Locuinţe colective în Bucureşti

1. Argument
În contextul mai amplu al studiului temelor de locuire iniţiate în anii 1 si 2 şi în continuarea
firească a acestora, al doilea semestru din anul 3 abordează un program de locuire cu o complexitate
sporită: locuirea colectivă.
Necesitatea acestui program se datorează unui cumul de factori, cu precădere de natură socio-
economică, iar implementarea sa de-a lungul timpului la nivel urban a dus la schimbări esenţiale în
structura oraşelor şi a societăţii. Astfel, este suficient să ne gândim la reconfigurarea radicală din
secolul 19 a oraşului Barcelona (proiectul Ensanche / Eixample) sub coordonarea lui Idelfons Cerdà
şi la tot ce înseamnă Barcelona astăzi, cu ultimele sale operaţiuni urbane majore, dezvoltate în mod
riguros şi coerent în ideea continuităţii structurii de secol 19. La fel, putem analiza critic, identificând
aspecte pozitive şi negative, transformările masive la care au fost supuse oraşele româneşti în
perioada comunismului: urbanizarea forţată, centrele civice, cartierele-dormitor etc, precum și deriva
arhitectural-urbanistică actuală, în condițiile unei legislații imperfecte și a lipsei acute a planificării
strategice la nivel macrourban.

2. Obiective
Prin scara sa, implantarea unui ansamblu de locuinţe colective în interiorul oraşului generează în
primul rând densitate, aducând astfel modificări semnificative la nivelul structurii urbane şi sociale.
De aceea, obiectivul major al acestui studiu este elaborarea unui proiect urban integrat, cu
mijloacele specifice arhitecturii contemporane.
Prin asta înţelegem, simultan și în egală măsură:
a. o intervenţie complexă, concepută ca un element de continuitate și complementaritate la
nivelul structurii urbane;
b. un proces sustenabil, capabil să evolueze în timp;
c. un sistem capabil să aducă un plus de calitate vieţii.

Pentru a atinge aceste obiective, instrumentul esenţial al procesului de proiectare este analiza
critică a contextului în care se va interveni. Aceasta va lua în considerare atât configuraţiile spaţiale,
cât şi particularităţile antropologice ale locuirii din zonă – prezente, trecute (în măsura în care sunt

1
relevante) şi viitoare (anticipate statistic și imaginate). Datele obţinute şi prelucrate în urma acestei
analize vor duce la un set de concluzii şi direcții de intervenţie, care ulterior vor fundamenta
proiectul.
În plus faţă de aspectele enunţate mai sus, atât la nivel de ansamblu, cât şi la nivel de detaliu,
soluţiile propuse vor trebui să răspundă cât mai complet, coerent şi corect cerinţelor de bază:
- spaţial-funcţionale;
- structural-constructive;
- comercial-economice;
- de eficienţă energetică.

3. Conţinutul studiului
Pentru acest studiu propunem un amplasament situat în Bucureşti, cu acces din Bd. Ferdinand,
situat într-o zonă protejată a oraşului. Amplasamentul este este liber de construcţii şi relativ plat, fiind
format din trei terenuri distincte (Bd. Ferdinand nr. 72, 76 și 78), având o suprafață totală însumată
de 4170 mp. Ca o particularitate, între aceste terenuri se află interpus terenul de pe Bd. Ferdinand nr.
74, pe care se găsește un imobil Ds+P+1E edificat la începutul secolului trecut și aflat într-o stare
medie de conservare. Cu acest imobil, după cum și cu celelalte din imediata vecinătate a
amplasamentului, eterogene atât stilistic cât și tipologic, noua intervenție va trebui să se relaționeze
direct.
Ansamblul de locuinţe colective proiectat va fi dezvoltat de către un investitor privat şi / sau de
către o instituţie a Statului (Primărie, Agenţie pentru Locuinţe, Minister etc.) Reglementările
urbanistice (accese, retrageri, aliniamente, POT, CUT, Rh, H max. etc.) ce vor fi aplicate în proiect
vor fi stabilite individual de fiecare echipă de studenţi, în urma analizei de sit şi a unei documentări
cât mai temeinice. Pentru aceasta, se vor consulta şi regulamentele urbanistice zonale în vigoare.
Fiind situat în zona centrală a oraşului, amplasamentul beneficiază de toate utilităţile şi serviciile
publice necesare (apă, canalizare, salubrizare, electricitate, gaze).
Numărul de apartamente propus va fi stabilit în urma studiului de soluţie, de la caz la caz, însă nu
va fi mai mic de 70.
Ansamblul va conţine apartamente cu 1, 2, 3 şi 4 camere, ponderea acestora în cadrul ansamblului
fiind:
20% - apartamente cu 1 cameră;
30% - apartamente cu 2 camere;

2
 30% - apartamente cu 3 camere;
20% - apartamente cu 4 camere.
Suprafeţele utile ale apartamentelor (incluzând spaţiile exterioare acoperite aferente
apartamentului: balcoane, logii, terase) nu vor depăşi:
40 mp - apartamente cu 1 cameră;
60 mp - apartamente cu 2 camere;
80 mp - apartamente cu 3 camere;
100 mp - apartamente cu 4 camere.

Sistemele constructive şi structurale folosite, tipologiile clădirilor şi ale apartamentelor, după cum
şi modul de distribuire al acestora din urmă în cadrul ansamblului vor fi stabilite individual de fiecare
echipă. Cu toate acestea, intervenţiile propuse vor impune un standard de confort mediu și ridicat
raportat la nevoile contemporane, evitându-se aşadar configuraţiile funcţionale, tipologice şi spaţiale
specifice, spre exemplu, locuinţelor sociale ori altor forme de locuire colectivă inadecvate contextului
în care se află. Se vor evita deopotrivă şi soluţiile care, pur şi simplu, nu se încadrează întru totul în
categoria locuirii colective, eludând astfel total sau parțial datele de temă. O atenţie sporită va fi
acordată flexibilităţii apartamentelor, astfel ca acestea să poată evolua în timp.
„Spaţiile comune” – cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă de la uşa apartamentului până în stradă
– vor căpăta valenţe multiple, fiind considerate mai mult decât simple circulaţii, conlucrând cu
unităţile locative şi cu spaţiile exterioare într-un sistem interconectat. Se recomandă ca parcursul
omului din apartament până în stradă să fie o experienţă spaţială şi socială în sine.
Spaţiile publice. În plus faţă de programul de locuire, în urma analizei de sit şi în funcţie de
scenariul propus prin fiecare proiect, vor putea fi adăugate şi alte funcţiuni complementare locuirii.
Ele pot avea mai multe roluri, ca extensii ale locuinţei sau ca spaţii de articulare cu spaţiul public al
oraşului, după cum pot fi comerciale sau necomerciale. Şi în acest caz, distribuirea acestor spaţii în
cadrul ansamblului va fi stabilită individual de fiecare echipă, dar cu o pondere totală ce nu va depăşi
20% din suprafaţa construită desfăşurată alocată programului de locuire.
Atât pentru locuire, cât şi pentru funcţiunile complementare acesteia, după caz, vor fi prevăzute
spaţiile tehnice şi locurile de parcare necesare, dimensionate şi configurate în conformitate cu
legislaţia actuală din România.
Se vor respecta legislația și normativele care stabilesc configurațiile minimale obligatorii și
suprafețele minime obligatorii aferente apartamentelor, după cum și cele care impun criterii de

3
exigență pentru igienă, umbrire / iluminare şi ventilare naturală a locuinţelor, precum şi normele de
protecţie la incendiu, protecţie civilă, trafic şi siguranţa circulaţiei.
O importanţă deosebită se va acorda și configurării zonelor verzi, a spaţiilor neconstruite publice,
semi-publice comunitare şi a celor private aflate în folosinţa locatarilor.

4. Condiţii de redactare
Proiectul va fi elaborat în 2 faze:

Faza 1 - Locuinţe colective: studiu urbanistic şi de soluţie

(4 credite, 6 săptămâni – jurizare în atelier)
Această fază va avea concursul câte unui membru al Facultăţii de Urbanism, ca specialist
consultant, ataşat fiecărui atelier în parte.
Instrumente:
- documentare: oraş, istoria locului, locuirea colectivă în general, și locuirea colectivă contemporană
în particular;
- lectură critică: contextul urban şi social, istoria locului şi posibilităţile de dezvoltare;
- viziune: conceptul viitorului proiect.

Se vor preda, în tehnici la alegere, pe hârtie albă:

- fotografii, schiţe, scheme, texte explicative şi diagrame cu:
- analiza contextului urban existent;
- setul de concluzii obţinute în urma acesteia;
- strategia de intervenţie propusă.
- plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500)
- planurile parterului şi ale unui nivel suprateran, 2 secţiuni și desfășurata frontului stradal cu
vecinătăţi, care să ilustreze conceptul arhitectural-urbanistic al intervenţiei (sc. 1:200);
- machetă (sc. 1:500 sau 1:200, la alegerea atelierului)
Macheta feicărui proiect (1:200) va fi integrată în macheta de ansamblu la scara 1:200, care va
cuprinde şi vecinătăţile terenului şi va fi construită de către fiecare atelier.

4
 Faza 2 - Locuinţe colective: studiu detaliat
(8 credite, 8 săptămâni – jurizare în comisie)
Instrumente:
- documentare: structură, materiale şi tehnici constructive, organizări funcţionale (apartamente,
spaţii comune, spaţii exterioare), detalii constructive;
- detaliere: materialitate, spaţialitate, sisteme constructive, organizări funcţionale, spaţii private,
semi-private şi publice, sisteme de suport ale locuirii (instalaţii şi anexe).

Se vor preda, în tehnici la alegere, pe hârtie albă:

- plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500);
- planurile tuturor nivelurilor supraterane complet mobilate (sc. 1:100);
- planul subsolului (scara 1:200);
- toate faţadele, dintre care cea stradală va cuprinde şi vecinătăţile (sc. 1:100);
- cel puţin două secţiuni caracteristice prin întreg ansamblul (sc. 1:100);
- o perspectivă generală detaliată, din care să rezulte scenariul urban propus, atmosfera,
materialitatea proiectului şi relaţia acestuia cu vecinătăţile (model 3D, fotografie din machetă,
desen la mâna liberă)
- o machetă detaliată, incluzând amenajarea spaţiilor neconstruite (sc. 1:200).
Pentru o mai justă înţelegere a procesului de proiectare, la jurizarea acestei faze de proiect vor fi
aduse planşele şi macheta predate şi notate la Faza 1.

Proiect tehnic (în colaborare cu Departamentul de Ştiinţe Tehnice)

(2 credite, 7 săptămâni - jurizare în comisii)
Proiectul tehnic va consta în detalierea la nivel de proiect de execuţie a unor elemente
constitutive ale proiectului de arhitectură. Studiul se va desfășura în mod firesc în a doua fază a
proiectului de arhitectură (ultimele 7 săptămâni) și va fi îndrumat în colaborare cu membri ai
Departamentului de Ştiinţe Tehnice. La această fază se urmăreşte înţelegerea constructivă a
elementelor constitutive ale unei clădiri, de la fundaţii până la învelitoare, inclusiv instalaţiile
(electrice, sanitare, termice şi ventilaţii) şi elaborarea unui proiect în vederea punerii lor în operă. Se
vor ilustra, cota şi explica alcăturile (straturile) elementelor plane (pereţi interiori sau exteriori,
planşee şi scări, învelitori), tâmplăriile (interioare şi exterioare), confecţiile metalice sau din alte

5
materiale şi orice altă parte constitutivă a construcţiei, astfel încât să corespundă normelor de confort
actuale.

Piese desenate:
- nivel suprateran dintr-un tronson reprezentativ (sc. 1:50), în echipă: secţiune
orizontală, redactată la nivel de proiect de execuţie şi cu marcarea doar a mobilierului fix.
- detaliu travee (sc. 1:20), în echipă: secţiune orizontală pentru fiecare nivel diferit,
secţiune verticală, faţada aferentă, de la nivelul fundaţiei până la învelitoare. Zona aleasă
va fi printr-o faţadă relevantă şi va fi stabilită împreună cu echipa de îndrumare.
- detaliu la alegere (sc.1:5 - 1:1, după caz), individual: secţiune orizontală, secţiune
verticală. Se va alege un detaliu special care va fi stabilit împreună cu echipa de
îndrumare. Prin „special” se înţelege un detaliu particular, nu de catalog, gândit de autor în
mod special pentru proiect.

La toate fazele studiului pot fi predate şi alte piese desenate sau machete, însă numai dacă acestea
vin în sprijinul unei mai bune înţelegeri a soluţiei.
Toate fazele studiului vor fi elaborate integral în echipe de câte 2 studenţi. Ca excepţie, pentru
fiecare grupă se admite un singur caz de lucru individual sau într-o echipă de 3 studenţi, atunci când
numărul studenţilor din respectiva grupă este impar. Astfel, la ambele faze, diversitatea soluţiilor va
reflecta în mod riguros numărul echipelor de studenţi.

5. Criterii de evaluare şi notare

La evaluarea proiectului se va ţine cont simultan și în egală măsură de:
- maturitatea şi realismul demersului;
- relația noii intervenţii cu contextul urban dat;
- calitatea arhitectural-urbanistică a propunerii;
- calitatea unităţii de locuit (apartamentul);
- evitarea gratuităților formale, stilistice, constructive, tipologice etc.;
- corectitudinea rezolvărilor funcţionale, constructive şi structurale;
- corectitudinea redactării şi gradul de detaliere al pieselor desenate şi al machetelor.
Aceste criterii se aplică deopotrivă atât la nivel de ansamblu, cât şi la nivel de detaliu. În mod
particular, orice formă dovedită de plagiat va fi aspru sancționată.

6
 6. Bibliografie
Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles - „Urban Forms: The Death and Life of The Urban
Block”, Oxford, 2004
Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, Thames & Hudson, Londra,
1992
Macey, David – „Dictionary of Critical Theory”, Penguin Books, Londra, (2001) 2014
Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, CittàStudi Edizioni, Torino, (1966) 2008
Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Actar, Barcelona, 1998
Jacobs, Jane – „The Death and Life of Great American Cities”, Vintage Books, (1961) 1992
Gehl, Jan – „Oraşe pentru oameni”, IglooMedia, 2010
Biciuşcă, Florin – „Experimentul Căţelu”, Paideia, 2007

*** - „Collective Housing”, Editorial Pencil, Valencia, 2006

*** - monografii: Le Corbusier, Duiliu Marcu, Horia Creangă
*** - monografii „El Croquis”: Steven Holl, OMA, Alvaro Siza, David Chipperfield etc.
*** - colecţia revistei „Zeppelin”, 2005 – 2019
***- colecţia revistei „Arhitectura”, 1950-1990

Web:
http://www.europan-europe.eu
http://www.subtilitas.site

Întocmit:
şef lucrări dr. arh. Mihai Duţescu
asist. dr. arh. Mihnea Simiraş