Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat ACP
Rezumat ACP
Regionalismul critic: Notiunea este lansata de Kenneth Frampton- interesul fenomenologic pentru specificitatea
locului; Autorul se opune conceptiilor care neaga identitatile si expresiile locale; El ofera alternativa unei
arhitecturi autentice, bazata pe doua aspecte esentiale: ntelegerea locului si tectonica.
REM KOOLHAAS:- conceptul de Bigness;
-contextul mai larg al globalizarii si al dinamicii accelerate a societatii actuale;
PERSPECTIVA ECOLOGICA una dintre consecintele acestei noi atitudini contextuale, acutizata prin avertismentele
naturale (cum ar fi criza energetica, cutremurele); Se readuce n discutie atitudinea fata de natura si echilibrul
actiune umana-natura si se pune sub semnul ntrebarii ncrederea n puterea tehnologicului de a stapni natura.
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA, un concept foarte vehiculat n ultima vreme att n urbanism, ct si n
politica, poate fi considerat n legatura att cu ecologia, ct si cu perspectiva contextuala, fiindca se refera la un
context flexibil n evolutie.
Arhitectura si pierde semnificatia cnd se izoleaza de sistemul simbolic care este orasul: relatia de compatibilitate
si necesitate dintre arhitectura si oras:
o formala; o functionala; o semantica / de semnificatie.
Ratiunea de a fi a arhitecturii = a se nscrie ntr-un context urban;
B. CONTRADICTIA DINTRE ORAS CA TOTUM SI ARHITECTURA CA UNICUM
ORIGINEA TEORETICA A CONTRADICTIEI SI CONSECINTELE EI:
Vitruviu: Desi se refera la oras, aceasta chestiune se bazeaza pe traditia nescrisa; constructia orasului este un
dat al traditiei, ca si materialele de constructie (sunt si grupate n aceeasi carte), de aceea chestiunea orasului
pare separata de cea a arhitecturii.
Alberti: Cuprinde orasul n problematica larga a edificarii, dar nu se ocupa n mod special de acest subiect, ceea ce
propaga n continuare aceasta aparenta de separatie ntre cele doua. Dar arhitectii (si
teoreticienii) Renasterii s-au ocupat si de oras (au facut chiar planuri de orase ideale). Dar chestiunea orasului nu
capata o problematizare distincta n cadrul teoriei arhitecturii.
Teoria arhitecturii s-a ocupat n continuare de proiectarea obiectului de arhitectura si de estetica ordinelor.
Criza secolului al XIX-lea: cresterea oraselor si noua problematica la care arhitectul nu este pregatit sa raspunda
accentueaza separatia.
Ildefonso Cerda (1867), Teoria general de lurbanizacion: Prima teoretizare a noii discipline a urbanismului, ca
stiinta a organizarii spatiale a orasului (cu caracter predominant cantitativ). Evolutia relativ autonoma, ca stiinta,
a noii discipline duce la accentuarea separarii.
SUBSTANTA CONTRADICTIEI: ARHITECTURA DORITA SI TEMUTA
ORASUL : Forma de agregare n jurul sistemului cultural
al unei comunitati; Fapt colectiv si pluralist, expresia valorilor
publice ale unei colectivitati; Locul conventiilor: ordoneaza ierarhiile,
limitele, public-privat, jocul semnificatiilor
sociale; Tine de durata lunga a istoriei;
Prezinta continuitate n timp si spatiu;
Este conservator si evolutiv.
ARHITECTURA CULTA/ERUDITA/DE AUTOR
Rezultatul unei subculturi de specialitate; Fapt individual si singular, fondat pe viziunea particulara a unui individ
sau grup;
Lucreaza mai ales pentru putere; Legata de evenimente, de transformari
institutionale si estetice; Discontinua n timp si spatiu, fragmentara;
Exalta inventia si revolutia.
PERIOADA MODERNA: ACUTIZAREA CONTRADICTIEI
Ideologia Miscarii Moderne
- urbanismul ca instrument de gestiune cantitativa; estomparea sau simplificarea chestiunilor calitative; problematica acuta a locuintei de masa si rezolvarea ei n directia ideologiei progresiste; - ideea orasului
functionalist: segregarea functiunilor si abstractizarea tipurilor de spatii (spatiu
urban, spatiu verde, circulatii etc.)- proiectarea care ncepe de la interior spre exterior; - institutiile si pierd
valoarea simbolica, devin servicii si retele de echipare urbana; - circulatia joaca un rol hotartor.
Ruptura obiect de arhitectura - oras:
- rasturnarea ierarhiilor - locuinta de masa devine monument izolat;
- traseul urban nu mai este un sistem continuu de spatii publice cu calitati formale si conventionale - devine un gol
traversat de retele si populat de obiecte izolate; astfel el nici nu mai are forta sa exercite o presiune asupra
interiorului;
- rasturnarea relatiei fond / forma; - negarea tesutului urban traditional, a orientarii simbolice si a memoriei
istorice.
PERIOADA ACTUALA: O NOUA PROBLEMATICA
Noua atitudine contextuala n proiectare: orasul redevine context al obiectului de arhitectura. Prezervarea
trecutului prin patrimonializare: patrimoniul urban ca parte a patrimoniului national. Sub dubla presiune a
istorismului n crestere (legat de marea valoare care se acorda istoriei ca reactie fata de negarea ei n perioada
modernista...) si a constientizarii pericolelor care deriva din industrializare si din urbanizare (cu toate aspectele lor
nefaste) s-au impus notiunile de patrimoniu si practica patrimonializarii.
Rolul reglementarilor urbane: pastrarea sau redarea coerentei orasului n conditiile societatii actuale
- pastrarea echilibrului dintre mostenirea urbana si constructia noua;
- gasirea celor mai bune cai de interventie si dezvoltare;
- medierea conflictului interes public interes privat.
CEEA CE NU NSEAMNA CA NU EXISTA CONTRADICTII:
Interesul financiar fata de cultura urbana: contradictii si dependente
- speculatia funciara si imobiliara (sursa de profit) n opozitie cu conservarea si prezervarea patrimoniului urban;
- totusi: descoperirea prestigiului pe care cultura urbana l poate conferi diferitelor activitati (aducatoare de profit)
duce la prezervarea lor (ex. mari banci care se instaleaza n cladiri vechi si le restaureaza);
- n acelasi timp, e nevoie de capital pentru ca orasul sa traiasca (si sa se poata dezvolta), ceea ce duce la o
permanenta negociere ntre vechi si nou.
Alte aspecte ale conflictelor urbane actuale:
- centru periferie;
- cartiere noi - cartiere vechi;
- masini monumente;
- centru istoric - centru de afaceri etc.
NU TREBUIE SA RAMNETI CU IDEEA ca aceste conflicte sunt nocive pentru oras si de nerezolvat sau ocolibile. Ele
au existat sub diverse forme n toate timpurile
C. SE CAUTA SOLUTII:
PENTRU PROIECTAREA DE OBIECT: PROIECTAREA DE OBIECT BAZATA PE RESPECTUL FATA DE CONTEXT: - lectura
sitului ca abordare deschisa;
- mecanica sistemului tipologic; - respectarea reglementarilor (prin forta lucrurilor restrictive) de compatibilitate
cu existentul.
PENTRU INTERVENTIA ASUPRA ORASULUI SI GESTIUNEA LUI:
REFUZUL MODELULUI ABSTRACT, GENERALIZATOR:
- solutii particulare date situatiilor si problemelor particulare;
- pastrarea identitatilor locale n conditiile globalizarii (regionalismul critic)
- revenirea la esenta tipologiei si morfologiei urbane specifice, care confera identitate orasului; - restaurarea
centrelor vechi;
- subsidiaritatea - importanta acordata proiectului local;
- notiunea strategica de proiect urban (se va reveni mai jos la acest subiect).
CAUTAREA UNOR NOI TERAPII URBANISTICE N CARE ORASUL ESTE VAZUT CA
MEDIEREA OPTIMA NTRE CULTURA DE MASA SI CEA NALTA, NTRE DIVERSELE
MODURI DE VIATA etc.:
perspectiva antropologilor urbani:
- orasul ca patchwork cultural (a se revedea Drogeanu);
- orasul ca mpletire de retele tari (institutionalizate) si retele slabe / fluide
(creativitatea, initiativa locuitorilor): de ex. arhitectura participativa este un
rezultat al acestui mod de a vedea lucrurile; - tesatura urbana = urzeala (constrngerile institutionale) + bateala
(creativitatea libera);
orasul ca echilibru ntre spatiul mental al anonimatului si cel al cunoscutului, al
Particularizatului
noi tipuri de analiza a faptelor urbane specifice (urban studies), noi instrumente de ntelegere a fenomenului
urban si a notiunii de urbanitate si, n consecinta, noi instrumente de control si de interventie (de ex. proiectul
urban);
ORASUL DIFUZ- Bernardo Secchi a pus n discutie acest concept, care i apartine. Este vorba de faptul ca n multe
regiuni ale Europei se produce o noua forma
de oras si de metropola care este mult mai complexa si n care vechea armatura urbana a Europei (metropolele
secolului al XIX-lea, periferiile secolului al XX-lea si orasele istorice) intra ca elemente constitutive. Orasul difuz
este poate unul dintre aspectele cele mai evidente si mai socante ale transformarilor economico-sociale recente
(ale societatii informationale), si care este n curs sa produca o noua geografie urbana; Fenomenul - de exemplu,
regiunile Bruxelles, Ghent, Antwerpen, Leuven sau cea care se ntinde de la Randstad-ul olandez pna la bazinul
Ruhr - tine de densificarea fara precedent a retelei de infrastructuri de mobilitate, reducerea timpului de
deplasare (simbolul just in time) si transformarea trenului ntr-o ambianta domestica, de fenomene economice
cum ar fi delocalizarea, de fenomene sociale cum ar fi imigratia, de asezarea diferitelor categorii de oameni si de
echipamente n afara ariei orasului etc. Orasul difuz devine astfel o mare suprafata caracterizata printr-o mare
dispersie; Aceasta arie nu mai reprezinta un ansamblu de orase, ci o noua forma de oras, un tip de Megacity,
diferit de orice alt mare oras: nu are un centru care domina o vasta periferie, mai degraba aduce cu un mare parc
locuit n care se pot identifica nuclee mai dure si mai dense;
ORASUL-NTRE-ORASE (ZWISCHENSTADT): Conceptul este introdus de Thomas Sieverts, pentru a desemna
regiunile urbane dispersate; Desi unii cercetatori considera ca bogatia nu va creste n acelasi ritm, ca venitul
individual va scadea, ca mobilitatea va deveni prea scumpa, ca populatia va mbatrni si ca toate acestea vor duce
la o nceata reconcentrare a oamenilor spre vechile centre urbane, ca fenomenul Zwischenstadt va disparea ca un
nefericit accident istoric, Sieverts demonstreaza ca toate acestea vor duce mai degraba catre o mai mare
dispersie: astfel vechile orase compacte vor deveni niste pietre ratacite ntr-o mare urbana; El aduce
argumente n favoarea interventiei n acest tip de dezvoltare anarhica a regiunilor urbane, pentru care nu exista
mijloace potrivite nici de cercetare, nici de proiectare, nici de control. Mai mult, aceste regiuni europene
functioneaza tehnic si economic mai degraba bine; marea lor problema este dupa Sieverts lipsa calitatilor lor
culturale, a calitatii vietii n centrul careia el situeaza problema estetica. El se refera la trei estetici diferite pe care
acest fenomen le-ar pune n joc: (1) traditionala estetica a frumosului, caracteristica orasului traditional, (2)
estetica tiparelor vietii, sub forma aproprierilor spontane si (3) estetica fluxurilor, a retelelor de transport.
Regiunea urbana este foarte complexa si trebuie citita altfel: fenomenologic, ca un tesut diferit de orasul
traditional, ca o structura generala care se impune nechemata si schimba oarsul traditional si nu n ultimul rnd
ca un tip de spatiu urban n tranzitie constanta. este nevoie sa fie lucrat simultan pe hrtie si cu oamenii;
ceea ce presupune ca proiectul trebuie permanent nsotit de actiuni reale, fie si numai simbolice, pe teren.
Aceasta face ca el sa aiba mai multe n comun cu topologia peisajului dect cu cea a arhitecturii, pentru ca are mai
mult de-a face cu adaptari si re-cadrari dect cu nchideri.
PROIECTUL URBAN : Reflectia asupra proiectului urban este nca n curs; Proiectul urban nlocuieste astfel notiunea
de plan si este mai mult dect un proiect de arhitectura la scara mare. pledeaza mpotriva unei logici rigide de
programare si amenajare si are o importanta dimensiune etica; fiind astfel compatibil cu ideea de dezvoltare
durabila. n proiectul urban intervin numeroase probleme tehnice, pentru ca el mobilizeaza multe competente n
materie de amenajare, de constructie, de ecologie.
EXEMPLIFICARE: PROIECTUL URBAN EURALILLE: Proiectul EURALILLE ilustreaza, alaturi de alte exemple anterioare
sau contemporane, un proiect urban la scara globala, n care dimensiunea economica este foarte evidenta:
ncercarea de a trezi nu numai un oras, dar o ntreaga regiune, n plin declin economic la nceputul anilor 1980
(criza industriei textile si a zonei miniere a antrenat plecarea clasei mijlocii si a multor antreprize, descresterea
populatiei etc.). EURALILLE a fost, de la nceput, o vointa puternica, un pariu cu viitorul si, deci, o
aventura!(Pierre Mauroy) cronica proiectului: epoca eroica (aprox. 1981-1995) epoca de criza (aprox. 19951997) epoca relansarii (din 1997) ; oportunitati pentru proiect: 1981 - lansarea negocierilor pentru Eurotunel si
TGV-nord; + disponibilitatea funciara de 120 ha (fostele fortificatii);
1995 - Koolhaas nu se ntelege cu unii dintre arhitectii implicati si se retrage din coordonare; Epoca relansarii
Momentul de criza si relativa stagnare permite o reevaluare critica: se constata anumite disfunctii (atentie prea
mica acordata pietonului n anumite zone, probleme de interfata, racordul cu orasul etc.), dar este timp si pentru
a se constata ca proiectul ncepe sa dea roade economice (orasul ncepe sa se redreseze ca oras tertiar).
Indiferent de dezbaterea teoretica in jurul acestei notiuni si de ambiguitatile ei, se pot desprinde citeva acceptiuni
(curente), care nu se exclud, ci se completeaza.
Astfel, peisajul poate fi inteles: 1. ca ansamblu de elemente si forte care structureaza sau divid un sit si
mprejurimile lui; 2. ca amestec de natura si cultura, obiect al contemplatiei estetice; 3. ca o realitate care nu
exista dect prin experienta vizuala si prin constiinta relatiilor noastre cu natura. Literal, este o intindere de pamint
care se prezinta unui observator. Dar principalele referinte occidentale au fost succesiv: - gradina toscana (in
terase succesive, pentru a se apropia de perfectiunea ideala, Paradisul), - gradina franceza (decorul unei serbari
permanente, cu desen geometric) si - gradina engleza (unde drumurile sinuoase se deschid catre perspective
naturale false).
Dupa Rosario Assunto peisajul e o realitate la definirea careia participa deopotriva natura si spiritul uman.
- Peisajul este mai mult dect numai spatiu, este un spatiu care accede la conditia de obiect al experientei sensibile
si estetice, nu un obiect n spatiu
- Peisajul este in acelasi timp si o cristalizare a duratei lungi, a istoriei.
- Gradina este un model ideal, o constructie intelectuala, care expliciteaza relatiile de armonie care trebuie sa
poata fi percepute ntr-un peisaj, pentru ca acesta sa poata capata o valoare estetica.
Aducerea in discutia de specialitate a notiunii de PEISAJ (cu incepere din anii 1960-70, ani de cotitura in gindirea
arhitectura) si interpretarile diverse care se tes in jurul ei in dezbaterea contemporana marcheaza O SCHIMBARE
DE ATITUDINE (1) IN RELATIA OM-NATURA, (tipuri de relatii in termenii Eu-Tu:
-cosmologica si religioasa; -simbiotica -utilitara, functionala)
(2) IN MODUL IN CARE NATURA INTRA IN PROIECTUL DE EDIFICARE; pot exista mari diferente culturale in
perceperea conceptului ex: concursul Great Egyptean Museum
Arhitectura peisajului: Este o expresie chiar mai ambigua si mai putin definita decit cea de peisaj (pentru ca
denumirea se poate confunda usor cu arta traditionala a gradinilor); Cartea lui Vittorio Gregotti Territorio e
architettura poate fi considerata un punct de plecare al acestei tendinte, care s-a dezvoltat puternic in ultimele
decenii.
A: Arhitectura in peisaj: Alvaro Siza: Piscina in Leica de Palmeira;
B: Arhitectura din peisaj/ arhitectura vegetala: parcul Andre Citroen (un parc futurist, in care vegetatia
fuzioneaza cu piatra, sticla si apa)- Organizarea generala este condusa de un anume simbolism in fiecare dintre
formele propuse: marea peluza centrala goala, traversata simplu de un drum diagonal, flancata de cele sase
gradini tematice care declina, prin vegetalul lor, culorile materiei, apa prezenta peste tot sub forme diverse. Cele
sase gradini seriale - gradina aurie, asociata aurului si al celui de al saselea simt, cea argintata (argintul
si vazul), cea rosie (bauxita, gustul), cea portocalie (rugina si pipaitul), cea verde (arama oxidata si auzul), cea
albastra (mercurului si mirosului) sint inventii in sine, separate prin cascade. Vizitatorul gaseste aici alei ascunse,
pergole si cabinete vegetale de refugiu, banci si scaune pliante. Rampe permit vederea de sus si accesul la micile
sere laterale, ideale pentru contemplatie si concilabule. Gradina alba si gradina neagra fac legatura cu orasul si
creaza spatii a caror ambiguitate face o nuantata tranzitie intre parc si strada.
C: Proiectul de peisaj in oras Ex.:Promenade plantee; diploma Dambovita
diploma Brasov; NY High Line
D: Proiectul de peisaj in teritoriu: Obiectele pot fi mai mult sau mai putin reusite, dar cea mai grava este
devastarea teritoriului,
ratarea acestei discipline care este utilizarea pamintului, in ciuda stiintei si experientelor acumulate (Alvaro Siza);
Michel Corajoud - Proiectul urban La Plaine St. Denis: Proiectul urban acorda mare importanta relatiilor
transversale E-V
- pentru a lega comunele riverane cu teritoriul
- pentru a rupe logica radiocentrica a Parisului,
- pentru a conecta orasele din nordul primei coroane.