A administra inseamna a conduce, a gospodari afacerile publice sau private.

Acest gen de activitate acopera toate domeniile de manifestare ale societatii contemporane, de la nivelul individual pana la cel public. O asemenea activitate, fundamental pentru omul contemporan, determina aparitia unei structure dinamice, foarte diversificate si cunoscuta sub denumirea de administratie. Spatiile administrative se gasesc in toate programele de arhitectura, incepand cu o singura incapere de birouri si ajungand pana la programe de sine statatoare. Clasificarea ce da imaginea cea mai reala a programului architectural se face dupa specificul domeniului de activitate, care este criteriul cel mai relevant din punctual nostrum de vedere, deoarece defineste clar familiile programatice ale acestui domeniu: Cladiri pentru birouri, sedii administrative pentru firme si companii; Cladiri pentru institutiile de credit- bancile; Cladiri pentru institutiile de asigurari; Cladiri pentru justitie; Cladiri pentru administratia publica locala- primarii, prefecture; Cladiri pentru administratia publica central nationala si international; Cladiri pentru posta

In conceptia clasica, o cladire de birouri incearca sa se satisfaca pe ea insasi si sa traiasca in relatie cu omul si munca lui: intr-un dublu raport cu omul sub aspect fiziologic, asigurand conditii de microclimate, confort acustic, izolare, conditii de confort ergonomic si sub aspect psihologic prin decoratie, ambianta, cromatica etc.; in raport cu munca, exista un plan organizatoric ce presupune relatii ierarhice si relatii functionale. Fluxul operativ din schema functionala a unei banci presupune existent a catorva circuite functionale care dau specificitate acestui program architectural: Circuitul publicului la ghisee si tezaur cu acte sau valori; Circuitul functionarilor in legatura directa cu publicul; Circuitul actelor de la inregistrare pana la emiterea raspunsului; Circuitul valorilor de la si spre tezaur in interiorul aceleiasi banci sau interbancar.

Datorita specificului activitatii unui tribunal schema functionala trebuie sa dezvolte relatii functionale care sa tina cont de cateva fluxuri majore: fluxul publicului, fluxul inculpatilor in stare de arrest, fluxul martorilor, fluxul juratilor, fluxul magistratilor si fluxul personalului auxiliar.