditiile art 78 NCPC.
Daca instrainatorul nu cunoaste despre proces i nici partile nu stiu despre transmiterea dreptului litigios, se ajunge la situatia in care hotararea se pronunta in contradictoriu
cu o persoana, care nu mai este in masura sa execute silit hotararea deoarece a transmis
dreptul si nu mai are implicit nici realizarea acestuia.
in aceste cazuri, codul arata ca hotararea pronuntata contra instrainatorului sau
succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia produce de drept efecte si contra
succesorului cu titlu particular i este intotdeauna opozabila acestuia din urma.
Nu prevede codul direct ca hotararea se pune in executare impotriva acestuia, vorbind
numai despre opozabilitate, insa este cert ca s-a urmarit extinderea efectelor hotararii asupra
dobanditorului pentru a evita consecinta purtarii in zadar a unui proces ulterior, in care se
discuta acelasi drept, pentru aceleai argumente ca si in primul dosar. ':
Tertul dobnditor nu va fi supus executarii in temeiul acestei hotarari decit in cazul in
care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre
adevaratul titular, insa un asemenea aspect va putea fi invocat numai in contestatia la
executare daca titlul a fost pus deja in executare impotriva sa.
Nu trebuie confundata ipoteza avuta in vedere de NCPC cu cea rezultata din art. 1648
C. civ., deoarece acesta din urma se refera la cazul in care bunul a fost instrainat, anterior
sesizarii instantei, astfel ca actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului
dobanditor.

154. Calitatea procesuala. Transmiterea legala.

Transmiterea calitii procesuale poate fi legal sau convenional.
n cazul persoanelor fizice transmiterea legal a calitii procesuale se realizeaz prin
succesiune. Motenitorii care accept motenirea preiau drepturile i obligaiile autorului lor
i continu, n locul acestuia, procesele privitoare la drepturile sau obligaiile respective,
dobndind calitatea de reclamant sau prt pe care a avut-o i defunctul.
Transmiterea legal a calitii procesuale nu este ntotdeauna posibil. De pild, dac pe
parcursul procesului de divor unul dintre soi decedeaz, cstoria nceteaz prin deces iar
instana va lua act de aceast mprejurare, nefiind posibil ca procesul s mai continue ntre
soul supravieuitor i motenitorii celuilalt so.
Uneori, dei pe calea aciunii se valorific drepturi strict personale, dac aciunea a fost
promovat de titularul dreptului poate fi continuat de motenitorii si, pentru c legiuitorul
ngduie aceasta. Este cazul aciunii n stabilirea filiaiei, a paternitii, a aciunii de tgad a
paternitii.
n cazul persoanelor juridice transmiterea legal a calitii procesuale se realizeaz prin
reorganizarea sau transformarea persoanei juridice parte n proces.

155. Calitatea procesuala. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale.

Calitatea procesuala este o cerinta de fond a actiunii civile care trebuie sa fie indeplinita in
orice situatie in care se adreseaza instantei judecatoresti o cerere prin care se invoca un drept
sau un interes legitim.
Datorita importantei calitatii procesuale active si a celei pasive, aceasta conditie de fond
poate fi pusa in discutia partilor oricand pe parcursul procesului din oficiu de catre instanta de
judecata, poate fi invocata de catre procuror sau de orice parte.
Mijlocul procesual prin care se ridica discutiei partilor aceasta conditie de fond este
exceptia. Daca exceptia este admisa, fiind gasita intemeiata, actiunea se va respinge fie ca
formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, fie ca indreptata impotriva unei
persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, ulterior actiunea putand fi formulata impotriva
paratului de adevaratul titular al dreptului sau reclamantul putand formula actiunea impotriva
celui obligat intr-adevar prin raportul juridic civil.
Daca exceptia se uneste cu administrarea probelor sau cu fondul, iar la finalul procesului se
dovedeste ca dreptul nu exista, actiunea se va respinge ca nefondata, iar daca se constata ca

dreptul exista, dar nu apartine reclamantului, fara a se stabili cine este titularul dreptului,
actiunea se va respinge ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Ca atare, nu trebuie confundata respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara
calitate procesuala activa cu respingerea actiunii ca nefondate, deoarece in acest din urma caz
reclamantul nu va mai putea formula nicio cerere in viitor cu acelasi obiect, deoarece s-a
dovedit ca nu e titularu] dreptului. Regula se mentine cat timp se mentine situatia de fapt si de
drept existenta la momental depunerii cererii, deoarece daca ulterior reclamantul dobandeste
dreptul respectiv se va putea indrepta contra celui care-1 tulbura.
Daca insa cererea este respinsa ca facuta de o persoana lipsita de calitate procesuala
activa sau indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, in viitor
adevaratul titular va putea formula actiunea impotriva paratului sau reclamantul se va putea
indrepta cu alta cerere impotriva adevaratului obligat in raportul juridic civil.
Calitatea procesuala activa sau pasiva nu trebuie confundata cu calitatea de reprezentant a partilor in proces. In timp ce calitatea procesuala este o conditie de fond, a carei
neindeplinire se sanctioneaza cu respingerea actiunii, calitatea de reprezentant este o cerinta
de forma a actiunii civile, care poate fi complinita in cazul lipsei dovezii calitatii de
reprezentant, nulitatea intervenind numai dupa ce instanta acorda termen pentru inlaturarea
viciului de forma.
Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie in tot cursul judecatii
si duce la respingerea actiunii, fiind o exceptie de fond, absoluta si peremtorie.

156. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Interesul. Notiune.

Interesul actiunii in justitie este reprezentat de avantajul, folosul practic, pe care-1 spera
reclamantul in urma castigarii procesului. Daca reclamantul dovedeste ca este titularul
dreptului subiectiv invocat acest aspect nu echivaleaza cu dovada existentei interesului
promovarii actiunii in justice.
Interesul este o conditie distincta de dreptul subiectiv, cu caracter obiectiv, a carei
existenta trebuie apreciata concret in fiecare caz in parte.
Nu are importanta natura interesului, care poate fi material sau moral, singurul aspect
important este existenta acestuia la momentul depunerii actiunii si la efectuarea oricarui act
de procedura care se incadreaza in actiunea in justitie. Astfel, reclamantul poate urmari
satisfacerea unei nevoi materiale sau impiedicarea paratalui de a-i cauza un prejudiciu; de
asemenea interesul material este reprezentat de obiectul pe care urmareste sa-1 primeasca
reclamantul la castigarea procesului. Reclamantul urmareste numai obtinerea unei satisfactii
morale in procesele al caror obiect nu este evaluabil in bani, interesul fund de cele mai multe
ori moral, dorind sa se obtina protectia legii sau incetarea unei stari care prejudiciaza
sufleteste pe reclamant.
157. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Interesul. Conditii.
Enumerare.
Interesul care trebuie sa caracterizeze actiunea trebuie sa fie
determinat, legitim, nascut, personal si actual. Aceste cerinte sunt
cerute in mod cumulativ.
158. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Interesul actual.
Interesul trebuie sa fie si actual. Aceasta cerinta este indeplinita intotdeauna cand dreptul
subiectiv invocat este actual, insa in anumite cazuri dreptul nu este actual, dar interesul
promovarii actiunii subzista. Astfel, in conformitate cu art. 34 NCPC cererea de chemare in
judecata poate fi introdusa si inainte de implinirea termenului sau a condt|iei suspensive,
astfel ca dreptul nu este actual in aceste ipoteze. Actiunea poate fi introdusa tocmai pentru ca
legea recunoaste interesul promovarii actiunii' si inainte ca dreptul sa devina actual. De
exemplu, in materie de locatiune interesul consta in aceea ca la implinirea termenului de
locatiune locatorul va putea executa direct hotararea obtinuta pentru a nu mai pierde timp cu
purtarea unui proces. De asemenea, interesul conservarii unor probe, care s-ar putea pierde
pana la declansarea procedurii judiciare sau pana la momentul in care instanta va fi in masura
sa administreze probele, anima cererea de asigurare a dovezilor.
NCPC prevede ca, i daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu
scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina
producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

159. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Interesul personal.

Interesul trebuie sa fie personal, adica sa apartina celui care recurge la proces iar nu
adversarului sau. Aceasta cerinta a interesului este indeplinita fi atunci cand actiunea se
formuleaza pentru parte de catre alte persoane cu legitimare procesuala activa cum sunt
procurorul, asociatiile pentru protectia drepturilor minoritatilor nationale etc. in aceste.
cazuri, in realitate efectele hotararii vizeaza partea, interesul si dreptul apartin partii iar nu
organului sau persoanei care exercita actiunea.
160. Sanctiunea lipsei interesului.
Existenta interesului reprezinta o conditie de fond a actiunii, care poate fi ridicata in discutie
in orice stare a pricinii, de orice parte, de procuror sau de catre instanta din oficiu pe calea
exceptiei procesuale. De regula interesul se analizeaza la depunerea cererii, pentru menajarea
timpului magistratilor si a finantelor statului, astfel ca daca se constata lipsa lui exceptia va
avea caracter dirimant, peremptoriu, impiedicand continuarea procedurii, care se stinge prin
respingerea actiunii ca lipsita de interes.
161. Conditii dc exercitiu a actiunii civile. Capacitatea de
folosinta.
Capacitatea procesuala reprezinta transpunerea in plan procesual a capacitatii civile, de
folosinta si de exercifiu. Din acest motiv si in materie procesuala se distinge intre capacitatea
procesuala de folosinta i capacitatea procesuala de exercitiu.
NCPC, la capitolul care reglementeaza partile procesului civil, se refera expres la
folosinta si exercitiul depturilor procedurale, facand distinctie intre capacitatea de folosinta si
capacitatea de exercitiu.
I. Capacitatea procesuala de folosinta este aptitudinea persoanei de a fi titular de
drepturi si obligatii procesuale, art. 56 NCPC aratind ca poate fi parte in judecata orice
persoana care are folosinta drepturilor civile, precum si asociatiile, societatile sau alte entitati
fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.
In scopul determinarii peroanelor cu capacitate de folosinta este necesar sa se apeleze la
prevederile NCC, care consacra regula capacitatii, art 28 aratand ca ORICE PERSOANA ARE
CAPACITATE DE FOLOSINFA, ACEASTA FIIND RECUNOSCUTA TUTUROR PERSOANELOR .
POTRIVIT LEGII, NIMENI NU POATE FI INGRADIT IN CAPACITATEA DE FOLOSINTA, DECAT
IN CAZURILE SI CONDITILE EXPRES PREVAZUTE DE LEGE SI TOTODATA NICIO PERSOANA
NU POATE RENUNTA, IN TOTSAU IN PARTE, LA CAPACITATEA DE FOLOSINTA.

Au capacitate procesuala de folosinta toate persoanele fizice incepand cu momentul

nasterii, precum si toate persoanele juridice din momentul nasterii lor ca subiecte distincte de
drept, prin actul de autorizare, infiintare sau avizare, conform legii.
Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, consacrat de fostul art
34 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit caruia
persoana juridica putea avea numai drepturi corespunzatoare scopului ei stabilit prin lege,
actul de infiintare sau statut, a fost abandonat in actuala reglementare, in privinta persoanelor
juridice cu scop patrimonial.
Art 206 din noul Cod civil prevede deopotriva ca PERSOANA JURIDICA POATE AVEA ORICE
DREPTURI SI OBLIGATII CIVILE, AFAR A DE ACELEA CARE, PRIN NATURA LOR SAU
POTRIVIT LEGII, NU pot apartine decat persoanei fizice, ceea ce inseamna ca limitarea
drepturilor pe care le poate avea persoana juridica este data de cauze naturale, neputand
dobandi anumile drepturi specifice persoanei fizice - (tinand de casatorie, filiaie, rudenie
etc.
In categoria persoanelor juridice fara scop patrimonial, noul Cod civil arata ca acestea
pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, mentinand astfel principiul specialitatii
capacitatii de folosinta, instituit sub sanctiunea nulitatii absolute.
Capacitatea procesuala de folosinta Inceteaza odata cu decesul persoanei fizice sau la
incetarea personalitatii juridice a persoanei juridice, odata cu finalizarea ultimului act de
lichidare.
Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de folosinta este reprezentata de nulitatea
absoluta a tuturor actelor intocmite cu nerespectarea acestei cerinte de fond.
Capacitatea de folosinta poate fi discutata in orice stare a pricinii, la cererea oricarei
parti, a procurorului sau poate fi invocata de catre instanta din oficiu.

162. Conditii de exercitiu a actiunii civile. Capacitatea de

exercitiu.
Capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta aptitudinea persoanei de a sta
personal si singura in judecata pentru valorificarea drepturilor sale procesuale. Partea
poate sa-si desemneze un reprezentant care va sta efectiv in judecata in locul sau, insa aceasta
delegare se poate produce tocmai in temeiul capacitatii de exercitiu a persoanei, care daca nu
ar putea sta singura in judecata nu ar putea nici sa-si desemneze reprezentant conventional.
Regulile capacitatii de exercitiu din dreptul civil se regasesc si in materie procesuala.
Astfel, potrivit art. 41 C. civ., minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face acte
juridice civile, cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in cazurile prevazute
de lege, si cu autorizarea instantei de tutela, incuviintarea sau autorizarea fiind necesara la
momentul incheierii actului, neputand fi acordata ulterior.
Totusi, art. 41 i 43 C. civ. arata ca persoana lipsita de capacitatea de exercitiu si cea cu
capacitate de exercitiu restransa pot face singure acte de conservare, acte de administrare care
nu le prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se
executa la data incheierii lor.
Codul civil prevede ca actele facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa, singura, in afara celor de mai sus, sunt anulabile, chiar fara
dovedirea unui prejudiciu.
Actiunea in anulare se exercita de reprezentantul legal, de minorul care a implinit varsta de
14 ani, precum si de ocrotitorul legal, iar daca viciul consta in lipsa autorizarii instantei de
tutela, necesara potrivit legii, va fi sesizat procurorul in vederea exercitarii actiunii in anulare.
In egala masura, in procesul civil, pentru persoanele care nu au exercitiul drepturilor,
procesuale legea prevede institutiile reprezentarii, asistarii sj autorizarii unor acte si leaga de
institutia capacitatii o serie de efecte. Astfel, spre exemplu in materia termenelor de procedura NCPC prevede ca termenul nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa curga mai inainte,
se intrerupe fata de cel lipsit de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa,
cat timp nu a fost desemnata o persoana care, dupa caz, sa il reprezinte sau sa il asiste[art.
184alin. (3)].
Minorii pana la varsta de 14 ani, precum i persoanele puse sub interdictie pot sta in
judecata prin intermediul reprezentantului lor legal, parinte, tutore sau curator. Asadar, prin
reprezentare cel lipsit de capacitate de exercitiu va fi prezent" la judecata prin intermediul
reprezentantului.
Numirea reprezentantului legal sta in caderea instantei de judecata (in cazurile prevazute
de art. 58 NCPC) sau a instantei de tutela (art 118 C. civ.), dupa caz. Regula o - constituie a
doua situatie, deoarece odata cu constatarea cazurilor prevazute la art. 110 C. civ., instanta de
tutela trebuie sa acopere si problema reprezentarii sau asistarii minorului in actele sale
ulterioare, astfel ca reprezentantul numit de catre organul judiciar va sta in judecata in locul
incapabilului.
In conditiile art. 58 NCPC numirea curatorului se va face de catre instanta, dintre
avocatii anume desemnati in acest scop de barou, daca persoana fizica lipsita de capacitatea
de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal si exista urgenta, in caz de conflict
de interese intre reprezentantul legal i cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o
entitate, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.
Persoanele cu capacitate de exercifiu restransa vor sta personal in judecata, dar vor fi asistate
de catre reprezentantul legal. Minorul intre 14-18 ani va fi citat si toate aclele de procedura se
vor indeplini fata de acesta, dar alaturi de el in proces va sta si reprezentantul legal pentru a-1
sfatui asupra actelor de procedure ce trebuie intocmite si pentru a veghea ca interesele
minorului sa nu fie prejudiciate. Tutorele sau curatorul confera incuviintarea scrisa minorului
pentru efectuarea actelor, iar daca actul pe care minorul care a implinit varsta de 14 ani
urmeaza sa il incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate fi face decat cu
autorizarea instantei de tutela si cu avizul consiliului de familie, va fi necesara atat
autorizarea acesteia, cat si avizul consiliului de familie.
Ca atare, in cazul in care se fac acte de dispozitie pe seama incapabilului sau a celui cu
capacitate de exercitiu restransa, acestea trebuie sa fie autorizate de catre instanta de tutela.
In unele situatii, dat fiind interesul superior al minorului, actul de dispozitie nu poate fi
intocmit nici cu autorizarea autoritatii tutelare, cum este cazul renuntarii la dreptul de creanta
al minorului in cererea de stabilire a pensiei de intretinere.
163. Sanctiunea lipsei capacitStii procesuale.
Capacitatea procesuala de exercitiu este o cerinta de fond a actiunii civile, a carei lipsa se
sanctioneaza cu nulitatea relativa, susceptibila de acoperire prin confirmarea actului de catre
reprezentantul sau ocrotitorul legal al incapabilului. Numai ca anulabilitatea.imprumuta in
acest caz trasaturi specifice nulitatii absolute, in sensul ca ea poate fi invocata in orice stare a

pricinii. Daca instanfa constata ca nu sunt intrunite cerintele legale privind capacitatea de
exercitiu, fie pentru ca minorul pana la 14 ani a facut singur un act de procedura sau ca
minorul intre 14-18 ani a intocmit actul fara incuviintarea ocrotitorului legal, ea va-acorda un
termen ocrotitorului legal pentru a putea confirma actele respective, numai in caz negativ
anuland cererea.
164. Competenta generala. Notiune.
nfptuirea justiiei este ncredinat de regul, instanelor judectoreti, dar exist, potrivit
legii, ialte organe de jurisdicie sau cu activitate jurisdicional care rezolv
anumite conflicte de intereseaprute n circuitul civil.Aadar, la ivirea unui astfel de
conflict, este mai nti necesar s stabilim cui revine competena soluionrii
litigiului: unei instane din interiorul sistemului instanelor judectoreti sau altui organ
cuactivitate jurisdicional.n acest sens, se impun cteva observaii cu caracter general:a.
potrivit art.125 Constituie: justiia se realizeaz prin nalta Curte de Casaie i
Justiie i princ e l e l a l t e i n s t a n e j u d e c t o r e t i s t a b i l i t e d e l e g e , i a r
p o t r i v i t a r t . 2 a l i n . 2 L g . 3 0 4 / 2 0 0 4 ( r ) p r i v i n d organizarea judectoreasc: Justiia
se realizeaz prin urmtoarele instane judectoreti: nalta Curted e C a s a i e i J u s t i i e ,
curile de apel, tribunalele, tribunalele specializate i judectoriile.
D i n interpretarea coroborat a celor dou texte, rezult cu claritate c legiuitorul
d prioritate instanelor judectoreti n rezolvarea pricinilor civile, aceste
norme constituind dreptul comun n materie decompeten. Prin urmare, pricinile
civile vor fi judecate de alte organe cu activitate jurisdicional n u m a i d a c
printr-o lege special se prevede o competen derogatorie (principiul
p l e n i t u d i n i i d e competen
b. Organele cu activitate jurisdicional rezolv numai litigii anume prevzute de lege,
avnd, deasemenea i alte atribuii .c. Pe de alt parte, accesul liber la justiie consacrat n art.
21 Constituie (Orice persoan se poateadresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a
libertilor i a intereselor sale legitime- alin.1. Nici o lege nu poate ngrdi exercitarea
acestui drept alin.2), impune s existe posibilitatea sesizrii ulterioare ainstanelor
judectoreti.n prezent, n legislaia noastr exist o mare diversitate de atribuii care sunt
conferite de lege altor o r g a n e d e c t i n s t a n e l o r j u d e c t o r e t i . M a i
m e n i o n m , c u t i t l u d e e x e m p l u : c o m p e t e n a C u r i i Constituionale n
materia exercitrii controlului constituionalitii legilor Lg.53/1993;
competenaorganelor administrativ-jurisdicionale din domeniul fiscal potrivit
Codului de procedur fiscal, c o m p e t e n a o r g a n e l o r a r b i t r a l e t i t l u l
I V C . p r o c . c i v . , c o m p e t e n a b i r o u r i l o r e l e c t o r a l e d e circumscripie,
judeene i a Biroului Electoral Central n materia alegerilor locale, parlamentare
i prezideniale..
Astfel competena general= instituia de drept procesual civil prin
intermediul creia se delimiteaz atribuiile instanelor judectoreti de
activitatea altor autoriti sau instituii.
165. Competenta jurisdictionalS. Notiune.
competena jurisdicional= instituia procesual prin intermediul creia se delimiteaz
atribuiile instanelor judectoreti ntre ele. Sistemul nostru judiciar cunoate mai multe
instane de acelai grad. n aceste condiii se impune s se determine n concret instana
competent s soluioneze o cauz civil. Competenta jurisidictionala se stabilete dup mai
multe criterii, precizndu-se, pe de o parte, atribuiile comune ale instanelor judectoreti de
acelai grad, iar, pe de alt parte, sarcinile fiecrei instane din categoria respectiv de organe.
Astfel, in cadrul competentei juridictionale se distinge intre competenta materiala si
competenta teritoriala, dupa cum este vorba despre instante judecatoresti situate pe orizontala
sau pe verticala.

166. Competent^ materials. Notiune

Competena material este acea form a competenei prin care se
delimiteaz pe linie vertical sfera de activitate a diferitelor categorii de
instane care fac parte din sistemul nostru judiciar.
Intre instantele judecatoresti s-a instituit conform legii de organizare o
ierarhie verticala, in functie de gradul fiecarei instante in parte. Datorita
importantei diferite a obiectului dedus judecatii, determinata fie de
valoarea fie de natura cestuia, se impune ca anumite cauze sa fie
judecate de catre instante superioare, unde functioneaza judecatori mai
experimentati, iar cauzele obisnuite sa fie lasate in competenta
instantelor de baza. In cadrul competentei materiale se distinge de
asemenea intre competenta functionala, in raport cu felul atributiilor
jurisidictionale ale fiecarei instante si competenta procesuala, in raport
de obiect, valoare sau natura litigiului respectiv.
167. Competenja functionala. Notiune.
In cadrul competentei materiale se distinge de asemenea intre
competenta functionala, in raport cu felul atributiilor jurisidictionale ale
fiecarei instante si competenta procesuala, in raport de obiect, valoare
sau natura litigiului respectiv.
Compeenta materiala funcional (rationae oficii) este acea forma a
competentei in dreptul procesual civil prin care se determin categoriile
de atribuii ce sunt recunoscute de lege instanelor judectoreti si chiar
a unor complete specializate din cadrul aceleiasi instante. competenta
materiala funcional se stabilete prin dispoziiile cuprinse n Legea de
organizare judiciar i n Codul de procedur civil; ea vizeaz atribuiile
ce revin judectoriilor, tribunalelor, curilor de apel i naltei Curi de
Casaie i Justiie;
168. Competenja teritoriala. Notiune.
competena teritorial= form a competenei jurisdicionale care prescrie regulile privitoare
la determinarea, n concret, a atribuiilor instanelor judectoreti de acelai grad. Prin
intermediul regulilor de competenta teritoriala se stabilete care anume dintre instanele de
acelai grad are competena de a soluiona o cauz civil concret. n raport de criteriile
folosite de legislaia procesual, se cunosc urmtoarele forme ale competentei teritoriale:
competenta teritoriala de drept comun, competenta teritoriala alternativa si competenta
teritoriala exclusiva.
169. Competenja procesuala. Notiune.
Competenta materiala procesual (rationae materiae) este acel tip de competenta n cadrul
creia atribuiile instanelor judectoreti se determin dup natura, obiectul i valoarea
litigiului. Competenta materiala procesual determin, pe linie vertical, litigiile civile ce
urmeaz s fie soluionate, potrivit criteriilor menionate, de anumite instane; legea
recunoate o asemenea competen judectoriilor, tribunalelor, curilor de apel i naltei Curi
de Casaie i Justiie.
170. Efectcle admiterii exceptiei de neconstitutionalitate.
Deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au
putere numai pentru viitor.
In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze

dispozitiile respectiva pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii

Constitutionale.
Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind
neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea decizie Curtii Constitutionale daca, in acest interval de timp
Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile
neconstitutionale cu dispozitiile constitutionale. Pe durata acestui
termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate
de drept.
Asupra hotararilor judecatoresti deja pronuntate deciziile Curtii nu produ
consecinte, insa pot constitui un temei pentru rejudecarea cauzei, la
cererea partii care a invocat exceptia neconstitutionalitatii intr-un proces
civil, iar in procesul penal daca condamnarea a fost data in baza textului
de lege constatat a fi neconstitutional.
Cand se ridica exceptia de neconstitutionalitate in fata instantei
judecatoresti, aceasta poate suspenda procedura, trimitand cauza la
Curtea Constitutionala daca textul invocat are legatura cu pricina aflata
pe rol. Ca atare, se recunoaste printr-o dispozitie normativa rolul Curtii
in verificarea constitutionalitatii, verificare care reprezinta numai un
aspect incidental al litigiului, de natura sa influeneze solutia acestuia,
care va fi pronuntata de instanta judecatoreasca.
171. Competenja in materie electorala. Alegeri locale.
Judecatoria judeca si cererile impotriva hotararilor autoritatilor
adminisratie publice cu activitate jurisdictionala si ale altor
organel cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege. Se
incadreaza aici toate caile de atac speciale indreptate conform
legilor speciale impotriva hotararilor organelor cu activitate
juridictionala cum sunt contestatiile indreptate impotriva
hotararilor organelor cu activitate juridictionala, cum sunt
contestatiile indreptate impotriva hotararilor autoritatilor cu
atributii in sfera electorala.
In materie electoral competena aparine fie instanelor judectoreti fie unor organe de
jurisdicie ori cu activitate jurisdicionalprin urmare in acest caz ese vorba de o competenta
alternativa iar in unele cazuri este necesara epuizarea tuturor cailor de atac in fata organelor
jurisdictionale pentru a se putea adresa instantei judecatoresti in acest sens, partea interesata.
Instanelor judectoreti le revin urmtoarele atribuii:
a) n alegerile locale, potrivit Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autoritilor administraiei publice locale i Legii nr. 215/2001 a administraiei publice
locale:
- mpotriva soluiei date de primar asupra ntmpinrii mpotriva
omisiunilor,nscrierilor greite sau oricror erori din liste, se poate face contestaie n
termen de24 de ore de la comunicare. Contestaia se soluioneaz n termen de 3
zile de lanregistrare, de ctre judectoria n a crei raz teritorial se afl
localitatea (art. 16alin. 5 din Legea nr. 67/2004);
- n judeele n care se organizeaz alegeri paralele
n t r - o s i n g u r circumscripie electoral, soluionarea sesizrilor prevzute
la art. 33 alin. 1 lit. h)e s t e d e c o m p e t e n a j u d e c t o r i e i n a c r e i r a z
teritorial se afl circumscripia e l e c t o r a l , a c e a s t a u r m n d a s e
p r o n u n a n t e r m e n d e c e l m u l t 3 z i l e d e l a nregistrarea
sesizrilor i contestaiilor. Hotrrea este definitiv i irevocabil. P r e v e d e r i l e
alin. 1 i 3 se aplic n mod corespunztor i n cazul
m u n i c i p i u l u i Bucureti (art. 31 alin. 3 i 4 din Legea nr. 67/2004);
- judectoria sau, dup caz, tribunalul n a crui raz teritorial
s e a f l circumscripia electoral rezolv contestaiile privind admiterea sau
respingerea candidaturilor (art. 48 din Legea nr. 67/2004);

- judectoria n a crei raz teritorial se afl comuna sau oraul

valideaz alegerea primarului, cu excepia primarului general al
m u n i c i p i u l u i B u c u r e t i a c r u i v a l i d a r e o f a c e p r e e d i n t e l e Tr i b u n a l u l u i
B u c u r e t i ( a r t . 6 3 i 9 3 d i n n r. 215/2001);
- hotrrea de validare sau invalidare a mandatelor consilierilor
l o c a l i i judeeni poate fi atacat la instana de contencios administrativ (art.
32, 33 i 103alin. 1 din Legea nr. 215/2001);
172. Competenta in materie electorala. Alegeri parlamentare si
prezidentiale.
b) n alegerile parlamentare, potrivit Legii nr. 370/2004:
- judectoria n a crei raz teritorial domiciliaz alegatorul sau, n cazul celor nscrii n
liste speciale, judectoria n a crei raz teritorial se afla biroul electorala l s e c i e i d e
votare care a ntocmit lista electoral, soluioneaz
contestaiile m p o t r i v a s o l u i e i d a t e d e a u t o r i t i l e c a r e a u
n t o c m i t l i s t e l e e l e c t o r a l e , ntmpinrile asupra omisiunilor,
nscrierilor greite sau a oricror erori n listele electorale i n legtur cu crile de
alegtor (art. 12 alin. 1 i 2 i art. 16 alin. 5);
- nalta Curte de Casaie i Justiie soluioneaz contestaiile privind modul dec o n s t i t u i r e
i componena Biroului Electoral Central, precum si
c o n t e s t a i i l e mpotriva soluiilor date de Biroul Electoral Central.
c) n alegerile prezideniale n ce privete judecarea de ctre instane a
ntmpinrilor,contestaiilor i a oricror alte cereri. Curtea de Apel judeca contestatiile
prevazute la art. 6 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaaniei)
Art. 6.
Birourile electorale de circumscriptie au urmatoarele atributii:
a) fac publicatiile si afisarile prevazute de lege, in termen de 5 zile de la
primirea comunicarii privind candidaturile inregistrate la Biroul Electoral
Central;
b) rezolva intampinarile referitoare la propria activitate si contestatiile
cu privire la operatiunile birourilor electorale ale sectiilor de votare;
c) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare buletinele de vot,
stampile de control si stampile cu mentiunea "Votat";
d) centralizeaza rezultatul alegerilor pentru circumscriptia electorala si
inainteaza Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzand aceste
rezultate, precum si intampinarile, contestatiile si
procesele-verbale primite de la birourile electorale ale sectiilor de votare;
e) indeplinesc orice alte obligatii prevazute de lege in sarcina lor.
173. Competenta material a judecatoriei.
Conform noului Cod de procedura civila, judecatoriile judeca in prima instanta, dar si
caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege.
Codul enumera cazurile in care judecatoria este competenta in prima instanta, prin
coroborare cu textul reglementand competent in prima instanta a tribunalului rezultind ca
cele doua instante isi impart competenta, dar legiuitorul a intentionat ca, instanta de drept
comun, care va solutiona tot ceea ce nu este dat in competenta altor instante, sa fie
-tribunalul.
Potrivit legii, judecatoriile judeca in prima instanta, cererile enumerate de cod, al caror
obiect este evaluabil sau neevaluabil in bani.
Titlul sub care se gaseste dispozitia enuntata este intitulat Competenta dupa materie si
valoare", aspect care determina concluzia ca legea distinge intre cererile evaluabile si cele

neevaluabile in bani, si dintre acestea arata expres care sunt solutionate de judecatorii, restul
cererilor, la care nu se refera art. 94 NCPC sau alte dispozitii legale, ramanand in competenta
tribunalului.
NCPC nu defineste notiunea de evaluabil", dar se refera la aceasta indirect atunci cand
stabileste regulile pentru determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii,
raportandu-se la valoarea obiectului actului sau contractului care intemeiaza litigiul
in interpretarea dispozitiilor din Codul de procedura civila anterior, instan|a suprema a
lamurit notiunea in discutie, in decizia de recurs in interesul Legii nr. 32/2008 , in care a
retinut ca sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea
existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolupunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este
formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare."
NCPC prevede insa ca efectele deciziei in interesul legii inceteaza la data modificarii,
abrogarii sau constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul
interpretarii (art. 518 NCPC), astfel ca decizia de mai sus nu-si poate produce efectele de la
data intrarii in vigoare a noii reglementari, pentru litigiile incepute dupa aceasta data,
deoarece art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicare a NCPC arata ca dispozitiile
NCPC se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea sa in vigoare. ;
Totusi, sensul notiunii, asa cum a fost el retinut in decizia de recurs in interesul legii a
fost preluata in NCPC, care confera efecte valorii obiectului cererii prin raportare la izvorul
din care deriva dreptul sau pretentia invocata. Astfel, rezulta ca sunt evaluabile cererile
privitoare la: protectia drepturilor reale (confesorii, negatorii, posesorii, reven-dicare),
executarea unui contract ori a unui alt act juridic, constatarea nulitatii absolute, anularea,
rezolutiunea sau rezilierea actului juridic, chiar daca nu se solicits si repunerea parfilor in
situatia anterioara, constatarea existentei sau inexistentei unui drept, mostenire.
De asemenea, fata de dezlegarea data de instanta suprema, NCPC califica drept
evaluabile si cererile privind executarea, anularea, rezolutiunea etc. privitoare la contracte de
locatuune ori de leasing [art. 101 alin. (3) NCPC].
Pe de alta parte, clasificarea pe care Legea taxelor de timbru, nr. 146/1997, o retine in privinta
cererilor in justitie, se intemeiaza pe ratiuni fiscale, distincte de sensul utilizat de cod, care se
raporteaza la drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale.
In acest context, potrivit NCPC, competenta judecatoriei vizeaza:
a)
cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de
cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b)
cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c)
cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau
spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind
raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane
juridice, dupa caz;
d)
cererile de evacuare;
e)
cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor,
drcptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate
prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f)cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g)
cererile posesorii;
h)
cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in
competenta altor instante;
i) cererile de Imparteaia judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent
de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti.
Ca atare, fata de prevederea legala, judecatoria solutioneaza in prima instanta cererile de
mai mica importanta, neevaluabile in bani, in relatiile de familie, de proprietate, de vecinatate
etc., precum si cererile a caror valoare nu depaseste 200.000 lei.
In cazul cererilor privind obligatii de a face sau a nu face, neevaluabile in bani,
judecatoria este instanta competenta in toate cazurile, afara de prevederea expresa in lege,
potrivit careia o anumita cerere de acest gen este data in competenta altei instante.
Fata de catcgoriile de cereri pe care Iegiuitorul le enumera in competenta judecatoriei,
precum si in raport de limita valorica de distinctie intre competenta judecatoriei si a
tribunalului, rezulta ca Iegiuitorul a intentionat ca litigiile de mica importanta, dar cele mai
frecvente, sa ramana la instanta de la baza sistemului judiciar.
Totodala, judecatoria judeca si cererile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei
publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile
prevazute de lege. Se incadreaza aici toate caile de atac speciale indreptate conform legilor
speciale impotriva hotararilor organelor cu activitate jurisdictionala, cum sunt contestatiile

indreptate impotriva hotararilor autoritatilor cu atributii in sfera electorala sau cele prevazute
de Legea nr. 18/1991, cand se ataca hotararile Comisiilor judetene de fond funciar.
Legea nr. 554/2004 prevede ca actele administrative (inclusiv cele jurisdictionale)
pot fi atacate la tribunalele administrativ fiscale sau la curtile de apel, in raport de
criteriile din lege, in atare cazuri cererea se va depune la tribunal, respectiv la curtea de
apel, iar nu la judecatorie, devreme ce in lege nu exista o dispozitie expresa care sa
prevada competenta judecatoriei.
Potrivit Codului, judecatoriile judeca si in orice alte materii date prin lege in competenta
lor, ceea ce presupune existenta unei dispozitii legale care sa stabileasca competenta
judecatoriei. Ca atare, daca i se atribuie competenta prin alte dispozitii ale codului sau prin
lege speciala, aceasta va ramane sa judece, in temeiul acelei norme si a art. 94 pet 3 NCPC.
De exemplu, judecatoria este competenta sa judece: cererile de asigurare a probelor in
conditiile art. 360 NCPC; cererile de indreptare a erorilor materiale i cele de completare a
propriilor hotarari - art. 444 si urm. NCPC; contestable in anulare - art. 503 NCPC si cererile
de revizuire indreptate contra propriilor hotarari - art. 509 NCPC; contestatia la executare si
contestatia la titlu In cazul hotararilor proprii - art. 711 NCPC ; contestatia impotriva solutiei
date de primar, in temeiul art. 16 din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autoritatilor
administratiei publice locale etc.
174. Competenta materiala a tribunalului.
Material, tribunalele judeca in prima instanta, in apel si in recurs, dupa distinctiile
prevazute de cod.
Avand in vedere art. 95 pct. 1 NCPC, potrivit caruia tribunalul judeca in prima instanta
toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante, rezulta ca indiferent de
caracterul cererii, evaluabil sau neevaluabil in bani, tribunalul este instanta de drept comun,
orice nu e prevazut ca fiind in competenja altei instante apartinind acestuia.
Ca atare, acesta va solutiona: cererile evaluabile in bani in valoare de peste 200.000 lei
indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti; cererile in materie de
proprietate intelectuala, cuprinzand (drepturile de autor si drepturile conexe, conflictele de
munca. In materia raspunderii contraventionale si a raspunderii penale a anga-jatorului
conform dispozijiilor din Codul muncii, competenta se va stabili conform dreptului comun in
acele materii. Astfel, de exemplu, procesul-verbal de contraventie se va ataca cu plangere,
conform dispozitiilor dreptului comun, la judecatorie.
Totodata, ca si in cazul judecatoriei NCPC prevede ca tribunalul judeca orice alte cereri
date prin lege in competenta lor.
Prin coroborarea textelor legale rezulta ca tribunalele vor judeca toate litigiile pentru
care exista prevedere in textul unei legi speciale, precum: cererile in materie de contencios
administrativ privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile si institutiile
publice locale si judetene. Intra in competenta tribunalului contestatiile care privesc taxe si
impozite, contributii, datorii vamale, precum $i accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 de
lei; cereri referitoare la inventiile $i soiurile de plante, marcile si indicapile geografice,
desenele si modelele industxiale, litigii legate de calitatea de autor sau creator al inventiei,
desenului industrial etc., atat sub aspect patrimonial, cat si nepatrimonial, determinate de
posibilitatea de folosire, transmitere si exploatare a creatiei respective; litigii in materia
raporturilor de serviciu ale functionarilor publici, indiferent de emitentul actului; conflictele
de asigurari sociale cu exceptia celor date in competenta altor instante; contestatiile impotriva
deciziilor Comisiei Superioare in aplicarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea
drepturilor per-soanelor cu handicap; cererile in materie de expropriere, Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, prevazand ca procedura de trecere silita
a dreptului de proprietate de la particular la stat sau la unitatea administrativ-teritoriala este
judiciara, astfel ca ea se va finaliza printr-o hotarare judeca-toreasca; cererile de reparare a
pagubelor cauzate prin erori judiciare in materie penala (art. 506 C. pr. pen.).
De asemenea, tribunalele judeca in prima instanta cererile pentru recunoasterea, precum si
cele pentru incuviintarea executarii silite, potrivit legii, a hotararilor judecatoresti a altor
titluri executorii pronuntate ori, dupa caz, emise in alta tara (Cartea a Vll-a NCPC).
- De asemenea, ca instante de apel, tribunalele judeca apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in prima instanta, iar ca instante de recurs, in cazurile anume
prevazute de lege, deoarece competenta in materie de recurs apartine Inaltei Curti de Casatie
si Justitie.
Sunt asemenea situatii: art. 414 NCPC recursul impotriva incheierii de suspendare a
judecatii dispusa de judecatorie, art. 421 NCPC recursul impotriva hotararii de perimare,
pronuntata de judecatorie, art. 406 alin. (6) NCPC recursul impotriva hotararii prin care se ia
act de renuntarea la judecata, art. 440 NCPC recursul impotriva hotararii de expedient
pronuntate de judecatorie etc.

Tribunalul este competent in orice materie data de lege in competenta sa. In aceasta
ipoteza se mai incadreaza: cererile de indreptare a erorilor materiale, de lamurire a
dispozitivului si de completare a propriilor hotarari; cererile de solutionare a cailor de atac de
retractare a propriilor hotarari (contestatia in anulare si revizuirea), conflictele de competenta
dintre doua judecatorii aflate in raza teritoriala a aceluiasi tribunal etc.
Legea nr. 304/2004 prevede organizarea in cadrul tribunalelor Constanta si Galati a unor
complete specializate pentru cauze maritime si fluviale care vor solutiona cauzele maritime si
fluviale. Legea arata ca Tribunalul Constanta are in circumscriptia sa judetele Constanta si
Tulcea, marea teritoriala, Dunarea pana la mila marina 64 inclusiv, iar Tribunalul Galati,
celelalte judete, Dunarea de la mila marina 64 in amonte pana la km 1.075.

175. Competenta materials a tribunalului in materie de

contencios administrativ.
n doctrin se face distincie ntre:
- contenciosul administrativ exercitat de instane potrivit procedurii de
dreptcomun;- contenciosul administrativ exercitat de instane n temeiul legii
speciale dec o n t e n c i o s . n a c e s t e c a z u r i c e r e r e a n u s e a d r e s e a z
s e c i i l o r d e c o n t e n c i o s administrativ ale tribunalelor i curilor de apel ci instanelor
judectoreti de dreptcomun;
- contenciosul administrativ exercitat de jurisdicii speciale
administrative,cu p o s i b i l i t a t e a a t a c r i i h o t r r i l o r a c e s t o r a l a i n s t a n e l e
j u d e c t o r e t i , p e n t r u a s e asigura principiul constituional al liberului acces la
justiie.Ct privete competena instanelor ordinare de contencios administrativ, art. 1d i n
Legea nr.554/2004 prevede c orice persoan fizic sau juridic,
dac se c o n s i d e r v t m a t n d r e p t u r i l e s a l e , r e c u n o s c u t e
d e l e g e , p r i n t r - u n a c t administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei
autoriti administrative de a-irezolva cererea referitoare la un drept recunoscut
de lege, se poate adresa instanei judectoreti competente pentru anularea actului,
recunoaterea dreptului pretins irepararea pagubei ce i-a fost cauzat. Se consider
refuz nejustificat de rezolvare ac e r e r i i r e f e r i t o a r e l a u n d r e p t r e c u n o s c u t d e
l e g e i f a p t u l d e a n u s e r s p u n d e petiionarului n termen de 30 de zile de la
nregistrarea cererii sale, dac prin lege nu se prevede un alt termen.Pentru sesizarea
instanei se cer a fi ndeplinite mai multe condiii:
- actul atacat s fie un act administrativ sau s fie vorba de refuzul de a rezolvao cerere
privitoare la un drept recunoscut de lege;- actul atacat s emane de la o autoritate public;
- actul s produc o vtmare unei persoane fizice sau juridice ntr-un
dreptrecunoscut de lege;- s se fi ndeplinit procedura administrativ prealabil prevzut de
lege;
- cererea s fie fcut n termen de 30 de zile de la data comunicrii soluiei dectre
autoritatea public sau, de la data expirrii termenului n care aceasta trebuia s
rezolve reclamaia, dar nu mai trziu de un an de la data comunicrii
a c t u l u i administrativ a crui anulare se cere;
- actul s nu se ncadreze n excepiile prevzute de art.
1 2 5 a l i n . d i n C o n s t i t u i e r e s p e c t i v, a c t e l e c a r e p r i v e s c r a p o r t u r i l e c u
Parlamentul i actele dec o m a n d a m e n t c u c a r a c t e r m i l i t a r .
P e n t r u c e l e l a l t e a c t e a d m i n i s t r a t i v e a l e autoritilor publice, textul
constituional garanteaz controlul judectoresc pe calea contenciosului administrativ.
Cererea adresat instanei trebuie s fie fcut sub forma unei
c e r e r i d e chemare n judecat.C o m p e t e n a s o l u i o n r i i a c i u n i l o r d i r e c t e
n t e m e i a t e p e L e g e a n r.2 9 / 1 9 9 0 aparine tribunalelor sau curilor de apel, n funcie
de autoritatea de la care eman actul, n a cror raz teritorial i are domiciliul reclamantul.

Hotrrile pronunate n aceast materie sunt supuse recursului n termen de 15zile de la data
comunicrii, iar recursul este suspensiv de executare.
Conform NCPC, tribunalele vor judeca toate litigiile pentru care exista prevedere in textul
unei legi speciale, precum cererile in materie de contencios administrativ privind actele
administrative emise sau incheiate de autoritatile si institutiile publice locale sau judetene de
pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele
administrativ-fiscale.
176. Competenta materials a curtii de apel.
Curtea de apel judeca in prima instanta cererile in materie de contencios administrativ potrivit
Legii nr. 554/2004, respectiv cererile privind actele administrative emise sau incheiate de
autoritatile si institutiile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite,
contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei, in
afara de cele date in competenta tribunalelor.
Sunt de competenta curtii de apel in prima instanta, fara a se tine seama de criteriul
valoric, cererile privind actele administrative emise de autoritatile publice centrale care au ca
obiect sume reprezentand finantareanerambursabila din partea Uniunii Europene.
Codul arata ca aceste instante sunt competente si in orice alte materii date prin lege in
competenta lor. In aceasta categorie de cereri intra: indreptarea erorilor materiale, completarea si interpretarea propriilor hotarari; caile extraordinare de retractare indreptate contra
propriilor hotarari; conflictele de competenta ivite intre doua judecatorii apartinand de
tribunale diferite, ambele in raza sa teritoriala, sau intre doua tribunale din raza sa teritoriala,
sau intre o judecatorie si un tribunal din raza sa teritoriala; stramutarea unei cauze din fata
unei judecatorii sau a unui tribunal din raza sa teritoriala, solicitata pe motiv de banuiala
legitima etc. In perioada interbelica aceste instante solutionau toate apelurile, data fiind si
denumirea acestora, in prezent acestea avand in competenta numai apelurile exercitate
impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta.
Curtile de apel solutioneaza apelurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in
prima instanta.
In materia recursurilor, similar cu prevederile care reglementeaza competenta tribunalului, NCPC arata ca acestea judeca in cazurile anume prevazute de lege, incadrandu-se
aici: recursul impotriva incheierii de suspendare a judecatii dispusa de tribunal, recursul
impotriva hotararii de perimare pronuntata de tribunal, recursul impotriva hotararii prin care
se ia act de renuntarea la judecata, recursul impotriva hotararii de expedient pronuntate de
tribunal etc.
177. Competenta materials a
contenciosului administrativ.

curtii

de

apel

in

materia

Litigiile care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si

accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in
fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel,
daca
prin
lege
speciala
nu
se
prevede
altfel.
(2) Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele
administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si
fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate
de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se
judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei
de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la
domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei
teritoriale.
178. Competenta materials a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie.
In prezent Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile impotriva hotararilor
pronuntate de curtile de apel in apel sau in prima instants.
Conform Legii nr. 304/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata in 4
sectii - Sectia I civila, Sectia penala, Sectia a Il-a civila, Sectia de contencios administrativ si
fiscal. In cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie functioneaza Completul pentru solutionarea

recursului in interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum si
complete de 5 judecatori.
Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile impotriva hotararilor
pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege.
Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu competenta fiecareia, solutioneaza: cererile de stramutare, pentru motive de siguranta publica; conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege; cai de retractare impotriva propriilor hotarari sau cereri
de completare, indreptarea erorilor materiale sau interpretarea propriilor hotarari; cai de atac
specifice reglementate de legi speciale, Tndreptate contra unor organe cu activitate
jurisdictionala; cereri in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept; orice alte cereri prevazute de lege (contestatiile prevazute la art. 6 din
Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaaniei).
Sectiile Inaitei Curti de Casatie si Justice solutioneaza i recursurile declarateimpotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi
atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel.
Completele de 5 judecatori solutioneaza recursurile si cererile in cauzele judecate de
sectiile Inaltei Curti de Casatie fi Justitie, in cazuri speciale (perimarea etc.) si judeca alte
cauze date in competenta lor prin lege, precum si ca instanta disciplinara.
Recursul in interesul legii se judeca de un complet format din presedintele sau, in
lipsa acestuia, din vicepresedintele Inaltei Curti. de Casatie si Justitie, presedintii de sectii
din cadrul acesteia, precum i un numar de 20 de judecatori, din care 14 judecatori din
sectia in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de
instantele judecatoresti si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele
completului este presedintele, respectiv vicepresedintele Inaitei Curti de Casatie si Justitie.
179. Competenta teritorialS de drept comun.
Competenta teritoriala distinge care este instanta competenta dintre toate instantele egale
in grad (judecatorii, tribunale sau curti de apel), delimitarea realizandu-se in acest caz pe
orizontala.
Art. 107 NCPC instituie regula generala in materia competentei teritoriale, aratand ca
cererea se va depune la instanta competenta material, in raza teritoriala in care domiciliaza
paratul persoana fizica sau isi are sediul paratul persoana juridica.
Deplasarea reclamantului la domiciliul paratului este justificata de faptul ca pana la
solutionarea procesului dupa administrarea probelor, nu se poate considera ca paratul a
incalcat intr-adevar drepturile reclamate in justitie, ca atare ar fi abuziv sa se permita
reclamantului sa-l cheme pe parat acolo unde domiciliaza el. Asa cum in dreptul substantial,
ih cazul posesiei legea instituie prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate, iar pana la
indepartarea aparentelor, nu este normal ca paratul sa fie 'considerat vinovat de tulburarea
dreptului de proprietate reclamat, in dreptul procesual trebuie recunoscuta prezumtia ca pana
la dovada pretentiilor din partea celui care acuza, paratul este nevinovat.
In cazul persoanei fizice, textul procedural nu are in vedere numai domiciliul de drept
comun sau pe cel legal astfel cum sunt ele definite in legea civila si tratate. In literatura de
specialitate, respectiv domiciliul la care se refera art. 86 si 92 NCC, pentru procedurist
importanta fiind anuntarea paratului despre proces, existenta posibilitatii reale ca acesta sa ia
la cunostinta despre litigiu si participarea efectiva la instanta locului unde paratul obisnuieste
sa locuiasca.
Din aceste considerente este necesar ca dispozitiile NCPC sa fie interpretate extensiv,
cuprinzand in notiunea de domiciliu si pe aceea de locuinta efectiva a paratului (acolo unde
poate fi gasit), nu numai locuinta principala sau statornica. Ca atare, nu vor fi avute in vedere
in mod absolut mentiunile de pe cartea de identitate privind domiciliul, daca persoana
locuieste in alta parte, aspectul fiind cunoscut.
Intereseaza domiciliul pe care paratul il are in momentul depunerii cererii, ramanand fara
importanta modificarea locuintei dupa acest moment, cu exceptia cazurilor cand el insusi
anunta instanta despre aceasta
In acelasi scop, Codul prevede si situatia in care paratul nu are domiciliul in tara sau nu
are domiciliul cunoscut, caz in care cererea se va face la instanta in raza teritoriala in care se
situeaza resedinta paratului, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, cererea se va depune la
instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
Toate aceste reguli sunt subsidiare una fata de cealalta, in ordinea prezentata de cod,
rolul lor fiind acela de a putea declansa procesul si a-1 purta chiar daca nu se cunoaste locul
unde domiciliaza sau unde are resedinta paratul, dreptatea necunoscand frontiere. Evident ca
in cazul unui raport juridic cu element de extraneitate, instanta sesizata astfel trebuie sa aiba
competenta potrivit legii, fara a fi incidente cazuri in care competenta ar apartine instantei
straine.
Dupa adoptarea noului Cod civil, publicitatea realizata prin Registrul de evidenta a
persoanelor respectiv prin Registrul Comertului asigura pentru reclamant posibilitatea de a

identifica mai usor pe parat, care, mai mult, fata de dispozitiile Codului civil [art. 90 alin. (2)
prezumtia de domiciliu] si ale Legii nr. 26/1990, se va vedea nevoit sa-si actuali-zeze datele
cu privire la domiciliu, respectiv sediu, pentru a evita atragerea competentei instantei de la
domiciliul reclamantului.
In ceea ce priveste cererea de chemare in judecata formulata impotriva unei asociatii,
societati sau altei entitati fara personalitate juridica, constitute potrivit legii, se poate
introduce la instanta competenta pentru persoana careia, potrivit intelegerii dintre membri, i
s-a incredintat conducerea sau administrarea acesteia, iar daca nu a existat o asemenea
desemnare, deci subsidiar, cererea se poate introduce la instanta competenta pentru oricare
dintre membrii entitatii respective.
Aceste reguli, reprezentand dreptul comun in materia competentei teritoriale, isi vor gasi
aplicarea ori de cate ori legea nu prevede altfel, stabilind competenta unei alte instante dect
cea determinata conform acestor dispozitii.
180. Competenta teritorialS exclusivS. Cazuri. Enumerare.
Legea procesuala stabileste uneori reguli de competenta de la care nu se poate deroga, partile
fiind tinute sa le urmeze intocmai, sub sanctiunea nulitatii hotararii pronunjate, cu incalcarea
acestor norme invocate in conditiile legii.
Importanta ridicata a unor relatii sociale sau a unor bunuri, posibilitatea aflarii adevarului si
stabilirii situatiei de fapt reale, mai lesne si mai eficient de catre o instanta apropiata
topografic de elementele cauzei respective, au determinat legiuitorul sa adopte reguli aparte,
imperative si de ordine publica in materia competentei teritoriale. Acestea se regasesc in
principal in art. 114 si art. 117-121 NCPC, referindu-se la litigiile in materia tutelei, a
relatiilor de familie, imobiliara, succesorala, de societate, de insolventa, concordat preventiv,
faliment si cereri impotriva unui consumator.
1.Cazurile de competenta teritoriala exclusiva sunt:
a) Este competenta exclusiv instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul, in cazul
cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare, actiunilor posesorilor, actiunilor in
granituire, actiunilor privitoare la ingradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si in
cererile de imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu rezulta din succesiune
(iCCl, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 6316 din 22 septembrie
20II).
Daca imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se depune la instanta
domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla in vreuna dintre aceste
circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla
imobilul.
Domeniul de aplicare al acestei reguli este dat de actiunile reale imobiliare, fiind deci excluse
actiunile personale, in legatura cu bunurile imobile (plata unei sume de bani reprezentind
investitii imobiliare), cat si cele mixte care au ca obiect un imobil (anularea, executarea
contractului, rezolutiunea etc.). Ca atare sunt supuse acestei norme de competenta exclusiva
actiunile in revendicare, actiunile confesorii, actiunile negatorii, granituirea, actiunile
posesorii, actiunile ipotecare.
Regula a fost instituita pentru ratiuni practice, deoarece nurnai aceasta instanta va putea
asigura o judecata buna, administrand probele care sunt in legatura cu acel bun imobil.
Cererile reale, accesorii si cele subsidiare, fata de cererea principala se vor judeca de instanta
competenta sa judece aceasta din urma cerere, chiar daca in cazul sau competenta este diferita
de cea determinata conform art. 117 NCPC, temeiul de drept constand in dispozitiile art 123
NCPC. Astfel, partajarea bunurilor ceruta odata cu desfacerea casatoriei se va judeca conform
art. 914 NCPC la instanta ultimului domiciliul comun al sotilor, chiar daca printre bunuri se
afla si imobile situate in raza teritoriala a altei instante, in timp ce partajul bunurilor
succesorale se va judeca la instanta celui din urma domiciliu al defunctului. In restul
situatiilor partajul bunurilor comune se va realiza la instanta unde se afla imobilul facand
parte din bunurile de impartit.
b) Este exclusiv competenta instanta celui din urma domiciliu al defunctului, pana la iesirea

din indiviziune, pentru solutionarea: a) cererilor privitoare la validitatea sau executarea

dispozitiilor testamentare; b) cererilor privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum
si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unui impotriva altuia; c)
cererilor legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau
impotriva executorului testamentar.
Textul reglementeaza reguli de competenta teritoriala exclusiva in materie succesorala, fiind
competenta instanta de la ultimul domiciliu al defunctului pentru judecarea cererilor
privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare, cererilor privitoare la
mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul
impotriva altuia, cererilor legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia
dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
Repunea instituirii acestei reguli consta in aceea ca la ultimul domiciliu al defunctului se
gasesc de regula cele mai importante bunuri ale sale, iar pe de alta parte si documente sau
acte din care sa rezulte manifestarea sa ultima de vointa, ceea ce influenteaza asupra
numarului si cotelor mostenitorilor, precum si asupra impartirii. Mai mult, prin judecarea
tuturor pricinilor legate de succesiune la acea instanta se va asigura o judecata unitara,
evitandu-se in principiu posibilitatea pronuntarii unor hotarari contradictorii.
In prima categorie se incadreaza cererile privitoare la executarea testamentului si la stabilirea
validitatii acestuia, conform regulilor dreptului substantial.
In a doua categorie de cereri intra: reductiunea liberalitatilor excesive, raportul donatorilor,
anularea certificatului de mostenitor, partajul.
A treia categorie de cereri incadreaza: pretentiile tertilor privind bunuri din masa succesorala
(predarea bunurilor lasate ca legat), pretentii banesti asupra succesiunii, derivate din
cheltuieli facute de terti cu inmormantarea, sau cu conservarea bunurilor succesorale, ori din
creante. mai vechi fata de defunct. Aceasta ultima ipoteza nu vizeaza cererile pe care
mostenitorii le pot formula impotriva tertilor, acestea urmarind regula de drept comun in
materie de competenta teritoriala, toate pretentiile trebuind sa aiba legatura cu succesiunea, sa
derive din aceasta, in caz contrar textul neavand aplicare. reorganizare sau, dupa caz, de
lichidare, dupa votarea lui de catre creditori, solutionarea contestatiilor formulate la
rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului etc.
e) Este exclusiv competent tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul, in ceea ce
priveste solutionarea incidentelor privind arbitrajul reglementat de NCPC (cererile .de luarea
masurilor pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea .arbitrajului,
pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti in arbitraj ,numirea,
recuzarea arbitrilor, cererea de masuri asiguratorii art. 547 NCPC).
j) Este exclusiv competenta instanta de la domiciliulconsumatorului pentru rezolvarea
cererilor formulate de un profesionist impotriva unui consumator.
Chiar daca in materia protectiei drepturilor consumatorilor, se poate incheia o conventie de
alegere a instantei competente, derogand astfel de la regula de competenta impusa de cod,
aceasta se poate face numai dupa nasterea dreptului la despagubire, sub sanctiunea nulitatii
clauzei incheiate anterior.
Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta instantei de
tutela si de familie se solutioneaza exclusiv de instanta in a carei circumscriptie teritoriala isi
are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita, daca legea nu prevede altfel, de exemplu in
cazul art. 179 C. civ., care instituie o competenta teritoriala alternativa (in cazul instituirii
curatelei din cauza bolii sau din alte motive, cand o persoana, desi capabil, nu poate, nici
personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare In cazuri a caror rezolvare nu sufera
amanare, competenta apartine fie instanfei dc la domiciliul persoanei reprezentate, fie
instanfei de la locul unde trebuie luate masurile urgente).
In materie de divorf NCPC stabileste competenta exclusiva a judecatoriei in circumscriptia
careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor.
Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in

circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, competenta apartine
judecatoriei in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in
tara este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul, daca
instantele romane sunt competente international.
i)
Cererea de Incuviintare a adoptiei este de competenta instantei (tribunalului) de la
domiciliul adoptatului, iar daca acesta nu se cunoaste, competenta revine Tribunalului.
Municipiului Bucuresti (Legea nr. 273/2004 priviud regimul juridic al adoptiei).
Daca mostenirea revine unui singur succesor, cererile sale impotriva altor pretinsi mostenitori
sau ale creditorilor succesiunii impotriva sa se vor face la instanta ultimului, domiciliu al
defunctului, dar dupa clarificarea problemelor si stabilirea situatiei sale ca unic; mostenitor,
orice cerere ulterioara va fi depusa conform dreptului comun, la domiciliul paratului
mostenitor, daca nu sunt incidente alte dispozitii speciale.
Daca cererile formulate potrivit NCPC privesc mai multe mosteniri deschise succesiv, acestea
sunt de competenta exclusiva a instantei celui din urma domiciliu al oricaruia dintre defuncti.
Este exclusiv competenta instanta in circumscripta careia societatea isi are sediul principal,
pentru cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii sau, dupa caz, al radierii
societatii.
Domeniul de aplicare a textului, desi nu rezulta cu claritate din formularea legala, a fost
interpretat in doctrina ca fond constituit din toate cererile pe care societatea le-ar formula
contra asociatilor, sau pe care asociatii le-ar formula impotriva societatii sau unii impotriva
altora. Asemenea cereri trebuie sa vizeze activitatea societatii, sa. fie in legatura cu societatea,
in caz contrar aplicandu-se dreptul comun.
Sunt asemenea cereri: cererea de anulare a unui act emis de societate, care vatama drepturile
acelui asociat, cererea de acordare a despagubirilor pentru cheltuielile facute in contul
societatii, dizolvarea societatii, repartizarea activului intre asociati etc.
Cand cererile sunt indreptate de catre terti impotriva societatii sau asociatilor nu sunt
aplicabile dispozifiile art. 119 NCPC, fiind incidenta regula de drept comun.
Aceasta regula functioneaza pana la incetarea persoalitatii juridice a societatii respective,
anume efectuarea ultimului act de lichidare si radiere, dupa dizolvare personalitatea persoanei
juridice pastrandu-se pentru nevoile lichidarii, art. 248 NCC aratand ca prin efectul dizolvarii
persoana juridica intra in lichidare in vederea valorificarii activului si a platii pasivului,
persoana juridica pastrandu-si capacitatea civila pentru operatiunile necesare lichidarii pana
la finalizarea accsteia.
Tribunalul in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul, este competent exclusiv sa
solutioneze cerere din materia insolventei sau a concordatului preventiv.
In materia insolventei, in literatura de specialitate s-au conturat doua mari linii de gandire:
universalitatea falimentului, conform careia competenta trebuie sa apartina numai instantei
sediului principal al debitorului (impartasitt si de NCPC) si teritorialitatea falimentului, dupa
care nu prezinta importanta sediul principal, ci locul unde se afla bunurile debitorului, ca
atare declansandu-se multiple proceduri asupra aceluiasi debitor.
Aceeasi norma de competenta se regaseste si in dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind
insolventa, precum si in dispozitiile O.G. nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit. De asemenea, in materia
concordatului preventiv, Legea nr. 381/20091 arata ca tribunalul in jurisdictia caruia se afla
sediul sau domiciliul profesional al debitorului este competent sa solutioneze cererile si
pricinile la care se refera aceasta lege.
Aceste reglementari arata si care sunt cererile care se incadreaza in aceasta materie, astfel ca
amintim numai cererea de deschidere a procedurii, cererea de numire a administratorului
judiciar, a lichidatorului judiciar, cereri de anulare a actelor frauduloase incheiate de debitor
anterior deschiderii procedurii, judecarea contestatilor debitorului, ale comitetului creditorilor
1

ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau
de lichidator, admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare,
dupa votarea lui de catre creditori, solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele
administratorului judiciar sau ale lichidatorului etc.
e) Este exclusiv competent tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul, in ceea ce
priveste solutionarea incidentelor privind arbitrajul reglementat de NCPC (cererile .de luarea
masurilor pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea .arbitrajului,
pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti in arbitraj,numirea, recuzarea
arbitrilor, cererea de masuri asiguratorii art. 547 NCPC).
j) Este exclusiv competenta instanta domiciliu lui consumatorului pentru rezolvarea cererilor
formulate de un profesionist impotriva unui consumator.
Chiar daca in materia protectiei drepturilor consumatorilor, se poate incheia o convenfie de
alegere a instantei competente, derogand astfel de la regula de competenta impusa de cod,
aceasta se poate face numai dupa nasterea dreptului la despagubire, sub sanctiunea nulitatii
clauzei incheiate anterior.
Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta instantei de
tutela si de familie se solutioneaza exclusiv de instanta in a carei circumscripfie teritoriala isi
are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita, daca legea nu prevede altfel, de exemplu in
cazul art. 179 C. civ., care instituie o competenta teritoriala alternativa (in cazul mstituirii
curatelei din cauza boli sau din alte motive, cand o persoana, desi capabil, nu poate, nici
personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera
amanare, competenta apartine fie instantei de la domiciliul persoanei reprezentate, fie
instantei de la locul unde trebuie luate masurile urgente).
In materie de divort NCPC stabileste competenta exclusiva a judecatoriei in circumscriptia
careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor.
Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste In
circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, competenfa apartine
judecatoriei Tn circumscriptia careia Tsi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta
in tara este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul, daca
instantele romane sunt competente international.
i) Cererea de incuviintare a adoptiei este de competenta instantei (tribunalului) de Ia
domiciliul adoptatului, iar daca acesta nu se cunoaste, competenta revine Tribunalului
Municipiului Bucuresti (Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopfiei).
j) Cererea de declarare a mortii unei persoane se introduce la instanta competenta in a carei
circurnscriptie acea persoana a avul ultimul domiciliu cunoscut (art. 943 NCPC).
k) Cererea de anulare, completare sau modificare a actelor de stare civila si a mentiunilor
inscrise pe acestea sunt de competenta instantei de la domiciliu 1 sau sediul. reclamantului
(art. 60 din Legea nr. 119/1996).
Cand cererea este formulata de cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si de straini este
de competenta Judecatoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti.
Potrivit Legii nr. 119/1996, rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe
marginea acestora nu este in competenta instantelor judecatoresti, ci se face in temeiul
dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are in pastrare actul de stare civila,
din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public
comunitar judetean de evidenta a persoanei.
1) Cererea de inregistrare tardiva a nasterii se introduce la judecatoria in a carei raza are
domiciliul persoana interesata (copilul) sau unde are sediul institutia de ocrotire a copilului
m) Cererea in materie contraventionala se solutioneaza de catre instanta de la locul savarsirii
contraventiei (art. 32 O.G. nr. 2/2001, aprobata prin Legea nr. 180/2002).
Prin derogare de la aceasta regula, dar instituind, de asemenea, o competenta teritoriala
exclusiva, in materia aplicarii tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de

drumuri nationale din Romania, Ordonanta Guvernului nr. 15/20022 stabileste competenta de
solutionare a plangerii la judecatoria in a carei circurnscriptie domiciliaza sau isi are sediul
contravenientul.
n) in materia conflictelor de munca cererile se solutioneaza de instanta in circumscriptia
careia reclamantul isi are sediul, domiciliul sau dupa caz resedinta
Sunt si materii in care legea nu prevede expres competenta teritoriala a instantei de judecata,
in acest caz aplicandu-se dispozitiile dreptului comun.
Daca insa legea prevede o anumita regula, caracterul exclusiv sau neexclusiv al competentei
stabilite, se va determina in functie de interpretarea art. 126 NCPC, din care rezulta ca in
pricinile privitoare la bunuri sau la alte drepturi de care subiectele de drept pot sa dispuna,
partite pot stabili si o alta competenta, ceea ce inseamna de regula ca aceasta are caracter
permisiv.
Astfel, legea arata ca partite pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin
declaratie verbala in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care
acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instane decat acelea care, potrivit legii, ar fi
competente tentorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.
Ca atare, daca materia in discutie nu intereseaza bunurile, ci persoanele, in cauza fiind
drepturi de care partile nu pot sa dispuna, competenta va fi exclusiva, deoarece, conform
textului mentionat, in acest caz nu se poate stabili o alta competenta.
Totusi, in materia litigiilor pornite impotriva consumatorului de catre profesionist, in care
competenta teritoriala apartine exclusiv instantei de la domiciliul consumatorului, acesta
poate conveni cu partea adversa alegerea altei instante, dupa nasterea dreptului la
despagubire. Justificarea consta in faptul ca norma de competenta exclusiva este adoptata
pentru asigurarea protectiei consumatorului, dar acesta poate renunta la beneficiul acordat de
legiuitor, acceptand ca litigiul sa se desfasoare la o alta instanta.
Ca atare, este posibila si derogarea de la normele de competenta exclusiva, dar numai daca
exista o prevedere expresa in lege cu privire la posibilitatea de derogare, sustinuta de ratiuni
determinate de renuntarea la protectia persoanei, recunoscuta prin norma de la care se deroga,
aspect tinand de interesul particular
181. Competenta teritorialS in materie de faliment.
Noul cod de procedura civila reglementeaza, ca regula generala,
competenta teritoriala a instantelor judecatoresti in art. 107. Astfel,
Cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei
circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu
prevede altfel.Daca in reglementarea anterioara, atunci cand pe
parcursul procesului paratul isi schimba domiciliul/sediul instantele
faceau aplicarea regulii generale tempus regit actum si considerau ca
fiind competenta sa judece instanta sesizata, in a carei circumscriptie a
domiciliat paratul la momentul introducerii cererii de chemare in
judecata, art. 107 alin. 2 inlatura orice dubiu in aceasta privinta,
mentionand expres competenta acestei instante.
In ceea ce priveste competenta teritoriala exclusiva In cadrul procedurii insolventei
si a concordatului preventiv (reglementata de Legea nr. 381/2009), cererile sunt date in
competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia isi are sediul debitorul. In
materia insolventei, in literatura de specialitate s-au conturat doua mari linii de gandire:
universalitatea falimentului, conform careia competenta trebuie sa apartina numai instantei
sediului principal al debitorului, solutie impartasita si de NCPC si teritorialitatea fali2 Publicata in M. Of. nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002,
cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 2/2013 privind unele
masuri pentru degrevarea instanfelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.

mentului, dupa care nu prezinta importanta sediul principal, ci locul unde se afla bunurile
debitorului, ca atare declansandu-se multiple proceduri asupra aceluiasi debitor..
Aceeasi norma de competenta se regaseste si in dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind
insolventa, precum si in dispozitiile O.G. nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit. De asemenea, in materia
concordatului preventiv, Legea nr. 381/2009 arata ca tribunalul in jurisdictia caruia se afla
sediul sau domiciliul profesional al debitorului este competent sa solutioneze cererile si
pricinile la care se refera aceasta lege.
Aceste reglementari arata si care sunt cererile care se incadreaza in aceasta materie, astfel ca
amintim numai:
-cererea de deschidere a procedurii, cererea de numire a adminis-tratorului judiciar, a
lichidatorului judiciar, cereri de anulare a actelor frauduloase incheiate de debitor anterior
deschiderii procedurii, judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale
oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de
lichidator, admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa
votarea lui de catre creditori, solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele
administratorului judiciar sau ale lichidatorului etc.
182. Competenta teritorialS in materie de mostenire.
Este exclusiv competenta instanta celui din urma domiciliu al defunctului, pana la iesirea din
indiviziune, pentru solutionarea:
a) cererilor privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;
b) cererilor privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum i cele privitoare la
pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unui impotriva altuia;
c) cererilor legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori
sau impotriva executorului testamentar.
Textul reglementeaza reguli de competenta teritoriala exclusiva in materie succesorala,
fiind competenta instanta de la ultimul domiciliu al defunctului pentru judecarea: cererilor
privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; cererilor privitoare la
mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unui
impotriva altuia; cererilor legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia
dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
Ratiunea instituirii acestei reguli consta in aceea ca la ultimul domiciliu al defunctului se
gasesc de regula cele mai importante bunuri ale sale, iar pe de alta parte si documente sau
acte din care sa rezulte manifestarea sa ultima de vointa, ceea ce influenteaza asupra numarului si cotelor mostenitorilor, precum si asupra impartirii. Mai mult, prin judecarea tuturor
pricinilor legate de succesiune la acea instant se va asigura o judecata unitara, evitandu-se in
principiu posibilitatea pronuntarii unor hotarari contradictorii.
In prima categorie se incadreaza cererile privitoare la executarea testamentului si la
stabilirea validitatii acestuia, conform regulilor dreptului substantial.
In a doua categorie de cereri intra: reductiunea liberalitatilor excesive, raportul donapHlor, anularea certificatului de mostenitor, partajul.
A treia categorie de cereri incadreaza: pretentiile tertilor privind bunuri din masa
succesorala (predarea bunurilor lasate ca legat), pretentii banesti asupra succesiunii, derivate
din cheltuieli facute de terti cu inmormantarea, sau cu conservarea bunurilor succesorale, ori
din creante. mai vechi fata de defunct. Aceasta ultima ipoteza nu vizeaza cererile pe care
mostenitorii le pot formula impotriva tertilor, acestea urmand regula de drept comun in
materie de competenta teritoriala, toate pretentiile trebuind sa aiba legatura cu succesiunea, sa
derive din aceasta, in caz contrar textul neavand aplicare.
Daca mostenirea revine unui singur succesor, cererile sale impotriva altor pretinsi
mostenitori sau ale creditorilor succesiunii impotriva sa se vor face la instanta ultimului,
domiciliu al defunctului, dar dupa clarificarea problemelor si stabilirea situatiei sale ca unic;
mostenitor, orice cererc ulterioara va fi depusa conform dreptului comun, la domicibul
paratului mostenitor, daca nu sunt incidente alte dispozitii speciale.
Daca cererile formulate potrivit NCPC privesc mai multe mosteniri deschise; succesiv,
acestea sunt de competenta exclusiva a instantei celui din urma domiciliu al oricaruia dintre
defuncti.
183. Competenja teritorialS in materia cererilor reale imobiliare.

Este competenta exclusiv instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul, in cazul
cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare, actiunilor posesorii, actiunilor in granituire,
actiunilor privitoare la ingradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si in cererile de
imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu rezulta din succesiune.
Daca imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se depune la instanta
domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla in vreuna dintre aceste
circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla
imobilul.
Domeniul de aplicare al acestei reguli este dat de actiunile reale imobiliare, fiind deci excluse
actiunile personale, in legatura cu bunurile imobile (plata unei sume de bani reprezentind
investitii imobiliare), cat si cele mixte care au ca obiect un imobil (anularea, executarea
contractului, rezolutiunea etc.). Ca atare sunt supuse acestei norme de competenta(a exclusiva
actiunile in revendicare, actiunile confesorii,actiunile negatorii, granituirea, actiunile
posesorii, actiunile ipotecare.
Regula a fost instituita pentru ratiuni practice, deoarece numai aceasta instanta va putea
asigura o judecata buna, administrand probele care sunt in legatura cu acel bun imobil.
Cererile reale accesorii si cele subsidiare, fata de cererea principala se vor judeca de instanta
competenta sa judece aceasta din urma cerere, chiar daca in cazul sau competenta este diferita
de cea determinata conform art. 117 NCPC, temeiul de drept constind in dispozitiile art 123
NCPC. Astfel, partajarea bunurilor ceruta odata cu desfacerea casatoriei se va judeca conform
art. 914 NCPC la instanta ultimului domiciliul comun al sotilor, chiar daca printre bunuri se
afla si imobile situate in raza teritoriala a altei instante, in timp ce partajul bunurilor
succesorale se va judeca la instanta celui din urma domiciliu al defunctului. In restul
situatiilor partajul bunurilor comune se va realiza la instanta unde se afla imobilul facand
parte din bunurile de impartit.
184. Competenta teritoriala alternativS. Cazuri. Enumerare.
Pentru a facilita desfasurarea procesului si alegerea instantei competente teritorial in
functie de interesele ambelor parti, acolo unde este posibil, legea a prevazut reguli alternative
asupra competentei teritoriale, in sensul ca deopotriva mai multe instante egale in grad pot
judeca aceeasi pricina.
In asemenea situatie reclamantul va fl cel care are alegerea instantei la care se va
indrepta, dintre cele la care codul ii permite sa se adreseze (instanta domiciliului paratului
sau o alta instanta aratata de cod), deoarece el este titularul cererii (art. 116 NCPC).
.'
Codul reglementeaza urrnatoarele cazuri de competent teritoriala
altenativa:
a)Cand cererea este formulata impotriva unei persoane juridice de drept privat se poate sesiza
instanta de la sediul principal sau instanta locului unde ea are un dezmembramant fara
personalitate juridica, pentru obligatiile care urmeaza a fi executate in acel loc sau care
izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte savarsite de
acesta.
Similar, in cazul persoanei fizice, daca paratul exercita in mod statornic, in afara domiciliului
sau, o activitate profesionala ori o activitate agricola, comerciala, industriala sau altele
asemenea, cererea de chemare in judecata se poate introduce si la instanta in circumscriptia
careia se afla locul activitatii respective, pentru obligatiile patrimoniale nascute sau care
urmeaza sa se execute in acel loc.
b)
In cazul paratului persoana juridica de drept public legea consacra regula generala
potrivit careia, cererile indreptate impotriva statului, autoritatilor si institutiilor centrale,
precum si a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instantele de la sediul
paratului ori la cele in raza carora isi are domiciliul sau sediul reclamantul.
In asemenea cazuri legea procesuala prevede o norma de favoare pentru reclamant, care
va avea posibilitatea alegerii intra a investi instanta din capitala tarii sau pe cea din judetul
unde locuieste el, in scopul apropierii justitiei de cetatean, cbiar daca acesta se judeca cu o
autoritate centrala. Daca s-ar urma regula de drept comun (sediul unitatii parate), in aceasta
materie, s-ar ajunge frecvent ca cetateanul sa renunte la a mai declansa procesul, deoarece va
trebui sa se indrepte cu cerere la o instanta situata de regula in capitala.
c)Cand cererea este formulata impotriva mai multor parati reclamantul are alegerea intre
instantele de la domiciliul unuia dintre ei; daca printre parati sunt si obligati accesoriu,
cererea se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.

Pentru evitarea exercitarii actelor procedurale in mod abuziv, respectiv sesizarea

instantei impotriva mai multor parati la o anumita instanta, dar in mod evident, numai in
scopul sesizarii instantei competente pentru un anumit parat (care locuieste foarte departe de
sediul instantei sesizate), legea prevede posibilitatea oriearuia dintre parati de a invoca
necompetenta la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei
instante. Consecinta va fi trimiterea dosarului la instanta in raza careia domiciliaza acel parat,
astfel ca scopul sicanator, urmarit de reclamant prin exercitarea abuziva a dreptului de
sesizare a instantei, nu va fi atins.
d) Cererile privitoare la stabilirea filiatiei se depun la instanta domiciliului paratului sau
a reclamantului.
e)Cererile privind obligatia de intretinere si alocatiile de stat pentru copii se depun la
instanta in a carei circumscriptie domiciliaza debitorul parat sau creditorul reclamant.
J) Cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a unui contract se depun fie la instanta locului prevazut in contract pentru
executarea, totala sau in parte, a obligatiei, fie la instanta domiciliului sau sediului paratului.
g) Cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a imobilului sc pot depune la instanta
de la domiciliul sau sediul paratului sau la instanta locului unde se afla imobilul.
h) Cererile in prestatie tabulara, in justificare tabulara sau in rectificare tabulara se
depun la instanta locului unde se afla imobilul sau la cea in raza careia domiciliaza sau are
sediul paratul.
i) Cererile ce izvorasc dintr-un contract de transport se depun la instanta locului de
plecare sau de sosire, ori la domiciliul paratului.
j) Cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un
alt titlu de valoare se depun si la instanta locului de plata.
k) Cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea,
rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un profesionist
sau cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, se depun la instanta
domiciliului consumatorului sau la instanta de la domiciliul ori sediul paratului, daca reclamant este consumatorul.
Cand cererea este formulata impotriva consumatorului si deriva din raporturile susmentionate, competenta teritoriala este exclusiva, fiind obligatorie sesizarea instantei in raza
careia domiciliaza consumatorul.
I) Cererile privind obligatiile izvorate dintr-o fapta ilicita se formuleaza la instanta in a
carei circumscriptie s-a savarsit fapta sau s-a produs prejudiciul.
m) Cererea de despagubiri in materie de asigurare, se poate face, in afara de instanta de
la sediul asiguratorului sj la instanta in circumscriptia careia se afla:
1. domiciliul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s-a produs riscul asigurat.
La asigurarea obligatorie de raspundere civila, tertul prejudiciat poate introduce actiune
directa si la instanta domiciliului sau, dupa caz, a sediului sau, in afara de instantele de mai
sus.
Desi legea nu prevede expres, trebuie acceptat ca se refera la cererea de despagubiri
adresata asiguratorului, precum si la cererea prin care asiguratorul platitor se indreapta
impotriva adevaratului vinovat acolo unde regresul este permis, acesta neputand sa se prevaleze de art. 107 NCPC.
NCPC arata expres ca alegerea competentei prin conventie este considerata ca nescrisa
daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire. Acest text are in vedere faptul
ca normele in materie sunt permisive, astfel ca printr-o simpla manifestare de vointa partile ar
impiedica aplicarea normelor prevazute de lege, ceea ce in anumite situatii, chiar daca este
vorba despre norme permisive, nu se poate admite, fiind necesara evitarea abuzului de drept
din partea asiguratorului sau chiar conventia frauduloasa a parfilor.
De asemenea, NCPC arata ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile in materie de asigurari
maritime, fluviale si aeriene, care sunt supuse unor reguli particulare.
n) Cererile de autorizare de catre instanta de tutela $i de familie a incheierii unor acte
juridice, care se refera la un imobil, apartin nu numai instantei de la domiciliul sau resedinta
persoanei ocrotite, ci si instantei in a carei circumscriptie teritoriala este situat imobilul.
o) Tot o regula de competenta teritoriala alternativa este consacrata si in materia
competentei asa numite facultative, care vizeaza cererile formulate de un judecator, in calitate
de reclamant, cereri in care competenta ar apartine chiar instantei la care isi desfasoara
activitatea judecatorul.
NCPC prevede ca in acest caz poate fi sesizata una dintre instantele judecatoresti de
acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea.

Daca judecatorul are calitatea de parat si cererea e de competenta instantei la care isi
desfasoara activitatea acesta, reclamantul are alegerea intre oricare dintre instantele
judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate
cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit
legii.
Aceleasi reguli se aplica si in cazul procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.
Regulile de competenta alternative de mai sus se pot combina intre ele, daca una dintre
cererile la care se refera art. 113 NCPC este formulata impotriva unei persoane juridice de
drept public sau de drept privat si aceasta are organizate dezmembraminte, iar obligatiile care
au determinat litigiul trebuie executate in acel loc sau izvorasc din acte incheiate prin
reprezentantul dezmembramantului ori din fapte savarsite de acesta.
185. Prorogarea legala de competenta.
Codul de procedura civila reglementeaza mai multe cazuri de prorogare de competenta,
care se impun a fi analizate deoarece prin acestea se deroga de la normele de competenta,
chiar daca aceasta este exclusiva.
a) Art. 112 NCPC prevede un caz de competenta teritoriala alternativa,; care in acelasi timp
reprezinta si un caz de prorogare legala de competenta. Astfel, cererea de chemare in
judecata a mai multor parati poate fi introdusa, dupa alegerea reclamantului la instanta
competenta pentru oricare dintre acestia, iar daca printre parati sunt si obligati accesoriu,
cererea se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre
debitorii principali Instanta sesizata cu toate cererile nu este in mod
normal competenta tentorial sa judece unele dintre acestea, date de lege
in competenta instantelor de la domiciliile paratilor, dar in temeiul
textului competenja sa se extinde si asupra acestora.
$ NCPC arata ca instanta competenta cu solutionarea cererii
principale isi va extinde competenta si asupra cererilor accesorii,
aditionale, precum si a celor incidentale, chiar daca, potrivit legii,
acestea ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante
judecatoresti.
Singura exceptie de la aceasta regula este aplicabila cererilor
privitoare la insolventa si concordat preventiv, care in toate cazurile sunt
in competenta tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul
debitorul, astfel ca daca o cerere care intra sub incidenta Legii nr.
85/2006 are caracter incidental sau accesoriu, aceasta se va declina in
favoarea instantei mentionate. Fiind un text de exceptie trebuie sa se tina
seama de regula de interpretare; restrictiva a acestuia, in sensul ca
numai cererile care sunt prevazute de legea insolventei sau a
concordatului preventiv vor fi solutionate de tribunalul de la sediul
debitorului iar nu alte cereri, chiar indreptate impotriva debitorului, si
care de regula, in temeiul art. 36 din lege, vor fi suspendate la data
deschiderii procedurii. Daca intr-o cerere formulata de un tert impotriva
debitoarei aflata in insolventa, prin administrator judiciar, privind
revendicarea unui bun din patrimoniul societatii, constituind in
procedura parte din activele care vor acoperi masa credala (cerere care
nu intra sub incidena suspendarii de drept), bun care se afla in alta raza
teritoriala decat cea a sediului debitoarei, nu poate opera declinarea
catre tribunalul de la sediul debitoarei.
Norma cuprinde doua ipoteze diferite, pe de o parte prorogarea
competentei instantei sesizate asupra cererilor accesorii si aditionale,
care insotesc cererea reclamantului, iar de alta parte prorogarea
competentei instantei sesizate asupra cererilor incidentale, care pot fi
formulate dupa investirea instantei cu cererea principala.
In prima ipoteza, nu intereseaza distinctia intre cererea accesorie in
esenta, care nu poate fi formulata pe alta cale, ci numai odata cu cererea
principala (cererea privind pastrarea numelui purtat in timpul casatoriei
nu poate fi formulata decat odata cu cererea de divort, daca ea nu se
formuleaza ca atare, instanta va aplica din oficiu prevederile art. 383 C.
civ., fiecare sot revenind la numele purtat anterior incheierii casatoriei) si
cererea care devine accesorie deoarece este formulata odata cu cererea
principala prin vointa titularului acesteia (cereri care pot fi formulate si
separat, caracterul lor accesoriu fiind determinat de vointa titularului

cererii principale, care pe aceasta cale incearca sa solutioneze conflictul

cu partea adversa sub toate aspectele). Sunt cereri accesorii: cererea de
despagubiri care insoteste cererea de revendicare a unui bun, cererea de
acordare a pensiei de intretinere pentru copiii minori formulata in
procesul de divort, cererea de incredintare a copiilor minori dupa
desfacerea casatoriei formulata in cadrul cererii de divort, cererea de
obligare a paratului la plata dobanzilor aferente sumei a carei restituire
se cere etc.
A doua ipoteza a textului prevede situatia extinderii competentei
instantei sesizate asupra judecarii cererilor incidentale, care in mod
normal au existenta de sine statatoare, insa datorita legaturii cu cauza
ce se judeca sunt formulate impreuna cu aceasta. Sunt cereri
incidentale: cererea reconventionala formulata de catre parat, cererea
de interventie voluntara principala, chemarea in judecata a altor
persoane, chemarea in garantie, aratarea titularului dreptului, cererea
de aplicare a sechestrului asigurator si a celui judiciar, cererea de
asigurare a dovezilor, cererea de luare amasurilor speciale in timpul
procesului de divort etc.
Toate aceste cereri se vor judeca de catre instanta investita cu
judecarea cererii principale, chiar daca obiectul lor ar atrage in mod
normal o alta competenta, materiala sau teritoriala.
Ca atare, chiar daca in conformitate cu prevederile imperative ale
codului, competenta pentru judecarea cererii incidentale ar fi in caderea
altei instante, dispozitiile mentionate inlatura asemenea competenta,
astfel ca se ajunge ca instanta investita cu cererea principala sa judece si
o cerere data imperativ in competenta altei instante. De exemplu, daca
cererea principala este de competenta judecatoriei, invocindu-se
accesiunea imobiliara artificiala a unei constructii realizate pe terenul
reclamantului (evaluat de reclamant sub valoarea limita ce distinge intre
competenta tribunalului si a judecStoriei), iar in cererea reconventionala
paratul reclamant pretinde mai mult decat aceasta valoare pentru
Iucrarile realizate pe terenul reclamantului.
NCPC prevede ca prorogarea de competenta opereaza si atunci cand
competenta de solutionare a cererii principale este stabilita de lege in
favoarea unei sectii specializate sau a unui complet specializat sau cand
instanta este exclusiv competenta pentru una dintre parti (instanta
investita cu cererea de contencios adimnistrativ, avand ca obiect
atacarea unei ordonante a Guvernului, in temeiul art. 9 din Legea nr.
554/2004, va ramane competenta sa judece si cererea de despagubiri
independent de limita valorica, insa nu va putea solutiona si cererea de
anulare a deciziilor de pensionare, emise in temeiul actului normativ
atacat, care se exercita si impotriva altor persoane, emitenti ai actelor
respective si care apartin in competenta tribunalelor).
De asemenea, instanta competenta sa judece cererea principala isi
extinde competenta si asupra apararilor si exceptiilor, in afara celor care
constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta
exclusiva a altei instante.
NCPC prevede si ca incidentele procedurale sunt solutionate de
instanta in fata careia se invoca, in afara de cazurile in care legea
prevede in mod expres altfel.
c) Art. 139 NCPC, intitulat ,Exceptia conexitatii", prevede cazul in
care mai multe cereri sunt conexate, in scopul asigurarii unei bune
judecati, in prima instanta.
Ipoteza conexarii este aceea in care procesele au aceleasi parti sau
chiar impreuna cu alte parti, iar obiectul si cauza acestora au intre ele o
stransa legatura.
Ca atare, conexitatea presupune existenta a doua sau mai multe
pricini
pe
rolul
aceleiasi instante sau pe rolul unor instante deosebite, dar egale in grad,
in
care
figureaza
accleasi parti sau chiar impreuna cu alte paryi, obiettul.si cauza cererilor
lor
avand
intre
ele
o stransa legatura.
Legatura care trebuie sa existe intre cereri este apreciata de catre
instanta in fata careia se ridica exceptia de conexitate, legea neoferind
solutii pentru determinarea legaturii de conexitate. Pot fi ca atare

cererile avand ca obiect pretentii diferite (revendicare si despagubiri

pentru investitii la bunul revendicat), formulate separat, insa in legatura
cu acelasi bun, de catre doua persoane una impotriva celeilalte.
Stadiul in care se afla judecata cererilor are o mare importana in
conexarea acestora, deoarece daca anumite cereri sunt avansate in
procedura (se afla in stare de judecata) iar altele abia la inceput, iar
judecarea acestora ar intarzia judecarea celorlalte, instanta nu va mai
dispune conexarea, fiecare judecandu-se separat. Aceeasi solutie se va
urma si daca dupa conexare instanta constata ca numai una dintre cereri este in stare de
judecata, pentru celelalte dispunand disjungerea [art. 139 alin. (5) NCPC].
La conexare se vor urmari regulile de ordine publica privitoare la competenta. Daca, una
dintre cereri este de competenta exclusiva a unei instante cererile se vor intruni la.acea
instanta. Daca insa nu se ridica problema competentei exclusive in nicio pricina din cele a
caror conexare se doreste, cererile vor fi intrunite la instanta mai intai investita, daca partile
nu cer prin acord trimiterea dosarului la una dintre celelalte instante. |
Asadar, in materia conexitatii, competenta unei instante se extinde si asupra judecarii
unor cauze, pentru care in mod normal nu este competenta sa judece. Numai ca aceasta
extindere functioneaza, spre deosebire de cazul precedent de prorogare legala de competenta,
numai in cazurile in care competenta este reglementata de norme dispozitive (teritoriala de
drept comun si alternativa), competenta exclusiva neputand fi inlaturata prin conexitate.
Conexitatea nu trebuie confundata cu litispendenta, care reprezinta investirea mai multor
instante, nu neaparat egale in grad, cu judecarea aceleiasi cereri, intre aceleasi parti, si cu
aceeasi cauza si acelasi obiect. Tripla identitate de parti, obiect si cauza atrage pericolul
solutionarii aceluiasi litigiu prin mai multe hotarari contradictorii, incalcandu-se cel mai
important efect al hotararii judecatoresti, anume autoritatea de lucru judecat
Litispendenta nu este un caz de prorogare legala de competenta deoarece in aceasta
situate este vorba despre o singura cerere, intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si avand
aceeasi cauza, aflata pe rolul mai multor instante de fond, deci chiar de grad diferit. In acest
caz pluralitatea vizeaza numai instantele de judecata nu si cererile, ca in cazul conexitatii.
Litispendenta nu inseamna in realitate intrunirea cauzelor, ci Intrunirea cererilor (dosarelor),
cu consecinta ca instanta va judeca o singura data printr-o singura hotarare. Daca cererile se
afla in fata unor instante de grad diferit, prima instanta si apel, se va ridica exceptia de
litispendenta, daca insa cererile sunt deja una in fata instantei de recurs, iar cealalta in fata
primei instante, se va suspenda judecata pana la solutionarea recursului.
Instrumentul procesual de invocare a litispendentei este exceptia, care se va putea ridica
de orice parte sau de instanta din oficiu, in orice stare a pricinii in fata instantelor de fond
ceea ce nu este valabil in cazul conexitatii.
d) Un caz in care o alta instanta devine competenta sa judece o cauza, pe care in mod
normal nu ar putea sa o solutioneze, este cel dat de art. 127 NCPC, intitulat Competenta
facultativa
Asa cum s-a aratat in cadrul competentei alternative, textul permite ca, in cazul in care
cererea se introduce impotriva unui judecator (procuror, asistent judiciar sau grefier) care isi
desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza, reclamantul sa sesizeze una
dintre instantele judecatoresti de acelai grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile
de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost
competenta, potrivit legii.
Din perspectiva opusa, daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de
competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, paratul are posibilitatea de a cere pana
la primul termen de judecata la care este legal citat declinarea competentei In favoarea
oricareia dintre instantele de acelai grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de
apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost
competenta, potrivit legii.
' Textul tinde sa apere ideea de impartialitate in justitie, deoarece formularea unei cereri de
chemare in judecata impotriva sau de catre o persoana care isi desfaoara activitatea in
justitie, in chiar instanta; in care aceasta functioneaza, ar putea crea pentru partea adversa
senzatia unei partiniri, .ceea ce trebuie evitat, chiar daca se produce efectul evident ,al
dezavantajarii angajatului acelei instante.
186. Prorogarea conventionala de competenta
Uneori, inainte de declansarea unui litigiu, ambele viitoare parti pot
avea interes de a se judeca la o anumita instanta, caz in care vor putea
incheia o conventie de alegere de domiciliu. Daca prevederile
conventiei nu sunt respectate de catre titularul cererii, partea adversa
se va putea opune judecarii cauzei la instanta investita, alta decat cea

convenita, invocand exceptia de necompetenta si relevand continutul

conventiei de alegere de domiciliu
Sub aspect formal partile pot conveni in sscriss sau, in cazul litigiilor
nascute, si prin declaratie verbala, in fata instantei, aratand expres ca
inteleg sa se judece la acea instanta.
Conditiile de fond pentru prorogarea conventionala de competenta tin
de capacitatea deplina a partilor de a incheia actul juridic si de natura
competentei de la care se deroga astfel.
Regulile de competenta teritoriala de drept comun si alternativa, in
ceea ce priveste cererile referitoare la bunuri, nu au caracter imperativ,
astfel ca de la ele se poate deroga prin vointa partilor, in conditiile legii.
Cum competenta de la care se deroga prin conventie trebuie sa nu fie
de ordine publica, se va tine seama de procesele privitoare la bunuri si la
alte drepturi de care acestea pot sa dispuna, in afara de cazul cand
competenta este exclusiva.
Spre exemplu, in materie de asigurare, conventia nu este permisa
inainte de a se produce cazul asigurat.
De asemenea, in litigiile din materia protectiei drepturilor
consumatorilor, alegerea se poate face numai dupa nasterea dreptului la
despagubire, orice conventie contrara fiind considerata ca nescrisa.
In raporturile litigioase cu element de extraneitate, in care obiectul
cererii este dat de drepturi de care partile pot dispune liber conform legii
romane, ele pot conveni sa aleaga competenta instantelor romane de a
judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi.
NCPC arata ca asemenea conventii sunt posibile in materie
patrimoniala, sub aspect formal conventia putand fi incheiata prin
inscris, telegrama, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare
ce permite a-i stabili proba printr-un text.
Cerintele de fond ale legii sunt: conventia de alegere a instantei sa nu
determine lipsirea in mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe care io asigura o instanta prevazuta de legea romana; alegerea sa nu se refere
la o instanta straina, daca litigiul este de competenta exclusiva a
instantelor romane, sau sa se refere la o instanta romana, iar litigiul sa
fie de competenta exclusiva a unei instante straine.
Conventia de alegere a competentei internationale a instantei
romane poate fi si tacita, decurgind din faptul prezentarii paratului in
fata instantei i formularii de aparari in fond, fara invocarea exceptiei de
necompetenta, cel mai taiziu pana la terminarea cercetarii procesului in
fata primei instante.
187. Prorogarea judecatoreasca de competent!
Extinderea competenfei unei instante asupra unor cereri care nu sunt de regula in
peten}a sa poate fi dispusa in anumite cazuri printr-o hotarare judecatoreasca. Sunt
asemenea cazuri: stramutarea pricinilor, delegarea instanteij trimiterea cauzei la o alta
"instanta, egala in grad cu cea care a judecat, de catre instanta de recurs dupa admiterea
recursului i casarea hotararii, recuzarea tuturor judecatorilor unei instante, astfel ca nu se
mai poate constitui completulde judecata etc.
com

a) Delegarea instantei are loc atunci cand, din pricina unor imprejurari exceptionale,
instanta competenta este impiedicata Un timp indelungat sa functioneze. In asemenea situatie
se poate solicita instantei supreme desemnarea unei alte instante, egale in grad cu prima, care
sa solutioneze pricinile aflate in competenta acesteia. Ca atare, se ajunge la situatia in care o
alta instanta decat cea competenta, conform regulilor de procedura civila, sa judece anumite
cauze, temeiul investirii sale reprezentandu-1 hotararea Inaltei Curtii de Casafie si Justitie.
b) Stramutarea pricinilor reprezinta un caz de prorogare judecatoreasca de competenta,
reglementat de cod, in vederea asigurarii unei judecati impartiale si corecte.
NCPC arata ca daca exista motive de banuiala legitima sau de siguranta publica, partea
interesata sau procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie, pot cere stramutarea pricinii la o alta instanta egala in grad.
Banuiala se socoteste legitima in cazurile in care exista indoiala cu privire la
impartialitatea judecatorilor din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor ori unor
relatii conflictuale locale.

Motivul de siguranta publica se apreciaza in raport de imprejurarile exceptionale care

presupun ca judecata procesului la instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii
publice.
In ambele ipoteze infatisate de cod apare evident ideea ca nepartinirea judecatorilor putea fi
stirbita datorita legaturii cu una dintre partile in proces sau din cauza unor stari, situatii sau
imprejurari de natura sa influenteze decizia. Toate acestea trebuie dovedite de cel care solicita
stramutarea pricinii.
Codul reglementeaza regulile care trebuie respectate in fiecare caz de stramutare in parte,
competenta solutionarii lor apartinand unor instante diferite, in functie de importanta si
gravitatea motivului invocat.
Astfel, cererea de stramutare intemeiata pe motiv de banuiala legitima este de competenta curtii de apel, daca instanta de la care se cere stramutarea este o judecatorie sau un
tribunal din circumscriptia acesteia, iar daca stramutarea se cere de la curtea de apel,
competenta de solutionare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cererea de stramutare se
depune la instanta care judeca procesul a carui stramutare se cere, care o va inainta, de indata,
instantei competente.
Cererea de stramutare intemeiata pe motive de siguranta publica poate
fi formulata numai de catre procurorul general de la Parchetul de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si este de competenta Inaltei
Curti de Casatie si Justitie. Aceasta, primind cererea este obligata sa
instiinteze despre depunerea cererii, instanta de la care se cere
stramutarea.
Cererea de stramutare nu poate fi formulata din nou, pentru acelasi
motiv, in afara de cazul in care noua cerere se intemeiaza pe
imprejurari necunoscute la data solutionarii cererii anterioare sau ivite
dupa solutionarea acesteia.
De asemenea, stramutarea judecarii unei cereri de stramutare este
inadmisibila.
Procedure de solutionare a cererii se deruleaza cu citarea partilor,
presedintele instantei putand solicita trimiterea dosarului de fond si sa
ordone suspendarea judecatii pana la solutionarea cererii de stramutare.
Aceasta masura este posibila numai cu darea unei cautiuni si pentru
motive temeinice, procedura derulandu-se fara citarea partilor. Solutia se
pronunta prin incheiere, care nu se motiveaza si nu este supusa niciunei
cai de atac si care se comunica de urgenta instantei de la care s-a cerut
stramutarea.
In caz de admitere a cererii de stramutare, curtea de apel trimite
procesul spre
judecata unei alte instante de acelasi grad din
circumscriptia sa, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie trimite cauza la
una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in
circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta de la care se cere
stramutarea, hotararea de stramutare reprezentand temeiul juridic
pentru modificarea regulilor de competenta teritoriala.
In aceasta hotarare se va arata si care anume dintre actele de procedura
efectuate de prima instanta pana la admiterea stramutarii se pastreaza si
care vor trebui refacute de catre instanta nou investita. Daca se admite
cererea de stramutare actele de procedura efectuate de catre instanta,
inclusiv hotararea judecatoreasca se desfiinfeaza de drept prin efectul
admiterii cererii de stramutare. Ca atare, cererea de stramutare creeaza
riscul, pentru partile intre care se contiuua procesul, de a obtine o
hotarare nula de drept, astfel ca in functie si de temeinicia cererii de
stramutare, instanta superioara ar trebui sa dispuna suspendarea judecarii de catre instanta de la care se cere stramutarea.
NCPC prevede si situatia in care dupa solutionarea cererii de
stramutare, instanta nou investita a solutionat pricina si se exercita caile
de atac impotriva hotararii. Astfel, apelul sau, dupa caz, recursul
impotriva hotararii date de instanta la care s-a strSmutat procesul sunt
de competenta instantelor ierarhic superioare acesteia, iar in caz de
admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci
cand legea o prevede, se va face la o instanta din circumscriptia celei
care a solutionat calea de atac.
Hotararea asupra stramutarii nu se motiveaza si este defniitiva,
codul inlaturand posibilitatea partilor de a o ataca pentru a nu se ajunge

la tergiversarea permanenta a judecatii, prin promovarea cailor de atac,

impotriva unei hotarari fara legatura cu fondul pricinii.
188. Exceptia de necompetenfa.
Nu intotdeauna reclamantul investeste cu cererea, instanta prevazuta
de lege. Daca, regulile de competenta sunt de ordine privata, aspectul nu
este in mod obligatoriu de natura sa vatame, insa cand nu se respecta
regulile de competenta de ordine publica, este necesar sa se poata invoca
aceasta si sa se dea curs prevederilor legale.
Mijlocul juridic prin care se poate invoca necompetenta instantei
sesizate este exceptia de necompetenta. Ea dobandeste un anumit regim
juridic, dupa cum normele incalcate au un caracter de ordine publica sau
de ordine privata art. 129 NCPC.
Codul arata ca incalcarea normelor de competenta generala se poate
invoca de catre parti ori de cStre judecator to orice stare a pricinii.
In Iitigiile cu element de extraneitate, instanta sesizata este obligata
sa isi verifice din oficiu competenta internationala, aceasta exceptie
putand fi invocata in orice stare a procesului, chiar sj direct in caile de
atac.
Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie
invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la
care partile sunt legal citate in fata primei instante.
Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat
prin intampinare.
In Iitigiile cu element de extraneitate, paratul poate invoca
necompetenta internationala a instantei romane, cel mai tarziu pana la
terminarea cercetarii procesului in fata primei instante (art. 1.066
NCPC).
Codul pretinde instantei ca la primul termen de judecata, sa verifice
din oficiu si sa stabileasca daca este competenta general, material si
tentorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta
temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. O
asemenea
verificare
va
impiedica
formularea
exceptiilor
de
necompetenta in cazul competentei generate, materiale si teritoriale,
aceeasi instanta neputand sa se pronunte asupra acestora, in conditiile
legii, deoarece incheierea are caracter interlocutoriu.
Daca necompetenta de ordine privata poate fi invocata numai pana
la primul termen de catre parat, instanta nu trebuie sa o analizeze daca
aceasta nu se ridica, iar daca este invocata ulterior, intervine decaderea
din dreptul de a o mai invoca.
Daca necompetenta este de ordine publica, afara de necompetenta
generala, si poate fi invocata in fata primei instante, cel mai tarziu la
primul termen de judecata cu partile legal citate, inseamna ca retinand la
prjmul termen ca este competenta, instanta nu va putea da o alta
dezlegare ulterior, ca urmare a ridicarii exceptiei. O alta solutie, cu
consecinta declinarii competentei, ar fi posibila numai daca s-ar
considera ca cele mentionate in incheierea de la primul: termen nu
reprezinta dezlegari ale instantei (incheiere interlocutorie), ci constatari
ale aplicabilitatii unor texte de lege, asupra carora s-ar putea ulterior
reveni, in timp ce exceptia este solutionata pe calea unei incheieri
interlocutorii sau sentinte,.dupa caz. fata de precizarea textului, este cert
ca pentru a evita declinarile ulterioare de competenta, legiuitorul a
urmarit ca instanta sa nu mai poata reveni asupra celor retinute,
incheierea fiind interlocutorie, deoarece prin ea se solutioneaza exceptii
procesuale, fara a mai fi posibila reanalizarea lor in fata aceleiasi
instante.
Nici daca exceptia vizeaza necompetenta generala instanta nu va
putea reveni asupra celor dezlegate prin incheierea interlocutorie,
singura modalitate de cenzurare a acesteia fiind, ca i in cazul anterior,
calea de atac impotriva sentintei de fond.
Exceptia de necompetenta trebuie solutionata inaintea altor exceptii,
desi teoretic s-a retinut ca nu va fi analizata inaintea exceptiei de
netimbrare, deoarece judecarea cererii (dar si stabilirea timbrajului, ca
act de procedura) trebuie facuta de instanta competenta potrivit legii,
astfel ca inainte de judecata trebuie sa se stabileasca daca exceptia este
sau nu fondata.
Instanta poate admite sau respinge exceptia invocata. In primul caz va
pronunta o hotarare de declinare de competenta, nesusceptibila de nicio

cale de atac, trimitand dosarul cauzei catre instanta sau organului cu

activitate jurisdictionala pe care II considera competentDaca instanta
constats ca cererea este de competenta altui organ fara activitate
jurisdictionala, instanta va respinge cererea ca inadmisibila sau daca
stabileste ca nu este competenta nici ea, nicio alta instanta romana,
respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane, printr-o
hotarare supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara.
Daca instanta se declara necompetenta, dovezile administrate in fata
instantei raman totusi castigate judecatii si instanta competenta investita
cu solutionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decat pentru motive
temeinice.
I n cel de-al doilea caz instanta va pronunta o incheiere interlocutorie,
care leaga instanta, neputand reveni asupra ei, prin care se va declara
competenta sa judece i care va putea fi atacata numai odata cu hotararea
data asupra fondului.
189. Conflictul pozitiv de competent!. Solutionare.
In anumite cazuri, este posibil ca mai multe instante sa fie investite
cu aceeasi cerere de catre reclamant. Competenta nu le poate apartine
tuturor, cu atat mai mult cu cat, daca s-ar considera ca atare s-ar ajunge
la litispendenta, si in final la pronuntarea mai multor hotarari pentru
aceeai pricina, cu tripla identitate de parti, obiect si cauza.
In asemenea situatii trebuie analizata competenta instantelor
investite, ceea ce poate determina situatia ca fiecare: dintre acestea sa.
se considere competenta sa judece pricina si sa inceapa solutionarea.
Aceasta suprapunere de competenta definete conflictul pozitiv de competenta.
In momentul nasterii conflictului de competenta, instanta in fata careia sa ivit acest conflict, va suspenda din oficiu orice procedura inaintand
dosarul instantei superioare, in drept sa hotarasca asupra conflictului.
Conflictul pozitiv de competenta se naste asadar, daca nu se invoca
exceptia de necompetenta a uneia dintre instante, atunci cand una este
necompetenta, sau daca aceasta este respinsa. De asemenea, conflictul
pozitiv se naste daca in cazul competentei teritoriale alternative nu se
invoca exceptia de necompetenta sau daca aceasta se respinge.
Ca atare pentru a fi in prezenta conflictului de competenta este
necesara intrunirea mai multor conditii: cel putin doua instante (inclusiv
sectii ale instantei sau complete specializate) sa fie investite cu judecarea
aceleiasi cereri (tripla identitate de parti, obiect si cauza), declinarile de
competenta sa fie reciproce, cel putin una dintre instantele investite sa
fie competenta sa judece cauza dedusa judecatii. Pentru solutionarea
conflictelor de competenta si pronuntarea unei hotarari care sa
determine cine va judeca litigiul, codul reglementeaza competenta
instantei superioare comune. Astfel, conflictul dintre doua judecatorii se
va solutiona de catre tribunalul in circumscriptia caruia se gasesc cele
doua instante. Daca insa cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal
judetean sau daca conflictul se naste intre o judecatorie si un tribunal
sau intre doua tribunale, competenta in solutionarea conflictului de
competenta este curtea de apel. Cand instantele in conflict nu se gasesc
in raza teritoriala a aceleiasi curti de apel, sau daca conflictul se naste
intre doua curti de apel, competenta in solutionarea conflictului apartine
Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Daca conflictul de competenta se naste intre o instanta de judecata si un
alt organ cu activitate jurisdictionala, solutionarea acestuia este de
competenta instantei judecatoresti ierarhic superioare instantei
judecatoresti aflate in conflict. Aceeasi solutie este reglementata si in
privinta conflictului de competenta nascut intre o instanta de judecata si
un tribunal arbitral, care se va solutiona de catre instanta judecatoreasca
superioara instantei aflata in conflict [art. 554 alin. (3) NCPC].
NCPC arata indirect ca nu exista conflict intre o instanta si Inalta Curte
de Casatie si Justitie deoarece declinarea competentei sau stabilirea
competentei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie este
obligatorie pentru instanta de trirnitere. Solutia este justificata de faptul
ca ultima instanta chemata sa judece conflictul nascut intre instantele
din teritoriu este instanta suprema astfel ca daca ea se afla in conflict cu
orice instanta inferioara, solutia sa se impune.

Exista conflict de competenta i in cazul in care sectiile specializate

ale aceleiasi jnstante judecatoresti sau completele specializate isi trimit
reciproc dosarul sau se declara deopotriva competente sa judece cauza.
In "acest caz conflictul se solutioneaza de sectia instantei stabilite
dupa regulile de mai sus, corespunzatoare sectiei inaintea careia s-a ivit
conflictul. Particular, conflictul dintre doua sectii ale inaltei Curti de
Casatie si Justitie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
Hotararea asupra solutionarii conflictului de competenta se da in
camera de consiliu, fara citarea partilor prin hotarare definitiva.
190. Conflictul ncgativ de competent^. Solutionare.
Daca instanta investita cu judecarea unei cereri ii declina competenta,
va trimite dosarul instantei pe care o considera competenta, care la
randul sau poate sa considere ca in realitate nu ea este competenta,
declinandu-si competenta inapoi sau catre o alta instanta Daca
declinarea se face inapoi catre instanta initiala, ambele instante se
considera deci necompetente, situatia creata purtand denumirea de
conflict negativ de competenta. In cazul; declinarilor succesive, daca ultima
instanta investita isi declina la randul sau competenta in favoarea uneia
dintre instantele care anterior s-au declarat necompetente, de asemenea
este vorba despre un conflict negativ de competenta.
Conflictul negativ se naste daca dupa primirea dosarului in urma
declinarii competentei altei instante, instanta isi declina la randul sau
competenta in favoarea primei instante Ca atare pentru a fi in prezenta
conflictului de competenta este necesara intrunirea mai multor conditii:
cel putin doua instante (inclusiv sectii ale instantei sau complete
specializate) sa fie investite cu judecarea aceleiasi cereri (tripla
identitate de parti, obiect si cauza), declinarile de competenta sa fie
reciproce, cel putin una dintre instantele investite sa fie competenta sa
judece cauza dedusa judecatii. Pentru solutionarea conflictelor de
competenta si pronuntarea unei hotarari care sa determine cine va
judeca litigiul, codul reglementeaza competenta instantei superioare
comune. Astfel, conflictul dintre doua judecatorii se va solutiona de catre
tribunalul in circumscriptia caruia se gasesc cele doua instante. Daca
insa cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal judetean sau daca
conflictul se naste intre o judecatorie si un tribunal sau intre doua
tribunale, competenta in solutionarea conflictului de competenta este
curtea de apel. Cand instantele in conflict nu se gasesc in raza teritoriala
a aceleiasi curti de apel, sau daca conflictul se naste intre doua curti de
apel, competenta in solutionarea conflictului apartine Inaltei Curti de
Casatie si Justitie.
Daca conflictul de competenta se naste intre o instanta de judecata si un
alt organ cu activitate jurisdictionala, solutionarea acestuia este de
competenta instantei judecatoresti ierarhic superioare instantei
judecatoresti aflate in conflict. Aceeasi solutie este reglementata si in
privinta conflictului de competenta nascut intre o instanta de judecata si
un tribunal arbitral, care se va solutiona de catre instanta judecatoreasca
superioara instantei aflata in conflict [art. 554 alin. (3) NCPC].
NCPC arata indirect ca nu exista conflict intre o instanta si Inalta Curte
de Casatie si Justitie deoarece declinarea competentei sau stabilirea
competentei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie este
obligatorie pentru instanta de trirnitere. Solutia este justificata de faptul
ca ultima instanta chemata sa judece conflictul nascut intre instantele
din teritoriu este instanta suprema astfel ca daca ea se afla in conflict cu
orice instanta inferioara, solutia sa se impune.
Exista conflict de competenta i in cazul in care sectiile specializate
ale aceleiasi jnstante judecatoresti sau completele specializate isi trimit
reciproc dosarul sau se declara deopotriva competente sa judece cauza.
In "acest caz conflictul se solutioneaza de sectia instantei stabilite
dupa regulile de mai sus, corespunzatoare sectiei inaintea careia s-a ivit
conflictul. Particular, conflictul dintre doua sectii ale inaltei Curti de
Casatie si Justitie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
Hotararea asupra solutionarii conflictului de competenta se da in
camera de consiliu, fara citarea partilor prin hotarare definitiva.
191. Modul de citare. Continutul citatiei.

Art. 157
Cuprinsul citaiei
(1) Citaia va cuprinde:
a) denumirea instanei, sediul ei i, cnd este cazul, alt loc dect sediul instanei unde
urmeaz s se desfoare judecarea procesului;
b) data emiterii citaiei;
c) numrul dosarului;
d) anul, luna, ziua i ora nfirii;
e) numele i prenumele sau denumirea, dup caz, ale/a celui citat, precum i locul unde se
citeaz;
f) calitatea celui citat;
g) numele i prenumele sau denumirea, dup caz, ale/a prii potrivnice i obiectul cererii;
h) indicarea, dac este cazul, a taxei judiciare de timbru i a timbrului judiciar datorate de cel
citat;
i) meniunea c, prin nmnarea citaiei, sub semntur de primire, personal ori prin
reprezentant legal sau convenional ori prin funcionarul sau persoana nsrcinat cu primirea
corespondenei pentru un termen de judecat, cel citat este considerat c are n cunotin i
termenele de judecat ulterioare aceluia pentru care citaia i-a fost nmnat;
j) alte meniuni prevzute de lege sau stabilite de instan;
k) tampila instanei i semntura grefierului.
(2) n citaie se menioneaz, cnd este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei
celui citat, precum i dac citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dac cel citat este
obligat s prezinte anumite nscrisuri ori dac i se comunic odat cu citaia alte acte de
procedur. n cazurile n care ntmpinarea nu este obligatorie, n citaie se va meniona
obligaia prtului de a-i pregti aprarea pentru primul termen de judecat, propunnd
probele de care nelege s se foloseasc, sub sanciunea prevzut de lege, care va fi indicat
expres.
(3) Cerinele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) i k) sunt prevzute sub sanciunea nulitii.
Potrivit NCPC, modalitatile de citare/comunicare se pot clasifica astfel:
- comunicare in plic inchis, cu menplunea, PENTRU JUSTTTIE. A SE INMANA CU \
PRIORITATE", prin agenfii procedurali ai instamjelor sau prin executori judecatoresti;
- comunicare prin posta, cu scrisoare recomandata, cu confinut declarat, in plic inchis insotit
de dovada de primire/procesul-verbal si instiinfarea prevazuta de cod sau prin servicii de
curierat rapid;
-comunicare prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea
primirii acestuia (telefax, posta electronica etc.), potrivit fonnularului inaintat de instanta in
acest scop;
-comunicare direcfin instanta, in condhjiile art. 170 NCPC;
-comunicarea nitre avocapi ori consilieri juridici, m condrfiile art 169 NCPC;
-prin publicitate.
NCPC prevede comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura ca obligatorie din
oficiu, fiind realizata prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia,
precum si prin agenti ori salariati ai altor instante, in ale caror circumscriptii se afla cel caruia
i se comunica actul.

Pentru a se asigura confidentialitatea datelor comunicarea se face in plic inchis, cu

mentiunea ,PENTRU JUSTITIE. A SE INMANA CU PRIORITATE", plicul fiind insotit de
dovada de inmanare/procesul-verbal si instiintarea prevazute de lege.
Toate actele pe care le indeplineste in cadrul procedurii de citare agentul procedural al
instantei pot fi indeplinite si de catre executori judecatoresti sau prin servicii de curierat
rapid, la cererea partii interesate si pe cheltuiala sa.
192. Locul de citare.
NCPC stabileste si locul citarii in diferitele ipoteze care se pot ivi.
Astfel, statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte organe anume desemnate in
acest scop de lege, precum si unitatile administrativ-teritoriale si celelalte persoane juridice
de drept public, prin cei insarcinati sa le reprezinte in justitie, se citeaza la sediul acestora. .
Este posibila alegerea sediului la care sa fie citate, pentru persoanele de drept public, NCPC
permitand aratarea unui sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedura.
Persoanele juridice de drept privat se citeaza prin reprezentantii lor, la sediul principal
sau, atunci cand este cazul, la sediul dezmembramantului lor. Asociatiile, societatile si alte
entitati fara personalitate juridica constituite potrivit legii, se citeaza prin reprezentantul
desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia.
NCPC prevede ca in cadrul procedurii insolventei, debitorul si creditorii sunt citati la
domiciliul sau, dupa caz, sediul acestora, iar dupS deschiderea procedurii, citarea se efectueaza potrivit legii speciale - art. 7 din Legea nr. 85/2006. insa in ceea ce priveste
creditorii, dupa deschiderea procedurii, acestia continua sa fie privati de
siguranta pe care o acorda norma dreptului comun. Astfel, daca creditorii
nu au putut fi identificati, din lista depusa de debitor sau din
documentele sale contabile, ei nu vor fi efectiv notificati despre
deschiderea procedurii, astfel ca nu o vor cunoaste si nu-si vor face
declaratiil de creanta, iar ulterior vor putea lua cunostinta doar prin
Buletinul procedurilor de insolventa. In acest context, persoana juridica,
profesionistul, are sanse mari sa ia cunostinta despre procedura si sa
participe pentru a-si recupera creanta, insa persoana fizica, creditor, va
avea mai greu acces la procedura.
Potrivit NCPC, persoanele fizice sunt citate la domiciliul lor, iar daca
nu locuiesc la domiciliu, citarea se face la resedinta cunoscuta ori la locul
ales de ele, iar in lipsa acestora, citarea poate fi facuta la locul cunoscut
unde isi desfasoara permanent activitatea curenta. Incapabilii sau cei cu
capacitate de exercitiu restransa sunt citati prin reprezentantii sau
ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, dupa caz, iar daca
se numeste un curator special, citarea se face prin acesta, la sediul sau
profesional.
in ceea ce priveste domiciliul, care determina locul de citare a
persoanei fizice, este necesar ca prevederile NCPC sa fie analizate in
lumina dispozitiilor Codului civil, care in materie prevad aspecte noi fata
de reglementarea anterioara.
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca domiciliul sau locul
citarii paratului trebuie sa fie indicat de catre alta persoana decat cea
care se citeaza, care trebuie sa aiba astfel la dispozitie datele necesare,
dar totodata Sa-si asigure efectiva luare la cunostinta despre proces.
Este de retinut faptul ca aceste prevederi trebuie analizate in raport
cu prima citare, schimbarile ulterioare de domiciliu trebuind sa fie
anuntate instantei cu respectarea formelor prevazute de lege. Astfel, art.
89 alin. (2) C. civ. leaga schimbarile de domiciliu de mutarea intr-un alt
loc si de intentia persoanei de a avea acolo locuinta principala, cel de-al
doilea element fiind dificil de probat, de vreme ce presupune analizarea
vointei persoanei. Tocmai de aceea, Codul civil,arata ca dovada intentiei
rezulta din declaratiile persoanei facute la organele administrative
competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar in lipsa
acestor declaratii, din orice alte imprejurari de fapt. Este esential insa ca
declaratia sa fie insotita de mutarea efectiva, imprejurare de fapt, care
atrage consecinte asupra procedurii de citare.
Prin urmare, intr-o ipoteza in care procedura nu se indeplineste, desi
a fost efectuata la locul rezultat din registre, daca se dovedeste ca
mentiunea nu a fost insotita de efectiva lociure in acest domiciliul in
conditiile Codului civil, procedura ar trebui reluata, persoana neluand
cunostinta efectiv despre proces.

Totusi, ar trebui sa se tina seama de faptul ca instituind obligatia

declararii locului unde persoana domiciliaza, se instituie indirect si
obligatia efectivei locuirii, fara o abandonare de durata a acestei
locuinte, fara lasarea unui reprezentant sau anuntarea celor chemati de
lege sa tina registrele publice de evidenja a persoanei.
Legea confera astfel o valoare importanta mentiunilor din registre,
aratand ca dovada ; domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile
cuprinse in cartea de identitate, bazate pe registre, iar in lipsa acestor
mentiuni ori atunci cand acestea nu corespund realitatii,stabilirea sau
schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor
persoane, in afara de cazul in care aceasta a cunoscut prin alte mijloace
situatia reala. Asemenea prevedere vine sa faciliteze dovada domiciliului
si a resedinjei atunci cand acesta nu ,corespunde cu cel din registre.
Daca partea interesata arata ca nu cunoaste domiciliul celui care
trebuie citat, se pot verifica registrele publice anterior citarii prin
publicitate, deoarece legea prevede ca instantele au acces la bazele
electronice de date sau Ia alte sisteme de informare, detinute de
autoritatile sau institutiile publice.
De asemenea, aceste norme confera valoare juridica importanta
registrelor publice in care sunt evidentiate datele privind domiciliul si
resedinta, de natura sa asigure un grad ridicat de certitudine in privinta
schimbarilor de domiciliu, care afecteaza si procedura de citare pe
parcursul procesului.
In lurnina dispozitiilor NCPC, este insa cert ca daca nu se poate
indeplini procedura la acest domiciliu, fiind cert ca. persoana nu mai
locuieste acolo, revine partii interesate sa faca demersuri pentru a obtine
noua adresa unde urmeaza a se face comunicarea, aceasta fiind
prevederea NCPC - art. 166 NCPC, nefiind de conceput o procedura la
locul mentionat in registre, daca persoana nu locuieste efectiv acolo.
In practica problema apare in cazul in care procedura este indeplinita
pe baza prezumtiilor legale, deoarece nimeni nu s-a prezentat sa ridice
citatia ca urmare a lasarii instiintarii la domiciliul respectiv, lasarea
instiintarii fiind determinata de lipsa oricarei persoane la acel domiciliu,
asupra caruia nu se efectueaza nicio verificare, pentru a se cunoaste
daca mai apartine persoanei citate.
Prevederea se coreleaza cu dispozitiile Codului civil, care instituie
prezumtia relativa de domiciliu (art. 90), aratand ca resedinta va fi
consideratea domiciliu cand acesta nu este cunoscut, iar in lipsa de
resedinta, persoana fizica este considerata ca domiciliaza la locul
ultimului domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde acea
persoana se gaseste.
Prin urmare, daca domiciliul persoanei este mentionat in registrele
de publicitate, se instituie prezumtia ca persoana are acolo domiciliul
chiar daca acesta nu corespunde cu ultimul domiciliu, caz in care legea
nu vorbeste expres despre cercetari in scopul aflarii noului domiciliu.
Potrivit normelor interne, rezulta ca numai daca persoana nu este
inscrisa in registre (domiciliul nu se cunoaste), trebuie efectuate
verificari pentru a se identifica locuinta persoanei, aspect care determina
concluzia ca situatia celui inscris in registrele publice poate fi mai
defavorabila decat a celui care nu a respectat aceasta obligatie legala.
NCPC lasa in special pe umerii partilor sarcina identificarii in spatiu a
persoanei care trebuie citata, aspect care se releva in special in
procedura citarii prin publicitate.
Pe parcursul procesului, este posibil ca partea sa isi schimbe domiciliul
sau locul unde solicita sa fie citata. In acest caz ea are obligatia sa
incunostiinteze instanta, indicand locul unde va fi citata la termenele
urmatoare, precum si partea adversa prin scrisoare recomandata, a carei
recipisa de predare se va depune la dosar odata cu cererea prin care se
incunostiinteaza instanta despre schimbarea locului citarii.
Daca nu se respecta aceste dispozitii,. procedure de citare pentru
acelasi
dosar
se
prezuma a fi valabil indeplinita la vechiul loc de citare.
Este important faptul ca aceasta modalitate de anumtare a schimbarii intervenite are efecte
daca se produce pe parcursul procesului, presupunand ca la inceputul acestuia partea avea un
alt domiciliu sau sediu.

In lipsa prezumtiei legale instituite de cod, procedura de citare la vechiul domiciliu nu ar

putea fi considerata valabila, aceasta consecinta fiind urmarea aplicarii unei sanctiuni pentru
partea care nu a anuntat, in formele legale, schimbarea domiciliului.
In ceea ce priveste persoana juridica, este cert ca orice schimbare a sediului pe parcurs
trebuie anuntata cu formele prevazute de lege, sub sanctiunea functionarii prezumtiei
prevazuta de art. 172 NCPC.
Daca insa este vorba despre prima citare, este necesar sa se observe valoarea regjstrelor
publice, in care sunt inscrise datele de identificare ale persoanei juridice, precum si
indeplinirea efectiva a procedurii de citare, deoarece in situatia neindeplinirii
acesteia nu se mai prezuma procedura ca indeplinita, prezumtia de domiciliu fiind distincta
de prezumtia de indeplinire a procedurii de citare.
Fata de prevederile art. 154 alin. (4) NCPC, prezumtia instituita de cod prin art. 165 alin.
(1) pet. 1 rap. la art. 163 alin. (5), (8) si (11) NCPC, respectiv considerarea citarii ca legale si
daca partea nu ridica citatia, ramane fara efecte, deoarece legea arata ca in cazul in care
comunicarea prin agenti nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare
recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, in plic inchis, la care se ataseaza
dovada de primire/procesul-verbal si instiintarea.
Ca atare, printr-o simpla" constatare a imposibilitatii comunicarii prin agenti ai instantei
(de exemplu, datorita lipsei agentilor procedurali ca salariati ai instantei), procedura se va
face prin posta, intreaga procedura de mai sus nefiind aplicabila.
In ceea ce priveste persoanele aflate in strainatate, personalul misiunilor diplomatice, al
oficiilor consulare si cetatenii romani trimisi sa lucreze in cadrul personalului organizatiilor
Internationale, precum si membrii de familie care locuiesc cu ei, cat timp se afla in
strainatate, NCPC prevede ca acestia sunt citati prin Ministerul Afacerilor Exteme.
Alti cetateni romani, aflati in strainatate in interes de serviciu, inclusiv membrii
familiilor care ii insotesc, se citeaza prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea
carora se afla unitatea care i-a trimis in strainatate.
Alte persoane care se afla in strainatate se citeaza la domiciliul sau resedinta cunoscuta,
printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de
primire, recipisa de predare a scrisorii la posta romana, in cuprinsul careia vor fi mentionate
actele ce se expediaza, tinand loc de dovada a indeplinirii procedurii, daca prin tratate sau
conventii Internationale la care este parte Romania ori prin acre normative speciale nu se
prevede altfel.
Cand domiciliul sau resedinta celor aflati in strainatate nu este cunoscut/cunoscuta,
citarea se face prin publicitate.
Daca cei aflati in strainatate au mandatar cunoscut ln tara, se citeaza numai acesta din
urma.
Persoanele care se afla in strainatate trebuie instiintate prin citatie ca au obligatia de a-si
alege un domiciliu in Romania unde urmeaza sa li se faca toate comunicarile privind
procesul. In cazul in care acestea nu se conformeaza, comunicarile li se vor face prn scrisoare
recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi
mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii Ca atare,
mai intai se aduce la cunostinta partii ca are obligatia de a-si alege domiciliul printr-o
procedura legala, cu inmanarea citatiei, si numai in ipoteza nerespectarii aceste obligatii
procesuale se va prezuma indeplinita procedura prin simpla predare la posta romana a
scrisorii adresate persoanei aflate in strainatate.
Legea nu cere ca persoana sa aiba domiciliul stabilit in strainatate, ci doar sa se afle in
strainatate, nefiind deci necesara dovada stabilirii domiciliului cu respectarea prevederilor
legale ale statului pe teritoriul caruia se afla. Daca s-ar considera ca atare, ar insemna ca mai
intai trebuie efectuata dovada stabilirii domiciliului in strainatate, pentru ca,in caz contrar, sa
fie efectuata procedura prin publicitate in Romania, nefiind cunoscuta adresa acestuia in tara.
Or, legea are in vedere gasirea persoanei si incunostintarea acesteia despre proces, domiciliul
fiind cel mai frecvent punct de identificare in spatiu a persoanei fizice.
In toate cazurile, persoana citata are posibilitatea sa faca alegerea locului citarii si a
comunicarii altor acte de procedura (alegerea de domiciliu/sediu), caz in care se impune
aratarea persoanei insarcinate cu primirea actelor de procedura, deoarece in lipsa unei
asemenea mentiuni citarea se va face potrivit dreptului comun, la domiciliu sau la resedinta.
In ceea ce priveste comunicarea actelor de procedura, NCPC prevede posibilitatea ce la
solicitarea partii, actele de procedura sa ii fie comunicate la casuta postala, caz in care se va
proceda potrivit regulamentelor postale. Atare maniera de comunicare insa nu poate fi urmata
decat in situatia in care partea a indicat-o expres.
In ceea ce priveste faza scrisa a procesului, prealabil stabilirii termenului de judecata se
retine ca partile trebuie anuntate de catre instanta prin aceleasi mijloace de comunicare cu
privire la obligativitatea depunerii intampinarii, a raspunsului la intampinare, a inscrisurilor
necesare comunicarii etc.
193. Citarea persoanei juridice.

NCPC stabileste si locul citarii in diferitele ipoteze care se pot ivi.

Astfel, statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte organe anume desemnate in
acest scop de lege, precum si unitatile administrativ-teritoriale si celelalte persoane juridice
de drept public, prin cei insarcinati sa le reprezinte in justitie, se citeaza la sediul acestora. .
Este posibila alegerea sediului la care sa fie citate, pentru persoanele de drept public, NCPC
permitand aratarea unui sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedura.
Persoanele juridice de drept privat se citeaza prin reprezentantii lor, la sediul principal
sau, atunci cand este cazul, la sediul dezmembramantului lor. Asociatiile, societatile si alte
entitati fara personalitate juridica constituite potrivit legii, se citeaza prin reprezentantul
desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia.
NCPC prevede ca in cadrul procedurii insolventei, debitorul si creditorii sunt citati la
domiciliul sau, dupa caz, sediul acestora, iar dupS deschiderea procedurii, citarea se efectueaza potrivit legii speciale - art. 7 din Legea nr. 85/2006. insa in ceea ce priveste
creditorii, dupa deschiderea procedurii, acestia continua sa fie privati de
siguranta pe care o acorda norma dreptului comun. Astfel, daca creditorii
nu au putut fi identificati, din lista depusa de debitor sau din
documentele sale contabile, ei nu vor fi efectiv notificati despre
deschiderea procedurii, astfel ca nu o vor cunoaste si nu-si vor face
declaratiil de creanta, iar ulterior vor putea lua cunostinta doar prin
Buletinul procedurilor de insolventa. In acest context, persoana juridica,
profesionistul, are sanse mari sa ia cunostinta despre procedura si sa
participe pentru a-si recupera creanta, insa persoana fizica, creditor, va
avea mai greu acces la procedura.
194. Inmanarea citatiei.
In toate cazurile regula este data de inmanarea citatiei personal destinatarului si in locul
citarii, determinat potrivit legii.
Astfel, se inmineaza citatia personal celui ciat, oriunde se afla acesta, daca primeste, iar
cei care locuiesc in hotel sau camin si nu sunt prezenti vor fi citati prin predarea actului catre
administratorul hotelului ori asezamantului, iar, in lipsa acestuia, portarului ori celui care in
mod obisnuit il inlocuieste. Cei care se gasesc sub arme primesc citatia la unitatea din care
fac parte; cei care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, iar in lipsa unui
domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se gaseste inregistrata nava, detinutii vor pimi
la administratia inchisorii, iar bolnavii aflati in spitale, sanatorii sau alte asemenea,
asezaminte de asistenta medicala ori sociala, la administratia acestora.
In aceste cazuri unitatea unde se afla cel citat se inmaneaza acestuia citatia sub luare de
dovada si ii certifica semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura
lui, iar dovada se preda agentului ori se trimite direct instantei daca inmanarea citatiei nu s-a
putut face imediat.
Cand citatia este adresata unui avocat, notar public ori executor judecatoresc, inmanarea
se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care
semneaza dovada. In lipsa acestora, inminarea citatiei sau a actelor de procedura se face
administratorului cladirii, iar, in lipsa, paznicului sau agentului de paza, care semneaza
procesul-verbal intocmit m acest scop de catre agent, dupa ce acesta din urma a certificat in
prealabil identitatea si calitatea sa.
In cazul comunicarii prin agenti ai instantei; potrivit regulii, comunicarea citatiei se face
persoanei in drept sa o primeasca, care trebuie sa semneze dovada de inminare certificata de
agentul insarcinat cu inmanarea.
Daca destinatarul desi primeste citatia, refuza sa semneze dovada de inmanare ori, din motive
intemeiate, nu o poate semna, agentul intocmeste un proces-verbal in care va consemna
aceste imprejurari, iar daca se refuza primirea, agentul trebuie sa lase in cutia postala sau,
in lipsa unei cutii postale, sa afiseze pe usa locuintei destinatarului, o instiintare cu privire la
modul in care poate intra in posesia citatiei.
Instiintarea cuprinde printre altele mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai tarziu de 7 zile de la
depunerea sau, dupa caz, afisarea instiintarii ori, cand exista urgenta, nu mai tarziu de 3 zile,
destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul instantei de judecata pentru a i se i comunica
citatia. Cand domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul acestuia nu se afla in localitatea
unde instanta de judecata isi are sediul, instiintarea va cuprinde mentiunea ca pentru a i se
comunica citatia destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul primariei in a carei raza
teritoriala locuieste sau isi are sediul.
De asemenea, se va face mentiunea ca, in cazul in care, fara motive temeinice,
destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei in interiorul termenului de 7 zile sau,
dupa caz, al termenului de 3 zile prevazut de lege, citatia se considera comunicata la
implinirea acestui termen. Aceasta reprezinta o prezumtie legala, care opereaza in masura in
care nu se poate dovedi de catre persoana interesata ca nu s-a putut prezenta, devreme ce
legea cere motive temeinice.

Legea confera procesului-verbal valoare de act autentic, deoarece agentul constata

anumite imprejurari prin propriile simtiri si le mentioneaza in inscris, cu respectarea
anumitor formalitati. Astfel, acesta va cuprinde printre altele: data afisarii, respectiv, anul,
luna, ziua si ora cand depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta; numele, prenumele si
domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui instiintat si orice constatari necesare
sau relevante pentru asigurarea indeplinirii procedurii la termen.
NCPC nu mai permite afisarea citajiei in sine, ci a instiintarii, procedura devenind astfel
mai complicata, prin introducerea unor pasi distincti, insa totodata mai ferma in privinta
asigurSrii transmiterii citatiei. |
NCPC vorbeste despre lasarea actului instiintarii in cutia postala, ca o posibilitate
prioritara in raport de afisarea acestuia.
In afara de actul de instiintare, agentul trebuie sa intocmeasca si un proces-verbal, care
va cuprinde mentiunile standard prevazute de lege (art. 163 si 164 NCPC).
Prin urmare, procedura instiintarii se realizeaza daca agentul a intrat in legatura cu
destinatarul si acesta refuza primirea.
In subsidiar, cand destinatarul nu este gasit la domiciliu ori resedinta sau, dupa caz,
sediu, agentul lasa citatia unei persoane majore din familie: sau, in lipsa, oricarei alte
persoane majore care locuieste cu destinatarul ori care, in.mod obisnuit, ii primeste corespondenta.
Daca destinatarul locuieste intr-un hotel sau intr-o cladire compusa din mai multe
apartamente si nu este gasit la aceasta locuinta a sa, agentul ii va comunica citatia administratorului, portarului sau celui care, in mod obisnuit, il inlocuieste, persoanei care trebuie
sa semneze dovada de primire. in acest scop agentul certifica identitatea i semnatura
persoanei si incheie proces-verbal cu privire la aceste imprejurari.
Daca agentul nu identifica nicio persoana care sa primeasca citatia pentru destinatar sau
daca acestea, desi prezente, refuza sa primeasca actul, agentul lasa in cutia postala a acestuia
sau afiseaza instiinjarea cu privire la modul in care persoana vizata poate intra in .posesia
citatiei.
in toate cazurile in care agentul lasa o instiintare, are obligatia ca, in termen de cel mult
24 de ore de la depunerea sau afisarea instiintarii, sa depuna citatia, precum si procesul-verbal
intocmit, la sediul instantei de judecata care a emis citatia ori, dupa caz, la cel al primariei in
raza careia destinatarul locuieste sau isi are sediul, urmand ca acestea sa comunice citatia.
Daca destinatarul sau reprezentantul acestuia se prezinta in termen de 7 sau 3 zile si i se
inmaneaza citatia de catre functionarul anume desemnat in cadrul primariei, acesta
inainteaza instantei de judecata dovada de inmanare si procesul-verbal despre modul cum a
procedat, in termen de cel mult 24 de ore de la inmanare.
Atanci cand destinatarul nu se prezinta sa ridice citatia in termen, functionarul anume
insarcinat din cadrul primariei inainteaza instantei de judecata citatia ce trebuia comunicata,
precum si procesul-verbal in care se atesta neridicarea citatiei.
195. Afisarea citatiei.
Daca destinatarul desi primeste citatia, refuza sa semneze dovada de inmanare ori, din motive
intemeiate, nu o poate semna, agentul intocmeste un proces-verbal in care va consemna
aceste imprejurari, iar daca se refuza primirea, agentul trebuie sa lase in cutia postala sau,
in lipsa unei cutii postale, sa afiseze pe usa locuintei destinatarului, o instiintare cu privire la
modul in care poate intra in posesia citatiei.
Instiintarea cuprinde printre altele mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai tarziu de 7 zile de la
depunerea sau, dupa caz, afisarea instiintarii ori, cand exista urgenta, nu mai tarziu de 3 zile,
destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul instantei de judecata pentru a i se i comunica
citatia. Cand domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul acestuia nu se afla in localitatea
unde instanta de judecata isi are sediul, instiintarea va cuprinde mentiunea ca pentru a i se
comunica citatia destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul primariei in a carei raza
teritoriala locuieste sau isi are sediul.
De asemenea, se va face mentiunea ca, in cazul in care, fara motive temeinice,
destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei in interiorul termenului de 7 zile sau,
dupa caz, al termenului de 3 zile prevazut de lege, citatia se considera comunicata la
implinirea acestui termen. Aceasta reprezinta o prezumtie legala, care opereaza in masura in
care nu se poate dovedi de catre persoana interesata ca nu s-a putut prezenta, devreme ce
legea cere motive temeinice.
Legea confera procesului-verbal valoare de act autentic, deoarece agentul constata
anumite imprejurari prin propriile simtiri si le mentioneaza in inscris, cu respectarea
anumitor formalitati. Astfel, acesta va cuprinde printre altele: data afisarii, respectiv, anul,
luna, ziua si ora cand depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta; numele, prenumele si
domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui instiintat si orice constatari necesare
sau relevante pentru asigurarea indeplinirii procedurii la termen.

NCPC nu mai permite afisarea citajiei in sine, ci a instiintarii, procedura devenind astfel
mai complicata, prin introducerea unor pasi distincti, insa totodata mai ferma in privinta
asigurSrii transmiterii citatiei. |
NCPC vorbeste despre lasarea actului instiintarii in cutia postala, ca o posibilitate
prioritara in raport de afisarea acestuia.
In afara de actul de instiintare, agentul trebuie sa intocmeasca si un proces-verbal, care
va cuprinde mentiunile standard prevazute de lege (art. 163 si 164 NCPC).
Prin urmare, procedura instiintarii se realizeaza daca agentul a intrat in legatura cu
destinatarul si acesta refuza primirea.
In subsidiar, cand destinatarul nu este gasit la domiciliu ori resedinta sau, dupa caz,
sediu, agentul lasa citatia unei persoane majore din familie: sau, in lipsa, oricarei alte
persoane majore care locuieste cu destinatarul ori care, in.mod obisnuit, ii primeste corespondenta.
196. Citarea prin publicitate.
Daca reclamantul invedereaza, motivat, ca, desi a facut tot ce i-a stat
in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul paratului sau un alt loc unde ar
putea fi citat potrivit legii, instanta are posibilitatea sa incuviinteze
citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face prin afisarea citatiei la usa instantei,
precum si pe portalul instantei de judecata competente si la ultimul
domiciliu cunoscut al celui citat, iar daca apreciaza necesar, instanta
dispune si publicarea citatiei in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-un
ziar central de larga raspandire.
i de aceasta data se regaseste notiunea ultimul domiciliu cunoscut al
celui citat, ceea ce confera efecte depline inscrierilor si mentiunilor din
registrele publice de evidenta a persoanei. Un asemenea mod de afisare,
odata cu citarea prin publicitate este justificat de posibilitatea ca
persoana sa treaca pe la ultimul domiciliu cunoscut.
De asemenea, justificarea adoptarii acestei maniere de citare prin
afisare la ultimul domiciliu cunoscut, este data de faptul ca publicitatea
intervine numai daca cel interesat dovedeste ca a facut tot ce i-a stat in
putinta pentru a afla domiciliul paratului.
NCPC arata ca procedura se socoteste indeplinita in a 15-a zi de la
publicarea citatiei, ceea ce ramane in acord cu prevederea dreptului
comun in materie de termene necesare pregatirii apararii, spre exemplu
cel prevazut de art. 159 NCPC, potrivit caruia inmanarea trebuie facuta
partii cu pel pup'n 5 zile inainteatermenului de judecata
NCPC prevede si asigurarea reprezentarii partii printr-un curator,
numit de instanta, dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat
la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.
Dispozitiile procedurale referitoare la data indeplinirii procedurii de
citare si la posibilitatea celui citat cu rea-credinta prin publicitate, de a
cere anularea actelor ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi
anulate, respectiv aplicarea amenzii sunt prevazute pentru evitarea
abuzului de drept procesual.
NCPC nu face referire expresa la posibilitatea de a cere despSgubiri
pentru paguba provocata, insa aceasta ramane posibila in conditiile
dreptului comun.
197. Schimbarea domiciliului in cursul judecatii.
Pe parcursul procesului, este posibil ca partea sa isi schimbe domiciliul
sau locul unde solicita sa fie citata. In acest caz ea are obligatia sa
incunostiinteze instanta, indicand locul unde va fi citata la termenele
urmatoare, precum si partea adversa prin scrisoare recomandata, a carei
recipisa de predare se va depune la dosar odata cu cererea prin care se
incunostiinteaza instanta despre schimbarea locului citarii.
Daca nu se respecta aceste dispozitii,. procedure de citare pentru
acelasi
dosar
se
prezuma a fi valabil indeplinita la vechiul loc de citare.
Este important faptul ca aceasta modalitate de anumtare a schimbarii intervenite are efecte
daca se produce pe parcursul procesului, presupunand ca la inceputul acestuia partea avea un
alt domiciliu sau sediu.

In lipsa prezumtiei legale instituite de cod, procedura de citare la vechiul domiciliu nu ar

putea fi considerata valabila, aceasta consecinta fiind urmarea aplicarii unei sanctiuni pentru
partea care nu a anuntat, in formele legale, schimbarea domiciliului.
In ceea ce priveste persoana juridica, este cert ca orice schimbare a sediului pe parcurs
trebuie anuntata cu formele prevazute de lege, sub sanctiunea functionarii prezumtiei
prevazuta de art. 172 NCPC.
Daca insa este vorba despre prima citare, este necesar sa se observe valoarea regjstrelor
publice, in care sunt inscrise datele de identificare ale persoanei juridice, precum si
indeplinirea efectiva a procedurii de citare, deoarece in situatia neindeplinirii
acesteia nu se mai prezuma procedura ca indeplinita, prezumtia de domiciliu fiind distincta
de prezumtia de indeplinire a procedurii de citare.
198. Termenele procedurale. Notiune.
O formalitate procesuala instituita de lege in scopul disciplinarii
conduitelor participantilor la procesul civil si pentru desfasurarea
procesului cu celeritate, este termenul procedural, ca intervalul de timp,
sau moment procedural, stabilit de lege ori de judecator in care trebuie
indeplinite anumite acte de procedura (termen peremptoriu, imperativ)
sau dimpotriva, in care este interzisa efectuarea anumitor acte de
procedura termen dilatoriu, prohibitiv - art. 758 alin. (2) NCPC vanzarea nu se va putea face in mai putin de doua saptamani.
Nerespectarea termenului procedural atrage sanctiuni diferite dupa
cum termenul este absolut sau relativ. Termenul relativ se aseamana cu
termenul de recomandare, insa acesta din urma pare a fi lipsit de
sanctiune juridica, pe cand termenul relativ atrage sanctiuni pecuniare.
In cazul nerespectarii termenului absolut (termenul peremptoriu sau
termenul dilatoriu), actul este lipsit de efectele sale legale, iar in cel de-al
doilea caz desi nu este afectata validitatea actului procedural, cei care nu
au respectat termenul respectiv isi atrag riscul unor sanctiuni pecuniare.
In functie de durata lor termenele sunt stabilite fie pe ore, fie pe zile,
pe saptamani, pe luni sau pe ani. Uneori legea procesuala stabileste
termene indirect, fara a arata durata acestora, ea fiind determinata in
funcjie de alte acte de procedura care trebuie intocmite.
De exempiu, termenul de 30 zile in care se poate ataca hotararea
judecatoreasca cu apel este un termen peremptoriu, absolut, stabilit pe
zile, in timp ce termenul de plata stabilit de catre instanta, conform art.
673 NCPC, este dilatoriu, absolut si poate fi stabilit pe zile, saptamani,
luni sau chiar ani.
Termenul procedural are un punct de pornire si un punct de
implinire, intre acestea situandu-se durata prevazuta de lege sau stabilita
de catre judecator.
199. Momentul tnceperii curgerii termenelor procedurale.
Regula instituita de art. 181 NCPC arata ca termenele incep sa curga
de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel.
Prin exceptie, conform tezei a doua a textului indicat, este posibil ca
termenul sa curga de la alt moment decat comunicarea. De exempiu, in
materia ordonantei presedintiale, termenul de recurs de 5 zile curge de
la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca
s-a dat fara citarea lor (art. 999 NCPC); in materia probelor depunerea
sumelor statornicite pentru cheltuieli trebuie facuta in termen de 5 zile
de la incuviintarea probei [art. 254 alin. (4) NCPC].
In anumite cazuri legea asimileaza comunicarea actelor de procedura
cu alte momente, care fac sa curga termenul procedural (teoria
echipolentei). Sunt asemenea situatii: curgerea termenului de la
momentul la care partea a cerut comunicarea actului de procedura al
carui continut il cunoaste, catre alta parte [art. 184 alin. (2) NCPC],
curgerea termenului de apel de la comunicarea hotararii, chiar atunci
cand aceasta a fost facuta odata cu incheierea de incuviintare a
executarii silite si curgerea termenului de apel de la data la care partea
face apel impotriva hotararii inainte de comunicarea acesteia. Spre
deosebire de termenele de prescriptie care pot fi suspendate, termenele
procedurale nu sunt susceptibile de atare modificari, astfel ca ele curg
continuu. Cu alte cuvinte nu exista in materia termenelor procedurale un
regim juridic general al suspendarii.

Totusi, NCPC prevede ca termenul procedural nu incepe sa curga, iar

daca a inceput sa curga mai inainte, se intrerupe fata de cel lipsit de
capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, cat timp
nu a fost desemnata o persoana care, dupa caz, sa il reprczinte sau sa il
asiste.
Totodata termenul procedural se intrerupe si incepe sa curga unul
nou de la data noii comunicari daca a intervenit moartea uneia dintre
parti sau a intervenit moartea reprezentantului partii.

200. Momentul implinirii termenelor procedurale.

Punctul de implinire al termenului de procedura este marcat de
momentul final al duratei maxime a acestuia, calculata de la data la care
incepe sa curga termenul. Art. 183 NCPC arata ca actul procedural
trimis prin posta prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus
la un serviciu de curierat rapid ori la un Serviciu specializat de
comunicare in interiorul termenului peremptoriu este considerat facut in
termen, chiar daca ajunge la destinatar ulterior implinirii termenului.
De asemenea, actul depus de partea interesata, inauntrul termenului
prevazut de lege, la unitatea militara ori la administratia locului de
detinere unde se afla aceasta parte, este considerat ca facut in termen,
recipisa sau inregistrarea ori atestarea facuta, dupa caz, de unitatea
militara sau de administratia locului de detinere, pe actul depus, servind
ca dovada a datei depunerii actului de catre partea interesata.
Termenele procedurale pe zile, se inteleg pe zile libere, neintrand m
calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand acesta se
implineste
Termenul statornicit pe ore incepe sa curga de la ora zero a zilei
urmatoare, termenul stabilit pe ani, luni sau saptamani se sfar$esc in
ziua anului, lunii sau00 saptamanii corespunzatoare zilei de plecare i se
implincste la ora 24 a ultimei zile in care se poate indeplini actul de
procedura, dar daca actul trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc,
termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in
mod legal.
Termenul pe luni sau pe ani, care incepand la data de 29, 30 sau 31
ale lunii se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti
implinit in cea din urma zi a lunii.
Indiferent ca termenul este stabilit pe zile, saptamani, luni sau ani,
termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau
nelucratoare, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru
urmatoare.
201. Felurile nulitatii procesuale.
Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura
efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.
Nulitatea procesuala se clasifica similar nulitatii de drept substantial, dar prezinta si
particularitati. Distingem ca atare intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa, in functie de
interesul ocrotit prin norma incalcata; intre nulitati exprese si nulitati virtuale, dupa cum
sanctiunea este prevazuta expres in text sau dimpotriva (art. 196 si 208 NCPC); intre nulitati
totale si nulitati partiale, dupa cum nulitatea afecteaza intregul act sau numai o parte; nulitati
conditionate si nulitati neconditionate de vatamare.
Nulitatea absoluta intervine atunci cand cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care
ocroteste un interes public, va putea fi invocata de orice parte interesata, de instanta sau de
procurer, in orice stadiu al judecatii si nu se poate renunta la a invoca nulitatea absoluta.
Dimpotriva nulitatea relativa, atrasa de incalcarea normelor de ordine privata, care ocrotesc
un interes privat Ea poate fi invocata numai de partea al carei interes a fost incalcat, daca nu a
fost provocate de aceasta, partea putand renunta la efectele nulitatii expres sau tacit.
Se distinge intre nulitati proprii si nulitati derivate, dupa cum
sanctiunea intervine pentru nerespectarea conditiilor cerute de lege

pentru insusi actul anulat ori respectiv pentru alt act de procedura cu
care cel anulat este intr-o stransa dependenta.
O alta categorie specifica a nulitatilor procesuale este aceea a
nulitatilor conditionate de existenta unei vatamari si a celor
neconditionate de o atare vatamare. Art 175 NCPC face aceasta
distinctie, reglementand regula nulitatilor, aratand ca actul de procedura
este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus
partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea
acestuia, la nulitatile expres prevazute de lege, vatamarea fiind
prezumate, partea interesata putand face dovada contrara.
Noul Cod de procedura civila arata ca nulitatea nu este conditionata
de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor legale
referitoare la: capacitatea procesuala; reprezentarea procesuala;
competenta instantei; compunerea sau constituirea instantei; publicitatea
sedintei de judecata; alte cerinte legale extrinseci actului de procedura,
daca legea nu dispune altfel, cum sunt cele legate de timbrarea cererilor,
depunerea apelului la instanta a carei hotarare se ataca, procedura
prealabila, respectarea termenelor prohibitive.
Astfel, ori de cate ori incalcarea unei norme procesuale, afara de
cerintele de capacitate procesuala, competent, organizare judiciara,
netimbrarea sau alte cerinte extrinseci actului, afecteaza o parte in
proces, aceasta va putea pretinde recunoasterea efectelor sanctiunii
nulitatii, daca va dovedi vatamarea corespunzatoare si faptul ca
vatamarea nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.
202. Nulitatea independenta de vatamare. Notiune si conditii.
Art 175 NCPC face aceasta distinctie, reglementand regula nulitatilor,
aratand ca actul de procedura este lovit de nulitate daca prin
nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi
inlaturata decat prin desfiintarea acestuia, la nulitatile expres prevazute
de lege, vatamarea fiind prezumate, partea interesata putand face
dovada contrara.
Noul Cod de procedura civila arata ca nulitatea nu este conditionata
de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor legale
referitoare la: capacitatea procesuala; reprezentarea procesuala;
competenta instantei; compunerea sau constituirea instantei; publicitatea
sedintei de judecata; alte cerinte legale extrinseci actului de procedura,
daca legea nu dispune altfel, cum sunt cele legate de timbrarea cererilor,
depunerea apelului la instanta a carei hotarare se ataca, procedura
prealabila, respectarea termenelor prohibitive.
Insa in cazul nulitatilor neconditionate de vatamare, nulitatea
opereaza independent de vreo dovada, in acest sens, nefiind vorba nici
despre o prezumtie de vatamare (care opereaza in cazul nulitatii exprese,
dar dependenta de vatamare). Astfel, daca taxa de timbru nu a fost
achitata potrivit mentiunilor instantei, aduse la cunostinta celui chemat
potrivit legit sa timbreze, cererea se va anula, fara analizarea altor
conditii, deoarece nulitatea se raporteaza la o conditio extrinseca actului
de procedura.
In cazul incalcarii regulilor de capacitate procesuala, actul este nul
sau anulabil, fiind afectate norme care tind la protejarea incapabilului,
astfel ca din ratiunile normei se poate deduce o vatamare, insa aceasta
nu se analizeaza ca si conditie a nulitatii.
Competenta si compunerea instantei, care tin de doua categorii
importante de norme, competenta si organizarea judiciara, sunt
reglementate in scopul asigurarii unei repartitii a cauzelor care sa tina
seama de importanta litigiului, de experienta judecatorilor, ultima
categorie fiind derivate dintr-o norma de ordin constitutional astfel ca
nici nu se poate imagina posibilitatea dovedirii unei vatamari a partii
care se prevaleaza de incalcarea normei.
203. Nulitatea dependents de vatamare. Notiune si conditii.
Ori de cate ori incalcarea unei norme procesuale, afara de cerintele
de capacitate procesuala, competenta, organizare judiciara, netimbrarea
sau alte cerinte extrinseci actului, afecteaza o parte in proces, aceasta va
putea pretinde recunoasterea efectelor sanctiunii nulitatii, daca va

dovedi vatamarea corespunzatoare si faptul ca vatamarea nu poate fi

inlaturata altfel decat prin anularea actului.
NCPC arata ca, nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit
decaderea (anterior facerii actului) ori o alta sanctiune procedurala sau
daca se produce ori subzista o vatamare, dar actul de procedura nu va fi
anulat daca pana la rnomentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a
disparut cauza acesteia.
De exemplu, lipsa de citare a paratului vatama interesele acestuia,
putand conduce la judecarea pricinii in lipsa lui si strain de cunostinta
lui. !n asemenea caz el va suferi o pierdere determinate de
imposibilitatea formularii apararii. Ca atare, va trebui reluata procedura
de citare, care va trebui efectuate cu respectarea formelor legale,
anularea primei proceduri fiind singura posibilitate de inlaturare a
vatamarii produse paratului. Daca insa paratul se prezinta in instanta,
avand cunostinte despre proces din alta parte, vatamarea nu mai exista,
chiar daca actul de citare a fost intocmit cu nerespectarea formelor
legale, la primul termen de judecata paratul putand sa ceara chiar un
nou termen pentru a lua cunostinte de actele de la dosar.
204. Decaderea. Notiune.
Decaderea=Sanctiune specifica dreptului procesual, decaderea reprezinta pierderea dreptului
de a mai indeplini un act de procedura, in cazul in care nu a fost respectat termenul
imperativ sau peremptoriu, prevazut de lege, pentru efectuarea actului respectiv. Termenul
dilatoriu exclude prin natura sa decaderea, ca sanctiune, deoarece in termenul prevazut de
lege sau acordat de judecator nu se poate indeplini un act de procedura sau mai bine zis nu
trebuie indeplinit actul, latura materials constand intr-o inactiune, abtinerea de la a face actul
respectiv.
Ratiunea instituirii unei asemenea consecinte a nerespectarii termenelor procesuale
consta in asigurarea celeritatii desfasurarii procesului civil, prin aceea ca partile isi indeplinesc obligatiile procesuale conform cu legea si la timp.
termen peremptoriu sau imperativ= intervalul de timp in
interiorul caruia o parte este obligata sa faca anumite de
procedura.
termen dilatoriu sau prohibitiv= intervalul de timp in care parii ii
este interzisa efectuarea anumitor acte de procedura.
205. Decaderea Efecte.
Sanctiunea care va afecta actul efectuat in termenul dilatoriu este nulitatea, la cererea
partii interesate, iar actul efectuat dupa expirarea termenului peremptoriu, adica indeplinit
dupa intervenirea decaderii, este nul. Decaderea atrage practic imposibilitatea efectuarii unui
anumit act dupa expirarea termenului prevazut pentru acesta, actul facut dupa aceasta data
este lipsit de efecte juridice.
Ca atare, pentru a opera decaderea este necesar ca legea sa prevada un termen imperativ
pentru efectuarea unui act de procedura, partea sa nu fi indeplinit actul de procedura in acel
termen, iar legea sa nu arate expres altfel, spre exemplu ca decaderea nu functioneaza in acel
caz. Prin urmare, daca in dreptul comun se arata ca decaderea intervine ori de cate ori nu se
respecta un termen imperativ, inseamna ca decaderea opereaza independent de o prevedere
expresa in acest sens, iar daca legea considera ca se impune acoperirea decaderii trebuie sa o
arate expres, ca pe orice exceptie.
Termenul trebuie sa fie prevazut de lege, daca el este acordat de catre instanta de
judecata, neefectuarea actului pana la termenul respectiv nu atrage decaderea, ci poate
determina pe judecator sa nu mai acorde un nou termen in acest sens. Astfel, termenul
incuviintat pentru efectuarea raportului de expertiza intr-o cauza, ca termen judiciar, nu
atrage decaderea partii din proba solicitata si incuviintata, daca ea si-a indeplinit obligatiile
relative la plata onorariului si a celorlalte cheltuieli, ocazionate de efectuarea lucrarii. In
acest caz, neefectuarea actului de procedura este in sarcina expertului, astfel ca termenul
acordat va trebui prelungit de catre instanta de judecata. Ca si nulitatea, decaderea nu
opereaza de drept, ea trebuie ceruta instantei de judecata, instrumentul principal pentru
invocarea acesteia in cursul procesului in prima instanta fiind exceptia.

206. Suspendarea ca sanctiune.

Suspendarea judecatii este tratata de cod ca un incident procedural,

care intervine pe parcursul procesului, fie din cauze independente, fie
dependente de vointa partilor in proces. Indiferent insa de motivele de
suspendare, consecintele acesteia afecteaza partile in proces sau numai
una dintre acestea, care nu mai poate urma procedura in continuare.
Suspendarea poate interveni din cauze multiple: vointa partilor, lipsa
acestora, decesul unei parti, incapacitatea, lipsa de reprezentare a uneia
dintre parti, existenta unei alte pricini pe rolul instantei a carei solutie
are un efect major asupra cererii, culpa partii in indeplinirea obligatiilor
procesuale.
Ca atare, legea a reglementat si suspendarea judecatii ca urmare a
atitudinii partilor, care nu-si indeplinesc obligatiile procesuale ori care se
dezintereseaza de proces. Aceasta suspendare are caracter de sanctiune
procesuala, deoarece tinde sa avertizeze partile despre faptul ca
nerespectarea legii le poate atrage consecinte negative, ca de exemplu
refuzul indirect al fortei coercitive.
Suspendarea cu caracter de sanctiune reprezinta oprirea cursului
procesului datorita unor imprejurari imputable partilor in proces, legea
referindu-se expres la cazul reclamantului, care nu indeplineste
obligatiile stabilite de judecator in cursul judecatii (depunerea sumelor
statomicite pentru administrarea unei probe, efecuarea oricarui act de
procedura pentru care legea nu prevede o alta sanctiune procedurala nulitatea cererii pentru neachiarea taxei de timbru).
Astfel, daca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din
vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege
ori stabilite in cursul judecatii, instanta poate suspenda judecata putand
aplica in acest timp si o sanctiune pecuniara. Si paratul reclamant poate
tergiversa judecata in cererea sa reconventionala care se judeca odata cu
cererea principala, dar in acest caz, se va suspenda numai judecata in
cererea reconventionala ori, daca este posibil, se va dispune disjungerea,
pentru,a nuu fi afectata cererea principala.
207. Perimarea. Notiune.
O sanctiune procesuala aparte care nu se regaseste in dreptul
substantial este perimarea. Ea a fost reglementata in vederea asigurarii
solutionarii procesului civil si a finalizarii raporturilor conflictuale intre
subiectele de drept, pentru a nu permite lasarea in nelucrare a pricinilor
nelimitat in timp, cu consecinta incarcarii artificiale a rolului instantelor
si cu faptul ca asupra drepturilor subiective ale partilor planeaza in
continuare incertitudinea.
Perimarea este asadar o sanctiune procesuala care atrage stingerea
procesului in faza in care se gaseste, din cauza ramanerii sale in
nelucrare, din vina partii, o anumita perioada de timp reglementata de
lege.

208. Perimarea. Termenul de perimare.

Pentru a opera perimarea este necesar ca o instanta sa fi fost
investita cu o cerere, fie in prima instanta fie intr-o cale de atac, iar
pricina sa ramana in nelucrare timp de 6 luni din vina unei parti in
proces.
Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura indeplinit
de parti sau de instanta. De exemplu, sunt ultime acte efectuate in
procedura: incheierea prin care s-a dispus suspendarea judecatii pentru
lipsa partilor sau prin invoiala acestora, data la care cererea a ajuns la
instanta competenta sa o judece, investita prin hotararea de declinare de
competenta, data la care cererea a ajuns la instanta investita cu
judecarea caii de atac etc.
insa perimarea opereaza numai daca lasarea pricinii in nelucrare se
datoreaza culpei partilor.
NCPC distinge intra perimarea cererii si perimarea instantei, in al
doilea caz sanctiunea operand independent de culpa partii care trebuia
sa indeplineasca sau sa ceara indeplinirea unui act de procedura,
legiuitorul considerand ca trecerea unui termen de 10 ani, in care nu s-a
intocmit niciun act procedural este suficient pentru stergerea dosamlui

de pe rol, chiar daca acesta a fost suspendat deoarece solutia sa

depindea de solutia altei cauze.
209. Perimarea. Intreruperea termenului de perimare.
Termenul de perimare se intrerupe daca o parte interesata face un act de
procedura in vederea judecarii procesului. Ca atare, daca partea cere
numai efectuarea de fotocopii din dosar nu se poate spune ca a solicitat
reluarea judecatii, astfel ca termenul de perimare nu se intrerupe.
Termenul de perimare se suspenda: cat timp dureaza suspendarea
facultativa a judecatii, pronunata de instanta in cazurile prevazute la art
413 NCPC, precum i in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea
nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata; pentru
cazurile suspendarii de drept, in conditiile art 412 NCPC, cursul
perimarii este suspendat timp de o luna de la data cind s-au petrecut
faptele care au deterrninat suspendarea judecatii, daca aceste fapte s-au
petrecut in cele din urma 3 luni ale termenului de perimare; pe timpul
cat partea este impiedicata de a starui in judecata din cauza unor motive
temeinic justificate; in alte cazuri expres prevazute de lege.
210. Perimarea. Efecte.
Potrivit legii, perimarea opereaza de drept, prin implinirea
termenului de perimare, insa daca ea nu este constatata printr-o hotarare
judecatoreasca nu produce niciun efect.
Pentru constatarea perimarii instanta va trebui sa fie sesizata cu o
cerere sau sa se sesizeze din oficiu. Codul arata ca perimarea poate fi
invocata si pe cale de exceptie, in camera de consiliu sau in sedinta
publica, dar nu pentru prima data in apel. Se cere numai ca atunci cand
perimarea se invoca de catre o parte aceasta sa justifice un interes in
constatarea perimarii.
Perimarea stinge procesul in stadiul in care se afla, toate actele efectuate
de catre instanta de judecata ramanand fara efecte.
211. Cererea de chemare in judecata. Elemente.
Ea reprezinta actul de investire a instantei de judecata prin care subiectele de drept pun in
miscare actiunea civila.
Aadar, in reglementarea procesuala actul prin care se investeste instanta de judecata poarta
de regula denumirea de cerere, insa, in anumite cazuri cererea de chemare in judecata poarta
alte denumiri, determinate de specificul materiei in cadrul careia sunt aplicabile.
Independent de denumirea purtata cererea de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca anumite cerinte legale pentru a produce efectul investirii instantei de judecata cu
solutionarea sa.
Dreptul comun in materie il reprezinta art 148 si 149 NCPC, referitoare la forma actelor
de procedura, care trateaza in special cererile adresate instantei.
Cererea de chemare in judecata, ca orice act adresat instantei, trebuie sa fie facuta in
scris i sa cuprinda indicarea instantei careia ii este adresata, numele, prenumele, domiciliul
sau resedinta partilor ori, dupa.caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele, domiciliul
sau resedinta reprezentantilor Ior, daca este cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este
cazul, motivele cererii, precum si semnatura.
Codul adauga si alte date care trebuie mentionate in cerere, atunci cand titularul acesteia
detine mijloace specifice de comunicare, cum sunt adresa electronica, numarul de telefon,
numarul de fax...
Conform NCPC, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda:
a) Numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, pentru
persoane fiziCe; iar pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor,
codul numeric personal sau dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul
de identificare fiscal, numarul de inmatriculare in registrul comertului
sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale
reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s-au

atribuit aceste elemente de identificare potrtvit legii, in masura in care

acestea sunt cunoscute 'de reclamant.
b) Numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces,
iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele, prenumele acestuia i
sediul profesional.
La cerere trebuie atasata dovada mandatului, care poate fi original sau copie legalizata,
iar reprezentantal legal depune copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale
(decizie, hotarare a instanfei de tutela).
c)
Obiectul cererii si valoarea sa, dupa pretuirea reclamantului, atunci
cand acesta este evaluabil in bani, precum si modul de calcul prin care sa ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor
corespunzatoare.
Obiectul cererii de chemare in judecata consta in pretentia pe care reclamantul o are
impotriva paratului si care poate consta in: obligarea la plata unei sume de bani, la lasarea in
deplina proprietate si posesie a unui bun, rezolutiunea unui contract, restituirea prestatiilor
dintr-un contract anulat, incredintarea minorului etc.
d) Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza
cererea.
Acest element al cererii de chemare in judecata intereseaza cauza actiunii civile, ca temei de
fapt si de drept ce determina pe reclamant sa investeasca instanta de judecata. Astfel, in
cerere se vor descrie faptele pe care se intemeiaza cererea si se va arata incadrarea lor
juridica, deoarece fara aceste aspecte instanta nu va putea cerceta elementele actiunii civile:
-calitatea, capacitatea, dreptul si interesul.
e) Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.
Cand dovada se face prin inscrisuri, la cerere trebuie atasate copiile certificate de parte
pentru conformitate cu originalul, integral sau numai partial, instanta putand sa ordone, daca
va fi nevoie, infatisarea inscrisului in intregime. Daca inscrisurile sunt redactate intr-o limba
straina, ele se depun in copie certificata, insotite de traducerea legalizata efectuata de un
traducator autorizat.
Cand reclamantul tinde sa isi dovedeasca cererea sau vreunul dintre capetele acesteia
prin interogatoriul paratului, prin cerere solicita infatisarea in persoana a acestuia, iar in
cazurile in care legea prevede ca paratul raspunde in sscris la interogatoriu, acesta va fi atasat
cererii de chemare in judecata.
Cand se cere dovada cu martori, se impune aratarea numelui, prenumelui si adresei
martorilor, iar daca reclamantul cunoaste si alte date, cum sunt telefonul, fax-ul sau adresa email le va indica de asemenea.
f) Semnatura
Cand cererea este formulata in nume propriu de catre o persoana, semnatura acesteia va
trebui sa se regaseasca pe cerere, iar daca cererea este formulata prin reprezentant acesta va
semna pentru parte.
Cererea intocmita i depusa prin avocat este considerata semnata daca langa numele
partii respective sau in locul acesteia semneaza proprio manu avocatul, care-si dovedeste
aceasta calitate prin delegatia avocatiala.
In anumite cazuri prevazute de lege, este necesara indeplinirea unei proceduri prealabile
sesizarii instantei de judecata. In asemenea situatii cererea de chemare in judecata va trebui
insotita de dovada efectuarii acestei proceduri prealabile, sub sanctiunea respingerii cererii ca
inadmisibila.
212. Cererea de chemare in judecata. Efecte.
Aspectul procesual al dreptului la actiune, ca element al dreptului
subiectiv civil, se manifesta prin depunerea cererii de chemare in
judecata. In acest moment se produc efecte care contureaza aspecte
procesuale si de drept civil, de o deosebita importanta in ceea ce
priveste pronuntarea unei solutii corecte.
a) Cererea de chemare in judecata investeste instanta judecatoreasca
cu solutionarea pricinii respective, procesul civil incepand prin
inregistrarea cererii. Conform principiului disponibilitatii,
judecatorul nu poate solutiona un litigiu daca nu este investit cu o
cerere in acest sens. Regula o reprezinta asadar solicitarea
adresata instantei de a solutiona un litigiu, cazurile in care

b)

c)
d)

e)

actiunea civila nu poate fi solutionata din oficiu constituind

exceptia in procedura noastra civila.
In virtutea disponibilitatii cererea de chemare in judecata
determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata.
Instanta va trebui sa judece numai ceea ce s-a cerut, fara
posibilitatea extinderii cadrului procesual prin introducerea altor
persoane in judecata sau prin modificarea obiectului cererii.
Introducerea. cererii de chemare in judecata reprezinta alegerea competentei in cazul
competentei teritoriale alternative dupa depunerea cererii la una dintre instantele
mentionate in cod el nemaiputand sa solicite declinarea competentei;
Cererea de chemare in judecata opereaza punerea in intarziere a debitorului
parat, in situatiile in care nu fusese pus in intarziere prin notificare sau nu era de drept
in intarziere. In cazul cererilor reale imobiliare cererea de chemare in judecata
transforma pe parat in posesor de rea-credinta.
Un efect important al cererii de chemare in judecata este reprezentat de intreruperea
prescriptiei, in mod provizoriu pana la solutionarea procesului, intreruperea reala a
prescriptiei operand, dupa cum se stie, numai daca cererea este in final admisa - art.
2.539 C. civ. (

213. Cererea de chemare in judecata. Sanctiunea lipsei unor

elemente esentiale.
Cererea de chemare in judecata, ca orice act adresat instantei, trebuie sa fie facuta in
scris i sa cuprinda indicarea instantei careia ii este adresata, numele, prenumele, domiciliul
sau resedinta partilor ori, dupa.caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele, domiciliul
sau resedinta reprezentantilor Ior, daca este cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este
cazul, motivele cererii, precum si semnatura.
Lipsa numelui partilor in cerere se sanctioneaza cu nulitatea cererii
de chemare in judecata. De asemenea, daca cererea este indreptata contra unei
persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau impotriva reprezentantului unei persoane
juridice este necesar a se arata si reprezentantul (legal sau conventional). Daca nu se respecta
aceste dispozitii cererea va fi considerata a fi facuta in nume propriu de catre reprezentant,
care-si va asuma astfel toate consecintele patrimoniale si de orice natura ale cererii.
Lipsa obiectului in cerere se sanctioneaza conform NCPC cu nulitatea
acesteia, vatamarea fiind presupusa, insa nulitatea in acest caz va
interveni in urma procedurii de regularizare a cererii.
Daca lipseste motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata, cel
interesat nu trebuie sa dovedeasca o vatamare pentru a solicia nulitatea
cererii de chemare in judecata, deoarece ca si in cazul numelui si
obiectului, legea prevede expres sanctiunea nulitatii.
Aratarea dovezilor pe care se sprijina cererea de chemare in judecata
chiar in cerere are o importanta deosebita, deoarece nerespectarea
acestei obligatii procesuale atrage decaderea dn dreptul de a mai solicita
probe, decaderea fiind in acest caz determinata din dispozitiile art 254
NCPC.
Lipsa semnaturii atrage nulitatea cererii de chemare in judecata, insa
spre deosebire de lipsa numelui si a obiectului cererii care nu poate fi
complinita, decat in procedura de regularizare, lipsa semnaturii se poate
implini in tot cursul judecatii. Daca paratul invoca lipsa semnaturii
reclamantului, acesta va trebui sa semneze cel mai tarziu la primul
termen urmator, iar daca este prezent in instanta va trebui sa semneze in
sedinta.
Lipsa dovezii indeplinirii procedurii prealabile atrage inadmisibilitatea
cererii de chemare in judecata, insa pentru a se ajunge la o atare soluie,
numai paratul va putea sa o invoce, cel mai tarziu o data cu
intampinarea.
214. Intampinarea. Cbnditii.
Intampinarea reprezinta actul de procedura prin care paratul isi exprima punctul de vedere in
raport cu pretentiile reclamantului, raspunzandu-i acestuia la toate pretentiile invocate.
Intampinarea are natura unei aparari a paratului fata de pretentiile reclamantului, deoarece nu
este de conceput ca reclamantul sa aiba la indemana un mijloc procesual pentru pretentiile
sale, iar paratului sa. nu i se ofere cel putin posibilitatea de a se apara.

Caracterul obligatoriu al intampinarii a fost consacrat expres in cod, utilitatea acesteia

constand in faptul ca inca de la inceputul procesului se clarifica pozitiile participantilor,
nemaiexistand indoiala in ceea ce priveste mijloacele de aparare ale fiecaruia.
Intampinarea se va formula si depune in doua exemplare (sau mai multe in functie de
numarul partilor, cu exceptia situatiilor in care partile au un reprezentant comun sau partea
figureaza in mai multe calitati juridice), unul pentru instanta si unul pentru reclamant si va
cuprinde. pe langa datele de identificare ale partilor;(numele si prenumele, codul numeric
personal,, domiciliul sau resedinta paratului ori, pentru persoanele juridice, denumirea si
sediul, precum si, dupa.caz, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala,
numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor
juridice si contul bancar, daca reclamantul nu le-a mentionat in cererea de chemare in
judecata, iar cand paratul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde
urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul):
1.exceptiile procesuale pe care paratul le ridica la cererea reclamantului;
2.raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii;
3.dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat de cerere;
4.semnatura.
Exceptiile pe care paratul le poate ridica in raport cu cererea reclamantului pot viza
timbrarea, prescriptia, necompetenta, calitatea si capacitatea procesuala etc.
Daca paratul nu arata punctul sau de vedere asupra uneia dintre pretentiile reclamantului, nu inseamna ca implicit a recunoscut pozitia expusa in cererea de chemare in judecata,
dar instanta va putea cere paratului sa complineasca intampinarea sub acest aspect.
Cand paratul solicita proba cu martori va trebui sa arate numele si locuinta acestora, iar
daca va depune inscrisuri va trebui sa comunice un exemplar si reclamantului. Cand se
propune interogatoriul, acesta va insoti intampinarea, daca potrivit legii raspunsul se da scris
(cazul statului, al persoanelor juridice de drept public sau de drept privat).
Daca sunt mai multi parati ei pot raspunde toti sau numai o parte dintee ei printr-o singura
intampinare. Daca sunt mai multi reclamanti. si acestia au un singur reprezentant, sau daca un
reclamant sta in judecata in mai multe calitati juridice, pentru aceste parti se va depune o
singura copie de pe intampinare.
215. Intampinarea. Momentul depunerii si sanctiunea
nerespectani acestuia.
Un aspect foarte important este dat de mentionarea expresa a consecintei nerespectarii termenului (momentului) pana la care trebuia depusa intampinarea, anume in 25 de
zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, care se considera realizata la momente diferite in functie de situatiile particulare care se pot ivi. Astfel, comunicarea cererii
de chemare in judecata se considera indeplinita la data semnarii dovezii de inminare ori a
incheierii procesului-verbal de comunicare chiar daca paratul a primit sau nu personal
cererea de chemare in judecata. Cand se realizeaza comunicarea prin posta sau curierat
rapid, ea va fi considerata indeplinita la data semnarii de catre parat a confirmarii de primire
ori la data consemnarii de catre functionarul postal sau de catre curier a refuzului paratului
de a primi corespondenta. Daca se face comunicarea prin telefax, posta electronica sau prin
alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, ea se
considera indeplinita la data aratata pe copia imprimata a confirmarii expedierii, certificata
de grefierul care a facut transmisiunea.
Daca sunt indeplinite aceste cerinte in privinta primirii comunicarii cererii de chemare in
judecata de catre parat, nerespectarea termenului este prevazuta sub sanctiunea decaderii din
dreptul de a mai propune probe si a mai invoca exceptii.
Totusi, sanctiunea energica a: decaderii este atenuata de dispozitia art. 263 NCPC, potrivitcaruia partea decazuta:din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere,
discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor i a dovezilor partii potrivnice. Ca atare
paratul va putea incerca sa se foloseasca de probele reclamantului.sau sa desfiinteze
sustinerile acestuia.
De asemenea, exceptiile de ordine publica se vor putea invoca si ulterior,
chiar daca nu au fost invocate prin intampinare, deoarece in caz contrat
ar fi zadarnicit caracterul normei de ordine publica si afectat interesul
general protejat prin aceasta.
216. Cererea reconventionala. Domeniul de admisibilitate.
Cererea reconventionala reprezinta actul procedural prin care paratul
formuleaza propriile pretentii impotriva reclamantului. De aceasta data
paratul nu mai raspunde doar la capetele de cerere ale reclamantului

impotriva sa, ci adopta o pozitie ofensiva, retinzand si el ceva de la

adversar.
Spre deosebire de intampinare care are caracter obligatoriu, cererea
reconventionala este facultativa, paratul putand opta pentru judecarea
separata a propriilor sale pretentii, daca acest aspect il avantajeaza. In
consecinta, fiind necesara determinarea unei sfere de aplicabilitate a
cererii reconventionale.
Cererea reconventionala are caracterul unei cereri de chemare in
judecata, ea devine reconventionala numai pentru ca este formulata in
cadrul unui proces deja inceput, insa ar fi putut fi formulata si separat, ca
o actiunea principala
In anumite situatii, simple aparari de fond pot constitui atat obiectul unei
cereri reconventionale cat si al intampinarii, insa solutia care va fi data
va fi diferita in functie de fiecare caz in parte.
Prin urmare ori de cate ori paratul doreste nu numai respingerea
pretentiilor reclamantului, ci si sa obtina un rezultat concret care sa se
materializeze in dispozitivul hotararii, el va trebui sa formuleze cerere
reconventionala.
Obiectul cererii reconventionale va putea consta in : obligarea
reclamantului la plata unei sume de bani, care reprezinta anumite
investitii la imobilul revendicat, cheltuielile facute cu conservarea
bunului aflat in depozit, valoarea constructiilor si plantatiilor realizate pe
terenul revendicat, contravaloarea impozitelor platite pentru bunul in
litigiu, rezolutiunea, rezilierea, anularea, nulitatea contractului a carui
executare se cere prin cererea principala, repunerea partilor in situatia
anterioara incheierii conractului rezultat sau anulat, executarea de catre
reclamant a obligatiei corelative din contract, compensatia judiciara sau
legala...
Cererea reconventionala trebuie formulata pentru pretentii derivate din
acelasi raport juridic ca si cel pe carese intemeiaza reclamantul sau care
se afla in stransa legatura cu acesta.
Este posibil ca cererea reconvenionala sa se refere si la alte persoane
decat reclamantul impotriva caruia formuleaza respectiva pretentie,
astfel ca se impune extinderea cadrului procesual subiectiv, aceste
persoane putand fi chemate in judecata in calitate de parati.
NCPC consacra imposibilitatea reclamantului de a raspunde cererii
reconventionale a paratului cu o alte reconventionala.
217. Cererea reconventionala. Procedura de solutionare.
Avand caracterul unei adevarate cereri de chemare in judecata cererea reconventionala
trebuie sa indeplineasca toate cerintele legale de validitate pentru cererea de chemare in
judecata. Pentru anumite elemente ale acesteia din urma, care se regasesc in cererea
principala nu va interveni nicio sanctiune daca lipsesc din cererea reconventionala, atata
vreme cat ele se pot determina simplu din coroborarea celor doua cereri. Independenta cererii
reconventionale fata de cererea principal atrage si consecinta ca in cazul in care reclamantul
va renunta la cererea principala, sau nu o timbreaza ori o lasa sa se perime, instanta va
ramane investita cu cererea reconventionala, daca nu s-a perimat si aceasta.
Codul stabileste un anumit moment pentru depunerea cererii reconventionale, pentru
satisfacerea celeritatii procesului civil. NCPC arata ca, sub sanctiunea decaderii, cererea
reconventionala se depune odata cu inlampinarea, iar daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Daca reclamantul isi modifica cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va
depune cel mai tarziu pana la termenul acordat paratului in acest sens, nerespectarea
termenului prevazut atragand decaderea paratului din dreptul de a mai formula cerere
reconventionala in acel proces.
Regula codului este ca cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala, dar
cand numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta poate sa dispuna
judecarea separata a cererii reconventionale (disjungerea).
Nu trebuie confundata sanctiunea decaderii, prevazuta expres de cod, pentru nerespectarea
termenului de depunere a cererii, cu disjungerea acesteia, ipoteza care intervine atunci cand
numai cererea principala este in stare de a fi judecata, dar reconventionala a fost depusa cu
respectarea termenului.
Astfel, daca cererea reconventionala nu e depusa odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la
primul termen de judecata, ea nu va mai fi primita la dosar, deoarece a intervenit decaderea,
respectiv pierderea dreptului de a mai formula cerere reconventionala in acel dosar.

In prezent, nerespectarea termenului va determina respingerea cererii ca tardiv depusa, fara a

se constitui un nou dosar, disjungerea. intervenind numai pe fondul depunerii corecte a
cererii reconventionale.
Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusa daca legea prevede expres contrariul sau
daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului. Spre
exemplu, in materie de divort NCPC prevede ca cererea paratului se face la aceeasi instanta si
judeca impreuna cu cererea reclamantului, ceea ce determina concluzia ca in materie nu este
posibila disjungerea, tocmai fata de particularitatea situatiei, una si aceeai casatorie
neputand fi desfacuta to doua dosare separate.
De fiecare data insa va trebui sa se tina cont de legatura existenta intre cele doua
cereri, principala si reconventionala, deoarece, daca ele sunt strans legate una de cealalta, se
va impune pentru o corecta solutionare, chiar intarzierea judecarii cererii principale.
Dupa disjungere, cererea reconventionala este de competena instantei investite, cu
judecarea cererii principale, chiar daca ea ar fi, in mod normal, de competenta altei instante,
din punct de vedere teritorial sau material, datorita caracterului sau de cerere incidentala.
Cererea reconventionala produce aproximativ aceleasi efecte principale ca $'i cererea
principala, investind instanta cu judecarea obiectului acesteia, determinand cadrul procesual,
operand punerea in intarziere a debitorului, intrerupand prescriptia, in functie de indeplinirea
cerintelor legale etc.
218. Cererea reconventionala. Conditii de depunere.
Avand caracterul unei adevarate cereri de chemare in judecata cererea reconventionala
trebuie sa indeplineasca toate cerintele legale de validitate pentru cererea de chemare in
judecata. Pentru anumite elemente ale acesteia din urma, care se regasesc in cererea
principala nu va interveni nicio sanctiune daca lipsesc din cererea reconventionala, atata
vreme cat ele se pot determina simplu din coroborarea celor doua cereri. Independenta cererii
reconventionale fata de cererea principal atrage si consecinta ca in cazul in care reclamantul
va renunta la cererea principala, sau nu o timbreaza ori o lasa sa se perime, instanta va
ramane investita cu cererea reconventionala, daca nu s-a perimat si aceasta.
Conform NCPC, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda:
a) Numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, pentru
persoane fiziCe; iar pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor,
codul numeric personal sau dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul
de identificare fiscal, numarul de inmatriculare in registrul comertului
sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale
reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s-au
atribuit aceste elemente de identificare potrtvit legii, in masura in care
acestea sunt cunoscute 'de reclamant.
b) Numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces,
iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele, prenumele acestuia i
sediul profesional.
La cerere trebuie atasata dovada mandatului, care poate fi original sau copie legalizata,
iar reprezentantal legal depune copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale
(decizie, hotarare a instanfei de tutela).
d)
Obiectul cererii si valoarea sa, dupa pretuirea reclamantului, atunci
cand acesta este evaluabil in bani, precum si modul de calcul prin care sa ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor
corespunzatoare.
Obiectul cererii de chemare in judecata consta in pretentia pe care reclamantul o are
impotriva paratului si care poate consta in: obligarea la plata unei sume de bani, la lasarea in
deplina proprietate si posesie a unui bun, rezolutiunea unui contract, restituirea prestatiilor
dintr-un contract anulat, incredintarea minorului etc.
e) Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza
cererea.
Acest element al cererii de chemare in judecata intereseaza cauza actiunii civile, ca temei de
fapt si de drept ce determina pe reclamant sa investeasca instanta de judecata. Astfel, in
cerere se vor descrie faptele pe care se intemeiaza cererea si se va arata incadrarea lor
juridica, deoarece fara aceste aspecte instanta nu va putea cerceta elementele actiunii civile:
-calitatea, capacitatea, dreptul si interesul.

e) Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, la cerere trebuie atasate copiile certificate de parte
pentru conformitate cu originalul, integral sau numai partial, instanta putand sa ordone, daca
va fi nevoie, infatisarea inscrisului in intregime. Daca inscrisurile sunt redactate intr-o limba
straina, ele se depun in copie certificata, insotite de traducerea legalizata efectuata de un
traducator autorizat.
Cand reclamantul tinde sa isi dovedeasca cererea sau vreunul dintre capetele acesteia
prin interogatoriul paratului, prin cerere solicita infatisarea in persoana a acestuia, iar in
cazurile in care legea prevede ca paratul raspunde in sscris la interogatoriu, acesta va fi atasat
cererii de chemare in judecata.
Cand se cere dovada cu martori, se impune aratarea numelui, prenumelui si adresei
martorilor, iar daca reclamantul cunoaste si alte date, cum sunt telefonul, fax-ul sau adresa email le va indica de asemenea.
f) Semnatura
Cand cererea este formulata in nume propriu de catre o persoana, semnatura acesteia va
trebui sa se regaseasca pe cerere, iar daca cererea este formulata prin reprezentant acesta va
semna pentru parte.
Cererea intocmita i depusa prin avocat este considerata semnata daca langa numele
partii respective sau in locul acesteia semneaza proprio manu avocatul, care-si dovedeste
aceasta calitate prin delegatia avocatiala.
In anumite cazuri prevazute de lege, este necesara indeplinirea unei proceduri prealabile
sesizarii instantei de judecata. In asemenea situatii cererea de chemare in judecata va trebui
insotita de dovada efectuarii acestei proceduri prealabile, sub sanctiunea respingerii cererii ca
inadmisibila.

219. Cererea reconventionala. Momentul depunerii si sanctiunea

nerespectarii acestuia.
Codul stabileste un anumit moment pentru depunerea cererii reconventionale, pentru
satisfacerea celeritatii procesului civil. NCPC arata ca, sub sanctiunea decaderii, cererea
reconventionala se depune odata cu inlampinarea, iar daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Daca reclamantul isi modifica cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va
depune cel mai tarziu pana la termenul acordat paratului in acest sens, nerespectarea
termenului prevazut atragand decaderea paratului din dreptul de a mai formula cerere
reconventionala in acel proces.
220. Timbrarea cererilor cvaluabile.
Orice cerere formulata in fata justitie trebuie sa fie timbrata pentru a se investi in mod legal
instanta de judecata. Achitarea unei taxe judiciare de timbru se impune prealabil sesizarii
instantei de judecata care va verifica inainte de toate celelalte aspecte indeplinirea cerintei
timbrarii.
Ca atare regula o constituie timbrarea cererilor adresate justitiei, iar netimbrarea reprezinta
exceptia.
Pentru stabilirea cuantumului taxei de timbru legea face diferenta intre cererile evaluabile in
bani si cele neevaluabile in bani, independent insa de materia in care se incadreaza.
Cererile evaluabile in bani se timbreaza proportional cu valoarea obiectului cererii dupa
criteriile oferite de lege.
Sunt cereri evaluabile in bani cererile privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau
rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererile privind constatarea existentei sau
inexistentei unui drept patrimonial, cererile prin care se solicita pronuntarea unei hotarari
judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare a unor bunuri imobile, cererile de
raport, cererile de reductiune a liberalitatilor, cererile de partaj, actiunile posesorii si cererile
care au ca obiect servituti.
221. Timbrarea cererilor neevaluabile.
Cererile neevaluabile in bani se timbreaza cu o taxa fixa in functie de distinctiile prevazute de
lege (in functie de obiectul cererii). Sunt considerate ca facand parte din aceasta categorie:
cererile de recuzare in materie civila, cererile de suspendare a executarii silite, inclusiv a

executarii provizorii, precum si cereri in legatura cy masurile asiguratorii, cereri de perimare,

contestatii in anulare, cereri de revizuire, cereri de stramutare in materie civila, cererile pentru
acordarea personalitatii juridice pentru autorizarea functionarii, cererile formulate in
domeniul drepturilor de autor si de inventator, cererile in materie comerciala (inregistrarea
sau autorizarea societatilor comerciale, modificarea actelor constitutive, excluderea unui
asociat, dizolvarea si lichidarea unei societati comerciale, lichidarea pozitiei dominante a
unui agent economic), cererile privitoare la raporturile de familie, exercitarea cailor de atac
impotriva incheierii de scoatere la vanzare a bunurilor in actiunea de partaj, incheierea de
suspendarea a judecarii cauzei, hotararile de declinare a competentei si de dezinvestire,
hotararile de anulare a cererii ca netimbrata sau nesemnaa, hotararile prin care s-a respins
cererea ca prematura, inadmisibila, prescrisa sau pentru autoritate de lucru judecat...
Toate celelalte actiuni si cereri neevaluabile in bani cu exceptia celor scutite de plata taxei
judiciare de timbru potrivit legii se vor taxa cu o taxa fixa prevazuta de lege.
222. Cereri scutite de taxa de timbru.
Anumite cereri sunt scutite de taxa judiciara de timbru, in considerarea raporturilor juridice
implicate, a importantei acestora, a rolului vointei partilor in purtarea unor asemenea liigii
sau a calitatii speciale avute de titularul cererii.
De exemplu, sunt scutite de taxa cererile privitoare la incheierea, executarea si incetarea
contractului individual de munca, stabilirea impozitului pe salarii, obligatia de intretinere,
stabilirea si plata pensiilor, stabilirea si acordarea despagubirilor decurgand din condamnarea
sau luarea masurilor preventive pe nedrept, adoptie, curatela, ocrotirea minorului, interdictie
judecatoreasca, sanctionarea contraventiilor, protectia consumatorilor, cauze penale inclusiv
despagubiri civile, materiale si morale decurgand din acestea, cererile introduse de proprietari
sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluare abuziv de stat sau de alte
persoane juridice in perioada 1945-1989, contesatiile introduse la curtea de apel privind
exproprierea pentru cauza de utilitate publica, cererile introduse de Ministerul Public, de
Ministerul Finantelor Publice, de Avocatul Poporului... indiferent de obiect, precum si de alte
institutii publice, in cazul acestora din urma, daca au ca obiect venituri publice.
Pentru exercitarea cailor de atac ordinare se va taxa cu 50% din taxa datorata la prima
instanta, pentru cererea neevaluabila in bani, respectiv 50% din taxa aferena valorii contestate
prin calea de atac respectiva.
223. Timbrul judiciar.
Alaturi de taxa judiciara de timbru, trebuie achitat si timbrul judiciar.
Legea stabileste obligatia platii timbrului in valoare de 0,3lei pentru
solutionarea in fond a cauzei si 0,15lei pentru exercitarea cailor de atac.
Daca valoarea cererii depaseste 100lei timbrul are valoare de 1,5lei,
daca valoarea este de peste 1000 lei se aplica timbre de 3 lei, iar daca
valoarea obiectului cererii este de peste 10.000lei se aplica timbre de 5
lei. Timbrul judiciarse aplica in valorile fixe mentionate ori de cate ori se
percepe taxa de timbru.
224. Primul termen de judecata. Notiune.
Primul termen de judecata nu este definit de NCPC, dar are in vedere data stabilita de
instanta, pentru solutionarea pricinii, ideal fiind ca dosarul sa se finalizeze la un termen de
judecata. Cum la primul termen este posibil ca nu toate partile sa fie legal citate pentru a-si
putea sustine cererile formulate, in fata completului de judecata, instanta corda un alt termen
de judecata.
NCPC prevede procedura de regularizare a cererii de chemare in judecata, care se deruleaza
dupa inregistrare cu consecinta primirii de data certa si dupa stabilirea in mod aleatoriu a
competului de judecata, insa anterior fixarii termenului de judecata. Astfel, NCPC vorbeste
despre obligatia completului caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, de a verifica daca cererea
de chemare in judecata indeplineste cerintele prevazute de lege, iar daca se constata lipsa
unor elemente reclamantului i se comunica in scris obligatia completarii sau modificarii in
termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii, sub sanctiunea anularii cererii.
Nerespecarea obligatiilor puse in vedere atrage anularea cererii, dispusa de acelasi complet,
prin incheiere, data in camera de consiliu, care poate fi atacata cu cerere de reexaminare, in
termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii. Cererea va fi solutionata prin incheiere
definitiva data in camera de consiliu, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat
prin repartizare aleatorie, iar in caz de admiere dosarul se retrimite completului initial
investit.

Dupa regularizarea cererii sau daca procedura mentionata nu a fost necesara, imediat
judecatorul dispune comunicarea acesteia catre parat, care are obligatia de a depune
intampinarea in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata.
La randul sau, intampinarea se comunica de indata reclamantului, care este obligat sa depuna
raspuns la intampinare in termen de 10 zile de la comunicare, despre acesta paratul luand
cunostinta de la dosarul cauzei.
Abia dupa finalizarea etapei comunicarii acestor acte de procedura, respectiv la momentul
depunerii raspunsului la intampinare, judecatorul desemnat aleatoriu fixeaza prin rezolutie
primul termen de judecata.
daca paratul nu depunde intampinare in termen sau cand reclamantul nu comunica raspuns la
intampinare in termen, la data expirarii termenului corespunzator judecatorul fixeaza prin
rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei,
dispunand citarea partilor, iar in procesele urgente termenele mentionate pot fi reduse de
judecator in functie de circumstantele cauzei.
Ca atare, termenul de judecata nu se stabileste la primirea cererii, termenele acordate pentru
regularizarea cererii, sau cele prevazute pentru depunerea intampinarii sau a raspunsului la
intampinare, fiind termene administrative, in care nu se poate vorbi despre judecata, ci despre
pregatirea judecatii.
225. Primul termen de judecata. Consecinte juridice.
Primul termen de judecata astfel stabilit, marcheaza un moment extrem de important in
procesul civil, deoarece in raport de acesta sunt reglementate acte de procedura importante,
care stabilesc limitele investirii instantei.
Astfel, cel mai tarziu la primul termen de judecata:
-daca intampinarea nu este obligatorie, se pot formula de catre parat cereri de interventie
fortata a tertilor in procesul civil,
-se poate ridica exceptia de conexitate in fata instantei sesizata in urma,
-se poate invoca exceptia de necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica,
-se poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala daca intampinarea nu e obligatorie,
-pentru neregularitati savarsite inainte de inceperea judecatii se poate invoca nulitatea
relativa,
-daca intampinarea nu e obligatorie: se poate depune cerere reconventionala, daca
intampinarea e obligatorie reconventionala se depune o data cu intampinarea,
-anterior fixarii primului termen, se estimeaza durata procesului si se alege procedura de
administrare a probeloor;
-prin recunoasterea pretentiilor partii adverse la primul termen cu partile legal citate, nu se
datoreaza cheltuieli de judecata, daca paratul nu a fost pus in intarziere sau nu se afla de
drept in intarziere, anterior pornirii procesului.
Depunerea acestor cereri nu este conditionata de regula de corecta citare a tuturor partilor,
legea nefacand referire in toate cazurile la atare conditie, astfel ca de exemplu, cererea
reconventionala nu se poate depune ulterior acestui moment, chiar daca una dintre parti nu a
fost legal citata si nu s-a prezentat sau modificarea cererii principale nu este posibila ulterior
acestui moment, daca reclamantul si numai el, fusese citat legal.
Ca atare, depasirea acestui moment decade partile din drepturile de a mai aduce modificari
cererilor lor, de a mai extinde cadrul procesual cu alte persoane, procesul urmandu-se numai
in raport cu elementele stabilite anterior primului termen de judecata.
226. Cercetarea judecatoreasca. Notiune.
NCPC realizeaza si o prezentare a fazelor procesului civil, a modului de derulare si a
continutului fiecareia, atunci cand arata expres care este scopul judecarii procesului. Astfel, in
art. 211 NCPC se arata ca instanta efectueaza activitatea de cercetare si dezbaterea fondului
procesului, cu respectarea tuturor principiilor si garantiilor procesuale, in vederea solutionarii
legale si temeinice a acestuia".
De asemenea, in art 237 NCPC prevede ca etapa de cercetare a procesului este aceea in
care se indeplinesc acte de procedura, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca
este cazul. Coroborat cu aceasta prevedere legala, art. 389 NCPC arata ca dezbaterile
procesului poarta asupra imprejurarilor de fapt si temeiurilor de drept, invocate de parti to
cererile lor sau, dupa caz, ridicate de catre instanta din oficiu.
Cercetarea procesului pregateste dezbaterea procesului, ca faza finala a acestuia, in care
se garanteaza partilor respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, cum sunt
contradictorialitatea, dreptul la aparare, publicitatea, oralitatea etc.
In faza de cercetare a procesului instanta este chemata: sa rezolve exceptiile ce se invoca ori
pe care le poate ridica din oficiu; sa examineze cererile de interventie formulate de parti sau

de terte persoane, in conditiile legii, fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererii de
chemare in judecata, a inampinarii, a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor; sa
constate care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate; sa dispuna masuri
asiguratorii, masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situatii de fapt; sa
ia act de actele de dispozitie ale partilor, renuntarea reclamantului, achiesarea paratului sau
tranzactia partilor; sa incuviinteze si sa administreze probele; sa decida in legatura cu orice
alte cereri care se pot formula la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate; sa
indeplineasca orice alt act de procedura necesar solutionarii cauzei, inclusiv verificarii in
registrele prevazute de legj speciale.
Dupa finalizarea actelor de procedura necesare pentru formarea convingerii instantei de
judecata, precum si dupa solutionarea exceptiilor procesuale si apararilor care nu au fost
solutionate to cursul cercetarii procesului, precum si a celor care pot fi invocate in orice stare
a procesului, se declara cercetarea procesului incheiata si se fixeaza termen pentru dezbaterea
fondului.
La termenul fixat, judecatorul deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordand
cuvantul partilor, pentru a-si sustine cererile si apararile formulate in proces, potrivit art. 392
NCPC.
Prin urmare, in sedinta de judecata se efectueaza toate actele de procedura pe care
participantii la procesul civil le efectueaza, fie ca acestea se raporteaza la faza premergatoare
dezbaterilor, fie chiar la aceasta etapa:
NCPC arata expres ca in fata primei instante cercetarea procesului se desfasoara in camera de
consiliu (numai incepand cu 1 ianuarie 2016), daca legea nu prevede altfel, din textul art. 213
alin. (2) per a contrario, coroborat cu art. 17 NCPC, rezultand ca dezbaterea fondului se
realizeaza in sedinta publica
.
227. Dezbaterea in fond a pricinii. Notiune.
dezbatere n fond= partea final a judecii n care prile au posibilitatea de a-i expune, n
edin public, preteniile i aprrile lor, solicitnd, fiecare, pronunarea unei hotrri
favorabile. Dezbaterea in fond are loc cu prilejul ultimei edine de judecat, dup ce la
termenele anterioare au fost administrate probele ncuviinate cu privire la toate mprejurrile
cauzei. Dezbaterea in fond. poart asupra tuturor mprejurrilor de fapt i de drept ale cauzei;
cu prilejul Dezbaterii in fond. instana de judecat, n temeiul principiului rolului activ, poate
pune n discuia prilor orice mprejurare de fapt sau de drept pe care o consider esenial
pentru dezlegarea raporturilor litigioase. Concluziile formulate cu prilejul Dezbaterii in fond
reprezint o sintez asupra desfurrii procesului civil i, deopotriv, un prilej pentru pri
de a-i exprima sau motiva preteniile ori aprrile lor. Prile pun concluzii asupra fondului
n ordinea determinat de lege: mai nti se d cuvntul reclamantului pentru a-i susine
preteniile, iar apoi prtului spre a se apra. n ipoteza coparticiprii procesuale, instana va
da cuvntul n aceeai ordine: mai nti reclamanilor i la urm prilor. Dac aciunea a fost
promovat de procuror, acesta va pune concluzii naintea celorlali participani. Dup ce
prile pun concluzii asupra fondului, instana urmeaz s declare dezbaterile nchise i se va
retrage n camera de consiliu, pentru deliberare.
Dezbaterile in fond se deruleaza in sedinta publica, dar NCPC permite partilor sa-si
exprime acordul ca dezbaterea fondului sa urmeze in camera de consiliu, in aceeasi zi sau
la un alt termen, derogarea de la regula publicitatii sedintei de dezbateri reprezentand o
dimensiune certa a dreptului de dispozitie al partii, dificil de atins cand legea vorbeste
despre acordul partilor. Totodata, pentru a nu permite alta interpretare, NCPC
reglementeaza o prezumtie relativa, potrivit careia, cererea de judecata in lipsa presupune
ca partea care a formulat-o a fost de acord ca dezbaterea fondului sa se deruleze in camera
de consiliu. Prezumtia poate fi inlaturata insa daca partea solicta expres ca dezbaterile sa
se poarte in sedinta publica, astfel ca cererea de judecare in lipsa vizeaza numai aspectul
neprezentarii la instanta, cu consecinta imposibilitatii suspendarii procesului.
Potrivit legii, se vor intocmi liste de sedinta pentru pricinile aflate in faza de cercetare
a procesului si liste de sedinta pentru pricinile care au ajuns la faza dezbaterii in fond.
NCPC permite si derularea fazei dezbaterilor in sedinta fara participarea publicului,
daca se apreciaza ca publicitatea ar aduce atingere moralitatii, ordinii publice, intereselor
minorilor, vietii private a partilor ori intereselor justitiei, aspecte analizate odata cu
prezentarea principiului publicitatii in procesul civil.
228. Politia sedintei de judecata.

Politia sedintei de judecata se asigura de preedintele de complet, care ia toate

masurile necesare pentru pastrarea ordinii si a bunei-cuviinte, precum si a solemnitatii
sedintei de judecata.
NCPC prevede ca cei care iau parte la sedinta sunt obligati sa aiba o purtare si o
tinuta cuviincioase, nefiind permis accesul in sala cu arme, afara de cazul in care persoana
le poarta in exercitarea serviciului pe care il indeplineste in fata instantei.
Persoanele care se adreseaza instantei in sedinta publica trebuie sa stea in picioare,
presedintele putand incuviinta exceptii, atunci cnd apreciaza ca este necesar (in functie de
varsta sau sanatatea participantilor la proces).
Presedintele are obligatia de a atrage atentia partii sau oricarei alte persoane care
tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate sa respecte ordinea si buna-cuviinta, putand
dispune indepartarea ei din sala. In acest caz, daca evacuarea s-a produs anterior inchiderii
dezbaterilor, partea care nu a avut aparator care sa ramana in sala, este chemata pentru a i
se pune in vedere actele esentiale efectuate in lipsa ei. Daca autorul faptelor de incalcare a
solemnitatii sedintei este intusi aparatorul partii, presedintele il cheama mai totai la ordine
si, daca, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinta, procesul
se va amana, aplicandu-se totodata amenda judiciara urmand ca toate cheltuielile
ocazionate de amanare sa fie suportate de acesta, inclusiv cele care vor fi efectuate de
instanta -emitere de citatii, comunicari etc.
De asemenea, cand nu mai este loc in sala de sedinta, presedintele le poate cere celor
care ar venit mai tarziu sau care depasesc numarul locurilor existente, ori minorilor sau
persoanelor cu o tinuta necuviincioasa, sa paraseasca sala.
Pentru a se corela cu omologul sau in materie penala (art.s360 NCPP,
actualul art. 299 C. pr. pen.), NCPC reglementeaza posibilitatea instantei
civile de a lua masurile specifice dreptului procesual penal, referitor la
constatarea savarsirii unei infractiuni in sala de judecata, respectiv
identificarea si retinerea faptuitorului, intocmind proces-verbal care se
trimite procurorului.

229. Amanarea cauzei pentru lipsa de aparare.

Amanarea cauzei nu reprezinta regula, procesul fiind conceput in sensul derularii sale la
un termen, cu exceptia cazului in care cercetarea judecatoreasca nu se poate finaliza rapid.
Insa amanarea cauzei este posibila in orice faza daca aceasta nu este in stare de judecata, fie
pentru ca partile nu pot pune concluzii, nefiind comunicate toate cererile, fie pentru ca
administrarea unei probe intarzie cercetarea judecatoreasca, fie ca s-a ridicat o exceptie de
ordine publica pentru care partea nu-si poate face apararea etc. Astfel, chiar daca cercetarea
judecatoreasca s-a finalizat, inainte de a trece la dezbaterea fondului cauzei, instanta poate
pune in discutia partilor cereri, exceptii procesuale si aparari care nu au fost solutionate in
cursul cercetarii procesului, fiind omise, respectiv exceptii care pot fi invocate in orice stadiu
procesual. De asemenea, desi a fost finalizata cercetarea judecatoreasca $i s-a intrat chiar in
dezbaterea de fond, instanta are posibilitatea de a pune in discutie completarea sau refacerea
unor probe, daca din dezbateri, rezulta necesitatea administrarii acestora. Insa, in astfel de
situatii, dupa ramanerea in pronuntare, cauza se repune pe rol, in special pentru ca partile sa
poata sa sustina un punct de vedere fundamental si in cunostinta de cauza, respectiv pentru a
se putea administra proba, in special cand este vorba despre expertiza, martori sau cercetare
locala.
De regula, amanarea cauzei se poate cere la inceputul sedintei, daca o asemenea masura
nu provoaca dezbateri, in acest din urma caz amanarea fiind discutata la ordinea normala a
dosarului.
NCPC reglementeaza expres amanarea judecatii prin invoiala partilor (art. 221) si
amanarea judecatii pentru lipsa de aparare (art. 222).
In cazul amanarii pentru lipsa de aparare, NCPC arata ca cererea este admisibila numai in
mod exceptional, pentru motive temeinice si care nu sunt imputabile partii sau
reprezentantului ei.
NCPC se refera la admiterea cererii in mod exceptional, aspect care atrage concluzia ca
instanta poate incuviinta o atare amanare nu doar o singura data, insa va trebui sa analizeze
situatia deosebita in care se afla partea. Motivele temeinice raman la latitudinea instantei,
care nu are posibilitatea de a transforma aceasta cerere tntr-un motiv invariabil de amanare a
cauzelor, in lipsa unor argumente pertinente si in afara oricarei dovezi in sustinere.
NCPC adauga o cerinta cumulativa motivelor temeinice, mai mult pentru a determina
sfera acestor imprejurari, care pot atrage admiterea cererii. Astfel, legea se refera la motive

care nu sunt imputabile partii sau reprezentantului ei, introducind ideea de culpa in privinta
neluarii masurilor ce se impun pentru solutionarea pricinii.
Noua reglementare prevede acordarea termenelor de judecata scurte, potrivit micii
reforme, indicand: judecatorului, sub titulatura ,Asigurarea celeritatii" - art. 241 NCPC, ca
pentru cercetarea procesului sa fixeze termene scurte, chiar de la o zi la alta, numai pentrumotive temeinice, putand fi acordate si termene mai indelungate. O atare dispozitie trebuie sa
se coreleze in final cu realitatile din sistemul judiciar, in care nu se poate retine inca existenta
unui grefier si a unei sali de judecata saptamanal, pentru fiecare judecator.
Desi legea nu prevede, se pare ca legiuitorul nu a avut in vedere motivul aglomerarii
instantelor, dimpotriva acesta fiind apreciat ca temeinic in functie de specificul dosarului, de
dificultatea administrarii unor probe, de cererile partilor etc.
230. Incheierile de sedinta.
Notiune.
Daca procesul nu se finalizeaza la un termen de judecata, dupa care se pronunta o
hotarare, el se va desfasura la mai multe termene, la fiecare dintre acestea indeplinindu-se
acte de procedura, in raport de dispozitiile legale.
NCPC acorda o atentie sporita incheierii de sedinta, preluand si din Regulamentul de
functionare a instantelor dispozitii referitoare la termenele de redactare a acesteia, tocmai
datorita importantei acestui act de procedura, in functie de care se poate urmari evolutia
procesului si, mai ales, respectarea dispozitiilor normative procedurale incidente.
La fiecare termen de judecata al dosarului, se intocmeste cate o incheiere de sedinta, in
care sunt trecute toate actele de procedura care s-au efectuat la acel termen, pentru a se putea
retine exact cum s-a desfasurat procesul.
NCPC prevede ca incheierea se intocmeste pe baza notelor de sedinta, mentionate in
caietul grefierului iar, in completare, daca este cazul si pe baza inregistrarilor efectuate.
Inregistrarea sedintei nu scuteste instanta de intocmirea incheierii, care trebuie cusuta la
dosar, NCPC asimiland numai in ceea ce priveste efectele probatorii transcrierile inregistrarii, semnate de presedinte si grefier, cu incheierile de sedinta.
Neintocmirea incheierii la un termen de judecata atrage nulitatea hotararii finale,
deoarece nu se poate stabili cu certitudine daca partile si-au exercitat drepturile procesuale si
in ce mod, astfel ca instanta superioara va proceda la o noua judecata.
Incheierile se incadreaza in categoria hotararilor, insa ele nu reflecta solutia procesului,
ci cuprind numai anumite aspecte de natura a conduce la dezlegarea pricinii.
Hotararile judecatoresti propriu-zise sunt sentintele, prin care se solutioneaza fondul
cauzei in prima instanta, $i deciziile, prin care se solutioneaza apelul, recursul, recursul in
interesul legii. NCPC prevede ca dispozitiile privitoare la deliberare, opinie separata, precum
si orice alte dispozitii referitoare la hotararile prin care instanta se dezinvesteste de judecarea
fondului cererii se aplica in mod corespunzator si incheierilor.
Incheierea de sedinta este hotararea pronuntata de instanta de judecata in cursul judecatii
care nu rezolva fondul cauzei, ci se pronunta asupra diverselor cereri, probleme sau exceptii
ori masuri procesuale care se ivesc in timpul judecatii
231.1ncheierile de sedinta.
Feluri.
NCPC cuprinde clasificarea incheierilor, distingand intre cele preparatorii si cele
interlocutori, aratandu-le si efectele (art. 235) asa cum au fost recunoscute si in literatura de
specialitate.
Incheierile de sedinta sunt anterioare hotararii prin care se finalizeaza procesul, astfel ca
sunt numite incheieri premergatoare, din ele desprinzandu-se cu claritate actele indeplinite
de participantii la procesul civil pe parcursul derularii cauzei.
Ele se clasifica in incheieri premergatoare preparatorii si incheieri premergatoare
interlocutorii. Primele sunt acelea care nu leaga instanta de judecata, aceasta putand reveni
asupra a ceea ce s-a dispus prin ele, pe cand incheierile interlocutorii leaga instanta de
judecata, care nu va mai putea reveni asupra lor.
Pe langa aspectul obligativitatii incheierilor, distinctia intre cele doua categorii se
realjzeaza in functie de continutul lor. Astfel, incheierile interlocutorii desi nu hotarasc intru
totul asupra pricinii, pregatesc dezlegarea acesteia, pe cand incheierile preparatorii cuprind
numai aspecte administrative, de Organizare a procesului si pregatire a indeplinirii
procedurilor. In aceste din urma incheieri instanta nu decide nimic in legatura cu solu-ponarea
in fond a procesului, ci ia numai masuri prealabile dezbaterilor, ori amana cauza pentru
motive care nu vizeaza aspecte legate de fond. Dimpotriva prin incheierile interlocutorii,
instanta ia masuri si indeplineste acte procesuale care pregatesc dezlegarea pricinii si
solutioneaza anumite aspecte ale procesului, de natura a duce la solutia finala. Sunt

asemenea: incheierea prin care instanta s-a pronuntat asupra exceptiei de necompetenta, in
sensul respingerii acesteia, incheierea de admitere in principiu in partaj in situatiile in care
aceasta mai este necesara in raport de complexitatea procesului (art. 984 NCPC), incheierea
prin care instanta respinge exceptiile procesuale invocate de catre parat (autoritate de lucru
judecat, calitate procesuala, prescriptie etc.).
Incheierile premergatoare prin care instanta dispune in legatura cu procesul. se
motiveaza, sub sanctiunea nulitatii. Ele nu pot fi atacate de regula decat odata cu hotararea
pe care o pregatesc, cu anumite exceptii prevazute de lege sau in ceea ce priveste
incheierile prin care cursul judecatii este suspendat ori intrerupt- art. 414 NCPC.
Daca legea reglementeaza posibilitatea atacarii separate a unei anumite incheieri cu
apel sau cu recurs (spre exemplu, incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de
interventie), instanta trebuie sa inainteze dosarul instantei superioare in copie certificata.
NCPC prevede si situatia in care nu este cert ca aceasta este susceptibila de atacare separata,
caz in care, numai cererea de exercitare a caii de atac si o copie de pe incheierea atacata,
certificata de grefa instantei, se inainteaza la instanta superioara, iar daca aceasta din urma
constata admisibilitatea caii de atac, dosarul ii va fi inaintat la cerere.
232. Incheierile de sedinja. Calea de atac.
Incheierile premergatoare prin care instanta dispune in legatura cu procesul. se
motiveaza, sub sanctiunea nulitatii. Ele nu pot fi atacate de regula decat odata cu hotararea
pe care o pregatesc, cu anumite exceptii prevazute de lege sau in ceea ce priveste
incheierile prin care cursul judecatii este suspendat ori intrerupt- art. 414 NCPC.
Daca legea reglementeaza posibilitatea atacarii separate a unei anumite incheieri cu
apel sau cu recurs (spre exemplu, incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de
interventie), instanta trebuie sa inainteze dosarul instantei superioare in copie certificata.
NCPC prevede si situatia in care nu este cert ca aceasta este susceptibila de atacare separata,
caz in care, numai cererea de exercitare a caii de atac si o copie de pe incheierea atacata,
certificata de grefa instantei, se inainteaza la instanta superioara, iar daca aceasta din urma
constata admisibilitatea caii de atac, dosarul ii va fi inaintat la cerere.

233. Exceptia procesuala. Notiune.

Exceptia procesuala reprezinta unul dintre elementele actiunii civile, ca mijloc
procesual la care recurge, de regula, paratul, pentru a se apara impotriva pretentiilor reclamantului.
Facand parte dintre mijloacele de aparare puse la dispozitia paratului, care compun 0
sfera foarte larga tinand atat de dreptul procesual, cat si de dreptul substantial (art. 31
NCPC), exceptia constituie modalitatea prin care se aduc in discutie aspecte de natura sa
intarzie sau sa determine respingerea cererii de chemare in judecata, fara antamarea
fondului.
Ca atare, exceptia ar include in notiunea sa atat aspectele procesuale, formale, cat si
de drept civil, care tind la respingerea cererii sau la amanarea procesului. Paratul poate
tinde la respingerea cererii atat pe calea exceptiei de netimbrare, cat si pe calea exceppei
prin care se invoca o compensare legala. Raporturile stranse intre procedura si dreptul
civil, reglementarea combinata a exceptiilor, atrag o serie de consecinte in privinta
determinarii sferei exceptiilor procesuale in raport cu cele de fond.
Exceptiile care prin esenta lor sunt.exceptii de fond, punand in discutie fondul
dreptului, nu sunt tratate in materie procesuala, deoarece ele odata solutionate atrag
consecinte asupra autoritatii de lucru judecat, solutia data asupra procesului intrand sub
incidenta acestui efect al hotararii judecatoresti pentru viitor. Sunt asemenea exceptii cele
bazate pe tranzactie, pe novatie (art. 1.614 C. civ.), pe compensate (art. 1.438 C. civ.),
exceptia de reductiune [art. 1.095 alin. (3) C. civ.], exceptia de garantie (art. 1.696 C.
civ.), exceptia de joc (art 2.264 C. civ.) etc.
Se ajunge la concluzia ca exceptiile procesuale presupun obiectiuni care nu tin de fondul
cauzei, nu antameaza discutii asupra acestuia i au rolul de a intarzia sau evita cercetarea
fondului.
Datorita faptului ca exceptia este o aparare nu poate fi pusa numai la indemana
paratului, ci ea este la dispozitia atat a reclamantului sau a altor parti in proces
(intervenientii). Mai mult, exceptia se afla uneori si la dispozitia procurorului sau a instantei
de judecata.

Apararile de fond sunt sustinerile care tind la a dovedi ca pretentia adversarului nu este
intemeiata in fapt.
Exceptia si apararea de fond se deosebesc substantial prin aceea ca produc efecte
diferite, numai primele fiind analizate anterior fondului, uneori apararile de fond se
timbreaza, daca sunt formulate sub forma cererii reconventionale si pot fi invocate pana la
momente distincte in cadrul sau chiar in afara procesului. In acest context se retine ca
exceptia non adimpleti contractus nu este o exceptie procesuala, ci un mijloc de garantie si
de presiune asupra debitorului, pentru a-1 deterrnina sa execute obligatia. Ea se invoca de
regula independent de un cadru procesual, tocmal acesta fiind rolul sau, de a evita un litigiu
judiciar, fiind specifica unui litigiu privat, desfasurat intre parti, anterior eventualei sesizari a
instantei.
NCPC defineste exceptia procesuala ca instrument sau mijloc prin care, partea
interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului,
neregularitati procedurale (compunerea completului sau constituirea instantei, competenta
instantei, procedura de judecata) sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune, urmarind, dupa
caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea
sau perimarea cererii.
234. Exceptii procesuale de procedura si exceptii procesuale de
fond.
Apararea procedurala intereseaza, de regula, daca se invoca in cadrul unui proces, caz in
care ea poarta denumirea de exceptie procesuala.
Definitia legala determina distinctia intre exceptiile de procedura i cele de fond, insa
Codul prevede si alta clasificare (exceptii absolute si relative), iar literatura de specialitate a
analizat si clasificarea exceptiilor in dilatorii si peremptorii.
Exceptiile de fond sunt si ele ridicate si discutate in procesul civil, insa rolul lor este
acela de a invoca anumite lipsuri ale dreptului la actiune (actualitatea dreptului, autoritatea de
lucru judecat, interesul, calitatea si capacitatea procesuala), cu consecinte asupra solutiei pe
fondul cauzei.
Spre deosebire de acestea, exceptiile de procedura tind la intarzierea judecatii sau la
respingerea cererii, datorita faptului ca nu au fost respectate formele de procedura.Trebuie
deci distins intre eXceptiile procesuale de fond si exceptiile (procesuale) de procedura. Pe
calea acestora din urma se pot ridica probleme privind compunerea i constituirea instantei
de judecata, competenta acesteia, procedura de judecata, cerintele actiunii civile, declinarea
competentei, aminarea judecatii, refacerea unor acte, anularea, respingerea sau perimarea
cererii de chemare in judecata.
235. Exceptii peremptorii si exceptii dilatorii.
In functie de efectul produs exceptiile se impart in exceptii dilatorii, care tind la
amanarea judecatii, refacerea unor acte de procedura sau la declinarea competentei, si
exceptii peremptorii, care tind la respingerea cererii sau la stingerea procesului. Din prima
categorie fac parte exceptia de incompatibilitate, de recuzare, a lipsei procedurii de citare, de
necomunicare a actelor de procedura etc. In cea de-a doua categorie se incadreaza exceptiile
procesuale de fond (lipsa interesului, a dreptului, autoritatea de lucru judecat, lipsa calitatii
procesuale pasive sau active etc.).
236. Exceptii absolute si exceptii relative.
In raport de normele a caror incalcare se invoca pe calea exceptiei, de ordine publica sau
privata, exceptiile se impart in:
- exceptii absolute, care pot fi invocate in orice stare a pricinii (in recurs pot fi invocate
daca, pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara inscrisurilor
noi), de orice parte, de procuror sau de instanta din oficiu (exceptia de necompetenta
generala, a autoritatii de lucru judecat - art 432 NCPC), si
- exceptii relative, care se pot ridica numai de partea interesata i numai cel tarziu la
termenul urmator celui la care s-a savarit incalcarea normei respective, in etapa cercetarii
procesului i inainte de a se pune concluzii in fond (exceptia de nulitate relativa, exceptia de
recuzare etc.). Sunt si exceptii relative care nu se aseaza pe ipoteza textului din NCPC, legea
prevazand conditii distincte de invocare, cum este cazul exceptiei de prescriptie, care, potrivit
art. 2.513 C. civ., poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa
invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

237.
Ordinea de solutionare a exceptiilor. E. lipsei calitatii
procesuale active, E. lipsei de interes, E. de necompetenta.
Cand se invoca simultan mai multe exceptii, instanta determina ordinea de solutionare in
functie de efectele pe care acestea le produc, fara ca prin stabilirea acestei ordini sa
anticipeze solutia. Unele exceptii ridica probleme care fac inutila cercetarea altor exceptii,
astfel ca in practica judiciara si in literatura de specialitate s-a deterrninat urmatoarea ordine
de solutionare: mai intai exceptiile care vizeaza nulitatea cererii de chemare in judecata
(netimbrarea, lipsa numelui partilor, obiectului si a semnaturii), apoi exceptia de
necompetenta, exceptia puterii lucrului judecat, exceptia de prescriptie a dreptului material la
actiune, exceptiile procesuale de fond vizand calitatea, capacitatea, dreptul si interesul
actiunii etc. Dar se retine ca jurisprudential, si chiar doctrinar se recunoaste ca numai o
instanta competenta poate dispune asupra timbrajului cererii, deoarece numai aceasta poate
solutiona un aspect de investire a instantei, fiind necesar sa primeze echitatea, iar nu
formalismul.
Cand pentru analizarea exceptiei invocate este nevoie sa se administreze dovezi aflate in
legatura cu cercetarea procesului sau cu fondul pricinii, exceptia, desi invocata in limine litis
va fi unita cu administrarea probelor sau cu fondul si solutionata odata cu acesta. Totusi, si in
acest caz, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei si apoi va pronunta solutia pe
fond, daca exceptia respectiva nu a deterrninat respingerea actiunii.
Asupra exceptiei instanta se pronunta prin incheiere sau prin hotarare dupa cum
solutioneaza exceptia la inceputul procesului, se dezinvesteste sau uneste exceptia cu fondul
cauzei.
Avand in vedere faptul ca exceptiile impiedica judecarea in fond a pricinii, daca ele sunt
solutionate prin hotarare, aceasta nu se bucura de autoritate de lucru judecat cu privire
la fond.
Avand in vederea ordinea solutionarii exceptiilor, in cazul lipsei
calitatii procesuale, lipsei de interes si de necompetenta ordinea este
urmatoarea: exceptia de necompetenta, exceptia lipsei calitatii
procesuale active si exceptia lipsei de interes.
238. Ordinea de solutionare a exceptiilor - nulitate pentru
netimbrare, necompetenta, lipsa interes.
Avand in vederea ordinea solutionarii exceptiilor, in cazul exceptiilor
privind nulitatea pentru netimbrare, exceptia de necompetenta si
exceptia pentru lipsa de interes, acestea se rezolva exact in aceasta
ordine. Totusi din punct de vedere doctrinar si jurisprudential, se
recunoaste ca numai o instata competenta poate dispune asupra
timbrajului cererii, deoarece numai aceasta poate solutiona un aspect de
investire a instantei, fiind necesar sa primeze echitatea si nu formalismul.
239.
Ordinea de solutionare a exceptiilor - gresita
compunere a instantei, necompetenta, nesemnarea cererii de
chemare in judecata.
a) nesemnarea cererii de chemare in judecata
b) gresita compunere a instantei
c) necompetenta
240.
Ordinea de solutionare a exceptiilor - nulitatea cererii
pentru nemotivarea in fapt, prescriptie, lipsa procedurii
prealabile.
a) nulitatea cererii pentru nemotivarea in fapt
b) lipsa procedurii prealabile
c) prescriptie

http://www.marplo.net/engleza/download_carti-programe-audio